BASARABIA 1812-19471

Muzeul National de Istorie a României

9

Institutul Cultural Român Catalogul expoziţiei

 BASARABIA 1812-1947

BASARABIA 1812 -
1947
OAMENI , LOCURI,
FRONTIERE

Bucureşti - Chisinău
9 9

mai - iunie 2012

2
 BASARABIA 1812-19471

COMITETUL DE ORGANIZARE
dr. Emest Oberlănder-Tâmoveanu - director general al Muzeului Naţional de Istorie a României
dr. Petre Guran - director Institutul Cultural Român Mihai Eminescu - Chişinău
dr. Diana Mandache - cercetător, Muzeul Naţional de Istorie a României
Cornel Constantin Ilie - muzeograf, Muzeul Naţional de Istorie a României
Valentin Mandache - istoric asociat, Muzeul Naţional de Istorie a României
dr. Oana Ilie - cercetător, Muzeul Naţional de Istorie a României
Mihai Bozgan - muzeograf, Muzeul Naţional de Istorie a României
dr. Nicolae Enciu - cercetător ştiinţific, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
dr. Alexandru Ghişa - diplomat, Unitatea Arhive Diplomatice, Ministerul Afacerilor Externe
dr. Stelian Obiziuc - diplomat, Unitatea Arhive Diplomatice, Ministerul Afacerilor Externe
ing. Bogdan Gheorghiu - şef Serviciu Tehnic, Muzeul Naţional de Istorie a României
Virgil Apostol - arhitect, Muzeul Naţional de Istorie a României
George Nica - fotograf, Muzeul Naţional de Istorie a României
Marius Amarie - fotograf, Muzeul Naţional de Istorie a României
Ionuţ Drăgoiescu - istoric asociat, Muzeul Naţional de Istorie a României
Cristina Moisescu - contabil şef, Muzeul Naţional de Istorie a României
Ecaterina Dimancea-Dumbrăveanu - referent principal relaţii, Institutul Cultural Român Mihai Eminescu - Chişinău Andrei Nicolescu -
referent principal relaţii, Institutul Cultural Român Mihai Eminescu - Chişinău

PROVENIENŢA DOCUMENTELOR ŞI FOTOGRAFIILOR

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR)

Arhivele Naţionale ale României - Arhiva Istorică Centrală (ANR) Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (AMAE)
Biblioteca Naţională a României (BNR)
T.C. Başbakanlik Osmanii Arşivi Daire Başkanhg, Istanbul Colecţia Valentin Mandache (CVM)
Colecţia arh. Mădălin Ghigeanu (CMG)
Colecţia Diana Mandache (CDM)
Colecţia Lucreţiu Todoroiu (CLT)
Colecţia Cristian Scăiceanu (CCS)

3
 BASARABIA 1812-1947
CUVÂNT ÎNAINTE

S emnarea în 2011 a acordului de cooperare culturală între România şi Republica Moldova a creat pre- mizele
rodnice ale dezvoltării şi aprofundării conlucrării dintre ţările noastre, unite prin limbă, istorie şi civilizaţie
comune. în cadrul acestei cooperări, punerea în valoare a patrimoniului cultural joacă un rol esenţial.
Nu întâmplător, schimbul de expoziţii s-a intensificat în ultimii doi ani. Astfel, la sfârşitul lunii august 2011 se
deschidea la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei expoziţia Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare.
A fost un adevărat eveniment cultural, care s-a bucurat de un succes extraordinar, peste 20 000 de oameni vizitând
expoziţia în cele trei săptămâni cât a poposit în capitala Republicii Moldova.
Dialogul cultural dintre cele două maluri ale Prutului continuă, iată, cu o nouă manifestare: expoziţia Basarabia 1812
- 1947. Oameni, locuri, frontiere. Este o expoziţie care se adresează publicului iubitor de istorie şi de adevăr, care
doreşte să scoată în evidenţă nu atât ceea ce ne-a separat ci, mai ales, ceea ce ne-a apropiat de-a lungul zbuciumatei
noastre istorii comune. Având exemplul expoziţiei de anul trecut, suntem convinşi că şi aceasta se va bucura de
aceeaşi apreciere, înscriindu-se cu succes în cadrul colaborării culturale dintre România şi Republica Moldova.

HUNOR KELEMEN
Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional

4
 BASARABIA 1812-19471

Basarabia: 1812-2012. Să ne aducem aminte de

două secole de istorie

5
 BASARABIA 1812-1947

6

I
/v
n luna mai, în anul de graţie 2012, la vremea împlinirii a două secole
de la anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru de către Rusia,
Muzeul Naţional de Istorie a României a considerat că este de datoria
lui să organizeze o expoziţie comemorativă, menită să readucă în memoria
contemporanilor noştri nu numai evenimentele din acel an fatidic, dar şi
alte momente de cotitură din istoria Basarabiei, ca parte a istoriei
neamului românesc. Expoziţia Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri,
frontiere este construită în jurul unor documente esenţiale pentru
înţelegerea seriei de momente-cheie ale istoriei românilor de pe ambele
maluri ale Prutului - 1812,1856,1878, 1918, 1940, 1941, 1943- 1944 şi
1947. Ele vorbesc elocvent despre adevărul istoric şi ne permit să recreăm
viaţa locuitorilor unui teritoriu românesc, situat la graniţa răsăriteană a
Principatului Moldovei şi a Europei, de-a lungul unei perioade dramatice,
care începe o dată anexarea sa de către Rusia, la 16/28 mai 1812, trecând
prin vremurile revenirii parţiale sau complete a ţinutului la sânul Ţării
Mamă şi, apoi, a căderii sale, din nou, sub ocupaţie străină (1856-1878,
1918- 1940, 1941-1944). Limita cronologică aleasă pentru a închide
cadrul expoziţiei Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere este
data de 10 februarie 1947, anul încheierii tratatului de pace de la Paris,
care stabilea noua ordine politică şi frontierele statelor europene după cel
de al Doilea Război Mondial, inclusiv a celor dintre România şi U.R.S.S.
în cadrul acestui demers expoziţional am acordat un rol esenţial
documentului cartografic şi celui iconografic. Glasul hărţilor din secolele
XVI-XX este nu numai unul obiectiv, dar şi foarte elocvent. El vorbeşte
atât despre locul important acordat frontierelor estice ale românităţii de
către creatorii europeni de hărţi ai vremii, dar şi pentru evoluţia
frontierelor, care sunt văzute ca nişte adevărate linii de falie geo-politică,
care ajung să separe două lumi iremediabil opuse. Privite din perspectiva a
mai multor secole, vechile hărţi ne permit să înţelegem mult mai bine
geneza, evoluţia şi implantarea în mentalul nostru şi al lumii a unui to-
BASARABIA 1812-19471
ponim politic artificial: „Basarabia”. Este, poate, pentru prima dată, când
un muzeu de istorie din spaţiul românesc organizează o expoziţie în care
să se regăsească atât de numeroase şi atât de sugestive hărţi dedicate
acestui teritoriu; adevărate comori documentare care ne spun multe despre
ceea ce a fost procesul de „apariţie”, „anexare”, „inventare”,
„retrocedare”, „unire” sau de „răpire” a Basarabiei aşa cum l-au resimţit
contemporanii.
Cu toate că hărţile, unele prezentate acum pentru prima oară atât
publicului larg, cât şi specialiştilor, constituie, fară îndoială, „piesele de
rezistenţă” ale edificiului expoziţional, glasul acestora este susţinut cu
putere şi de numeroase documente de arhivă, imagini de locuri şi oameni,
publicaţii şi obiecte tridimensionale provenite din colecţiile Muzeului
Naţional de Istorie a României, Arhivelor Naţionale, Arhivei Ministerului
Afacerilor Externe, Bibliotecii Naţionale a României şi Arhivelor de pe
lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri al Republicii Turcia, dar şi din
mai multe colecţii particulare din România. Ca şi în cazul unor hărţi,
multe dintre documentele expuse sunt prezentate pentru prima oară
publicului.
Toate sursele istorice folosite în realizarea expoziţiei Basarabia 1812-
1947. Oameni, locuri, frontiere au avut ca scop readucerea în
contemporaneitate, cât mai viu şi veridic cu putinţă, a portretului
românului din Basarabia, a universului său cotidian, de-a lungul ultimelor
două secole. Cunoaşterea vieţii românilor basarabeni, precum şi a
peisajului natural şi uman al ţinutului estic al Moldovei sunt azi mai
necesare decât oricând, deoarece una dintre consecinţele cele mai
dramatice ale stăpânirii străine, impuse începând cu 1812 şi întărite până
la paroxism după 1944, a fost aceea a unui început de înstrăinare
artificială a acelora care trăiesc pe cele două maluri ale Prutului, de
ignorare a rădăcinilor comune de limbă, civilizaţie şi destin. în paralel cu
graniţa de sârmă ghimpată de pe malul Prutului, în minţile şi inimile unora
7
 BASARABIA 1812-1947
a fost implantat un râu imaginar, un fel de „Prut” mai adânc şi mai negru colecţionarilor care şi-au oferit cu generozitate comorile adunate cu râvnă
decât Styxul, care curgea prin Infernul vechilor greci. Până de curând, acest şi sacrificii. Mulţumiri se cuvin şi Ministerului Culturii şi Patrimoniului
„Prut” al ignoranţei şi falsificării a încercat să acopere cu mâlul său Naţional, domnului ministru Hunor Kelemen, personal, pentru tot sprijinul
rădăcinile comune de limbă şi istorie din care vin românii de pe ambele acordat şi, nu în ultima instanţă extraordinarei echipe de la Muzeul
maluri ale celuilalt Prut, cel geografic. Naţional de Istorie a României, care a reuşit, într-un timp extrem de scurt,
Din păcate, în ciuda marilor schimbări de după 1990, ca şi a deschiderii din să materializeze ceea ce putea părea, doar un alt vis temerar.
ultimii ani, mulţi români din stânga şi dreapta Prutului continuă să Deşi expoziţia noastră s-a oprit la momentul 1947, desigur timpul istoriei
cunoască, încă, destul de puţine lucruri despre trecutul şi civilizaţia lor nu a îngheţat în acel an. Istoria Basarabiei a mers mai departe. Sperăm ca
comună, despre istoria lor reală. Credincios menirii sale de a păstra şi într-o zi, la o dată nu prea îndepărtată, muzeele româneşti de pe ambele
îmbogăţi patrimoniul nostru arheologic şi istoric, de a-1 pune la dispoziţia maluri ale Prutului să se aşeze împreună la lucru şi să poată duce la bun
concetăţenilor noştri şi lumii întregi, Muzeul Naţional de Istorie a sfârşit un asemenea proiect expoziţional.
României doreşte să transforme moştenirea patrimoniului nostru cultural
într-un puternic factor de renaştere şi de unire a românilor de pretutindeni,
în primul rând a celor basarabeni. Suntem convinşi că, în timp, prin
cunoaşterea zestrei noastre istorice comune, vom reuşi să facem mai puţin Dr. Ernest OBERLĂNDER-TÂRNOVEANU
adânc şi, apoi, să secăm acel râu imaginar, care a fost inventat ca să ne Director general Muzeul Naţional de Istorie a României
separe, începând cu anul 1812.
Expoziţia Basarabia 1812 -1947. Oameni, locuri, frontiere constituie o
premieră în practica noastră, deoarece în paralel cu versiunea ei deschisă la
Bucureşti, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, în ajunul
comemorării a 200 de ani de la anexarea de către Imperiul rus a ţinutului
românesc situat între Prut şi Nistru (16 mai, pe stil vechi), va fi vernisată o
versiune a acesteia la Chişinău, în ziua în care ne vom aminti de semnarea
păcii ruso-otomane de la Bucureşti (28 mai, pe stil nou).
Odată cu expoziţia Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere
continuăm colaborarea fructuoasă cu Institutul Cultural Român Mihai
Eminescu din Chişinău, colaborare începută în vara anului trecut, odată cu
aducerea la Chişinău a stindardului liturgic al lui Ştefan cel Mare. Sperăm
ca expoziţia pe care o prezentăm în capitala Republicii Moldova, să
realizeze un adevărat „turneu” prin mai multe oraşe din Basarabia. Pe
această cale, nădăjduim să se materializeze dezideratul ca Muzeul Naţional
de Istorie a României să fie tot mai des prezent în viaţa culturală a
românilor basarabeni, intenţie căreia îi dădeam glas în vara anului 2011,
atunci când am făcut primul pas în acest sens, prezentând stindardul
liturgic al lui Ştefan cel Mare cetăţenilor Republicii Moldova, în cadrul
expoziţiei deschisă la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei.
Doresc să adresez pe această cale mulţumiri pentru colaborarea exemplară
a partenerilor noştri: Institutului Cultural Român, ambasadei României la
Chişinău, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Bibliotecii Naţionale a
României, Arhivelor Naţionale ale României, Arhivelor de pe lângă
Preşedinţia Consiliului de Miniştri al Republicii Turcia, precum şi

8
 BASARABIA 1812-1947
/v acţiunile lor şi cei care o povestesc apoi - au încercat de fiecare dată să

Î
mplinirea a 200 de ani de la conferinţa de pace ruso-otomană care a şteargă istoria precedentă. Aşa cum pergamentul este răzuit până se
produs a doua dezmembrare a principalului medieval al Moldovei, este îndepărtează un strat de piele cu scrisul de pe el, tot astfel identităţile noi s-
prilejul unei reînnoite reflecţii istoriografice asupra tranzacţiilor dintre au impus încercând să şteargă memoria trecutului. Cu cât ne-am apropiat
marile puteri şi a consecinţelor pe termen lung ale acestor tranzacţii.
Tratatul semnat la Bucureşti pe 16/28 mai 1812, în clădirea istorică a Exigenţa memoriei
Hanului proaspăt construit de Manuc Bey, ce mai dăinuieşte şi astăzi ca de prezent cu atât operaţiunea de răzuire a devenit mai violentă. A doua
perlă a Bucureştiului vechi, a creat o nouă realitate geopolitică şi un destin jumătate a secolului XX a excelat sinistru în operaţiuni de inginerie socială,
particular populaţiei vorbitoare de limbă română dintre Prut şi Nistru. folosind cruzimea extremă ca instrument al acestei lucrări, este vorba de
Expoziţia Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere îşi propune să represiunea politică organizată de regimul comunist. întregi categorii de
definească pentru publicul larg, prin intermediul hărţilor şi al imaginilor, populaţie din punct de vedere social şi etnic au fost lichidate. Rezultatul a
acest fenomen al transformărilor istorice. Istoricul contemporan, marcat fost pierderea în foarte mare proporţie a memoriei naturale a trecutului,
deopotrivă de prăbuşirea intelectuală a materialismului dialectic şi de aceea care se păstrează în familie, prin convieţuire cu părinţii şi bunicii
relativismul cognitiv al postmodemismului, este condamant să caute, sisific într-un context în care memoria fixa ansamblul de informaţii necesare
după părerea celor mai relativişti, tonul adevărului în naraţiunea istorică. vieţii, cum ar fi răspunsurile la întrebările: de unde eşti? al cui eşti? care
Pentru a ne plasa intr-o astfel de zonă de neutralitate ar trebui să vorbim în sau unde îţi este proprietatea? ce limbă vorbeşti? Or, din mărturia unor
prezentul catalog de spaţiul cuprins între Prut, Nistru şi Marea Neagră, pe bătrâni supravieţuitori ai gulagului înţelegem că în perioada sovietică
care îl putem descrie însă şi ca jumătatea răsăriteană a principatului simpla cunoaştere a
medieval Moldova. Pe de altă parte în ceea ce priveşte preistoria
toponimiei acestei regiuni este fascinantă ipoteza lui Ion Ţurcanu cu
completarea lui Dan Ioan Mureşan, anume că Basarabia ar fi un nume
derivat dintr-o funcţie de conducere medievală, adică Basarab n-ar fi nume
propriu, ci numele unei funcţii de conducere în imperiul Cumanilor, iar
Basarabia ar fi unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce un
basarab, aşa cum voievodatul este teritoriul pe care îl conduce un voievod.
Astfel Basarabia medievală ar fi o ţară a cumanilor sau mai degrabă o ţară
condusă de un principe cu titlu politic cuman. Recent Neagu Djuvara a
lansat în istoriografia românească moda cumanofiliei, adică identificarea
cumanilor ca factor de constituire a statului medieval Ţara Românească şi
de generare a unei părţi din boierimea ţării. Nu este exclus ca basarabii să
fi funcţionat şi pe teritoriul de mai târziu al Moldovei. Dincolo însă de
acest avatar medieval, care merită discuţia istoricilor, Basarabia este o
inovaţie administrativă a Imperiului ţarist, acceptată ca toponim în istoria
modernă, iar România interbelică a adoptat acest nume, inclusiv la nivel de
organizare bisericească, fară să revină la realităţile politice şi
administrative ale principatului Moldovei, cu aceeaşi dezinvoltură naturală
cu care a preluat şi toponimul unguresc Ardeal pentru teritoriul dinăuntru
arcului carpatic. Republica Moldova în cele din urmă este numele unui stat
contemporan, care acoperă parţial noţiunea geopolitică Basarabia.
Dincolo însă de efortul istoricului de a-şi defini obiectul de studiu, apare
Basarabia ca un imens şi tragic palimpsest al istoriei, un tărâm pe care noii
„scriitori ai istoriei” - în dublul sens, de cei care o scriu prin deciziile şi
 BASARABIA 1812-1947
răspunsului corect la aceste întrebări reprezenta o ameninţare pentru
supravieţuirea individului. De aceea părinţii alegeau să nu le mai spună
nimic copiilor. Cu cât ştiau mai puţin cu atât erau mai în siguranţă,
gândeau părinţii. „Omul nou” pe care l-a proiectat comunismul trebuia să
fie prin excelenţă un orfan şi un amnezic. Puterea spiritului uman s-a
dovedit a fi însă de asemenea natură încât aceste experimente ideologice au
eşuat. Nevoia de memorie face ca astăzi să existe o exigenţă publică pentru
descoperirea trecutului, deschiderea arhivelor, asumarea responsabilităţilor,
cel puţin la nivel simbolic, prin cunoaşterea adevărului. Noua generaţie
este astăzi în situaţia de a învăţa răspunsul la întrebările de mai sus de la
şcoală, este vorba de recuperarea memoriei prin intermediul celor care se
consideră specialişti în memorie, adică istoricii. în acest context
răspunderea istoricului este foarte mare, fiindcă orice exagerare a sa, orice
notă pătimaşă, orice selecţie părtinitoare din bagajul de informaţii despre
trecut discreditează efortul însuşi de regăsire a memoriei. în această
privinţă povestea vremurilor mai vechi se contaminează de spiritul militant
şi polemic al istoriei recente. Tot ceea ce rămâne sub tăcere despre secolul
XX se răsfrânge printr-un surplus de retorică asupra secolelor anterioare.
Mai mult de atât, în cazul secolului XX ne aflăm în faţa unui trecut cu
vinovăţii active şi suferinţe nealinate. Victimele îşi proclamă trecutul cu
durere. Călăii îl ascund cu cinism. Istoricii, a căror viaţă se confundă cu
acest trecut recent, împrumută tonurile acute ale secolului XX şi le aplică
şi epocilor mai îndepărtate. Uneori trecutul mai îndepărtat este încărcat cu
păcatele trecutului recent, iar istoricii intră, unii poate chiar fără să-şi dea
seama, în jocul de a acoperi trecutul recent printr-un transfer de tonalitate
şi emotivitate asupra istoriei mai îndepărtate. Hărţile, imaginile,
documentele pe care le va pune în faţa ochilor privitorului expoziţia
Basarabia 1812-1947. Oameni, locuri, frontiere sunt cel mai bun
instrument pentru a dejuca tentaţiile retoricii. Muzeul Naţional de Istorie a
României, sub oblăduirea directorului Emest Oberlănder-Tâmoveanu, cu
contribuţia harnicei sale echipe care a pregătit expoziţia, a venit în mod
exemplar în întâmpinarea acestei exigenţe.

Dr. Petre GURAN

Director Institutul Cultural Român Mihai Eminescu, Chişinău

10
 BASARABIA 1812-19471
răsculat împotriva dominaţiei ungare, concomitent cu refuzul Ţării
1365: „Terra
Moldaviae in Scurtă istorie a Moldovei de Est: de la inventarea Basarabiei şi până la Conferinţa de la
regnum est Paris (1946 - 1947)
dilatata”
Nicolae ENCIU
Româneşti de a mai recunoaşte suzeranitatea Regatului ungar. Pentru a

Walachia, Serbia, Bulgaria, Romania

(Mercator, secolul XVI). MNIR

L a fel ca în cazul întemeierii Ţării Româneşti, pusă de cronicile

muntene pe seama „descălecatului” din Ţara Făgăraşului a lui
Negru Vodă de la finele secolului al XlII-lea, constituirea Ţării
Moldovei este considerată urmare a aceluiaşi „descălecat” - mai precis, a
unui „descălecat dublu” - iniţial al lui Dragoş, apoi al lui Bogdan.
salva situaţia, regele Ungariei, Ludovic de Anjou (1342-1382), a încredinţat
conducerea voievodatului unui membru al nobilimii române din ţara
învecinată a Maramureşului, Dragoş.
Noul voievod va fi fidel regelui, luând parte la expediţiile acestuia
împotriva tătarilor. Dar concesia făcută de regele Ludovic Moldovei s-a
dovedit a fi insuficientă. Câţiva ani mai târziu, Bogdan, „voievodul
Astfel, conform tradiţiei istoriografiei medievale, în anul 1359 (sau 1354,
românilor din Maramureş”, cu un grup de români din aceeaşi regiune, a
după o altă variantă), din „ţara românească” a Maramureşului, ar fi plecat
trecut „pe ascuns” în Moldova, teritoriu care era supus coroanei. Aici, în
la vânătoare, pe urmele unui bour, voievodul Dragoş. Conform aceleiaşi urma unor lupte, el a alungat descendenţa lui Dragoş şi s-a proclamat
tradiţii, „păstorii din munţii ungureşti pogorându după vânat au nemerit la voievod, punând totodată capăt suveranităţii ungare. Faptul era deja
apa Moldovei, locuri desfătate cu câmpi deschişi, cu ape curgătoare, cu consumat înainte de 2 februarie 1365, când
păduri dese şi, îndrăgind locul, au tras
ii săi de la Maramoroş” (Grigore Ure-
Letopiseţul Ţării Moldovei). icii contemporani propun următoarea
cApncaţic pentru legenda întemeierii Ţării Moldovei: în 1359, Moldova s-a

11
 BASARABIA 1812-1947
regele Ludovic confisca „de la voievodul Bogdan şi fiii săi, necredincioşi Pentru străini, acest nou stat nu era decât o altă Valahie - altfel spus, o altă
învederaţi ai noştri”, toate posesiunile acestora din Maramureş, pe care le Ţară Românească, ca şi cea care se întemeiase câteva decenii mai devreme
dăruia lui Bale, „fiul lui Sas”, proaspăt întors din Moldova, unde încercase la sudul arcului carpatic. Cele dintâi acte papale care atestă existenţa noului
să se opună cu armele răzvrătitului Bogdan. în acest mod, în urma unor stat al Moldovei (1370) ştiau, bunăoară, că acesta nu era decât o parte, un
lupte susţinute cu succes împotriva oştilor Regatului ungar, Moldova fragment al „naţiei” române („dux Moldaviae partium seu nationis
devine un stat de sine stătător. Potrivit cronicii Regatului ungar care Wlahie”).
relatează faptele lui Ludovic, „Ţara Moldovei a devenit stat” („terra însă nici apariţia şi impunerea denumirii de Moldova sau Ţara Moldovei nu
Moldaviae in reg- num est dilatata”). pare să ateste producerea vreunei revoluţii ideologice, în sensul constituirii
unei naţiuni, ci reprezintă, mai curând, consecinţa unor încercări de a
„Dux Moldaviae partium seu nationis Wlahie” realiza o diferenţiere terminologică între ţările române. Interesant este
în pofida tentaţiei unor istorici contemporani, din frumoasa legendă a faptul că, la data întemeierii Ţării Moldovei, nu apăruse şi un etnonim
întemeierii Ţării Moldovei nu rezultă în niciun fel şi în niciun chip corespunzător termenului de Moldova, astfel încât populaţia românească ce
constituirea unei naţiuni moldoveneşti în sensul actual al conceptului de locuia pe versanţii răsăriteni ai Carpaţilor Orientali nu era desemnată prin
naţiune. numele de „moldoveni”, ci prin acela de „valahi”. Spre deosebire de
în primul rând şi din simplul considerent că naţiunile modeme - aşa cum pe cazurile din numeroase alte zone ale continentului european, în Moldova se
bună dreptate afirmă membra Academiei Franceze Anne-Marie Thiesse - înregistrează o situaţie diferită, în sensul că etnonimul moldoveni provine
„s-au clădit altfel decât o spun istoriile lor oficiale. Originile lor nu se pierd de la numele ţării şi nu invers.
în negura vremurilor, în acele
epoci întunecate şi eroice pe care
le descriu primele capitole ale
istoriilor naţionale”. Este su-
ficient de remarcat că cele dintâi
exemple în această privinţă nu
apar mai devreme de secolul al
XVIII-lea, înainte de această dată
neexistând nicio naţiune în sens
modem, adică politic.

Harta Valahiei şi Moldovei

(F.L. Gusfefeld, 1785). MNIR

11

Dincolo de toate aceste diferenţe terminologice, cert este faptul că
locuitorii celor două „ţări” în secolele XIII-XVI se considerau în primul
rând creştini, în rândul al doilea munteni, moldoveni, olteni, haţegani sau
făgărăşeni şi abia în ultimă instanţă români. Aceasta deoarece „ţara”
generică locuită de români era formată din mai multe „ţări”, numite adesea
de străini „Vlahii” sau „Romanii”, iar de locuitorii acestora, „ţări
româneşti”.
Timp de mai bine de 400 de ani de la legendarul „descălecat” al
voievodului Dragoş şi până în zorii secolului al XlX-lea, chiar dacă,
începând din 1538, Imperiul Otoman îşi instituise suzeranitatea sa prin
aşezarea de cete de tătari din Crimeea în Bugeac şi construirea cetăţii
Bender (Tighina), transformându-le în bastioane ale sale „pentru a avea
întotdeauna mâna sa asupra grumazului acelei ţări”, Moldova se întindea,
pentru locuitorii acesteia ca şi pentru toţi cei ce o cunoşteau, între Carpaţi,
Ceremuş, Nistru şi Marea Neagră. Nu a existat, între Nistru şi Prut, înainte
de 1812, vreo formaţiune statală, vreo etnie, vreo populaţie, vreo naţiune, o
limbă, un folclor, o cultură, o viaţă spirituală, vreun obicei sau tradiţie, o
organizare teritorial- administrativă, vreo lege etc., diferite de cele din
statul moldovenesc dintre Carpaţi şi Nistru. Aşa cum pe bună dreptate
afirmă cercetătorul contemporan dr. Iftene Pop, teritoriul dintre Prut şi
Nistru a fost parte integrantă, organică, fără nicio specificitate, fără nicio
organizare ter- itorial-administrativă ce i-ar fi conferit cea mai mică
autonomie faţă de celelalte zone din Moldova. El era pur şi simplu o parte
a Moldovei pe care, dacă cineva ar fi avut nevoie s-o numească cumva, i-ar
fi spus „partea de est a Moldovei”, „Moldova de răsărit” sau, cel mult,
„ţinutul dintre Prut şi Nistru”, pentru a o explica din punct de vedere
geografic.
Este adevărat că termenul de Basarabia a fost utilizat şi până la 1812, însă
desemna exclusiv Bugeacul, o zonă restrânsă de la nordul gurilor Dunării,
aflată sub dominaţie otomană.
1806-1812: „Un lup turbat trecu
pe uliţa mare a Moldovei” (Manolache Drăghici)
Războiul ruso-turc din anii 1806-1812, primul din seria celor patru
desfăşurate în decursul secolului al XlX-lea, a constituit, pentru ţarul
Alexandru I, un bun prilej de realizare, fie şi parţială, a obiectivelor
fundamentale ale politicii externe ruseşti fixate încă de Petru I şi pro-
movate cu totală dăruire de Ecaterina a Il-a. Cunoscând starea grea
financiară a Turciei din acea perioadă, precum şi nepregătirea ei pentru un
război de durată, planurile primordiale ale Rusiei în acel război au fost
extrem de ambiţioase, constând în ocuparea Principatelor Dunărene, în
răspândirea influenţei ruseşti asupra tuturor popoarelor creştine din
Imperiul Otoman, răscoala acestor popoare, zădărnicirea influenţei
franceze asupra Constantinopolului şi, ca rezultat final, realizarea visului
BASARABIA 1812- 1947
megaloman al Rusiei, instalarea Crucii Sfântului Vladimir pe cupola
Catedralei Sfintei Sofia. Treptat însă, pe măsura derulării evenimentelor,
Rusia s-a văzut constrânsă să accepte „nu echivalentul sacrificiilor depuse,
ci măcar mângâiere pentru visurile ei nerealizate şi speranţele pierdute”. In
consecinţă, „violarea frontierei ruseşti de către Napoleon i-a forţat pe Ruşi
de a fi mai domoli şi dânşii, care cereau Moldova şi Muntenia, pe urmă
Moldova, apoi Moldova până la Şiret, acum erau gata să se împace numai
cu Moldova dintre Prut şi Nistru, această parte mai mare şi mai fertilă a
Principatului Moldovei (...)” (Leon Casso). însuşi ţarul Alexandru I se va
resemna, pentru moment, cu faptul că „chestiunea Constantinopolului
poate fi amânată pentru viitor. De îndată însă ce treburile noastre cu
Napoleon vor merge mai bine, noi vom reveni la planurile (...) cu privire la
Turcia şi vom proclama atunci imperiul slav sau grec”.
în condiţiile în care ameninţarea militară franceză devenea tot mai
evidentă, Petersburgul s-a arătat tot mai interesat să încheie pacea cu
Imperiul Otoman. în consecinţă, la 16/28 mai 1812, în capitala Ţării
Româneşti, la „Hanul lui Manuc”, cu doar 26 de zile înainte de începutul
campaniei militare a lui Napoleon în Rusia, delegaţia rusă şi cea otomană
au semnat un Tratat de pace din 18 articole, care la articolul 4 prevedea ca
„hotarul dintre cele două state să fie râul Prut, de la intrarea acestuia în ţara
Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, iar de
acolo să urmeze partea stângă a fluviului Dunărea, până la Gura Chiliei şi
până la mare, iar gura amintită să fie folosită în comun de ambele părţi”.
Prin acelaşi tratat, „dat fiind că înalta împărăţie a cedat statului Rusiei
pământul situat în stânga Prutului, cu cetăţile existente şi cu oraşele şi cu
satele şi cu toţi locuitorii lor, tocmai de aceea, mijlocul râului Prut să fie
hotar între cele două state, iar Gura Chiliei, care (...) va fi folosită în
comun, precum şi pe apele Dunării corăbiile de negoţ ale celor două state
să circule ca şi mai înainte”. De asemenea, articolul 5 al tratatului prevedea
ca „împărăţia Rusiei să înapoieze şi să predea înaltei împărăţii pământul
Moldovei (Bogdan) de pe partea dreaptă a râului Prut, (...) precum şi Ţara
Românească (Eflak) şi Oltenia, aşa cum se află ele în prezent, cu cetăţile
lor, cu oraşele şi cu târgurile şi cu satele şi cu locuitorii lor, precum şi cu
tot ce se află în ţările sus-zise”.
Aşa cum arată postelnicul şi cronicarul Manolache Drăghici în a sa Istorie
a Moldovei (Iaşi, 1857), locuitorii Moldovei nu se vor dezmetici până în
toamna anului 1812 din visul rău al împărţirii ţării lor, nutrind speranţe
deşarte că partea ei de răsărit nu va fi, totuşi, cotropită de ruşi: „locuitorii
moldoveni multă vreme au ţănut pacea încheiată la Bucureşti ca
nestatornică, aşteptând dintr-o zi până în
13
 BASARABIA 1812-1947
alta înapoierea pământului luat de cătră ruşi şi întregirea hotarului ţării lor, Nobilimea locală a protestat energic în octombrie 1812, amintind că se răpi
precum au fost mai dinainte, dar s-au amăgit în ideile ce hrănea ţării „cea mai bună parte” şi „sufletul” chiar al producţiei, puterea sa, mai
Dezmeticirea s-a produs în momentul fatal al executării tratatului prin care mult de jumătate din patrie, într-un cuvânt, „tot câmpul hrănitor şi inima
noul hotar stabilit prin pacea de la Bucureşti urma să frângă trupul Moldovei”, căci acolo se găsesc păşunile, „comoara ţării”, centrul
Moldovei în două, de-a lungul Prutului, iar fraţii să se despartă, unii comerţului cu vite. într-adevăr, partea anexată de Rusia ţaristă exporta
rămânând pe loc, iar alţii nevoiţi să treacă dincolo. „Ceasurile acele, - anual la Istanbul 15.000 tauri, 13.000 vaci,
mărturiseşte cronicarul Manolache Drăghici - au fost de plângeri, un timp 5.0 cai, faţă de 5.000 tauri şi 5.000 vaci livrate de Moldova
de neuitat, pentru că poporul cu cârdul, cu turmele de oi, încinseră toată occidentală. Din cele 300.000 de ocale de unt expediate la Poartă,
marginea Prutului de la un capăt la altul, mergând şi viind de prin sate şi de 140.0 erau prelevate din Estul Prutului; din cele 200.000 măsuri de
prin târguri săptămâni încheiate, cu luarea de ziua bună de la părinţi, de la grâu transportate la Constantinopol, 120.000 proveneau din teritoriul din
fraţi şi de la rudenii cu care crescuse şi vieţuise dimpreună până în vremea stânga Prutului.
aceea când să dispărţă unii de alţii pentru totdeauna. Poate că nu ştiea nici Chiar dacă relativ modestă, noua achiziţie teritorială a Rusiei era cam de
zilele lor, nici supt ce regulă de stăpânire intra acei din Basarabia şi mai trei ori cât Alsacia şi Lorena iar, comparată cu unele state din Europa, mai
ales poporul cel prost (simplu, de rând - n.n., N.E.) (...) dar s-au săvârşit mare decât teritoriul Danemarcii, Elveţiei, Olandei sau al Belgiei; de
(...) statornicirea graniţei Prutului”. asemenea, depăşea suprafaţa unor state din America de Nord, cum ar fi
Maryland, New Hampshire, Vermont, Massachu- settes, Connecticut,
Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparţinea Delaware şi Rhode Island, ultimele patru luate împreună.
în aşa mod, în 1812, după mari sforţări, dar fără niciun drept istoric Judecând după datele primei catagrafii oficiale ruseşti de la 1817, în
bazat pe vreo umbră de legitimitate, Rusia a reuşit să smulgă jumătate din teritoriul respectiv locuiau, în perioada înstrăinării acestuia, 96.526 de
trupul Moldovei, acaparând un teritoriu străin ce nu-i aparţinuse niciodată: familii sau 482.630 de suflete de ambe sexe, grupate conform structurii
raialele Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Ismail şi Reni, tatarlâcul din etnice în felul precum urmează (Ion Nistor, Istoria Basarabiei, 1923):
Bugeac şi
Naţionalitatea Nr. de familii Total suflete % din total
ţinuturile Bălţi, Români 83.848 419.240 86%
Soroca, Orhei, Ruteni 6.000 30.000 6,5 %
Lăpuşna, Hotăr- Evrei 3.826 19.130 4,2 %
niceni, Codrul Lipoveni 1.200 6.000 1,5 %
Tigheciului şi Greci 640 3.200 0,7 %
Greceni. Noul Armeni 530 2.650 0,6 %
teritoriu acaparat Bulgari 241 1.205 0,25 %
în beneficiul Găgăuzi 241 1.205 0,25 %
Total 96.526 482.630 100,00%
împărăţiei Rusiei
mai cuprindea 17 în confirmarea caracterului irevocabil al raptului teritorial săvârşit, ruşii se
târguri şi 685 de vor grăbi să înfiinţeze, în 1813, mitropolia Chişinăului, în fruntea căreia a
sate cu o populaţie fost plasat ardeleanul Gavriil Bănulescu-Bodoni, cu porunca limpede de a
totală de cca. nu se mai supune dispoziţiilor constantinopo- litane, ci doar celor ce
482.630 de suflete, veneau din Rusia. în atare mod, teritoriul şi locuitorii din stânga Prutului au
fiind cu 7.400 fost scoşi, necanonic şi abuziv, de sub ascultarea mitropoliei Moldovei. în
kmp. mai mare faţă acelaşi timp, ţarul Alexandru I nu va mai admite nici măcar „ideea de a
de cel rămas sub întoarce turcilor ceea ce am câştigat”, deoarece „asta ar fi cu totul
oblăduirea nepotrivit, dat fiind că ei totdeauna privesc bunăvoinţa ca un semn de
domnului slăbiciune sau frică”.
Moldovei.

Ţarul Alexandru I (1806-1825)

14

Inventarea „Basarabiei” ca alibi al raptului teritorial săvârşit pe seama
Moldovei
Aşa cum raptul teritorial din 1812 devenise un fapt împlinit, noul teritoriu
ajuns în posesia Rusiei ţariste urma a fi oarecum organizat. Prima dilemă
apărută a fost aceea a denumirii teritoriului acaparat. Nicăieri în articolul 4
şi nici în articolul 5 al tratatului de pace de la Bucureşti nu apare
denumirea de Basarabia pentru teritoriul anexat de Rusia prin acel tratat.
El era definit prin limitele care trebuiau să- 1 separe de Moldova
(„pământul situat în stânga Prutului”). Şi nici nu putea fi numit într-un fel
sau altul, deoarece acest teritoriu nici nu avea vreun nume.
„Soluţia” găsită de ruşi la 1812 a fost identică celei invocate de aus trieci
după 1775 pentru colţul de Nord-Vest al Moldovei, chiar dacă, aşa cum
menţiona geograful Vintilă Mihăilescu, „ceea ce austriecii au numit
Bucovina, după pădurile de fag dintre Prut şi Nistru, iar ruşii Basarabia
BASARABIA 1812- 1947
după numele stepei sudice (Bugeac), stăpânită odinioară de Basarabii
munteni, nu corespundea nici unor unităţi istorice, nici unor regiuni
geografice sau etnice”. Pretinzând că au luat Basarabia de la turci, ruşii şi-
au făurit un alibi pentru raptul teritorial săvârşit pe seama Moldovei la
1812. Ei au profitat de faptul că lumea europeană nu putea şi nici nu avea
vreun interes să facă deosebire între Basarabia adevărată, căreia i se mai
zicea şi Bugeac, şi Basarabia inventată de ruşi în timpul tratativelor cu
Franţa între anii 1807- 1808. Rusia oferea astfel Europei o justificare,
considerată de ea suficientă şi temeinică acaparării unui teritoriu care nu-i
aparţinuse niciodată.
Strădania Rusiei de a masca furtul printr-un nume fals viza în special
Franţa, de a cărei poziţie fusese tot timpul obligată să ţină cont. în acest
sens, acad. Lev S. Berg (1876-1950) face aprecieri foarte aproape de
adevăr: „Motivul care a determinat ca denumirea părţii meridionale a
acestei provincii să fie extinsă asupra întregului teritoriu, este de natură
politică. în conformitate cu una din clauzele Tratatului de la Tilsit, încheiat
între Napoleon şi Alexandru I, Rusia se obliga să evacueze până la
încheierea păcii, trupele sale din Moldova şi Muntenia. în decursul
tratativelor ulterioare de la Paris, la sfârşitul anului 1807, împuternicitul rus
arată că în tratat nu se vorbeşte despre Basarabia, fapt pentru care a insistat
ca ea să rămână Rusiei, interpretând noţiunea de Basarabia mai larg, nu
numai privind Bugeacul, ci întreg teritoriul cuprins între Nistru şi Prut”.
Chiar dacă, aşa cum afirma V. Mihăilescu, cel puţin o generaţie nu s-a
împăcat să-i spună, după 1775, colţului de Nord-Vest, Bucovina iar, după
1812, părţii dintre Prut şi Nistru, Basarabia, termenii respectivi au intrat
atât în uzul ştiinţific, cât şi în cel curent, menţinându- se inclusiv după
1918, deşi „nu rămâne îndoială că se găsesc puţini români care să nu ştie în
ce împrejurări de făţărnicie şi violenţă internaţională, au fost rupte din
pământul Moldovei bucăţile botezate cu nume străine de teritoriul Ţării”.
Basarabia ca „vitrină europeană” a Imperiului ţarist
Avându-se în vedere că Rusia intrase pentru prima dată în posesia unui
teritoriu locuit de o populaţie creştin-ortodoxă care fusese, până atunci, sub
dependenţa Porţii, acest fapt a obligat Petersburgul să acorde o atenţie
deosebită acestei provincii, căreia i-a revenit rolul de „vitrină” europeană a
vastului imperiu. în perspectiva unor noi anexiuni în sud-estul Europei,
locuitorii creştini aflaţi sub dominaţie otomană trebuiau convinşi că, sub
oblăduirea Rusiei pravoslavnice, viaţa lor se va îmbunătăţi sub toate
aspectele. Aşa cum menţiona Leon Casso în cunoscuta sa lucrare Rusia şi
Bazinul Dunărean, „prin bucata din Moldova alipită la Rusia ni s-a dat
putinţa pentru prima oară să dovedim popoarelor creştine din Balcani în ce
constă deosebirea dintre creştinii de sub jugul otoman şi gradul de fericire
ce i-ar aştepta, dacă ar fi adumbriţi de aripile vulturului cu două capete”,
însuşi ţarul Alexandru I îşi va mărturisi dorinţa de a face „ca această
15
 BASARABIA 1812-1947
roditoare ţară să se însufleţească de o noao viaţă”, res-pectiv, „să pară în
ochii locuitorilor din ţările vecine ca un loc de odihnă sufletească şi de
bunăstare”.
Dovadă a recunoaşterii oficiale a caracterului special al Basarabiei faţă de
restul Imperiului o constituie admiterea unei „ocârmuiri deosebite” a
acesteia, prin adoptarea, la 1818, a „Aşezământului regiunii înfiinţate
Basarabia”, un fel de „constituţie” care prevedea menţinerea vechilor „legi
şi obiceiuri” moldoveneşti, precum şi „întrebuinţarea limbii moldoveneşti
pe temeiul şi spre întărirea dreptăţilor (...) şi a legiuirilor locului, acele cu
multă milostivire lăsate pentru deapururea Oblastei Basarabiei”. Prin
respectiva „constituţie”, precum apreciază istoricul Ion Nistor, „se
îndrumase dezvoltarea Basarabiei pe calea cea bună, ţinându-se seamă de
trecutul ei istoric şi de populaţia pământeană, care covârşea atât prin număr
cât şi ca putere politică, culturală şi economică”. Evenimentele imediat
următoare au demonstrat, însă, că toate promisiunile autorităţilor Rusiei
ţariste de respectare a autonomiei Basarabiei nu au urmărit decât să
calmeze spiritele populaţiei, obiectivul major urmărit de acestea constând
în integrarea treptată, dar cât mai rigidă în componenţa Imperiului ţarist şi
transformarea ei într-o simplă gubernie rusească. Astfel, deja la moartea
ţarului Alexandru I (1825), „s-a răspândit alt duh asupra Basarabiei, un duh
neprielnic pentru pământeni” (I. Nistor), deoarece noul ţar Nicolae I (1825-
1855) va instaura autocratismul, în formele sale cele mai brutale, a- nulând,
una după alta, orice urmă de autonomie locală moştenită de la înaintaşul
său.
în consecinţă, în februarie 1828 este abrogat „Aşezământul regiunii
înfiinţate Basarabia” şi înlocuit cu „Regulamentul” lui Voronţov. Conform
noului „Regulament”, Basarabia „nu mai urma să fie cârmuită după legile
pământene, ci după zacoanele ruseşti ale împărăţiei. Pământenii fură scoşi,
unii după alţii, din dregătoriile ţării, iar locul lor îl luară cinovnicii ruşi,
veniţi în Basarabia din toate colţurile împărăţiei rosieneşti. Oamenii aceştia
erau străini de ţară şi nu cunoşteau nici limba, nici datinile şi obiceiurile
pământenilor. De dragul lor s-a introdus limba rusească în toate dregătoriile
publice din Basarabia, în locul celei româneşti ce fusese „cu multă
milostivire lăsată deapururea Oblastei Basarabiei”. în loc ca cinovnicii să
înveţe limba pământenilor, ei siliră pe pământeni să înveţe limba rusească”.
Dar nici măcar abrogarea „Aşezământului regiunii înfiinţate Basara-
16
Scarlat Sturdza, primul guvernator al Basarabiei. MNIR
bia” nu va fi considerată suficientă pentru realizarea proiectelor finale ale
Rusiei ţariste. Mai mulţi autori ruşi vor deplânge faptul că, în condiţiile
statutului de „oblastie” acordat Basarabiei, „populaţia rusă nu se folosise
până atunci de toate prerogativele unei naţiuni stăpânitoare” (P.N.
Batiuşkov). în consecinţă, în anul 1871 Basarabia este transformată din
„oblastie” într-o simplă „gubernie” a împărăţiei Rosieneşti, măsură prin
care „legiuirile pământene fură înlăturate şi în locul lor intrară în putere
zacoanele ruseşti”. „Schimbarea aceasta aşa cum pe bună dreptate
apreciază istoricul Ion Nistor, a avut urmări foarte grele pentru propăşirea
neamului românesc din Basarabia. Limba română dispare din biserici, din
şcoală şi din viaţa publică, unde mai fusese îngăduită pe lângă cea
rusească. în urma măsurilor acestora o eră nouă începu în istoria
Basarabiei, era rusească”.
Un fenomen care va crea mari neplăceri curţii imperiale de la Pe- tersburg,
a fost emigrarea în masă a ţăranilor români din Basarabia spre Moldova,
fenomen declanşat chiar în anul 1812, când peste
30.0 de ţărani vor trece Prutul pentru a scăpa de brutalităţile noii
administraţii. Numeroase mărturii documentare ale epocii arată că sate
întregi părăseau Basarabia, ca să treacă de la „eliberatori” iarăşi „sub jugul
turcesc”: „Locuitorii fugeau din Basarabia - menţiona, bunăoară,
cunoscutul general rus Kiselev - preferând ocârmuirea turcească grea
pentru ei, celei a noastre”.
în esenţa lui firesc, datorită dorinţei basarabenilor de a rămâne la un loc cu
fraţii lor de peste Prut, fenomenul a fost amplificat şi de zvonul că noii
stăpâni vor introduce în provincia anexată starea de şerbie existentă în
Imperiul ţarist. Pentru a opri populaţia, care fugea pe un cap peste Prut,
Mitropolitul Basarabiei Gavriil Bănulescu-Bodoni va trimite o circulară
prin eparhie, rugându-i pe clerici şi „toţi pravoslavnicii creştini” să nu
creadă, că în Basarabia va fi introdusă iobăgia, „că din înalta împărătească
milostivire, aveţi ocârmuirea din naţia voastră şi în limba voastră”.
Concomitent cu aceasta, autorităţile ţariste vor răspândi zvonul cum că
dincolo de Prut ar bântui ciuma, stabilind, în consecinţă, carantina pe malul
acestui râu şi interzicând orice comunicare cu Moldova din dreapta
Prutului.
Colonizarea Basarabiei
Urmărind un dublu obiectiv, necesitatea repopulării localităţilor pustiite de
operaţiunile militare, pe de o parte, dar şi deznaţionalizarea noii provincii
prin rusificarea populaţiei băştinaşe, pe de altă parte, guvernele Rusiei
ţariste vor recurge în scurt timp la o masivă colonizare a Basarabiei cu
populaţie alogenă, adusă din diverse regiuni ale Turciei, Poloniei,
Germaniei, Elveţiei etc., unde aceasta era persecutată şi ducea o viaţă de
 BASARABIA 1812- 1947
mizerie. Respectiva populaţie a colonizat mai ales partea de sud a statut special pentru coloniştii bulgari din Basarabia, oferin - du-le un total
Basarabiei (Bugeacul), aşezându-se în special în judeţele Akkerman, Ismail de 450.000 de desetine de pământ, scutindu-i de serviciul militar pentru o
şi parte în judeţul Bender (Tighina), unde anterior locuiseră tătarii, ridicaţi perioadă îndelungată de timp, precum şi de impozitele directe către stat.
la 1808 de autorităţile militare ruse şi strămutaţi în Crimeea. „Minoritarii Aceste drepturi şi privilegii vor fi confirmate prin ucazul imperial din 29
aceştia, venetici - menţionează autorul anonim al unui studiu do-cumentar decembrie 1819 şi, mai ales, prin actul special din 12 martie 1820, fapt
privind „Provenienţa minoritarilor basarabeni” (Arhivele Naţionale, pentru care coloniştii bulgari îi vor ridica lui I.N. Inzov o statuie în
Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 39/1918) - nu localitatea Bolgrad. Pe parcursul secolului al XlX-lea, în Basarabia vor fi
aveau cu moldovenii, autohtoni, afară de regimul ţarist, nimic comun, nici întemeiate 83 de colonii bulgăreşti cu o populaţie totală de peste 120.000
ca limbă, nici ca origine, nici ca cultură, nici ca obiceiuri, nici ca tradiţiuni, de suflete. Locuitorii acestor colonii erau caracterizaţi drept „foarte buni
nici ca mentalitate, nici ca aspiraţiuni şi unii din ei - catolici, protestanţi agricultori şi harnici la muncă. Ei nu sunt beţivi. Sunt ascultători, dar au
etc. - nici ca religie”. Respectivii colonişti s-au bucurat de întregul concurs caracter violent (pâlkie), sunt răzbunători şi nu suportă pe superiori
al administraţiei ţariste, oferindu-li-se suprafeţe suficiente de pământ (câte (nacialistvo) asupra lor”.
60 de desetine de fiecare cap de familie) şi acordându-li-se o serie întreagă
de privilegii şi scutiri considerabile privind serviciul militar şi diversele
impozite directe către stat. Mai mult ca atât, la aşezarea în Basarabia a
acestor colonişti, „moldovenii basarabeni autohtoni au fost nevoiţi să dea
concursul lor atât prin munca lor, cât şi cu cheltuiala lor”. Nu e de mirare,
va constata istoricul I. Nistor, că gospodăriile coloniştilor din Basarabia
„au ajuns la stare înfloritoare. Moldovenii autohtoni au mers calea racului,
pentru că nimeni nu le purta de grijă. Lor le-au rămas pământurile cele mai
slabe, ei nu se bucurau de nici un privilegiu şi pe spatele lor apăsa fără
cruţare sarcina birurilor şi a tuturor greutăţilor. De dânşii nu îngrijea
nimeni. Ei ca pământeni erau dispreţuiţi şi asupriţi de toţi şi nemângâiaţi de
nimeni”.
în aceeaşi ordine de idei, istoricul rus A. Nacco va menţiona următoarele:
„în 1814 s-au strămutat din herţogatul Varşoviei 1443 familii de colonişti
(germani, n.n.) care şi-au întemeiat în câmpiile (Bugeacului, n.n.) şapte
colonii (...). Materialul necesar pentru construirea caselor coloniştilor a fost
transportat din pădurea Orheiului de către locuitorii basarabeni, care au luat
parte atât la construirea însăşi a caselor, cât şi la întreţinerea, pe cont
propriu, a acestor noi colonişti”.
La rândul său, Filip F. Vighel, guvernator al Basarabiei în anii 1823- 1826,
constată în amintirile sale fapte şi mai revoltătoare, observate de el în
timpul unei inspecţii făcute în sudul Basarabiei. „Se pare că în apropiere,
remarcă F.F. Vighel, la o parte, se aflau două colonii franco-elveţiene:
Şaba şi Draculea. Locuitori ai acestei din urmă fusese moldovenii, care
aveau aici case, livezi şi chiar biserică ortodoxă, făcută cu cheltuiala lor.
Inzov (guvernator al Basarabiei în perioada 1820-1823) aşa de mult s-a
bucurat de elveţieni, care nu vroiau să vină decât cu condiţia să găsească
totul gata, încât a alungat pe vechii locuitori, dându-le loc în altă parte, iar
averea lor imobilă a pus-o la dispoziţia veneticilor - prişeliţev - şi chiar
biserica a transformat-o în protestantă”. „E de necrezut - conchide F.F.
Vighel - câte nedreptăţi îşi permit uneori superiorii în posturi îndepărtate”.
Acelaşi I.N. Inzov va manifesta o grijă deosebită pentru asigurarea unui

