Pe 8 mai 1945, Germania nazistă a capitulat.

Astfel s-a terminat în Europa cel

de-al Doilea Război Mondial. Aniversarea are loc într-un moment în care este nevoie de această amintire
mai mult ca oricând.

În după-amiaza zilei de 30 aprilie 1945, Adolf Hitler mai vede doar o singură soluție. Armata Roșie a
Uniunii Sovietice ia cu asalt centrul Berlinului. Hitler nu vrea să cadă viu în mâinile ei și se sustrage
asumării răspunderii pentru efectele megalomaniei sale criminale. În "buncărul Führer-ului", în incinta
cancelariei Reich-ului, la 12 metri sub pământ, dictatorul nazist și proaspăta sa soție Eva Braun se
sinucid. Ultimii apropiați le ard cadavrele și înmormântează rămășițele la ieșirea din buncăr.

Capitularea oficială a "Reich-ului de 1000 de ani", așa cum l-a numit Hitler, are loc abia pe 8 mai.
Conducerea Wehrmachtului semnează în acea zi capitularea necondiționată a Germaniei. În Europa se
sfârșește astfel cel de-al Doilea Război Mondial, început cu invadarea Poloniei de către Germania la 1
septembrie 1939. În Asia, a doua conflagrație mondială va mai dura câteva luni – până la capitularea
Japoniei, la 2 septembrie 1945. În cel de-al Doilea Război Mondial au murit, conform estimărilor, 60 de
milioane de oameni. Fața lumii a fost deformată în mod brutal.

Multe orașe germane sunt doar niște ruine. Germania este responsabilă nu doar pentru declanșarea
conflagrației, ci și pentru comiterea unui genocid rasist, care a avut loc în lagărele sale de concentrare și
exterminare. Cum se simte populația germană: înfrântă sau eliberată de coșmarul nazist? "Imediat după
8 mai nu m-am gândit deloc dacă am fost eliberați sau învinși", declara politicianul social-democrat Egon
Bahr, între timp decedat, într-o înregistrare care se poate asculta la Casa Istoriei (Haus der Geschichte)
din Bonn. "Sigur că am fost învinși, cum altfel, dar am fost și eliberați. Ambele sunt valabile. Dar nu mai
conta deloc. Eram încă în viață. Acesta era cel mai important lucru!"