Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dealurile podgoriei Odobeşti dau cea mai mare producţie de vin dintre podgoriile româneşti,
renumitul academician Gherasim Constantinescu spunând că „podgoria Odobeşti reprezintă
inima viticulturii româneşti, ca o codană frumoasă, harnică şi bogată”. Compania Odobeşti
Vinex a fost înfiinţată în anul 2002, în 2005 finalizând
modernizările şi retehnologizarile la standarde europene,
cu o capacitate de prelucrare struguri de peste 1500 to.
Specialiştii companiei cultivă o suprafaţă de 65 ha vie,
dintre care 35 ha au fost întinerite cu soiuri europene şi
autohtone de viţă de vie din cele mai apreciate, cum ar
fi: Galbenă de Odobeşti, Şarbă, Traminer, Sauvignon
Blanc,etc..
a) Relieful
Cel mai înalt pisc din Munții Vrancei este Vârful Goru, având 1.785 m. Măsurătorile
au indicat că anual masivul crește cu circa 0,4-0,5 mm, cu variații mai importante în
urma seismelor medii și mari, care pot determina creșterea mai accentuată a vârfului
și adâncirea văilor. Acest din urmă proces – adâncirea văilor din Munții Vrancei, este
și el unul continuu, în fiecare an văile scufundându-se cu 10-20 de metri. Totul face ca
zona Munților Vrancei să fie una atipică, unică și excepțional de spectaculoasă.
Groapa cu Pini este o arie protejată de interes
național ce corespunde categoriei a IV-
a IUCN (rezervație naturală de
tip paleontologic și peisagistic) situată în județul
Vrancea, pe teritoriul administrativ al comunei
Tulnici. Aria protejata care conserva elemente de
paleontologie si de peisaj, este situata pe un
sector al versantului drept, in sectorul cursului
superior al Pârâului Coza. Pârâul Coza a secționat
un complex de strate geologice cu o mare
bogație paleontologica, relevate intr-un peisaj
deosebit. Aria protejata este cantonată intr-o
concavitate a versantului stâng al pârâului Coza,
formata probabil in urma alunecarii uscate a
stratelor litologice. Spectaculoasa este apariția la
zi a structurilor geologice de mare frumusețe
peisagistica, prin jocul de culori galben – cenusii – roscate, legate genetic de stratele
de Tisaru inferioare si superioare, Burdigalian si Badenian, prezentand numeroase si
variate urme de fauna fosila care,
pana in prezent nu se cunoaste sa fi fost cercetata.
Strâmtura-Coza. Rezervatia naturala a fost declarata arie protejata prin Legea Nr.5 din 6
martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a III-
a – zone protejate) si reprezinta o zona montana (platoul Stramtura) in bazinul superior al
vaii Coza (afluent de dreapta al raului Putna) si a paraielor Carpen si Dalhatas; cu vai adanci
si versanti abrupti, dealuri, pajisti si zone impadurite, cu arii unde fenomenele
de eroziune au scos la suprafata strate litologice (intercalari succesive de roci sedimentare
in diferite nuante) ce confera locului o deosebita valoare peisagistica si geomorfologica.Aria
naturala cu o suprafata de 15 hectare se afla in Muntii Vrancei .Amplasată în apropierea
satului Coza din comuna Tulnici, Vrancea, Strâmtura Coza a fost declarată rezervație naturală
în anul 2000. Ceea ce uimește în această
rezervație este faptul că falierea straturilor
și eroziunea de suprafață a solului,
evidențiează succesiuni de straturi de
pământ foarte frumos colorate, oferind o
mare frumusețe peisagistică.Relieful
rezervației este frumos modelat de
pârâurile Coza, Dalhatas și Carpen, malurile
acestor ape formând versanți foarte
abrupți și greu accesibil pentru oameni.