17
 BASARABIA 1812-1947
O importantă comunitate apărută în Basarabia pe parcursul secolului al
XlX-lea era aceea a coloniştilor germani. Aceştia s-au remarcat, din chiar
primii ani, „prin deosebita lor hărnicie, răbdare, cinste şi acurateţe”: „Ei au
caracter calm, dar sunt încăpăţânaţi şi nu uită ofensa (...). Fiind supuşi
hotărârilor obşteşti şi ale superiorilor lor (...), ei caută să evite ciocnirile cu
* CTNOG*1 autorităţile şi, în genere, nu fac legături de prietenie cu ruşii. Muncitori
__eÎNTOCMITĂ DE
flLLXIS NOUR harnici, foarte buni agronomi şi crescători de vite, germanii trăiesc curat,
în îndestulare, mulţi chiar în belşug. Colonistul german rareori se uită
dincolo de hotarul lotului său şi se ştie numai pe sine şi pe obştea
cătunului său. Din cauza aceasta hărnicia şi priceperea rămân cu ei şi nu se
altoiesc populaţiei autohtone” (Arhivele Naţionale, Bucureşti, fond
Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 39/1918).
O altă comunitate importantă stabilită în Basarabia încă înainte de
anexarea acesteia la Rusia imperială era aceea a rusinilor (rusnacilor,
rutenilor sau galiţienilor), atestaţi în special în judeţul Hotin. Aceştia,
conform opiniei istoricului N.M. Zozulinov, „au împrumutat
NUMĂRUL LOCUITORILOR îmbrăcămintea locală moldovenească” - „cămaşa lungă, brâul lat, roşu sau
DUrâ NAŢIONflUTflŢl verde, căciula ţuguiată de berbec sau pălăria cu boruri mari, şi pieptul în
(in CJHU. ROTUNDE CflTRi. 1 IflNUNRIt 1816)

permanenţă deschis”, devenind asemănători, la exterior, cu „moldovenii

judeţelor nordice din Basarabia”. Cât priveşte ucrainenii propriu-zişi
(maloruşii), aceştia, după eşecul răscoalei din 1702 împotriva Poloniei, au
început a trece masiv în spaţiul dintre Prut şi Nistru, aşezându-se în
grupuri izolate în nordul şi în sudul Basarabiei, „fugind din guberniile
CIRCA â.000.000 |TKEJ
limitrofe cu Niprul, căutând să scape de recrutarea militară, precum şi de
HlUOflflb LOCUITORI IN TOATĂ iobăgie”, în fine, nu însă şi în ultimul rând, de la 1812 în special, evreii
încep a imigra masiv în Basarabia din Moldova de peste Prut, din Polonia
BASARABIA
şi din gubernia Podoliei. Ca rezultat al acestei deplasări de populaţie, în
Basarabia au fost înfiinţate 16 colonii evreieşti. Către începutul secolului
al XX-lea, ocupaţia predilectă a majorităţii populaţiei evreieşti din
Basarabia devenise comerţul şi industria.
30000 j
Rezultat al acestor colonizări masive de populaţie alogenă, deja către
40.0
UroViMlf^fta» mijlocul secolului al XlX-lea aspectul etnografic al Basarabiei suferise
60.0
SULAARl|Coiora«il)
modificări esenţiale comparativ cu anul 1812. Apăruseră o seamă de
65000 JISAN1 7aOOO aşezări cu nume puţin obişnuite locuitorilor acestui teritoriu, cum ar fi:
fttRWARI (Oolonifil)
MOO Catzbach, Crasninscaia, Maloiaroslaveţ, Tarutino, Teplitz, Arţiz, Paris,
86000 Koţl
Ferşampenuaz, Berezina, Borodino, Brien, Cleaştiţ, Gnadenthal, Sabalat,
210.000 OeKfliNE.Ni Friedenthal, Eighenheim, Denevit, Hofnungsfeld, Marienfeld, Neufeld,
ftOIHIIsauMB Mansburg, Olghienthal, Peter- stal, Shalsburg, Blumenthal etc.
LOROŞl Totuşi, în pofida eforturilor administraţiei ţariste de a modifica aspectul
270.000 etnografic al Basarabiei, măsurile respective au afectat preponderent
LVREJ
oraşele şi târgurile guberniei, unde îşi stabiliseră reşedinţa organele
administrative, judecătoreşti, militare şi confesionale ruseşti. Cât priveşte
Vteniturile de Stat plus ale tuturor mstituţiunllor
autonome.anuai circa 250 milioane lei. Basarabiei (deAlexis Nour). populaţia rurală, ţărănimea basarabeană, aceasta, în pofida vitregiei
Cheltueiiie...,...............140................ ,
ANR
Harta etnografică a vremurilor, a rămas, practic, aceeaşi cum a fost şi până la 1812.

18
 BASARABIA 1812- 1947
„Populaţia rurală a
acestei provincii
mărginaşe - afirma
Leon Casso

19
- s-a schimbat puţin în decursul secolului trecut (al XlX-lea, n.n.) şi ea a dificultăţi legate de trasarea unei frontiere artificiale.
BASARABIA
trăit în Basarabia în aceleaşi 1812-1947
condiţii economice ca şi moldovenii de peste Oricum, chiar şi această parţială refacere a nedreptăţii comise în anul
hotarele imperiului nostru. Şi astăzi se pot găsi la ea aceleaşi trăsături ale 1812, va fi calificată de ţarul Alexandru al II-lea drept o ştirbire teritorială
caracterului naţional, care au fost observate de către ruşi şi străini care au a „patrimoniului naţional” şi un afront personal adus onoarei şi demnităţii
cunoscut Basarabia curând după alipirea ei, le admirau plăcuta lor sale imperiale. „Nici nu apucase să semneze bine Tratatul de pace (din
(moldovenilor) simplitate, devotamentul pentru credinţa strămoşească, 1856, n.n.), apreciază pe bună dreptate istoricul rus V.N. Vinogradov, că
bărbăţia în faţa morţii şi supunerea faţă de mai marii lor”. In aceeaşi guvernul rus se şi gândea la revizuirea sa, la redobândirea a ceea ce
ordine de idei, vice-guvematorul rus F. Vighel menţiona, că: „în mijlocul pierduse şi, mai presus de orice, la restabilirea drepturilor Rusiei în Marea
robiei, ei (ţăranii basarabeni, n.n.) au păstrat o extraordinară curăţenie de Neagră”.
moravuri, neatingându-i e- xemplele rele; ei nu cunosc tâlhăria şi nu sunt Aşa cum Războiul Crimeii evidenţiase puternica rămânere în urmă a
beţivi, credinţa conjugală şi virginitatea fetelor se consideră ca virtuţi Rusiei sub raport social-economic, Alexandru al II-lea va recurge, în anii
obişnuite, n-a fost nici un caz ca ţăranul să vândă cinstea femeii sau fetei imediat următori, la o serie de reforme având ca obiectiv modernizarea
sale” (Arhivele Naţionale, Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de ţării. Astfel, la 15/27 martie 1861, va decreta emanciparea ţăranilor din
Miniştri, dosar 39/1918). Imperiu şi abolirea oricărei forme de dependenţă. Cele 116 milioane de
deseatine urmau a fi atribuite - prin despăgubirea proprietarilor - unui
Războiul Crimeii şi parţiala refacere a nedreptăţii din 1812 număr de 20 milioane de persoane, grupate în comunităţi numite obşcine
Anexată în 1812, Basarabia nu va rămâne integral şi nici permanent în sau mir.
componenţa Imperiului ţarist decât până în anul 1856, când ruşii, învinşi în Trei ani mai târziu va fi promulgată legea de modernizare a administraţiei,
Războiul Crimeii (1853-1856) de coaliţia anglo-franco- turcă, se vor introducându-se un sistem de autoguvernare, bazat pe zemstve. în acelaşi
retrage din Principate. Congresul de Pace de la Paris din 1856, cea de-a an, juristul de factură liberală Dimitri Zamiatin, aflat la conducerea
doua reuniune internaţională de marcantă însemnătate a secolului al XlX- Ministerului Justiţiei, a trecut la reformarea sistemului judiciar din Rusia,
lea, după Congresul de la Viena, va acorda românilor o atenţie deosebită, iar în 1870, o reformă municipală a reorganizat administraţia urbană şi a
şi nu numai prin neutralizarea Mării Negre, ci şi prin internaţionalizarea extins asupra oraşelor o mare parte din principiile şi practica zemstvelor.
Dunării, inclusiv prin restituirea către Moldova a Basarabiei de Sud, Consecinţă a acestor şi altor reforme înfăptuite de sus, în 1878 Rusia iese
vecină gurilor Dunării. Tratatul general de pace între Austria, Franţa, învingătoare într-un nou război cu Turcia, răpind, pentru a doua oară,
Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia şi Poarta Otomană, semnat la judeţele Ismail, Cetatea Albă şi Cahul, de data aceasta, de la România, faţă
Paris, la 30 martie 1856, stipula în mod expres, la art. XX, că „Majestatea de care „Guvernul Majestăţii sale împăratul tuturor Ruşilor” se obligase,
Sa împăratul tuturor Rusiilor consimte la rectificarea frontierei sale în prin Convenţia de la Bucureşti din 4/16 aprilie 1877, „a menţine şi a
Basarabia” şi anume: „Noua frontieră va pleca de la Marea Neagră, la (...) respecta drepturile politice ale statului român cum rezultă din legile
est de lacul Buma Sola (Bumaz, n.n.), va ajunge perpendicular pe şoseaua interioare şi tratatele existente, precum şi a menţine şi apăra integritatea
Akerman, va urma această şosea până la Valul lui Traian, va trece la sud actuală a României”.
de Bolgrad, va urca de-a lungul râului Ialpug până la Sărăţiea şi va sfârşi
la Katamori pe Prut. Mai sus de acest punct, vechea frontieră dintre cele
două imperii nu va suferi nici o modificare”. Art. XXI al Tratatului preciza
că „Teritoriul cedat de Rusia va fi anexat la principatul Moldova, sub
suzeranitatea Sublimei Porţi”, iar „locuitorii de pe acest teritoriu se vor
bucura de drepturile şi de privilegiile asigurate Principatelor”. Marile
Puteri europene recunoşteau, în aşa mod, printr-un tratat internaţional,
apartenenţa sudului Basarabiei şi, implicit, a întregii Basarabii, la spaţiul
de cultură şi civilizaţie a celor două Principate. Aceasta deoarece, prin art.
XXIII al Tratatului de la Paris, „Sublima Poartă se angajează să asigure
numitelor principate o administraţie independentă şi naţională, cât şi
deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului şi navigaţiei”.
La câteva săptămâni de la semnarea Tratatului de la Paris, logofătul
moldovean Vasile Ghica, într-un document adresat puterilor europene şi
intitulat „Proiect de o formulă a dorinţelor României”, atrăgea atenţia
asupra greşelii săvârşite de a nu înapoia Moldovei întregul teritoriu al
Basarabiei, argumentând că, singură, doar graniţa pe Nistru era mai uşor
de apărat, decizia Congresului de pace creând pe deasupra şi numeroase
20
 BASARABIA 1812- 1947

Reprezentanţii Marilor Puteri la Congresul de Pace de la Paris, 1856. MNIR

Conştientizând, în definitiv, că interesele naţionale în faţa slavismului
primejdios puteau fi apărate doar prin punerea sub protecţia unui pu-

21
temic adversar al Rusiei, România va încheia, la 18 septembrie 1883, un
tratat cu Austro-UngariaBASARABIA
şi Germania. Aşa 1812-1947
cum apreciază cercetătorii
contemporani, privită la lumina faptelor istorice, aderarea României la
blocul militar al Puterilor Centrale a fost pe deplin justificată, chiar dacă
nu respecta logica lucrurilor. Aceasta deoarece Tripla Alianţă era, în acea
perioadă, singurul bloc militar solid constituit, şi deci capabil să creeze
României posibilitatea de a contracara cu succes agresivitatea Austro-
Ungariei în Balcani şi tendinţele Rusiei de a submina interesele naţionale
româneşti. în plus, mobilul aderării României nu l-a constituit agresiunea,
ci apărarea, dar şi faptul că Puterile Centrale nu i-au cerut acesteia ca, în
schimbul protecţiei primite împotriva unei eventuale agresiuni ruseşti, să
renunţe în vreo formă sau alta la teritoriile aflate sub stăpânire străină.

Basarabia sub aripile vulturului bicefal

Cât priveşte situaţia Basarabiei în componenţa Imperiului ţarist, aceasta a
continuat să se agraveze progresiv.
Este adevărat că, de reformele din anii ’60 -’70 ai secolului al XIX- lea,
implementate „de sus” de către împăratul Alexandru al II-lea, a beneficiat
în egală măsură şi gubernia Basarabia, reuşindu-se modernizarea anumitor
segmente ale vieţii economico-sociale şi ale administraţiei publice. Astfel,
în octombrie 1859 încep lucrările de construcţie a liniei telegrafice Odesa-
Chişinău, iar din 1870 este implementat şi proiectul de construire a căii
ferate pe aceeaşi direcţie. La începutul războiului ruso-turc, în anul 1877,
începe construcţia liniei strategice Tighina-Galaţi, inaugurată la 7
noiembrie 1877 pentru transporturile militare. în anii 1892-1894 a fost
construită linia ferată Mateuţi-Bălţi-Noua Suliţă, iar în 1914 au urmat şi
liniile Basarabeasca-Cetatea Albă şi Ungheni-Bălţi.
Referindu-se la Chişinăul începutului secolului al XX-lea, P. Cru- şevan
menţiona, bunăoară, că acesta trecea prin transformări importante: apăreau
noi clădiri şi instituţii publice, erau construite străzi mai largi, unele din ele
fiind pavate, se intensifica viaţa internă a oraşului etc. Din anul 1889, pe
strada principală a oraşului Chişinău fusese pus în funcţiune tramvaiul cu
cai („konka”), care va fi înlocuit

22

în 1911 cu tramvaiul electric (strada Aleksan- drovskaia).
Cu toate acestea, reformele respective nu au fost decât „poleieli exterioare
imperiale ruseşti”, deoarece, „din centrele oraşelor mari din Basarabia nu
ajungeau nici până la bariere, căci chiar părţile de lângă centru şi apoi
mahalalele îşi păstrau formele în stare cu atât mai curat moldovenească, cu
cât se depărtau mai mult de centru. De la barierele târgurilor începea
marea nesfârşită de sate moldoveneşti, care, parcă anume pentru a-şi
manifesta mai pronunţat deosebirea şi izolarea statornică de stăpânirea
imperială, nu aveau nici drumuri acătării”.
De fapt, majoritatea cercetătorilor occidentali menţionează că, la începutul
secolului al XX-lea, Rusia prezenta aspectul unei ţări a contrastelor
izbitoare. Chiar dacă se ridicase deja la statutul de mare putere, egal cu al
Franţei, Rusia rămânea o „ţară neterminată”, care avea nevoie de
schimbări radicale.
Spectrul social al populaţiei explica în mare măsură unele dintre acele
contraste: 80% din populaţie era formată din ţărani trăind în condiţii
patriarhale, în timp ce la cealaltă extremă se aflau categorii de cetăţeni
perfect familiarizaţi cu stilul de viaţă occidental.
Ca şi în tot cuprinsul Rusiei, populaţia rurală a Basarabiei a fost lăsată să
trăiască în sistemul ei tradiţional: adunarea obştească decidea nu numai
mijloacele şi modalitatea de executare a impozitelor şi ordinelor de la
stăpânire. Ca organ executiv şi reprezentativ, adunarea obştească îşi avea
starostele, ales; la fiecare sută de gospodari, aveau un „sotskiy” (sutaş,
sotnic), iar la fiecare zece gospodari, un „deseatskiy”. Un pisari numit
Ţarul Alexandru al 11-lea
BASARABIA 1812- 1947
scria „prihovoarele” (deciziile), iar un „sborşcic” (perceptor ales) aduna
dările, pe care le punea stăpânirea pe satul întreg, după ce adunarea obştei
hotăra cât are să plătească fiecare gospodar, după pământul, vitele, braţele
de muncă şi întreaga avere a fiecăruia. Lucru extrem de interesant, în
opinia dr. R Cazacu, perceptorii, de cele mai multe ori fără ştiinţă de carte,
nu nu abuzau de situaţia lor, tocmai datorită faptului că fiecare gospodar
ştia exact ce şi cât are de plătit din hotărârea verbală şi publică la care
participaseră toţi gospodarii satului. Un astfel de popor, compus din
„elemente extrem de supuse”, cu experienţa amară a stăpânirii de secole a
Imperiului Otoman şi a celui ţarist, pentru drepturile şi cultura căruia nu
intervenea nimeni, era uşor de administrat.
în aşa mod, după impunerea limbii ruse întregii administraţii şi supunerea
tuturor intereselor şi ordinii de stat, populaţia Basarabiei a fost lăsată,
practic, în cadrul unei vieţi patriarhale, cu tradiţiile, legile şi instituţiile ei,
în cazul în care nu manifesta careva tendinţe politice sau naţionale
suspecte.
Tradiţie instituită încă în perioada suzeranităţii e-xercitate de Imperiul
Otoman, mita (numită de turci „peşcheş” şi „prelevări nelegale” de ruşi)
devine un fenomen indispensabil al vieţii economico- sociale în Basarabia
secolului al XlX-lea. Dr. P. Cazacu invocă, în această privinţă, mărturia
extrem de elocventă a prinţului Urusov, guvernator al Basarabiei în anii
1903-1904. „Odată, cu ajutorul unui procuror, cunoscător al regiunii, am
încercat să socotesc partea, susceptibilă.de calcul aproximativ, luată de
poliţie. A ieşit mai mult de un milion pe an. M-am convins şi eu că mita în
23
poliţia din Basarabia, afară de mici excepţii, joacă un mare rol. Nu este
greu să te convingi de BASARABIA 1812-1947
aceasta, privind cum subprefecţii călătoresc în
trăsuri cu 4 cai, în clasa I în trenuri, cumpără case şi pământuri, pierd la
cărţi sute şi mii de ruble. în trăsături generale, lucrurile stau aşa: sunt
câţiva oameni care nu iau nimica, o mulţime care iau în limitele care, după
părerea localnicilor, sunt naturale şi permise, şi în sfârşit o minoritate, care
iau atâta mită încât se socotesc întotdeauna şi de toţi ca oameni vicioşi; de
ei se plâng, pe ei din când în când guvernatorii îi mută, sau îi trimit în alt
guvernământ, ca să primească în schimb de acolo, câteodată elemente la
fel”.
Evident, în astfel de condiţii, nici viaţa culturală „nu putea fi la un prea
înalt nivel” (P. Cazacu), unii autori apreciind-o chiar ca fiind nulă, dat
fiind că de la 1812 nu se tipăriseră decât câteva cărţi bisericeşti în limba
română cu caractere chirilice. Investigaţiile de la începutul anilor ’20 ale
lui Ştefan Ciobanu vor nuanţa puternic aceste aprecieri, evidenţiind
rezistenţa pasivă manifestată de populaţia şi

24
 năzuinţe şi aspiraţiuni”. într-un evident contrast cu realităţile, istoriografia
ţaristă afirma cumBASARABIA
că, „prin unirea cu1812- 1947 intrase „în spaţiul
Rusia”, Basarabia
culturii europene”, „perfecţionându-se în domeniul cugetării şi al
spiritului”, „înaintând cu paşi rapizi pe calea civilizaţiei”.
Măsura „progresului” şi „civilizaţiei” realizate de populaţia Basarabiei în
componenţa Imperiului ţarist a putut fi constatată cu ocazia primului
recensământ oficial din 28 ianuarie 1897, care a înregistrat ştiinţa de carte
a populaţiei după naţionalităţi şi sexe. Iată rezultatele acelui recensământ
privind ştiinţa de carte a-populaţiei Basarabiei.

Populaţia Populaţia
masculină feminină
Velicoruşii 39,9 21,1
Maloruşii 15,3 3,1
Bieloruşii 42,3 11,5
Polonezii 55,6 52,9
Bulgarii 31,4 6,4
Moldovenii 10,5 1,7
Germanii 63,5 62,9
Ţiganii 0,9 0,9
Evreii 49,6 24,1
Turcii 21,1 2,4
Alte etnii 56,0 8,0
Comentând datele recensământului din 1897, Pan Halippa avea să
menţioneze, pe bună dreptate, că „moldovenii ignoranţi, fără de cultură,
sunt pe cale de a deveni în ţara lor robii celorlalte naţiuni, care i-a întrecut
în privinţa culturii şi tinde a-i întrece şi în celelalte domenii de viaţă
publică”.
Monumentul lui Puşkin de la Chişinău în vederea camuflării situaţiei reale şi în tendinţa generală de uniformizare
(începutul secolului XX). ANR şi de rusificare a popoarelor alogene, începând cu anul 1861 şi până la
1897, birourile ruseşti de statistică, ca regulă generală, nu vor mai da
publicităţii raporturile procentuale dintre naţionalităţi, ci toţi locuitorii vor
intelectualitatea basarabeană pentru menţinerea vechilor aşezăminte de fi grupaţi în „pravoslavnici” şi „nepravoslavnici” (ortodocşi / neortodocşi).
cultură, a vechii organizări administrative, bisericeşti şi şcolare. Va fi Se va ajunge inclusiv la omiterea cu desăvârşire a etniei moldoveneşti din
demonstrat faptul că toate cărţile cu caracter religios, didactic, toate „Anuarul Rusiei” editat de Comitetul Central de Statistică al Ministerului
încercările de literatură, scrieri periodice au avut ca izvor „e- nergia de Interne
naţională a poporului de la sate, care a trăit în tradiţiile culturale vechi, în
obiceiurile şi datinile strămoşeşti, în cântecele şi basmele neamului
românesc întreg”.
Oricum, cert este faptul că, după 1812, orice manifestare deschisă a
năzuinţelor spre o viaţă liberă „este zădărnicită de statul rus prin
suprimarea treptată a oricărei urme de autonomie locală; prin unificarea
administrativă; prin scoaterea limbii strămoşilor din dregătoriile publice şi
înlocuirea ei cu limba rusă; prin înfiinţări de şcoli de toate gradele, bine
organizate şi înzestrate”, toate acestea urmărind „să altoiască pe sufletul
moldoveanului blajin cultura altui popor străin, cu alt suflet, cu alte
25
 chipurile, ca să dovedească lumei că moldovenii sunt puţini şi astfel să nu
BASARABIA 1812-1947 le socotească de loc drepturile naţionale”.
Amplele mişcări politico-sociale din anii 1905-1907, războiul Rusiei cu
Japonia şi, mai ales, prima conflagraţie mondială, vor zgudui din temelii
Imperiul ţarist, descoperind opiniei publice occidentale un fapt realmente
senzaţional, şi anume că Rusia nu constituia nici de cum o ţară omogenă
Totalul Populaţia Populaţia din punct de vedere etnic, lingvistic, cultural sau religios, aşa cum fusese
populaţiei (%) urbană (%) rurală (%) până atunci prezentată în exterior de către oficialităţi. Mai mult chiar, s-a
Velicoruşi 8,05 24,42 5,12
constatat că regiunile ocupate de Rusia, inclusiv Basarabia, erau nu numai
Maloruşi 19,62 15,75 20,31 diferite comparativ cu naţiunea velicorusă, ci şi profund ostile cuceritorilor
Bieloruşi 0,13 0,12 0,13 şi asupritorilor lor.
Polonezi 0,60 2,10 0,34 în aceste condiţii, iniţial cu oarecare timiditate, dar mai apoi cu o vigoare
Bulgari 5,33 3,94 3,58 tot mai pronunţată, începe a se contura ideea, conform căreia
Basarabia putea deveni o veritabilă ţară civilizată, pentru binele întregii
Moldoveni 47,58 14,16 53,55
umanităţi, doar atunci când se va elibera de jugul Rusiei, „penitenciarul
Germani 3,11 0,72 3,54
popoarelor”, pentru a se reintegra în spaţiul de cultură şi civilizaţie
Ţigani 0,45 0,15 0,50
românească, acolo de unde fusese smulsă cu brutalitate în fatidicul an
Evrei 11,79 37,18 7,25 1812. Doar în aceste condiţii, menţionau analiştii respectivi, Basarabia va
Turci 2,88 0,12 3,38 putea beneficia de situaţia avantajoasă la răscrucea marilor căi comerciale
Alte etnii 0,46 1,34 0,30
ce leagă lumea occidentală cu cea orientală, dezvoltându-şi, astfel, plenar
toate energiile aflate în stare latentă.

Unirea Basarabiei cu România

Deputaţii din Sfatul Ţării care au hotărât Unirea Basarabiei cu România pe 27
martie 1918. ANR
pentru anul 1910, deşi aceasta constituia mai mult de jumătate din totalul
populaţiei Basarabiei.
Aşa cum realităţile nu puteau fi, totuşi, ignorate cu desăvârşire, acelaşi
recensământ din 28 ianuarie 1897 a constatat următoarea situaţie privind
aspectul etnic al Basarabiei.
Chiar dacă programul recensământului din 1897 nu a urmărit scopul
determinării originii etnice a populaţiei Basarabiei, cuprinzând doar
elemente de apreciere indirectă a structurii etnice a acesteia (cetăţenia,
religia şi limba maternă), intenţiile administraţiei ţariste puteau fi probate
inclusiv statistic: populaţia titulară deţinea 53,55% în mediul rural,
47,58% în totalul populaţiei şi devenise minoritară în mediul urban al
guberniei. Devenise un adevăr indiscutabil că „numărarea oficială care a
avut loc la 1897, a arătat cum duşmanii moldovenilor au făcut toate
26
ca formă de materializare a principiului naţionalităţilor
Anul 1918 a constituit momentul decisiv în constituirea statului naţional
unitar român, prin includerea în componenţa sa a tuturor teritoriilor
româneşti aflate până atunci sub dominaţie străină.
Odată declanşat, Primul Război Mondial a devenit instantaneu nu numai
teatrul unor operaţiuni militare propriu-zise, ci şi prilejul confruntării
acerbe a două viziuni diametral opuse privind modul de organizare a
Europei la încheierea ostilităţilor. în Nota din 30 decembrie 1916 adresată
Puterilor Centrale, aliaţii afirmau că „nu există pace posibilă, atât timp cât
nu e asigurată repararea drepturilor şi a libertăţilor încălcate, recunoaşterea
principiului naţionalităţilor şi libera existenţă a statelor mici”. Ceva mai
târziu, răspunzând solicitării preşedintelui american W. Wilson de a-i
comunica scopurile lor de război, Puterile Aliate vor afirma, că ele nu
luptau „pentru interese egoiste, ci înainte de toate pentru salvgardarea
independenţei popoarelor, a dreptului şi a umanităţii (...), pentru
restaurarea Belgiei, a Serbiei şi a Muntenegrului, eliberarea italienilor, a
slavilor, a românilor şi a ceho-slovacilor de sub dominaţie străină,
reînvierea Poloniei (...)”.
în aceeaşi ordine de idei, angajându-se din 14/27 august 1916 în stare de
război cu Austro-Ungaria, România şi-a declarat voinţa de a contribui la
triumful principiului libertăţii şi al dreptului asupra forţei ridicate la rangul
de principiu universal, politic, economic, social şi chiar religios: „Războiul
la care participă aproape toată Europa aduce în atenţie problemele grave
care afectează dezvoltarea naţională şi însăşi existenţa statelor. România,
pătrunsă de dorinţa de a contribui şi grăbi sfârşitul conflictului şi sub
necesitatea imperativă de a salva interesele neamului, se vede obligată să
intre în rândul celor care sunt cel mai bine în măsură să-i asigure unitatea
naţională”. Concretizând obiectivele intrării României în războiul mondial, BASARABIA 1812- 1947
premierul Ion I.C. Brătianu menţiona că „România nu cere, de fapt, decât
o restitutio in integram; ea nu are ambiţia unor cuceriri aiurea. România se
ridică doar pentru a elibera pe fraţii săi care dintotdeauna au fost uniţi cu
ea prin cele mai strânse legături (...). Pentru pacea viitoare a Europei,

27
pentru stabilirea noii ordini, este necesar deci ca principiul naţionalităţilor
să triumfe pentru toate statele europene interesate, deci şi pentru BASARABIA 1812-19471
România”.
în contextul succeselor militare ale Antantei, eforturile diplomatice şi
militare ale României din faza finală a Primului Război Mondial s-au
conjugat cu acţiunile pentru autodeterminarea naţională ale românilor din
teritoriile aflate sub dominaţie străină. în Basarabia, în octombrie 1917, în
contextul revoluţiei ruse, Congresul Ostaşilor Moldoveni a proclamat
autonomia Basarabiei şi a hotărât alegerea unei adunări reprezentative,
Sfatul Ţării. în faţa dezordinii provocate de soldaţii ruşi ce se retrăgeau de
pe front şi răspunzând solicitării Guvernului de la Chişinău, armata română
a intrat în ianuarie 1918 în Basarabia, punându-se la dispoziţia Sfatului
Ţării. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării a proclamat independenţa
Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Rusia, iar la 27 martie / 9
aprilie 1918, „în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza
principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor”, a votat unirea
cu România.

28
în acelaşi context, în toamna anului 1918, pe fondul dezagregării Im- BASARABIA 1812- 1947
MINISTERUL. AGRICULTURII Şl DOMENIILOR

periului Austro-Ungar, la Cernăuţi s-a constituit Consiliul Naţional care, ITWTiT-’

„CASA NOASTRĂ" „IT --------------------------
pe 27 octombrie 1918, a decis unirea Bucovinei cu România, în condiţiile
în care unele organizaţii ultranaţionaliste locale urmăreau realizarea
Ucrainei Mari, Consiliul Naţional a solicitat sprijinul armatei române. INSTITUŢIE DE EXPROPRIERE ŞI ÎMPROPRIETĂRIRI
Astfel, în Bucovina au sosit unităţi militare din România, care au restabilit
ordinea ameninţată de legiunile ucrainene şi ruseşti. în consecinţă, pe 28
noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat unirea
necondiţionată a acestei provincii cu România.
Desăvârşirea procesului de constituire a statului naţional unitar român a
avut loc pe 1 decembrie 1918, când Marea Adunare Naţională, întrunită la
Alba Iulia, formată din 1.228 de delegaţi, a votat unirea Transilvaniei, DE REFORMA AGRARA PENTRU
Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Astfel, s-a constituit BASARABIA
Votată de Sfatul Ţării Ia 27 Noem vrîe 19! 8 .şi decretată prin Decretul Regal tleîa 22 Decemvrie 1918 cu No.
România Mare, stat naţional unitar recunoscut pe plan internaţional de 3.791, se ratifică cu modificarea- art. 1—12, 14, 17, 19—23,
Conferinţa de Pace de la Paris din 1919 - 1920, cu o suprafaţă de 295.641 25—28, 28 -32, 34, 36—37, 46, 52, 54—63, 65—74

kmp şi cu o populaţie de circa 16 milioane de locuitori, faţă de suprafaţa ipnserat U „V3ititor.il Of:du.‘ l.'o 253 din '3 :i ;v2'> *

de 137.000 kmp şi populaţia de 7.250.000 de locuitori pe care le avea iO

România înainte de 1918.

Basarabia în componenţa României interbelice

Aflarea Basarabiei în componenţa României Mari are ca dată iniţială votul Tip. DIM. M. IONESCU S-sori, Str. Karagheorgheyici No. .7 1924
Sfatului Ţării din 27 martie / 9 aprilie 1918 de unire cu România, iar ca
dată finală - zilele de 26-28 iunie 1940 - zile în care Uniunea Sovietică,
având semnat din 23 august 1939 un Pact de neagresiune cu Germania,
însoţit de o anexă secretă, a adresat consecutiv două note ultimative,
somând România să-i cedeze Basarabia, sub ameninţarea aplicării forţei
militare. Cu alte cuvinte, perioada interbelică constituie etapa de 22 de ani
circumscrisă celor două războaie mondiale, etapă în care Basarabia a
Broşură, Lege de reformă agrară pentru Basarabia, Bucureşti, 1924.
revenit în spaţiul de cultură şi civilizaţie românească, evoluând în
MN1R
componenţa statului naţional unitar român.
Ca parte integrantă a României interbelice, Basarabia a fost una din cele 9
provincii istorice, alături de Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, mediul urban. Din acelaşi total de 2.864.402 locuitori înregistraţi la
Bucovina, Transilvania, Banat şi Crişana-Maramureş, fiind constituită din recensământul din 1930, populaţia masculină constituia 1.423.113
9 judeţe (Bălţi, Cahul, Cetatea Albă, Hotin, Ismail, Lăpuşna, Orhei, Soroca persoane sau 49,7 %, iar cea feminină, 1.441.289 sau 50,3 % din total. Din
şi Tighina), din 17 oraşe, 3 târguri şi 1.847 de sate, având o suprafaţă punctul de vedere al împărţirii populaţiei după grupele de vârstă,
totală de 44.422 kmp (15,1 % din suprafaţa totală a României), o populaţie Basarabiei îi era caracteristic tipul progresiv al piramidei vârstelor, având o
de 2.864.402 locuitori la recensământul din 29 decembrie 1930 (15,86 % bază largă corespunzătoare subpopulaţiilor tinere
din populaţia totală a României) şi o densitate de 64,5 loc./kmp.
Din totalul populaţiei de 2.864.402 locuitori, 2.274.000 (85 % din
populaţia Basarabiei) locuiau în mediul rural şi 368.000 (15 %) în

LEGE
pentru desfiinţarea „Casei
(Modificarea art. 31; abrogarea art. 17 (Publicată in Mouit. cu

