CURS 3

06.03.2007

Principala consecinţă socio-economică negativă a îmbătrânirii demografice se află în planul

asigurărilor sociale şi de sănătate. Este vorba în mod esenţial de o majorare considerabilă a resurselor
financiare pe care societatea trebuie să le aloce pentru sistemele de pensii şi asigurări medicale.
Bugetele de asigurări sociale nu fac faţă nevoilor şi se caută soluţii pentru realizarea unui echilibru.
Implicaţiile îmbătrânirii demografice în domeniul asigurărilor sociale sunt unul dintre cele mai
preocupante subiecte aflate în atenţia guvernelor.
Alte implicaţii negative ale îmbătrânirii demografice par a fi, după unii specialişti,
schimbările care au loc în structura pe vârste a electoratului, prin creşterea numărului şi ponderii
persoanelor vârstnice, ceea ce ar atrage la un anumit conservatorism în evoluţia generală a societăţii,
inclusiv acceptarea noului, a schimbării, a spiritului novator şi a plasării centrelor de decizie într-o
măsură necorespunzătoare la populaţia tânără.

C. Structura populaţiei după starea civilă

Starea civilă a unei persoane reprezintă raportul în care se află aceasta cu instituţia căsătoriei,
aşa cum este ea reglementată de legi, cutume şi practici. Distingem, aşadar, starea civilă legală şi
starea civilă de facto. Cunoaşterea structurii populaţiei după starea civilă este importantă pentru o mai
bună cunoaştere a fenomenelor şi proceselor demografice care au particularităţi în raport cu starea
civilă. De asemenea, există o importanţă economică pusă în legătură cu structura locuinţelor şi în
materie de consum.

Structurile socio-economice

Principalele structuri socio-economice ale populaţiei sunt: după etnie, după limbă maternă,
după religie, după nivel de instruire şi după caracteristicile economice ale persoanelor.
Importanţa cunoaşterii acestor structuri trebuie văzută atât prin prisma impactului direct al
acestor structuri asupra evoluţiei numărului şi structurilor demografice ale populaţiei, cât şi din
perspectiva caracterului fundamental al acestor structuri pentru elaborarea programelor de dezvoltare
economică şi socială.
În plus, pentru sociolog, ansamblul acestor structuri şi schimbările pe care le cunosc în timp
reflectă evoluţia socială sub impactul factorilor politici, economici, sociali, culturali şi de altă natură.

A. Structura populaţiei după etnie

Etnia reprezintă opţiunea culturală a unei persoane de a aparţine unui grup uman distinct,
criteriile de distincţie putând fi foarte numeroase: ţară de origine, limbă maternă, religie, culoare,
particularităţi în materie de alimentaţie şi îmbrăcăminte.
Sursa de informaţie asupra acestei structuri este recensământul populaţiei. Cunoaşterea
structurii populaţiei după etnie ne ajută la o mai bună înţelegere a fenomenelor demografice şi
prezintă, de asemenea, o importanţă politică şi culturală.
Structura populaţiei după etnie este o structură care poate suferi modificări în timp sub
influenţa mai multor factori:
1) creşterea naturală diferenţială (natalitate – mortalitate);
2) migraţia;
3) asimilarea naturală;
4) calitatea declaraţiei.
 Structura populaţiei după etnie, aşa cum rezultă din datele din recensământ, reflectă corect
realitatea. Sunt câteva excepţii, cazul croaţilor (unde a fost o schimbare de natură mecanică), şi mai
ales cazul etniei roma. În cazul acestei din urmă etnii, se ştie că numărul de la recensământ
subestimează masiv dimensiunea reală a acestui grup etnic, având în vedere că etnia este rezultatul
liberei declaraţii a individului.
Termenul recomandat internaţional este cel de grup naţional sau etnic.

B. Structura populaţiei după limba maternă

Limbă maternă = limbă vorbită în prima copilărie a unei persoane.
Cunoaşterea structurii populaţiei după limba maternă este importantă pentru organizarea
învăţământului în limba maternă, pentru programele mass-media, pentru activitatea administraţiei şi a
justiţiei. Limba maternă se înregistrează şi ea pe bază de declaraţie.

C. Structura populaţiei după religie

Structura populaţiei după religie este importantă atât pentru o mai bună înţelegere a
fenomenelor demografice, cât şi din raţiuni de ordin cultural şi de organizare a cultelor religioase.
Religia – În accepţiunea conferită la recensământ, religia este credinţa sau opţiunea
religioasă ori spirituală, indiferent dacă această credinţă se manifestă sau nu prin aderarea la o
comunitate organizată pe bază de dogme religioase sau spirituale specifice.
Structura populaţiei după religie este o structură mai elastică decât celelalte două structuri.
Această caracteristică provine din sensibilitatea şi intimitatea opţiunii religioase, şi din faptul că există
culte religioase care au politici şi strategii foarte bine definite. Este de aşteptat ca schimbările care au
avut loc până acum să continue şi în perioada următoare într-un ritm mai mare decât cel de la etnie şi
limba maternă.

D. Structura populaţiei după nivelul de instruire

Este o structură importantă şi demografic şi socio-economic. Fenomenele demografice au
particularităţi considerabile în raport cu nivelul de instruire. Din cealaltă perspectivă, cunoaşterea
structurii este indispensabilă organizării educaţiei naţionale şi pregătirii forţei de muncă.
Cunoaşterea nivelului de instruire a populaţiei are la bază date de recensământ, şi aceste date
permit o dublă perspectivă asupra nivelului de educaţie a unei populaţii. Pentru populaţia de o anumită
vârstă vom avea informaţii asupra şcolii de cel mai înalt nivel absolvite (populaţie de 10 ani şi peste,
sau populaţie de 15 ani şi peste).
A doua perspectivă se referă la populaţia de 6 ani şi peste, care urmează o formă de
şcolarizare după felul acesteia.
A treia problemă importantă în studiul acestei structuri este populaţia analfabetă, precum şi
implicaţiile fenomenului pe plan economic, social.

E. Structura populaţiei după caracterul economic

Este o structură fundamentală pentru elaborarea programelor de dezvoltare economică şi
socială, şi de asemenea, pentru o mai bună înţelegere a particularităţilor fenomenelor şi proceselor
demografice.
Principalele caracteristici economice ale unei persoane sunt următoarele:
☺ situaţia economică a persoanei;
☺ ocupaţia;
☺ statutul profesional;
☺ ramură a economiei naţionale.
 Situaţia economică a persoanei
Distingem două categorii: populaţia activă economic şi populaţia inactivă economic. Cea
activă economic este cea producătoare de bunuri şi servicii în economia naţională. Ea se compune din
populaţii ocupate şi populaţii neocupate (şomeri).
Şomerii pot fi de două tipuri:
- cei care au avut un loc de muncă, l-au pierdut şi sunt în căutarea unui alt loc de muncă;
- cei care sunt în căutarea primului loc de muncă.
Populaţia inactivă economic este cea care nu participă la producţia de bunuri şi servicii în
economia naţională, principalele categorii fiind pensionarii, persoanele casnice, elevii şi studenţii (care
nu au activitate economică), persoanele întreţinute de alte persoane, persoanele întreţinute de stat sau
alte organizaţii.