Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Donescu David
Mitrea Alexandru
Voicu Vlad
Scurt istoric
Muzeul Comunal Bucureşti a fost înfiinţat la sfârşitul lunii iunie a anului 1921, printr-o Hotărâre a Consiliului Comunal Bucureşti, la
propunerea primarului Gh. Gheorghian, însă lipsa patrimoniului cultural a împiedicat punerea în aplicare a acestei hotărâri.
Inaugurarea propriu-zisă a instituţiei muzeale a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența primului ministru Nicolae Iorga, a
primarului general Dem I. Dobrescu, a foştilor primari Matei Gh. Corbescu şi Emil Petrescu, precum şi a primului director al Muzeului,
cunoscutul colecţionar dr. George Severeanu.
În 10 decembrie 1956, muzeului îi este atribuit Palatul Suţu (actualul sediu administrativ al instituţiei, care în prezent găzduieşte şi
expoziţia permanentă Timpul Oraşului), iar cu ocazia centenarului Unirii Moldovei cu Ţara Românească, la 23 ianuarie 1959, îşi deschide
porţile în noua clădire. În acel moment expoziţia permanentă avea la dispoziţie 14 săli, a căror organizare respecta cronologia şi succesiunea
evenimentelor istorice ale oraşului.
Palatul Suţu este una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti şi unul dintre puţinele imobile care au rămas
nemodificate de mai bine de 150 de ani. A fost construit de Costache Suţu după planurile arhitecţilor Conrad Schwink şi Johann Veit între
anii 1833 și 1835.
În 21 octombrie 1999, printr-o Hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, instituţia şi-a recăpătat numele de la
întemeiere, Muzeul Municipiului Bucureşti.
Povestea unei clădiri reprezentative pentru București și a
proprietarilor săi
Ridicat la porunca postelnicului Costache Gr. Suţu, din dorinţa unei înnoiri arhitecturale
în spiritul orientărilor stilistice înscrise în cerinţele epocii, noua construcţie se impunea
prin trăsături distincte în toate privinţele faţă de clădirile bucureştene din acea vreme.
Ulterior, pe la 1862, aspectul interior al clădirii a fost mult modificat, în urma unor
operaţii de modernizare executate de sculptorul Karl Storck, prin adăugarea unor
elemente arhitectonice printre care şi o monumentală scară desfăcută în două braţe,
reflectată în imensitatea unei oglinzi adusă de la Murano.
Asemănătoare cu stema ţării, emblema familiei Suţu cuprindea cele două elemente distinctive oficiale, vulturul Munteniei şi zimbrul
Moldovei. Într-atât de mâhnit a fost Cuza încât, conform spuselor lui Radu D. Rosetti, „a trimis vorbă lui Suţu s-o dea jos. Dar beizadeaua,
băţos, n-a dat ascultare dorinţei fostului colonel şi-atunci Domnitorul a dat ordin pompierilor s-o smulgă peste noapte. De necaz, Suţu a
înlocuit-o cu un ornament inspirat de la Sublima Portă”. Blazonul de factură domnească a fost reaşezat la stăruinţa urmaşilor lui Costache
Gr. Suţu şi din îngăduinţa Regelui Carol I.
A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost perioada de glorie a Palatului Suţu, aici
organizându-se primul bal al fiecarui an, în februarie. Grigore Suţu (1819-1893) şi soţia sa Irina,
fiica marelui bancher Ştefan Hagi Moscu, s-au preocupat să păstreze ambianţa unei reşedinte
aristocratice.
A fost reşedinţă particulară până la începutul secolului XX. Palatul Suţu a devenit noul sediu al
Muzeului Municipiului Bucureşti începînd cu anul 1956. Restaurat între anii 1956 şi 1958,
palatul se deschide pentru public la 23 ianuarie 1959. De atunci găzduieşte expoziţii legate de
istoria oraşului Bucureşti, valorificând un patrimoniu de excepţie provenit din cercetări
arheologice, donaţii şi achiziţii realizate cu fonduri asigurate an de an de Primăria Capitalei.
Colecții Palatul Șuțu
COLECŢIA „ŞTIINŢĂ-TEHNICĂ”
Colecţia Ştiinţă-Tehnică din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti conţine 2136 obiecte, piese de uz curent în prezent de mică frecvenţă,
precum instrumente muzicale, discuri din ebonită, metal şi hârtie, instrumente de măsurat, litere şi ornamente tipografice, corpuri de iluminat, fiare de călcat,
ceasuri de buzunar, de perete, de masă, de mână, aparate fotografice, unelte şi scule.
Cele mai multe componente ale colecţiei îşi au originea în ateliere din Anglia, Austria, Italia, Franţa și România, iar un număr redus sunt de factură
orientală. Unele dintre obiectele colecţiei provin din fonduri speciale, cum ar fi cele cu însemnele Principatelor Române.
COLECŢIA „ARME”
Colecţia Arme cuprinde 533 de obiecte: arme albe şi de foc. Ele acoperă un larg areal
geografic, cuprins între secolele XIV și XX.
Pe lângă piesele de factură autohtonă, colecţia cuprinde şi numeroase arme de provenienţă străină,
atât orientale cât şi occidentale, din Germania, Rusia, Austria, Imperiul Otoman, S.U.A, Ungaria, Belgia,
Franţa, Anglia, Japonia etc.
Colecția urmărește și evidențierea din punct de vedere cronologic a principalelor arme de foc și arme
albe care au circulat pe teritoriul României de la începutul secolului XIV până la mijlocul secolului XX.
Bibilografie
https://muzeulbucurestiului.ro
https://muzeulbucurestiului.ro/palatul-sutu.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Municipiului_Bucure%C8%99ti