BUCUREŞTI

29
şi adulte, iar vârful piramidei mult ascuţit, corespunzând grupelor de vârste
bătrâne de la 60 de ani BASARABIA
şi până la limita 1812-1947
extremă a duratei vieţii.
Considerată la modul general, grupele de vârstă cuprinse între 0-5 ani
constituiau 38,4 % în structura populaţiei Basarabiei, cele între 15-50 de
ani - 50,3 %, iar populaţia în vârstă de peste 50 de ani constituia 10,9 %
din total.
Evoluţia economico-socială a României, respectiv a Basarabiei în
deceniile interbelice s-a întemeiat pe o multitudine de condiţii complet noi
şi diferite de perioada antebelică, atât în plan extern, cât şi în plan intern.
Unirea din 1918 şi reformele care au urmat în perioada următoare au
generat mutaţii importante în societatea românească, chiar dacă baza
economică a ţării şi majoritatea populaţiei se găseau în mediul rural.
în Basarabia, din totalul de 2.864.402 locuitori înregistraţi la
recensământul din 29 decembrie 1930, ocupaţia majorităţii zdrobitoare a
acesteia în număr de 2.363.707 locuitori sau 82,5 % din total o constituia
exploatarea solului. Ocupaţia a 99.546 locuitori sau 3,5 % din total o
constituia comerţul şi 98.981 sau 3,5 % constituiau funcţionarii instituţiilor
publice ale Basarabiei. în industria textilă şi manufacturieră erau ocupate
50.095 persoane sau 1,7 % din total, în transporturi - 38.855 sau 1,4 % şi
110.017 locuitori sau 3,8 % din total erau antrenaţi în ocupaţii diverse. în
asemenea branşe ale economiei naţionale precum industria metalurgică,
alimentară, chimică, cea a lemnului, în construcţii, credit, agenţii de
comerţ etc., cota populaţiei ocupate era sub 1,0 la sută.
Dat fiind faptul că principalul domeniu al vieţii economico-sociale
basarabene a fost şi a rămas agricultura, masiva reformă agrară realizată în
anii 1918-1924 a purtat un pregnant caracter social, proprietatea
ţărănească înlocuind regimul de proprietate anterior, de tip moşieresc-
ţărănesc. Reforma agrară a dat un impuls dezvoltării capitalismului la sate,
a slăbit puterea economică a moşierimii şi i-a redus rolul în viaţa socială şi
politică. Reforma agrară a afectat 1.739 de sate din cele peste 2.000
existente în acea vreme în Basarabia, în afara operaţiilor de împroprietărire
rămânând doar circa 300 de localităţi. S-a produs, astfel, o modificare
radicală a vechiului raport dintre pământ şi muncă, creându-se proprietăţii
funciare un nou echilibru social. Dacă în anii anteriori reformei agrare
proprietatea cuprinsă între 0-100 ha constituia 55,9 % din total faţă de 44,1
% deţinută de categoriile de peste 100 ha, în urma reformei, raportul dintre
proprietatea ţărănească şi marea proprietate devine de 91,5 % faţă de
numai 8,5 % din total.
Deşi a purtat şi un caracter naţional, dreptul la expropriere şi
împroprietărire nu a fost nici determinat, nici influenţat de naţionalitatea
proprietarului. Din totalul celor 357.016 locuitori căror li s-a recunoscut
dreptul de a fi împroprietăriţi în Basarabia, minoritarii au constituit 94.480
persoane, cifră ce constituie totalitatea populaţiei minoritare care a
solicitat pământ.
Ca o consecinţă a trecerii de la marea proprietate latifundiară la mica
gospodărie ţărănească, a fost puternic stimulat interesul ţăranului pentru
folosirea mai bună a pământului, pentru ameliorarea mijloacelor şi
metodelor de cultivare. în pofida caracterului deficient al reformei agrare,
majoritatea pământurilor moşiereşti au trecut în posesia ţăranilor fără sau
30
cu puţin pământ. Reforma agrară a contribuit la mărirea şi consolidarea
proprietăţii ţărăneşti bazate pe munca săteanului, a familiei sale.
în comparaţie cu perioada anterioară reformei agrare, un număr sporit de
ţărani reuşesc acum să-şi asigure mijloace de trai din munca propriului
pământ. Dar o mare parte a gospodăriilor ţărăneşti (posesoare a 1-3 ha
pământ) nu dispuneau de mijloacele necesare pentru a-şi întreţine familiile
în mod corespunzător, fiind nevoite să-şi caute surse de venit în afara
agriculturii. Gospodăriile ţărăneşti sufereau din cauza obligaţiunilor fiscale
crescânde, a insuficienţei pieţei agricole de desfacere a producţiei. Pe de
altă parte, gospodăria ţărănească, din stadiul patriarhal de până la reformă,
care îşi producea singură o mare parte din bunurile necesare, s-a
transformat într-o clientă a industriei şi comerţului. Industria a găsit astfel
prin reforma agrară un consumator permanent în ţăranul împroprietărit, dar
şi o parte din braţele de muncă date de sporul populaţiei rurale.
Graţie reformei agrare din 1918-1924, agricultura basarabeană interbelică
a reuşit să obţină anual cantităţi mari de produse agricole. Producţia a
variat la cereale între 1,5-3,0 milioane tone, la vin între 1,5-3,2 milioane
decalitri etc.; faţă de celelalte ţinuturi româneşti, Basarabia deţinea primul
loc la cultura plantelor, fructelor şi viţei de vie. Fireşte, în calculul
judecăţii reformei agrare nu pot intra doar tonele de cereale, fructe şi vin,
ci trebuie adăugate, chiar evidenţiate, câştigurile materiale şi morale ale
ţărănimii împroprietărite, câştiguri care au fost apreciabile şi cu multiple
consecinţe pozitive asupra ţărănimii.
Deşi încadrată încă din anii 1861-1890 pe calea industrializării, procesul în
cauză nu a produs efecte notabile asupra dezvoltării economice a
Basarabiei deoarece, fiind aprovizionat cu produse din centrele industriale
din regiunea Odesei, acest ţinut a rămas eminamente agricol. Starea
precară a industriei basarabene la 1918 se explică nu numai prin influenţa
anilor de război, ci şi prin originea ei în „programul politic, pe care
guvernele ruse l-au avut tot timpul de la anexare, ca să nu lase ca
Basarabia să devină o forţă economică cu caracter independent”.
Situaţia dată a determinat statul român în primul deceniu interbelic să-şi
îndrepte eforturile spre consolidarea noii unităţi economice naţionale prin
dezvoltarea echilibrată a tuturor ţinuturilor ţării, prin promovarea şi
încurajarea dezvoltării industriei ţărăneşti, şi anume: legi speciale de
încurajare, prevăzând anumite privilegii, comenzi de stat făcute industriei
autohtone, credite preferenţiale acordate industriaşilor, protecţie vamală,
măsuri restrictive privind comerţul exterior etc.
Cu toate că Basarabia a continuat să-şi păstreze un pronunţat caracter
agricol, totuşi, judecând situaţia industriei basarabene comparativ cu
perioada antebelică, rezultatele devin evidente. Astfel, 54,5 % din totalul
întreprinderilor industriale sau 15.252 în cifre absolute au fost înfiinţate în
anii 1919-1930 şi doar 8,8 % în anii 1914-1918; în acelaşi timp 68,0 % sau
20.440 de întreprinderi comerciale şi 67,8 % din totalul întreprinderilor de
credit au fost întemeiate după 1919. începând cu anul 1919, numărul
întreprinderilor industriale a crescut la 147,1 %, acela al industriei
metalurgice la 151,7 %, al industriei textile la 68,7 % şi al industriei
chimice la 70 %.
La finele perioadei interbelice, în Basarabia industria mare era
reprezentată de 196 întreprinderi cu un capital investit de 782.321 lei, cu o etc.
forţă motrice totală de 12.971 CP, cu un personal total de 4.127 persoane BASARABIA
Politica socială interbelică 1812-
în România s-a plasat1947
pe orbita structurii social-
şi cu o valoare a producţiei de circa 1.500.000 lei. Majoritatea economice bazată pe proprietatea individuală. Realizările - atâtea câte au
întreprinderilor industriei mari o constituia cea din industria alimentară cu fost - poartă amprenta discontinuităţii, în funcţie de perioada şi amploarea
144 de întreprinderi. în atare mod, dezvoltarea industriei Basarabiei în mişcărilor sociale, de ideologia, respectiv doctrina partidelor politice aflate
perioada dintre cele două războaie mondiale s-a aflat într-o legătură la guvernare, precum şi de competenţa, tactul şi capacitatea de penetraţie a
indisolubilă cu ocupaţia de căpetenie a locuitorilor şi cu sursa principală a oamenilor progresişti în meandrele acţiunilor refractare ale celor cu
acestora - bogăţiile solului de o fertilitate deosebită. Dacă subsolul interese opuse.
ţinutului era relativ sărac în zăcăminte naturale, atunci pământul
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească - o breşă
producător de cereale, fructe, legume şi nutreţuri pentru creşterea
strategică a Rusiei în Balcani
animalelor a dat naştere unei vaste şi diverse industrii alimentare, precum
Deşi unirea Basarabiei cu România s-a realizat prin respectarea tuturor
şi altor categorii de întreprinderi industriale legate de producţia
formelor legale, inclusiv prin recunoaşterea internaţională a acestui act,
gospodăriilor agricole sau care prelucrau materia primă aflată în abundenţă
totuşi, în perioada istorică ce a urmat, până la cel de-al Doilea Război
la faţa locului. Educaţia în perioada interbelică a făcut, de asemenea,
Mondial, Rusia (iar din 30 decembrie 1922 - Uniunea Sovietică), urmând
progrese notabile. în anul 1918, în Basarabia funcţionau 1.084 şcoli
fidel politica imperialistă a ţarilor, a acţionat în relaţiile sale cu România
primare ruseşti şi nici o şcoală primară românească. Numărul analfabeţilor
numai de pe poziţii de ameninţare, de forţă şi de revanşă, aşa cum o dictau
ajungea, mai ales în mediul rural, proporţia de 83 % din populaţia
„interesele” sale de mare putere nemulţumită de rezultatele primului
masculină şi 96 % din cea feminină. Din aceste motive, guvernele
război mondial, plasându-se prin aceasta în tabăra statelor revanşarde, gata
României interbelice au făcut mari eforturi pentru dezvoltarea
să facă orice pentru răsturnarea sistemului de pace de la Versailles. Deja la
învăţământului.
mijlocul anilor ’20 devenise evident, că „vechile planuri de revoluţie
Legea din 1924 a extins învăţământul general de la 4 la 7 clase şi
mondială n-au fost abandonate la Moscova”, iar „ceea ce se întâmplă e un
obligativitatea celui primar de la 12 la 18 ani. în perioada dintre cele două
simplu prolog”: „Rusia Sovietică, constata un cunoscut ziarist român din
războaie mondiale, alături de şcolile existente au fost construite încă 300
perioada interbelică, nu se angrenează în ritmul european şi toate sforţările
de localuri noi, contribuind esenţial la lupta pentru combaterea
ei tind, dimpotrivă, de-a atrage Europa în vârtejul ereziei sale”. în viziunea
analfabetismului.
aceluiaş ziarist, situaţia respectivă se explica „prin fondul întregii politici
Ştiutori de Diferenţa dintre
Judeţe Ştiutori de carte în 1930 carte în 1897 1930 şi 1897 ruse care îşi găseşte energii de superbă izolare, de ostilitate împotriva a tot
Bărbaţi Femei Total ceea ce e european, în chiar străfundurile sufletului rus, în recrudescenţa
Bălţi 44,0 20,0 31,9 12,5 19,4 spiritului asiatic care animă politica Moscovei” (Eugen Titeanu, Moscova
Cahul 57,1 21,2 34,1 20,5 13,6 şi politica europeană, în „Generaţia Unirii”, nr. 4, 1929, p.24-25).
Cetatea Albă 67,3 43,3 55,0 32,8 O probă elocventă a obiectivelor expansioniste ale Uniunii Sovietice faţă
22,2
Hotin 43,6 16,6 29,7 13,7 16,0 de România o constituie formaţiunea statală „Republica Autonomă
Ismail 61,5 30,8 46,2 20,5 25,7 Sovietică Socialistă Moldovenească”, aprobată de Biroul Politic al PC(b)
Lăpuşna 53,0 28,6 40,7 25,0 15,7 din Rusia la 25 septembrie 1924, cu specificarea că „în actul formării
Orhei 46,6 17,8 32,1 15,1 17,0 Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti trebuie să se menţioneze că
Soroca 51,2 24,2 37,5 13,9 23,6
frontiera ei de Vest este frontiera de Stat a Uniunii RSS”. Apărută ca
Tighina 50,3 23,0 36,5 16,5
20,0 urmare a hotărârii sesiunii a IlI-a a Comitetului Executiv Central din
Basarabia 51,4 25,1 38,1 19,4 18,7
Ucraina, care şi-a desfăşurat lucrările la 12 octombrie 1924 la Harkov,
Experienţa mondială demonstrează, c ă - o societate modernă, întemeiată RASSM cuprindea 11 raioane, 1 oraş (Balta), 4 orăşele (Tiraspolul va
pe economia liberă de piaţă, poate fi edificată doar de o populaţie instruită. obţine statutul de oraş în 1927), Ananiev, Râbniţa şi Birzula (devenit în
Realităţile Basarabiei interbelice atestă apariţia şi consolidarea elementelor 1935 oraşul Kotovsk) şi 164 soviete săteşti. Teritoriul noii republici avea o
acestei reguli. formă triunghiulară cu baza pe Nistru, pe o întindere de 250 km - delimi-
Atenţi la recomandările şi proiectele de convenţie de la Biroul tarea fiind stabilită din motive politice, care n-au fost dezvăluite pe tot
Internaţional al Muncii, legiuitorii României interbelice au căutat şi uneori parcursul preparativelor şi măsurilor pregătitoare. Capitala republicii a fost
au reuşit să amelioreze îndeosebi condiţiile de sănătate, respectiv de viaţă la început oraşul Balta, iar în 1929 a fost transferată la Tiraspol.
din perioada activităţii, precum şi din cea posterioară acesteia. O altă serie Opinia publică internaţională a urmărit cu viu interes mersul creării noii
de legiuiri şi dispoziţii au îmbrăţişat mai ales aspectele umanitare şi de structuri statale în componenţa Ucrainei Sovietice, determinând cu
aplicare a actelor normative, cum ar fi cele privitoare la ocrotirea exactitate semnificaţia respectivei entităţi. Astfel, comentând evenimentul
minorilor, femeilor, repausul duminical, igiena muncii, inspecţia muncii separării populaţiei moldoveneşti într-o formaţiune statală autonomă,
31
corespondentul de la Moscova al ziarului „Vossis- che Zeitung” scria în apropierii celor două regimuri politice, deşi, anterior anului 1939, ele s-au
numărul din 26 octombrie BASARABIA
1924: „Republica1812-1947
Moldovenească, mică pentru atacat cu vehemenţă. Atunci când situaţia internaţională a fost favorabilă
moment, urmează la timpul său să se unească cu Basarabia şi să formeze o împărţirii sferelor de interese,
mare republică sovietică în cadrul Uniunii Sovietice. Acesta este înţelesul
noii Republici Moldoveneşti”. „Corriere de la Sera”, din 22 septembrie
1924, releva, de asemenea, că „Republica Moldovenească este destinată să
devină un stat de rudenie şi un punct de atracţie pentru Basarabia. Ea tinde
în mod vădit să zdruncine poziţia României în Basarabia”. La rândul său,
ziarul bulgar „Democraticeski Sgodar”, din 9 decembrie 1924, califica
înfiinţarea Republicii Moldoveneşti, în modul în care a fost făcută, drept o
„provocare directă la adresa României”, iar ziarul finlandez „Usi Suomi” LA RATIFICATION DU PACTE SOVllTO-
arăta că: „Proclamarea Republicii Moldoveneşti se înfăţişează ca un nou
atac al Sovietelor împotriva României, făcut cu scopul de a revoluţiona
ALLEMAND DE NON-AGRESSION
populaţia basarabeană”. Mai tranşant în aprecieri, subsecretarul de stat la
Ministerul de Interne, Gheorghe Tătărescu, în discursul rostit în Camera
Deputaţilor a Parlamentului României din 9 decembrie 1925, pe urmele
imediate ale rebeliunii de la Tatar-Bunar, afirma că „Nistrul este hotarul
care separă şi două lumi, şi două concepţii de viaţă”; că regimul sovietic,
născut din doctrina comunistă, „nu se poate menţine şi nu se poate mărgini
în hotarele înlăuntrul cărora s-a născut şi s-a organizat, el trebuie să se
reverse, căci altminteri este ameninţat cu moartea”. Anume din aceste
considerente, afirma acelaşi om politic, „încă din primul ceas, în mintea
conducătorilor mişcării comuniste ruseşti a apărut limpede necesitatea de a
se organiza revoluţia mondială ca o condiţie vitală a dăinuirii statului
comunist”, iar crearea în oraşele Harkov, Kiev, Odessa, Moghilev sau
Kameneţ-Podolsk a multiplelor şi diverselor centre de acţiune şi de
propagandă ale Internaţionalei a IlI-a de la Moscova „pentru a se ajunge la
o revoluţie comunistă în Basarabia”, constituiau probe elocvente ale
acestor intenţii.
EDITIONS EN LANGUES gTRANGERES MOSCOU 1939
1939: Uniunea Sovietică „subliniază interesul” faţă de
Basarabia
Semnarea Tratatului de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele ideologiile - nazistă şi comunistă - au jucat doar rolul de paravan pentru a
de Pactul Molotov-Ribbentrop, şi Protocolul său adiţional secret privind ascunde scopurile meschine, antidemocratice, antiumane, imperialiste şi
împărţirea sferelor de interese în Europa de Est între cele două state criminale.
totalitare - Germania nazistă şi Rusia comunistă - au fost, conform unor Iniţiativa a aparţinut sovieticilor, care la 14 august 1939 au cerut ur-
aprecieri recente, „actul de brigandaj” al secolului XX. gentarea negocierilor economice între cele două ţări, pentru a trece la
„Bomba” anului 1939 n-a fost, precum s-ar putea crede, izbucnirea celui dezbaterea unor probleme politice majore. După un intens schimb de note
de-al Doilea Război Mondial. Acesta a fost previzibil din modul de diplomatice, inclusiv între Hitler şi Stalin, s-a căzut de acord ca ministrul
desfăşurare a relaţiilor internaţionale şi popoarele, în special din Europa, de externe german, von Ribbentrop, să viziteze Moscova. In consecinţă, s-
se aşteptau la acest deznodământ. „Bomba” anului 1939 a fost semnarea a ajuns la încheierea Pactului de neagresiune între Uniunea Sovietică şi
Pactului de neagresiune sovieto-german şi Anexa sa secretă privind Germania, document semnat de cei doi miniştri de externe, Veaceslav
împărţirea sferelor de interese în Europa. Molotov şi Joachim von Ribbentrop, în prezenţa lui I.V. Stalin, în noaptea
Pactul, ţinut strict secret atât în URSS, cât şi în Germania, a deschis poarta spre 24 august, la ora 2.00, purtând însă data de 23 august 1939.
celui mai crâncen măcel cunoscut de omenire. Adolf Hitler V. Molotov, „La ratiţication du pacte sovieto-allemand de
l- a vrut pentru obţinerea „spaţiului vital” (Lebensraum), a supremaţiei non-agression", Moscova, 1939.
în Europa şi chiar dincolo de aceasta, iar Stalin - pentru declanşarea MNIR
„revoluţiei comuniste mondiale”, un fel de variantă sovietică a aceluiaşi
„spaţiu vital”. Deosebirile ideologice nu au constituit o stavilă în calea
32
La prima vedere, prin partea sa făcută publică, Pactul Molotov-
Ribbentrop părea un obişnuit tratat de neagresiune încheiat de Uniunea
Sovietică cu Germania pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitate de
prelungire. Prin acest document, cele două părţi se angajau să se abţină de
la orice violenţă, de la orice acţiune agresivă una contra celeilalte.
Pactul a fost însă însoţit de un Protocol adiţional secret, prin care cele
două părţi îşi delimitau sferele de influenţă în Europa, de la Marea Baltică
la Marea Neagră. Aceste documente au afectat într-o măsură decisivă
situaţia Europei de Est, contribuind în chip hotărâtor la modificarea
configuraţiei teritoriilor unor ţări din zonă şi, deopotrivă, predeterminând
schimbarea pentru mai multe decenii a regimurilor politice şi social-
economice din statele respective, în ce privea România, protocolul
adiţional accentua, la punctul 3, „interesul” pe care-1 manifesta Uniunea
Sovietică pentru Basarabia şi „totalul dezinteres” al Germaniei „faţă de
acest teritoriu”. Protocolul adiţional a fost păstrat în cel mai strict secret,
încât nu a fost cunoscut decât după cel de-al Doilea Război Mondial,
încheierea Pactului sovieto-german a creat României o situaţie de o
gravitate fără precedent, schimbându-i radical poziţia politico- militară şi
micşorându-i considerabil posibilitatea de a se manifesta în conformitate
cu propriile opţiuni. Baza juridică a relaţiilor dintre România şi URSS -
Pactul Ligii Naţiunilor, Pactul Briand-Kellogg, Convenţia de la Londra
pentru definirea agresorului şi a agresiunii, principiile care stăteau la baza
reluării relaţiilor diplomatice, prin schimbul de scrisori Litvinov-Titulescu
- în vigoare până în august 1939, a fost, practic, anulată prin protocolul
secret la pactul încheiat între Germania şi Uniunea Sovietică. Precum
releva Al. Cretzianu, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine,
după semnarea pactului sovieto-nazist, România trăia literalmente în
provizorat: „Acum nici o forţă nu mai putea sta între noi şi formidabilul
imperiu, iar destinul ne plasase la frontierele sale. Singura putere care mai
părea capabilă să împiedice expansiunea sovietică era cel de-al III- lea
Reich. Dar, în acest moment, Germania era pentru toate intenţiile şi
scopurile aliatul Uniunii Sovietice”.
Apreciat de conducerea stalinistă drept „un punct de cotitură în istoria
Europei şi nu numai a Europei”, drept un document ce „serveşte cauza
păcii generale”, „reduce câmpul unor posibile ciocniri militare în Europa”,
Pactul de neagresiune sovieto-german a condus, în realitate, la izbucnirea
celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece deja la 1 septembrie 1939
Polonia era invadată de trupele germane, iar la 17 septembrie - de către
cele sovietice.
în primăvara anului 1940, Germania ocupă Danemarca, Norvegia, Olanda,
Belgia şi Luxemburgul, iar la 14 iunie ocupă Parisul. Profitând de această
conjunctură, Moscova adresează, la 14 şi 16 iunie 1940, guvernelor
Lituaniei, Letoniei şi Estoniei cererea de a permite trupelor sovietice să
intre pe teritoriile acestor state. Cererile au fost „acceptate”, pentru ca la
începutul lunii august, Sovietul Suprem al URSS să „satisfacă rugămintea”
ţărilor baltice de a intra „în componenţa URSS”.
La 22 iunie 1940 Franţa a capitulat, ceea ce însemna că sosise şi „ceasul
de restrişte” al României, de care vorbea Gh. Brătianu în 1933.
1940: „Partea dominantă a populaţiei din Basarabia
BASARABIA 1812- 1947
este ucraineană” (?)
Profitând de aceeaşi conjunctură favorabilă, la 23 iunie 1940, V.M.
Molotov, ministrul de externe sovietic, l-a informat pe Schulenburg,
ambasadorul Germaniei la Moscova, că „soluţionarea problemei
Basarabiei nu mai permite acum nicio amânare. Guvernul sovietic tinde
acum, ca şi mai înainte, la soluţionarea pe cale paşnică, însă este decis să
întrebuinţeze forţa în caz că guvernul român refuză o înţelegere paşnică.
Pretenţia sovietică se extinde şi asupra Bucovinei, care are populaţie
ucraineană”.
în nota de răspuns a Ministerului de externe al Germaniei transmisă
Guvernului sovietic se menţiona: „Revendicarea de către Uniunea
Sovietică a Bucovinei constituie o noutate. Bucovina a fost în trecut o
provincie a Coroanei Austriece şi este dens populată cu germani.
Germania este de asemenea, în mod deosebit, interesată de soarta acestor
Volksdeutsche”. Drept răspuns, guvernul sovietic şi-a limitat pretenţiile la
partea de Nord a Bucovinei.
în acest context, în seara zilei de 26 iunie 1940, la orele 22.00, Molotov i-a
înmânat, la Kremlin, ministrului Davidescu, Nota ultimativă privind
cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Şeful diplomaţiei sovietice a
spus că l-a chemat „într-o chestiune de importanţă principală pentru
dezvoltarea relaţiilor sovieto-române”, după care a dat citire Notei cu
caracter ultimativ. Aşa cum Nota ultimativă a fost adresată guvernului
României în condiţiile în care „slăbiciunea militară a URSS ţinea de
domeniul trecutului”, iar „situaţia internaţională ce se crease cerea o
rezolvare rapidă a problemelor moştenite din trecut”, alcătuitorii acesteia
nu s-au îngrijit câtuşi de puţin de aspectele morale sau/şi ştiinţifice ale
problemei, afirmând că Basarabia ar fi fost „populată în principal cu
ucraineni”, alcătuind „o imitate seculară (...) cu Republica Sovietică
Ucraineană” şi constituind, totodată, „o parte din teritoriul Uniunii
Sovietice”. Cât priveşte partea de nord a Bucovinei, aceasta trebuia, pur şi
simplu, „transmisă” în calitate de „mijloc de despăgubire a acelei mari
pierderi, pricinuite URSS şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de
ani a României în Basarabia”. Graniţa trasată pe o hartă la scara de
1/800.000 cu un creion roşu bont, a cărei urmă acoperea un teritoriu lat de
7 mile, constituie o probă elocventă în această privinţă. Davidescu a
răspuns lui Molotov că, fără a prejudicia cu nimic decizia Bucureştilor,
ţine de datoria sa să declare, că „argumentele inserate în notă sunt cu totul
lipsite de temei”. A expus apoi „drepturile istorice, etnice şi politice” care
au format „temelia Unirii Basarabiei cu România”, şi a subliniat că decizia
din martie 1918 „a fost un act al majorităţii populaţiei basarabene, a
cărei .voinţă s-a exprimat în Hotărârea Sfatului Ţării”. Diplomatul a
contestat faptul că România „ar fi profitat de slăbiciunea militară” a Rusiei
sovietice în 1918 şi a combătut teza după care Basarabia fusese unită cu
Ucraina, expunând împrejurările în care Poarta Otomană a cedat această
parte de teritoriu, deşi „se obligase a apăra graniţa pe Nistru a Moldovei”.
A a- mintit, apoi, de tratatul de la Luţk (1711), prin care Petru cel Mare
recunoştea, faţă de Dimitrie Cantemir, „acea graniţă”. Reprezentantul
Bucureştilor a subliniat, din nou că, „înainte de a ajunge, pentru un secol,
33
sub stăpânirea ţarismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrantă a
patrimoniului românesc”.BASARABIA
în ceea ce priveşte1812-1947
Bucovina, diplomatul a expus
„modul cum a fost răpită, în 1775, de Austria şi împrejurările în care
această provincie, care nu a cunoscut niciodată dominaţia rusească, a
hotărât să se unească cu patria mamă”. Molotov a respins argumentele lui
Davidescu ca necorespunzând „evoluţiei istorice, nici situaţiei de fapt”. A
contestat autoritatea politică a Sfatului Ţării şi a subliniat, din nou, că
partea dominantă a populaţiei din Basarabia ar fi fost de origine
ucraineană. S-a referit, apoi, la tratatul din octombrie 1920 care, după
opinia sa, nu avea „importanţă internaţională”. în ceea ce priveşte
Bucovina, Molotov a observat că nu e vorba de întreaga provincie, „ci
numai de partea nordică, în care majoritatea populaţiei este ucraineană,
legată cu Basarabia. Guvernul sovietic cere această parte a Bucovinei ca
despăgubire pentru dominaţia românească în Basarabia timp de 22 de ani”.
Aşa cum Nota ultimativă sovietică conţinea clar ameninţarea recurgerii la
forţă în caz de refuz, guvernul României a fost silit să accepte executarea
materială a acelui ultimatum. Precum menţiona prof. Şt. Ciobanu în
şedinţa Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940, „părăsirea Basarabiei de
armatele române ar fi cea mai mare crimă naţională, căci ea ar însemna să
aruncăm populaţia din Basarabia în

34

braţele unui neam străin şi a unui regim pe care nimeni în Basarabia nu-1
doreşte”. „în împrejurări vitrege create de fatalitatea istorică, am
înregistrat - mărturisea în aceeaşi ordine de idei primul ministru Gheorghe
Tătărescu - o înfrângere”: „Două Consilii de coroană examinaseră întreaga
situaţie şi lăsaseră guvernului sarcina să decidă. După o ultimă consultare
cu şefii armatei şi cu membrii guvernului, am examinat împreună cu
suveranul întreaga situaţie. Examenul a fost dramatic. Maiestatea Sa regele
mi-a înmânat spre contrasemnam decretul de mobilizare generală şi şi-a
oferit spada pentru a apăra în fruntea armatei pământul strămoşesc. în
numele destinelor româneşti am implorat Maiestatea Sa să lase guvernului
sarcina să ia răspunderea jertfei ce ţara era silită să facă, evacuând
provinciile voievodale. N-am putut clinti hotărârea regească şi, numai pe
temeiul răspunderilor sale constituţionale, guvernul a hotărât acceptarea
ultimatumului ca singura soluţie impusă de raţiune”.
Sfârtecarea Basarabiei
în ziua de 3 iulie 1940, la termenul indicat de Guvernul sovietic (ora
14.00), noua graniţă sovieto-română a fost închisă. Depăşind linia de
demarcaţie fixată, trupele sovietice au provocat o serie de incidente şi
lupte locale cu armata română. Paraşutişti lansaţi din avioane au întretăiat
retragerea trupelor române înainte de expirarea termenului convenit,
oprind trenurile, percheziţionând şi confiscând lucrurile şi valorile
refugiaţilor, dezarmând trupe şi ofiţeri români şi reţinând originari din
Basarabia.
35
Deja primele metode folosite de regimul sovietic pentru obţinerea
Gheorghe Davidescu, ministrul României la Moscova.
MNIR
unei cât mai rapide supuneri a populaţiei din teritoriile ocupate, denotă
clar că au fost vizate câteva obiective precise, dinainte stabilite, că a
existat un plan pregătit din vreme şi o infrastructură introdusă în spaţiul
dintre Prut şi Nistru mai dinainte, care a intrat în acţiune la ordin.
Omoruri, jafuri, devastări, schingiuiri, trenuri atacate, preoţi batjocoriţi şi
cu limbile tăiate, biserici pângărite, ofense la adresa Regilor Ferdinand şi
Carol al II-lea prin batjocorirea statuilor din Chişinău şi Cetatea Albă -
toate acestea au evidenţiat, în miniatură, planurile diabolice ale
administraţiei sovietice în teritoriile cucerite. Un singur an de stăpânire
bolşevică a fost suficient pentru a limpezi lucrurile, pentru a spulbera orice
echivocuri şi pentru a deschide ochii tuturor: „scopurile lor a fost să
zdrobească fiinţa naţională a poporului băştinaş, să-i deformeze sufletul
prin o ideologie nefirească, să-i distrugă credinţa”. „Toate au rămas
departe de rosturile lor fireşti şi au fost întrebuinţate doar ca instrumente
pentru realizarea structurii comuniste a Basarabiei, demolând proprietatea,
credinţa şi etatizând totul” (Arhivele Naţionale, fond Ministerul de Interne,
Direcţia Administraţiei de Stat, 11/1941).
Fiind considerată, în perioada dintre cele două războaie mondiale de
conducerea stalinistă a Uniunii Sovietice, drept „un factor uriaş
revoluţionarizator, care va accelera răsturnarea dominaţiei boierilor şi
capitaliştilor în întreaga Românie” şi „etapă foarte importantă, prin
revoluţia din România, spre sovietizarea Balcanilor”, sovietizarea
Basarabiei înseşi urma a fi realizată prin „unirea Basarabiei Sovietice cu
Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească şi prin ea - cu
URSS”. Un proiect identic al preconizatei Republici Sovietice Socialiste
Moldoveneşti va fi reconfirmat de ziarul „Pravda” din 11 iulie 1940,
relatând că „suprafaţa RSS Moldoveneşti va fi de peste 50 mii km2”, iar
populaţia ei - „de peste 3.700.000 de oameni”. Viitoarea RSS
Moldovenească, promitea acelaşi organ central al PC(b) din întreaga
Uniune, „va deveni un stat cu un teritoriu mai mare decât unele ţări
europene ca Belgia, Olanda, Elveţia”. Aşadar, proiectul viitoarei RSS
Moldoveneşti descris în ziarul „Pravda” se încadra perfect în formula
anterioară a Kremlinului de „unire a Basarabiei cu RASSM”, deoarece
teritoriul Basarabiei interbelice (44.422 kmp) şi cel al RASSM de până la
28 iunie 1940 (8.500 kmp) alcătuiau împreună 52.922 kmp, iar populaţia
RASSM (599.156 locuitori către anul 1940) însumată la populaţia
Basarabiei de 3.191.016 locuitori la finele anului 1939, constituia un total
de 3.790.172 de locuitori.
 BASARABIA 1812-1947
Evenimentele imediat următoare au arătat cu toată claritatea, că
promisiunile Kremlinului nu coincid neapărat şi întotdeauna cu acţiunile
sale pe plan politic. In şedinţa Sovietului Suprem al URSS din 1 august
1940, V. Molotov a declarat că, în legătură cu „alipirea” Basarabiei şi
Bucovinei de Nord, „frontiera Uniunii Sovietice s-a deplasat spre apus şi a
ajuns la Dunăre”, ceea ce însemna că, pentru moment, poftele teritoriale ale
Kremlinului constând în extinderea spaţiului geopolitic asiatic în
detrimentul celui european, prin înglobarea marginei de răsărit a României
cuprinse între patrulaterul Cernăuţi, Hotin, Reni şi Cetatea Albă, fuseseră
satisfăcute. Cât priveşte organizarea concretă a noilor achiziţii teritoriale în
perimetrul imperiului sovietic, problema respectivă a preocupat într- o
măsură mai redusă conducerea de la Kremlin, procedându-se însă neapărat
în spiritul politicii comune oricărui imperiu - divide et im- pera.
Astfel, Legea URSS „Cu privire la formarea Republicii Sovietice Socialiste
Moldoveneşti” din 2 august 1940 reflecta deja o nouă viziune a Kremlinului
asupra configuraţiei celei de-a 13-a republici unionale, stipulând doar
„reunirea populaţiei moldoveneşti din Basarabia cu populaţia
moldovenească din RASS Moldovenească”, într-o atare formulă, în
componenţa RSS Moldoveneşti rămâneau doar oraşele Tiraspol şi
Grigoriopol, raioanele Dubăsari, Camenca, Râbniţa, Slobozia şi Tiraspol ale
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti, oraşul Chişinău şi
judeţele Bălţi, Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca ale Basarabiei.
Astfel a înţeles Kremlinul să vină „în întâmpinarea doleanţelor oamenilor
muncii din Basarabia” şi ale „oamenilor muncii din RASSM”.
Mai mult ca atât, elaborarea proiectului privind stabilirea „unei frontiere
precise” între RSS Ucraineană şi RSS Moldovenească unională a fost lăsat
în seama Sovietului Suprem al Ucrainei sovietice şi al celui din Moldova
sovietică, - ultimul fiind ales abia în ianuarie 1941, când noua graniţă
moldo-ucraineană fusese deja trasată şi legiferată, în condiţiile în care
Kremlinul considera că populaţia din teritoriile ocupate trebuie să parcurgă
„într-un soroc scurt procesul deşteptării comuniste”, constând în „lichidarea
înapoierii deobşte culturale a satului, a înrâuririi relighiei, cu rămăşiţele şi
retrăirile naţionalismului în conştiinţa oamenilor” (Cf. „Moldova Socialistă”
din 24 septembrie
1940) , iar Basarabia era apreciată de liderii sovietici drept „un străvechi
teritoriu al Rusiei”, „dreptul” stabilirii „frontierei precise” moldo-ucrainene
a fost acordat conducerii Ucrainei care, „în partea deşteptării comuniste” s-a
dovedit a fi extrem de „avansată”. Documentele recent publicate atestă că
teritoriile răpite de Uniunea Sovietică în iunie 1940 deveniseră terenuri
disputate şi câmp de propagandă şi de acţiune nu numai pentru comuniştii
ucraineni, dar
şi pentru Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni (OUN), care preconiza
crearea statului ucrainean independent, în care trebuiau să fie incluse -
potrivit planurilor acesteia din urmă - atât nordul Bucovinei, cât şi
36
Basarabia. în timp ce cele două grupări din cadrul mişcării OUN pledau fie
pentru obţinerea sprijinului Berlinului în acţiunea lor de constituire a unei
Ucraine independente („melnichiştii”), fie pentru reconstituirea statului
ucrainean prin forţe proprii („banderiştii”) - ambele considerând Basarabia
şi nordul Bucovinei ca părţi componente ale statului ucrainean independent
pe care îl aveau în vedere, conducerea Ucrainei sovietice în persoana
preşedintelui Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucrainene M.S.
Greciuha, susţinut de N.S. Hruşciov, a obţinut de la Stalin „dreptul de
proiectare a frontierei de stat a RSSM”. Ca urmare a acestei situaţii,
Sesiunea a VH-a a Sovietului Suprem al URSS a examinat
- până la adoptarea legii „Cu privire la formarea RSS
Moldoveneşti”
- problema „Cu privire la constituirea RSSM şi includerea
nordului Bucovinei şi a judeţelor Hotin, Akkerman şi Ismail ale Basarabiei
în componenţa RSS Ucrainene”, Ucraina obţinând, astfel, judeţele româneşti
Hotin, Cetatea Albă şi Ismail cu o populaţie de 959.115 oameni, din care
272.314 (28,4 %) erau români, iar ucrainenii constituind doar 244.017 (25,4
%) persoane.
Pentru a-şi atinge scopurile expansioniste, conducerea bolşevică a Ucrainei -
cu acordul celei de la Moscova - a recurs la falsuri grosolane. Astfel,
referindu-se la judeţul Ismail, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al
Ucrainei M.S. Greciuha afirma că 33,3% din populaţie era alcătuită din
bulgari şi găgăuzi care, „fiind triburi slave”, aveau mai multe lucruri
comune în privinţa modului de viaţă cu ucrainenii decât cu moldovenii. La
nord, ca şi la sud, hotarul a fost tras în mod arbitrar, fără a se ţine cont de
structura etnică a teritoriilor, iar 8 raioane din componenţa fostei RASSM,
populate preponderent cu români, au fost trecute fără nicio justificare în
componenţa Ucrainei sovietice.
Este adevărat că, în perioada în care au lucrat comisiile Prezidiului
Sovietului Suprem al RSSU şi Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM în
vederea pregătirii materialelor pentru fixarea hotarelor moldo-ucrainene (2
august - 4 noiembrie 1940), s-a reuşit o anumită „îndreptare” a acestora,
prin recuperarea câtorva localităţi care, conform Legii „Cu privire la
formarea RSS Moldoveneşti” erau atribuite Ucrainei. Nu era însă decât o
amară consolare, deoarece Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS
din 4 noiembrie 1940 „Cu privire la stabilirea graniţei între RSS Ucraineană
şi RSS Moldovenească” a dat o totală satisfacţie pretenţiilor teritoriale ale
Ucrainei, oficializând spargerea integrităţii Basarabiei.
Ca urmare, în componenţa Moldovei sovietice a rămas o suprafaţă

de numai 33,7 mii km2 faţă de 44,4 mii km2 pe care a avut-o în perioada
interbelică şi o populaţie de 2.467.700 locuitori faţă de
3.700.0 cât i s-a promis iniţial.
Prin acordarea de mari compensaţii teritoriale ucrainenilor pr seama
României, liderii bolşevici de la Kremlin au urmărit obiectivul aservirii
definitive a acestora la politica imperialistă a Moscovei. Preluând partea de
Nord a Bucovinei, la care se adaugă Hotinul, Ucraina intra în posesia
munţilor, una dintre sursele economice fundamentale ale Moldovei, tăindu-
se astfel o punte către leagănul formării poporului român. în privinţa
Sudului RSS Moldoveneşti, Moscova a urmărit să-i ia acesteia posibilitatea
de a avea acces la mare sau la Gurile Dunării, ceea ce îi tempera în faşă
eventualele veleităţi de independenţă.
încercarea de recuperare a Basarabiei şi nordului Bucovinei
în situaţia în care România a fost pusă pe masa de disecţie a celor două mari
puteri continentale - Uniunea Sovietică şi Germania - factorul politic intern
a înţeles că singura soluţie viabilă era o guvernare de „mână forte”, capabilă
să salveze regimul politic, să asigure ordinea internă, să fie agreată de
forţele politice interne şi acceptat de Germania. Această soluţie viabilă s-a
dovedit a fi „soluţia Anto- nescu”, care nu a fost gândită ca o uzurpare a
puterii în scopul reformării, schimbării sau întemeierii de instituţii noi, de
impunere a unor modele străine spiritului naţional, ci s-a impus de la sine ca
o soluţie de apărare, pentru depăşirea unui moment politic cu finalitate
neprevăzută şi ca o continuitate a statalităţii româneşti, aflată în pragul pră-
buşirii datorită regimului politic şi a consecinţelor crizei generale europene,
BASARABIA 1812- 1947
Refugiaţi basarabeni în Gara de
Nord din Bucureşti. CMG
în discursul ţinut la 8 septembrie 1940, în prima duminică de după abdicarea
lui Carol al II-lea, când pierderile României însumau 33,79 % din teritoriu şi
34,02 % din populaţie, generalul I. Antonescu lansează îndemnul: „Români,
împreună cu copiii şi cu părinţii noştri, să mergem la ora 1100 în bisericile
noastre şi, îngenunchiaţi în faţa altarelor, cu faţa la pământ, să ne rugăm
pentru greşelile de care nu suntem vinovaţi. Să cerem iertare fraţilor noştri
nefericiţi care, din cauza durităţii timpurilor şi din cauza propriei noastre
greşeli, au fost smulşi de la pieptul României îndurerate, şi să ne luăm
angajamentul solemn că ne vom uni prin muncă şi prin fraternitate, prin
gândire şi prin sentimente, în iubire şi întru lege, în disciplină şi echilibru, în
ordine şi în credinţă pentru că, prin muncă, vom merge spre prosperitate. Să
fim pregătiţi”.
Atunci când, în zorii zilei de 22 iunie 1941, Germania a atacat prin
surprindere Uniunea Sovietică, fostul ei aliat de război şi cotropiri din 1939-
1941,1. Antonescu, angajându-se alături de trupele germane, a difuzat,
concomitent cu celebra-i Proclamaţie către Ţară, nu mai puţin celebrul ordin
de atac, difuzat prin Radio şi tipar, care suna astfel:
„V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale, să vă
duc la biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din Cartea Neamului şi umbra de umilire de pe
fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoşeşti şi a
bisericii, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna. Ostaşi,
Vă ordon:
37
 BASARABIA 1812-1947
Treceţi Prutul!
Zdrobiţi vrăjmaşul din Răsărit şi Miazănoapte!
Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi!
Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai
Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre!
Ostaşi,
Plecaţi azi pe drumul biruinţei lui Ştefan cel Mare, ca să cuprindeţi cu jertfa
voastră ceea ce au supus strămoşii voştri cu lupta lor! înainte!
Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăţii şi zid de apărare
creştină!
Fiţi vrednici de trecutul românesc...”.
Aşadar, zarurile erau aruncate: România se angaja în vara anului 1941 într-
un „război paralel” alături de Germania, prea puţin pregătit sub aspect
politic, slab conceput din punct de vedere strategic, imperfect ca pregătire
informativă, materială, cu insuficiente mijloace de luptă şi efective,
urmărind însă, indiscutabil, o cauză dreaptă - reluarea Basarabiei şi a
Bucovinei de Nord. Explicaţia finală, în sfera diplomatică, între România şi
U.R.S.S. a fost oferită de audienţa lui Grigore Gafencu la V.M. Molotov din
24 iunie 1941. Ministrul României i-a arătat şefului diplomaţiei sovietice că
U.R.S.S. era răspunzătoare pentru alăturarea României de Axă: „Uniunea
Sovietică - a spus el - a distrus în România orice sentiment de în credere şi
de siguranţă şi a trezit îndreptăţită teamă că însăşi fiinţa statului român e în
primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de
acest sprijin şi nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi
simţit ameninţaţi”. Dezlănţuită la orele 4, în dimineaţa zilei de 22 iunie,
ofensiva română n-a constituit o surpriză pentru sovietici. Imediat pe malul
opus al Prutului şi în unele sectoare, chiar la malul apei, trupele sovietice au
deschis un foc viu şi eficient, luptând dârz în apărare. A trebuit mult efort,
multă vitejie, soldate cu multe pierderi de vieţi omeneşti, de o parte şi de
alta, pentru ca să poată fi lărgite capetele de pod şi mişcarea de înaintare să
se producă. Spre deosebire de restul frontului german, care continua
înaintarea vertiginos şi spectacular, în Basarabia şi Bucovina au fost duse
lupte dârze pentru cucerirea fiecărei poziţii, fiecărei linii de rezistenţă
avantajate de pădurile şi cutele largi de teren succesive pe direcţia de
înaintare.
Entuziasmul soldaţilor români, substitut al carenţelor de instruire şi
înzestrare, a cunoscut, în acele lupte, cotele cele mai înalte din timpul
războiului. S-au petrecut, uneori, scene de-a dreptul paradoxale, ca de pildă
cea descrisă în jurnalul Diviziei 5 infanterie, la 4 iulie, când a avut loc
trecerea Prutului: „A fost impresionant momentul acestei treceri, când,
contrar regulilor de a păstra liniştea, ofiţerii şi trupa urcaţi pe primele
ambarcaţiuni au început trecerea cântând imnuri patriotice. Inamicul vede
acţiunea noastră şi execută un bombardament extrem de violent asupra
38
plajelor, bombardament ce nu a stânjenit cu nimic elanul ofiţerilor şi al
trupei”.
Recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord nu s-a făcut, prin urmare, prin
plimbări demonstrative de oşti în ţinută de război, ci prin încleştări pe viaţă
şi pe moarte între acei care îşi apărau pământul, alungându-i pe cotropitori
ca în vremea lui Ştefan cel Mare. La 25 iulie 1941, după 33 de zile de
război, cu pierderi de 24.396 de oameni, dintre care 5.011 morţi, restul fiind
răniţi ori dispăruţi, Basarabia şi nordul Bucovinei erau recuperate, iar
generalul I. Antonescu este ridicat, la 22 august, în gradul de mareşal.
Totodată, Antonescu a fost distins cu ordinul „Mihai Viteazul” (clasa I), la
15 zile după ce Adolf Hitler, personal, îi înmânase „Crucea de Fier”, în
semn de apreciere a celui care, la aproape 150 de ani de la creare, devenea
primul străin posesor al invidiatei distincţii.
Antonescu a ordonat trecerea Prutului singur, fără nici o consultare cu
factorii politici ai ţării - deşi, popularitatea deciziei de a implica România în
cel de-al doilea război mondial, ca şi satisfacţiile pentru lanţul de victorii
succesive datei de 22 iunie 1941 şi-au aflat reflexul în rezultatele extrem de
semnificative ale plebiscitului din 9 noiembrie 1941, când, cu 3.481.311
voturi „da” şi 74 de „nu”, naţiunea română şi-a exprimat aprobarea asupra
„guvernării dezrobitoare a Mareşalului Antonescu”, şi fără a încheia vreun
tratat sau convenţie cu Germania care să stipuleze condiţiile şi limitele
colaborării.
La 27 iulie 1941, după lupte grele, Basarabia şi Bucovina de Nord erau în
întregime eliberate şi, prin urmare, fusese realizat şi obiectivul angajării
României în războiul împotriva Uniunii Sovietice. I. Antonescu urma acum,
iarăşi singur, să decidă: fie continuarea războiului peste Nistru, o acţiune pe
care Hitler nu i-o ceruse, fie oprirea armatei pe vechea frontieră reîntregită.
Nu a fost, de aceea, o surpriză faptul că, a doua zi de la atingerea vechilor
frontiere de la Est, generalul dădu ordin de demobilizare şi înapoiere în ţară
a primului eşalon de forţe alcătuit din două divizii de infanterie. Mai mult, s-
a deplasat în după-amiaza acelei zile la posturile de comandă a celor două
mari unităţi, spre a controla cum se executau deplasările în interior.
Acest act militar, consemnat în documentele vremii, atestă clar concepţia
conducerii de stat şi militare a României, că războiul luase sfârşit. Totuşi,
dezvoltarea generală a operaţiilor de pe frontul ger- mano-sovietic a făcut ca
România să nu-şi poată încheia războiul. Răspunsul l-a dat chiar generalul
Antonescu, şi anume pentru simplul motiv că nu era cu putinţă. Nu se putea
admite ca o armată de 20 de divizii victorioase să plece acasă, în momentul
când aliatul ei purta

bătălii grele pentru distrugerea inamicului comun. Nu se putea ca 20 de
divizii să stea cu arma la picior, când germanii simţeau lipsa efectivelor. Nu
se putea, aşadar, ca generalul Antonescu să comită un act de defecţiune, care
ar fi fost similar cu o desprindere de alianţă. Un asemenea fapt n-ar fi rămas
fără consecinţe pentru România: în timp ce armata ungară mergea alături de
Germania pentru acelaşi Ardeal; în timp ce Bulgaria stătea cu arma la picior,
în spatele României; în timp ce Horia Sima aştepta la Berlin cea mai mică
defecţiune în conducerea generalului Antonescu, acestuia nu-i era permis să
comită acea defecţiune.
Spre deosebire de Mannerheim, care se oprise după recucerirea Care- liei,
Antonescu a ales să continuie ofensiva în interiorul Rusiei sovietice alături
de nemţi „pentru salvarea credinţei, ordinii, civilizaţiei”, în consecinţă, s-a
dat ordinul de înaintare şi Nistrul a fost trecut, iar, prin aceasta, începea o
nouă etapă a participării României în cel deal Doilea Război Mondial: la 6
august 1941, Antonescu primea de la Hitler administraţia Transnistriei, la 15
octombrie trupele sale cucereau, cu mari pierderi, Odessa, continuând apoi
înaintarea ca parte a dispozitivului militar german. Alături de Wehrmacht,
diviziile româneşti au luat parte la bătălia pentru Crimeia (1941-1942), la
cea pentru cucerirea Stalingradului şi Caucazului (1942-1943), la luptele din
Cuban (1943) apoi, în defensivă, la apărarea Crimeii (1943- 1944), murind
în acele lupte 147.000 de soldaţi şi ofiţeri şi căzând
180.0 de prizonieri la ruşi.
De ce au participat unităţile române la operaţiunile militare la Est de
Nistru ? Şi dacă aceste unităţi nu ar fi trecut Nistrul, ar fi fost posibilă
menţinerea Basarabiei şi Bucovinei de Nord în componenţa
României la finele celei de-a doua conflagraţii mondiale ? Ar fi evitat
România includerea ei în sfera de influenţă sovietică ?
BASARABIA 1812- 1947
Armata română în Basarabia.
MNIR
Chiar la o distanţă de peste şase decenii de la evenimentele respective,
istoriografia nu dispune de răspunsuri univoce la interogaţiile de mai sus.
Cert este faptul că operaţiunile militare ale României de eliberare a
Basarabiei şi Bucovinei de Nord au fost, în fond, apreciate cu înţelegere
de către Marea Britanie şi S.U.A., acestea fiind considerate de ambele
puteri drept provincii româneşti. Premierul britanic Win- ston Churchill,
bunăoară, care vorbea de Basarabia ca de o „provincie românească”, a
aşteptat până la 29 noiembrie 1941, adică până la completa restabilire a
suveranităţii româneşti asupra Basarabiei şi terminarea campaniei de la
Odessa, pentru a pune în vedere guvernului de la Bucureşti că Anglia se
va considera în stare de război cu România, dacă operaţiunile militare
române împotriva armatei sovietice aliate nu vor înceta. Abia la 1
decembrie 1941, la cererea insistentă a sovieticilor, Anglia va trimite un
ultimatum, asemănător celui pe care-1 adresase Finlandei, cerând
retragerea trupelor înapoi peste Nistru în termen de cinci zile. Şi întrucât
mareşalul Antonescu nu a dat curs acestei cereri, Anglia a declarat război
României la 7 decembrie 1941.
în acelaşi context, la 24 iunie 1941, un înalt demnitar de la State De-' >
partment, S.U.A., a spus însărcinatului cu afaceri român la Washington,
Brutus Coste, că „atâta timp cât armata română nu va depăşi vechea graniţă
română, Statele Unite nu au nici un motiv de a critica acţiunea României”.
Secretarul de Stat american Cordell Huli afirma, în memoriile sale:
„Românii ne asigură în curând că nu aveau altă intenţiune decât să ocupe
teritoriile pe care Rusia le luase României cu un an mai înainte, că vor
organiza o poziţie de defensivă strategică de-a lungul râului Nistru şi vor
considera obligaţiunile lor către Germania ca împlinite”. Mai mult, Statele
Unite nu vor răspunde declaraţiei de război româneşti (decembrie 1941),
determinate de aderarea acesteia la Pactul Tripartit, decât la 4 iunie 1942,
subliniind însă şi atunci că România participa la un război nu din liberă
voinţă, ci numai din constrângere şi sub controlul Germaniei.
Se ştie, de asemenea, că Hitler nu a insistat neapărat asupra participării
României la campania militară de peste Nistru, subliniind, la începutul
acesteia: „Ştiu, domnule general Antonescu, că aceasta este, în primul
rând, hotărârea dvs., voinţa dvs., puterea de acţiune şi curajul dvs.
bărbătesc au determinat poporul dvs. de a urma
39
 BASARABIA 1812-1947
Soldaţii români înlăturând gardurile de sârmă ghimpată montate de sovietici în Basarabia. MNIR
această cale Cu toate acestea, răspunsul lui Antonescu din 30 iulie 1941
conţinea o afirmare categorică a hotărârii sale de a fi, până la sfârşit, alături
de Reich: „Vă confirm şi acum că voi merge până la capăt în acţiunea ce am
pornit la Răsărit împotriva marelui duşman al civilizaţiei, al Europei şi al
Ţării mele: bolşevismul rus. De aceea nu pun nici un fel de condiţii şi nu
discut cu nimic această cooperare militară pe un nou teritoriu. Voi îndeplini
misiunea militară prevăzută în scrisoarea Excelenţei Voastre (...). Voi
îndeplini această acţiune din convingerea adâncă că slujesc nu numai
Neamul Românesc şi populaţiile româneşti de peste Nistru, dar
comandamentele civilizaţiei şi nevoia de a lupta conştient la întemeierea
nouei soarte a Europei”.
Dincolo de formula diplomatică puţin practicată în relaţiile dintre state - „nu
pun nici un fel de condiţii şi nu discut cu nimic această cooperare militară pe
un nou teritoriu” - decizia lui Antonescu de continuare a „războiului sfânt”
împotriva Uniunii Sovietice, alături de Germania, după redobândirea
Basarabiei şi nordului Bucovinei, nu mai întrunea acum nici adeziunea clasei
politice româneşti, mareşalului, reproşându-i-se, cu justificat temei, că: „Ar
fi prea pretenţios să credem că continuarea războiului germano-rus ar de-
pinde de colaborarea noastră, precum este nu mai puţin pretenţios să
40
proclamăm noi, România, război sfânt contra Rusiei, pentru organizaţia ei
internă, de stat şi socială”. în această privinţă, istoria perioadei respective a
reţinut fapte de-a dreptul paradoxale, când, în timp ce trupele române
sângerau „pe câmpurile deznădejdii de la Don şi din stepa calmucă,
anglofilii (din România, n.n.) benchetuiau închinând cupe de şampanie
pentru înfrângerea armatei germane” - prin urmare, şi a armatei române !
Este de notat că însuşi I. Antonescu a intuit, încă din noiembrie 1941, că
Germania se îndreaptă spre o iminentă pierdere a războiului, iniţiind, în
consecinţă, tratative cu Aliaţii pentru ieşirea condiţionată din război, prin
emisarii săi la Ankara şi Cairo pentru discuţii cu englezii şi americanii. Se
va lovi însă de un refuz categoric al sovieticilor care, în persoana lui V.M.
Molotov, vor cere secretarului de stat pentru afa-ceri externe al Marii
Britanii, sir Robert Anthony Eden, să nu îngăduie nici un fel de tratative cu
românii. Aceasta deoarece
 BASARABIA 1812- 1947
pe lângă problema unei activităţi în străinătate pentru Basarabia, trebuie
Ion Pelivan. avută în vedere necesitatea ca, în eventualitatea unei înfrângeri a forţelor
MNIR
noastre, ei să nu se găsească în ţară, unde mâna rusească i-ar putea ajunge”.
Din cauza precipitării evenimentelor, acţiunea diplomatică proiectată n-a
mai putut fi îngăptuită, astfel încât, la sfârşitul lunii martie 1944, trapele
sovietice intrau în zona de nord-est a României.
în ziua de 2 aprilie 1944, în condiţiile în care trupele Armatei Roşii se aflau
deja pe teritoriul naţional al României, ministrul de Externe al URSS V.M.
Molotov, în numele guvernului sovietic a declarat că „Armata Roşie, în
urma victorioasei sale ofensive, a ajuns la râul Prut, care formează frontiera
de stat între Uniunea Sovietică şi România” (subl. ns.). Acest fapt, preciza
în continuare V.M. Molotov, constituie „primul pas spre restabilirea
completă a frontierei de stat sovietice, stabilită cu România prin tratatul din
1940, pe care România l-a violat în mod perfid, prin atacul ei neprovocat
din 1941, în alianţă cu Germania hitleristă”. Totodată, guvernul sovietic
declara că el „nu urmăreşte să dobândească nici o parte din teritoriul
românesc şi nici să schimbe orânduirea socială din România, înaintarea
Armatei Roşii pe teritoriul românesc e cauzată numai de necesităţi militare
şi de continuarea rezistenţei trupelor inamice”. Peste zece zile, la 12 aprilie
încă din 1942, Stalin, bazându-se pe evoluţia imediat favorabilă a eveni-
1944, URSS a prezentat în mod public guvernului de la Bucureşti condiţiile
mentelor militare de pe frontul sovieto-german, făcuse cunoscute Aliaţilor
încheierii unui armistiţiu, care s-au dovedit a fi pur propagandistice şi
intenţiile sale de a se ajunge la o nouă împărţire a Europei în zone de
liniştitoare, --------------------
influenţă sovietică, Marile Puteri comportându-se, straniu lucru, favorabile
formulate pentru a nu Ştefan Ciobanu.
pretenţiilor Moscovei. Roosevelt, bunăoară, va afirma că pentru el este firesc
stârni reacţii nedorite în ’ MNIR
„ca ţările europene să sufere transformări profunde, ca să se adapteze
România şi bănuieli în rândurile partenerilor din coaliţia Naţiunilor Unite:
Rusiei”.
ruperea alianţei cu Germania şi
„Bătălia armistiţiului” lupta alături de trupele aliate
Ca urmare a ofensivei Armatei Roşii din iama 1943-1944, trupele sovietice (inclusiv sovietice) contra hitle-
comandate de generalii I.S. Konev, R.l. Malinovski şi F.G. Tolbuhin au riştilor, pentru restabilirea
reuşit, în primăvara anului 1944, să împingă forţele Axei spre Nistru şi, independenţei şi suveranităţii
ulterior, spre Pmt, punând în evidenţă perspectiva inexorabilă a reinstaurării României; reglementarea
regimului sovietic de ocupaţie în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 30 problemelor de frontieră, a
martie 1944, trupele sovietice intrau deja în Cernăuţi, iar până la mijlocul despăgubirilor şi a situaţiei
lunii aprilie ocupau peste 100 de localităţi din Basarabia, inclusiv judeţele prizonierilor de război; libera
Soroca, Bălţi şi parţial judeţele Orhei şi Chişinău. deplasare a trupelor aliate pe
Sperându-se, încă, „păstrarea nezdmncinată a unirii Basarabiei cu Patria- teritoriul României în scopul
Mamă”, în martie 1944 s-a încercat realizarea unei ample acţiuni, prin continuării războiului împotriva
trimiterea în străinătate a unor personalităţi politice şi culturale basarabene, Germaniei şi a ultimilor ei aliaţi;
precum: Ion Pelivan, Pan Halippa, dr. P. Cazacu, Ştefan Ciobanu, Vladimir acordul
Cristi, Anton Crihan, G. Năstase, Al. Boldur, Vasile Harea, Vaier Ciobanu,
Th. Holban, G. Bezviconi, P. Smochină şi Şt. Bulat. în nota de serviciu
întocmită în acest scop la Ministeml Afacerilor Străine de Vasile Stoica, se
preciza că, în cazul lui 1.Pelivan, Pan Halippa, Şt. Ciobanu, dr. P. Cazacu,
VI. Cristi şi Anton Crihan, care au fost „devotaţi făuritori ai unirii în 1918,

