Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Stefan Caraman
Pentru obtinerea drepturilor pentru montarea unui spectacol pe acest text, contactati
regizorcautpiesa.ro sau agentul autorului la email caraman@tim.ro.
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 1
ÎNGERUL GAVRILĂ
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ
ANA
VILI
PATRON
EA
BĂTRÂNUL
ALŢII
Interiorul unui local de lux – restaurant. Este dimineaţă. Observăm cum o prezenţă
ciudată se mişcă de acolo acolo – în semiîntuneric. Lumina se aprinde încet încet şi
observăm un bărbat între două vârste care şterge mesele. Se mişcă cu greutate, fără chef
sau pentru că nu poate mai mult. Este îmbrăcat într-un ciudat costum alb de înger.
Aripile sunt jerpelite, negre de jeg şi căzute. Fluieră ceva fără chef. Intră un alt bărbat,
într-un scaun cu rotile, îmbrăcat tot într-un soi de costum de înger. Abia îşi propulsează
căruciorul printr-un mecanism pretenţios. Este aproape complet paralizat.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : N-am nimic… iar am avut o criză. Azi a ţinut cam 30 de secunde, am
cronometrat.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să n-am aer un minut… asta da performanţă. Aş muri împăcat după aia.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Era doar o figură de stil… (îl priveşte cu ochi critic) ce costum jegos ai… de ce
dracului nu ţi-l speli ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 2
ÎNGERUL GAVRILĂ : În semn de protest, de când m-a mutat şefu’ la curăţenie. Futu-l în cur pe mă-sa,
nu poate omul să mai încarce nota că gata…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu povestea… Mercuriarul e mercurial, ce să-ţi fac dacă te lăcomeşti?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Frate, era plin de bani, înţelegi? Şi mai ţinea şi două bucăţi bune după el. Nu era
drept, trebuia să echilibrez într-un fel lucrurile…
ÎNGERUL GAVRILĂ: Nişte zgârciţi… îmbuibaţi… mi se face lehamite de ăştia… comparativ cu ei, eu
sunt un înger…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Naşpa. M-aş căra acasă, m-aş întinde în pat şi aş aştepta să crap…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu, de fapt, n-ai nici casă… (schimbă tonul) Dă-o naibii de treabă! Iar vorbim
de lucruri neplăcute. Viaţa e frumoasă.
ÎNGERUL GAVRILĂ ( se opreşte, adulmecă aerul; se apropie de Mihăiţă, îl miroase) : S-a întâmplat
din nou.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uf! Bine că s-a întâmplat acum. Acum vreo două seri era plin de lume aici. Mi-
am dat drumul chiar în dreptul unei perechi de coreeni îndrăgostiţi. N-au protestat, dar a trebuit să-i las să
asiste atunci când mi-au schimbat costumul.
ÎNGERUL GAVRILĂ : E bine deşi spectacolul unui înger căcându-se pe el cred că e nepreţuit.
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 3
(Patron stă la un birou; biroul e plin de acte, documente contabile, etc.; este noaptea târziu; se aude o
bătaie în uşă)
PATRON : Cine e? (nu răspunde nimeni, dar se aude iar ciocănitul la uşă) Care eşti mă acolo? (se
ridică şi se apropie de uşă; apropie urechea şi exact în momentul acela se aude iar bătaia, dar foarte
puternică – moment comic; deschide brusc uşa; în faţa uşii o fată tânără extrem de frumoasă, este udă
leoarcă – afară plouă torenţial; Patron se holbează la ea, se uită primprejur, se uită iar la ea) … Da?
EA : Plouă…
PATRON : Ce e drept e drept – nimeni nu ştie mai bine starea vremii decât serviciul de salubritate…
EA : Sunt udă…
PATRON : Se vede… (realizează) a, da, scuze, unde mi-e capul?… intră, intră…
Fata intră; este foarte tânără, foarte frumoasă, dar are un aer trist;
EA : Mulţumesc…
PATRON : N-am cafea, n-am ceai… vrei nişte fursecuri? Sau apă…
EA : Nu, mulţumesc…
EA : Sunt udă…
PATRON : Curios… hm, ar fi trebuit mai întâi să te întreb cine eşti, ce cauţi aici şi cine te-a trimis, nu
?
EA : Jean…
EA : Nu contează…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 4
EA : Caut un loc de muncă, nu m-a trimis nimeni… am citit de COLONIE într-un ziar…
EA : Nu, pe pagina 12, jos, e o reclamă mov, cu doi îngeri beţi care trag de coarne un drac… sau cam aşa
ceva…
PATRON (îi arată undeva ) Acolo e baia, o să găseşti nişte haine de damă, sper să-ţi vină… du-te
schimbă-te şi mai vorbim…
(Este seara; se aude din off o muzică lentă, decadentă; la mese stau perechi de indivizi de mai multe
naţionalităţi care arată foarte bine, sunt bogaţi; sunt puţin jenaţi sau stânjeniţi de ambianţa localului,
dar şi atenţi în acelaşi timp; printre mese se plimbă ospătarii – îngeri invalizi, bătrâni sau bolnavi, care
servesc; la o masă şade o femeie încă tânără, singură; de ea se apropie îngerul Gavrilă)
ANA : Poftim?
ANA : Ba da…
ANA : Desigur… vrei să chemi ospătarul? (înainte de a i se da replica) Iar tu ia banii ăştia, ia-ţi ceva de
băut…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 5
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ştiu, dar aici servesc.
ÎNGERUL GAVRILĂ : Uite ce e cucoană… dacă ai fi belit ochii primprejur ţi-ai fi dat seama cum vine
treaba pe aici, cine serveşte şi cine haleşte… comanzi sau te cari, aşa e la noi.
ANA (cedează) : De fapt aşteptam pe cineva… n-am fost niciodată aici (mai priveşte puţin dezorientată
împrejur) Probabil că nici n-am să mai ajung.
ANA (face un gest de a se ridica, dar abandonează hotărâtă) : Nu! Adu-mi meniul, te rog.
VILI : Pardon…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 6
VILI : Te rog, draga mea, calmează-te, o să ne simţim bine, promit.
VILI : Cine ?
VILI : Ana, Ana… dar calmează-te… sunt convins că nu era decât un ospătar.
ANA : Un ospătar? (arată către Îngerul Gavrilă care se apropie) Asta numeşti tu ospătar ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Prietene, e cam nefutută dama (Vili începe să râdă, nu se poate stăpâni)
ANA : De ce râzi?
VILI (nu se poate opri) : Te rog, te rog, Gavrilă, taci, nu mai spune nimic…
ANA : Îl cunoşti?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Mă cunoaşte… e clientul meu de juma de an, bibi… Te văd nouă, nu ţi-a pus-o
încă ?
ANA : Nesimţitule…
VILI : Gata, gata, hai să punem capăt acestei… (izbucneşte iar în râs; Îngerul Gavrilă îl loveşte puternic
peste faţă cu pumnul; Vili cade instantaneu sub masă; Ana începe să strige; toată lumea se uită la ei dar
nu reacţionează nimeni)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Taci dracului, nu mai urla atâta! N-ai vrut tu să se oprească?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 7
ANA : Dar l-ai lovit ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : N-are nimic, dă-l în gura mă-sii… suntem prieteni, nu se supără…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Meniul dumneavoastră doamnă (femeia rămâne cu gura căscată; Gavrilă se
îndepărtează)
(Interior la patron în casă; Patron stă pe un scaun, Ea intră; este îmbrăcată în nişte haine mult mai mari
decât ea)
PATRON : Ultima mea amantă era un pic cam mare… nu mi-am ascuns niciodată preferinţele pentru
balcâze…
PATRON : Stai jos… (Ea se aşează pe un fotoliu în faţa lui; se privesc o vreme) Eşti frumoasă, ce
dracului s-a întâmplat ?
EA : Nu ştiu…
EA (începe să râdă) : Dacă am venit aici, înseamnă că… Oricum nu mai contează… dar nu vreau să mă
gândesc la asta, înţelegeţi ? Dacă tot e să mor, măcar să o fac cu demnitate, fără să mă plâng… vreau să
mă comport normal şi vreau să mor fără să sufăr…
EA : E drept, n-am cărat niciodată farfurii la masă… Da, încă mă mai ţin… când n-o să se mai poată, n-o
să se mai poată…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 8
EA : Vreau eu mai multe… mă angajaţi? Ştiu să cânt…
PATRON : Hm… nu e rău… am avut pe cineva care cânta în salon dar… mă rog…
PATRON : Da, a murit… (schimbă tonul; o priveşte preţ de câteva clipe) Pari de încredere… Aici sunt
însă nişte reguli pe care trebuie să le respecţi… Dacă te angajez… repet, dacă te angajez… nu mai cunoşti
pe nimeni, nu mai ai pe nimeni… te muţi aici, te cazez gratuit, mănânci gratuit şi lucrezi gratuit… nu
există program, lucrezi până pleacă ultimul client… faci tot ce-ţi cere clientul, nu există refuzuri… mi te
adresezi cu PATRON… şi… la final… mă priveşte numai pe mine – îmi respect angajaţii…
EA : Da…
PATRON : Ce da?
PATRON : O să cânţi…
(Dimineaţa în acelaşi restaurant; îngerul Gavrilă şi cu îngerul Mihăiţă, fac aceeaşi curăţenie; îngerul
Mihăiţă se mişcă greu în scaunul cu rotile şi mai mult încurcă)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Mi-ai fi de mare folos dacă ai sta dracului într-un loc…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Exact ceea ce am spus – mă încurci… n-o să termin la timp şi iar ne taie Patron
la leafă…
ÎNGERUL GAVRILĂ (se opreşte din treabă) : Să nu-mi spui că ai pus bot…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (lasă capul în piept) : Incompetent… incompetent… (ridică brusc capul) ştii?
Dacă aş fi avut putere m-aş fi sinucis…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Îngerul pulii, asta sunt… şi tu, şi toţi de aici… suntem nişte căcaţi mă, nişte
căcaţi putreziţi… adunături, scursuri… ce ai ? ai uitat cum ai ajuns aici ? ai uitat de ce ai ajuns aici ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : (îl ia de guler, îl strânge cu putere) : Ştii ceva mă? N-am uitat nici o secundă,
dar nici o secundă… nu e zi să nu mă gândesc că s-ar putea să fie ultima… nu e zi în care să nu mă
gândesc dacă nu cumva sunt penibil alegând asta, dacă nu cumva nu mai am nici un pic de demnitate,
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 9
venind aici şi maimuţărind picturi de homosexuali romantici… (rămâne o vreme aşa; apoi se calmează,
se destinde… îi aranjează ţinuta) Tot un împuţit ai rămas;
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Azi am ajuns la 31… (râde încet) : La naiba, o să mor crezând că bat
recordul…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Lasă mă că nu mori… nu murim niciunul… avem deja 6 luni aici… ne simţim
bine, halim, ne mişcăm, nu avem dureri, Patron are grijă… de fapt nici n-ar trebui să avem discuţia asta –
oricum nu mai poţi întoarce timpul înapoi…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dacă l-aş întoarce înapoi, măcar cu 1 minut, aş încerca să fiu mai atent… iar m-
am scăpat…
ÎNGERUL GAVRILĂ (se apropie, îl adulmecă) : O să-mi lipsească mirosul tău de căcat… (râde)
(dintr-o parte a scenei se aude o voce feminină frumoasă care interpretează un cântec trist; cei doi
ascultă până vocea încetează)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce e drept, aşa mi s-a părut şi mie… dar cine să cânte aşa, aici, la ora asta ?