Lacul Negru este lacul cu apă limpede în
care nu trăiește nici un pește, dar din care
ies plante minune cu puteri tămăduitoare. Lacul Negru este un coț de rai în Munții Vrancei a
cărui sălbăticie și frumusețe a rămas neatinsă de mâna omului pentru că accesul în zonă este
dificil, iar drumurile sunt ușor parcticabile doar o scurtă perioadă din an. Zona este puternic
fracturat de fenomenele tectonice care dau un aer special, absolut unic locului. Lacul Negru
face parte acum dintr-o zonă protejată – demersul fiind impus României de Uniunea
Europeană, ca a cerut și extinderea unor arii protejate din Munții Vrancei. Lacul, numit și
Lacul cu plămână, după numele popular al unei plante cu proprietăţi terapeutice, se afla într-
o rezervaţie naturală situată pe versantul sud-estic al culmii Dealului Negru. Rezervaţia
naturală a fost declarată arie protejată în anul 2000 şi reprezintă o zonă montană cu văi,
cheiuri (Cheile Nărujei), luciu de apă (Lacul Negru), turbării unice în această parte de țară şi
pajişti cu o floră endemică rară. Zona este bogată în faună specifică Subcarpaţilor de
Curbură. Aria protejată a fost instituită tocmai pentru a prezerva Lacul Negru, remarcabil
prin turbăria activa care-i acoperă jumătate din suprafaţă, pe malul stâng. Cealaltă jumătate
este formată dintr-un plaur plutitor, o insulă formată din ierburi, rădăcini, rizomi, cu o
grosime de un metru, absolut unică, fiind un ecosistem în sine de o diversitate remarcabilă.
Lacul Negru s-a format în urma unui seism major prin prăbușirea unei creste. Se crede că
evenimentul geologic a avut loc acum circa 10.000 de ani, iar zona a evoluat din acel
moment într-un mod particular prin crearea unui ecosistem propriu. Lacul are un emisar,
pârâul Lacului Negru, ce evacuează un debit egal cu cel de alimentare (ceea ce oferă o
garanție a stabilității ecosistemului), iar la 250 metri în aval suferă o importantă rupere de
pantă care creează un repeziş atrăgător. Suprafaţa lacului este de aproximativ 13.300 mp,
din care aproape jumătate este luciu de apă. Cealaltă jumătate îi aparţine unui strat de
muşchi cu dezvoltare variată.
Formele de viaţă din apă nu au nici o şansă datorită unor specii de tritoni (șopârle acva-
terestre) care curăţă orice formă de viaţă din apă. Așa se face că lacul, deși limpede și fărp
nici o urmă de poluare, nu are nici un pește. Tritonii sunt însă elementele esențiale ale
ecosietemului care mențin turbăria, eventualii pești din lac punând în pericol tot acest bios
unic.
Vârful Goru este, la cei 1.785 metri ai săi, vârful cel mai înalt din Munții Vrancei. Vârful Goru
reprezintă o arie naturală protejată deosebit de interesantă prin existența, singulară în
arealul montan al Vrancei a vegetației de tip subalpin, în cadru căreia se remarcă jneapănul.
Aria protejată, de tip mixt, este
situată în zona Vârfului Goru,
ocupând versantul apusean al
masivului, respectiv bazinele
hidrografice Pârâul Rozelor,
Pârâul Cotit și Pârâul Afinișu.
Spațial se suprapune unei mari
părți a etajului pădurilor boreale
și aproape în întregime etajului
subalpin al Muntelui Goru (1785
m), elementul central ocrotit
fiind jnepenișul și numeroasele specii de faună și floră endemice sau rare. Prezentând un
grad de naturalitate ridicat și un impact antropic redus, rezervația naturală Goru, este
inclusă ca zonă de protecţie strictă în cadrul Parcului Natural Putna Vrancea. Pe Vârful
Lăcăuți este amplasată o stație meteorolugică, cu personal permanent.
Muntii Coza Coza este unul dintre munții, cât de cât cunoscut, dintre ce mulți – cei mai mulți
necunoscuți – ai Vrancei; deși, mai degrabă, numele îi este cunoscut grație râului … omonim
sau, și mai precis, unui anume loc de pe valea sa: ,,La Strâmtură,, , acolo unde Coza îl
primește ca afluent pe Dumbrăveanu. Cele două râuri, pentru a ieși dintre munți au fost
nevoite să învingă o ultimă încercare de opreliște din partea acestora. Coza, nu are nimic
atractiv pentru a fi urcat,
cu toți cei 1.629 m ai săi,
fiind împădurit și, deci,
lipsit de belvederi; el este
totuși, în sine, o …
belvedere, privit fiind de
primprejur ! Însă, sunt
spectaculoase, ca trasee
turistice, contraforturile
sale: cel estic – Dealul
Cârnituri -, de care este
legat prin Șaua Geamăna și
care pornește din
Strâmtura Cozei, cel vestic
– a cărui talpă este așa-
zisul Gol al Cozei, cunoscut și cu numele de … Golici – și, mai ales, unul dintre cele nordice,
sprijinit de Coza în șaua Golul Roibului, format dintr-una dintre cele mai impresionante
creste alpine ale Munților Vrancei, ce culminează spre capăt cu un veritabil turn de cetate:
Stânca Gurguiata ! Traseul pe care îl prezentăm are în vedere parcurgerea acestora două din
urmă.