41

Anton Crihan.
MNIR
Uniunii Sovietice pentru anularea Dictatului de la Viena şi sprijinirea Româ-
niei pentru eliberarea nordului Transilvaniei. Neîncrezător în mod justificat
de oferta Moscovei, mareşalul Ion Antonescu a optat pentru continuarea
ostilităţilor contra Naţiunilor Unite, de partea Rei- chului nazist, soluţia
aleasă fiind plină de consecinţe, ameninţând să transforme ţara într-un imens
teatru de operaţiuni şi să o azvârle într-o catastrofă naţională.
Luptele au fost reluate cu intensitate la 20 august 1944, când trupele
Frontului 3 ucrainean de sub comanda mareşalului F.I. Tolbuhin au străpuns
apărarea la sud de Tighina, înaintând spre vest, pentru a se uni cu trupele
Frontului 2 ucrainean, condus de mareşalul R.I. Mali- novski. La 23 august
1944, trupele Armatei a 5-a de şoc conduse de generalul N.E. Berzarin au
declanşat ofensiva în direcţia oraşului Chişinău, pentru a-1 cuceri în ziua
următoare. în aceeaşi zi, detaşamentele de avangardă ale Fronturilor 2 şi 3
ucrainene au realizat joncţiunea în apropiere de oraşul Huşi, încercuind
forţele principale ale Grupului de Armate germane „Ucraina de Sud”,
condus de general-colonelul Hans Friessner.
Succesul ofensivei sovietice desfăşurate în cadrul operaţiei „Iaşi - Chişinău”
(20-29 august 1944) s-a conjugat cu lovitura de stat de la Bucureşti, din 23
august 1944, prin care Regele Mihai I l-a destituit şi arestat pe mareşalul Ion
Antonescu, după care s-a anunţat desprinderea României de alianţa cu
Germania şi alăturarea ei la coaliţia Naţiunilor Unite, încetarea războiului
împotriva Uniunii Sovietice, instaurarea unui guvern de uniune naţională
prezidat de gene-ralul Constantin Sănătescu. în Proclamaţia Regelui către
ţară se afirma: „în ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în
deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale pentru sal-
varea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile
BASARABIA 1812-19471
Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite.
Români, un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să ducă la
îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării, de a încheia pacea cu Naţiunile Unite.
România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie
şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează orice luptă şi
orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război
cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu
încredere. Naţiunile Unite ne- au garantat independenţa ţării şi neamestecul
în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la
Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită”.
Precum au demonstrat evenimentele imediat următoare, Proclamaţia
Regelui Mihai I reflecta mai mult un deziderat decât o realitate, deoarece
Convenţia de Armistiţiu, semnată la Moscova în noaptea de 12 spre 13
septembrie 1944, nu consemna doar încetarea stării de război între Naţiunile
Unite şi România, ci stabilea coordonatele precise pe care trebuia să
evolueze în continuare societatea românească, în fapt, Convenţia de
Armistiţiu a consemnat într-un act de drept internaţional acordul dintre cele
trei mari puteri privind împărţirea sferelor de influenţă, cu referire expresă
la România, care era plasată în zona de dominaţie sovietică.
Prin Convenţia de Armistiţiu de la Moscova din 12-13 septembrie 1944 s-a
impus statului
român să recunoască in- ---------------------------
trarea în componenţa Uni- Pantelimon Halippa.
unii Sovietice a Basarabiei, MNIR
nordului Bucovinei şi a teritoriului Herţa, printr-o formulare ce n-a fost
negociată. Astfel, textul propus de sovietici era următorul: „Se stabileşte
frontiera de stat între Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste
şi România, stabilită prin
convenţia so- vieto-română din
28 iunie 1940” (art. 4). Acest
articol s-a prezentat în şedinţa
din 11 septembrie 1944, când
şeful delegaţiei sovietice,
42
 BASARABIA 1812- 1947
V.M. Molotov, a declarat:
„Acest lucru nu se poate discuta. A fost primită de la început şi stă la baza

43
 BASARABIA 1812-1947
armistiţiului. Trecem la art. 5”.
Realitatea istorică probează că în acea zi nu a existat nici o convenţie
româno-sovietică, ci o a doua notă ultimativă a guvernului de la Moscova,
urmată de ocuparea Basarabiei de către Armata Roşie. Ştiind că Charta
Atlanticului (14 august 1941) nu admitea „nici o schimbare teritorială, care
nu se va afla în acord cu dorinţa exprimată liber de către popoarele
cointeresate”, precum şi că afirma „dreptul tuturor popoarelor de a-şi alege
forma de guvernământ pe care şi-o doresc”, delegaţia sovietică a inclus în
textul Convenţiei de Armistiţiu un fals; prin urmare, raportat la principiile
dreptului internaţional, conţinutul articolului 4 al Convenţiei de Armistiţiu
se constituie într-un doi.
Aşadar, chiar dacă prin actul de la 23 august 1944 România a fost scutită de
un război devastator, cu consecinţe greu de estimat, pagubele suferite după
acea dată - prin reanexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, ocuparea
României de către forţele armate şi de securitate sovietice, distrugerea
instituţiilor democratice şi impunerea unui regim politic exportat direct de la
Moscova, procedându-se pretutindeni, unde Armata Roşie a ajuns, la
aplicarea politicilor economice, sociale, culturale ori instituţionale proprii
URSS-ului (deportări, colectivizare forţată, industrializare rapidă, mobilizări
ale forţei de muncă etc.), au fost, cu certitudine, cu mult mai mari faţă de
ceea ce ar fi însemnat materializarea „bătăliei armistiţiului”.
în anticamera Conferinţei de Pace de la Paris
Angrenată forţat într-un conflict mondial ce cuprinsese întreaga Europă,
U.R.S.S., zona Atlanticului şi toată aria centrală şi de vest a Pacificului, într-
o atare confruntare globală aşadar, Marile Puteri nu au mai pătruns în
motivările şi priorităţile politicii naţionale româneşti. Londra şi
Washingtonul nu vor insista nici pentru integritatea teritorială a Poloniei în
hotarele ei din 1939; vor accepta încorporarea prin forţă în U.R.S.S. a
Estoniei, Letoniei şi Lituaniei; vor fi de acord ca întreaga Europă Centrală,
de Est şi de Sud-Est (cu excepţia Greciei) să devină aria exclusivă de
operaţiuni a Armatei Roşii, cu urmările cunoscute - sovietizarea şi
comunizarea întregii zone.
Aşadar, sub impactul victoriilor sovietice în cel de-al Doilea Război
Mondial, politica Marii Britanii şi a S.U.A. a oscilat când într-un sens, când
în altul, deseori într-o direcţie complet opusă celei iniţiale, astfel încât
principiile generoase ale Chartei Atlanticului (decembrie
1941) , „nici o schimbare teritorială, care nu se va afla în acord cu dorinţa
exprimată liber de către popoarele cointeresate”, „dreptul popoarelor de a-şi
alege forma de guvernământ pe care şi-o doresc”, „posibilitate tuturor ţărilor
să trăiască în siguranţă pe teritoriile lor” etc., toate acestea au rămas, în mare
măsură, doar deziderate, graniţele de Vest ale U.R.S.S. fiind consemnate ca
atare în Tratatul de pace cu România, semnat în cadrul Conferinţei de pace
de la Paris, începută la 29 iulie 1946, Conferinţa de pace a fost convocată de
44
marile puteri învingătoare în cel de-al doilea război mondial (SUA, URSS,
Marea Britanie, Franţa şi China). Delegaţii din 21 de ţări s- au întâlnit la
Paris pentru a decide condiţiile de pace pentru cei cinci aliaţi ai Germaniei,
din cel de-al doilea război mondial. Lucrările conferinţei s-au desfăşurat la
Palatul Luxembourg. „Acest templu tradiţional al bunelor maniere şi al
respectabilităţii burgheze avea să răsune de ecourile incongruente ale noii
diplomaţii: dialoguri ale surzilor, presărate cu imputări dintre cele mai
injurioase, în şedinţă, după încercările de târguială făcute pe culoare”,
afirma Andre Fontaine. Tratatele de pace cu Italia, Bulgaria, România,
Finlanda şi Ungaria au fost semnate abia la 10 februarie 1947, într-o
atmosferă pompoasă în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay. Tratatul de
pace cu România conţinea o serie de prevederi dezavantajoase: deşi armata
română participase alături de Naţiunile Unite (24 august 1944 - 12 mai
1945) şi dăduse grele jertfe de sânge (circa 170.000 de morţi, răniţi şi
dispăruţi), care o situau pe locul al patrulea (după URSS, Marea Britanie şi
SUA) în privinţa pierderilor umane suferite, România nu a primit statutul de
ţară cobeligerantă. De asemenea, cu toate că guvernele SUA şi Marii
Britanii declaraseră că nu recunosc nici o modificare teritorială survenită
după 1 septembrie 1939, aceste state şi-au schimbat poziţia, recunoscând
anexarea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa de către Uniunea
Sovietică. Pe de altă parte, Marile Puteri au decis să restabilească graniţa de
stat între România şi Ungaria din 1 ianuarie 1938, anulând astfel dictatul de
la Viena din 30 august 1940. Ca urmare a trasării noilor graniţe, România se
învecina cu Uniunea Sovietică, Ungaria, Iugoslavia şi Bulgaria.
în final, România şi-a menţinut fiinţa statală, reuşind să-şi restabilească
integral hotarul din Vest: prin realipirea Transilvaniei, recunoscută prin
Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), teritoriul revine la 237.500
kmp. România însă s-a aflat în tabăra celor învinşi şi în aria ocupată de
Armata Roşie, încheind al Doilea Război Mondial cu un minus de 58.149
kmp. faţă de hotarele din 1 septembrie 1939. în plus, alcătuirile tradiţionale
ale României - proprietate privată, sistem politic pluripartidist, economie de
piaţă, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, instituţie monarhică - toate acestea au
fost lichidate prin impunerea unui regim comunist de tip sovietic.
Cât priveşte Basarabia, reanexarea acesteia la finele celui de-al Doilea
Război Mondial de către Uniunea Sovietică a avut grave consecinţe politice,
economico-sociale, instituţionale şi culturale.
Odată cu trupele Armatei Roşii şi sub protecţia lor, au fost reinstau- rate
structurile Partidului Comunist (bolşevic) şi ale statului sovietic, a fost
declanşată confiscarea şi naţionalizarea proprietăţii private, crearea unor
unităţi de producţie de tip sovietic (colhozuri şi sovhozuri). A fost reluată
politica de lichidare a „claselor exploatatoare”, a intelectualităţii naţionale
(calificate de autorităţi drept „burghezo-naţionaliste”), a continuat cu o şi
mai mare intensitate ofensiva asupra conştiinţei naţionale. Intrat în
întregime sub controlul Armatei Roşii şi al structurilor Partidului Comunist

bolşevic, teritoriul Basarabiei a fost supus unui intens proces de sovietizare.
Dintre metodele administrative, izolarea Basarabiei prin suspendarea
oricăror legături cu România a fost folosită printre primele, transformând
noua republică sovietică într-un uriaş lagăr de concentrare.
Rămâne un fapt istoric incontestabil că aflarea Basarabiei timp de aproape o
jumătate de secol sub ocupaţie sovietică i-a blocat în mare măsură sau
atenuat identitatea firească, etnică, lingvistică, culturală, impunându-i-se
BASARABIA 1812- 1947
alta, fie străină şi opusă propriei identităţi, fie falsificatorie. Aşadar, ocupaţia
sovietică n-a fost doar militară, politică şi economică, ci şi culturală, iar
valorile culturii naţionale au suportat un tratament demolator şi opresiv,
fiind înlocuite cu altele, de provenienţă externă, sovietică şi comunistă. La
fel de indiscutabil rămâne şi faptul că instrumentul docil al tuturor acestor
transformări identitare ale populaţiei RSSM a fost Partidul Comunist al
Moldovei.
45
 BASARABIA 1812-1947

46
 BASARABIA 1812- 1947
Bibliografie selectivă Iorga, Nicolae, Adevărul asupra trecutului Scurtu, Ioan, Buzatu, Gheorghe, Istoria
şi prezentului Basarabiei, traducere de românilor în secolul XX (1918- 1947),
Aldea, Constantin, O istorie zbuciumată:
prof. Dorina Florian, Tipografia ziarului Editura Paideia, Bucureşti,
Basarabia până în anul 1920, Editura
„Universul”, 1999.
Academiei de înalte Studii Militare,
Bucureşti, 1940. Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu
Bucureşti, 1993. Arbure, Zamfir C.,
Istoria Basarabiei de la începuturi până în România (1917-1918). Documente,
Basarabia în secolul XIX, Institutul de Arte
2003, ed. a IlI-a, rev. şi ad. coordonator: antologie de Ion Calafeteanu şi Vio- rica-
grafice Carol Gobl, Bucureşti, 1898.
Ioan Scurtu, Editura Institutului Cultural Pompilia Moisuc, Editura Hy- perion,
Basarabia, monografie sub îngrijirea dlui
Român, Bucureşti, 2003. Chişinău, 1995.
Ştefan Ciobanu, Imprimeria Statului,
Martonne, Emmanuel de, La Bessarabie, Ureche, Grigore, Letopiseţul Ţării
Chişinău, 1926.
Imprimerie Naţionale, Paris, 1919. Moldovei, Editura Litera, Chişinău, 1997.
Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul
Mihăilescu, Vintilă, Moldova (cu o hartă a
Ribbentrop-Molotov: antecedente şi
vechilor ţinuturi moldoveneşti), în
consecinţe, Institutul European, Iaşi,
„Buletinul Societăţii regale române de
1998.
geografie”, tom XLVI/1927, p. 160-167.
Boldur, Alexandru, Istoria Basarabiei, ed.
Nistor, Ion, Istoria Basarabiei. Scriere de
a Il-a, Editura Victor Frunză, Bucureşti,
popularizare, Institutul de Arte grafice şi
1992. Cemovodeanu, Paul, Basarabia.
Editura „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi,
Drama unei provincii istorice româneşti în
1923.
context politic internaţional (1806-1920),
O istorie a regiunii Transnistrene din cele
Editura Albatros, Bucureşti, 1993.
mai vechi timpuri până în prezent,
Ciobanu, Ştefan, Basarabia (populaţia,
coordonator: Demir Drag- nev, Editura
istoria, cultura), ediţie îngrijită de Comei
Civitas, Chişinău, 2007. O istorie a
Scafeş, Editura Clio, Bucureşti, Editura
românilor. Studii critice, coordonatori:
Ştiinţa, Chişinău, 1992.
Stephen Fischer-
Idem, Unirea Basarabiei. Studiu şi
Galaţi, Dinu C. Giurescu, Ioan- Aurel Pop,
documente cu privire la mişcarea
Fundaţia Culturală Română, Centrul de
naţională din Basarabia în anii
Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998.
1917- 1918, Editura Universitas,
Papacostea, Şerban, Ştefan cel Mare, domn
Chişinău, 1993.
al Moldovei (1457-1504), Editura Corint,
Cojocaru, Gheorghe E., Integrarea
Bucureşti, 2003.
Basarabiei în cadrul României (1918-
Pasat, Valeriu, RSS Moldovenească în
1923), Editura Semne, Bucureşti, 1997.
epoca stalinistă (1940-1953), Editura
Idem, Cominternul şi originile
Cartier, Chişinău, 2011.
„moldovenismului". Studiu şi documente,
Pop, Ioan-Aurel, Naţiunea română
Editura Civitas, Chişinău, 2009.
medievală, Editura Enciclopedică,
Dicţionar de istorie, ediţia a Il-a revăzută
Bucureşti, 1998.
şi adăugită, Editura Civitas, Chişinău,
România - marele sacrificat al celui de al
2007.
doilea război mondial. Documente, voi. I,
Enciu, Nicolae, Basarabia în anii
coordonator: Marin Radu Mocanu,
1918- 1940: evoluţie demografică şi
Arhivele Statului din România, Bucureşti,
economică, Editura Civitas, Chişinău,
1994.
1998.
România şi armistiţiul cu Naţiunile Unite.
Giurescu, Dinu C., România în al Doilea
Documente, voi. II, coord.: Marin Radu
Război Mondial (1939- 1945), Editura
Mocanu, Arhivele Statului din România,
ALL, Bucureşti, 1999.
Bucureşti, 1995. România în anticamera
Hitchins, Keith, România 1866- 1947, ed.
Conferinţei de Pace de la Paris.
a Il-a. Traducere din engleză de George G.
Documente, Arhivele Naţionale ale
Potra şi Delia Răzdolescu, Editura
României, Bucureşti, 1996.
Humanitas, Bucureşti, 1998.

47
 BASARABIA 1812-1947

Basarab - Ţara Basarabească - Basarabia...

Cornel Constantin ILIE

48
 BASARABIA 1812- 1947

ea mai veche menţiune despre Basarabia o găsim în două hrisoave sârbeşti,

C
din 1349 şi 1357, în care se interzice raguzanilor tranzitul de arme şi fier brut
spre Ţara Basarabească (Basarabskaja Zemlja). în anul 1372, într-o scrisoare
a papei Grigore al Xl-lea către regele Ungariei, Ludovic de Anjou, era
amintitiă Basarabia (Basarath) drept un loc unde trăiesc mulţi schismatici. în
1395, Ştefan, domnitorul Moldovei îl pomenea pe voievodul basarabean
Mircea în corespondenţa cu Vladislav al IV- lea al Poloniei; un an mai târziu,
aflăm din documente că Vlad, rivalul lui Mircea cel Bătrân la tronul Ţării
Româneşti, se intitula „voievod al BasarabieiChiar marele domnitor era
numit în tratatul de alianţă cu Polonia, din 1403, „mare voievod şi domn al
Ţării Basarabeneîntr-un privilegiu comercial din 1408, Alexandru cel Bun
permitea negustorilor lioveni să treacă cu mărfurile lor prin Moldova spre
Basarabia (adică Muntenia sau Ungrovlahia). într-o serie de documente de la
Ştefan cel Mare este amintită Basarabia: o scrisoare de la 1462 către regele
Cazimir al Poloniei, prin care se angaja să nu extrădeze în Ţara Basarabească
pe fiii lui Sâadi Ahmet, un hrisov din acelaşi an prin care dăruia mănăstirii
Putna 11 sălaşe de ţigani pe care îi ridicase din Ţara Basarabească sau un
document de la 1499 prin care se angaja să-i atace pe turci trecând Dunărea
prin Ţara Basarabiei (Terram Bassarabiae). Şi cronicarul polonez Jan
Dlugosz pomeneşte de Ţara Basarabească sau Basarabia.
Harta Modovei (după Dimitrie Cantemir,
„Descrierea Moldovei", Leipzig, 1771). MNIR

acelaşi timp însă, domnii Moldovei îşi extinseseră teritoriul spre limanul
Nistrului, punând stăpânire pe Cetatea Albă; de aceea, Alexandru cel Bun se
intitula „domn al Ţării Moldovei şi al Parathalasiei” (adică al regiunilor
maritime). După cum afirmă B.P. Hasdeu, „litoralul Mării Negre aparţinea în
egală măsură; Moldovei şi Valahiei”.
Din dorinţa fiecăruia dintre domnitorii Moldovei şi Valahiei de a-şi asigura
ieşirea la Marea Neagră au rezultat multe neînţelegeri şi conflicte între aceştia.
După moartea lui Mircea cel Bătrân, profitând şi de luptele pentru tron dintre
urmaşii acestuia, Alexandru cel Bun a luat în stăpânire cetatea Chilia, apărând-
o cu succes împotriva atacurilor lui Dan al II-lea, domnitorul valah, în 1429 şi

Acestea sunt doar câteva exemple din care reiese că în decursul secolelor XIV-
XV Ţara Românească (sau Ungrovlahia) se numea şi Basarabia sau Ţara
Basarabească. Aşadar, graniţele acesteia erau marcate la Nord şi Vest de Munţii
Carpaţi, până la Porţile de Fier, în timp ce graniţa de Sud era marcată de Dunăre,
până la vărsare, în privinţa graniţei de est a Basarabiei, cea mai veche menţiune

49
 BASARABIA 1812-1947

în acest sens o avem dintr-un hrisov al lui Mircea cel Bătrân, din 27 decembrie
1392, în care arăta că stăpânirea sa se întindea până la „hotarele Tatariei”. Se ştie
că la sfârşitul seco-lului XIV, domnii Ţării Româneşti stăpâneau gurile Dunării şi
cetatea Chilia. Sunt numeroase mărturii documentare care susţin că stăpânirea
domnilor valahi s-a întins până la Marea Neagră, inclusiv asupra Chiliei. în

50

1430. în 1448, la sugestia lui Iancu de Hunedoara, Chilia a fost cedată de
către domnitorul Petru al II-lea către Ţara Românească; după cum ne arată
cronicarul Chalcocondil, Chilia era apărată cu ajutorul unui garnizoane
ungureşti. Situaţia s-a perpetuat până în timpul domniei lui Ştefan cel
Mare, care a reuşit să cucerească cetatea în 1465. Acest lucru a determinat
şi expediţia lui Matei Corvin în Moldova, în iama anului 1467, încheiată cu
strălucita victorie a domnului Moldovei de la Baia. Doar până în 1484 a
reuşit Ştefan să-şi menţină stăpânirea supra Chiliei şi Cetăţii Albe, an în
care acestea au fost cucerite de otomani. în perioada următoare, turcii şi-au
extins stăpânirea şi asupra Tighinei, asupra teritoriului de la Ialpug până la
Nistru (Bugeacul) şi asupra zonei situată între lacurile Catlabug, Ialpug şi
Cahul (raiaua Ismail), pentru ca în 1622 să ocupe şi localitatea Reni, de la
gura Prutului, închizând Moldovei transprutene şi ultima ieşire la Dunăre.
Informaţiile documentare sunt suficiente pentru a demonstra că acest
teritoriu de la gurile Dunării a făcut pentru o bună perioadă parte din Ţara
Românească, intrând ulterior, în urma evenimentelor amintite mai sus, în
componenţa Moldovei. îndelungata apartenenţă a zonei la Ţara
Basarabilor / Basarabia a creat acolo o puternică tradiţie locală, astfel că
numele de Basarabia s-a menţinut de-a lungul anilor, mult timp după ce
această denumire pentru Ţara Românească căzuse în desuetudine. Acest
lucru este susţinut, cu argumente solide, de marii noştri istorici şi filologi:
A.D. Xenopol, B.P. Hasdeu, Gheorghe Brătianu, Nicolae Ioga, Ion Nistor
ş.a.m.d. Este drept că au apărut şi alte versiuni ale originii numelui Basara-
bia, între care cea mai recentă este cea a lui Ion Ţurcanu, care inversează
termenii problemei şi introduce în „ecuaţie” originea cumană a denumirii
Basarabia.
Din secolul XVI, Bugeacul şi raialele Akkerman, Chilia şi Ismail apar în
izvoarele documentare sub numele de Basarabia /Bessara- bia. Primul
astfel de document este harta lui Reichersdorfer din 1541; Blaise de
Vigenere, Stanislaw Samicki şi Giovanni Botero vorbesc în relatările lor
despre zona aşezată la litoralul pontic de la gurile Dunării pe care o
numesc Bessarabia. Ioachimus Cureus, secretarul împăratului Maximilian
al II-lea arată că ,Jiasarabia este olatul cel mai de laturi al Ţării Moldovei
până la Marea Neagră, în care olat se cuprinde Chilia şi Moncastro
(Cetatea Albă, n.n.)”. Şi tot el spune că „acest nume l-au dat de la bessi
care odată au locuit în Tracia”. în secolul XVII, izvoarele poloneze şi
veneţiene fac menţiuni în acest sens („unii numesc această regiune
Basarabia, după o anume familie a palatinilor din Valahia”, se arăta într-
un raport către regele Poloniei, în 1683).
Dimitrie Cantemir scria că ,fiasarabia se împarte astăzi în patru ţinuturi şi
anume: al Bugeacului, al Cetăţii Albe, al Chiliei şi al Is- mailului”. Din
Basarabia nu făcea parte raiaua Bender, privită ca o posesiune turcească
aparte şi pe care, la 1771, ruşii o revendicau pentru ei. Referitor la Bender,
BASARABIA 1812- 1947
marele istoric A.D. Xenopol spunea că otomanii „neîndrăznind a preface
întreaga Moldovă în paşalâc, umblaseră ca în Ungaria, unde aşezaseră paşă
în Buda, luând Transilvania tributară, şi constituiseră şi aici un paşalâc
mărginaş în Tighina (Bender cu numele turcesc)”.
în 1774, prin art. XVI al tratatului de la Kuciuk-Kainargi, Rusia se obliga
să restituie Porţii Basarabia, cu cetăţile Akkerman, Chilia şi Ismail
împreună cu toate oraşele şi satele din această provincie; aceelaşi lucru este
prevăzut şi în art. IV al tratatului de pace de la Iaşi din 1792.
Mai trebuie amintit şi faptul că, încă din secolul XV, numele de Basarabia
se extinsese şi dincolo de Nistru „asupra olatului Vozia sau Oceacov”
(ajuns în 1792 sub stăpânirea rusească), în 1806, Rusia cerea Porţii raialele
Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Ismail, Brăila, Giurgiu şi Tumu, o
solicitare respinsă de otomani. Acesta nu a însemnat că ruşii au renunţat la
pretenţiile lor. Dimpotrivă, în 1810 ajunseseră să ceară Dunărea ca hotar
între Imperiul Ţarist şi cel otoman; sub presiunea napoleoniană s-au
mulţumit cu mai puţin, sultanul fiind de acord cu stabilirea Prutului ca
hotar. în temeiul articolului IV al Tratatului de pace de la Bucureşti, din
16/28 mai 1812, Rusia a intrat în posesia teritoriului dintre Prut şi Nistru:
Bugeacul, raialele Chilia, Hotin, Bender, Akkerman, Ismail şi Reni, „şase
din cele mai mănoase şi mai bine cultivate ţinuturi”: Soroca, Orhei, Bălţi,
Hotămiceni, Codrul Tighe- ciului şi Greceni, la care se mai adăugau alte
numeroase târguri şi sate. Pentru a masca în faţa Europei (şi poate şi a
istoriei) raptul teritorial făcut pe seama Moldovei, guvernul de la
Petersburg a extins numele de Basarabia asupra întregului teritoriu dintre
Prut şi Nistru, denumire ce avea să dăinuie până în zilele noastre.
Bibliografie
Gheorghe Brătianu, Basarabia, drepturi naţionale şi istorice, Bucureşti, 2004. Dimitrie
Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1976.
B.P. Hasdeu, Histoire critique des roumains. La Valachie jusqu ’en 1400,
Bucharest, 1878.
Ion Nistor, Localizarea numelui Basarabia în Moldova Transpruteană,
Bucureşti, 1943.
Ion Ţurcanu, In căutarea originii numelui Basarabia, Chişinău, 2010.
A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi. II, Bucureşti, 1986.
51
 BASARABIA 1812-1947

Cartografia anexării Basarabiei: de la geografie la politică toponimică Valentin

MANDACHE
teritoriale. în felul pionerilor americani, ruşii foloseau o toponimie

I
/V circumstanţială, de multe ori scoasă din mânecă, cu o mixtură de nume din
n decursul secolului XVIII, Rusia a cucerit de la otomani regiunea
propria limbă şi unele toponime ale populaţiilor aborigene, neţinând seama
ţărmului de nord al Mării Negre, cunoscută de geografi ca Stepa
de cele mai multe ori de tradiţiile şi istoria locală în noile denumiri de
Pontică. înainte, zona a fost pentru mai mult de trei secole un domeniu
teritorii. Hărţile produse în vestul Europei înainte de cucerire, denumeau
al turcilor şi aliaţilor acestora, tătarii. Acestă vastă câmpie, considerată ca
această regiune ca „Petite Ta(r)tarie” (vezi Fig.3) sau „Little Ta(r)tary”,
reprezentând ultimile pământuri virgine ale Europei, propice colonizării
conţinând în abundenţă nume de locuri indigene. Multe din aceste hărţi
surplusului de populaţie din Rusia centrală, a fost în mod semnificativ
occidentale erau folosite de armata imperială rusă în operaţiile lor
botezată după cucerire cu numele generic de Noua Rusie. întinzându-se de
împotriva otomanilor, dar au avut o influenţă prea mică asupra birocraţilor
la Caucazii maritimi în est, până la gura Nistrului în vest, această Nouă
administraţiei imperiale care erau însărcinaţi cu administraţia locală şi
Rusie era mai mare în suprafaţă decât statele americane Illinois, Indiana şi
organizarea teritoriului pentru colonizare, sosiţi în regiune după încetarea
Ohio, luate împreună, aflate în jurul Marilor Lacuri, o regiune care prin
ostilităţilor şi încheierea păcilor succesive cu otomanii. Trebuie doar să ne
climatul şi relieful de preerie e asemănătoare Stepei Pontice.
uităm, ca să realizăm cât de fundamentală a fost schimbarea în toponimie,
Expansiunea rusească spre sud o oglindeşte pe cea americană spre vest,
la exemple izbitoare cum e înfiinţarea noului oraş-port Odessa. Botezat
amândouă fenomenele având loc simultan spre sfârşitul secolului XVIII,
iniţial „Odessos” după o colonie antică grecească ce se credea că ar fi fost
până târziu în secolul XIX. Mai puţin cunoscut este faptul că în Rusia
în acel loc, numele s-a transformat în „Odessa” chiar la ceremonia de
colonizarea noilor regiuni cucerite a fost acompaniată de un număr mult
inaugurare, din purul capriciu al împărătesei Ecaterina cea Mare, care vroia
mai mare de colonişti decât cea din Statele Unite, o magnitudine pe care
să audă un nume cu rezonanţă feminină. Un alt exemplu ilustrativ al
americanii o vor egala numai spre sfârşitul secolului XIX.
modului în care noii stăpâni şi-au botezat noi şi întinse provincii,
Comparaţia dintre Rusia şi SUA este şi mai grăitoare atunci când
examinăm numele de locuri date de noii cuceritori proaspetelor lor achiziţii

52
 BASARABIA 1812- 1947
Fig.l. Limitele aparente ale Basarabiei la mijlocul sec. XVII, din
harta „Estats de l'Empire de Turqs in Europe et pays circumvoisins,
entre lescjuels sont Hongrie, Transilvanie, Moldavie, Petite
Tartarie...", de N. Sanson, 1655.
CVM

53

este Ekaterinoslav, un nume care literal înseamnă “glorie Ecaterinei”, în
onoarea împărătesei. Acestea şi multe alte fapte similare reflectau suprema
încredere în sine a culturii şi ideologiei unui stat aflat într-o rapidă
expansiune asupra unor teritorii unde nativii, cei mai mulţi de religie
musulmană, erau consideraţi inamici sau indezirabili.
în multe aspecte procesul este comparabil cu cel prin care americanii şi-au
BASARABIA 1812-1847
atât de recentă, încât nu am putut obţine nimic cu certitudine privind
statistica lor”. De fapt, Rusia, a trebuit până la urmă să se mulţumească
doar cu jumătatea estică a Moldovei, care a fost anexată în 1812, sub
numele de Basarabia.
Achiziţia noii provincii ce mărginea astfel Noua

numit noile oraşe şi aşezări din Vestul Mijlociu şi îndepărtat, cum ar fi

Columbus în Ohio sau Memphis în Tennessee, iar pe coasta Pacificului,
statul Washington a fost numit în onoarea primului Preşedinte,
personalitate care, incidental, a fost, de asemenea, contemporană cu
Ecaterina cea Mare.
Această expansiune aparent de neoprit a Imperiului Rus în direcţia
Constantinopolului a încetat numai la Prut şi gurile Dunării. în acea
regiune a Principatului Moldovei, ruşii au întâlnit pentru prima oară în
Stepa Pontică, un teritoriu populat compact de locuitori de religie creştină
ca şi ei, aflaţi sub suzeranitate turcă. Intenţia programatică a imperiului
Romanovilor era să avanseze în continuare în Valahia şi de acolo adânc în
Balcani, iar pentru o perioadă Rusia avea în vedere anexarea ambelor
principate româneşti, după cum este consemnat într-o hartă britanică
publicată în jurul anuluil810 de R. Juigne, ce arată aceste state ca parte
definitivă a Rusiei, menţionând că „în 1806 Ruşii au încorporat Moldova,
Valahia şi Basarabia de la turci [...]. Aceste diferite achiziţii sunt de o dată

54
BASARABIA 1812- 1947

55
 BASARABIA 1812-1947
Fig.2. Pagina 95 a lucrării „Gramatica
geografiei", de Robert Morden, 1708. CVM

Fig. 3. Detaliu ce arată relaţia toponimică între

„Buceag" şi „Basarabia" în
„De la Russie Europeenne, Tartarie Russienne,
Fetite Tartary",
de Robert de Vaugondy, 1778.
CVM

Ocitacom jjl

56

Uf IiLchitfî./ S Gir
lai»
*MHoU
FOX/HUU
Busro
fialmnio
Rusie la vest, a fost în mare măsura o măiastră „lovitură toponimică”, la
masa negocierilor, a serviciului diplomatic imperial rus. Diplomaţii Sankt
Petersburgului au fost capabili să obţină acordul otomanilor şi aliaţilor lor,
francezii, acceptând să se retragă din Valahia şi Moldova, dar susţinând
necesitatea anexării Basarabia, aparent un teritoriu diferit, după cum
menţionează şi harta britanică citată mai sus. Basarabia veche, era
considerată ca teritoriu otoman (vezi fig. 1 şi 2), anexat de la Moldova de
Suleiman Magnificul (1538). Ce însemna acea Basarabiei, flexibilitatea
delimitării ei, a fost cheia succesului negociatorilor ruşi în 1812.
Această bucată de pământ care geografic era similară Stepei Pontice, neclar
delimitată politic, mărginită la est de Nistru şi vest de Prut, iar la nord de
limita pădurilor colinare moldoveneşti la contactul cu stepa, a fost în
secolul XVI ultimul fragment de teritoriu adus sub stăpânire otomană, care
a transformat Marea Neagră într-un „lac turcesc” până la apariţia în regiune
a lui Petru cel Mare, aproape două secole mai târziu.
Din cauza statutului particular al Basarabiei otomane, ruşii au fost
Fig.4. „Turcia în Europa şi Ungaria", detaliu ce menţionează
anexarea jumătăţii estice a Moldovei („cedată Rusiei”),
BASARABIA 1812- 1947
publicată de Longman, Hurst, Rees, Orme, Brown & Green,
Londra 1824.
CVM
capabili să manevreze printre prevederile tratatelor de pace (Tilsit 1807 şi
Bucureşti 1812) şi prin această lipsă de claritate a ce însemna acel teritoriu,
să extindă, fară obiecţii insurmontabile din partea otomanilor şi francezilor,
teritoriul ocupat cu mult la nord de regiune, cu ţinuturi dintre Prut şi Nistru
ce aparţineau de data aceasta nemijlocit Moldovei. Astfel, ei au reuşit să
anexeze o regiune mai mare decât Elveţia (vezi Fig. 4, unde harta
menţionează „cedat Rusiei”), încorporând mai mult decât dublu în termeni
de suprafaţă a teritoriului vechii Basarabii otomane.
Toponimul Basarabia, un nume indigen, a ajuns astfel să desemneze o
întreagă provincie a Rusiei de sud, fiind o schimbare semnificativă de la
metoda obişnuită de a numi noile provincii ruseşti, cum au fost cele
descrise din imediata vecinătate a Noii Rusii, unde autorităţile ţariste
rusificau denumirile ţinuturilor locale.
Toponimul Basarabia a desemnat în urma acelor evenimente întreaga
jumătate răsăriteană a Principatului Moldovei anexată de Imperiul Rus.
Folosind exemple din hărţi ale vremii publicate în diverse ţări, se poate
aduce un plus de clarificare cu privire la traiectoria asumată de numele
Basarabia în acest colţ mai puţin cunoscut al Europei. Regiunea, împreună
cu Noua Rusie, a fost subiectul expansiunii coloniale, în sensul strict al
termenului, cu colonişti de etnicitatea centrului imperial, sau alte etnii care
erau contractate de acesta, într-un mod similar cum regiuni din America de
Nord, sau care sunt acum Africa de Sud sau Zimababwe, au fost colonizate
de SUA sau Marea Britanie, un lucru aparent ieşit din comun pentru
continentul european. Această metodologie de cercetare şi abordare a
problematicii Basarabiei şi ţinuturilor Stepei Pontice, folosind sursele de
cartografie veche şi dintr-un punct de vedere comparatist încă este la
începuturi în cadrul ştiinţelor istorice.
Din punct de vedere etimologic, originea numelui Basarabia este incertă,
unii experţi considerându-1 cuman sau chiar vechi unguresc. Ceea ce este
cert e că zona adiacentă la nordul gurilor Dunării a intrat pentm o perioadă
sub autoritatea dinastiei princiare a Basarabilor din Ţara Românească,
însemnând, literal, „ţinuturile principelui Basarab”. Este probabil ca acest
nume să fi fost reţinut în procesul încorporării ţinutului în cadrul
Principatului Moldovei care căuta să-şi asigure lucrativul control al căilor
comerciale spre Marea
57
 BASARABIA 1812-1947
Neagră prin Dunăre şi Nistru, dezvoltat la vremea acea de genovezi şi
veneţieni. în acea perioadă numele a început să apară pe portulane şi hărţi
publicate în vestul Europei.
Din analiza hărţilor de secol XVI - XVIII, se observă că ceea ce era
denumit Basarabia nu avea limite precise, funcţionând ca o regiune de
frontieră, cu teritoriu fluctuant. Toponimul descria întregul ţărm şi
hinterlandul acestuia ce se întindea de la Delta Dunării până la gura
Bugului. Lucrul acesta nu era consemnat nu numai pe hărţi obişnuite, ci şi
pe globurile pământeşti produse în acele secole, obiecte rare şi scumpe şi,
de aceea, cu hărţi atent alcătuite, cum ar fi globurile Coronelli ce sunt
expuse la Muzeul Correr din Veneţia. Serenisima Republică, împreună cu
Genova, aveau bune informaţii despre toponimia regiunii prin operaţiile
comerciale şi militare ce le desfăşurau în zonă încă înainte de apariţia
puterii otomane în nordul Mării Negre. O hartă asemănătoare cu cele de pe
globurile Coronelli, este detaliul de la Fig. 1, preluat dintr-o lucrare a
influentului cartograf francez Nicolas Sanson.
Pe de altă parte, autoritatea Principatului Moldovei s-a limitat în cea mai
mare parte până la Nistru, ale căror porturi la vărsare, împreună cu cele de
la Dunăre, erau principalele sale obiective. O parte din cartografi au
reacţionat la această realitate geopolitică, consemnând limitele Basarabiei
în acele condiţii, ca teritoriu sub controlul efectiv al Moldovei. Sanson şi
descendenţii săi, tot cartografi, modifică matriţele gravate de cupru cu care
imprimau pe hârtie hărţile, spre sfârşitul secolului XVII, consemnând
limitele vechii Basarabii sub Moldova, schimbare cartografică ce e bine
ilustrată în Fig. 2, care este o hartă englezească de Robert Morden ce
copiază un exemplu precedent de Sanson.
Basarabia a intrat astfel în repertoriul toponimic al cartografilor europeni,
58
fiind consemnată în hărţile regiunii ca unul din ţinuturile componente ale
acesteia. Pe de altă parte, otomanii, în maniera tipică unei puteri imperiale,
descrisă mai sus în cazul Rusiei, nu au ţinut seamă de toponimia locală,
folosind, în schimb, în cele trei secole de stăpânire de după anexarea lui
Suleiman Magnificul, denumirea de Buceag, care este un toponim turco-
tătar, după cum este ilustrat în harta de la Fig. 3. Trebuie, de asemenea,
punctat că pe această hartă, numele „Basarabia” este de asemenea clar
menţionat, împreună cu cel de Buceag, dar nu desemnează o entitate
precisă teritorial, fiind folosit de Vaugondy ca un toponim generic, în
maniera cum era în secolul XIV, pentru a indica regiunea de ţărm a Mării
Negre, între Dunăre şi Bug.
După această trecere în revistă, putem aprecia evoluţia destul de con-
tradictorie a toponimului Basarabia, ilustrată de figurile 1, 2 şi 3. Aceasta
reflecta dezvoltarea istorică a denumirii, de la una generică, desemnând
ţinuturile de sub stăpânirea primilor Basarabi în zona foarte slab populată
al capătului de vest al Stepei Pontice, la una mai formală în cadrul
Principatului Moldovei, şi din nou la una semigenerică consemnată ca
atare de cartografii occidentali în timpul stăpânirii otomane.
De-a lungul secolului XVIII, Romanovii, în avansul lor împotriva
Osmanilor au întâlnit toponimul Basarabia ca un nume mai degrabă
generic, probabil încă de când au luat fortăreaţa Oceacov (1784), de la gura
Bugului, locul unei mari bătălii cu otomanii. înaintând spre Nistru şi gurile
Dunării
în cadrul acestei Basarabii generice, s-au confruntat cu o reţea de puternice
cetăţi otomane, fiind şi acestea locuri de bătălii de proporţii epice între
forţele celor două imperii, evenimente ce au intrat adânc în memoria
colectivă rusească şi făcut o puternică impresie asupra publicului european,
bătăliile Bender-ului sau ale Chiliei fiind evocate
Fig.5. Noile teritorii anexate, Basarabia şi Moldova estică, denumite
mai târziu Gubernia Basarabia în „Russia in Europe including
Poland"(detaliu) în James Wyld, „Atlas ofthe World”, London,
ca.1825.
CVM

tUKmfn.i
'VS'fcîS'oSLA
chiar si de Lordul Byron în faimosul său poem „Don Juan”.
Este destul de probabil ca armata rusă să nu fi utilizat denumirea de Buceag
atunci când şi-a făcut apariţia în acea zonă a ţărmului Mării Negre, şi să fi
folosit denumirea de Basarabia, aşa cum era notat pe hărţile occidentale ce
constituiau în acea fază sursa lor cartografică primară, toponimul Buceag,
având o mai mică circulaţie, mai ales în cadrul Imperiului Otoman propriu-
zis. Comparând hărţi ale regiunii de la sfârşitul secolului XVII până la
începutul secolului XIX, se poate clar observa în cartografia veche o
preponderenţă a numelui Basarabia în comparaţie cu cel de Buceag.
In 1812, Rusia a anexat jumătatea estică a Moldovei, iar evenimentul apare
consemnat în ediţiile de hărţi populare occidentale ale timpului, într-o hartă
britanică publicată în 1824 (Fig. 4), pe acea zonă e imprimat clar legenda
„Cedată Rusiei”, referindu-se la evenimentele petrecute cu doisprezece ani
în urmă.
Este cunoscut faptul că Imperiul Rus a dorit să încorporeze cât mai mult
teritoriu din Moldova în urma păcii de la Tilsit (1807) şi Bucureşti (1812),
pentru a-1 folosi ca bază a unui nou asalt asupra Balcanilor otomani şi
eliberarea coreligionarilor de acolo. Acest lucru este reflectat, de exemplu,
în cartografia occidentală într-o hartă din 1810 de R. Juigne, menţionată
mai sus. Pentru acest teritoriu cu populaţie creştină al Moldovei ce era
astfel încorporat în imperiul ţarilor, se intenţiona, declarativ, un tratament
avantajos al indigenilor de acolo, diferit de statutul de toleraţi sau
indezirabili al populaţiilor de musulmani din Noua Rusie. Aceasta era din
cauză că ruşii se
Fig.6. Detaliu din „Russia in Europe", ce indică numele Kichenau, ca una
BASARABIA 1812- 1947
din denumirile iniţiale pentru Gubernia Basarabiei, publicată de Orr &
-
Smith, Londra, cca. 1825.
CVM
vedeau ca eliberatori ai coreligionarilor români de sub jugul otoman
islamic. Astfel, jumătatea de est a Moldovei, dintre Prut şi Nistru, era
concepută ca un fel de „vitrină a bunelor intenţii” pentru ca restul
Balcanilor să vadă cât de bine o vor duce populaţiile creştine odată venite
sub administraţia rusă de aceeaşi religie. Păstrarea toponimiei locale
devenea acum o politică prioritară şi nu ceva la cheremul birocraţiei
imperiale de cultură şi limbă rusă. A numi noul teritoriu anexat în 1812 tot
Moldova nu era potrivit, deoarece partea sa vestică conţinea capitalele
istorice ale principatului, elitele sale şi majoritatea relativă a populaţiei ce,
din păcate din punctul de vedere rusesc şi pan-creştin, rămâneau încă sub
otomani. Această situaţie a iniţiat din partea ruşilor alegeri temporare de
diferite nume pentru regiune, văzute în hărţile de la fig. 5 şi 6.
în Fig. 5 se observă ezitarea prevalentă a Rusiei în primii ani după anexare,
când administraţia era ambivalenţă, în privinţa menţinerii identităţii
toponimice moldoveneşti a teritoriului anexat prin manevre diplomatice, de
la Principatul Moldovei, pe lângă cel al Basarabiei otomane. Alte versiuni
de denumire au fost folosite în acel interval de timp, după cum se poate
vedea în Fig. 6, într-o hartă britanică, care era o copie dintr-un atlas
german publicat mai devreme, indicând numele de Kichenau (Chişinău) ca
fiind cel al noii provincii dintre Prut şi Nistru.
în cele din urmă, ruşii s-au hotărât pentru toponimul Basarabia, ca fiind cel
mai convenabil din punct de vedere politic pentru acel teritoriu achiziţionat
în acest mod. Ce a făcut posibilă această alegere? Probabil impresia că
avea avantajul de a se adresa localnicilor cu un nume cunoscut lor şi, de
asemenea, pentru a nu-i antagoniza prin folosirea numelui de Moldova (sau
derivate a acestuia ca Moldova Rusească sau Moldova de Est), ce îşi
menţinea identitatea de principat în dreapta Prutului, aşa cum peste mai
bine de un secol mai târziu va face URSS cu România. în plus, Basarabia
era deja un nume familiar ruşilor, şi asociat cu bătălii eroice, încă din
secolul XVIII, în
59
 BASARABIA 1812-1947
Fig.7. Detaliu ce arată noua stabilită provincie a Basarabiei în
„Russia in Europe, part VIII: Podolia, Bessarabia, Kerson,
lekaterinoslav, Taurida, Krimea", S.D.U.K., Londra 1835.
CVM

cursul avansului împotriva otomanilor în partea de vest a Stepei Pontice,

evenimente ce intraseră în memoria colectiva a centrului imperial. Curând
după aceea, numele Basarabia a fost extins pentru întreaga provincie sau
gubernie (guvernământ), dominând cartografia regiunii, deja în jurul lui
1830 fiind menţionată ca atare în toate a- tlasele regiunii publicate în lume,
după cum elocvent se vede într-o hartă a organizaţiei britanice SDUK
(acronim în engleză ce se traduce ca Societatea pentru Răspândirea
Cunoştinţelor Folositoare), vezi Fig. 7.
Esenţa acestei întortocheate politici toponimice, ca să o numim aşa, a fost,
după cum am amintit, complet inversată de către Uniunea Sovietică, statul
succesor al Imperiului Rus, prin redenumirea regiunii dintre Prut - Nistru
ca RSS Moldovenească (ce a avut un antecedent interbelic în dreapta
Nistrului în RASS Moldovenească) fapt ce constituie un alt capitol
fascinant de analiză cartografică, mai apropiat de zilele noastre.
Remarcabil privind adoptarea numelui de Basarabia pentru întreaga veche
Moldovă de răsărit, este apariţia unei identităţi regionale basarabene în acel
teritoriu, dezvoltată între 1812 şi 1944, cât timp a purtat oficial acest nume,
care nu este extinsă numai asupra etnicilor români indigeni, ci se identifică
cu ea multe alte grupuri etnice colonizate acolo în timpul ţarismului.
Apelativul de basarabean, care se pare îşi trage originea din numele
principilor ce îşi aveau scaunul la Curtea de Argeş în Ţara Românească, a
fost adoptat prin aceste avatare ale istoriei de câteva milioane de oameni
dintr-un ţinut ce se întinde de la Hotin, la Orhei şi la limanul Nistrului, un
teritoriu mult mai întins ca alte regiuni disputate ale lumii, precum
Taiwanul sau Irlanda de Nord.