Cred că avem halucinaţii… de la mirosul de căcat…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Te rog să nu te mai iei de mirosul meu de căcat… sunt bolnav, nu mă pot
stăpâni…
(În birou cu picioarele întinse pe tăblie stă Patron şi trage dintr-un trabuc; în faţa lui, în picioare stă
EA; cântă fragmente din tot soiul de cântece – unele mai vesele, altele mai triste; dialogul se desfăşoară
intermitent, printre frazele muzicale)
PATRON : Ai răcit ?
EA: Nu…
EA: Ce să fac ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 10
EA : Acum? Aici ?
PATRON : Ar fi fost culmea… hai bagă (Ea începe să cânte ceva vesel; Patron o ascultă pufăind din
ţigară; bate darabana…o întrerupe) Blues-uri ştii? Chestii lente, ca după friptură…
EA : Îmi cer scuze…(începe să cânte ceva trist; Patron îşi toarnă o băutură tare şi o dă peste cap dintr-
una)
PATRON : Asta da… adevărată… (EA se opreşte brusc)…nimic, nimic, tu zi acolo… (EA reîncepe să
cânte; Patron îşi mai toarnă un pahar şi-l bea dintr-o suflare) Uite-aşa se îmbată oamenii… de necaz se
îmbată… zi fată, zi că zici bine… eşti o comoară… eşti şi frumoasă… cum ziceai că te cheamă ?
PATRON : Ei nu contează… trebuie să-ţi fac acte de angajare, hârtii, alea alea…
PATRON : Măi fată, fără hârtii nu se poate, îmi închid ăştia localul…
EA : Plec…
PATRON (se apropie de ea): N-ai înţeles… stai să ne mai gândim… poate găsim o soluţie, e păcat să
pleci aşa… ai potenţial, să ştii… dacă erai sănătoasă… (realizează) n-am vrut să spun asta…(pentru el)
repede, să plece… cine dracu’ îi educă pe ăştia frate?
PATRON (se întoarce la locul său; îşi mai toarnă ceva de băut) : Ok, Ok, fără acte… mă nenorocesc
angajaţii ăştia… te rog, cântă… cântă-mi…
EA : Ce anume ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 11
PATRON : Suntem un local scump… aici aterizează mulţii străini curioşi… în ce limbă mai şti să cânţi
?
PATRON : Şansonete… ia cântă una…(EA începe să cânte o şansonetă tristă – Edith Piaf; Patron îşi
mai toarnă de băut, e vizibil marcat şi de fată şi de alcool; la un moment dat se ridică şi începe să
danseze cu ţigara în gură, visător, fredonând)
PATRON (iritat) : În clădirea asta numai eu hotărăsc ce se cântă şi ce se dansează, ai înţeles? Bagă! (Ea
începe din nou să cânte iar el să danseze)
(interior restaurant, ziua; intră fata; se aşează pe un scaun şi priveşte pe fereastră; de ea se apropie
îngerul Mihăiţă)
EA (fără să-l privească) : Nu vreau să comand nimic; doar îmi trag puţin sufletul…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Afară e o bancă… trage-ţi-l acolo, aici nu e voie până la 10 noaptea… şi trebuie
să fii majoră ca să intri…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da… adică… (involuntar îşi aranjează aripile)… da un înger, tocmai vin de la
o păruială cu dracul… (râde încurcat)
EA : Eşti un curajos…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : O, da… adică, l-am apucat de coarne şi l-am strâns… uite aşa l-
am strâns… să vezi cum mişca din coada aia solzoasă… şi cum scotea pe nas bale…
adică, pe gură, că pe nas scotea foc… dar îl ţineam strâns…
ÎNGERUL GAVRILĂ (care s-a apropiat pe nesimţite) : Şi dacă nu te căcai pe tine, ar fi păţit-o a naibii
jivină… (începe să râdă)…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu-l băga în seamă – în faţa unei femei devine mitocan, altfel e înger de
treabă…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 12
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu contează… să ştii că e închis totuşi… dar poţi să stai aici să te odihneşti şi
dacă vine Patron îi spun că eşti… că eşti…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, una de aseară… unele se pilesc până cad sub masă, curvele dracului… astea
au viaţă lungă, nu le doare nimic, nu tu virus, nu tu infecţie… doar pulă, băutură şi somn…
(cei doi se reapucă de treabă; fata priveşte din nou pe fereastră şi începe să cânte; cei doi rămân
interzişi; se întorc încet către ea şi o ascultă fermecaţi; când ea termină, cei doi sunt lângă ea – Gavrilă
în genunchi iar Mihăiţă, evident, în scaunul cu rotile; plâng)
ÎNGERUL GAVRILĂ (după ce se şterge repede la ochi) : Dumnezeule!… n-a c-am spus-o.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Plânsul doare, simţi un gol în stomac şi-ţi vine să iei pe cineva la bătaie… ăla e
plânsul… dar acum… Gavrilă, spune-mi repede ce se întâmplă, o să mor ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (impacientat) : Te rog nu îţi bate joc de mine, te rog… aşa ceva n-am mai simţit
niciodată – Gavrilă, o să mor…
ÎNGERUL GAVRILĂ : N-o să mori…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mă simt mai bine acum… (ea întinde mâna şi îl mângâie pe faţă)
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce păcat… o să pleci şi n-o să mai ştim niciodată, nimic despre tine…
ÎNGERUL GAVRILĂ : E, n-o să pleci… dacă te vede Patron, îţi rupe picioarele…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 13
EA : N-o să îndrăznească…
EA : Ba da, îl cunosc …
ÎNGERUL GAVRILĂ : Ce ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce ?
10
Este seara; se aude din off o muzică lentă, decadentă; la mese stau perechi de indivizi de
mai multe naţionalităţi care arată foarte bine, sunt bogaţi; sunt puţin jenaţi sau
stânjeniţi de ambianţa localului, dar şi atenţi în acelaşi timp; printre mese se plimbă
ospătarii – îngeri invalizi, bătrâni sau bolnavi, care servesc;
la câte o masă îngerul Gavrilă şi îngerul Mihăiţă rămân fermecaţi de solistă; la masa lui
Gavrilă stă o pereche de tineri – ANA şi VILI, iar la masa lui Mihăiţă se află un bătrân;
sunt mese alăturate
ÎNGERUL GAVRILĂ : Stai dracului aici! Crezi că ăilalţi sunt mai amabili? Suntem
îngeri, ce mama naibii!
ÎNGERUL GAVRILĂ : Dar cum crezi că se comportă ăia, fată ? Fac minuni ? Te
sfătuiesc de bine ? Îţi deschid poarta Raiului ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, sunt buni ca în picturile lui Da Vinci… tu ai dreptate, nu-s
tocmai un înger, nu mi se vede puţulica… vrei să-ţi arăt puţulica ?
VILI : Lasă-l dragă… aşa sunt ei… ţi-am mai explicat cum vine treaba…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 14
ANA : Şi? Şi dacă sunt muribunzi trebuie să-i suport ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Zi fată, vrei să vezi puţa mea de îngeraş ? (Vili râde) Dacă ţi-o
îndes în braţe o să zici Aleluia, pe bune… am convertit vreo două până acuma…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Te-ai dat pe brazdă, aşa că nu-ţi mai arăt minunata…
VILI : Ce program ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Program Vili, adevărat… n-a mai văzut aşa ceva neamul tău de
la maimuţă încoace… tu şi păsărica asta de lângă tine… (către Ana) scuză-mă, întreb doar
din curiozitate şi că te văd combativă… i-o sugi ? (încearcă să se ridice şi să-l
pălmuiască dar Vili o reţine) Mi-am închipuit eu… frate, cred că umbli cu bandajul în
buzunar…
ANA : Vili, dacă mai insinuează domnul acesta ceva, mă ridic şi plec…
ANA : Vili…
VILI : Crede-mă…
ÎNGERUL GAVRILĂ : N-a spus fată nimic… doar mi-a arătat asta (face un semn cu
palma simbolizând sexul oral)… nu m-am prins că interpretezi la flaut…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către bătrân; acesta se uită îndelung în cartea de meniuri – este
îmbrăcat foarte bine, e un ins bogat, stilat; are o floare în piept) : Hai tataie că m-am
scăpat de două ori de când stau după matale…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 15
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu frate… dar mă enervezi…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ ( e tentat să-i răspundă ciufut, dar se răzgândeşte) : Nu mai ştiu
data exactă… pe vremea aia îmi pierdeam suflul timp de 20 de secunde… acum am
evoluat… cum s-ar spune, am mai îmbătrânit…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, mă cac pe mine – nu mai simt nimic de la coşul pieptului în
jos…
BĂTRÂNUL : Nu, nu asta… e adevărat că sunteţi angajaţi aici numai dacă sunteţi
incurabili ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : De afară, aşa s-ar crede… dar Patron ne-a dat o şansă…
BĂTRÂNUL : Îmi cer scuze că insist, dar cu aripile acestea pe dumneavoastră nu arătaţi
întocmai a om normal…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Asta face parte din specificul locului… la cabaret, femeile
servesc în sânii goi, aici muribunzii servesc îmbrăcaţi în îngeri…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 16
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : După cum miroşi, cred că vii de la curve…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (se luminează la faţă) : Păi zi aşa colega… dar arăţi bine,
curios…
BĂTRÂNUL : Dureri? Sunt singura dovadă evidentă că trăiesc… durerile mele îmi
produc plăcere, dacă mă înţelegi…
BĂTRÂNUL (dă să spună ceva, dar schimbă brusc intenţia) : Pentru că vreau să
mănânc… mă mai ţii mult de vorbă?…(Îngerul Mihăiţă îi întinde meniul)
VOCEA DIN OFF (e a lui Patron) : Doamnelor şi domnilor! Colonia Îngerilor v-a pregătit pentru
această seară un program muzical special. O voce deosebită, desprinsă parcă din muzica ste… (cade
amplificarea, după câteva clipe se reia)… adusă aici cu mari sacri… (cade iar amplificarea, după
câteva clipe se reia)… dublată de o frumuseţe fără ma… (cade amplificarea, după câteva clipe se reia)…
mă, ce dracului nu reparaţi sculele astea odată pentru totdeauna!… îmi cer scuze, îmi cer scuze… Fără a
mai lungi prea mult introducerea, am plăcerea de a o introduce pe noua divă a muzicii cereşti – EA
se sting luminile, şi rămâne lumina roşie; pe acest fond intră pe scena improvizată EA; este frumoasă;
simultan iese din bucătărie Îngerul Gavrilă cu o tavă cu bunătăţi; o priveşte îndrăgostit pe EA; tot în
acelaşi timp Îngerul Mihăiţă se îndreaptă către bucătărie – privind la fel de îndrăgostit către EA… cei
doi se ciocnesc; tava cu preparate cade jos într-un zgomot infernal…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (tot în surdină) : Tu eşti de vină, nu vezi pe unde calci… şi nu mă mai face bou
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 17
ÎNGERUL GAVRILĂ : De ce dracului nu mori o dată… m-am săturat de
tine…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (începe să plângă) : Asta ai vrut întotdeauna – să-mi iei locul; eşti un pervers…
nici moartea mea nici moartea ta nu te va vindeca vreodată de asta… o să mori pervers mă… o să vină
moartea şi o să-i furi coasa… o să te faci de căcat, acolo sus…
Apare Patron
PATRON (cât poate de discret) : Încetaţi că vă ia mama dracului… dacă se mai întâmplă odată vă dau
afară… să putreziţi la spital… incapabililor… (cei doi rămân interzişi)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem neputincioşi (se uită în jur; şopteşte) Şefu’, trage-mi una!