b)Clima
Dispunerea reliefului în trepte, ce coboară către est, deschide larg spaţiul în primul rând
influenţelor est-continentale dar, în acelaşi timp, şi climatului nordic şi sudic. Totodată,
Carpaţii de curbură au funcţia unui deversor natural pentru masele de aer vestice. Influenţa
reliefului este predominantă în traseul izotermelor. Câmpia are o temperatură medie anuală
mai mare de 9 grade Celsius, dealurile subcarpatice, inclusiv glacisul subcarpatic între 6 şi 9
grade Celsius, iar munţii între 2 şi 6 grade Celsius. Circulaţia diferită a maselor de aer, de la o
perioadă la alta, determină schimbări nepericuloase ale stării vremii, tocmai datorită faptului
că teritoriul judeţului Vrancea este destul de deschis maselor de aer de provenienţă şi cu
proprietăţi diferite, formate în zone situate la mii de kilometri.
Aici se primeşte o cantitate de precipitaţii mai mare de 400 mm. Relieful determină însă, o
repartiţie inegală de precipitaţii. Astfel, în Câmpia Siretului, treapta de relief cea mai joasă,
cantitatea medie de precipitaţii este mai mică de 600 mm, în regiunea dealurilor
subcarpatice, însă ea nu depăşeşte decât local 800 mm, pe când în regiunea muntoasă
această cantitate ajunge până la 1200 mm.
Intervalul cel mai ploios este mai – iunie, iar cel mai uscat decembrie – februarie, cu
prelungiri până în luna martie. Căderile de precipitaţii în cantităţi mai mari de 30 mm în 24
ore sunt foarte frecvente pe întreg teritoriul judeţului. Cea mai mare cantitate de
precipitaţii, 199.5 mm în 24 ore, a fost înregistrată în depresiunea intra-deluroasă Mera.
Foarte frecvente sunt cantităţile cuprinse între 40 şi 80 mm în 24 ore, ceea ce arată
agresivitatea mare a precipitaţiilor şi, implicit, rolul important pe care îl are scurgerea
superficială, fie în pânze, fie concentrată, în eroziunea solurilor de pe întinsul teritoriului
judeţului, în special a celor din regiunea dealurilor şi glacisului subcarpatic. Referitor la
căderile de zăpadă şi păstrarea lor pe sol, în regiunea muntoasă şi în dealurile subcarpatice
înalte aceasta persistă 80 – 120 de zile, pe dealurile joase, iar pe dealurile Tutovei rămâne
între 60 – 80 zile.
b) Hidrografia
Teritoriul judeţului Vrancea este străbătut de mai multe cursuri de apă. Siretul formează
limita estică a judeţului, fiind din punct de vedere economic cel mai important. Râul
Putna curge de la vest la est pe o lungime de 144 km. Cu ajutorul principalilor săi afluenţi,
Putna îşi adună apele din zona Curburii Carpaţilor prin intermediul Zăbalei ( cu o lungime
de 64 km ), Milcovului ( 68 km ) şi a Râmnei ( 56 km ) . Ea mai primeşte direct un număr
de 15 afluenţi, a căror lungime variază între 5 şi 25 km. Milcovul primeşte, la rândul său,
9 afluenţi, iar Râmna numai 5. Partea sudică a judeţului este străbătută, în parte, de
cursul Râului Râmnic, având afluenţi pâraiele Râmnicelul, Motnăul şi Coţatcu. Zona
nordică a judeţului este dominată de pârâul Suşiţa, lung de 68 Km, ce adună apele a 7
afluenţi. Acest curs de apă traversează, ca şi Putna, cele trei principale trepte de relief,
mulţi, dealuri şi câmpie. Variaţiile condiţiilor climatice, de la o treaptă de relief la alta, a
determinat o variaţie a valorii scurgerii medii multianuale, în aceeaşi direcţie. În timpul
primăverilor şi a verilor se scurge 10 – 25 % din volumul anual de apă. Cea mai mică
cantitate de apă, 3 – 7 % din volumul anual, se scurge în intervalul toamnă-iarnă. Când
viiturile, frecvente primăvara, au origine pluvială, scurgerea minimă se produce iarna, cât
şi în intervalul vară-toamnă, când rezervele subterane sunt în mare măsură epuizate. În
toate bazinele hidrografice despădurite, versanţii sunt intens desecaţi. De aceea, sunt
justificate cu prisosinţă acţiunile de reîmpădurire a Vrancei. Izvoarele minerale de tipul
celor sărate se găsesc pe văile Poeniţei, Boului, Rupturile, în jurul Măgurei Spineştilor, în
Valea Cerbului. Izvoarele sulfuroase sunt în valea pârâului Furul, Sclifii, la Jitia, la Sările, la
Pucioasele, în valea pârâului Motnăul Puturos, Motnăul Mic, Valea Neagră la Poiana
Păcurii, Andreiaşu de Sus, Valea Reghiorul, Valea pârâului Preda şi cea a pârâului
Râşcanu, la Vâlcăneasca
f) Rezervatii naturale
Rezervația forestieră Lepșa-Zboina cu o
suprafață de 210,7 ha, este situată pe versantul
sudic al Muntelui Zboina Neagră. Are o vegetație
lemnoasă și alcătuire floristică aflate în stadiu
aproape natural. Este accesibilă din stațiunea
Soveja și din satul Lepșa. Rezervația are păduri
virgine cu exemplare care depășesc 260 ani. În
rezervație trăiesc cocoșul de munte (Tetrao
urogalus), acvila țipătoare (Aquila pomarina),
corbul (Corvus corax) și rîsul (Lynx lynx).