60
BASARABIA 1812- 1947

61
 BASARABIA 1812-1947
Bibliografie selectivă

Neal Ascherson. Black Sea. The Birthplace of Civilization

and Barbarism, Londra, Vmtage, 1996.
Byron, The Poetical Works of Lord Byron. With
Ulustration, Edinburgh, Wîlliam P. Nimmo, 1871.
Norman Davies, Ewvpe. A History, Londra, Pimlico. 1997.
William Gordon East, An historical geography of Ewvpe,
Londra, Metuhen, 1943.
Ladis K.D. Kristof, Rnssian colonialism and Bessarabia. A
confrontation of cidtures, în „TheNationalities Papers”,
Oxford, Routledge, voi. 2, pp 19 - 38,1978.
George F Jewsbury, The Rnssian annexation ofBessarabia,
1774 -1828. A study in imperial expansion, Boulder, East
European Quarterly, 1976.
Dominic Lieven, Ernpire. The Rnssian Empire and its
rivals, John Murray, Londra, 2000.
Cari Moreland, David Bannister, Antique Maps, London,
Phaidon, 1989.
Nicolas V. Riasanovsky,,4 history of Russia, New York,
Oxford University Press, 1963.
Marin Popescu Spineni, România în izmare geografice şi
cartografice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1978.
Larry Wolff, Inventing Eastem Europe. The map of
civilization on the mind ofEnlightement, Stanford,
Stanford University Press, 1994.

62
 BASARABIA 1812- 1947

Putere şi simbol: de la harta tratativelor la monumentul şefului de stat

63
 BASARABIA 1812-1947

64

Diana MANDACHE
S imbolistica puterii în Basarabia, de două sute de ani, a fost
reflectată de sugestivele hărţi ale negocierilor, care însoţeau
descrieri şi trasări de frontiere finalizate în tratate sau protocoale.
Diplomaţii români ai secolului XIX consemnau importanţa hărţilor în
timpul discuţiilor specializate. Aşa a fost după Tratatul de la Adri- anopol,
când în 1830 o comisie în care figurau Mihail Ghika, din partea Munteniei,
şi Dimitrie Plagino din partea Moldovei, „a procedat în înţelegere cu
delegatul otoman şi cu comisarul rus Colonelul Emil de Roguet, la
delimitarea fruntariilor dunărene dintre Muntenia şi Moldova pe de-o
parte, şi Imperiul Otoman, pe de alta, întocmind o hartă detaliată a cursului
fluviului, de la Orşova până la gura Prutului (Carte Topographique du
cours du Danube)”. Hărţile care însoţeau documentele diplomatice sau
cele ce stăteau la baza negocierilor şi la semnarea tratatelor, semnificau
expertiza, dar şi decizia politică. Ele reprezentau noua configuraţie,
BASARABIA 1812- 1947
propuneri de trasee ale frontierelor însoţite de expunerea de motive,
expertize, apoi era convenită graniţa. Programele expertizelor, telegramele,
rapoartele delegaţiilor privitoare la pretenţiile unei părţi sau alteia, toate în-
truchipau puterea care trasa graniţele. în urma Congresului de la Berlin
delimitarea frontierei dintre România şi Rusia Ţaristă s-a făcut de către o
comisie mixtă, iar harta concretiza încheierea procesului- verbal de la 5
decembrie 1878, trasând frontiera de la gurile Prutului până la Marea
Neagră (Carte indiquant le trace de la frontiere entre la Roumanie et la
Russie jointe au proces-verbal de la Commission charge de la
delimitatiori). Pe 3 septembrie 1940 comisia română de negociere a
delimitării frontierei cu URSS primise instrucţiuni de la Ministerul Regal
al Afacerilor Străine pentru stabilirea traseului definitiv al frontierei dintre
România şi URSS, baza fiind linia Molotov de pe harta anexă la Nota
sovietică din iunie 1940, având acordul
Schiţa Braţului Chilia-lsmail-Marea Neagră (ianuarie 1947). AMAE
65
 ,S.P0V0I
5
CH1UV-XOUA sî>
BASARABIA 1812-1947 ■-^-„yrMaican
OSTROV
ERMACOV
OSTROV <5,
0ERN0F0A \
mcov

66
 BASARA
BIA
1812- OSTROV 8A8IHA

1947

67
 BASARABIA 1812-1947

68
 BA
SA
R
a AB
IA
18
12
-
19
47

iMAXL

°Sr

69
 BASARABIA LEGENDA
1812-1947 ost |
Traseul frontierei înainte de IQiO C.A ROSETTI Q ?opM,|
Frontiera arătată în harta sovietică Teritoriul ee nu A
figurează în harta Sovietică
SCARA 1 200 000 V

70
 BASARABIA 1812- 1947
Braţul Chilia - pretenţii sovietice (septembrie 1940). AMAE
1920 s-a organizat o vizită cu o semnificaţie aparte de către suveranii
României Mari, regii întregitori de ţară, aşa cum îi prezenta presa vremii.
„de a se abate 2-3 km de o parte sau alta susţinând interesele române”. Harta Atât jurnalul Reginei Maria, cât şi însemnările regelui Ferdinand cu privire
era uneori o anexă, aşa cum a fost cea ataşată la Nota ultimativă sovietică la pregătirea evenimentelor la care aveau să participe atât în Basarabia, dar
din 26 iunie 1940, alteori era prezentă la expoziţii internaţionale, aşa cum a şi în Bucovina, atestă importanţa pe care au acordat-o acestei vizite
fost la Paris (1937), unde la Pavilionul URSS două din hărţile expuse arătau organizată înaintea recunoaşterii de către principalele puteri aliate a unirii
confuz linia de demarcaţie între state, diplomatul Cesianu observând că Basarabiei cu România, dar petrecută imediat după negocierile cu Consiliul
„frontiera sovietică europeană e astfel indicată încât creează un echivoc Suprem al Conferinţei de Pace de la Paris. Negocierile purtate de Vaida-
privind Basarabia, care apare ca provincie a noastră, trebuie să adaug apare, Voevod în acea perioadă duc la concluzia afirmată de marile puteri privind
deşi hărţile sunt mari, dat fiind imensitatea teritoriile ruseşti, ca un punct soluţionarea problemei Basarabiei, ţinând cont de aspiraţiile populaţiei
perceptibil numai pentru ştiutori. In concluzie intenţia este vădită, şi aceasta basarabene, de argumentele istorice, economice, geografice: „principalele
mai rezultă şi din coloritul Basarabiei (harta interioară) identic cu cel al puteri aliate se pronunţă în favorul reunirii Basarabiei cu România - reunire
teritoriilor ruseşti, cât şi din felul meşteşugit în care este indicată frontiera
proclamată în mod formal de reprezentanţii basarabeni - dorind totodată a
pe ambele părţi”. Alteori se puneau în discuţie hărţile care stăteau la baza
încheia un tratat cu privire la această recunoaştere”. Vizita regală în
negocierilor cum a fost Karta Rumunii scara 1: 1.500.000 prezentată de
Basarabia a avut loc înainte de semnarea Tratatului de la 28 octombrie 1920
sovietici la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946-47. Comisia de
unde principalele puteri aliate recunoşteau unirea acesteia cu România.
expertiză română analizase şi prezentase Ministerului afacerilor străine de la
Demersul are aceeaşi simbolistică cu vizita din Transilvania din primăvara
Bucureşti o serie de nepotriviri spunând „harta este la o scară prea mică,
lui 1919, realizată înaintea semnării Tratatului de la Trianon, prin care se
fapt din care rezultă unele nepotriviri, neputându-se reda toate sinuozităţile
liniilor de frontieră”. La acestea contribuia şi modul de imprimare precar. recunoştea unirea Transilvaniei cu Regatul român.
Unele neconcordanţe duceau la modificări ale vechilor trasee de frontieră, Aceste călătorii regale sunt simbolice, ca şi locurile prin care au trecut sau
cum de altfel se specifica în corespondenţa Ministerului Regal al Afacerilor oamenii pe care i-au întâlnit. Jurnalul Reginei ca şi manuscrisul toastului
Străine din Bucureşti: „linia punctată de pe Braţul Chilia care modifică rostit la Chişinău de către regele Ferdinand, aflate în expoziţia dedicată
traseul frontierei din 1916 şi din care ar rezulta că Ostroavele Salangic, Basarabiei, alături de textul tipărit al Tratatului de la 20 octombrie 1920
Dalerul Mare şi Mic aparţin URSS”; la fel de importante Insula Mican sau reprezintă putera simbolului regal care a înţeles identitatea sa naţională,
Braţul Musura nu figurau pe harta sovietică. Pe o foaie de calc s-a realizat reuşind alături de soldaţi sau diplomaţi şi alţi oameni de stat să realizeze
conturul frontierei, cu precizările inspectorului Tabacu, care suprapusă peste unitatea naţională.
harta sovietică arăta nepotrivirile semnalate de experţii români (vezi Schiţa
Braţului Chilia-Ismail-Marea Neagră). La fel de importante sunt cartuşele
hărţilor, care alături de explicaţiile uzuale, adaugă evoluţia descrierilor şi
delimitărilor de frontieră ca semn al puterii.
Simbolistica puterii a fost reflectată totodată şi prin ridicarea unor
monumente ale şefilor de stat, fie în perioada Imperiului Rus, precum cele
ale Ţarilor Alexandru I, Alexandru II la Chişinău spre exemplu, sau după
Marea Unire, cea a regelui Ferdinand. Acestea reprezentau la nivel
microspaţial şi simbolistic apartenenţa la un teritoriu naţional. Puterea
simbolului întruchipat de o statuie a fost bine înţeleasă de autorităţile locale,
care au organizat celebrări pentru i- naugurarea acestora.
După Unirea Basarabiei cu Regatul României, abia în primăvara lui

71
 BASARABIA 1812-1947
decorată cu perle, asemănătoare unei tiare, iar decoraţiile etalate erau un
Statuia ţarului
mod de a cele-bra bucuria sosirii într-un loc simbolic, capitala Basarabiei, în
Alexandru al II-lea.
jurnalul său Regina notase primele impresii: „străzile erau înţesate de o
ANR
mulţime entuziastă, tară îndoială pământul este românesc, iar populaţia este
română". Dar în acelaşi timp aceasta remarca că a avut o senzaţie curioasă
datorată legăturilor sale cu Rusia, poate şi datorită destinului tragic al
familiei ţariste. Pe 21 mai, tot în Chişinău, familia regală a participat la un
parastas la biserică, slujbă închinată soldaţilor care se jertfiseră în război.
Regina Maria consemna în jurnal acest moment, mărturisind că se gândise şi
la vărul ei Nicky, Ţarul Rusiei care împreună cu familia sa fuseră asasinaţi
de bolşevici
cu doi ani
înainte. Apoi au
urmat şi alte
solemnităţi unde
autorităţile au
prezentat dis-
cursuri, la care
s-a alăturat şi
regele Ferdi-
nand. Suveranii
au primit
cadouri, platouri
simbolice din
argint, o
Fotografiile a-
taşate în jurnal de
către Regina Maria
sunt sugestive, ele
înfăţişează punctul
de pornire al
vizitei, Putna, de
la mormântul lui
Ştefan cel Mare.
Regina consemna:
“A fost un mo-
ment important
pentru poporul
român deoarece regele Ferdinand a realizat visul lui Ştefan. A eliberat şi
unificat toţi ro-mânii sub un singur sceptru şi acum a venit să îngenuncheze
la mormântul aceluia care a fost atât de venerat în timpurile trecute.”
Călătoria regală a continuat apoi în Bucovina, ajungând în cele din urmă în
Basarabia, prima sosire a suveranilor României Mari fiind la Bălţi pe 19
mai, a doua zi ajungând la Chişinău, un moment descris în amănunt de către
Regina Maria. Aceasta purta o rochie albă şi o pălărie în stil kokoşnik

72
 BASARABIA 1812- 1947
icoană, iar Principesa Elisabeta un şirag de perle. Pe 22 mai au continuat
seria de vizite la si-nagogă, la bi-serica grecească din Chişinău, alte vizite la
opt spitale, o cantină pentru săraci, apoi Regina a participat la un concert,
urmat de un ceai la clubul militar unde fuseseră invitate doamnele din
Chişinău. Cu tot programul încărcat, Regina a memorat pentru jurnalul său
aspectul oraşului, străzile erau largi şi drepte, pavate şi care aveau de-o parte
şi de alta a drumului mulţi arbori, peste tot era verdeaţă. Pe 23 mai Statuia regelui Ferdinand.
au ajuns la Cetatea Albă, iar pe 24 mai la Basarabeasca, Bolgrad, ANR
apoi trenul a oprit în multe staţii mici unde au fost salutaţi de populaţia
entuziastă şi de oficialităţi locale. Regina mai remarcase că primirea lor a
fost entuziast făcută de populaţie, atât pe stradă cât şi de către oficialităţi, iar
„starea haotică în care se afla Rusia descuraja chiar şi pe cei care erau în
mod fanatic împotriva noastră”.
regele Ferdinand şi Regina Maria au purtat cu ei imaginea României
întregite oriunde au mers, având aura reginei-soră de caritate alături de
regele-soldat în perioada primului război mondial. Aceste imagini nu erau
unice în epocă, spre exemplu în Belgia, regele Albert era intitulat regele-
soldat, iar Regina Elisabeta adeseori apărea îmbrăcată

73
 BASARABIA 1812-1947
exagerat de festivă, la care Ţarul replicase: „ah, îmi pare rău că n-am ştiut
despre dorinţa Domniilor-Voastre ca să rămân aci până în seară: aci e atât
de frumos! Aş fi luat alte dispoziţii dinainte”. Alexis Nour, la mai puţin de
un an de la vizita Ţarului scria că nu era prezentă, „nici o deputăţie
naţională românească, nici o inscripţie sau salut în limba ţării, ci numai
câteva domnişoare ... reprezentând tinerimea «elitei» Chişinăului,
îmbrăcate în nişte costume «naţionale basarabene», copiate după măreaţa
operă a sculptorului greco-italian Ximenes”, autorul figurii statuare
reprezentând „Basarabia”, care era, aşa cum ironic scria Alexis Nour, o
„fată... cu pretenţii de a se îmbrăca pitoreşte în stil moldovean şi pe care o
ocroteşte, îmbrăţişează şi o mângâie, mama tuturor popoarelor din imperiul
de nord - o rusoaică greoaie, purtând sarafan şi cocoşnic!” regele Ferdinand
a avut o statuie la Chişinău realizată de sculptorul Oscar Han, inaugurată
oficial abia pe 5 februarie 1939, în cadrul unui ceremonial religios dar şi
unul al discursurilor oficiale. Regele Ferdinand a reprezentat simbolul
împlinirii aspiraţiilor naţionale, presa vremii consemnând: „basarabenii au
în costumele celebre de infirmieră. Reginele Europei au fost susţinătoare ţinut să pomenească amintirea nemuritoare a Marelui Rege Ferdinand,
ale Crucii Roşii, ajutând şi după sfârşitul conflagraţiei mondiale la întregitorul, prin chip de aramă, în inima Basarabiei, tot ca un semn al
ajutorarea orfanilor sau văduvelor de război, a spitalelor. Tot în acest neasemuitelor lor credinţe româneşti. Cele două mari icoane ale neamului,
context mai larg al politicii regale europene de implicare în activităţi Ştefan cel Mare şi Regele Ferdinand, una amintind zbuciumul eroic al
caritabile s-a afirmat şi inspectarea la Chişinău a mai multor spitale de Neamului, alta Gloria lui, vor fi cele două măreţe şi veşnice amintiri, către
către Regina Maria. Aceasta devenise faimoasă în război, mai mult decât care se vor închina toate rândurile de vieţi româneşti, ce se vor perfira pe
oricare regină, prin curajul său de a merge în mijlocul soldaţilor din spitale, acest colţ de pământ”. Statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău
bolnavi de tifos sau de gripă spaniolă, neţinând cont de pericolul la care se
expunea. Curajul său fusese insuflat de-a lungul copilăriei de mama sa,
Maria Alexandrovna, fiică a Ţarului Alexandru II. De fapt, prin căsătoria
Măriei cu Principele Ferdinand, se speculase că regele Carol I gândise nu
numai o alianţă matrimonială ce-1 apropia de Casa Regală britanică, sau de
cea Imperială rusă, dar şi la o eventuală modalitate „de a pune capăt dis-
putelor teritoriale dintre Rusia şi România, cu privire la Basarabia”, care
putea să se constituie „într-o bază de pornire pentru o mai bună înţelegere
între cele două state”. Politica de alianţe matrimoniale se dorea a fi
continuată. Astfel, la 1 iunie 1914, Ţarul Nicolae II efectuase o vizită la
Constanţa prin care se încercase, fară rezultat, încheierea unei căsătorii
între Principele Moştenitor Carol al României şi Marea Ducesă Olga a
Rusiei. Dar acest fapt nu-1 împiedicase pe Ţar să efectueze o vizită la
Chişinău, la numai câteva zile pe 4 iunie, participând la inaugurarea
monumentului împăratului Alexandru I, unde autorităţile locale se
întrecuseră în a oferi o primire

Ţarul Nicolae al II-lea participă la inaugurarea

monumentului ţarului Alexandru I de la Chişinău.
CDM
Regina Maria în vizită la o cantină a săracilor din Chişinău.
ANR

74
 BASARABIA 1812- 1947
cea a unui ţăran din Basarabia rupându-şi lanţurile robiei trecute. Proiectul
platformei din şase piloane avea şase steme istorice pe provincii. în 1937
Pan Halippa, preşedintele Comitetul Monumentului, aflat într-o audienţă la
Palatul Cotroceni prezentase Reginei Maria macheta şi obţinuse acordul
acestei ca figura sculpturală reprezentând România să aibă chipul acesteia.
Simbolistica este mare, pentru că Regina, ambasadorul ad-hoc al României
în 1919, în cadrul unor întrevederi cu personalităţi ale Conferinţei de Pace
de la Paris, susţinuse interesele ţării sale. România era întotdeauna asociată
cu personalitatea Reginei Maria, nepoată a Reginei Victoria şi vară primară
a regelui George V al Marii Britanii.
Alte momente încărcate de simbolistică au fost participarea regelui Carol II
şi a Principelui Moştenitor Mihai la sfinţirea Catedralei episcopale de la
Bălţi în iunie 1935 sau la sărbătorile de Bobotează de la Chişinău din 6
ianuarie 1940. Regele Mihai împreună cu Regina- Mamă Elena au participat
de asemenea la serbările dezrobirii Basarabiei şi Bucovinei din octombrie
1942 unde au fost întâmpinaţi la Chişinău de guvernatorul Basarabiei,
Constantin Voiculescu, alte autorităţi civile şi militare. Au fost la cimitirul
eroilor, au participat la sfinţirea catedralei Chişinăului, la deschiderea
expoziţiei dezrobirii şi au asistat la solemnitatea de la Tumul Dezrobirii,
acesta semnificând, aşa cum notau publicaţiile din epocă, „faptele glorioase
realizată de Alexandru Plămădeală la sfârşitul anilor '20 dăinuie şi astăzi, ale armatei române, strajă neclintită a drepturilor noastre pe aceste
având şi ea parte de “călătorii” în decursul istoriei, în schimb cea a regelui pământuri”, fiind „predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de
Ferdinand a dispărut din peisajul monumentelor istorice. Se vede că reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională”. Toate aceste prezenţe
simbolistica regală asociată cu cea naţională a fost mult prea copleşitoare regale, imortalizate în monumente, completează istoria încărcată a
pentru comunişti. Regelui Ferdinand i-au mai fost ridicate în 1938 statui la Basarabiei, punându-le alături de hărţi, negocieri sau tratate în ansamblul
Ismail, de către sculptorul Dimitrie- Bârlad, sau la Rezina de către mai larg al simbolisticii naţionale, al destinului în faţa istoriei.
Alexandru Plămădeală, cea din urmă fund aruncată în Nistru de către
comunişti. în toamna lui 1940 statuia regelui Ferdinand de la Ismail se afla
Bibliografie
în Tulcea, unde pentru scurt timp a fost expusă în locul statuii lui Mircea cel
Bătrân. AMAE, Fondurile Constantinopol, 71/ E2 Basarabia (1918-1940), Conferinţa de Pace de la
Un ansamblu monumental dedicat Unirii Basarabiei cu Regatul României a Paris 1946-47.
fost proiectat de către acelaşi Alexandru Plămădeală, dar care nu a mai fost ANR (ANIC), Fondurile Casa Regală - Regina Maria; Ministerul Culturii şi Artelor.
Diana Mandache, Capitole târzii din viaja mea. Memorii redescoperite. Regina Maria, Allfa,
împlinit, având ca element central pe regele Ferdinand, şeful de stat al 2007.
României Mari. Macheta înfăţişa statuia ecvestră a regelui în uniformă de
mareşal al armatei, ţinând buzduganul în mâna dreaptă. în faţa soclului, mai
sus de platforma monumentului, două figuri feminine din bronz reprezentau
România îmbrăţişând Basarabia. Chipul Reginei Maria urma să întruchipeze
România. Deasupra figurilor, pe soclu, era inscripţionată data de 27 Martie Alexis Nour, Alsacia-Lorena romăno- rusă,
1918, apoi, mai sus, stema ţării completa simbolistica. Basorelieful din Iaşi, 1915.
dreapta, din bronz, reprezenta şedinţa solemnă a Sfatului Ţării care vota Pe urmele Voievozilor. Serbările Desrobirii
Basarbiei şi Bucovinei, Bucureşti, 1942.
Actul Unirii. în stânga, basorelieful înfăţişa votarea reformei agrare sau o
V.V.Tilea, Acţiunea diplomatică a României.
scenă din înfăptuirea acestei reforme. De-o parte şi de alta a monumentului
Nov.1919-Mart.1920, Sibiu, 1925. Albina,
erau o figură de dorobanţ şi nr.6, 17 februarie 1939; Viaţa Basarabiei, ar.
Macheta monumentului Unirii din Chişinău. 10, 1938.
ANR

75
 BASARABIA 1812-1947
ceas de buzunar, din aur, ce a aparţinut lui E. Sinicliu, deputat din partea
uzeul Naţional de Istorie a României găzduieşte, în colecţiile sale, un judeţului Orhei în Sfatul Ţării, un inel cu stema Republicii
M
important fond de obiecte refer-Basarabia în colecţiile Muzeului National de Istorie a României
9 9
itoare la
Basarabia. Astfel,
în colecţia
Cabinetului
Numismatic se
află o serie de
medalii dedicate
unor expoziţii des-
făşurate la
Chişinău
(expoziţia agrară
din 1903,
expoziţia generală
a Basarabiei din
1925 - foto 1),
medalii dedicate
unirii Basarabiei
cu România,
ordine şi decoraţii
primite de militari
români parti-
cipanţi la
campania din
1941. în colecţia
Tezaurului Istoric
găsim: un serviciu
de masă, din
argint, cu marca
bijutierului Ataţchi
din Chişinău, datat
1888, două
platouri de argint
primite de su-
veranii României
cu ocazia vizitei în
Basarabia în 1920 Oana ILIE
(unul purtând inscripţia „Majestăţei sale Regelui Ferdinand I Domnitorul
tuturor românilor. Comuna oraşului Chişinău 20 V 1920”, altul cu inscripţia
„Zemstvele - Judeţelor - Basarabia - Chişinău 4 X 1869” pe margine şi
Moldoveneşti şi inscripţia „27 martie 1918 Chişinău” - fig. 3. în colecţiile
„Bine aţi venit 20 V 1920” în centru - fig. 2), un platou de argint aurit,
Muzeului Naţional de Istorie a României se află multe documente legate de
dăruit regelui Carol al II-lea de primăria oraşului Chişinău, în anul 1935, un
istoria Basarabiei. Putem aminti aici: scrisoarea arhiepiscopului Gurie

76
 BASARABIA 1812- 1947
Grosu, către Alexandru Marghiloman, solicitând ca acesta să ia cuvântul în
şedinţa Sfatului Ţării din 27 martie 1918, scrisoarea lui Alexandru
Marghiloman către arhiepiscopul Gurie (4 aprilie 1918), declaraţia Sfatului
Ţării cu privire la „Proclamarea neatârnării Republicii Moldoveneşti” 2
(24 ianuarie 1918), telegrama adresată
regelui Ferdinand de către Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării (11 aprilie
1918), actul Unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Ţării la 27 martie
1918, memoriul înaintat regenţei de Constantin Maissner, în legătură cu
situaţia politică din Basarabia, scrisori adresate lui G.G. Mârzescu privind
situaţia politică din Basarabia în primii ani după Unire, actul constitutiv al
Asociaţiei Culturale Sfatul Ţării, din Basarabia, cu semnăturile celor 20 de
membri, 1 scrisori primite şi expediate de Pan- telimon Halippa, scrisoarea
lui Ioan Pelivan către Asociaţia Culturală Sfatul Ţării, certificate,
adeverinţe, autorizaţii eliberate de diferite instituţii din Basarabia, memoriul
lui Constantin I.C.Brătianu, adresat regelui Carol al
II- lea, referitor la nota ultimativă a guvernului sovietic privind
anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, carnetul de zbor al pilo

77
 BASARABIA 1812-1947
tului Tudor Greceanu, din cadrul Grupului 7 Vânătoare, participant la
luptele pentru eliberarea Basarabiei (iunie 1941) etc.
Un obiect deosebit de interesant şi valoros este o „Evanghelie” tipărită la
Chişinău, în anul 1855, dăruită de familia Mihail Kogălniceanu, bisericii din
satul Râpile (plasa Podoleni, ţinutul Fălciu - foto 4).
Foarte bogată este colecţia de tipărituri a Muzeului Naţional de Istorie a
României, mai ales în publicaţii apărute în perioada interbelică. Printre
periodicele care se găsesc aici, se numără: revista „Basarabia economică”,
revista „Basarabia”, revista „Mugurel”, „Buletinul
M u z e u l u i Regional al B a - s a r a b i e i din Chişinău”, revista „Viaţa
Basarabiei”, revista „Moldova Nouă” etc. în biblioteca muzeului se află
78
n
» un, •
numeroase lucrări de istorie, statistică, economie referitoare la Basarabia,
nelipsind autori precum: Nicolae Iorga, Ion Nistor, Ştefan Ciobanu,
Alexandru Lape- datu, Alexandru V. Boldur, Petre Cazacu etc.
Şi fototeca Muzeului Naţional de Istorie a României are un fond de imagini
(pe care dorim să- 1 îmbogăţim cât mai mult), referitor la Basarabia: cărţi
poştale (mai ales din perioada interbelică), fotografii ale unor personalităţi
(cel mai bine reprezentaţi fiind Pantelimon Halippa şi Anton Crihan),
fotografii din timpul campaniei din 1941. De asemenea, trebuie să amintim
litografiile semnate de Raffet ce surprind tipuri sociale şi aspecte ale vieţii
cotidiene din Basarabia mijlocului de secol XIX.
în ceea ce priveşte documentele cartografice, merită menţionate hărţile din
 BASARABIA 1812-19471
secolele XVII-XVIII, în care apare „Bessarabia” (sudul Moldovei), dar şi
cele din a doua jumătate a secolului XIX (printre care şi „Harta Daciei
Moderne”, realizată de August Treboniu- Laurian).
Colecţia MNIR cuprinde şi alte bunuri Culturale legate de istoria şi
personalităţile Basarabiei: obiecte personale ale lui Pantelimon Halippa
(permis de liberă circulaţie pentru C.F.R., stilou şi coupe- papier), broşuri,
afişe, diplome, obiecte personale ale unor participanţi la campania din 1941.

79
 BASARABIA 1812-1947

Diplomă de participare la Expoziţia generală a Basarabiei (1903).

MNIR

80
BASARABIA 1812-19471

81
 BASARABIA 1812-1947

Cartografia Basarabiei înainte de 1812

82
BASARABIA 1812-19471

83
 BASARABIA 1812-
1947

Af/ R O M A N I A E , ^
Wnj fquae o&m “TUnuia
thctu')
§ VICINARVMQ3 REGIO f
NVM.,VTI BVLGARIAE, !
WAEACHIAE, SYRFI5 i AE, ETC.
DESCRIPTIO. S l CVL.I.
Woie CţfadĂo ■

cio- io- L X X X U I I .
^VALĂ^HIA

84
BASARABIA 1812-19471

85
 BASARA
BIA
1812-
1947
•IQVZS.

lamboli

86
BASARABIA 1812-19471

87
 BASARABI
A 1812-
1947
BZSSARA
BJA.

ArcHipclago

88
BASARABIA 1812-19471

89
 BASARABIA 1812-1947

Romaniae tjuae olim Tracia dicta...

(Iacobo Castaldo, 1584). MNIR

90
 BASARABIA 1812-1947

Danubii Fluminis pars infima, in qua Transilvania. Walachia, Moldavia, Bulgaria,

Servia, Romania et Bessarabia cum vicinis regionibus ostendutur (]. Baptista
Homanno, sec. XVII).
MNIR

91
 BASARABIA 1812-1947

92
 BASARABIA 1812-1947

Amplissima Ucraniae Regio...

(Georg Matthdus Seutter, prima jumătate a sec. XVIII). MNIR

93
 BASARABIA 1812-1947

94
 BASARABIA 1812-19471

Of Moldavia.
Moldavia. Transylvania,
Moldavia, Valachia,
Bulgaria etc. (Robert Mor
den, The Geography
Grammar, 1708).
CVM

M OLD AVI A has fometimes been called Great IValacbia, and

Walachia on this fide the Mountains. It is very Rich in Honey and
Wax, for which the Tenths of the Prince amout Year- ly toabove 200000
Crowns. You (hali meet with feveral Heaps of ftones, which they report to
have been caft up by Doritei Kingof Per- fia, when he made War againft the
Scytbians. The Capital Cities thereof are, Jafli, or Jafifum, the chief Town
for Wealth andTrade.
a. Soc-

95
 BASARABIA 1812-
1947

.urmvno B, ILE ROYA U M.Y. Zs n

T.
HONGRIE
ou se
lk trouvent_
Transilvaniei ^ a -
M-° 1 d a vi e> La
Valaquic i
3 e sclftvo nie»
vpuzxarl\ţ^,^ -L a Bosnie»
j L a'Scrvie»
X ei- la. .
L^'^Pulo’ ane» D/AV
I °â,.c.

TE S S^TTABIE,

96
BASARABIA 1812-1947

97
 BA
SA
R
AB .7/ni

IA
18
12
-
19
47

98
 *idp/
SKk
BASARABIA 1812-1947
I
Tcrncivr.
.dietJuDaitu1>r
’tonic,
J?lo ,yloc&t, = Sti'a/on - ti/y cn dorine câupPto
]0/VOl jcenc^
•rzjc. O eJff:
vide Tornijwat'u^
j-ept- d- ^ Tar ftlodennea deit-x
^SimM
•z3 a/na ^ -dterde£ona/e
y///v $
olTFanr.
rai>r7',
‘^ER NOI RE

uiw
Olt MER KAIEVRE
'ocrmo/e
Ancienement
trerratrop
O C/auoit _3nflf /^r” duZion
op ti
T/n,r vai O//SSM. p o n t b u x i n *
\rn a ic

f
Ejticnne. - /a Rdi'enne. -
! Lndialaa ci LCot/itaa V,|
L adia/a* r «-»■
. 1 1
Btla. Un
IPtert'f I dietno
(Rjtt'cnnc- . tn &rtt'eane
! Ladi^taa . Loiiu •
fertilii and. |
Otronni
L Ine/r'e ’ -
Beta - - - JTL
-
. loeepA. ■ - ■ J

'leat o IiSa/emon-
Rmcfy. -1. La slnd/'e . .
data./ LI. rina’/'e'- H tnar'oio'ti
tac/iar t/i/ne J/eur-e r/e faamtn Beta- M Loiuut....
enaevne ■. vcammo \\ C/tnr’/ea
Higi/rnond.
s/tbcr'f
Colornnn Ladir/ao
Temi .....

99
 BASARABIA 1812-1947

La Royayme de Hongrie ou se trouvent la Transilvanie, la Moldavie, la Valaquie,

Vesclavonie, la Bosnie, la Servie et la Bulgarie. Chez Chiquet a Paris (1719). CVM

100
 BASARABIA 1812-1947

IjMarcmopoh PUJR0HE18CHH
I p“ o«kr
l fu"!‘r„. S c H KLEIN C
/jfyftuul ■ ’useviriă "JARTAREY
(Stanifla
IahuKiec
L nebsiden
u W A R Aiîgr/rnlztfndrti
LaINDERN
/*vfir/k[d/wi
vSckrf/ii'rn înLripuo
Sffcr 'Jfer T Z E ' DicEuroparirehe ader fi
nfni klernt Tadarejp hal un, I
fS/jii-L. tewehicdcru Lansehajf. II
ten. v/elche udrweyen I
r/s-As W M l I R Erupe duRaums,elen I
souâtdieangrinizenden I
K ^T2- .y&Vldt'ioatr SC » Be7ina4a
ţ* • V; vţ; Vi r^ţx^ *|gj ^ Lâtuhr.milprojsenButJ\
^Cir.CoraUlkaMoar t‘,:
dnhm<\nuf00kv
-.»3 *{V”ViV‘ Zurkkirun
7-^.ji^fery _ °Pul'JLikri5-S 7aria.rtp^elioren (r. Crini
■Or v_ «
.cmeJfalblnsul.
iMÎSS^i^Ţ^p ,\{{ j'.»\v/
TMTarfaria nimor.
(Ziehi*/ |i$a! !\:i‘‘,V das fede Laiul.
8 yAf, '•Petyd
X. TO.Tarlaria Oczakovien
£rchhununt%p^!*B3MsZ.j~. /n&lJţKfl ’*d B c£&cii*tdbU-..........Sm
rAnyren IzcndcLa n,
dtrsind apej’en •/Lrrepcn

ImJş jP "riouJa [raprrunl Cir.

CircajsixwJchesdicCu..
l /SjKrdti.t 'i-tj
oloivn.x Poriisehed&da. nt la
OrvAiox" WcorJ» ngeit,C£rţ«*
(Axiopolj
\0S2i. glliiruonrla. A . iţ
T&Tamcrof.ev/ieLzrtj/?^'
r.TTri buIarnTurcarum
f£ răc\»w dci-tn LâtuLrman cin
o^'T Iy*{eHi<
o/.r.-.r/t/
vrudeek ' Iheilclin Air.Auoca.sia..
Ah.Abassia.
'Rrmrkv ^ .hanuin^ Genelet
\ J}i4UMO.lt l o fbem^â Afi. Afinjprelia.
bred 3-d\ ţMjjg
Im./merlia.
■ llelecuiez ' Luhek O. Guri a.
JT Pijruno •••^iv. ddeni’
o (Bm ,£tj*<rutalc ^Tin
Gcgen Aliffaf ist
2/Hcntrni
B tfj. 2ârfar*
Yon\urt,wcinus uv&ej
yjiRojvnc “ ^\
MORB
(z,tlerab damn/eru .dar/uben
ţ'a‘' \ «r'XJâ/X;, OvesenA A.Amaxii.
fcpbliaica. W.I
Na .Nalolia.
V///i "%”' />ai/7We iă4 ^
'IkniAn mnuvuar
u .
x ,i/ * »^><2 F-o.Koniania.
*K f /’. ‘’ fîo ^ Bu.Bulgaria.
S.Soîix [Zarriza Oţccn cibendlisat
»V* Mu.Aluldau.
P IXPcJniydif Ukraine
l^ol&diTomiy •2^4rJîir<f/ Cr.yen ^Hi ffcninehl
P o N T U S E U X I N U S « , <t tslsujmclcn
war mtnny
WCcLr&ZZ M. U WofcoriluAdlknrw
| Car/rify C.DDoni sche Cosadccti.
fiMÂA U Vom* 5jrM«rmbcr K. AiConiţrrich.

101
 BASARABIA 1812-1947

102
 BASARABIA
1812-1947

jn/\KiemuTi
i<xr\tbui>tx
tender

103
 BASARABIA 1812-1947

104
 BASARABIA 1812-1947

ILuui* Die Europaeische oder Kleine Tar tar ey

[... Bessarabia] nebst den Angrenizenden
Laendern, verssertiget von Sp. Screibern in
Leipzig. (c. 1749).
CVM

f* y-7‘lUArSSfi
ama.fi/dt
Re» ^-2

105
 BASAR
ABIA
1812-
1947
''irtnnm,..»
C/lO/tk
,, CHOTran
CHOT

106
BASARABIA 1812-1947

107
 BASARABIA 1812-
1947

wm.Mm.ir
\ UX&
MdCSSMM, {

108
BASARABIA 1812-1947

109
 BASARABIA 1812-1947

Ty’5r! \
S6ptuuuudi^m_
■1
&l#0tu&JuTm'f~
\y.rMjCt %

JCAJ? T.
KMiM-

<u,..

A^rkwt

.'4n]*u/trn Wrr/ft*

Karte von der Moldau und Bessarabien (Jakob Schmid, 1781).

MNIR

110
 BASARABIA 1812-1947

Principati di Moldavia i Vallachia (Antonio Zatta, Veneţia, 1782).

MNIR

111
 BASAR
ABIA
tîpSXHi»
1812-
1947

: . ... ...

A T O/Ţ-IE

112
 QRTK GENERALE

BASARABIA
'E ’ 1812-1947
DE EA.
T ,
TKQVIE D X IIOPK
’ KT DE EA
HONGRIE,
(7toczţ/n
I/I/WA’/UC-JT
•«VârVir i4 Plulijipr
•■tAji/fjw.w

r
iyv//< <•/ MAw-fa//w i/.Vwtf .
«<V /./lUtAvHtf <?.;(«/.• |/|W|<»I«|

113
 BASARA
BIA
1812-
1947

^ (AynŢt^i ’
Yn**H a Jf
«fUv: r
<■
rEu»,V»» j

/
7Ϋ»Â«
»^ n?
A'A' /

114
BASARABIA 1812-1947

115
 BASA
RABI
A
1812
-
1947

WAaA/,

116
BASARABIA 1812-1947

117
 BASARABIA 1812-1947

Carte Generale de la Turquie d'Europe et de la

Hongrie (Philippe de Pretot, cca. 1787).
TuAi CVM

118
 BASARABIA 1812-1947

ah [uluia For.
+1
Impkrii Romani
DtSTRA CT-i .
Paa's Orientali. .
A
R'./foAwn.PrimarioHydroşjrap
ko
N..\ .iii
MtUrn* Ttu fira ut braJn

/fewnawn- Ptrvmr. Jr tir (imt/ir

Imperii Romani Distracta Pars

Orientalis (Rigobert Bonne,
1787).
CVM

J~A,
119
 BASARABIA 1812-1947

SuttKjior.a
i.iii

•feontftri'Scl
u

Mi ,•■•// J/,rr„ I.F. Sm.MH)

/v«//y»wT.VSoin.«Juu..

MD re
i.xxxvm

Karte von der Walachei, Moldau und Bessarabien (Jakob Schmid, 1788).
MNIR

120
 BASAR
ABIA
1812-
-TT 19471

J'ta.nniAâ

O 11

îsCru

61
 BASARABIA 1812-1947

122
 BASA
RABI
A
1812
-
1947
1

fou/
ttub1''

61
 BASARA
BIA
1812-
1947

’S i’nvAi 'uiţa/cxtit A*

124
BASARABIA 1812-19471

61
 BASARABIA 1812-
1947

V 7)1 E
1

bl A1T D S C B A FT BlS
SARA BIEJST
JTislcixa
L -Nro11 ,A

126
BASARABIA 1812-19471

61
 BAS
AR
ABI
A
181
2-
194
7

UtttuH

128
BASARABIA 1812-19471

61
 BASARABIA 1812-1947

n.m jl*4 ^ ^ ,ff Jt

/» BetM.ra.lntn knmren A-jine Pcstm /

D;e Landschaft Bessarabien Nro. 11 (Franz Johann Joseph von Reilly, 1791).
ANR

TuiJC fot,

130
 BASARABIA
1812-19471

ClURTE

IHVARZ EN-MEE RES

Z 7, ^ ^-

VtiAr

Ml'.tR von
sT
M.WHAH
A

61
 BASARABIA 1812-1947

132
B
A
S
A
R
A
t
B
I
A

1
8
1
2
-
1
9
4
7
1

6
1
 BASARABIA 1812-1947

134
 BASARABIA 1812-19471

Charte des Schwarzen-Meeres / Nacft Murdochischer

Projection entworfen und nach den neuesten
astronomischen Ortsbestimmungen berichtiget auf der
Sternwarte Seeberg bey Gotha / Gezeichnet von Ferd. / -W f -**/
Gotze, Weirnar, im Verlage der Geographisches
Instituts (1804).
CVM

f
<W,A
IMIVUI J

61
 BASARABIA 1812-19471

Jir.-,t, f>? tlltri'/hily i JEJSmerslţyJiioufay, SvtK'Uc.

JFuh’ .

Turkey in Europe & Hungary (published as the Act directs by

C.Brightly & E. Kinnersley Bungay, Suffolk, July Ist 1806).
CVM

136
BASARABIA 1812-19471

137
BASARABIA 1812-19471

139
Tratatul de la Bucureşti (1812). Anexarea Basarabiei
BASARABIA 1812-19471

141
Generalcharte von der Moldau, entworfen von ]. Riedl und
under defsen Leitung gezeichnet von F. Fried. Wien und
Pesth, 1811 - Hartă detaliată a Principatului Moldova
înainte de Tratatul de la 1812.
CVM
Hanul lui Manuc din Bucureşti, locul unde s-a semnat
Tratatul ruso-turc din 1812 (desen de Bouquet, litografiat
de Ciceri).
MNIR
BASARABIA 1812-19471

143
: ^ Şe ^ y. f )N F> t
t|WT|Fu|!
i ÎMHV
 BASARABIA 1812-19471

y, AwU*» Jft- «w«l>' Vi/ .X» -di^-uf, I,illU. ,^

tjii/aţ'^u- w)V*«A- aii/«!-«>.'>'jtf'U> «U».i «vO1 '
&* C*fc> 4*4* \,J y*
A XW<> je *> J* aiaUiiiH».*** *,J) ,/<*,‘ 'y* *f’A‘ V.
■!»i.)i. J»-L. .,Jl JL, X-l/ «uti* . .1. V. ,. , ■*•>■){VU
^•Wf^rV «JîJtaJ-i/ xii**#. >u >l ^u,u i.- i~ i ‘*‘+*<1**. %’'■*" -W'-i' •W. j«i» ar '«iu^i. «Wj^ ; A-,J.,.,‘.. ; v^" **

îfî**- ^ «*. ZwîrXl'*

'<Sţ>U~* «» [M;
fc
™ V' *«•*«

1.3Z9
U-i/
<lwi«i<Wi.W>
-»•

•'■ r^ulÎL^1*' ««*.4*4* * -t. u ,,‘*ft'_' At* w-vî,

v^\. • *&**> ^J*z

73
 I BASARABIA 1812-1947

<c SM *•"
wf ,tf7 V" T** ■** «W-ut, 2 ty*? ***+ A.J
j, j^jfc ^ . '• fii^j , ■ , fb
v u
V. ^'

74
BASARABIA 1812-19471

75
 I BASARABIA 1812-1947

A Copia Tratatului de la Bucureşti din 16/28 mai 1812 aflată în registrul nr.10 al Marelui Vizir
(Sursa: T.C. Başbakanhk Osmanii Arşivi Daire Başkanhgi, AfDVNS.NMH.d.OOOlO; prin curtoazia domnului Abdula Irsel)

Articolele din tratat referitoare la noua frontieră dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist:

Articolul IV: Prutul, de unde acest rău pătrunde în Moldova, până la vărsarea lui în Dunăre, apoi din acest loc malul stâng al acestui fluviu până la Chilia
şi la vărsarea sa în Marea Neagră, vor forma hotarul celor două imperii: Rusia şi Turcia.
Articolul V: Partea din Moldova aşezată pe malul drept al Prutului este părăsită şi dată Sublimei Porţi, iar înalta Poartă otomană lasă Curţii im periale a
Rusiei pământurile din stânga Prutului, împreună cu toate fortăreţele, oraşele şi locuinţele care se găsesc acolo, precum şi jumătate din râul Prut, care
formează frontiera dintre cele două imperii.