ÎNGERUL GAVRILĂ : Trage-mi una – de ce crezi că au venit ăştia aici ? Vor distracţie… Bagă-mi una,
nu mă supăr…
ÎNGERUL GAVRILĂ (îl loveşte pe Patron) : Eşti un impotent mă… nu eşti în stare nici de o labă şi te
mai dai şef aici… (îi face cu ochiul)… Prostule… Falimentarule… numai clienţi de căcat vin în crâşma
asta…
PATRON (îl loveşte la rându-i) : Să nu mai îndrăzneşti asta niciodată (îl trânteşte şi îi tot cară la
pumni; lumea din salon s-a apropiat şi face galerie; blitzurile aparatelor foto clipesc fără oprire; singur
bătrânul rămâne impasibil la masa lui)
ÎNGERUL GAVRLĂ (strigă ca din gură de şarpe) : Luaţi-l de pe mine că mă omoară… fiţi solidari cu
un biet sindicalist… trăiască lupta de clasă (abia se abţine să nu râdă) Boilor…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 18
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (este îmbrăţişat de EA, care priveşte scena oripilată) : Nu te teme, e
deliberat…
EA : Dar e îngrozitor…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : E show babe… de mult nu am mai văzut aşa ceva… ce idee şi la dementul
ăsta… putea ajunge regizor…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Asta e tot ce poţi mă? Să te baţi cu muribunzi? … ai noroc că sunt pe ducă..
altfel îţi spărgeam muia aia de prost…
Un hol întins, prost luminat, de-a lungul căruia sunt înşirate mai multe uşi; e linişte, dar
dintr-o cameră se aude cântând ea; dintr-o cameră iese cu mari precauţii Îngerul
Mihăiţă; scaunul lui scârţâie şi asta îl nemulţumeşte – nu ştie cum să-l facă silenţios;
după ce iese, închide uşa cu grijă şi se apropie de uşa de unde se aude cântecul; apropie
urechea de uşă şi ascultă fără să clipească; apoi începe să îngâne cântecul… brusc îşi
trage o palmă peste ceafă…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Morţii mă-tii de ţânţar! Ce naiba să mai sugi şi de la mine… (se concentrează
iar pe cântec; se uită în jur, iar apropie urechea de uşă; apoi se uită în sus) Dumnezeule… ce frumos
cântă fata asta… i-ai dat darul ăsta şi îi iei viaţa, mare brânză ai făcut şi Tu… Ţie chiar ţi-ar fi trebuit
nişte îngeri, aşa ca mine şi Gavrilă… să pută a căcat şi să înjure din 30 în 30 de secunde… să te văd ce
mare jmecher te-ai mai fi dat atunci cu aşa tovarăşi…n-am avut eu timp, că mă ocupam şi de Tine… îşi
dovedeam că nu eşti chiar aşa de tare pe cât pretinzi… (se concentrează iar pe muzică; îngână; apoi
vorbeşte uşii) dacă eram mai tânăr… sau, măcar, dacă eram întreg… sau dacă eram sănătos… ei, dacă
eram sănătos şi o întâlneam… cred că îi trăgeam un darab de pu… (se loveşte peste gură)… porcule!
imbecilule! fata aia e o sfântă şi tu… tu… ar merita să mori în chinuri… dacă eram sănătos, nu ştiu dacă
m-aş mai fi uitat la tine… sau m-aş fi uitat… eşti frumoasă… transmiţi, aşa, un mister, ai un farmec
aparte… şi cânţi aşa de… la dracu’! când cânţi tu mie îmi vine să plâng… adică nu să plâng… sau nu
cum plâng toţi… ca atunci când moare cineva… sau când le umflu eu nota de plată… sau când pierd
averea la cărţi… nu simt un gol în stomac şi mă cac imediat pe mine… nu, simt altfel… mă simt altfel…
altfel… adică mă simt plin… parcă îndeasă unul ceva cu pompa în mine… oxigen sau droguri, cam aşa
ceva… şi încep să mă simt bine… încep să uit de mine… uit cam de toate… şi de Gavrilă uit şi să n-am
parte dacă mint, dar nu e lucrul cel mai simplu… şi mă umplu şi mă umplu şi la un moment dat nu mai
pot… parca sunt un balon sau o batoză… şi ori trebuie să-mi iau zborul ori trebuie să dau afară… dar cum
degeaba am aripile astea… încep să plâng… şi plâng şi plâng… odată m-am uitat în oglindă… să mă
văd… să văd şi eu cum arată un înger care plânge de fericire… m-am uitat, ce crezi că nu m-am uitat ?…
m-am uitat… uite, vezi faţa asta a mea?… riduri, ochii ăştia spălăciţi, barba asta nespălată… sunt un urât,
un nespălat, un greţos ştiu, să nu crezi că nu ştiu… ei bine, faţa asta de cur – că faţă de cur am… nu, nu
mă contrazice te rog, eşti o drăguţă, dar ştiu eu mai bine ce meclă am… ei bine, faţa asta arăta… nu ştiu
cum să-ţi spun eu ţie ca să înţelegi… nu eşti proastă, nu spune asta… nu ştiu eu să mă exprim prea bine…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 19
cu alde Gavrilă prin preajmă, vocabularul meu nu vede prea des noutăţi… deci faţa asta… buboasă,
neîngrijită cum o vezi… arăta altfel… din ochiul stâng o dâră, din ochiul drept o dâră… să mor io, parcă
erau două râuleţe care izvorau din orbite… chiar mă gândeam – că mă uitam şi mă gândeam în acelaşi
timp – uite cum curg din ochii mei două râuri… de fapt, m-am gândit şi mai mult… şi-am zis… nu, nu
din ochi curg râuleţele astea, ci din mai adânc… curg de-a dreptul din mine… din adânc de undeva…
acum nu ştiu exact de unde… să fie din ficaţi?… să fie din plămâni?… să fie din inimă?… să fie din
stomac?… chiar, mi-am mai zis, ce chestie stomacul acesta… pe-o parte scoate căcat… câh, pute, mizerie,
nervi… iar pe altă parte scoate apa asta curată… că era curată, m-am uitat atent… era aşa de curată şi de
limpede încât sunt sigur că am văzut peşti în ea… să mor eu dacă n-am văzut peşti… nu ştiu ce erau :
somni, crapi, babuşcă…nu ştiu exact… dar erau peşti şi săreau în sus… exact cum cânţi tu aşa săreau
peştii ăia… şi, la urmă, m-am mai gândit la ceva… dacă toate astea mi se întâmplă numai din cauza
cântecului tău, înseamnă că nu-i a bună… adică, nu, nu.. adică e prea bună… adică e ceva deosebit, e
ceva special… înseamnă că, faţă de ceilalţi oameni, tu ai ceva în plus… ai ceva ce nimeni nu are… sau
foarte puţini au… sau toţi au, dar nu ştiu că au… la dracu’! mă enervează exerciţiile de logică… tu faci
oamenii să se simtă oameni… faci ca toate lucrurile să fie dintr-o dată simple, clare… aşa de clare că se
văd peştii sărind prin ele… vrei să fii soţia mea? (imediat cântecul fetei încetează; şi Mihăiţă se trezeşte
din reverie)… m-am ţicnit, să mor eu dacă nu m-am ţicnit… (se aude cum se învârte cheia într-o uşă;
Mihăiţă se retrage iute în camera lui)
12
(interiorul localului, seara; agitaţie, oamenii stau la mese, îngerii se mişcă de colo colo servindu-i, EA
cântă; la o masă stă bătrânul – are înfiptă în piept o floare imensă, e uşor ridicol; la masa lui Vili şi
Anei apare Îngerul Gavrilă)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Bine aţi venit în localul nostru, cu ce vă putem servi? Un meniu, un aperitiv,
ceva ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Este o problemă felul în care vorbesc ? Am primit training special pentru
aceasta…
ANA : Nu, nu… aici se mănâncă într-adevăr cea mai bună friptură de vită din zonă…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 20
ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem un restaurant pretenţios doamnă… deci fripturi şi vin de Pietroasele ?
VILI : Păi…
În local intră un grup de tineri gălăgioşi; cu toate acestea se vede că sunt de condiţie
foarte bună, ei sunt îmbrăcaţi în fracuri iar ele în rochii de seară; ocupă o masă, sunt
trei perechi;
TÂNĂRA 1 : E cool… sunt haioşi… am săi spun lu’ taică-miu să angajeze doi acasă…
TÂNĂRA 3 : Cum ?
TÂNĂRA 1 : Îi pun să mă mastrurbeze, să-mi pregătească apa la cadă, din astea… sau… da, da… o să
mi-o pun cu Paul şi ei o să-mi facă ventilaţie… nu-i aşa Paul? Pe asta n-am făcut-o…
TÂNĂRUL 1 : Da iubi, cum spui tu… are tac-tu bani să ne-o tragem şi la Casa Albă, nu e problemă…
(de masa lor se apropie îngerul Mihăiţă; se mişcă agale în scaunul lui cu rotile; nu-i place gaşca, e
vizibil)
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 21
TÂNĂRA 3 (atinge aripile) : Sunt naturale ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Sigur, aripi de sfânt… dacă mi-ajungeau banii luam o pereche şi din alea…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Al Pacino după bunicul din partea mamei, dar nu m-a crezut nimeni până
acum… aşa că spuneţi-mi simplu, Vasile…
TÂNĂRUL 1 : Taci mă din gură… dacă era om ca tine, venea aici cu Buick-ul, nu cu trotineta asta…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Avem o diseusă nouă; e cam chioampă ea : nu ştie notele, cântă fals pentru că
are cancer la gât, dar mişcă bine din cur… lumea se distrează…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 22
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Pentru ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mulţumesc domnişoară, aveţi inimă bună… ce să fac, sunt un biet înger care s-a
căcat pe el… merită să îl chemaţi pe patron numai pentru atâta lucru ?
