Lupul si mielul (J . La Fontaine) Dreptatea celui tare mai stranic s-arat, cum vei vedea ndat.

Un Mieluel venise s se-adape n crng, din limpezimea unei ape; cnd, alungat de foame, cu ochii dup prad, un Lup cumplit s-a ntmplat s-l vad i s-a rstit la el, plin de mnie: - Cutezi s-mi tulburi apa tocmai mie ?... Obraznicule, i art eu ie !... - Nu-i are rost mnia Dobitociei Tale: cum a putea s-o tulbur, cnd beau mult mai la vale ?... i spuse Mieluelul acelui Lup zbrlit. - Ba o tulburi! - zise el pornit; iar acum un an m-ai i brfit !... - Eu te-am brfit ?... E oare de crezut cnd eu, pe-atunci, nici nu eram nscut ?... Mria Ta, fii bun i ine seama C-s mititel i nc sug la mama... - De n-ai fost tu, a fost vreun frate-al tu ! - Mria Ta, n-am nici un frate, zu... - Chiar dac n-ai, tot n-are-a face: a fost vreunul dintr-ai ti, ca sntei toi la fel de ri, de la ciobani pn'la duli i nu-mi dai pace! Dar m rzbun, ai neles ?... i, fr alt form de proces, l-a dus pe sus n codrul deprtat i l-a mncat.