76
BASARABIA 1812-19471

77
 I BASARABIA 1812-
1947

Hartă otomană, prima jumătate

a sec. XIX; are înscris: Rusya
kitasi- Rusia; Nemge kitasi -
Austria; Bogdan - Moldova;
Eflak - Ţara Românească;
Bulgaristan - Bulgaria; Kitayi
bahr siyah - Marea Neagră.
Cartuşul hărţii: Coloana I:
galben subţire - forme de relief;
albastru subţire -frontiera dintre
Ţara Românească şi Moldova;
Coloana a Il-a: linia verde -
frontiera Imperiului otoman;
linia roşie- frontiera Rusiei;
linia galbenă-frontiera Austriei
(Nemge); linia albastră - linia
teritoriului cedat Rusiei (Sursa:
T.C. Başbakanhk Osmanii
Arşivi Daire Başkanhgi,
HRT.0040, prin curtoazia
domnului Abdula Irsel)

Russia in Europe, Edinburgh, J.

Gellatly, Henry Washbourne,
Londra, 1813.
CVM

78
 BASARABIA
1812-19471

KARTE
WALJVC®^

«ebat Theilen *
fl
^rnn*enden

tt£Ai*n

79
 I BASARABIA 1812-1947

80
 BASARABIA 1812-
19471

Karte von der Moldau,

Walachei und Siebenburgen,
nebst Theilen der angrazenden
Lander (1820).
Wrhnltniss t: Dr. K. Sjohr und F. Handke,
Universal - Hand Alias.
CVM

81
 BASARABIA 1812-1947

LV EUROPE PAftrV*

82
BASARABIA 1812-19471

Russia in Europe, Part VIII,

London, Published by Baldwin
and Gradock, 47 Paternoster
Row(May Ist 1835), under the
Superintendence ofthe Society for
the Distribution ofUseful
Knowledge.

CVM.

83
 I BASARABIA 1812-1947

Congresul de la Paris (1856). Recuperarea sudului Basarabiei

84
BASARABIA 1812-19471

85
 I BASARABIA 1812-1947

Congresul de Pace de la Paris - extrase cu hotărârile referitoare la Principatele Române şi semnăturile participanţilor
(30 martie 1856).
€L\inom d c (fiîkiL loii^luiManh

AMAE

euxJeMocue^d^J) - _____________________________
cJftj didieid, A

lem/neJitet» turMMnejpnmaneM& jeui/urdejnum/dptwrtidr/utsctutttyont/a'('hinii/ţUrniraep/nnrtut'tnr/r'imytfrrţutfi

(SUI:19. /
CL/tndadJuut/earnUumd/d//ulnf/tdJguiauwrutiraue/e/Jd'unamnuitoaccent), râ(//n/d
faptindprdri-tdJuJinenc/d,rAarunrr/re/ — duîJJanctJcmitndani/d'a/mdtHeeiJ/alientm>,mieuf
iernai.rit/uTHtfânetuld/yentuturrnieucitm/dda//(ianuirs.

y f (SUl:20.
UaeeAeuyr 'era fil/hi,ttot/efeJie/tttfeUcJrn/unmduru) fu/dh/riZ dapr/den)OtCu/tC,
MpoutO fn/rtartijJu/tt* AaMietie.d/dattew/ydirett'eu
JiunuAr-,JaJffap d/e i'/jnipereunde/eu/td/tddl/A^Ji/dcondmite/a;Xtei/facai/ortdedrxo(fîn.tip
est
Jatwuvewyifaek/iuepa/tiaea'/)/da flaut, aurtyi/dvtiÂe-a/'/d)tiu /f/r Ajoiun/rJoia,
'uj/Htt/M'pH/dn/ka/Atit/snenfia'muled
d.(i/^MWUV,(fiuvtcbCti/f 'teu/// iiaJr/u er/t Vet/jdy

tuvo cl.pJob' QtaÂ/ir Ikfiamt pi ty,[maJib&/ l'Gnpereur r)pJoud/J le A;

CAuUiU f faJdloicfa^dfakunitueJrj i' wnjj pavais r)td (yttljMfinJ'CMiwJj'J da dtdvr* dj^rmUtfy uns
teunu cuuxu

86
 BASARABIA 1812-19471

caJamdrfa) djJjxruwt/tu, pd wnUaJtfc jydvMÂA0 d ted&ur* (far) cwyyldxzăonA cjuJb i'ont kui
fwukty, ont /ditlti clu JbdfJvbwaves^aJn/uedfalfaebipetm d (JjjdjdcheyiJwr -fad vaded cL$dntwr*
au dlfaM^rferaerifa efccL ia amdcduialZM (faJuupcudXdl era (^wtajtfppwr d)ejr^>
Ojamirdfad efaicatfu) ed wdiproytud/
( r4Mi)mtrj)ario>^eddwdmetdfideJ'Cenăw^
(Mom/art/. ,
QA~dfae^jed,rJdvtl

87
 I BASARABIA 1812-1947

flttfrot tur '/ui' Se rMrhfiat, Pr i/e rf JeaJ fn ttrtitt/i (u r/tj act:H.

tunen/aa
11 /tuta 'tt fa 'titani t/r l/n/pur//
mdtfti'a/rt htttJtur ir Jurat/M' / r/ im
aiouur u Jtntatnru JnxJjt ‘Jitt/lt. fin
atnwUdr ttpomC, f/i/id/»ns )\
^onlurr,tnlrf A df/ur f/npPi/ud, )n
tJoivux tu/tutu fl&rtkţictdwr)^ ^ ^ etir num num* 'etnii jnntttu/ttr
^ in/tri/d t/t iru/ed (ed e/ad/ej t/f
r
jtetf d/H/wcS c/tj XutffanttJ rrn/v/r/aM fyiirn
& / p £Ut:$S.
t,r/avJrJeJdUnuJ,ftUntrdti/jamtai// ftYn titre.
, ) GMţSU
r h tti/ryt /rU / ttr fa P/tlUtr, drtre
armuri u fa PPmeif'uiilr'r/t 1
tlcfr/ul’U^JnuJ fer Jtuemin/if' dt. h
dt/M/ttf //Al/y.
haiihnU dt , rt if.rrdcttr
fsn/âtfin/ btj e/ioi/j ifc pnu/titjfJ
adJwuA rtu/r •/d/iri/i/ruiui,eP,
ptHVcmi i'tdp'a/* M hfit/) ctiUMâ,
//(tur e/iMt-— jWmit) di
Uuni)/t't>Utr at'iitmd /tur
pPmm/t.,eti c/idfQjfin) ii/yrhtm) fit
IlUfid frtfi] /t/d//,
pr atun%
' (d ‘Jnwtjjait/ftl t/r tâi/ar/ur r( t
rMehartr ren/imareni « /otur/dettd
la dny taine/f’rn /a
fpiu/faner/'—'
crnhaehnftd, tir/ ţnivi/ufrj <f ied
inttttuni/e'd den/ filai Jtrn/ ta
/tc/drJJiret . f (uruit < ţrtedtdtm
tftju/utf nt dna ueiuttr, * ut- (Uni
t'n/> tute ntd iPuţ/lnneidyatetn(ed. Jf
t( tttytruuf ehud (ttttd riffttttri
m/Aiumt.
/(t t/u t/int r r%u.r, /trtnnnr rt
renderver nu/ di tot tfhniripnti/rJ unt
dtmini/f'rutirri lu/r/triton/r e/
liajtettolr,, «imit (jtu fn /Jnur ii/rth
tir rtt/u , r/r Itpflt/trn , dr rr»unenrr t/
ir tttrri/ja/trt) .
-/<>i frttJ ţj JhtluU, tupwUffuu
rit viyurur*, detun/ modei. ‘Prun
e/n/fir un rnmfih/atente) ■Jur td/t
trudim , unty (rmmi'dtntt dnrria/r.,
dur fa comfnditim dr /ayu/Mt* Âd
llau/td J'tajdn aer.) omhnt/an/td
/itJofirumb/de reunim dunei(e/ai a
(j&iuhn/ttdl, aver unt, Pnnmud/cute
(d &u
JiMtnr r/lde . * Jr/t/ri//, erut^tuene, auu dlpt/a/ietiJ t/t (a
P f Ut fdtnmrddim ama jttutr
(ar/ir rhs \ iJieufumn dil/hti'tu/u// r/t-
J ‘i/ii/!ripau//d r/ dt jvuptder led
fadtd dejrur ptt/wtr rtyanidu, iiirp ■
'Pe Mripd/ te tju//rteif '‘unt,/ ir
crnrte/tn
iînme.hai/tînml, t/and r/aeurtr ied
t/aur ?
i/ict inrtd, un r(tirtu hi fier,
(tnnntide" ei Hui/uter n mnl/t/tttf (tt
ltf>rt'/lm/ittirit (a/t/ud M ar/t t/ed
/„ Jrtnh ' (ej clitrtnd Jmn/ aji/.'r/u tt
tur/utuur ij mur rid ithtt/tt/ianj
tmt(tt’tintii/ ee_ /'euyttiitdttOin
d/Aetdtiu dtd fn/ete/ftuu/td.
(Ine mJimrUm dti fr/ttjlt'l triptta /tj
’eufipor/d t/r la pmnddJirn tttur rn
t/ivand.
j <§xld5. p.r .
Utentm/ rn rrnditmt/ien/ăptti/m
ttntdf par ItJ duur 'editând, fit.
P/mnuJdion Iranimi/ke
dând tfittli , nu dir/ft ttr/ufj r/tj
/rnPti'tjitt.j h tr'JtţUnl dt donpnynt
(trtuni/. p-,
J'tttltidi lfina/e uner Irt
'jhuddrtnte diijetteinr > ‘frta
rendttew f*ur mu Pr-nirt) itin
rnudui tt (Jittid m(u led lhm/td
Atia/ir/t t'mhmrtan(/d ■ ci un halfi -
(rm/fti/imt , ennd/tOmut,
dijitiJ/iirmtm/ /'fuyttttt'dtdiitn dr rrd
d^triuad

88
BASARABIA 1812-19471

89
 I BASARABIA 1812-1947

-ţ (i/i mn'J di iPlai/J, di /an //iii/m/i

punt dr'JrrmtruJ iMuJ (a- f/amtitu rtZ/eetierJ \ Cm/ /•!/(//• n/nP/ dâr •
\tk/wta ttJ %iptutetJ
dytutiuH/d.
( a d:S6.
Jl tJl ct>nvt*u/./fi/ti q
amar, fi/wd ied —
‘)kintifiau/tJ, hm^crtr mm/r
mfkn/tit, fit/pau/det, (imP f/ iu) h
niftin/t/tir fn rJ/u/J/'vt
(''utfweup fi d afPimt' r/J//
'nt* j^t,tUiere^. Pf/mm/
^rnku^O
nt pouwt eUr (tppnrtfiy/n/d-
ht/dim/ (ut/Mo/Pmmi i)t '(l)!
tnd*r<iur/ aitr/r>ri/nv/rsi/t
Jt/M/tn/ fUtP f)emunt aJip/fuP n jvukât/rpour 'i/pont^M
/eu/t ruptrJJien ilt/intprrrd. tPrre..^

iJt ledtsporf in/curur t/id

'•'flincipa/l/td tks
tinuvaJttutuuoottsfiompnomidi t ia*JuÂiân/d
•/îi.// eiettrfnP/)tn_4u>Ks /tJ
rm/t/dP cenb//ei//n//J rjur i/J
m/tPma/ u />///&//'p> o ut' ) HuutUtnâ4 fiu. lUaiitr
{fir/ba i/pai - //Mr /k/fm/i/w ftf fHHiM/t avo ir ii/d/ rJa/id
ntv /uefirtJ
uit»//
\uuti/die-. e/tU/y Ctt)
fyhi'Jelatiraj.

90
 BASARABIA 1812-19471

dhm/ad*/*el/fi/e/u. ,2fi^fi//UJl60l). i

91
 I BASARABIA 1812-1947

92
 BASARABIA 1812-19471

/’Jlj/ilSlidd/UatiJ&Uly// /

93
 I BASARABIA 1812-1947

94
 BASARABIA 1812-19471

retrocedat Moldovei în 1856 şi restul

(/fid/lM/j'/tif/Jdlr/nfiieitoduiUld l/_. / y/udu/y/i;in/Xiinmi. Basarabiei (Paris, 6 ianuarie 1857).
Protocol privind delimitarea frontierei dintre teritoriul AMAE

95
 I BASARABIA 1812-1947 {f/MŞtir, . tlam jftl *//l/l/J/J tul el/ael/. afini/ era/u/// Al/J.ifUfotlr/UJd/rrtf-
fuŞ/M/Meldinu
/ele/eU. f/u dt e/d fidel/eu u/tu H a / / /
(tc
ele/aul/aem///l.>jj//M/ddfie/*# -fi/<— fi/*/////fufaet d/J //M/dtofH/J daune//eut
y/j/ finito/ fitel/ee//, fu ed/ fidlUto^fiM
aHlfimd el/ /et ^/fei J*d â 'ăpl-nuiui ei/d/ ele/ /eu,
diM/neO/U el un fiem l ■meufee/ '/e/i // dl fi//to fieti /i

//de /, //ee/wen/ee/u/ifntde/e/eende/uue/u l/J //d/J r el. //dlfi, e,fi, y/n. -n, i,fieml ei
'/j/wi/im'MJdl/m/Z/ll d/e e/fi/erd /a uul/ el d/d/netot/to d/ leu/ fi/f/e i /t /din fi; ed/lto/ el/ de eut
ypmtLMUdtu/sxe/axe/i///euMl/
ier/eh 4/ideeet fiete fiu-iedul f 4. e l a. 4/ ei. fi, el.
f
4/ ■ fi'. *' '• Heetotod //ML/eh
/ l/afian f M . f i / * . /*led//'4///44M/M0a4eul/el. l/e/wa/i fi/Jfu are/a/e*
fitfysmMfifidri/iiidl/wrU'Mifrts, cJ/Mfito-
e. lle/ufu »/ e/6 /U»t*/dj fuj*u * dr 1/11// /Jafi/aul te/je/ld fi/ea fiu fi/llul ne, */. (t ■ ef.

di/finiufiin.difi/U/ $0 du di/Mft'd- fet/fee/eul,

ffidUJ, ddmitoiÂu/fid/du/fiid/fin^
ddffirtidtM'dMfi/imfii/>^dxx/x^XMUMmJ
/ .fiedii/de,difi/înmi.di ,
di ‘ftfmJffi,di ■’ fwd/it.did/Mdiudfh'

96
BASARABIA 1812-19471

97
 I BASARABIA 1812-1947
St i* m /fttt Sfiit i/ S/uiSt ./luşurt
MU {turtei /ti' ii ti t/uftt J/u. du
itim/y Si- /(fitiimit- urutmt St i/ui/f
U/u). i/ut/t, fU/fttî / y/t Mtmt
‘f/rdu/tt/ Sftt/ td/t t/ftftffti- y/t
/At/tttf j/t/fU M (i/tfi/fuSufirL
Stt f/UJ*//t. MUt Jt/lf St /itufij lit
i/L /(Hm A. ; l/m/tSuti (/ flltty
/t/tu■fttJfUl
y/t ll/fl/riit M/tfi tt mii S/St/tHU/i
*y‘ H/i/fUHt t /t //Mu Ai. -t/tt/i fit ii/i
t/iui. /M/fU i, B. itl/fi AlfUMtilt y/t
(ft/dt/Ufii luf/uiut fM/fU t /t
/iii/ti C, ii yft Suifti/tt/fui /t (id/ti
tttdMt. Utiiitiii U n/fit/ltÂ/y MU
t/it Uttt/tt/i Jti/tut t //. /ii/ti E ; St
MtUftmti M/mii Sfii ii ‘ i/tt/iu
iltt y/t ,'tU-ft IftMtUftt. tu
/MM/HI St/MMuJWa',tf A', tiJf
98
e-is\i f>i*•t■/■tt / . .
~J>tt i 'fi/wM/tit/tii/J /(*»/
(ItfU/ftUi m /t St/t m/t/utt td d/t
yittntSi tdtJ dUlif/UU / /» .
////StUU
/ttU.y/my/Ut/tMiy'tu
sutdt
■'/ ii
eutatt
St. MM/tt'/t ti- fut /V/ttStt dii/tmuu/.
M/fit titti SitiM/ /fy .J/fi'Jit4t'//'/i-
t'tWM/Uii. tttj
<it J/mit/di/t/ S/J St(tit/t /tiu/*- St/
/HJ /» AU- şitiis .
2),
xf/J . ’t/l/l^ud/ftitiutid fy/it*rt*nft**ti
fttt /u t/u ttrttjuu/j mMu /tt St/rMAttSJ
iit/ Sii&ttfii/t i S/A /rtlifitlJnu>t-- j/,
f/irt/MUti // (3>/ii* St a 'f/ta*/. SMtM'ftt /
ttfStsst / fi/ts jMty eiy/titi // fi/t/fOu,
att /uit Sldfl tHMMU/J kSy/*r '
fu/t/titMudd St ^////Stiii t/turtii -ii.
sd/d/iliuii iţii. ii Sil 'ţ/Sii/ Si f/titS
rt/IMfi /Uf/ttt tJ SitiS ii yU/ut'/ltltriii irtt-
mdSi/ii St is ff/ui/mt- ri/fit S/ti
t//uitiytt/tvty t?t tlltt.ftttH.It/i. Si/ •
ii/Miiitutii/uu/ tiuttHt/Mut/. t/t //Mi/, futil
•i'ttSi St/fttu/.UfMMii/t-urntM/J/utf/Ut,//Uy/tt/
MtiUtltfUmuti tn(u iit tM/u/fti ii // ■itufuii, futSt /
ii/utu Mut / Şut St/ t/t StJ d/ti ii»yiJ
U t/tmmttt St t/uM/tuS c/Mt ii t/mutt. uttt Sti/ftiiMU Stt
'J/M/Su iuriu.it tişutitSuittte/ttitşu/ttit/tt'Stmt/.iuS/Mtu/ti/tt.S/ut/
y/it///li( f/tut/i Su
//mm/tu yrt/uim i tf/u/iitt/ttt/tti ////i/t/tt
s/sfuft u t/ti/i/ttui- /ui t/Mt M-
/ut (Mt/ri/ Si.itut / u/tii/it // ■f//ttrş*/t/u iii
iiii/trl/ti tt ut/S/ui Su*//t .‘Jururi t( Mui S /Si/t . it (y/tttttttj/tu
(iMiutrrr utMi/utt ji/t i/li/f Su t/i uit St. ÂttJ SftfJit
iuiS/jutU i/.ttuf/fuiUit ’S/J imi/tiMuttU St // 'r/utet ti StJ Js/iaS
et ML
U(M
BASARABIA 1812-19471

99
 I BASARABIA 1812-
1947
ufr/utt. Ut rrrtrf ir r/ iMur Comisia internaţională pentru reorganizarea
irrrrrrrt try/rrri mur unim
ftrrr Principatelor Române (1856 - 1857).
SiSm fttt iSuruS rtrtti /i/rrtrv MNIR
tmr
rtrnrt/m. r,tfr> Sutt/ti/mS tur.
tuurtrU dr /urrrmjttrt lt ti
MUbmMiu tmti /jmtr
nu irmrru // IM n/tu t»Ut tu MM/MUMU
(t/rtut/ttSu rrrtr unr/rtr/r
rtMl M / t i it
/rrfttrtrr tr//rtott//ttututirtiri/tt it!
d.’/t/turuimtu A i/J tUf/rtitnti ilUUtUL

ityr/ ttt dtd UU '//i*uUt ti ittjt/it *»« UiMt/t

Srfttt >SttitU
KtduMU
(ftttd/
//ttUjfSti
■fittm
/i /
l/tllrlth’it
. Jt/nrtS ‘ tft -ttt/ .
dt/ituf ttuţtt"* > //tt/titit/îut

100
 BASARABI
A 1812-
1947
$f$ATO
R

.LKOVA

^^^~hrjrurtarrst/tttst. Itu/rtc*
iOrarele 103 Ce mu

ne Ideii 4 Ir
J Oeet* uiu PUfi
! Jftaiu paf tuia j t
telegrafie*
4* Bieerieele ârtedeeee /
ZUIS6 Kleilerrilerlul letale / tSM
■ ■
rut/luai I
/ 330V Papului!* tu Ut itetr.
U1SI . rutlhutura /_
IHU eterului MM

101
 I BASARABIA 1812-1947

102
 BASA
RABI
A
1812
-
1947

•V J.njubt'i.

103
 I BASARABIA 1812-1947

104
 BASA
RABI
A
1812
-
1947

DESCRIERE SEMNELOR.

105
 I BASARABIA 1812-1947

106
 BASARABIA 1812-
1947

Districtul Cahul (Atlasul geografic

şi statistic al României, de Dimitrie
Papazoglu, Bucureşti, 1865).
MNIR

• Omeut
• .Satul Drum da Cpmtutiraţte
4 MatuUlire u6 Piketul —— Drum intru Sute
mu Conhm V Pbţtr „ Cetate*
• Mori /, BtUd/e* Hooi/înrocâ
aur Stafia Irlnjrnfira Uarituiler ut f>*f nur reauuie
'-i. lume trtrqraf

107
 I BASARABIA 1812-1947

ur.snnnt: st: VXVMK TO'WYwmT.

w. MattMtea tH*UuA„\,

4 . UmtitUrr . " teă®*"

(fap/ Mrţfr «a
A**/r 6 âiJil tf"Wu a„u
Pirrtii X
teri"

108
BASARABIA 1812-1947

109
 I BASARABIA 1812-
1947 Districtul Ismail (Atlasul geografic
şi statistic al României, de Dimitrie
Papazoglu, Bucureşti, 1865).
MNIR

110
 BASARABIA 1812-1947

Harta Daciei moderne, de August Treboniu Laurian (Bucureşti, 1868).

MNIR

111
 I BASARABIA 1812-1947

Turkey in Europe and Greece. North

East Sheet, K. Weeler Lithogr.
(cca. 1870).
CVM

T D R K L v EUROPE

112
 BASARABIA 1812-1947

Congresul de la Berlin (1878). Pierderea sudului Basarabiei

113
 I BASARABIA 1812-1947

114
 BASARABIA 1812-1947

Telegramă cifrată trimisă de C.A.Rosetti domnitorului Carol referitoare la deciziile luate la

Congresul de la Berlin cu privire la sudul Basarabiei (30 iunie 1878).
ANR

115
 I BASARABIA 1812-1947

116
 BASARAB
IA 1812-
1947

117
 li’Vtuvmlald £x 0|icit iSe&ta fa 0j\auf -
I BASARABIA 1812-1947 c t C / u m» 56«/ J'&.î/ o r & t j j t f vi«6 rssr-
j>, jUp'sÂf undi.’-. MJ/MtoA—
Nr. pNMBt QJUJLJBJI--------------------- JL
CA> >rw‘'7‘lrLfyn
, gen 3iw
T---------
jyiTf WŢ
Nr. ooslrtl—«.---------------------------- j
Pută ASY.- ..................................... 187- /Av #»**&*> ■
........................................ |
pur/ 3 $7 <7Ţ1 ..: (7,^-
KOTA Dl» OFICIU 1

»M „
|
!
y/ m ^ «*,- /,// -w* yr f( “£ TTLi.
. . ..f.rr ,., , .... ' Şfoo '%^ffcţ my itff ffş'î 76Co vrf?
j£ Air;r £*$- $£
TELEGRAMMA OFICIUL. CI, tU’s - {£*. 'A ^ ^*7 . V, (, ../.,, ,-A /
C+1*-U.i £7***./
'/c££6. syj/ Y/ŢÎ ~
y«<t
O&ZăoOuJ cA «A s /0
?pA Ttf} */t$r V3/ivr) g<Trs rtrs ^ / /!Sr
***
/LdL^'ţţrm ,
Afu ; .**/*' +JUsi
Sil» A/ ^ A.IOULMJA?. A. W'X ogoy
3F?
. %U»rn£t—_&£!£.—âeJUL--X£6<_^£^^i^f' /•gv /VI/ *}*1
^ UcuL-O. :■ tui /. .^b.M "jjffo
Mkââh^Lu.
^Ig-g^î ,?il?
e
’ '' " ‘-A’---------.4n!s£- - -<g«- tyZe4+^ - Ci
irccu^D,
■fe.// fJ//T y*/* ^±_£S±_^r
^ L c i i L — ~ ^ r r t - A A... t t e. Out O îfc y* a.
■ft? l£gi ^jgy /r^A ,Qv A aO.
L 1V«»H :

118
 BASARABIA 1812-1947
LE ROUHiRIB.
par la Commission europienne instituie pour la

TIUITE l)E ART. 43. —

§ 1*.—Dclimitation.

La Principautt de Roumanie rStro- cede

dilimitation dc la Bulgarie.
ART. 47. — La qucstion du purtuge des caux et des

IIE1IEI.N A S. M. PEmpereur de Russie la portion du

territoire de Ia Bessarabie dStachee de la Russie en
picheries sera soumise a l’arbitragc de la Commission
europienne duDanube.
AKKOTi ET COMMEKTt HI suite du Traiti de Paris de 1836, li- mit6e a l’oucst par
BKNOIT BRLNSWIh le Ihalweg du Pruth, au midi par le Ihalweg du bras
de Eilia et l’embouchure de Stary-Stamboul.
Hotărârile congresului de la Berlin referitoare la
ART. 46. — Les iles formant le Delta du Da- nube,
sudul Basarabiei, Delta Dunării, Insula Şerpilor şi
ainsi que l’tle des Serpents, le sandjak de Toultcha, Dobrogea (1878)
comprcnant les districts (cazas) de Kilia, Soulina,
Mahmoudii, Isactclia, Toultcha, Matchin,
Babadagh, Uirsovo, Kustcndji, .Medji- dii, sont
reunis h la Roumanie.
La Principauti reşoit en outre le territoire situâ au
sud de la Dobroudja jusqu’ă une ligne ayant son
point de dipart a Test de Silistrie et
PA BIS 10.
K. I'LOS KT C\ lUl-RIMKliRS-KWTEIRS itt traitS de rebus.
Comisia româno-rusă pentru predarea sudului
t» tuuulr. . io 1
aboutissant ii la mcr Noire au sud dc Mangalia.
CHAP1TRE XII Basarabiei (1878).
Le traci de la frontiere sera fir.6 sur les lieux
ANR

119
 I BASARABIA 1812-1947

120
BASARABIA 1812-19471

121
 I BASARABIA 1812-1947

Comisia romăno-rusă pentru predarea sudului Basarabiei (1878).

MNIR

122
 BASARABIA 1812-19471

MINISTERE
AFFAiRES ETRAMCERES
* ///// (CSt-

!? ■ ' ^A' ^ ^ ^ ' ‘ ^ ^ C_-----

jlLăfwptT./, AACAVL~AA*—-CC.
uTcaZd^ ^/ialtsi A*-
£ ’Aăa—y- ^u£b^U^JCZ*c^* .

_ ****6,
Av M-
' <KMA4A, (jtAJL_Jl/0''**-4yâouyiAJL^ t&J!jL«/BSl- ^A /c_ t/oLx^cAy ca.. LAAAA

/*_.£C&A*^ UMJU tA-c*A*A**4U*J s^-^yiti-. sJ/?6- '/ly*>L*J*«.- fău*/ ŞJI^ACUUJL- Z $u-L-asjijA- ^ z*^yvt*- Jo t*. ^o

OC CXJCLASUJ^^ A

A/ Ctcz/eZobCi ■
i>X^-**_ fA*~^AJL4&4* ca. 'ASLJ YXX U.$î-^
ISUCLUAIAJ jUs ^tce/yoooccsz^f j&y»y*JocLAjL4 «Ac / ^ ‘ * - * - & - < - _

 A ^<W- £
@0ÂlLf~ X^UXy*7^ £ ^ fŞ^
fec/Zu^ Ae_ csc-ZJZcuXâL.^ 1 *AJ-VIA- f-a-tM £ fu. A- A- Ssi^&sax&t-B-- Zbau-
a/- ac,fAji* /fiV IA*SL4-CLAB4 *- ctA ‘L//x^~ * ' ^

oc /tyfotAuhji <*-V <A ^ &- OCA*/— fiji_ tfu^ts cjt—- jJLcA—

A AAJA&A*-- hJ $£yJu*£*s f*.ttÂ*L"

Os ■

/■OL. /$^4s44t£-' f
&J- of /«_
OUL*A-ULJ */-

(hH*4- ^

/a_ /yo&uh^ iJD&hu&V^ lx- £ *J-/3CXSL. a ^>^JD

WyjCASWJLtSl* /JW CASLUyyisAfc*-***-^! •
,^2y u-&J^ocA— c?-0<AU*<ASLtsOO&-e*4 C / * —

^^©(^dAAJ^UOLtfi— ^€*A-^CU2-V- tCAAjt^ /wf/i«a/&- >

ijCÂtI .t4(itwţ

123
 I BASARABIA 1812-1947

JU-J
Mpovuujuvf' Jietct...- '

9--7T. ^ /toAsvp.
Zi/âsU/*^- a^-S'cen^c*- tUru^uîeAjiA. rft-V
^ £. ac/C<LA*Ă*-Aa—/A- *t«2c#w^ CX--<x«-^Xx^vA_^ y cc< auvaut/—
\'^o..^{jLăZs--'^o4 ts/f~o^-tiu i/o«L-cist*—^f/ol/yj tut. &l* Vo/lJ «ts— .fol/-jy)CL*- &L*toLt/iLJ &/-&L4^etste/Lj £**</
Zt YZ~JIJJS> LOCH.& Af^a//-^04^e^tsZ
A t 1 A A A STi * s ■ SA O A '1 r #Zr ^ 4 - _ .A 1 . . ; - * . //-/—i . «

^6 u>^-Otcfcc_- iAB-^JLtj/Zj^j^ (_&x4^0'1***aÂ/ Juuliu. -LC-Zo^Cc^oAt^W ^2- £ J/&A- £*— /\J3uX&— &*— QSt£*-AA—^ 2&Sl6%aa/- acu*— /^ttjAAjL_J%*-^ £
W J«_ £xj Q^/ULJLujU^htUAA^ VUAA- <
LcL.'La-/i.a__ CAAA^~fsAYA^ l^LCL^}I—OY/- iAAAJL- ajXAjCKAÂjtÂjL^ &JL-^jLuLj y<AJt__ ^ «^

VljpSvu/— I^XAXXAA^- sfjLSl^/X— ehcoisf £ ^GU/LAAOS^- ^-ACUS4J/-

caau. cAsmjIv^/-^ o\^U_ c-/- J2a_ t^A/'iJU4<£t£&%A__. M*-^a_ L_>
^a ~ Jujl. £_ $i/?juotLA*KaQ/t. Ja^. tâ»uu**sA 0 L**<.a_ LA*t£\AAAAeS i^xzAt— £AÂZÂJL- (?JQ L/Z%LA/- a/— £! ~ZjfyoZt// itAJLA/fSL.
J$o L*st- ţ y&Aji£Z)-ta (?t^/*t. Ca_ /a \Z^JLASL/6y&ygt^+AjLA*J- r abcU-ic- A-
ZJLZJOIA- fa- ia/ÂL*xZt3^^.-iy[/<Jx/*fUjd2Sk—4iaM«A_^u-c cisi&oywjL_ ( c-i/—fi 0 uvs) ' 2 sl (ca/- *<La_ •/fi, caj2j2-^_ tcw, jaJ om/ccccc AA^— oc.

/IaJlYC. JoL/iuy/lÂijl—^j—O- Zi-IA'L— ZuUaJSO-A. UtcLAA<*Z Oc^c^t-iy uUi!2j2sLJ iA_

^^ £-2- -^IXAA— a/- ^l 2 /~«xxc^-t*_O-yty&jiJL- y i- -

*• Z/\, . &C£//£BS> fu— ^5>XcuCtâ[_ $-*- fytiAjL.lw «A A—

IJDUZZLS! --ZJLJ /z -/ /c*- c^-t^yoL-OC&I*-**-- B~^~
f<*~ /teya~<yayrt<— /jz'lflJz^j/c/^£â./Z/^a->^ /?'//'/ Xtrfj/sîZuJu
^ r

*/(?-WtoU-4 Jt'k *^aa-o_ -U<JLjy/ă— Ohc^Vc-^

^e4 <*yi// &-cf&t*~+*JiZD H* vutmvvyi <
—^-^JLoLţyy/iLIA A#^tl &/~s£a-.'is‘^ &~\AAAASILZ4 _______
^VUJLJLJI&SYUA-J •''HO , A/1{A^AJL4&XZ______________ P^Wt VVT>(/ ^H^vWvcvi <
vv/Jit«wi«J}\ | ^'
€ V1

C-/__ ^ cîT) orT ^ LortihlA ^ \ 111*4

LiAyy^y-efîsx&l </e— t icynct^ ^ Vw> |->^ 5t- 4itv

' ^ ^
1 a
“'*ft|5'
^^ i £V? , ^_ 'kwK 'k Cl^yvfev'u^ ^^v)

124
BASARABIA 1812-19471

125
 I BASARABIA 1812-1947

Nota a Ministerului Afacerilor Străine pentru reprezentanţii diplomatici ai României în străinătate, cu

indicaţii referitoare la punerea în aplicare a Tratatului de la Berlin în ceea ce priveşte sudul
Basarabiei (28 august / 9 septembrie 1878).
ANR

126
 ■ Zis/rs/t/y/siJA&Z/ZJeZ*
yBASARABIA 1812-19471
2
S**s A hi’Ae*ct£-.£**' -<" ^T*/»»<«.MC</ rte^.MtA"
-t*tc rt-* f~* I-' -4 C? *Âe Z-tr-* r * € Zlf*! -^it/
*^^M»îM»^uV»^|vî'«'*'*i«^ţ(<^ </ iA'-/«.ej c»*A<J- "^t- i-tt A^(

^t7&j *A ^rb-lf a^ci» -/^'

MINISTERE
ti K H
AfFAIRES ETRARCERES

-HÎ^/

s^CCS
oA-yZ^Zr^H - ^ ^
(L2*»c4^ -^<^2-
'

tA«45^ -At
e^" <5^t-^
Att«>7w^ -<,u*/ A A/zAAA)
i CAA*Sc~Z^t*^-'-A -*-*1

127
 J,.,..'.../£* «.«_
I BASARABIA
,czrf/f -<^4<1812-1947
.

- <t^ ^
1- '#^E/ C/xla**'

-<A‘»j' AtreA'Ăjct-o,
<A- -^tm^/u/ -Cmm^.M^»!
r
s2>^'^^
cĂ^^ZtjJ - W«-<- - V**» r^LS~ '''»> Ac.
^ f?/' '-&y
^' ^ <Z?? ♦/ A*' -3<74<j«/*4n.

/?//^, -«-' -<«< rf»4*»v -jf»«. • 4t- 4J?>

K»futUie- .
. wA. ^3 _

't^rt <Ac- «''«1 .- v^^t-ohmc Ctr* r t--*-rL-tJ <•►!> A/s-e'At c~*+ S~rA
}(,«!hi &ix*<A^ AzA^z-m *Ztl j AZZ^?^t-A-f

~A?t v-ryrr A^Zlrj * Al, Z^Oe-l/iA ^3w/- *»t, «4v s/onijjrf -AT
'**CAA.. . dx-jt A( -*4 « a« -<4k->^a2, n /i'/«^<»-»»t»»t eu/"

yi{. -,#«» ^*«t2 ZAt-n *£<<.i2> rlf ’

■/ 0 0 V KAA'~ZL&tJtJ ^a-X-t^J , /-*»-n r£**t -<}

128
 BASARABIA 1812-1947

- e. *•** fe r- r1 -t^Ag-gr^*2-g*<Sf/**■**-+*^<* «y-—**p

»-'^- ■*

<3^1 ^ţSl.£X^i*-Lfc

-<s^ ^ rt ^ ^ *,-££&/ .

«y«t-> e*/
trf/t
,/■ ^ acst'V'is/^Lz-t^i. 4.W,

^«V -/AJ -<t

T-/ /^

t^î/ ^r<^/ . Se<S- /''*** gy£jf &£e- ifct-J’ cx-£-ijt,s

_<s^- .

»-u- e«Wt/ > ^ -A «-.e- «•</-<* - -

-«^Ww

/)/ jf^/ A ^ LeS/U

<f^ ? ^*>#^1'A<*-^ —

- «■• a*~&&Y -^t-^c.^y /if^t-

- «<iy y,«yi<<U»S? -«<5 c<y
^ztst &e^-c*s —J-*** ****+
?h I/J, «</A
c^c<f - e - ? fn.L? ^.g<*^L*.- tx^f/*LJ
—_
i * * < * * ^ t ' ~ < f
A/e^> : (fySc 'de/'-*}e~-

129
 t'*ae--^

130
 BASARABIA 1812-1947

‘O-it i «W^
^ — — _ —
?Jex*ft,£Ls «V -£at-3
KX —» "' ~~'
e
<**<. C<4^t_-C-> e*/t*r%<f*gc fu e--'/" -€A£-<.- -«-*//* * C- t-e-C-t-'
-i^t- ->» t-«4<*^< ei?t< ^'t-e.-'.
.e-t &■*</ t-A’- . *-»-« er'+'t^' -r£g<~~ ^-^eg^f-Cs C4yf+

131
132
 BASARABIA 1812-1947

•***- Le c -■'7^., ^^sjfîTAA , -«<4

c
t-*-î i >-t- V- - Wţ/ / C^.’t.c (.F/J -* i /
"?' -*.&■ .-,- r t-rug/est^-
^ C-A?'/fe /* </ fsS>
^/c*e A~ - / AeA//"
<f:
'^'7 ^ «s£, &-y—^ —-Ag*^ey^ c-ct-L"* -"*^L_

133
134
 BASARABIA 1812-1947

Note ministrului Afacerilor Externe, Mihail Kogălniceanu, trimisă lui Dimitrie

Brătianu, ministrul României la Constantinopol, cuprinzând diferite date statistice
referitoare la sudul Basarabiei şi Dobrogea (13 octombrie 1878). AMAE

135
 BASARABIA 1812-1947 proce s-verbal en double exemnlaire pour §tre soumis aux Gouver- nements respectifs.
Pait a Bucarest, le 5 decembre 1878.

82 (SICrKâţ: Le delegue du Gouvexnement HKPEBIAI de Eussie,

colonel Tougenhold
" jjuxjr? mm lieutenant-Colonel H .Şeraetre sco-2aa.ican Ie delegue du
Souvernement Princier de Bou mante, Colonel Pencoviei
Mi 32

ERA.m COBCLO A BERT.TW T» 1 <11) JVTUBf 187E

ABIICIB 45

Ia PrBClşaute de Boumanie retroceda a SA SâJESTE L'EMPE- SEXJR de

Eussie la portian du territoire de la Bessarabie detache de la Bussie en suite du trăite de
Paris de 1856 limitee a 1,8uest par le thalveg du Pruth, au midi par le thalveg du "bras de
Rllia et l’embouebure de Stary Stamboul.
7/733
Proce9—Yerbal sigae a Bucarest le 5 (17) decesfrre 1878.

Ies soussignls Colonel de Tougenhold, delegue du Gouveme- mant IMPE5IAL

Husse et le Colonel Peneovici et lieufienant-Colonel S*tieaetre3cc Maican, delegue s du
Scuvernement Princier de Bou manie en vertu des delegations qu*ils ont de leurs
Gonvernements respectiv pour proceder au trace de la ligne frontiere entre les deux Etats,
sur le Bas-Danube, en vertu du trăite de Berlin, se sont constituia en Commission le 23
novembre 1878 (v.s.). Ia Commission, apres s*Stre rendue sur les lieux et vu 1* art iele 45
du trăite de Berlin, fixe la ligne frontiere entre les deux Etats comme e’est indiqu* sur la
carte axmexee au present proce s-verbal* Savoir: en part ar. t de l’embouchure du bras
Yieux-Stamfcoul, la frontiere suivra en re- montant le thalveg du bras qui se trouve entre
les îles Couban et Popin jusqu*en face du village Periprava en laissant a droite l*île de
Stamboul et a. gauche l*île de leti. A partir de ce point tougours en remontant, la frontiere
suivra le thalveg du bras moyen (direct) laissant a droite les îles Teimakov et Otnojino et a
gauche les îles Ciornei (Hegra),Svirof et Mezlinof, et puis par le thalveg du bras unique dd
Eilia, jusqu’en face de la viile de Silia. A partir de ce point, la frontiere en remontant,
passera par le thalveg des bras Ivaneshti et Serednii en laissant a droite les îles Maoiuka et
£atinka, Solonetz et Kislitza et a gauche les îles Ivaneshti (Tatar- sxi), les deux Daller et
l*île Capu de Brac et puis, par le thlaveg du bras unique de Eilia jusqu’au Tchatal d'Ismail
ou commence le bras de Sil ia. En ce qui regarde la frontiere entre le Tchatal

Proces verbal (şi harta aferentă) încheiat între delegaţii României şi

Rusiei, referitor la trasarea liniei de frontieră dintre cele două state în
zona Dunării de Jos, conform hotărârilor Congresului de la Berlin (5
decembrie 1878).
AMAE
83 (§*)
d'Jsma.il et 1 ’embouchure du Pruth, la Commission ne pcuvânt se mettre d’accord expose
comme suit l’opinion de chaque pârtie sep agrement . Ies delegues rouuains soutiennent que la
frontiere entre la Ecumanie et la Eussie entre le Tchatal d*Ismail et l’embouchure du Pruth doit
suivre la rive gauche du fleuve et nullement son thalveg. Ies delegue8 rouaains appuient leur
opinion sur la lettre meme de l’article 45 du trăite de Berlin, qui ne specifie pas pour cette
pârtie du Danube une autre frontiere que celle qui existait, en vertu du trăite de Paris, entre la
Ebunanie et la Turquie, c’est-a-dire la rive m§me du fleuve. Ie delegue russe, sans entrer dans
1’examen des trăites, soutient, que la ligne de demarcation de frontiere se— Ion le droit
internaţional general, doit pas ser par le milieu du fleuve, separant les deux Etats riverains et
par consequent doit suivre le thlaveg du Danube. En consequence il a ete dresse le present

136
 BASARABIA 1812-1947
* VT^T/g deux rives pour passer sur les diverses îles qui se trouvent parsemees le long du bras de Kilia et
ffo. 34 dans son embouchure, ce qui pourrait amener des collisions regrettables, je me flatte de l’espoir
que Votre Excellence voudra bien activer autant que pos- sible l’echange des dlclarations et des
cartes qui preoisent la di- rection de la nouvelle frontiere.
Note adressee par le Ministre Rlsident de Eussie a Bucarest au Ministre Princier des Affaires Ie Ministre Resident de Russie en Roumanie Baron Stuart.
Etraggeres en date du 16 (28) janvie 1879 sub No.52.
•/ •••
Par sa note en date du 17 (29) novembre 1878 No.17208 Mr* Cogalnitchano
m’inforraait que le Colonel Pencovici» Chef de l’Ştat Major de la 4me division et le lieutenant
colonel Dimitresoo-Maican du Corps de la Marine avaient ete designes par le Grouvernement
Princier pour proceder de concert avec le Colonel Tougenhold delegue du Grouvemement
Imperial au trace de la nouvelle frontiere entre la Russie et la Roumanie, aux termes precis du
trăite de Berlin c’est- a—dire par le thalveg du bras de Kilia en part ant de l’embouchure qui
porte le nom de Stary Stamboul.
S’etant rendu sur les lieux, les delegues susmentionnes ont constate la direction suivie
par le thalveg du bras de Kilia a partir de l’embouohure qui porte le nora de Stary Stamboul
jusqu’a l’en- droit nomme Tehatal d’Ismail.
Ie resultat de leurs investigations a ete consigne.dans un protocole fait a Bucarest
en double exemplaire le 5 (17) decembre 1878 et accorapagne d'une carte pu la nouvelle
frontiere se trouve indiquee par mie ligne pointee. .
Ies deux documenta portant les signatures autographes de tous les trois dllegues
etablissent parfaitement la direction de la nouvelle frontiere par le thalveg du bras de Kilia a
partir de l’en- droit ou le Danube se divise en deux bras, et qui porte le nom de Tehatal d’Ismail,
jusqu’a la mer, par le milieu du canal nomme Stary Stamboul. Ils specifient en crutre avec im
soin minutieux tous les tlots qui se trouvent sur ce parecurs, et indiquent scrupuleusement ceux
qui desormais appartiendront a la Russie et ceux qui reviendronl a la Roumanie.
Ie Grouvemement Imperial ayant etudie le travail des delegues et ayant approuvl
leur projet de la carte sur laquelle il se trouve indique, m’a charge d‘inviter le Gouvernement
Princier a consolider l’oeuvye des delegues susmentionnes par l’eehange de declarations
conques dans les termes suivants : le Gouvemement Imperial approuve le trace de la
frontiere qui devra separer a l’avenir la Russie de la Roumanie, a partir de Tehatal d’Ismail,
par le thalveg du bras de Kilia et par celui du canal de Stazy
/
./o..
Stamboul jusqu’a la mer. II declare que cette frontiere est instituie comme suit: en partant de
l’embouchure lu bras Yleux Stamboul (Stary Stamboul) la frontiere remonte le thalveg du bras
qui se trouve entre les îles Kubah et Popin jusqu’en face du village Periprava en laissant a droite
les îles Kuban et Stamboul et a gauche les îles Popin et leti, A partir de ce point, toujours en
remontant la frontiere suit le thalveg du bra moyen (Priamoy, ce qui signifie direct) en laissant a
droite les îles Termakov et Ofcnojino et a gauche les îles Ciomoî (Negra) Svirow et Mezlinow et
puis par le thalveg du bras unique de Kilia jusqu’en face de la viile de ce nom. A partir de ce
point la frontiere passe toujours en remontant le ccurant par le thalveg des bras Ivaneshti et
Serednii en laissant a droite les îles Maeiuka et fetinka, Solanetz et Kislitza et a gauche les îles:
Ivaneshti (^atarski) les deux Daller et l’île Capu de Drac et puis par le thalveg du bra3 unique de
Kilia jusqu’au Tehatal d’Ismail.
Gette frontiere ayant ete indiquee sur une carte dressee par les delegues en deux
exemplaires revStus de leurs signatures, echange en a ete fait apres que ces cartes ont re§u la
legalisation d.e la legation Imperiale de Russie a Bucarest et du Ministere Princier des Affaires
Etrangeres par l’apposition de la signature et des soeaux du Ministre Resident de Russie en
Roumanie et du Ministre Princier des Affaires Etrangeres. Quant a la frontiere a partir du
Tehatal d’Ismail jusqu’a l’embouchure du Pruth, cetie question est reservee, attendu que les
Commissaires des deux pays n’ont pas pu se mettre d’accord pour les motifs par eux enonces
Notă adresată de ministrul Rusiei la Bucureşti, Baronul Stuart, ministrului rus al Afacerilor Externe, referitoare la
stabilirea liniei de frontieră dintre cele două state (16 / 28 ianuarie 1879).
AMAE
dans leur proces- verbal.
I’installation definitive de la frontiere le long du bras de Kilia etant d 'une haute
import ance pratique pour les detrx: Gouvea?- nements respectifs, surtout vu. la saison avanele
ou les eaux peuverrt ttre prises par les glaces et offrir ainsi de grandes facilites aux habitants des

137
 BASARABIA 1812-1947
Note adresare par Mr.le Ministre Princier dea Affaires Etrangeres au Ministre Resident de
Ruseie a Bucarest en date du 16 (28) jartvier 1879 sub, No.843*-
J’ai l’honneur de Vous accuaer reception de la note en date du 16 (28) janvier
No,52, par laquelle Votre Excellence a Wen' voulu mo communiquer Io texte de la d^claration
du Gouvernement Imperial de Ruasie portant confirmation de 1 ’oeuyre de la Commiasion
Russo-Roumaine chargee en exloution du Trăite de Berlin, de tracer la frontiere entrs la Ruesie
et la Roumanie sur le Bas-Danube,
En suite de l’etude et de l’approbation du Proces-^erbal et de la carte dresses par la
Coramission, je m’empresse d'envoyer a Votre Excellence la declaration reoiprcque du
Gouvernement Princier: Le Gauvoroement Princier de Roumanie apprcrove le traco de la
frontiere qui devra separer a 1’avenir la Roumanie et la Ruasie a partir de Tchatal D*Ismail par
He thalveg du bras de Eilia et par celui du canal de Stary Stamboul, jusqu’a la mer, II declare
que cette frontiere est etăblie comme suit :
En partant de l’embouchure du bras Yieux Stamboul (Stary Stamboul), la frontiere
remonte le thlaveg du bras qui se trouve entre Ies îles de Kiiban et Popin, jusqu’en face du
village Periprava en laissant a droite Ies îles Xiiban et Stamboul, et a gauche Ies îles Popin et
138
l’île de Leti.
.
A partir de ce point, toujours en remontant, la frontiere suit le thalveg du bras
4
moyen (direct) en laissant a droite Ies îles Termakov et Otnojin et a gauche Ies îles Ciornoi
(Negra) Srirof et Meslinoff, puis, par le thalveg du bras unique de Kilia, jusqu’en face de la
■«■iile de ce nom,
A parti^ de ce point, la frontiere passe, toujours en remontant, par le thalveg des
bras Ivaneshti et Serednii, en laissant a droite Ies îles Măciucă et Catinea, Solanetz et Kislitsa,
et ;a gauche Ies îles Ivanesthi(Tatarski), Ies deux Daller et l’île Cap de Brac et puis par le
thalveg du bras unique de Kilia jusqu’au Tchatal d’Ismail.
Ia frontiere ainsi determinee ayant ete marquee sur une cart&lressee par la
Coramission en deux exemplaires revetus des sig- natures des Comraiesaires, echange a ete fait
des exemplaires respec-
81
tifs, apres qu*ils ont requ la legalisation du Ministre Princier des Affaires Etrangeres et de la
Legation Imperiale de Russie a Bucarest, par l’apposition de la signature et des sceaux du
Ministre Princier des Affaires Etrangeres et du Ministre Reaident de Russie en Roumanie,
Quant a la frontiere a partir de Tchatal d*Ismail jusqu’a l’embouchure du Pruth,
la question reste rSservee , attendu que Ies Comml8saire3 des deux pays n’ont pas pu se mettre
d’accord, pour Ies motifs par eux enonctfs dans leur proces-verbal.
Pour copie conforme * le Ministre Resident de Russie en Roumanie.
Baron Stuart.
BASARABIA 1812-1947

139
Răspunsul ministrului rus ai Afacerilor Externe la nota trimisă pe pe 16 / 28 ianuarie 1879 de Baronul Stuart,
ministrul Rusiei la Bucureşti, referitoare la stabilirea liniei de frontieră dintre cele două state.
AMAE

31

140
 BASARABIA 1812-1947

Comisia Dunării - primul din dreapta este reprezentantul României, Trandafir Djuvara (sfârşitul secolului X I X ) .
MNIR

141
 BASARABIA 1812-1947 Un secol de la anexarea

Basarabiei (1912)

31

ofiflBmnL

<_7z« d-uj

142
BASARABIA 1812-1947

143
 s/y?