TÂNĂRA 1 : Nu e boşorog…
TÂNĂRA 3 : Mie nu mi-e chiar aşa de scârbă… e cool… la Paris n-am văzut aşa ceva… ca să nu mai zic
la constipaţii ăia de nemţi…
TÂNĂRA 3: Care ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 23
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Fireşte, voi ce credeaţi…
Toţi se ridică, îl apucă pe îngerul Mihăiţă şi-l saltă de pe scaun; acesta urlă ca din gură
de şarpe
TÂNĂRUL 2 (trage faţa de masă) : Puneţi-l aici… îi trece lui imediat cheful de glumă…
Îl întind pe masă; încep să-l dezbrace; toţi ceilalţi din local privesc, dar fără să facă nici
un gest de intervenţie; Tânăra nr.3 stă deoparte şi doar priveşte; Îngerul Mihăiţă se
zbate atât cât poate
TÂNĂRA 1 : Lasă, eşti un bărbat bine (râd) aşa, ţine-l bine de aripi… ce labe are ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (de pe masă, călărit de tineri) : M-au întins pe masă şi vor să mă
dezbrace…
TÂNĂRUL 2: Tu ce vrei ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 24
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nimic, eram în trecere…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu, ho… deja mă disperi… dacă ţi-e milă, fă ceva, ajută-mă…
(fata nu face nici un gest)
TÂNĂRUL 1 : O să-ţi plătim ţie un pumn în cap, dacă mai staţionezi mult pe aici…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, sună credibil… (către Mihăiţă) Frate, am clienţi… lasă-i să-
şi facă numărul şi o să se care… nu mai striga degeaba, n-o să vină nici dracul…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 25
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu! Orice, numai asta nu! Sunt plin de căcat, mi-e ruşine!
TÂNĂRA 3 : Are dreptate, e plin de rahat… mie mi-e scârbă… şi mi-e milă de el…
TÂNĂRUL 3 : Dacă ţi-e scârbă n-ai decât să te cari dracului acasă… noi am ieşit să ne
distrăm…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ia un taxi…ia-i şi pe ăştia… şi dacă tot ţi-e milă, lasă la intrare
100 de parai, spune-i ochelaristului că-s pentru mine… ştie el…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Vă rog, opriţi-vă… sunt dizgraţios… fac orice… să mor eu…
mă rog, e un fel de a spune…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cu excepţia zborului pe Marte şi jocul de bridge, da, fac orice…
TÂNĂRA 2 : Să-l punem să danseze…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uite, dacă vreţi, pot să mă cac pe mine… sau să-mi ţin respiraţia
30 de secunde…
TÂNĂRA 2 : Trebuie să facem ceva, sunt excitată (către tânărul 2) : Iubitule, hai la
privată că nu mai rezist… vreau să mi-o tragi…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ba eu zic să mergi şi să fuţi femeia aia… e păcat să refuzi aşa
bucăţică…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 26
TÎNĂRA 2 : Hai, babe, ce dracului, mă mai ţi lângă căcăiosul ăsta… am două pastiluţe în
geantă, o să ne simţim bine…
TÂNĂRUL 3 : Ce privire am ?
TÂNĂRA 3 : La fel ca aceea când l-ai lovit pe ţigănuşul acela mic, cu maşina…
TÂNĂRUL 2 : Asta e bine… încă puţin, să vedem unde ajunge toată nebunia asta…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi şi cum se face, daţi-mi un exemplu… (încep toţi să râdă)
TÂNĂRUL 2 (către prietena lui) : Ştii ceva ? Îmi bag picioarele în narcisismul tău de
căcat!
TÂNĂRUL 2 : Pe tine nu te satură nici un cal mă, să mor eu… ia şi bea o bere, răcoreşte-
te şi lasă-mă dracului în pace… nu vezi că am treabă?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 27
TÂNĂRA 2 : Dar ce dragă, şi-o trage şi cu tine ?
TÂNĂRUL 2 : Da, sigur… după ce mori, te poţi întoarce la treburile tale… nu-i aşa
gaşcă ? (toţi, mai puţin tânăra 2 şi tânăra 3, afirmă pe diferite voci şi cu diferite gesturi)
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Domnişoară, de când te-am văzut mi-am dat seama ce suflet bun
ai… (se uită insistent la ea), ca să nu mă mai refer la ţâţe… buculiţe… eşti o femeie
dăruită…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 28
TÂNĂRA 1 (se apropie cu urechea de pieptul lui) : Şi totuşi nu mai respiră… pute, dar
nu mai respiră
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Cum gura mă-tii să mor mă în gălăgia asta? Faceţi linişte… ori
mor, ori lăsaţi-mă în pace…
13
(Holul cu mai multe uşi; se aude iar EA cântând; din capătul holului îşi face apariţia Patron – este
îmbrăcat la 4 ace şi ţine în mână o sticlă de şampanie şi două pahare; se apropie de uşă, bate discret;
vocea încetează)
EA : Bună seara… programul meu începe peste două ore… am ceasul defect ?
PATRON : A, nu, nu… ceasul funcţionează cum trebuie…
EA : M-am liniştit…
PATRON (după ce dă de câteva ori admirativ din cap): Dar ai aranjat frumos aici… bravo… e curat,
miroase frumos… felicitări… cum te simţi?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 29
EA : Din păcate nu-mi pot stăpâni asta… îmi pare rău
PATRON : A, e ok, e ok… dă bine la public… au crescut vânzările cu 30% de când îţi dă moşul floarea
şi tu te tăvăleşti pe jos…
EA : Nu e nimic programat…
PATRON : Nici nu trebuie… nici nu trebuie… (după câteva momente de tăcere)… nici nu trebuie
EA : Da, e bine…
(moment de tăcere)
EA : Da…
(moment de tăcere)
PATRON : E plină…
EA (realizează) : Of, îmi cer scuze… sunt o gazdă oribilă… unde-mi sunt bunele maniere? (îl invită pe
un scaun) Luaţi loc … daţi-mi mie astea (ia sticla şi paharele şi le aşează pe masă; apoi se aşează pe pat)
(Moment de tăcere)
PATRON (îşi ia inima în dinţi) : Uite ce e … EA… mă simt aiurea să îţi spun aşa, dar… în fine… nu-mi
stă în obicei să devin familiar cu angajaţii mei… am stabilit reguli stricte şi ştii bine asta… dar… nu ştiu
cum să-ţi spun… dumneata… sau tu… tu eşti altfel… aş vrea să ne cunoaştem mai bine…
PATRON : O, mi-ai luat o piatră de pe inimă… (se ridică brusc şi se apropie de masă) Pot să…?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 30
EA : Da, cred că da…
(El desface sticla, toarnă în pahare, îi întinde unul, unul îl păstrează pentru el…)
EA : Nu ştiu să toastez…
EA : Da, sigur…
EA (întinde paharul) : De parcă ar conta… (îl dă peste cap; e ameţită de-a binelea)
PATRON : Atunci… ce s-o mai … (începe să se dezbrace; ea îl priveşte amuzată, din când în când
hohoteşte; când ajunge doar în maiou şi chiloţi îi spune)
PATRON (încurcat) : Eh… nu poţi avea numai calităţi… dar te asigur că am o minte sănătoasă într-un
corp sănătos…(EA se schimbă brusc la faţă şi se ridică în picioare; se ţine cu mâna de cap) Ce s-a
întâmplat ?
PATRON (schimbă tonul): Nu-mi plac femeile care îşi schimbă atitudinea dintr-o clipă în alta…
PATRON : Din momentul în care m-ai văzut cu sticla de şampanie în uşă ai ştiut că pentru ce am venit…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 31
PATRON : Acum iată-mă luat şi luat la mişto…
EA (îi rezistă) : Uită-te cum arăţi… numai uită-te… cu chiloţii prea largi… cu burta asta lăsată… cum
crezi că m-aş putea lăsa sedusă… şi cu atât mai mult, ameninţată…
PATRON : Aş putea să te nimicesc doar cu o singură lovitură… nu va afla nici dracul ce ţi s-a
întâmplat…
EA : Şi?
PATRON : Şi…
PATRON : Nu, în situaţia ta m-aş gândi cum să pun mâna pe 50,000 de coco…
PATRON : Dar cum? Vrei să ţi-i ofer moca ? (ea nu spune nimic) Dezbracă-te…
EA : De ce ?
PATRON : Pentru 50,000… dezbracă-te… (ea ezită)… hai mă, preţul e bun… cine ar rezista în faţa unei
asemenea oferte?… eu… eu n-am dat pe curul unei femei niciodată mai mult decât un parfum prost… şi
au muncit fetele, nu aşa, cu fiţe…
EA : Nu e drept…
EA : Îţi baţi joc de mine, asta nu e drept… Aşa cum îţi baţi joc şi de ceilalţi, de toţi…
PATRON : Eu îmi bat joc? Eu? Eu!?!… I-am scos pe toţi din căcat, pe toţi! Toţi au venit la mine, în
genunchi au venit mă : Mihăiţă, Gavrilă, Ioan, Pavel… cum crezi că i-am angajat, i-am luat de acasă? I-
am împrumutat de la Hilton? Nu, au venit de bunăvoie şi s-au ascuns de frica morţii în crâşma asta…Aşa
cum ai venit şi tu pe ploaia aia… ce texte aveai – erai sigură că o să te primesc… eşti o ipocrită, ceea ce e
mai rău decât o curvă…
PATRON : Uite aşa bine, cum ţi-ai permis şi tu… ţi-ai luat faţa aia de femeie neajutorată,
de victimă ştiind că nici un bărbat nu rezistă şi cedează… ai calculat perfect, am cedat…
acum am venit să-mi iau ceea ce mi se cuvine… şi pentru că sunt un ins generos până în
măduva oaselor, n-am venit cu mâna goală…
PATRON : Eronat, am venit cu 50,000 de coco… ba nu, nu, mint… n-am venit cu bani, am venit cu
viaţa ta mă… viaţa ta e în palmele mele… ba nu, iar mint… (duce mâna la sex) ştii unde e viaţa ta ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 32
Ştii unde ? Uite aici, în mertecul ăsta belit… uită-te la el… (strigă) uită-te la el! Ăsta e viaţa ta mă… aici
viitorul tău, uite aici… uite (o scutură şi rânjeşte)… aici… îl auzi cum te cheamă ? eu îl aud…
„Domnişoara… eu sunt viaţa ta… hai şi pupă-mă niţel în bot… dă un semn că te bucuri, apucă-mă cu
amândouă mâinile şi ia-mă…” e viaţa ta, honey… totul este aşa de simplu… nu ştiu ce ai în capul ăla…
EA : Adică eu o să stau pe spate, o să desfac picioarele şi tu o să-ţi introduci sexul între ele? Despre asta e
vorba?
EA : După care, mă îmbraci în haine scumpe şi mă duci la Paris, la cel mai renumit spital şi mă faci
sănătoasă, nu ?