Rezervația geologică cascada Putnei este cu mult mai restrânsă față de celelalte
(aproximativ 10 ha) și cuprinde o porțiune a defileului râului, dăltuit în aval de satul Lepșa, în
formațiuni predominant gresoase de vîrstă paleogenă. Este accesibilă la aproximativ 71 km
depărtare de Focșani, sau 3 km aval de centrul satului Lepșa. Cascada Tițișei este una dintre
cele mai spectaculoase căderi de apă datorează detaliilor albiei modelată prin eroziunea
selectivă a rocilor și tectonizarea formațiunilor geologice. Șuvoiul de apă sare dintr-o
scobitură în alta, liniștindu-se numai în bazinul adâncit la baza căderii de apă. Lungimea
cascadei măsoară 76 m, diferența de nivel 14 m, iar debitul mediu
9m³/s.
CAI DE ACCES
Rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se prin șase porți de
intrare:
dinspre sud pe E85 (DN2) din direcția București-Buzău prin Bariera București;
dinspre est, pe DN23 din direcția Brăila-Galați prin Bariera Brăilei și Galați;
dinspre est, pe DJ 204D din direcția Suraia prin Bariera Galați–Suraia;
dinspre nord, pe E85 din direcția Suceava–Bacău-Mărășești sau Iași-Vaslui-Tecuci prin
Bariera Mărășești și pe DJ 204E și DJ 209 din direcția Petrești și Vânători;
dinspre vest, pe DN2D prin Bariera Drumul Vrancei-Odobești din direcția Târgu
Secuiesc–Vidra–Bolotești–Drumul Vrancei sau pe DJ 205C din direcția Vidra-Bolotești–
Odobești–Focșani;
dinspre est, pe DN2M din directia Andreiașu de jos;
dinspre sud, pe DC 141 prin Bariera Cotești din direcția comunei Câmpineanca.
rutier
Transport Transport feroviar
Autogara
Gara Focșani
Pensiunea Lifa
Pensiunea Lifa este clasificata cu 4 stele de confort, fiind situata la aproximativ 1,6 km de
Gradina Publica si 1,9 km de Primaria Focsani.Pensiunea Lifa ofera cazare in camere
matrimoniale, camere dubla twin si apartamente, punand la dispozitia turistilor sai o serie de
servicii si facilitati: restaurant cu preparate
romanesti, terasa, piscina, salon mic dejun,
bar, sauna, parcare, acces internet, gratar.
Pensiunea-restaurant Number One
Restaurantul pensiune Number One din Focsani
de trei stele este o nouă locaţie de petrecere a
timpului liber, amplasată în buricul târgului ,
care le ofera tuturor clienţilor care îi trec pragul
,mese copioase şi distracţie, la preţuri...
nepiperate.Cele mai pretenţioase gusturi sunt
satisfăcute de varietatea preparatelor gătite de
bucatarii nostri.
Mai exact, cei care vor veni la restaurantul
Number One vor avea de ales dintr-o gamă
largă de preparate tradiţionale, mediteraneene, de post sau chiar dietetice.
La capitolul băuturi, restaurantul Number One oferă o gamă diversificată de ceaiuri,
ciocolată densă, cocktailuri alcoolice sau non alcoolice, ajungând până la cele mai rafinate
vinuri din cele mai renumite podgorii.
Persoanele matinale au ocazia, de acum înainte, să îşi ia micul
dejun într-un ambient modern, la preţuri modice.
Alimentație publică