31

14
4
BASARABIA 1812-1947

145
 (hacTJiHBB onoBtcTHTL Hace-nesie r. H. jţ. ropojţcKoro P O J I O B L I I. CTOJIJIL.
03MaMa, HTO cero ^acjia MHOIO nojiyHeHa
Usiiaujii, 1912 rosa Iiona 16 ana
H3B IleTepoypra OTI H3MamcKaro ToposcKoro *>e <*■/£&- <7t*<3 u-Sua' *

TOJIOBLI ,3,. 0. TymiaHOBa TejierpaMMa o

TOMB, HTO ET0 HMIIEP ATOPCKOE 31

BEJIKHECTBO rOCyjţAPL KlIIEPATOPl)

a

Muocthbo nopy- HZJIB eMy nepeflaTB

f'rrs '/ o A&e eJe'Sa
HacejieHiH) ropojţa H yi3fla oaaroflapHocTi) 17 /yff7-7-7 f ^S. 'cS^aS

MoHapxa 3a BtipaaceHHLia flenyTaiţiez „Ăy'^/SaSSar£7oc c* 'ZSso’Zf

ac- r Jt a
K3ManJiE>CKaro yi3.ua
fr£^ ar&ţ&SLi* A?S a ‘S'âf SfsS&eJ -f-T''<77
BipHonoflji.aHHZ’ieeKia ayBCTBa a HTO
SSp-t'T'tV -
npzpaBHeHie Hamero yi3.ua KB ocTajiLHHMB ea/jl f r a r * * a Jt.ea
< A S o a T?? a ^7a*7oa S a *7&***&**&-
yi3,naMB Beceapa6ÎH cocraBJiaeTB JKeaaHie S£~ a StSo So</**? tcfet>7're<K. oazea. i/tfozeeora Sset'

a BOJI» t7t e>aoro7Za 'tttfrŞo't^SSa-y^/a ţy/ffjS#_

Ero MMnEPATOPCKArO
r
7, t/ea’aor &T?.' O
s~,
BE./IM4ECTBA.

146
BASARABIA 1812-1947

147
Anunţ prin care primarul oraşului Ismail aduce la cunoştinţa cetăţenilor mulţumirile ţarului Rusiei pentru "exprimarea
de către deputaţiunea districtului Ismail a sentimentelor de patriotism şi că anexarea Basarabiei este dorinţa şi voinţa Majestăţei sale"
- original şi traducere (efectuată la Consulatul României de la Ismail, 16 ianuarie 1912).
AMAE

31

148
 J.'i
GATiunf'A ■rshurK,
’ ^ »•*-».* A„ ■ f '~-*U*.. *■■ ■; —
/£ y ------------

BASARABIA 1812-19471

149
 • < «<- ^,...
S.rr'&. /Va^
>•* '•
I
B
A
S
A
R
A
B
I
A
1
8
1
2
-
1
9
4
7

150
 '■'•"< rr,^r.A ,./n a.

M r-dS . //j ^----------- "Y "*"•• ^ -^rr " ^

<^, A - ,>•-<- > /;. - y"" J >■» YZ,",’... /i..'^.9 s,-.tS ,”
'••• r- '"A" ..
d#' A* | —•*
y
-,. --•■ -----------------------
rf’ <. j ’d-' y r' ' ( r?. <r r

. >VA....
Jr —fer rrt* A ~.Srs iCt a"*" r ' mJma? d-MytrM r Mfd « Ar //<- ,M r-m udiij
** dr *rx >+. /<*,' a „ , ,X r«'j?r /?«+, Traducerea unui articol din BASARABIA
^rr<* 1812-1947
,'ry*rf t'/fyZ r-
. A /C/* /5«VS
Sd*
■**, Sr , . d f *
ziarul "Novoe Vremia" *+.
' .- X dr d-y.r .
<
(r«c^M« -c/< -Sr?,' ^-,' referitor la manifestările ■/- rs fZyt^y ,yTs»-*~ir
/
tdrrs* A , ^ <2i» - ^ dS^yt-.l dedicate anexării Basarabiei C, <>«*..* -O"" e~r£.^~: dr r-.d. y -
rr gj’-rr K '7 /(.. /i—- - - -- - -f!—.- ^ <—"*'■**■----—
> (*<• «
de la St. Petersburg, Chişinău /„ ,„ SAS*; . /2rry~s-*r'6 r d~~~
A
şi din România . (17 mai 0S£U d. ,,.:. -91»-^*»—
.. • -' ''"/*- ./ (rrJr. \/Zr
t* 1912). •J.:. fi-r-’ -T *-4* rr~f "• ' ~ „'~'“V-

dr AMAE -Ţ'-" fff’Yed— -S^..

■
?'- ^ ± r ~ ' ' . —eu--- -'---
4
L
4
V-/» y^m tr y
^.<4 /S»«f ydr-yrr y ’dr~ »£e 4 »2/-^<Ar**' . 7*r?
C« r «fi. - - 0 r*f
. /j *• ^r <
vi —î*C.-- ,.V« ryr*. ...................e.,.r - ------ /.. *•'-,
¥ - '-d‘"’fTY- - ■•'
< T'"'"^-- ------------------------------ ■' ' B!3^“
-
£ A-^rî - .— <£■' ,,...'.
r „/V*-'' A **•* '''■ "'' ’ ■■**..
S
A Jtir~~ r y—r ■* A-v- • ^
, -s o-'f' ■*•--------- '2-1’ /!<
- ^
22- ^ ^ ^•-•-, A--/-,
"r' *— ^— *"-"•' ^ ^i
* Sr,r A, fi/trrSZ , *r ■ d. ,.,/Z J, |
Ud«~*/"dYd ^ Vi,.- ^ — ^ ’ <-r^ JUC '

CZAV 7--A -Z'' dd*-*-/*rd*rrrd

/ /u^aC*- C'dr.yrr’ ' rt*J-A-cjff ^c, /-a
7?«AA j ■ drdrîs* pM.-9r.Jr A— «< ca
dJr*~r~AjL . (bftdt fi* *J*' -rd
(n rtrp . 2/f~ isr~J /U>e^-*-*J!r <•. ^ 4 ^ ^ / * m -
^ i m ->. I *djM~d/lr ./ —y*^. <Si^L-rMy*'*J?MrMAd
A> Xw-ilAx. ^■% , / rndrmM* r Ml SMM. r
■s. . — - ^ - r " v • p> ««-4^ .--drdr^rad', t~-~.-<
ld*-rC*-r3fdr.CrKA/4-A <•*. <V*^Cc ,‘trf, ‘ Au, —-AA
^ „„.A «w r-A MS/L*M. .

^ AAr-A A

'F'
£ a. sr «■-**^ e-*>'

151
 I BASARABIA 1812-1947

152
 BASARABIA 1812-1947

Unirea Basarabiei
cu România (1918)

153
 I BASARABIA 1812-1947

154
 BASARABIA 1812-
1947

VOTÂT D t Sfstul TflRii Lfl 2T îllARTie st.

v. ( 9 1 8 .
In HWUCLC POPORULUI BAs»ABici.$FATut ŢÂRii MCIARĂ
Pepi/Biici DeMo:ajmcJ MoLDoveneAscă (BASARABIA) ÎN
HOTARCLC ei DinTRe PRur.î1isTRU.Du?iĂRe.IflAReA
ItCAGRÂ şi VCCHiie GRANtŢC CU flu'STSIA.RUPTĂ OC
RusiA ACUM O SUTĂ Şi MAi BiflC DC Afli DiH TRUPUL
vtc«ii HÎolDove.în PUTCKCA DRCPTULUI ÎSTORIC şi
WCPTULl/l DC HCAftj fC e*ZA PRIff Ci PIULU* CĂ HORO A
DCLC S1HGURC Si-Şi HOTĂRASCĂ SOARTA LOR.DC Aii
iltAÎNTC Si PCHT.RU TOTDCAUHA. SC UMCSTC
cu Mânia sa România.
TRăiască UniRea
ŞTEFAN CEL MABE
BasaRaaici cu România
oe-a PURURI şi TOTueauNa !
PRcsisimcLc SraTuuui TăRii,
ION I N C U L C T
Vicc-PRescoiMTC
P3N. H f l L i P P S
JccRCTanui. Sraiuiui TăRii
!. BUZDUGAN

155
 Bacurathpe ssrori mândre şi oâ înveseliţi Iar când falnic viitorul, va pâstra tn oect
I BASARABIA 1812-1947 împreună regăsite, lângă maica ce iubiţi
[solia.
Basarabia rămâne pe oeci a tări noastre Irai;
Ca tn hrisoave sâ râmâe Ferdinand [şi cu
Jucaţi hora înfrăţirii cu flăcăi dintre [stejari.
Maria. Prea slâoiţi tn România, pe altarul lui
Hora sjântă a dezrobirii, hora Româ- [niei
l Mihai. C. Zarida Sylva.
Mari. C. Zarida Syiva.

156
 BASARABIA 1812-1947

Actul Unirii Basarabiei cu România,

votat de Sfatul Ţării la 27 martie 1918.
MNIR

Inscript. Cct. Albă 1476

157
 I BASARABIA 1812-1947

Ferdinand ft şi indivizibilă”;

r !nn (frafia lin J£/Fumne2eu ,v ooinfa. nafionata Promulgam acest vot şi această declaraţie şi ordonăm să'fie învestit cu sigiliul statului şi publicat in Moni-

(pFleye a/?

Sfatul Tarei din Basarabia,în şedinţa lui dela 27 Mertie (9 Aprilie) 1918, votând

prin 86 voturi pentru contra 3 fiind şi 36 aptineri următoarea rezolufciune:

”In nunele toporului Basarabiei Sfatul Tărei de

"clară;
"Republica Democratică Moldovenească (Basarabie) ,îr ho- "tarele ei dintre
Prut,Nistru,Dunăre JM&rea Neagră şi vechile "graniţa ou Austria, ruptă de Eusia acum o
sută şi mai bine de ”ani din trupul vechei Moldove,în puterea dreptului istoric şi
"dreptului de neam,pe baza principiului că noroadele singure "să’şi hotărască soarta lor
ide azi înainte şi pentru totdeauna "SE UNEŞTE CU MAMA SA ROMANI*”
Si Rezidentul Consiliului Nostru de Miniştri declarând
că :
"In numele toporului Român şi al Regelui Lui'^M.S.Fer- "dinand I-iu el
României, ie act de acest vot quaşi unanim şi ” declară lu rândul lui Basarabia unită, ou
România de veci una

158
BASARABIA 1812-1947

159
 I BASARABIA 1812-1947

Decretul de promulgare a votului şi declaraţiei Sfatului Ţării

privind unirea Basarabiei cu România (9 aprilie 1918).
ANR

160
 BASARABIA 1812-1947

ţia lucrărilor, ducă ramurile de activitate administ? corespunzătoare '-u Ministerele Tării

&rin yraţia /tu ^fttt/n/iczctt i aai/iţa na(iona/at //ffctpc a/* /Aasnâniei, Art. V. Preşedintele Consiliului Nostru de : inis

— rfp/c- tTfc y/tij/ţv d*i 1 */'-/o .• Ministru Secretar de otat la iapartamentul de Intern însărcinat cu executarea aceptui i coreţ.

Dat ln.i/2L*-/ ^
_ -------------------------------------- ^

Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de

! inistri 31 Ministru Secretar de Stat la departamentul de \

Interne "oţC
All 1‘iXiiijLi'AÎ SI DiXii<£*Aî.:.

Art. I. Se Înfiinţează un (Jonsiliu de lireotori cen PitiSiJ INi'U.1, CONSILIULUI liIMISi'itV şi

tru Administraţia urovizorie provincială a Dasarubiei. MIllISij<U.LE m£i«N£
Art. II. Sunt numiţi 1 embri ai acestui (Jonsiliu: 00-

tor P.Cazaou ca Prezident ;

Domnii Ion Costin, N .N .Codreanu , Ştefan Ciobanu, Vlad
Chioresou, Gheorghe Grosu , Emanoil Catelie, Isao Gherman ) ■
şi Arcadie Osmolovski ca Membrii.
Art. III. Jurământul Prezidentului se va depune înain
tea ■ inistrului Nostru de Interne, iar Prezidentul ‘•■ste In-*

outernicit să primească jurământul celorlalţi : ‘'mbri.

Art. IV. Un regulament ulterior va determina reparti-

Decretul regal privind înfiinţarea Consiliului de Directori pentru Administraţia provizorie a Basarabiei (9 aprilie 1918). AMAE

161
 BASARABIA 1812- 19471

L E G E . - declară la răndul Ini basarabia imită cu Romănia do veci lina 51 indivizibila

asupra *’

UNIREI BASARABIEI CU VECHIUL REGAT AL RORWTEI bat In -Iaşi la 0 Aprilie 1018.-

J'jJlblNAND I al Homflnioi, ia act do aoost voi quasi unanim şi
FlîBDINAND

162
BASARABIA 1812-1947

163
 I BASARABIA 1812-1947

'_rl.unic.-Se ratifica,înveslindu-se cu putere de Iepe, Decretul Lege No.842 MINISTRU

DE .fUSTITTE D.
din 9 'prilie 1918, publicat în Monitorul Oficial Vo.8 din 10 Aprilie 1918, privitor la
DOURESCU
Unirea Basarabiei cu vechiul Regat al Romanici, în cuprinderea următoare :
1010 In unanimitate cu aclamaţiuni.-
F E R D I N A N D I PRIN GR\
TL\ LUI DUMNEZEU gi VOINŢA KATIONALA lLAid AL
SECRETAR
ROMÂNIEI
LA TOTI DE FATA gi \IITORI SANATATE PRESEDIN n.
TE

Sfatul Tării din Basarabia, în godlnţa Lui dola 27 Martie (9 Aprilie) 1918,
votând prin 80 voturi pentru, contra 3, fiind gi 30 abţineri, următoarea rezo’luţiune :
„ In numele Poporului Basarabiei, Sfatul Tăroi declară:
„ Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), In hotarele ei dintre
Prut,Nistru, lunare,Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută
gi mai bine de ani din trupul vochei Moldove, în puterea dreptului istorie gi dreptului de DIRECTORUL APUNAREI
neam, pe liaza principiului că noroadele singure să- gi hotărască soarta lor, do azi înainte gi
pentru totdeauna.- v Se unegto cu mama sa Romănia Si Presidoutul consiliului Nostru do
Miniştri declarând
Această Lege s*a votat de Senat In şedinţa de la 20 Decembrie
că :
„ In numele Poporului Ronăn gi al Regatului Lui. M.S. anul 1010, In unanimitate cu aolamaţiuni.-
PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI A. MARGHILOMAN
7
Această lege s*a votat de adunarea Deputaţilor In şedinţa dela 20 Decembrie anul

;
I* \* V

fctorui Senatului

164
BASARABIA 1812-1947

165
 I BASARABIA 1812-1947

Lege asupra unirii Basarabiei cu România (29 decembrie 1919).

AMAE

166
 BASARABIA
1812-1947
Telegramă trimisă de Ion
Inculeţ, preşedintele
Sfatului Ţării, regelui
Ferdinand I (11 aprilie
1918).
MNIR
1

167
 I BASARABIA 1812-1947

168
 BASARABIA 1812-1947

IT Sorpul *6:.h ;

; ■a.iestatz 1 1 sale-regelui * jasi = î 3 in- nunele sfatului tzarei

vxare reprezintă* poporul .romanesc din basarabia dezrobit de*jugul■
secular x) aduc najestat-zli voastre expresiunea-uredlntzel neclintita a
Întregului popor romanesc * din* moldova rasariteana »,i xare in unirea' cu
tzara muma-vede cfiezasia desvoitarel» sate libere * f 1 xaiea* neimpedicata
* > spre- 1 ruttura natzi onaia- si dreptatea | sociala «. 1 al* laa.iestatzii >
voastre• prea plecat* servitor i on >lncuietz'preşedintele sfatului* tzarei
din=basarabia +

169
 p. Conformitate
I BASARABIA 1812-1947

170
 BASARABIA 1812-1947

Banchetul dat de Alexandru Marghiloman în onoarea Sfatului Ţării, la Clubul

Nobilimii din Chişinău (27 martie 1918).
MNIR

General de Corp de Armată Arthur Văitoianu,

Comisar General al Guvernului României în Basarabia în 1918. M N I R

171
 I BASARABIA 1812-1947

172
 BASARABIA 1812-1947

Familia regală a României la Serbarea Unirii Basarabiei (Iaşi,

30 martie 1918).
MNIR

Delegaţia basarabeană trimisă la Iaşi după proclamarea Unirii:

Ştefan Ciobanu, Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu. M N I R

173
 I BASARABIA 1812-1947

174
 BASARABIA
Harta generală1812- 19471
a Republicii Moldoveneşti
Basarabia (ianuarie 1918).
ANR

tV-MnHlzs,

PREŢUL5LEf

175
BASARABIA 1812-1947
BASARABIA 1812- 19471

177

L’EMPIRE BRITANNIQUE, LA FRANCE, I/ITALIE, LE JAPON,
PRINC1PALES PlilSSANCES ALLIEE8, ET LA ROUMANIE,
Considerau t que dans ii n Ic ret de la pni\ generale en Europe ii im -
porte d’assurcr des maintenanl siir ia Ressarabic une souverainete
repondantaux aspirations de la populalion el v garantissanl aux mino-
ritesde race, de reiigion 011 de ianguela prolection qui ieurest due;
Considerant que, des poinls de vue geograpbique, ethnographique,
liislorique et economique, ia reunion de ia Bessarabie â la Roumanie est
pieinement juslifiee;
Considerant que la popuiation de ia Bessarabie a manifeste son deşir de
voir ia Bessarabie reunie â la Roumanie;
Considerant enfin que ia Roumanie a, de sa propre voionte, ie, deşir de
donner de siires garanlies de liberte et de justice, sans distinction de races,
de religionş ou de iangue, conformement au Trăite signe â Paris le 9
decembre 1 9 1 9 , a u x habitanls de i'ancien royaume de Roumanie aussi
bien qu’â ceux des territoires nouvellement transferes :
Ont resolti de coneiure ie present trăite et ont, a cel effet, designe pour
ieurs pienipolentiaires, sous reserve de ia faeuite de pourvoir â leur
rempiacement pour ia signature, savoir :
SA MAJESTE LE ROI DU ROVALME-UM DE GR \\DE-BRETAGNE
ET D’IRLANDE ET DES TERRITOIRES BRITANNIQUES AU DELÂ DES
MERS, EMPEREUR DES ÎNDES :
Le Tres ilonorable Edward-George Viiiiers, Comte du Derby, K.
G., P. C., K. C. V. O., C. B., Ambassadeur extraordinaire el
pienipotentiaire de Sa Majesle britannique a Paris;
BESSAHABIK. — Convention. 1
Et:
pour le DOMINION du CANADA :
Le Tres Houorable sir G. Foste», G. C. M. G.. P. C., Ministre de
Coiuuierce
pour le COMMt 1NAVEALTH d AlSTRALIK :
Le Tres Ilonorable Andrew Fishek. itaul-Coiumissaire pour fAustralie
dans le Royaumei'iu;
|>our b- DOMINION de la NOI VE1JT/ZF.I.ANDE :
Le Tres Houorable Edward-George Viiiiers. Comte du DERBI. k.
G„ P. C.. k. C. V. O., C. B.. Ambassadeur extraordinaire et
pienipotentiaire de Sa Majeste brilan- uique â Paris:
pour 11 NION SUD-AFRICAINE .
Le tres Ilonorable Edward George Viiiiers. Comte du DERBT. k. G-,
P. C., k. C. V. O.. C. B.. Ambassadeur extraordinaire el
pienipotentiaire de Sa Majeste britan- nique â Paris;
pour UNDE :
la- Tres Ilonorable Edward-George Viiiiers. Comte du DERBI. K. G..
P. C.. k. C. V. O., C. B., Ambassadeur extraordinaire et pleni|>oli-
ntiaire de Sa Majeste brilan- nique ă Paris;
LE PRES1DENT DE LA RKPI BLIQI E FRANCAISE :
M. Georges LEVOIES, Presitlent du Conseil des Ministres, Ministre
des Affaires etrangeres;
M. Jules Cxmbox. Ambassadeur de France;
SA MAJESTE LE KtM DTTAIJE :
la- Comte l.elio Boxix LOM;,\RE. Senateur du Royaume. Ambassadeur
extraordinaire et pb nipolenliaîre «le Sa Majeste le Roi d’Italie â
Paris;
SA MAJESTF. I.F-MPEREI R DU JAPON :
Le Vicomle Isail. Ambassadeur exfraortliuaire et pleni- |K>tentiaire de
Sa Majeste l'Empereur «In Japon a Paris:
SA MAJESTE LE ROI DE ROI MANIE :
M. Tui JONESCO, Ministre «Ies Affaires etrangeres;
Le Prince Dimitrie GHIU. Emoye extraordinaire *H Ministre
pienipotentiaire de Sa Maje-te l«- Roi «le Roumanie â Paris;
LESQL’ELS ONT CONVENI DES STIPI LATMkNS SLIVANTES:
Le» Hautrs Parties ciwlncbiile «leclareut tifoamitre la souserainete de la Rou -
manie «or le territoire «le la Bessarabie couipris entre b frontiere actuelle de
Rouma- nie. la Mer Noire. le eours du Dniester «lepuis son emlamehure j«M|Uau
point ou il est coupe par l'ancieane limite entre la Buloxine et b Bessarabie et celle
ancienne
Ine Conunissiou coaipasee «le trois membres. «Inul un sera uonmie par Ies Piio-
• ipales Pnisssances aDiees. uu par Ia Rouniaiue *-t un par te Conseil «le la Sx-ielr
«Ies Nations pour le rompte «le la Russie. sera ronslituee «lans lesquime joursqni
v«i«n«nt la mise ca xigueur «Iu present Trăite, pour lixer sur pUre U nonx«?fle
ligne Iroo- tiere de la Roumanie.
la Roumanie sengage a observer et laire ohserxer rigoureusemeul sur le territoire
de U Bessarabie «i» ă Partide t" Ies stipuUtiuas du Traite signe a Paris, le 9
decembre 1 9 1 9 . par Ies Prinripales Puissamex alliees et associees et par U Rou-
manie. el notamment «T_y assurer aux habitanls. sans distiuction de race. de Iangue
BASARABIA 1812- 19471

179
180
 BASARABIA 1812-1947
—4 —
 u de religion, Io momo garentio ilc Hlieiir ct dc jiislice qu'au îs
— 6 —
înde 332 el dan» les Vrticles 333 a 338 Les Plenipoteutiaires qui, par suite, de leur ek>ignemenl momentani de Paris,
(aisant partir dn rovanmc de Hotimauir.
n’ont pa.% pu apposerleur signaturi-surlepr^vnl Trail^, seront admis â le faire
jusquau quinze decembre 1920 .
—4 — \nncu: 8.
Ij naţionalii# romnainc sera acqiiisc dr |iirin droit. i retdnwm dc (nule aulrr. w\
icssurtissanl» dc fancirn Empir.- dr llu-ir rtahlis sur ir Irrriioirr de Bessarabic lai Himmanir assunirra la responsabilii!- dc la pari pnqiorlimmclli- alb-ranl â la RN FOI DE QU01, les Plenipoti-nliaires ci-apres. donl Ies pleius pou- voirs ont
Bessarahie dans la drltr puldiquc mssr rl lons autres cngagemeitls linancicrs dr ele reconnus en bonne el due forme, ont sigili le prdseot Traild.
IKlai rnsM-. lellr qu’cHr sera delcrmimV pai nuc (a.mculinii pariirulirre cnlrr Io
Principale» Purssancrs allieo ci asmrieo. irutic pait. el la Koumanic. daulre part.
ÎL.S.) DERBV.
ticin- n.mculinii sera (HvjMirrr parunc cinumission designer par lesdilo Pnissanro.
Dans le deţii de deux ans a dalrr dc la mise eu «iguciir du prcscnl Trailr. Ies n- Vu ca» mi la rnniniissinn n'arrixerait pas a un aeronl dans un delai dr ili-n\ ans. Irs (L.S.) ANDREW FISHER.
ssorlissant» dc i andru Kuipire dr Ittissie. agi1» dr |dus de i 8 an» et cuMi» sur Ir que» lions m lilige scraimi imurcdiatrmenl XHimise» â Varliilragr ilu (imscil dr la
lerritoire de Hosaraluc. xise i lartirle i". aur.mi! Ii funiile di.plrr pour liuilr autre Suciri# ilrs \alions. (L S.) DKRBY.
naţionalii# qui leur senil omertc. (I..S.) DKRBY.
I .'opium du mari cnlraincra celle ilr la Imune el Copturn des («lent» rntrainm-a Vanei.» 9. (L.S.) DKRBY.
celle dc leur» rufaul» âg#s de mnins de i fi ans.
Irs prrsmmi-s axant cxcir# le dinii d.qiiiim ci-des.su» |idn desenul, dans les dome las llaulrs Par -tantrs imili-ronl la Itussie â adlicrer an |>r#sml Traite. (L. S.) G. LEYGGBS.
nmis qui suixnml. transpnrtrr Irur dnniicilr dans ITilal en fasmr duqnrl cllcs aumnt do qu’il rsislira HII Gmiieroemeut nissr rmmmi |«r rlle». Kilo sr resrrxml le dnril ilr (I.. S.) JHLES CAMBON.
ople. sOumrltre i I ai-bilragr du Conscil iii- la Sarâilr îles \aliinis Inele pnuneiral rtre qui
(L. S.) BONIN.
Elles semn! librrs dc conserser les biens inimohilier» qu'elles possedent sur le soutcxrcs jur le (inmerneînrnl nene cinux-manl le» drtaiU dr Trailr, elani bicu i-
lerriloire runinain. Ello (Hnirmnl enspnrlrr leurs biens mnildes de lonle nature. li ne utrndu que Io frnnlirt-e» detinio dans Ir ptVsrnl Trailr. aiu que ia souxerainel# dr la {L. S.) K. isun.
leur sera inqKssr. de ce fail, aiii-un itmil de sortie. Rmtmanir sur le> li-niloiro ipii \ «.ml rompri». ne sa. rairirt rlre mis rn ipicsliou. L. S.) TAKE JONESCO.
II rn srra de memr dr limlr» dillicullo qnr pmu-rail fairr txailn- ullrrieunmn son (L. S.) D. J. GHIKA.
application.

IJ Itnumanie rcrouiiail nnnme ress.«ii«sanl» muinains, de plein dmil el sans I.r. nnbixT lauri srra ralilie par Ies l\iissarn-o signalaircs. II n'mlivra i xigneur
aueune formalii#, les ressoitissants de fam im Kmpire dc llussir qui xml nes sur le qu’aprt» Ir drpot dc crs raliliratinns el a partir de 1'entiV-c en xigucur i Tiaili-
Iririlnire de la Itcssarabir, xis# â larlielr i". de |>armt» s avani leur dnniicilr. cneore sign# par Io Prim i|«lo Puissam-o allieo el ass.H-.i6rs rt la Rnmnanie
•ni'i la dale dc la mise rn xiguetir du promit Trăit# ils n\ snimt pas mn-meme*
domiciliu». mine •9'9-
Tonlefois. dans les deus ans qui «tn xigneurdii prorei Trailr. ce»
la- diipril ilrs ralilication» * ■IfecUi# a Paris.
snii |>ersiHincs pnurronl dcrlarrr riHiinaincs comprtenlos dans le
Iar. Pnissances ilimt Ir (im se Imnirr a fain- r.Ninaitn-
sii-ge luirsauiPEnropr
timnmirmnil dr la
anemii la randh-
ltr|
decani Irs dr leur resideucc, qu’elles pa» s Iii.- roumaim- rt elles
Hililii|ur franca isc. par li ‘ '* â Paris, que leur
rmouccnl a d’rlrc eousiderccs nnenir ccsscronl alors ns. A ret egard. U
drclaralion du Utec xaloir |wiur ralilicalinu a i‘lr dnmuV el. dans
ressortiss.uii
ras. cllcs demn nctln- riuslrunicnl aussilul que lairr se pourra.
Un proces-vcrlwl dc ili-pdl dc raliliratin Lc Oomcmeinenl franrais mncllraa
tonte» le» Purâsances signalaiics unc ciqiie certifice cnnf.mnc du prmVs-ieHnl de
ilrpol de ralilicaliou.
Le» llaillo 1‘ariies mulrarlanles rmmnaisx-l.l que la boudic du Danele-, ilile Unirile
dc Kilia. ilnil passrr MKIS la juridirliim de la Commissiim rnnqin'ime du
FATI a Paris, Ic tingt-liuil oclobrc mii nctif cciil vinul, ctt un scul tacmplaire ijui
Eu allcmlaiii la nmdnsioti d'ime nmx.ulion generale pour le rrgunr iiitrnialional des n-Mera <li-|u>si'' dans Ies arehivrs du Gouvernement di- la Ri'|iiil)liqui- franţaised
voie» tTeau. la Itmunanir s’mgage a appliquri’ au\ pnrliinls du ssslrinr flusial ilu
rlont lesexpeditionsaulbenliqnes seront rciuiv-s a i-bacuue des Puissaiir.es siunalain-
Dnie rqui pr" re c<nn|Hs>cs sti » n f o r n u - n l Ies s du Tiuite.
frontiere».

Tratatul dintre principalele puteri

aliate (Marea Britanie, Franţa,
Italia, Japonia) şi România privind
recunoaşterea unirii Basarabiei cu
România,, (28 octombrie 1920).
AMAE Y
—4 —
 rf
—4 —
—4 —
Delegaţia Basarabiei la Conferinţa Păcii:
Ion Codreanu, S. Cujbă, Ion Pelivan, Gh.
Năstase (1919). — 4 —
MNIR

113
 BASARABIA 1812-1947 Aceasta lege .dimpreună cu Tratatul anexat la dânsa, s'a votat de
Senat in yeuinta dela } Aprilie anul 1922 ji s'a adoptat cu
FEIDIHAHBLI j M Nf> f fc
unanimitate,prin aclamaj,iune.
wA P g l S l D
M 1 #»*> i
fe«#tWc.îTKa.m* l K I E

^ ®_, ^gţgtsz ,
(»)
/h</r <//' WvnwMtn
t
U.Pherekyde

anul 1922 yi s'a adoptat cu unanimitate prin aclam

P R E Ş E D I N T E fa) M.G.Brleanu
C0ÂPUBIU2 LEGUITOARE VOTÂND SI ADOPTÂND, MOI

SANCţIOUAM | UHUKAZA: L.S.A.D.

Secretar
( B ) D.Niea
Art.unic.- Guvernul este autorizat a ratifici ai a face jisa te execute
Tratatul privitor la Unirea Basarabiei eu.Ro- Ebia, semnat la Paris la 2JS Octombrie
I920,de către Karea- ■ Britanie,Franca,Italia,Japonia,Principalele Puteri aliate | ji
PROMULGAU ACEASTA LEGE SI ORDONAU CJ EA SA fU
România.-
IITA CU SIGILIUL STATULUI SI PUBLICATA PRIN iiONITO
Copii §i traduceri autentice de pe zisa Convenţiune se alătura la prezenta lege. OFICIAL. Dat în Bucureşti,la /J Aprilie 1922
L*S.S.
Secretar ( a )
I.N.Coyoiu Ministrul
Afacer^i^Straine

Aceasta lege dimpreună cu Tratatul anexat la dânsa,e' votat do Adunarea Deputaţilor

in şedinţa dela 7 Aprilie,anu
dtp... No

Decret Regal pentru promulgarea Legii referitoare la ratificarea Tratatului privitor la recunoaşterea unirii
Basarabiei cu România de către principalele puterile aliate (13 aprilie 1922).
ANR

108
 BASARABIA 1812-1947
T I I K L I T ’ I ’ L K K N T K N T K : I I 110 C l i O U T H ( i K H I 1 , M A M A ______________________________________________________
c ta fi !4 KM » w 0 *7 H. O I » I » l » *

Debreci
T,

MuluiU'i

Mwll»

[aturJluimr,

ti
Jii/iVl Mnulh

a zi ii er c 2.1 i» e* k tt> r i,.n.j r. g« «rgr 11 en i 7» k mi i, :u

The Little Entante: the Growth ofRomania, ■publicată de The Daily News, Key Atlas to a reconstructed
World. The New Frontiers (Londra, 1922).
CVM

109
BASARABIA 1812-1947
 Dtr. Ocorgc Halarcvlct
ln*pcctor Hdni Teller.

EdiUira librăriei Ilnion Bucureşti

Harta României Mari cu noile graniţe conform Tratatului de la Paris. ANR

110
 BASARABIA 1812 - 1947

iWuvu^ h^Lo?/jir ti

)UK rt*»"

JuCZt. ) âMrxJ. Cu d£C& CntL vu*. uu.0j~uic.

t
zj/t* t SU u*£/u*j ti&c&iatjT+j tu*iLd-iifsuuji
~ujL
0*jLfU*.f. TU**, unt* db-JC / uA.. 'ft* jGi&fc
aiia.
: $-*■ bui<4 4~fiUş "^n*’*^î
Jtj4u.pl £,' 'uu ^*au tutsuj.
Tt* sîhtâ* UVU jiM ef ui&Ut.'KAiLL &
dtoăii £j...*#L m, /tâ>u*uAm~t JasiiC-* Auti &WJI1 iţ .
& UUMLK t un* ţujt tt* JrsJ
S
' ~~ " * ' *- '°- 3AU..
ot*U» JctÎL Z*uJ
<*;fi. ^ iLujt. 3'y*j£ljt-A
MAX U* u istt u f&u ut*L^.ananai*. ^U,
uSavU. J33LaJc \jtJCjTj L~nJJL tviu
uudtÂKux •
4
*e*- •fiÂjt mu . & £Lft tCfiztJ+HAsJLjfauUu-.
Wu* JjV*Un*+ut Cu A iJ>t »f fi*Jr
jr+tei. f^/iLu, % yi fiu* AiJxjyjPtu/u* faj 2*4
*yZi-v stna+’tiiri a* A%CL£*ULA* e.xafit ~f£c fiu*, lift. fo*t jL?t/ut,
xn*at*it*A., ufVU-
 Jurnalul Reginei Maria consemnează sosirea familiei regale la Chişinău, 20 mai 1920;
în fotografie: regele Ferdinand, regina Maria şi principesa Elisabeta.
ANR

111

,MVi»
 BASARABIA 1812-1947 W.SSsrssjwSatea, uonelUer ta cal ta tul lMal a, oavtaulra.^ltau. 2 0 - — i g S f a l t . Paara.or ta
Uoeol Bllitar 4ta anl,lMta. Zt.aaţari. olal.ua, f„, l.pntut, l«lolltat In Căinau,atr..V.....

6</
M.tiS^SBîSB. -taiotru, do^oiliat la .tr.viltar K..S7, ohlştatu. g4.jiloolaajaruo.an, Magistrat atr.
Parurilor K0.44. gş.jagaţrla nron, Inginer, atr.Senl Ho.65
ton O. naţionalitate „-na, to tataia! lanolntl.l onltn-
- 2-

rale "Astra Basarabiei’ ia slua ae 3 Aprilie 1933. ne-am constituit . in Sooletate sub
denumirea "Asociaţia dfatul Tării", având oa eoop poneolldarea Onirei Basarabiei
ou .iomânia întregii, în conformitate ou statutul primit de noi astăzi prin aprobare unanimă.
Sediul Societăţii este: oraşul Chişinău looalul Asociaţiei Culta rale "Astra Basarabiei"
din strada Principele Nloolae No.25*
la constituirea "Asociaţiei Sfatul Tării" depunem ca fond iniţia! câte cinci sute ( 500)
de lei fieoare din persoanele mai sus arătate* ta «la. In Oenltetal le Jlreoţle o. proesulnte pa
Ion Pallban fost Hlnlatra, ta Tlos-nrenaalnt* pe ştefan ciobanu, profesor Unitara tar .1 pa
Ytadlnlr Orlntl, proprietar 91 font ninistru, ta oaslor pa joaana elena lila tar, oa oa or star pa
feefll Ionou şl aa membri pa Ion Inooleţ, Ministru 10 Interne, uotoUo Perora, proprietar, Ion
oer‘tn prltar ,1 larga Tnd.r, inatltntor^ ^
Ca oensoxl aa ales pe ueanii: lon Valuţă-, fantelimon irhan şi Colonel Teodeeie
Cejeoaru, Iar oa supleanţi pe J-p±V£j*fterie Sinio- liu, Dimitrie Dron şi j,»lnt1tTio
iirngnnA».
i)-l Teofil loncu etfte inauxoinar ou îndeplinirea formalităţilor pentru oapătarea calităţii
de persoană juridică, in conformitate ou taG.a^^p.rjOjfn.ta .oriolta £ln
£<•£•*• ^

lŞ.Ciaitrie

Avv tMiw / cobaeansţll rog ti deputaţi ingratul Tării Basarabiei 9! aeabzE “ai Guvernului y ir <Sc£T<^-^~ c/tfLea
din foaota i< o public a i-o 1 cav eae ago &. luteran ciobanu, f. ministru, profesor 9! membru
al Academiei toaAne domiciliat in curtea Facultăţii Teologie ain Chişinfii
2. Vl^diair Cristi. fest ministru, domiciliat in Chişinău,str.universităţii le.ll.
3»lecfli loaca. rect ministru, domiciliat fta Ghişinftu, str.fodolska 76. A.yiadiair Ca»*elia,
agrea»*, Camere Agricola din Chlşlnăa,

. L‘hy^U-y r-
r
AP^i» aoter-iablic ,str.uinadlno colţ cu str.Alexandru-Ce 1-Bia -7-■iaitrl,e . Jr Uu^L
ar.egir i-
8
»If.9o^..ă&oag31 inspector agronom, camera Agrioola din Chişinău,
3. £anţellaon V.Jxhan, profesor, domiciliat ia atr. laţilor No.4.
f-Suaoeou. avocat r rturr umplu]-..».» ( 1 ' «Clinti în ntiT»rp1tn1i.

11. Aga toile Mgr^r^ proprietar, domiciliat in atr. Seal No. 20.
^*£gfig.ţ«nt q Osolmyi, proprietar, domioiliat la Facultatea Agronomica din ahlşiaftu*
^.Ogna AllşţM, directoare »00alei Eparhiale de Tete aia cnlyiaău. H^jgg^^aluj^ ao-tor
public"--aapuL.t,
CTT,atraug
slnadlno
proreaor Ia „eninnrul reologlo ain chlşltan,-
M.joncootln, piliu, avooat, atr. Pnaehln Ho.,
Wt*Iaatalt-<aHe»a...t .u —, Ţ,,,,,,,, ,n,lu^ la.Thnortor Si..n y- HrrnT
:molmii.
Act constitutiv al Asociaţiei Sfatul Ţării, întemeiată de foşti deputaţi în Sfatul Ţării şi
membri ai guvernului din fosta Republică Moldovenească (1930).
MNIR

112
BASARABIA 1812-1947

113
Harta administrativă ţi politică a Basarabiei (1925).
ANR
 HARTA
ln.ŢĂRILOR VECINE

BASARABIA 1812-1947

Harta României şi a ţărilor vecine (1935).

ANR
114
BASARABIA 1812-19471
 Sosirea la Chişinău a lui
Armând Călinescu pentru
instalarea consilierilor /
rezidenţilor regali (1938).
ANR

Regele Carol al II-lea la

Chişinău cu ocazia
sărbătorii Bobotezei (6
ianuarie 1940).
CDM
115
BASARABIA 1812-1947

-2-
Ocupaţia sovietică ar fi refuzat categoric să acorde Sovietelor controlul economic al
petrolului şi economiei
- 2 - româneşti în ^neral.
şi campania de eliberare a Basarabiei (1940 - Ministrul Statelor Unite, care este un prieten intim al
Preşedintelui Rooevelt, m'a întrebat dacă am cunoştinţă de aceete
1941) informaţiuni care l-au impresionat adânc şi pe care le-a telegrafint
imediat Apartamentului de Stat acntiA.ând înaă că ele nu l-ou fost
confirmate de nici o altă aursă-
I-am spus că proiectul care este în contradicţie cu toate
înregistrată Ia Nr.33665 din 5 Iunie 1940.
TOIUL REGAL AL AFACERILOR STRĂINE CŢ1A declaraţiunile oficiale, mi se pare neveroei- mil şi că nu am nici o
CABINETULUI Şl A CIFRULUI Sosită la ’J.A.S.la ora 0,30.- inf-'rmaţiune în acest sens.
Nimic nu permite în prezent a ae crede că Italia şi Sovietele, care
bănuiesc reciproc, ii ar fi angajat o asemenea diacuţiune sau că

TELEGRAMĂ DESCIFRATĂ Gşrmanin sr fi diepueă a renunţa la influenţa ei economică în întreaga

peninsulă balcanică.
iţiuea din Sofia.. Cu acest prilej. Ministrul Statelor Unite care a fost săptămâna
trecută în călătorie particulară la Bucureşti, mi-a spus că a cule» dela
Dala: 4 Iunie, ora 20
1617
diferite persoan' impresiunea că ţara noastră este favorabil dispusă Ţaţă
de Bulgaria şi că revendicările ei asupra Dobr

tXTîRHE

3"-"’ SSÎI

Ministrul Statelor Unite mi-a spus azi că "inis- trul unui stat balcanic i-
a dat acum câteva zile următoarele informa'iuni d spre oonversaţiunile ce ar fi
avut loc de cunând.fără rezultat, însă, între Soviete, Germania şi Italia cu
privire la un plan de împărţeală a Balcanilor: Rusia pretindea nu numai Telegramă a ministrului României la Sofia privind pretenţiile
Basarabia Bucovina şi Dobrogea veche dar controlul asupra României întregi. teritoriale ale Uniunii Sovietice şi Bulgariei (4 iunie 1940).
AMAE
Dobrogea de Sud urma să fie cedată Bulgariei oare cădea
deasemenea în lotul sovietic.
Italia avea să io Dalmaţia, unele insule greceşti şi un fel de protectorat
asupra Greciei şi “e'rmaniei i se recunoştea controlul asupra Jugoslaviei şi
-3-
ieşirea la "area Adri3tică la Tricet sau Fiume.
gei de Sud nu or fi considerate ca o problemă inso-
In felul acesta Sovietele ar fi obţinut o frontieră comună cu Bulgaria
lubilă. I-am lămurit oă dorinţa noastră de a d.svolta
şi1 calea deschisă pentru un atac asupra stributarilor,
relaţiuni de prietenie cu Bulgaria este reală dar că
Oonversaţiunile ar fi eşuat deoarece Germania fără a se opune la
revendicările anunţate nu pot fi luate în considern-
ocuparea Basarabiei şi Bucovine’
ţiune pe deoparte pentru că România nu admite nici
o atingere a frontierelor ei, pe de altă parte pentru
oă acele revendicări reprezintă numai o latură a pro-
blemei balcanice eztrem de compleză.

FIL0 TTI
1617

C. 22013. - M. O- Imprimi
-2-
116

-2-
 BASARABIA 1812-1947
£» 1
0 4 63
II
I

. URSS—ului §1 Ponulaţiei-Basaratiei prin dominaţiunea ie 22 ani a

ULTIMATUM-UL SOVIETIC din 26 Iunie 1940 României în Basarabia.

Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României :

In anul. 1918 România folosindu-se de slăbiciunea roi- 1) Să înapoieze cu orice preţ Uniunei sovietice Basa
li t~ră a Rusiei a desfăcut-dela Uniunes Sovietică (Rusia) c ^arte rabia ;

din teri toni ui ei, Ba sa ral. i a, călcând prin aceasta unitatea, secu 2) Să transmită Uniunei Sovietice partea de Nord a Bu

lară e Basarabiei, populată, fn principial cu Ucrainieni, cu Repu- covinei eu frontierele potrivit cu harta alăturată.

tlica Sovietică ucrainiană. Guvernul sovietic î§î exprimă speranţa că Guvernul

Uniunea sovietică nu s’a împăcat niciodată cu faptul român va primi propunerile de faţă ale URSS-ului şi că aceasta va

luărei cu forţa a Basarabiei, ceeace Guvernul sovietic a declarat da posibilitatea de a se rezolva pe cale paşnică conflictul pre
nu o singură dată în faţa întregei lumi. Acum când slăbiciunea lungit dintre URSS şi România .

militară a URSS a trecut în domeniul trecutului iar situaţi unea Guvernul sovietic aşteaptă răspunsul Guvernului Regal
internaţională care s’a ereiat cepe rezolvarea rapidă a- chestiu al României în secursul zilei de 27 Iunie curent.

nilor moştenite -din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci
solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ea în.Inte ...........

resele restabilirei adevărului să păşească împreună cu România la.

rezolvarea imediată a chestiunei înaroierei Basarab1 ei Uniune! So-

Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcere!

Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii

către URSS' a acelei părţi a Bucovinei a cărei popii! aţi ane este
legată fn marea sa majoritate cu Ucraina sovietică-prin comunita

tea soarţei istorice cât gi prin comunitatea de limbă §i compozi-

ţiuite naţională. Un astfel de act ar fi cu atât mai Just cu cât

transmiterea. părţel de nord a Bucovinei către URSS ar putea repre

zenta, este drept că numai într’o măsură neînsemnată, un mijloc

de despăgubire a acelei mari Pierderi care a fost pricinuită

Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940.

AMAE

117
 BASARABIA 1812-1947

Harta care a însoţit nota ultimativă sovietică din 26iunie 1940

AMAE

118
BASARABIA 1812-1947
T E L E G R A M A C I F R A T A
Nrr390 39 din 28 Iunie 1940
Romanolog
Moscova.
.
La telegrama Dvs. Nr.l642.
Veţi binevoi a remite azi dimineaţă la ora 11, ora
sovietică, următorul răspuns Domnului Molotov t
'Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care
le-ar avea recurgerea la forţă şi deschiderea ostilităţilor în
această parte a Europei, se vede silit să primească condiţiile
de evacuare specificate fn răspunsul sovietic.
Guvernul Român ar dori totuşi ca termeni le dela
punctul unu şi doi să fie prelungite deoarece evacuarea
teritoriilor ar fi foarte greu de adus la îndeplinire în patru zile
din pricina ploilor şi inundaţiilor care au stricat căile de
comunicaţie.
Comisiunea mixtă instituita la panctul 5 ar putea
discuta şi rezolva această chestiune.
Numele reprezentanţilor români în această corni siune
vor fi comunicate în cursul zilei’.
A R G E T O I A N U
3 9 O 3 9
O comunicare a Ministrului României la Moscova sosită la
Ministerul /facerilor Străine din Berlin cu rugarain- tea sa fie înaintată
Guvernului român.
Astăzi la ora 11 an remis Domnului Molotov răspunsul Guvernului
ronân la nota remisă azi noapte.
Dl. Molotov mi-a făcut cunoscut că Guvernul sovietic nu poate
prelungi termenul înoeperei ocupărei. „atâzi la ora 14 trupele sovietice vor
începe înaintarea lor entru a ocupa cele trei oraşe menţion .te în notă: Cernăuţi,
Chi- şinuă şi Cetatea Albă.
Termenele şi măsurile pentru ocuparea restului ue teritoriu vor putea fi
fixate de o comisiune mixtă. Daoă din motive tehnice ar reieşi necesitatea unei
prelungiri (de termen) pentru câteva ore, atunci delegaţii sovietici sunt
împuterniciţi să admită prelungirile necesare.
Delegaţii eoviatici sunt: Generalul Koslov şi Generalul Boldin.
Drept loc al întâlnirei Guvernul sovietic propune
Odessa.
D A V I D E S C U
28 Iunie 1940, ora 13.
Răspunsul guvernului român la nota ultimativă sovietică Replica sovietică la răspunsul
guvernului român
(28 iunie 1940). (28 iunie 1940).
AMAE AMAE

119
 BASARABIA 1812-1947

FRONTiEREB DE LA ROUMANIE EN 1916 FRONTIERE

FiXEE PAR LA CONVENTiON D'ALLiANCE DU 4/17
AOUT1916 FRONTIERE? DE LA BUCOVINE LiGNE
MOLOTOV (28 JUIN 1940) FRONTIERE ENTRE LA
GAUCIE ET U H0N6RIE

Hartă negocieri româno-sovietice, frontieră Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa (1940).

AMAE

120
BASARABIA 1812-19471
 S I R l ,

Când vin evenimente cari pun în pericol existenţa Ţârei noastre , nu pot să nu Vă trimit părerea
mea <
In Consiliul Coroanei , care a avut loc astăzi , ştiu că s'a discutat dacă pentru a ee evita un Scrisoarea lui Constantin I.C.
răsboiu cu Rusia nu trebuie să le cedăm Basarabia şi o mare parte din Bucovina . Nu ştiu ce hotărâre s'a
luat dar simt că trebuie să vă dau şi părerea mea • Brătianu, adresată regelui
Soluţia de a ceda ameninţărilor ruseşti , pentru a evita un răsboi , care ar putea să ne fie Carol al II-lea, referitoare la
defavorabil , ar avea rezultate uşor de prevăzut t pretenţiile sovietice asupra
1. având in vedere reaua credinţă a ruşilor , nu cred că ei s'ar opri la cererile făcute astăzi Basarabiei (28 iunie 1940).
printr'un ultimatum. Vor continua ca şi în provinciile baltice , profitând de demobilizarea armatei, în MNIR
urma cedărei făcute să ceară ocuparea cel puţin a unei părţi a Moldovei şi unor baze din Dobrogea ca
siguranţă contra unui eventual conflict eu România .
2. Demoralizarea complectă a Tărei şi a
armatei care este gata de luptă şi care cedează o mare parte a teritorului naţional numai în urma unei
ameninţări .
3. S'a pus chestia cum Germania ar privi o ocupare rusească a Basarabiei
şi
a Bucovinei .
Pentru mine este evident că evitarea unui răsboi in acest moment cu România i-ar conveni, dacă i
se asigură exportul petrolului şi alimentelor ce îi sunt necesare . Dar dacă i se declară categorie că ne
vom apăra şi la nevoia vom distruge exploatările noastre petrolifere ca să nu cadă în mâinile vrăjmaşului
, mai poate rămâne Germania impasibilă la un atare răsboiT.
Riscurile sunt tot atât de mari şi într'un caz şl in altul , dar în situaţia apărărei teritoriului nostru
situaţia este remedlabilă , cel puţin mai târziu .
In 1877 România mică a mobilizat armata în contra Rusiei care ocupase eu
armatelesale o mare parte din ţară şi aknta cerea cedarea unei părţi din
Basarabia . Numai prin congresul dela Berlin şi în schimbul Dobrogei Ruşii au putut -o lua •
In soluţia cedărei , Tara va fi bolşevizată şl ori ee energie românească devine în viitor
imposibilă .
Revindeeărilor maghiare şi bulgare nu ne vom —i putea opune •
România mare distrusă din laşitate va face ca situaţia Majestăţei Voastre să devină foarte gravă
şi orice solidarizare a tuturor românilor cu o hotărâre de o atare natură devine imposibilă •
 Rămân al M. V. prea supus

C«I.C. Brătianu
27 Iunie 1940

121
 BASARABIA 1812-1947

Oraşe din Basarabia în ruină după trecerea armatelor sovietice: Lipcani, Chişinău, Soroca
(1940).
MNIR

122
123
 Armata română
împărţind hrană
copiilor basarabeni
(1941). MNIR

Marele istoric
Gheorghe Brătianu
(primul din stânga),
participant la
campania de eliberare
a Basarabiei (1941).
MNIR
BASARABIA 1812-1947

125
BASARABIA 1812-1947
Paris, le 20 Septembre 1946.
 Conferinţa de Pace la Paris
MONSIEUR LE PR3SIDENT,
(1946 -1947)
 Afin que la Confdrence de la Paix puisse se rendre
compte de l'exacte teneur des problemes vises par 1*Art.Ier du "Projet de Trăite
de Paix avec la Roumanie" - et qu'elle ddcide en pleine ccnnai3Sance de cause
notamment sur ie deuxieme paragraphe, concernant la frontiere Nord-Orientale de
ce Pays, - yai i'honneur de sau-ettre aux Delegations des Etats participants le
memoire ci-joint qui a dtă aussi dăposd au Bureau de la Prosidence et envoy6 â
M. le Secretai re General de la Confe-ence.
Je peuple ro'icadn y expcse ses droits incontestable3
et imprescriptibles sur la Bessarabie et la Bukovine du Nord et demande aux Grands
Honmes d'Etat rdunis au Luxembourg, de lui faire Rustice. II attend encore
anxieusement que des voix gănăreuses se levent dans les seances plenieres â venir-
pour defendre se3 drcits - tels qu'ils resultent de l'examen de cet expcsă.
Veuillez agreer, 'ion3ieur le President, le3 assu-
rances de ma tres haute consiadration.
 Scrisoarea lui Nicolae Dianu, fost ministru al
României la Moscova, către Conferinţa de
Ancien
Pace de la Paris, care avea ataşat memoriul
intitulat "La Principale Revendication de la
Roumanie devant la Conference de la Paix.
Frontiere Nord-Orientale de la Roumanie.
(Fac-simile de la lettre avec laquelle le prd3ent memoire a dtd ddpose â la
Conference de Pari3)
La Bessarabie et la Bukovine du Nord" (20 septembrie 1946).
CDM
BASARABIA 1812-1947
Harta negocierilor sovieto-române din 1940 -frontieră braţul Chilia,
AMAE
Extras din tratatul de pace de la Paris (1947). De
remarcat faptul că notele ultimative din 1940
sunt prezentate drept "acordul sovieto-romăn"!
Articolul i
Frontierele României, indicate In harta anexaţi Tratatului de faţS
(Anexa I), vor fi cele cate erau In fiinji la 1 Ianuarie 1941, cu excepţia
frontierei romino-unsare care este definiţi In articolul 2 al Tratatului de
faţi.
Frontiera sovieto-romină este astfel fixată in conformitate cu Acotdul
sovieto-romăn din 28 Iunie 1940 ţi cu Acordul sovieto- cchoslovac din 29
Iunie 1945.
127
BASARABIA 1812-1947
3a Coxra Comam Coima-oierHHeciaix Peeuminr. Fqb the
Unios OF Soviet Socialist Republjcs:
Poub l’Uskw des Sepcbuqies Soviethjles Socialisto: Porno
Uotdkea Republicilor Socialiste Sovietice:

Extrase din tratatul de pace de la Paris - semnăturile delegaţilor

URSS, SUA, Marii Britanii şi României (1947).
BASARABIA 1812-19471
 Membri ai delegaţiei
României la Conferinţa de
Pace de la Paris: Gh.
Tătărăscu, Lucreţiu
Pătrăşcanu, gen. Dumitru
Dămdceanu (1947). MNIR

Gh. Tătărăscu, ministrul de

Externe al României, şeful
delegaţiei ţării noastre la
Conferinţa de la Paris
(1947). MNIR
129
 BASARABIA 1812-1947

Basarabia în imagini: oameni şi locuri

 Căruţă de poştă din Basarabia, litografie de Raffet (1837),
MNIR

Ţăran din Basarabia (desen, sec. XIX).

MNIR
130
 BASARABIA 1812-1947
Sosirea la Chişinău a guvernatorului Basarabiei, litografie de Raffet (1837).

Carantina de la Sculeni, litografie de Raffet (1837).

MNIR
131
MNIR
 BASARABIA 1812-1947

Basarabia: popasul unei caravane, litografie de Raffet (1837). MNIR

132
Ţărani din Basarabia, litografie de Franqois Fortune A. Ferogio (1840).
CLT

133
 BASARABIA 1812-1947

BeccapaSia. Souvenir de Bessarabie

Carte poştală - Souvenir de

Bessarabie (începutul
secolului XX). MNIR
Redacţia "Gazetei Basarabia" (1906). Redactorii "Gazetei Basarabia" (1910).
MNIR MNIR
134
 BASARABIA 1812-19471
Redactorii ziarului "Cuvânt Moldovenesc" (1910).

MNIR

Pantelimon Halippa (cel cu barbă) împreună cu alţi studenţi basarabeni la Iaşi (începutul secolului XX).
ANR
135
 BASARABIA 1812-1947
Malul Nistrului, la Bender Chişinău (din albumul "Roumanie Bessarabie" 1916 -1918).
(din albumul "Roumanie Bessarabie" 1916 -1918). ANR ANR
Piaţă din Bender 1918). (din albumul "Roumanie Bessarabie" 1916 -
(din albumul "Roumanie Bessarabie" 1916 1918).
ANR ANR
Cetatea Albă
136
Adunare a Partidului Naţional-Ţărănesc din judeţul Lăpuşna la care participă; Ion Mihalache,
Mihai Popovici, Ion Pelivan, Constantin Stere, Pantelimon Halippa. (1928)
MNIR

137
BASARABIA 1812-1947
 Reşedinţa episcopală din oraşul Bălţi (anii '30).
ANR

Catedrala din oraşul Bălţi (1935).

ANR

.DECELlCBRULlla*
Undeva în Basarabia.... (perioada interbelică) Aeroportul "Regele Carol al II-lea" din Cetatea Albă (perioada interbelică)
ANR ANR
138
BASARABIA 1812-19471
 EXPOZIŢIA TÂRG

[UADR4T
QUM
RÎCA MiT
 Casă ţărănească din Basarabia (perioada interbelică).
MNIR

Cetatea Albă (perioada interbelică). Chişinău - Banca Naţională (perioada interbelică).

M NIR
Expoziţia târg, Chişinău (1933). BNR
ANR

139
BASARABIA 1812-1947
Bălţi - Banca Românească, (perioada interbelică) Chişinău - Camera de Comerţ şi Industrie (anii '30).
BNR BNR
Chişinău - monumentul "Apostolilor Basarabiei" (perioada interbelică'). Chişinău - Primăria oraşului (perioada interbelică).
ANR BNR
 BASARABIA 1812-1947

140

Chilia Nouă - monumentul eroilor din Primul Război Mondial Chişinău - statuia Lupoaicei (perioada interbelică).
ANR
(perioada interbelică). ANR
141
 BASARABIA 1812-1947

142
BASARABIA 1812-1947

Inaugurarea podului de la Tighina (1935)

ANR

143
BASARABIA 1812-19471
LIBRĂRIE,
papetârie 51
WEPOZIT K
ZIARE G.
COGAN
Bolgrad - bulevardul Ferdinand I (perioada interbelică). Grăniceri români pe Ceremuş (perioada interbelică).
BNR BNR
Ismail - Hala (perioada interbelică).
BNR
Bălţi - strada regele Ferdinand (perioada interbelică).
BNR

145
 BASARABIA 1812-1947

Mori de vânt în Basarabia (perioada interbelică).

CDM

Bornă de la frontiera romăno-polono-

cehoslovacă (perioada interbelică).
BNR
Cahul (perioada interbelică).
BNR

Chişinău - Teatrul Naţional (perioada interbelică).

BNR

146
BASARABIA 1812- 19471
Bălţi - Librăria Românească (perioada interbelică). Case din Leuşeni (perioada interbelică).
BNR MNIR
Cetatea Albă - vedere generală (perioada interbelică). Ismail - vedere spre Dunăre (perioada interbelică).
BNR BNR
147
BASARABIA 1812-1947
Staţiunea Budachi-Cordon (perioada interbelică). Staţiunea Budachi-Cordon (perioada interbelică).
CSC CSC
Oraşul Vălcov, numit şi "Veneţia estului" (perioada interbelică). Chilia - Piaţa Nouă (perioada interbelică).
MNIR BNR
148
 BASARABIA 1812-1947
Pantelimon Halippa în mijlocul unui grup
(1939).
ANR

Regele Carol II şi Principele Moştenitor Mihai

asistă la parada militară prilejuită de vizita la
Chişină (6 ianuarie 1940).
CDM

Membrii Frontului Renaşterii Naţionale

în faţa sălii unde s-a hotărât unirea Basarabiei cu România (1939). ANR

149
BASARABIA 1812-1947
BASARABIA
Publicaţii
9

CONSIOERAŢIUNI GENERALE, c. nurescu

A6RIC0LE, ECONOMICE

VIATA BASARABIEI
=== STATISTICE = EUGEN1U N. OIURCEA

REVISTĂ LUNARĂ
BULLETIN OU CHISINAU -
ROUMA

a Ar
B U L E T I N U L
MUZEULUI REGIONAL AL

BA S A R A BI EI
 Anul VIII. - Nr. 1 IANUARIE
1939
REVISTA ELEVILOR LICEULUI ..ALECU RUSSO" DIN CHISINAU
ATARE SUR AUSPICIILE S E t,

Bacomehi Anat al ie Copceag Dumitru Calei V. Oeorge ■

(•'u/ii Lutlmila . .
(ihileti A iw) al ie ,
Uuben Dumitru.
Puftatu Simian .
Comtantinescu Mihaeta Hrisov (versuri)
Paicu Dumitru Miraj (partea U)
Derevencu Petre . Literatura germană c
tempo rană
Umiliu Nina..................Foliilor basarabean
• ÎNSEMNĂRI—VITRINA CĂRŢI—POŞTA REDACŢ1EI«=

CUPRINSUL:»
Pro Patria
Neam Nemuritor Aspecte
din viata şcolară Dăruire
(versuri)
Gânduri (versuri)
Despărţire (fragment)
Stepă (versuri)

„Toledo" — pictură de Doncev

(Al X-loa Salon da Fictură din Chişinău)
Publicaţii
apărute în
Basarabia în
perioada
interbelică.
MNIR
150
BASARABIA 1812-19471
 POPULAŢIA BASARABIEI

Basarabia
•nul I. _ Ho. t ■ ETNOGRAFIE ŞI STATISTICĂ!
13 Octombrie 1929
JkA3 ■% * - yt-
.
C
C”? <TVW«^> * O / *
-<~>ve+ 'La OL J 0-SVI «
<*•<? o A. 7^
,, , - sl tn/t Ca
. /£.
C fÂoj-hh, <-—>-vO -fi^CLst* t

t t-y-by
Ziar de Interes National, Cultural $1 Pilitică - Independent (Apare săptămânal)
linttll: I. Zlllll-irill Reămintiri Documente i|ă m u r i r i Destăinuiri Ml ii llljrtii - St. II |. [III, II
i| I Bucureşti -

— —T - ‘IM ...................................... -—----------------------- I -------

„BASARABIA”
Apariţia ziarului .Basarabia” răspunde u- nei necesităţi
foarte mari în România de azi unde chestiunile de interes
naţional sunt puţin luate în consideraţie.
Poporul românesc simte nevoia unui organ în care
adevărul să fie spus clar şi sincer, în afară de orice influenţă
sau interes de partid.
„Basarabia” cu începere de azi urmăreşte tradiţia ziarelor
moldoveneşti, adică de a spune numai adevărul luminând poporul
care nu trebue să ignoreze nimic din ceace se petrece In Basarabia
românească a lui Ştefan- cel-Mare. Ziarul meu nu va face acte de
răzbunare sau şantaj, el va spune cea-ce opinia publică câte odată
mi poate spune, şt manifesta, ziarul meu nu va scrie articole per-
î.i-Mide şi meşteşugite ca (n opinia publică
sa {Încolţească credinţa că X sau Z a făcut o faptă rea, fără a
face cea mai mică dovadă. — Noi ziarul .Basarabia* nu vom
a- cuza pe Partidul Poporului Averetcsn dc impopularitate Şi
agonie, precum şi pe partidul —■•--
cari nu le are şi că a promit multe şi nu face nimic, abuzând
de Incapacitatea parlamentarilor lui.
To*te acestea le lăsăm în sarcina ziarelor susţinute de
partidele politice care le subvenţionează pentru interesele lor,
noi urmărim Îndrumarea şi adevărul, lucru cu care a- vsm
mult şi greu de luptat, căci vom răspunde cu curaj Şi fără
întrerupere \a toate minciunile şi hoţiile ce se fac şi spun In
dauna ţării noastre. — Căci nici când demagogia fortul Şi
minciuna nu au fost mai bine eta • late şi la înălţime ca în
ultimul timp.
Minciuna, a ajuns să se rostească de la tribună împodobită
cu cuvinte triviale şi ges tnri de mshala, minciuni care
nefiind suficient «puse se mai şi scriu sub o semnătură
ţeicară şi transfuza, având do scop interesul lor personal ear
nu al bietei opini publice, care suferă şi îndură martir, toate
potlogăriile demagogiei politice. Trist şi de regretate
stefaptuleă demago
gia Şi democraţia au ajuns si fie surori gemene, între ele e o
asemănare perfectă nici o deo- sibire nici o putere
dumnezească nu exista ea si’facă si le despartă, minciuna le
ţine strâns unâ de alta astfel că ele nu pot sa fie decât
nedespărţite, atâta timp cât no. vom tolera, aceasta Insă de
azi înainte, nu se mai poate Ajunge , • • ..................
Or astfel de democraţie moderna sprijinita
™i.„ Indura, m.i bin. pr.f.râm » d.oo craii, mici cum am avut
în micul rugat du ulti dati dud uda.irul d.tun. du urn,
: c’„tiâ tu ?s/smr
conştiinţa vândută t trâdare e periculoasă fi
dăunătoare siguranţei statului
Eu şi toţi strâmţii din împrejurul meu nu av« m
pretenţia ci vom îndrepta totul sau ca sun-
tem supraoameni, nu deprte de aceasta, noi ştim un locri',
că fiind c conştiinţa curată, Vom învinge şi vom duce a bun
sfârşit începutul nostru.
Să poate să greşim, Iuru însă greu căci perseverenţa,
cinstea, nuca Şl s ntimentele noastre româneşti, ne prdomină
— sufletele noastre va şti să încălzeacă şi întări scfle- tele
slabe, întrebuinţând hi ar la ntsvoe cel ' mai mare risc moral,
fizic şi social, numai şi numai ca pigmeii transfug şi
exploatatori politic i să ştie că Basarabia, ne an maidan unde
să joace ţurca politică toţ oc«i fâlfâiţi care ori când sunt gata
pentrucea mai mică dem- nitr.te, să vânză bucăţica de
Moldovă dvla 1847 a lui Ştefan cel Ma» — Noi veghem.
-r.Bioa svLVfl
Declaraţiil
e l-lai
lalipa
Vorbe n e ea pat ascooile realitatea i
scris: la
mente le naţionale ale aleşilor d-lul Stere in Basarabia d.
Hallpa a găsit cu cale sâ intervină şi să le Ia apărarea
faxăndu-i drept buni români.
Iar dacă se ocupă de problemele minoritare, o fac după
spusele d-lul Ha ioa fiindcă ştiu ce s’a întâmplat
P. HALlPA
Ministrul Lucrărilor Publice, rcpreicntanlul Baaursblel In
Ouvernul Domnului Manlu.
sub regimurile cari nesecoteau drepturile minorităţilor.
Şl cum d. Hailpa e un om aşa de sincer Încât când vrea
sa spună o... exagerare se dă singur în mâoa adversarului,
d-sa continuă:
.Par repiezentanţli românismului basarabean nici când
nu or uita — cum nici In irecut n'au uitai J câ au t români,
câ sunt datori sâ îngrijească de viitorul românismului In
aceasta provincie. N au dat
PRINŢUL
culturale ce tindeau la făurirea unui şuii unitar In,România întregită ?
Şi mal alts:
Care din tovarăşii de azi ai d-iui Hallpa as ficat parte din Sfatul Ţ. rli ?
.O lacrimă pentru Prinţul Carol Care a iscăl i actul Unirii şi Memoriul trimis Cţş- letinţei de i ace di la
el Romanţei, rao-t pentru lumea Paris?
olicjelă, viu pentru totdeauna In
inim le celor cari l’su iubit. Sa răspundă d. Hallp- 'a aceste întrebări.
N. IORGA
Publicaţii apărute în Basarabia în
#
Noi ştim că dacă astăzi eşti departe Şi porţi
cu greu toiagul pribegiei.
Tu vei rămâne dincolo de moarte Copilul
României. perioada interbelică. CVM, CMG
Sinaia cu pădurele-i de brad.
Cu munţii dîrji ca sufletul Tău mare,
Se ’ntreabă unde-i mândrul ei răsad.
Pe care ţărm şi zare?
Te cântă Peleşul când sprinten saltă Şi
şoimii ce te-au învăţat să sbori.
Căci ai râvnit o lume prea înaltă Chiar pentru Regi
nemuritorii Setos de ceruri şi nemărginire Ai dat
un tron pe-o zi de libertate ~ j vrut atât: Să nu-Ţi
mai spunem .Sire* i oricui să-Ţi spunem .frate*. :
*mwi
.li în toţi copiii ţârii Tale Şi creşti
ca o poveste minunată In doina de pe
cale!
RRiveLe
Alături eşti cu cei săraci şi goi In toată truda lor
doar, Tu trăeşti Şi eşti in tot ce-i bun şi sfânt în
noi.
Şi ’n zâmbetele noastre eşti.
Chiar de-ar voi tăcerea să Te ’ngroape In
nesfârşitul zărilor albastre Te vom simţi
BASARABIEI
deapururea aproape De sunetele noastre.
0', pribegiile cu drumuri crunte Nu pot să stingă
ilacăra iubirii;
Anul VI. Nr. 2
Ci schimbă doar coroana de pe frunte Cu spinii
mântuirii.
Ion Sân-aforglu REVISTA DE ISTORIE ŞI GEOGRAFIE
A
ei dovada strălucită despre aceasta în anii 1917 ş 1918, când
au luptat împotriva resturilor de ţarism in Basarabia V Şi
împotriva bolşevismului care' se propagă? N’au luptat şi n’au MOLDOVEI DINTRE PRUT Şl NISTRU
isbutit prm actul unirei de la 27 Martie 1918, sa lege
Basarabia pe veci de statul român? N'au luptat timp ac 10 ani
pentru întronar.a unui regim oc legalitate şi libertate EB
provincia râsâriteana ţi. In iot.eg statui românesc? N'au îost ei Sub conducerea d-lor
aceia care s'au alăturat la toate acţia- nlle politice, sociale şl T. GtfBULAT şl C. A'. TOMESCU
culturale ce tindeau la făurirea unui suflet unitar românesc in
România întregită?"
Apoi tocmai aceasta e: câ la întrebările pe cari le pune d.
Hallpa nu se poate răspunde decât categoric negativ.
Care dintre aleşii d-lul Stere au luptat împotriva resturilor
de Ţarism In Basarabia ?
Nu ştim dacă d. Hallpa poate afirma cu succes raâcar
despre d-sa in-.uş acest lucru.
Care din el a luptat împotriva bolşevismului...
Care din ii sau alăturat la toate acţiunile poiitf^ sociale şl
Această publicaţie apare cu sprijinul moral şi material al p. s. episcop
VISARION al Hotinului.
151
BASARABIA 1812-1947
 Evenimente, Articole şi
Jocnmente Colecţionate.
?
c
a
t
r
a
Ori şi ct toi ţoala e
B
dator să-şi (iiuid Tara.
n
Jntoria şi dedai săi.
c
C. Zarlda-Sfl**
o
V
i
IAŞI . INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE .BRAWO* . m»

a
a
Publicaţii apărute în perioada interbelică. CVM
G
b
i

«
-
V
a
d
ă

ş
i
-
a
NAPOLEON I.

“
p
i
1 1 1 1 1 1 1 1 e

paatm Propagandă Naţionali şi apărarea drepturilor aoastre Româneşti r

d
CE S’A SCRIS?... CE S’A FĂCUT?... CE SE FACE?... CE TREBUE ?_
u
t fiaţa, şi aai MOLDOVA NOUĂ
REVISTA TRIMESTRIALA

peatra Basarabia
aa făcea aici
nicar aa pro-

Mitropolitul VaaiamHt
Moldova cu Basarabia aşa cum ne-a lăsat-o şi întemeiat-o
ACAD&M1E ROUM AI NE
ITCDII KT tlCHIICKtt
xin

THarele Voevod
Cea mai mică schiţă, tmi vor- r* jl Qtefan-Cel-ITÎflRE
beţie mai malt de cât un lung W ^le Cel LA BESSARABIE
Raport. vi Anul1824-26 SA POPULATION — SON PASSE SA
CULTURE
VOLUMUL I p.va
ŞTEFAN CIOBANU
152
BASARABIA 1812-19471
 “ÎTI7«ALŞ amintiri,
I Bucureşti. 17 Fehrunrli' 1039 mwwwiw.v,y Anul 42. Nr. fc câtre care »e vor
închina toate răn-

,A»KYKTI
IOVVI
FUNDAŢIA CULTURALffVcGALA „PRINCIPELE CAROL" ssou ij

ALBINA
iV.VAWAWV.V.W

IN ^
^•A'.V.V.VAW^
F O A I E S A P T A M l N A L A P E N T R U POPOR

$D FUNDAŢIA CULTURALĂ REGALA

„PRINCIPELE CAROL" Qf
.V.V.V.W.W.W.VAV.

|
Juri v vieţi
româneşti, ce se vor
prefira pe
smuci rkţDiMAKt. II
ueest colţ de pâniânt.
ce a’a impieta cu
toatefră-
“ mântârlle iul. in
vlenţa şl sângele
basarabean
ALBINA

Regele Carol al II-lea şi -principele Mihai la sfinţirea

hutărltâ. care nu a aşteptat «Wcât clipa In care să-şi hotărască drepturile «urate şi
catedralei din Bălţi, în ziarul “Albina" din 14 iunie
asuprite, lat* ce a fost Basarabia de Ieri şl ceea ce a (ost mereu, dela Unire până ari:
Lo exemplu puternic si stăruitor de vieaţă şl simţire romanească. Ca in niciun colţ
al tirli am putea spune, aci trăieşte creau! nostru de neam mal tare şi mâl preaent
1935. CMG
decât oriunde. Flecare vorbă, fiecare faptă îşi are un răsunet deosebit. Răscolirea
trecutului românesc, cu erou şi strădaniile de odinioară, joacă un rol de frunte in
ţesătura sufletească a acestei provincii. Şi ari. mulţi dlutre cărturarii basarabeni. tfn
cu orice preţ să-ţl dovedească, că adevărata Moldovă a lu»
—...----------------- -T^. ştefan cel Mare. era dincolo de Prut. la ci. nu
dincouce. Că trecutul de glorie este adunai lângă
REVISTEI zidurile dela Soroca. dela Hotin. Chilia şl Ce-
sos rasoLNAsn CA j tatea-Alhă; că ţinuturile râreşeştl sunt pline de
AUSKI.IAS hrisoave ale vltcarulul domn şi că toate druniu-
I rile poartă urinele glorioasei stăpâniri volevo-
ACBI coKAcm j: fc frumos, este nespus de întăritor pentru
O.K uASALAUsir
.... « urvniLoa
j mândria noastrâ şi o preţuim din tot sufletul.
i De aceea basarabenii au ţinut să pomenească Inaugurarea statuii Regelui Ferdinand la Chişinău,
amintirea nemuritoare a Marelui Rege Ferdi- sElVr0*""

ollt
aand. întregitorul, prin chip de aramă, in inima
j( Basarabiei, tot ca un semn oi neasemuitelor lor
ziarul "Albina", 17februarie 1939. CMG
credinţe româneşti. Cele două mari icoane ale Neamului.
Ştefan cel Mare şi Regele Ferdinand. una amintind sbuciumul eroic al Neamului,
alta Loosts » căminului j gloria lui. vor II cele două măreţe şi veşnice
153
 BASARABIA 1812-1947

ANUL I No 95 8 PAGINI 2 LEI Vineri 7Noembrie 1941

fâa&ala/ui

Ziarul nouel vieţi româneşti

Afl dovedit. Romăni. c# Neamul Romanesc nu piere ţi nu v« putea pieri.

C* exi. bate mei temeinic deelt oricând, in toete vieţile româneşti o sin gură Inimi ; că toate
bretele te ridică Intr'o singură. închinare cucernică la un singur altar fi se pleacă vănjoase. gata de
luptă fi de muncă pentru un singur tel : Patrie.
(MAREŞAL ION ANTONESCU!

NAŢIUNEA R O M Â N A ESTE CHEMATA

IN ADUNARE NATIONAIi PLEBISCITARA DUMINICA 9 NOEMBRIE 1941
Dăm thai jos textul dcatiului-naţîonală n Statului fi la icge prin dele $1 municipii suni. proclamarea rezultatului.............
care d. Mareşal Ante* ' " J * “ “ I Exprimarea voiului va fi or- | troaga Tară. se instituo Comisia
nescu convoacă Naţiunea Ro- ganlzata dc Comisii ludcfcnc ţi j Centrală a Adunării Obstoştl.
mână in Adunare Obştească Municipale caro se vor alcitul Aceasta Comisie va iunctlona
Plebiscitară după cum urmează: Prlm- Constatarea Inlractlunel se va
In Ministerul do Justiţie şl
ANTONESCU in ziua de 9 Noembrie, Presedli'lele lusuiilcl I locale de contpunc din: lace do orice organ Investit cu
MAREŞAL AL ROMÂNIEI Sl va continua in zilele cel mal inall grad (Curie de Apel Prirrul-Prescdlntc al înaltei paza ordlncl si se va ludocă d»
CONDUCĂTORUL STATULUI AMmătoare, comunicare» zuttatului sau Tribunal) ca Preşedinte; Curţi de Casaţie si Justiţie, ca instanţele ordinare după procedura
DECRETAT SI DECRETAM: fiecărei L cumscripţii judeţene Roclorul Universităţii sau cel Preşedinte: Preşedintele Acade- flagrantelor delicte.
plebiscitare, trebuind să fie mal vechi director al şcolii de mici Române: Un Preşedinte al ART. R. — Domnii Miniştri
făcută până la 12 Noembrie a. e. gradul cel mal Inall din înaltei Curii de Casa fie desem- Secretari de Stal la Departamentul
ART. I. - Naţiunea Română este inclusiv. localitate: Un reprezentant al nat dc .Ministerul Justiţiei: Pri- Justiţiei. Internelor si A- parării
chemată in Ob^teaseă Ple- ART. 3. - Tnfl eetritenii circumscripţiei ales de prcle- mul Preşedinte al Consiliului
l^uminie nulul de orlre prnfcmlu- rlntă dintre ofiţeri, fosil com- Legislativ: Rectorul Universităţii Naţionale suni Insărcl- cu
■. care. au biiplh:lt 'ii de batant!. Invalizi sau decorat! dc (lin Bucureşti: Secretar al executarea prezentului et- si
d. mitul obligatI mri la CoiuisumJi este Directorul desăvârşirea opera- (Iilor acestui
parte la vot.

Voinţa Naţiunii
Preşedintele Comlslunll Judo- cerilor Judiciare din ‘ Justiţiei. Plebiscit.
ART. 4. - Votul se va exprima ne sau Municipale va organi- a ART. 7. — Nici o manifestare Dai In Bucuroşii, la S Nocm-
prin DA sau NU. EVREII votul pe scolii dc votare in prin adunări, discursuri sau alte ■ic 1941.
Antonescu, SUNT ECXLU$t. ART. S.— pentru a exprima aproba- -su
dc la 6 Septembrie 1940 fl ii Adunarea Ohştoas- Plcbiscllar» circumscripţiile poliţieneşti in dezaprobarea, propaganda
Peatni Duminica 9 Noembrie!.-ulmi ale împlinirii, redând 1941 exprime încrederea ca Mareşalul va H Impărfltâ care este impărtlt oraşul. peniru sau contra, nu
Naţiunea Româna eche- mului strălucirea .voevodală s> Adunare Antonescu ART. «. — Pentru centralizare»
Obştească t desăvârşirea
mată ................................ ........ puterniciei sale să procedeze la reforma ‘ In zlâtea circumscripţii cA*« rezultatului plebiscitului si
Plebiscitara de Conducâiorul
.
Statului. Mareşalul Antonescu 1
—
păstrează astfela.r-—A...„
si cinslcstc incâ ‘creatoare in izbânzi nemuri-
odată tradiţia voevodală: legă-
tura permanenta si înţelegerea Naţiunea c prezentă, in turul
Intre Popor si Conducător in Mareşalului Antonescu. '
PROCLAMAŢIA D-LUI MAREŞAL ANTONESCU CĂTRE ŢARĂ
'
toate problemele de viată si dc ■'rodinia $i jertla cu ................. D. Mareşal Antonescu a a- modală fI om ImbiinrilriţII -O-a învrednicit să le popoarele drepte fl «rodnice,
viitor ale Tării. In tei armonii, răspuns până in ceasul de lată dresat Tării următoarea pro- Armata dezonorata şl neîncrede- eondlfUlr sanitare. invingem pe toate fi să n- sozăm dovada oâ Românii tfi stăpânesc
toi ce se infăptueste poartă Prezenta ei a crescut si mai clamaţ le: rea desnâdeWH Ingenunchlase Am făcut reforma Ho din nou Neomul pa drumul o no destinul şl că ştiu muri pentru zidf-
pecetea Naţiunii si trăinicia mult in vigoare si in Încredere ROMANI, sufletul românesc. mrinliărll. erproprllnd bn orei şi al * t urilor. roa dra
destinului ci. Viitorul sc Nu mal departe, dela plebiscitul După un an de sbucium, do in Statul se zbatea sub apăsarea nurlia erreeştl şl nm re- rial Războiul sfănt a a tutulor ce
făureşte din conştiinţa si buna- din Martie trecut, câte uriaş® cere ori crâncene ţi de lupte Irângeril graniţelor si a ruinelor Xraninlul dreptul rir primojdio bitonre no aştepta din
învoire a neamului intreg. împliniri nu s'au Săvârşit! O în- sfinte, om hotărî» să mă morale, dezorganizat, secătuit. hilâelate, triluri vilmcul întunericul comunismului, credinţe nle lumii. ROMANI,
Naţiunea Română va pecetlui treagă fază istorică, ce va ră- înfăţişez din nou M'ain trudit. Români, » care II a priita viata. honrdelo dela răsărit pândind
Dumineci, cu unanima bare, mâne înscrisă In cel mal Iru- aprind din cenuşa Infrâi tui frienl niabiliiarra ceasul când să ne cotropească Să no privim trecutul durerii CB
lupta, cârmuirea si uriaşa trudă mn* si mai mărct capitol al is- gerll lumini de reînviere. Armatei frirri a ştirbi or- pământul fi să no stingă insăşi
a Mareşalului Antonescu. fc Inrici româneşti. ZI de ml, ceam de eenm, dinea şl nevoile productivi fiinţa ~~
însăşi lupta, truda si năzuinţa el. Naţiunea RoinânS c fericită pentru n vă cerc săre m Inmrillat chinuit tonte . şl nm. păstrat vlrfll e- ţionaiă prin invazia e___________ înălţării cu răspundere.
E insăsi biruinţa el in biruinţa că Marcţaliil-Conducatbr ;i cer- probaţi fapta fl a sprijiniţi iiterlle Xcamulul şl m'an eenninfee o stare carr mii no copleşise anul trecut— Azi. In încleştarea lumii, se
Mareşalului. Iar răspunsul ce sc cclcază din nou devotamentul si răspunderii! torului. luptat mri-l apăr demtlnul poatv fl asemănată cil mc- nedropt fi săi boţ io — glia toarnă tipare de veacuri pentru
va da. va ţâşni năvalnic si voinţa. Naţiunea aceasta, rc a Bătrâna tradiţie stră- •osească s> icgândii-l de Puterile .-I- rrilulrca şl rrmtrlştca din Basarabiei si a Bucovinei. lltorul Naţiunilor.
răsunător din entuziasmul dc dăruit Conducătorului tenia porunca înţeleaptă a vremii rel, mlngurelc pe earl mt Numai datorită Cruciadei SA FIM TREZI. SA' FIM
zile mari si dc istorie nouă ai celei mai înalte credin Jerlfc. isi noastre putea retema flinta naa» împotriva Bolşevismului pornită VREDNICI DE CEI CARI AU
sufletului românesc. ridică azi din fruntea luminată tră naţionalii, pentru a nl înfăptuirile guvernării me au de marea Armată Germană a Iul MURIT P E N T RU SOARTA
Mai departe Naţiunea c chi in cele patru sâ dea lumii Încă o cădea cotropită de lava- lost credincios Inlâtişatc vreme, Adolf Hitler şi urmată do aliaţii NEAMULUI. SA FIM ROMANI.
mată să-si exprime voinla dc cutremurătoare pildă dc tărie mia comunistă. pentrucă toţi să puteţi vedea cu noştri, LUMEA CARE SE VA ZIDI
sprijini pe Conducător la sa. naţională. dc unire deplină, de înţelegerea loială şl e câtâ slântă îngrijiro a lost pătut înfrânge — prin TREBUF. SA FIE O LUME DE
cina ce-si ia ..de a proceda la vajnică si nesmintita contopire a Marelui Fnehrcr Adolf întrebuinţai banul vostru, banul tfa soldatului român — valul DREPTATE. IN CARE POPOA-
reorgar zarea naţională tulul si cu gândul si simţământul Mi Hitler şl a DuceI - toi ini obştesc. cotropitor şi RELE SI CLASELE SOCIALE
ia apărarea drepturilor noastre" salului Antonescu. am garantai In alte vremuri, nu de război SA-SI GĂSEASCĂ LINIŞTEA'
Ţara cea nouă de după bi- Astlci. Duminică nu se .. greu sl de zdruncinare generală a SI DREPTURILE.
ruinţa reintregitoare simte ne- prezenta la adunarea obsteasci vieţii economice, s'ar II putui Numai Naţiunile caro ştiu sS lupte
voia unei reorganizări naţionale plebiscitară cctâteni de dllerltc 1
Xn/hmli noastre popasul iniăplui mal mult. pentru drepturile lor prin •—« dreaptă,
a Statului. .'. ...... ---------- . categorii si opinii, ci o Naţiune Naţiunea in Adunare Obştească dc reculegere şl relnăl- pe Dar. să nu uitaţi. Români, că nu prin târguri . putea supravieţui
Mareşalul i-a intuit pentrucă unitară: toti o credinţă, toti o Plebiscitară pcn. * 1 da aprobare aie
de-asupra
luptei
cumplitelor
europene, anul
greutăţi
a- cesta
demn mare! zbuclumârl de astăzi şl do
Naţiunea l-a simtit si-1 aşteaptă. voinţă, toti un cuvânt, toti: o asu- Am reorganlsat Armata, mâine. I '/
Conducătorul se află deci In singură expresie a apărării am dat Statului noul ne-a adus chinuitoare încercări Numai popoarelo care «tiu să-si
fiece clipă pe linia realităţii drepturilor noastre Si a fericirii temelii morale, Intrirliul pentru noi. aşeze viata pe temeiuri n<H do
mâneşti oglindită dc conştiinţa dc mâine a TăriL Pentru accas- ' Monarhia prin curatul şi luiPrăbuşirea graniţe, cu
Statului si a drector disciplină naţională sl de In* sllflo
Si dc năzuinţele Naţiunii. Naţiune. Mareşalul Ion Anto- tânărul nomtru Rege şl izgonirea socială vor putoa II temelii alecivilizaţiei
Ocniul său a ştiut totdeauna să scu. Conducătorul Statului prin ampra cumprinri a lost urmată..omânilor reiuglati, a
do iocercarea
de mâine sl vor
prindă In întregime ace: Român, reprezintă credinţa si chimiei şt a nimicii pumn cutremurului. ies! biruitoare din criza ce va I
realitate si sâ-l creeze mom tcle el: icoană făcătoare de , căreia iau de a proceda la panizarea in riafa noamtrri publicil. recolte îndestulătoare, do nerodnicia und fi mândria de fi jertfit pentru Cru- războiului. Neamul Româ* I
de alirmare in forme mehiicc. li închină gândul năzuinla si naţională a Statului fl la ------ Am ajutat refugiaţii; ani nedreapta _ iiciumare aderevoltei pentru dreptate fi pentru Europa i trecut — tntriun an d« I
Mareşalul Antonescu va p evlavia de fiece - repum ordinea i»i admlnt- din lanna. rio si de dreapta lertlâ do niâinc. im. de luptă fi de sânge —
ceda la apărarea drepturilor ro- mtraflc; am ajutat agri- a unul război slânt. RĂZBOIUL SFANŢ A FOST proba voinţei hil de viată ft *'
mâneşti. ................Ii si alţii prezent! ROMANI, cultura mărindu-i produc- NU NUMAI STANCA PE CARE puterii Iul do tnolre.
Sarcina cc-si ia Conducătorul e la dinainte
culrcmurâtoarea manifestaţie ţia şl preturile recoltelor: cred că Providenţa putea NE-AM REZEMAT UNIREA DAR. JERTFA ARMATEI 51
expresia voinţei întregului Neam.dc Duminică 9 Noembrie 1941: La « Septembrie 1940 am gă- am înmulţii şoselele şi ucă
E voinţa in frământarea unul Neam sl NOA8TRA. A TĂRII. CA SI DESROBIREA
pc care Neamul Românesc a incredin- . tat- miilor si miilor .. .- sit Tara cu graniţele prăbuşite, erille ferate; am mriril ma- in chinuita răspundere i unui DAR EL NE-A INALTAT DELA RĂSĂRIT NU ESTE DE-
li sufletele
o de mult. in toată plcnltu-|al Naţiunii: roi ai Naţiunii, morţi pe câmpul singură, zdrobită, umilită şl tră- lariile şl penmllle. frirri Conducător mal multe po- .cri VIATA DE NEAM PE CRESTE CAT CHEMAREA NEAMULUI
do câte au stat in calea noa- stră DE ISTORIE NOUA.
dinea si curăţenia ei. Mareşalul ---------- dc luptă al reintregiri! Si al dată sub ameninţarea cotropirii marelui noul, din econo- din SPRE .MARI ÎMPLINIRI SI NOI
războiului sfânt. Toti vor grăi streine. miile înfăptuite. Septembrie 1940 Şl Prin sângele eroilor ftrl. DESTINE. Viitorul, deschis pe
prin cuvântul de aprobare Cclace un Neam intreg se tni- - -- . Prin 'puterile nebiruite ale Azi nc-nm făcut, nu — moi in faţamormântul
conştiinţei slânt al eroilor, spălat
disc dc veacuri sâ zidească, solsprijinit Himerica. nâruia tragic Românilor, prin sprijinul vostru noastre, spălntc de dezo- ___________________
de lacrimile orfanilor, no stă
sub povara unor cadrai Mngimlrnlnrn. am Săvârşite do ciflva al tuturor, prii, înţelegerea nom, dor in faţa tuturor iContlnui poruncitor tn lată.
Aliaţilor noftri, prin credinţa fi
no-\njutat mludentlmea, miui-l mal. Intriun ceas prea greu lupta noastră. — Dumnc- De acela, chemarea mea la Iu»
««.«.»................................................ H.......P --desăvârşit ocn-\ellorhnen fi pe rel «dificil uşurinţa lor prea mare. 'prin
Antonescu. E Idealul naţional destinul românesc. Asa se va pc
care Conducătorul l-a Inăl-1 desăvârşi' tal uimitor pc
opera de amlmlentă ag. III-rtJ Ziarul "Basarabia" din 7
strălucitoarele ‘
noiembrie 1941. CMG

154
 BASARABIA 1812-1947

SUMAR

5. Cuvânt înainte - Hunor Kelemen

6. Basarabia: 1812-2012. Să ne aducem aminte de două secole de istorie - Emest Oberlânder-Tâmoveanu 8 .
Exigenţa memoriei - Petre Guran
10. Scurtă istorie a Moldovei de Est: de la inventarea Basarabiei şi până la Conferinţa de la Paris (1947) - Nicolae Enciu 40. Basarab - Ţara
Basarabească - Basarabia.... - Cornel Constantin Ilie
42. Cartogra fia anexării Basarabiei: de la geografie la politică toponimică - Valentin Mandache 48. Putere şi simbol: de la harta tratativelor la
monumentul şefului de stat - Diana Mandache 53. Basarabia în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României - Oana Ilie

Catalog: hărţi, documente, imagini, publicaţii

56. Cartogtrafia Basarabiei înainte de 1812

71. Tratatul de la Bucureşti şi anexarea Basarabiei (1812)
78. Congresul de la Paris. Recuperarea sudului Basarabiei (1856)
86. Congresul de la Berlin. Pierderea sudului Basarabiei (1878)
96. Un secol de la anexarea Basarabiei (1912)
98. Unirea Basarabiei cu România (1918)
116. Ocupaţia sovietică şi campania de eliberare a Basarabiei (1940 - 1941)
126. Conferinţa de Pace de la Paris (1946 - 1947)
130. Basarabia în imagini: oameni şi locuri 150. Publicaţii
MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI INSTITUTUL
CULTRAL ROMÂN 2012
ISBN 978-973-0-12717-1