PATRON : O să te întorci mai sănătoasă şi mai fericită ca oricând… o să-mi pupi tălpile, ascultă la mine,
o să-mi ridici statuie…
EA : Iar pentru asta nu trebuie decât să-mi ridic poalele în cap… Nu ştiu, să mă mai gândesc…
PATRON : De ce?
PATRON (se înfurie brusc): Eşti pe naiba! (se apropie de ea şi o strânge violent în braţe) Am ajuns să
fiu luat la mişto de o căcăcioasă…(EA îi rezistă; se naşte o luptă; atunci el o loveşte cu palma peste
ochi; ea cade)
Patron se aruncă peste ea şi începe să-i smulgă hainele de pe ea; mai întâi îi rupe
cămaşa, apoi îi ridică fusta; se opreşte brusc…
PATRON : La naiba! Unde am pus prezervativul? (se ridică din pat) Să nu te mişti… dacă faci o
mişcare sau începi să strigi te omor… Patron caută în pantaloni, găseşte prezervativul; îi rupe
ambalajul…
PATRON : Pune-mi-l…
EA : Nu mă pricep…
EA : Nu mă pricep, am spus…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 33
PATRON : Să nu crezi că ai scăpat… (ea începe să plângă şi, simultan, să cânte… ceva
trist; uşa rămâne întredeschisă; pe hol se ciocneşte de Îngerul Mihăiţă)
PATRON : Pardon…
PATRON : Du-te dracului…! Lasă că îţi arăt eu… vă arăt eu vouă… (iese)
14
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (oripilat) : Vai de mine! Dumnezeule! (pentru sine) Iar am zis-
o… ce s-a întâmplat ? (realizează) Patron! (se apropie de fată împingând la cărucior,
lângă pat; ea stă ghemuită, cu faţa la perete, şi continuă să plângă şi să cânte) Te-a
violat ? Te-a bătut?… Nemernicul… o să-l omor… cu mâna asta a mea de metastatic mă
duc şi-l omor… am să-i rup pula şi o să i-o îndes pe gât…(începe să gesticuleze; teatral,
cabotin; se mişcă cu căruciorul prin cameră) … Sărman copil… cum ai căzut tu victimă
acestui monstru… nu, nu… n-am să las lucrurile aşa… crima trebuie pedepsită… (iar se
apropie de ea)… te-a lovit?… te-a violat ?… nemernicul… o să-l omor… cu mâna mea
asta de metastatic…( se opreşte brusc) ce dracului am, mă repet… hai linişteşte-te… nu
mai plânge (în timp ce îi vorbeşte îi priveşte picioarele dezgolite şi este puternic atras
fizic de ea… întinde mâna ca s-o atingă… în ochi i se citeşte pofta; întinde şi cealaltă
mână… este gata să o strângă de fund… brusc împinge căruţul în mijlocul camerei)
Nemernicul! Nemernicul! Şi iar nemernicul! (se apropie iar de ea, de data asta hotărât, îi
acoperă picioarele şi încearcă să o ia cumva în braţe; gestul e îngreunat de situaţia lui,
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 34
drept pentru care abandonează; începe să o mângâie pe păr; cât timp îi vorbeşte ea
continuă să cânte încetişor) Ştii? Am fost primul angajat aici… 22 martie… în ziua aia
stăteam întins pe pat în cea mai de căcat stare pe care poate s-o aibă un om…vaca aia de
nevastă-mea – o beţivă – se străduia să-mi îndese pe gât nişte votcă… zicea că aşa o să
sport mai bine vestea că sunt incurabil… paralizia era doar desertul… de fapt sunt
cirotic… cronic… adevărul e că la câtă băutură am îndesat la viaţa mea, nici cu o duzina
de ficaţi n-aş fi făcut faţă… aşa, stăteam întins în pat, deprimat că aveam să mor şi beat…
aia s-a dus la bucătărie, iar eu am luat ziarul de pe noptieră… îl răsfoiam fără să urmăresc
ceva anume, în momentul ăla totul era deşertăciune… ştii cum e, şi tu o să dai colţul
curând… adică… iartă-mă… ştii ce vreau să spun… când să-l arunc cât acolo dau de
anunţ… „COLONIA ÎNGERILOR, restaurant de lux, angajăm personal necalificat pentru
meseria de înger ospătar; obligatoriu bolnavi incurabil, necontagioşi”… am izbucnit în râs
şi m-am trezit pe loc… mi-am zis, „ce dracu’ e asta? cineva îşi bate joc de mine…”… am
închis ziarul şi l-am mai deschis odată… anunţul era tot acolo… am pus-o să mă îmbarce
în căruţ…m-a coborât în stradă… şi am venit aici… înainte să traversez strada am auzit-o
pe aia că mă întreabă unde mă duc… nu i-am răspuns nimic… spune şi tu, unde ne
ducem?… (fata se opreşte şi îl sărută pe obraz)… ce-a fost asta? … mda, important e că
a fost… a doua zi s-a angajat şi Gavrilă… apoi ceilalţi… aici, după cum ai văzut, vin
numai bogătani… boul ăla de Patron, a intuit perfect – ce spectacol mai atractiv decât
spectacolul morţii ? vrei să vezi muribunzii in action – marcă banul… dacă nu l-aş
cunoaşte aş spune că ideea lui e dumnezeiască… a scos nişte oameni din ghearele
disperării şi le-a redat pofta de viaţă… sau, mă rog, ce-o fi aia când nu te gândeşti că o să
te bage în pământ şi te apucă groaza că o să te trezeşti dracului acolo şi n-o să ai aer… şi
o să mori… hahaha… o să mori din nou… aşa… ne învârtim pe aici, îi servim pe ăia, le
cărăm căcatul în farfurii scumpe, ne uităm la ei cum îl înghit, conversăm cu ei, ei cu noi…
unii mai lasă şi bacşiş… tu cânţi, ei dansează… unele sunt sexi… simţi nevoia să le bagi
într-un colţ şi să le fuţi în curul ăla de cuconet fără griji… Patron se îmbogăţeşte, ne
ceartă când greşim, ne fură la bani… ne îngrijeşte… umblăm cu aripile astea ridicole de
colo colo în cea mai bizară crâşmă din ţară… lucruri normale… asta e tot şpilul… deşi
suntem cu sabia deasupra capului, noi continuăm să facem lucruri normale – adică să fim
ocupaţi cu cele lumeşti, cum zice Gavrilă… să ne pese de orice rahat… (între timp fata a
adormit; se uită lung la ea)… eşti un copil bun… dar ţi-aş trage-o până ţi-ar sări
capacele… asta se numeşte comportament masculin sănătos… înţelegi?… înţelegi pe
naiba… a adormit… rumenă în obraji… carne tare… dacă aş… ce poate să-mi mai facă şi
cine… tot mă duc dracului… Doamne, cum pot să gândesc aşa, despre prietena mea ?…
iartă-mă copilă… sunt şi eu om, am îndoieli, am gânduri… dacă ai vedea ce gânduri am,
n-ai mai aştepta să-ţi vină sorocul… (se uită la cea)… nasol, peste o oră intru în tură… (îi
lasă uşor capul pe pernă; se întoarce, închide uşa uşor şi iese)
15
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 35
(Interiorul locaţiei, seara; oamenii stau la mese, îngerii servesc, EA cântă – program
normal; la un moment dat se aude un strigăt, de la o masă)
CLIENT : Ajutor! A căzut! Moare ăsta aici! (un înger este întins pe jos, lângă masă,
fără suflare; nu-l bagă nimeni în seamă; clientul se apleacă, îi ia pulsul şi iar strigă) A
murit! Un doctor! Este vreun doctor pe aici? (între timp se apropie Vili şi Ana)
VILI : Da…
CLIENT : Dumneata ?
VILI : Are dreptate, sunt doctor… (se apleacă oarecum dezinteresat, îl priveşte pe înger
fără să-l atingă) E mort…(Ana duce mâna la gură şi strigă scurt)
ÎNGERUL GAVRILĂ (către Ana): Asta numesc eu orgasm. (Ana nu-l bagă în seamă)
CLIENT (uşor isterizat) : Ce să se întâmple ? S-a apropiat de masă, mi-a întins nota de
plată… N-am vrut decât să-i dau bacşiş…
CLIENT : Ce cât ?
VILI : Sigur…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 36
VILI : De ce ?
PATRON : (se uită la cel întins pe jos) : Cine-i ăsta ? A, Petru… i-am spus s-o lase mai
moale cu literatura… toată noaptea stătea şi citea : Dostoievski, Caraman… aseară l-am
surprins cu Patapievici în braţe – cred că de aici i se trage…
CLIENT (către Gavrilă) Vezi ? Nici nu l-am atins… i-am întins doar hârtia asta de 5… a
zis mersi şi…
ÎNGERUL GAVRILĂ : A zis mersi pe naiba… (teatral) Intelectualii… nici ăştia nu mai
sunt ce au fost odată… Petru lua bacşişurile cele mai mari de aici (către client) dumneata
nu citeşti mercurialul ?
CLIENT : Ce mercurial ?
PATRON : La intrare, dacă vă uitaţi atent, e un banner mare cu fiecare ospă… adică înger
şi bacşişul pe care îl percepe… noi aplicăm legea aici, nu ne jucăm…
CLIENTUL : N-am văzut… îmi cer iertare… se face atâta caz pentru…
VILI : E ok, a murit… acum taci… (către Ana) Mergi, ia loc pe scaun şi nu te mai uita la
cadavru, îţi face rău…
(între timp s-au apropiat toţi : clienţi, ceilalţi îngeri, … EA cântă în continuare privind
către grup – lăcrimează; cântă ceva trist)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Petre ăsta a venit odată cu mine, niciodată n-au ştiut ce hram
poartă… doar că se topea pe zi ce trece… parcă-i mumia lui Ramses (începe să râdă) Ce
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 37
faţă are… de când îl ştiu n-a scos o glumă din el, era posac, de parcă regreta ceva, sau de
parcă pierdea la cărţi…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi chiar pierdea la cărţi… că doar noi doi…
ÎNGERUL GAVRILĂ (îl întrerupe): Ce noi doi? Ţi s-a făcut cumva rău şi simţi nevoia
să-ţi muşc un pumn în gura aia spurcată?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Şefu’, n-ai pic de respect pentru momentul acesta solemn…
VILI (arătând spre clientul cu bacşişul) : Deci domnul i-a făcut un bine…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (privind către mort) : Ce mai, a murit mişto – refuzând bacşişul…
ia vedeţi, s-a scăpat ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Suntem în pizda mă-tii… în fine (către Patron) Şefu’… cât timp
ni-l laşi ?
PATRON : Iar ?
PATRON : Sun la spital în jumătate de oră… vă ajunge ? (nu mai aşteaptă răspunsul)
Vă ajunge…
Se strâng mai mulţi îngeri şi îl ridică pe cel mort de jos şi se pregătesc să-l scoată din
scenă
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 38
VILI : Unde îl duceţi ?
ANA : Vili ?
VILI : Pisi, aştept asta de 6 luni… doar n-o s-o ratez tocmai acum.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către ceilalţi care ridicaseră deja mortul) : Lăsaţi-l jos… (îl
lasă jos) Şi zici că vrei să vezi şi tu…
VILI : Da…
VILI : Slujba…
VILI : Peste o săptămână e ziua ta… aveam de gând să-ţi iau un Forduleţ…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 39
PATRON : Nu ştiu, dar industria de autoturisme ar fi pe sponci… numai eu am cumpărat
3 maşini până acum… şi cui, unor putori…(către Ana) Nici o aluzie doamnă…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (către clienţii strânşi ciorchine) Care mai vreţi să asistaţi ? E
meserie, e cool…spectacol în toată regula… veniţi degeaba aici, dacă rataţi asta.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Păi dacă vor toţi hai s-o facem aici.
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da’ ce, păsăriche, ai stress ? Nu-l disecăm, stai liniştită… îi
facem doar o slujbă…
ÎNGERUL GAVRILĂ : …orice spune omul, tu reacţionezi… Vili, cum o suporţi pe asta
mă ? Zău, dacă era a mea, o băteam de 3 ori pe zi… apoi i-o trăgeam, că n-arată rău…
VILI : Ana…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 40
ANA : Ce Ana!
VILI (calm, foarte calm) : Taci dracului din gură… (Ana e stupefiată, dar tace)
PATRON : Au un ritual… naiba ştie de unde le-a venit ideea… n-au adus niciodată un
popă… la fiecare care moare, fac acelaşi lucru ciudat…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa boss, fă-l marketabil… (către ceilalţi) Deci… dragi clienţi,
dacă vreţi să asistaţi la serviciul funerar, trebuie să marcaţi cu bănucu’… astăzi totul este
spectacol, nu? Gavrilă, cât le cerem mă?
Moment de tăcere
ÎNGERUL GAVRILĂ : Haideţi mă, scoateţi banu’ ce mama dracului, că acum mai
moare unul… hai, 100 de europeni, că sunteţi feţe fine… (clienţii încep să scoată banii)
Hai, pe rând şi repede, bunul Dumnezeu nu ne aşteaptă…(după ce strânge banii, îi
numără) 1,500… care trişezi mă ? (mai numără odată)… 1,600… e bine…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Am încă o idee… cine vrea să facă fotografii cu Petru ? Ofertă
unică… (scoate un aparat foto)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Să dea dracul dacă fac vreun gest până nu spune Mihăiţă de
unde are aparatul foto…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 41
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Am fost fotograf… mi se spunea Foto Cuba… făceam poze la
C.A.P-işti şi la echipele de fotbal din divizia D…pentru busturi îi băgam în butoaie
(râde)… ce vremuri… după ce m-am îmbolnăvit, am abandonat de tot meseria, dar am
păstrat maşina asta tot timpul cu mine… atât.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce n-ai spus mă aşa? (către toţi) Ok, atenţie, toată lumea, cine
doreşte poze cu Petru… (lumea e nedumerită)… poze cu un înger domnilor… bune de
pus în ramă – opere de artă, ce mai tura vura…
Toţi clienţii, personalul, Patron, mai puţin EA, care cântă încontinuu, agasant de trist
chiar, se apropie de cadavru şi pozează în diferite şi cretine poziţii : rânjind, cu mâinile
întinse, strâmbându-se ca nişte copii distrofici, în grupuri statuare, călare pe cadavru,
întinşi pe lângă el, muşcându-l de nas, smulgându-i fulgi din aripi, etc.… Mihăiţă şi
Gavrilă le umflă banii;
16
Interior birou Patron; se uită într-un registru contabil; pe masă o sticlă de whisky, o
cutie de ţigări de foi, alte obiecte; se aude o bătaie în uşă;
PATRON : Intră…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 42
PATRON (nu-şi ridică ochii de pe registre) : Mda… hm… interesant… mţ…(Gavrilă stă în picioare
şi se uită pe pereţi; arată jalnic cu costumul de înger mizerabil pe el, pătat peste tot… tuşeşte…Patron
ridică privirile) Stai jos Gavrilă…
PATRON (fără să-şi ridice capul, deschide capacul unei cutii cu ţigări din foi) : O ţigară ?
PATRON (tot fără să-şi mute privirea de pe hârtii, întinde mâna după sticla de whisky, deşurubează
dopul, toarnă într-un pahar) : Whisky ? (Gavrilă ia paharul şi-l dă pe gât; apoi aprinde ţigara şi trage
din ea cu nesaţ - tuşeşte)
GAVRILĂ : Marfă bună frate…(Moment de tăcere în care Patron se uită în acte şi Gavrilă fumează…
Patron închide cu zgomot paginile registrului şi oftează…) Probleme Patron?
GAVRILĂ (rămâne cu ţigara suspendată în drumul spre gură) : Nu prea m-am gândit în ultima vreme şi
nici ziarele nu le prea mai citesc…
PATRON : Viaţa e un registru, Gavrilă… pe fiecare pagina, aduni, scazi şi la sfârşit când să faci bilanţul,
ce iese ?
GAVRILĂ : Ce iese ?
GAVRILĂ : Nasol…
GAVRILĂ : Nici aici nu mă pricep cine ştie ce… cu sex sau fără ?
PATRON (se ridică, face câţiva paşi) : Lasă asta… deocamdată… tu cum te simţi ?
GAVRILĂ : E bine, e bine… mi-ai întins o mână exact când mă ardea mai tare…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 43
PATRON : Aşa sunt eu, un om bun …
PATRON : Toată viaţa n-am ştiut decât să fac bine oamenilor… unii m-au dezamăgit, alţii s-au folosit de
mine… deh, asta e crucea mea, pe asta o duc…
PATRON : În sfârşit… sunt vremuri grele, încasările nu mai sunt ca înainte, taxele mă omoară…
(aparent îngândurat) mă gândesc să fac unele concedieri…
GAVRILĂ : De acord, dar… şefu’, bag-o de-a dreptul – vrei să mă dai afară?
PATRON : Gavrilă, Gavrilă, Gavrilă… Dumnezeu mi-e martor că ţin la toţi angajaţii mei ca la propriile
mele rude… M-am ataşat de voi într-un mod aproape indispensabil… dar nu am ce face, trebuie să operez
unele schimbări…
GAVRILĂ : Aşa…
PATRON : Şi aşa cum eu mi-am dovedit generozitatea faţă de angajaţii mei, tot la fel le solicit
ataşamentul şi fidelitatea…
GAVRILĂ : Şefu’, te-am trădat eu vreodată ? Toţi clienţii care vin mă caută mai întâi mesele la care
servesc eu… ştiu să fac atmosferă, ştiu să le scot banii din buzunar…
PATRON : Ştiu Gavrilă, eşti un angajat de nădejde; uneori mă întreb ce m-aş face eu fără tine…
PATRON : Dar…
GAVRILĂ : Dar ?
PATRON : Pe moarte suntem toţi, nu despre asta e vorba… dar nu mai e eficient… scapă platourile pe
jos, face pe el tot mai des, oboseşte… aş trece cu vederea atâta vreme cât clienţii se distrează pe seama lui,
dar de la incidentul ăla… cred că o să-l concediez…
GAVRILĂ : Patron… e prietenul meu cel mai bun…
GAVRILĂ : Patron, dacă îl dai afară, viaţa mea nu mai are nici un sens… mai gândeşte-te, poate îi
găseşti altceva de făcut : uite, pune-l afară, pe post de statueta postmodernă, sau pune-l la garderobă… la
centrală, sau să ducă gunoiul… ceva trebuie să fie…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 44
PATRON (cabotin): Crezi că nu m-am gândit, Gavrilă ? Nu e noapte să nu mă gândesc la asta… nu mai
am linişte, coşmarurile mă traversează precum trenurile, mi-e teamă să nu mă bată Dumnezeu… să nu
ajungi vreodată în locul meu…
GAVRILĂ : Şefu’, mi-a ieşit whisky-ul pe nas… pot să mai iau unul ?
PATRON (îl priveşte parşiv) : În plus şi problema asta a mea sentimentală… mă termină nervos…
PATRON : Ce să-ţi spun ? Am avut multe femei la viaţa mea… femei de femei, le beai apă din pantofi…
frumoase, elegante, deştepte, amante pricepute… aşa cum au venit aşa s-au dus… deh femeile… credeam
că m-am liniştit, dar uite că m-a lovit iar. Nu ştiu ce să fac, pur şi simplu nu ştiu ce să fac.
GAVRILĂ : La ce experienţă erotică am eu, Patron, nu ştiu cât ţi-aş putea fi de folos…
GAVRILĂ : Păi şefu’, ce mai stai ? Eşti bărbat bine, lozul stă pe tine ca blana pe tigru, ea e tânără şi
neajutorată… nu trebuie decât să întinzi mâna şi să iei…
PATRON : Am întins… degeaba… m-a refuzat…
GAVRILĂ : Nu ştii ce să faci, nu ştii ce să faci… oferă-i ceva, promite-i, vorbeşte-i frumos, cumpără-i
flori, chiloţi sau un inel, scoate-o la un restaurant…
PATRON : Aici ?
GAVRILĂ : Ei, aici… în altă parte… unde sunt oameni străini, unde sunt oameni sănătoşi, normali,
unde se cântă muzică bună, veselă… undeva unde e viaţă, oriunde, numai aici nu…
PATRON : O să mă refuze…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 45
PATRON : Dacă am ratat prima încercare, e mai greu cu a doua… nu-s de ieri de azi…
PATRON : Nu contează…
PATRON (parşiv) : Crede-mă, în acest moment dragostea mea e pe planul doi… mă tot gândesc la bietul
Mihăiţă, cum o să se descurce… o să-i dau nişte bani, încerc să-l plasez într-un azil, dar cine ştie…?
GAVRILĂ : Păi aş vorbi eu cu EA, dacă nu ţi se pare deplasat… (lui Patron i se aprinde o lumină în
ochi – aştepta asta)
GAVRILĂ : Suntem oarecum prieteni, ne mai plângem pe umăr… când te sfătuieşte un prieten… ştii
cum e, te mai schimbi, îţi mai reevaluezi situaţia…
PATRON : La schimb cu ce ?
PATRON : Am să-i caut ceva lui Mihăiţă, am câteva idei… fiind prietenul tău şi tu fiind – nu-i aşa ? –
prietenul meu… prietenii se ajută, Gavrilă…
GAVRILĂ (se întinde la sticlă, îşi toarnă încă un pahar; apoi deschide cutia cu ţigări fine şi scoate de
acolo un pumn de ţigări) : E bine când oamenii se înţeleg… (se ridică)
PATRON : Acum la treaba… prietene… (Gavrilă iese, îndesându-şi ţigările în buzunar şi cu paharul
de whisky în mână)
17
EA : Cine e ?
EA (se ridică repede, se îndreaptă către uşă, o deschide) : Gavrilă, tu ? Hai intră… intră… ce s-a
întâmplat ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 46
ÎNGERUL GAVRILĂ : Sărut mâna … (stângaci) ce frumoasă eşti în seara asta…
EA (râde încetişor) : Numai pentru asta ai venit, sa-mi spui cât sunt de frumoasă?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Încă n-au început să vină clienţii… treceam pe aici şi ce mi-am zis…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Prima oară când te-am văzut mi-am spus : iată un înger… nu
eu, nu ceilalţi, ci tu… Dumnezeu s-a milostivit de noi, păcătoşii, şi ni te-a trimis aici pe
pământ ca să ne faci traiul mai uşor… în fiecare seară mă rog pentru sănătatea ta… adică,
mă rog, înţelegi tu… tu eşti prietena mea cea mai bună, eşti îngerul meu păzitor, eşti…
nici nu-mi mai găsesc cuvintele fiindcă sunt înecate în micimea lor…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Crezi că mi-e uşor, prietenă dragă? Crezi că mi-a fost uşor să-ţi bat la uşă, să
intru peste tine ca un idiot ce sunt şi să-ţi cad în genunchi cerşindu-ţi mila ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu pot, nu pot! Genunchii mi s-au înfipt în faţa ta şi ştiu că nu se vor desprinde
de acolo decât după…
EA : După?
EA : Dacă ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : Treceam într-o zi prin faţa biroului lui Patron… aşa, nu prea
aveam ce face şi ştergeam holul cu T-ul… uşa era deschisă… nu am obiceiul să intru în
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 47
locuri interzise, dar pe masă era o sticlă de whisky… desfăcută… am vrut şi eu un pahar…
(se smiorcăie) sunt un biet înger căzut în patima alcoolului…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu… îmi închipui că vorbesc cu genunchii tăi şi mi-e mai uşor… să ştii că nu
mă uit în sus… (primeşte o palmă în cap) O meritam… (continuă) şi am intrat… m-am aşezat pe scaun,
mi-am turnat un pahar, mi-am întins picioarele pe birou… ce senzaţie, Dumnezeu mi-e martor – am
păcătuit în momentul ăla… am păcătuit râvnind la bunul altuia… pentru o secundă m-am simţit Patron şi
m-am luptat din răsputeri să rămân încremenit în clipa aceea odată pentru totdeauna… puterea… să te
simţi puternic… e drept ca după al treilea pahar, senzaţia capătă unele nuanţe… şi, în timp ce m-am
întins să iau o ţigară… (strânge iar genunchii în braţe şi hohoteşte fals)
EA( e îngrijorată) : Şi ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : … pe masă erau nişte hârtii… registre, dosare, prostii din astea… pe unul scria
PLAN DE REDRESARE - PROPUNERI DE CONCEDIERE… cine crezi că era pe lista aia ?
EA : Nu se poate! Dar eşti cel mai bun de aici. Tu duci tot greul… nu pot să cred…
ÎNGERUL GAVRILĂ (are un ton cinic, arogant): … nu eram eu… oameni ca mine nu se găsesc pe
toate drumurile
ÎNGERUL GAVRILĂ (reia tonul fals plângăcios) : Nu eram eu, în schimb primul pe listă era bunul
meu prieten, fratele meu de suferinţă – Mihăiţă. (Ea ţipă scurt)… Da, da, chiar el… primul şi ultimul,
căci lista nu avea decât un singur nume… „ incompetent, pune piedică, încurcă, generează pierderi”…
EA : Mihăiţă… dar e cel mai neajutorat om de pe pământ… nu, aşa ceva nu trebuie să se întâmple…
ÎNGERUL GAVRILĂ (hohoteşte şi mai tare) : Ce o să mă fac fără el ? Cine o să-i mai numere
secundele ? Cine o să-l şteargă la cur ? Ce soartă crudă a trebuit să am : nici sănătate şi nici prieteni – pe
toate mi le-ai luat, Doamne!
ÎNGERUL GAVRILĂ ( o priveşte parşiv) : Cum ? Nu avem nici o putere, suntem nişte simpli angajaţi,
nişte nevolnici…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu e o idee bună… sunt sigur că dacă îl dă afară, o să-l trimită undeva
departe…
EA : O să ne scrie…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu ţi-am spus şi finalul poveştii… m-a prins beat mangă sub biroul lui… îi
băusem tot whisky-ul… nu mai reţin exact, cred că l-am înjurat… pentru o vreme nu mai am intrare la
el…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 48
EA (duce o luptă) : Deci nu mai rămâne decât o singură posibilitate…
EA : Să vorbesc eu cu el…
EA: Mai devreme sau mai târziu, tot trebuia să am o conversaţie cu el… se pare că a câştigat…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nu-i ceda, copilă… am să mă mai gândesc şi eu, te mai gândeşti şi tu…
EA: În viaţă uneori trebuie să te şi sacrifici… totul e să o faci pentru cineva care merită… am să… am să
vorbesc cu Patron şi am să-l salvez pe Mihăiţă…
ÎNGERUL GAVRILĂ (îi strânge iar picioarele) : Minune! Dumnezeu a trimis un înger. Am să mă rog
în fiecare zi pentru tine… o să aprind lumânări…
EA (rece) : Gavrilă… mă duc să stau de vorbă cu un om, nu să mă spânzur… iar dacă urmează să se
întâmple ceva, nu va fi atât de grav încât să afecteze vieţile voastre… nici măcar a mea… cu ceva tot o să
rămân…
EA: Nimic… (se uită la ceas). Vai! Trebuia să fiu deja în scenă… hai, ridic-te… lui Mihăiţă nu o să i se
întâmple nimic rău, îţi promit…
18
Interior restaurant; rumoare, lume, fum… Patron se mişcă printre mese mulţumit; faţă
de altădată este îmbrăcat strident şi poartă pe cap o pălărie care îl face şi mai
caraghios; în mână ţine un trandafir; la un moment dat îl scapă pe jos, se apleacă şi-l ia,
dizgraţios; apoi se aşează la masa cu Ana şi Vili;
PATRON : Se poate ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 49
ANA (îl priveşte pe Patron surprinsă) : Dumneavoastră conduceţi acest local?
VILI : Logodnica mea e o persoană mai sensibilă, dar a început să sesizeze caracterul
special al acestui local scump…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da, îşi fac veacul pe aici… (Patron îi dă un cot în stomac, fără
să se ascundă; Gavrilă se contorsionează) Adică, sunt clienţi fideli ai noştri… ne bucurăm
mereu de prezenţa lor…
PATRON : Îmi cer scuze… (apoi către Gavrilă)… trebuia să mă previi… i-am ignorat
atâta vreme, să-mi fie ruşine…
PATRON : În seara aceasta mă simt mai bine ca niciodată… Gavrilă, adu te rog o sticlă
de vin din producţia lui 77… treci pe nota mea, ai înţeles ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 50
ANA (plăcut surprinsă) : Dacă spuneţi dumneavoastră… am aceeaşi filozofie…
VILI : Cum v-am spus, logodnica mea este o persoană sensibilă, cu înclinaţii către arte…
ANA : O, îmi atribuiţi prea multe calităţi… e drept, mai mâzgălesc din când în când nişte
pânze, dar nu e nimic serios…
VILI : Da, da… mereu îi spun că este o fată cu mult talent dar nu prea mă crede…
ANA (uşor tulburată de persoana lui Patron; se simte atrasă de acesta) : Nu ştiu ce să
spun… niciodată n-am crezut că cineva se va arăta interesat de lucrările mele… vă aştept
oricând în atelierul… (brusc către Vili) Vili, pot să-l invit pe acest domn în atelier ?
VILI : Cum să nu draga mea, cum să nu… ţi-am spus de atâtea ori că oamenii de calitate
au oricând uşa deschisă în casa mea…
Se sting luminile; se aude acordul unei piese lente; pe scenă intră EA; este îmbrăcată ca
niciodată – provocator; aduce mult a Marilyn Monroe; începe să cânte;
PATRON : Artiştii mei ştiu să-şi surprindă întotdeauna clienţii… de aceea am un local
atât de căutat…
PATRON (către Ana) : Nu mă pot abţine… vă pot invita la dans? Domnule, îi permiteţi?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 51
Se ridică; Patron o ia în braţe; încep să danseze; gesturi vizibile dau de înţeles că
apropierea nu este doar de conjunctură…
în timp ce conversează, Patron se uită tot timpul şi concupiscent la EA; dar o mângâie
tot mai evident pe partenera de dans, de parcă ambele ar fi de fapt o singură persoană…
Ana se lasă mângâiată fără să opună vreo rezistenţă; timid, uneori, răspunde la
mângâieri; cântecul se termină, Patron îi spune ceva Anei la ureche (dar privind tot la
EA); Ana roşeşte brusc şi se schimbă la faţă;
19
Patron intră în dormitor; fredonează ceva; aprinde lumina, îşi aruncă pălăria pe jos, dar
o culege imediat şi o pune în cuier; deschide un dulăpior şi extrage de acolo o sticlă de
şampanie, apoi două pahare şi le aşează pe masă; nu este mulţumit şi le reaşează; se
îndepărtează, le priveşte şi este mulţumit de data aceasta; se apropie de un cd player şi
pune un cd… se aude o manea; o opreşte imediat; pune alt cd; se aude muzică de operă;
e mulţumit…se aşează pe un scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl
dă peste cap dintr-o dată; se ridică, se apropie de pat şi se uită îndelung (fredonează
împreună cu aria de pe cd); într-o vază are un buchet de flori; le scoate de acolo, le
smulge petalele şi începe să le împrăştie pe pat; se aşează iar pe scaun şi îşi toarnă
dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap dintr-o dată; apoi scoate din
buzunar un teanc gros de bani pe care îi depune pe noptiera de lângă pat; se aşează pe
scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap dintr-o dată; nu
e mulţumit, ia teancul şi-l pune lângă unul dintre paharele pentru şampanie de pe masă;
se aşează iar pe scaun şi îşi toarnă dintr-o altă sticlă un pahar de whisky; îl dă peste cap
dintr-o dată nu e mulţumit nici aşa, ia teancul şi-l pune sub o pernă; apoi îl scoate şi-l
pune pe pernă; apoi îl mută pe cealaltă pernă; îl pune iar pe prima pernă; e mulţumit
finalmente; se aşează pe scaun şi-şi mai toarnă un whisky; e deja beat… într-un târziu se
ridică cu greutate, se apropie de pat şi se trânteşte; capul îi cade pe teancul de bani;
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 52
20
(Seara târziu, interiorul cabinei de machiaj a fetei; se demachiază, este singură; se aude
o bătaie timidă în uşă; fata se opreşte cu mâna suspendată în aer; ezită să se ridice; se
aude iar bătaia; fata se ridică oftând; deschide uşa; în faţa uşii Bătrânul)
EA : Dumneavoastră?
EA : Bună seara…
EA : A, da, desigur…
BĂTRÂNUL : Ah! Ce nepoliticos sunt… (îi întinde florile) : Sunt pentru dumitale şi
pentru talentul unic…
BĂTRÂNUL : Dar ?
EA : Nu ştiu… în general toţi care bat la uşa mea ajung mai devreme sau mai târziu să-mi
propună să mă culc cu ei…
BĂTRÂNUL (râde) : O, nu… nici prin cap nu mi-a trece aşa ceva… am vrut doar să vă
cunosc – arareori, chiar şi într-o viaţă lungă ca a mea – ajungi să cunoşti oameni atât de
dăruiţi aşa cum sunteţi dumneavoastră…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 53
EA : Da? Ce coincidenţă… acum două săptămâni m-am angajat şi eu…
EA : Posibil… ştiţi, eu n-am prea umblat prin restaurante – sunt o fată de condiţie
medie…
EA : Dumneavoastră?
BĂTRÂNUL : Eu ?
EA : Glumiţi…
BĂTRÂNUL : Nu, nu glumesc… ştiţi? Când am aflat de localul acesta, într-adevăr, m-am
hotărât să vin odată – eram curios. Dar îmi cunosc curiozităţile – o singură vizită aici m-ar
fi edificat şi a doua oară n-aş mai fi călcat pe aici.
BĂTRÂNUL : Adică?
EA : Adică să fiu bătrână, sănătoasă, bine situată şi să-mi permit experienţe bizare…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 54
vreau să mă îngraş să devin nesimţită, vreau să cresc câteva sute de ghivece cu flori, vreau
să … vreau… (începe să plângă)
EA : Se obişnuiesc pe dracul!
BĂTRÂNUL : Eu m-am obişnuit… uit că nu toţi gândesc asemenea mie… încă o dată vă
rog să mă iertaţi…
EA (îşi revine treptat) : Nu e nimic… eu trebuie să-mi cer scuze – n-am nici un drept să…
EA : N-am ştiut… enervant loc – aici inevitabil toţi ajung să vorbească despre moarte…
21
ÎNGERUL GAVRILĂ (are un aer conspiraţionist/îngrijorat): Dacă era să crap crezi că-
ţi mai băteam la uşă? Ce cretin poţi să fii…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 55
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Atunci ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce e cu ea ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Aşa pur şi simplu… tu întreg, ea întreagă… v-aţi întâlnit pe hol
într-o seară, ea a început să ţi se plângă, tu – curvă bătrână… că te ştiu eu… - tu ai
început s-o consolezi şi ţup cu mâna în chiloţi…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 56
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (nu cedează) : Uite cui i-am dăruit eu prietenia… ipocritule… eu
… eu îţi sunt prieten şi tu, tu ce faci ? seduci biata fată şi o călăreşti… aşa prieten îmi eşti
tu…
Moment de tăcere…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ea ce cel mai frumos lucru din viaţa mea mă… să ştii asta de la
mine – e cel mai frumos lucru…
ÎNGERUL GAVRILĂ (se apropie de el, îi pune mâna pe umăr)… Iartă-mă… (blajin)
prostule….
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Bătrânul… Cine s-ar fi gândit… crezi c-o s-o fută?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 57
ÎNGERUL GAVRILĂ : 33, record frate… vezi ce se poate întâmpla ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Nu, dă-l în mă-sa… o să răstoarne oraşul peste cap, o să facă
tămbălău, curcanii o să-i închidă crâşma iar noi o să ne trezim în stradă…
(se aude o bătaie în uşă; cei doi rămân interzişi; uşa se deschide, intră EA)
EA : Hei!
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da… adică nu… adică… şti că Mihăiţă a ajuns la 33 de secunde
?
EA : Sincer? Aş sta până dimineaţa (râde)… azi mi s-au întâmplat o grămadă de lucruri…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 58
EA : Nu, nu… bătrânul… clientul care stă în fiecare seară la masa de la fereastră… cel cu
floarea mare roşie în piept…
EA: M-a dus la REX… am mâncat caviar, am băut şampanie… Dumnezeule! A fost
minunat! Aţi mâncat vreodată caviar ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Da, m-a dus şi pe mine odată o babă acolo… tot aşa, pe vremea
când aveam noroc…
EA : Ursuzule… de ce nu vă bucuraţi ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Faptul că eşti acum aici, dovedeşte că te-ai cam trezit…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 59
ÎNGERUL GAVRILĂ : Lasă că îşi revine ea… merge la culcare, trage un pui de somn,
bulbucii de alcool îi ies uşor uşor din cap şi mâine e iar aici cu noi… o să ne cânte, o să ne
distreze… e copila noastră, ce naiba…
EA (chicoteşte) : Ba nu.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce nu ?
EA : Mâine plec…
Moment de stupoare…
EA : Cum, nu vă bucuraţi ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : A, da sigur… noi ne dăm de ceasul morţii că n-ai venit acasă, tu
apari precum cucul de la ceas şi ne anunţi că te cari… sunt ud de fericire…
EA : Boala mea are totuşi un leac… de fapt necesită un tratament scump într-o clinică de
la Paris… costă 50,000 EURO… Bătrânul îmi va plăti tratamentul…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 60
EA (chicoteşte) : E Eiffel, prostuţule…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Mie să-mi aduci o mască de gaze… (râde) poate îmi
îmbunătăţesc recordul…
Moment de tăcere care schimbă totul : atmosfera, stările de spirit; momentul poate fi
accentuat sonor şi luminos
ÎNGERUL GAVRILĂ : Nici nu a spus asta, doar ni s-a părut, nu-i aşa Mihăiţă?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 61
ÎNGERUL GAVRILĂ : Măturătorii sunt lipsiţi de imaginaţie…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Într-adevăr… e trist să mori înainte să afli dacă ai imaginaţie sau
nu…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dar ce fericire să afli asta… adică înainte să îţi dea ceilalţi jos
aripile… nu?
EA : Gavrilă, ce ai? Dă-mi drumul, vreau să plec… (Gavrilă nu face nici un gest; iar
Mihăiţă se apropie de fata… încet încet ea este prinsă între cei doi)
ÎNGERUL GAVRILĂ : Iar dacă le-ai prins acolo nu trebuie să le mai dai drumul…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Întotdeauna este un altul care stă cu palma întinsă să-ţi ia
totul…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 62
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Trăim într-o lume de mâini întinse…
ÎNGERUL GAVRILĂ : O mare de mâini întinse care vor să-ţi ia totul… lacome,
agresive, rele… ale dracului…
FINAL
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : N-am nimic… iar am avut o criză. Azi a ţinut cam 35 de secunde, am
cronometrat.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Să n-am aer un minut… asta da performanţă. Aş muri împăcat după aia.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Era doar o figură de stil… ce costum jegos ai… de ce dracului nu ţi-l speli ?
ÎNGERUL GAVRILĂ : În semn de protest, de când m-a mutat şefu’ la curăţenie. Futu-l în cur pe mă-sa,
nu poate omul să mai încarce nota că gata… oricum nu mai contează acum…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ştiu povestea… Mercuriarul e mercurial, ce să-ţi fac dacă te lăcomeşti?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 63
ÎNGERUL GAVRILĂ : Frate, era plin de bani, înţelegi? Şi mai ţinea şi două bucăţi bune după el. Nu era
drept, trebuia să echilibrez într-un fel lucrurile…
ÎNGERUL GAVRILĂ: Nişte zgârciţi… îmbuibaţi… mi se face lehamite de ăştia… comparativ cu ei, eu
sunt un înger…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Naşpa. M-aş căra acasă, m-aş întinde în pat şi aş aştepta să crap…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tu, de fapt, n-ai nici casă… (schimbă tonul) Dă-o naibii de treabă! Iar vorbim
de lucruri neplăcute. Viaţa e frumoasă.
ÎNGERUL GAVRILĂ ( se opreşte, adulmecă aerul; se apropie de Mihăiţă, îl miroase) : S-a întâmplat
din nou.
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uf! Bine că s-a întâmplat acum. Acum vreo două seri era plin de lume aici. Mi-
am dat drumul chiar în dreptul unei perechi de coreeni îndrăgostiţi. N-au protestat, dar a trebuit să-i las să
asiste atunci când mi-au schimbat costumul.
ÎNGERUL GAVRILĂ : E bine deşi spectacolul unui înger căcându-se pe el cred că e nepreţuit.
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 64
Draperia este trasă; pe scenă îi regăsim pe Mihăiţă şi Gavrilă, îmbrăcaţi în aceleaşi
costume, dar de culoare neagră; din spate li se iţeşte câte o coadă de şobolan cu moţ la
capăt; pe cap poartă corniţe; în încăpere totul este negru, se întrevăd o mulţime de
semne malefice (cruci întoarse, postere cu trupe de hard rock, dar totul este foarte
stilat); Gavrilă începe să râdă în hohote…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Ce ai ?
ÎNREGUL MIHĂIŢĂ (râde şi el) : Da, tu arăţi mult mai bine… arăţi ca dracul…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Da şi eu îi simt lipsa… era el cam mitocan, dar ştia bine ce
vrea…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Eh, necunoscute sunt căile… (se opreşte şi ascultă atent; apoi
în şoaptă) Domnului… oricum, era bună bucăţica… deşi cam nărăvaşă, mereu se lua de
mine…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Uite că ni l-a luat pe Patron şi s-a dus… şi-am rămas cu Vili pe
cap… Master… ce idiot! Să ne transforme în (se uită la costum)… uite cum arătăm…
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 65
cântă, nimeni nu ne mai întreabă de vorbă… nimeni cu care să ne clătim şi noi ochii…
(Îngerul Gavrilă tace) Taci… vezi ? Am fost egoişti, ne-am gândit numai la noi…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Măcar dacă îi făceam şi ei slujba… merita atâta lucru… au luat-
o ca pe o zdreanţă şi au aruncat-o în tractor…
ÎNGERUL GAVRILĂ : Trebuia… dacă o vedea aşa Patron, îşi pierdea minţile…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Dacă nu apărea pizda asta de Ana şi acum îl căuta pe bătrân să-l
omoare…
ÎNGERUL GAVRILĂ : A prins bine minciuna… oricum, între timp a crăpat şi ăla…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Iar noi am ajuns drăcuşori… din lac în puţ cum s-ar zice…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Spui asta doar ca să spui ceva… în realitate nu crezi asta…
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ (strigă cum n-a strigat niciodată în viaţa lui) : Ba îl lasă pradă
disperării!!!
Moment de tăcere care schimbă totul : atmosfera, stările de spirit; momentul poate fi
accentuat sonor şi luminos, e identic ca în scena cu omorârea fetei
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Desigur, n-ai vrut să spui asta… s-a auzit de afară de la un
măturător, nu ?
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 66
ÎNGERUL GAVRILĂ : Du-te mă naibii, nu mai şti de glumă ?
ÎNGERUL MIHĂIŢĂ : Tocmai asta e, că până acum n-am ştiut să fiu serios…
CORTINA
http://regizorcautpiesa.ro/piese/Colonia-ingerilor-902.html 67