Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Albebră
În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva elemente de bază
din Algebra matriceală şi liniară. O secţiune importantă a acestui capitol reprezintă procedeul Gauss-Jordan.
În acest paragraf prezentăm câteva elemente de algebră matricială, care au legătură cu sistemele algebrice
de ecuaţii liniare.
Fie K o mulţime oarecare, M = 1,2, , m mulţimea primelor m numere naturale şi N = 1,2, , n mulţimea
primelor n numere naturale.
Definiţie I.1.1.1: Se numeşte matrice o aplicaţie A : M N K , A(i, j ) aij K , i M , j N care se
reprezintă printr-un tablou dreptunghiular cu m linii şi n coloane ce cuprinde valorile funcţiei A.
a11 a12 a1n
a a22 a2 n
Scriem: A
21
sau A = aij i 1, m
j 1, n
.
am1 am 2 amn
Definiţie I.1.1.2: Perechea ordonată de numere naturale (m, n) se numeşte tipul matricii A.
Definiţie I.1.1.3: Dacă m = n vom spune că A este o matrice pătrată de ordinul n.
Definiţie I.1.1.4: Dacă din matricea A, de tipul (m, n), eliminăn m – r linii şi n – r coloane, tabloul rămas
reprezintă o submatrice de tip (r, r), al cărei determinant se numeşte minor de ordin p al matricei A.
Definiţie I.1.1.5: Se numeşte rangul unei matricei A, de tipul (m, n), nenule, un număr natural r cu proprietăţile:
– în matrice există cel puţin un minor de ordin r este nenul;
– toţi minorii de ordin r + 1 sunt nuli.
Rangul unei matricei A se notează cu rang ( A ) = r.
Definiţie I.1.1.6: Se numeşte transformare elementară asupra unei matrice, orice transformare realizată prin una
din următoarele trei operaţii:
(T1): înmulţirea unei linii (coloane) cu un număr nenul;
(T2): schimbarea a două linii (coloane) între ele;
(T3): adunarea la o linie (coloană) a altei linii (coloane), înmulţită cu un număr nenul.
Definiţie I.1.1.7: Matricele A şi B se numesc echivalente, şi notăm A B, dacă se obţine una din cealaltă printr-
un număr finit de transformări elementare.
Definiţie I.1.1.8: Se numeşte partiţionare a matricelor un procedeu de împărţire a acestora prin linii orizontale şi
verticale, în submatrice.
Definiţie I.1.1.9: O matrice A, nenulă, de tipul (m, n), are forma canonică diagonală dacă conţine o submulţime
pătrată de ordinul r, r min (m, n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt nule. Conform definiţiei,
putem scrie:
3
r
1 0 0 0 a1r 1 a1n
0 1 0 0 a 2 r 1 a 2 n
0 0 0 1 a rr 1 a rn
Acd r
0 0 0 0 0 0
(I.1.1.1)
0 0 0 0 0 0
Teorema I.1.2.1: Orice matrice nenulă este echivalentă cu o matrice sub formă canonică diagonală.
Fie matricea A = aij i 1, m
j 1, n
nenulă, de tipul (m,n). Aplicăm transformări elementare asupra matricei A până când,
vom obţine o submulţime pătrată de ordinul r, r min (m,n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt
nule. Aşadar:
r
4
1 0 0 0 a1r 1 a1n
0 1 0 0 a 2 r 1 a 2 n
a 11 a 12 a1 n
a a 22 a 2 n
0 0 0 1 a rr 1 a rn
A 21
PGJ
r
a m1 am 2 a mn 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0
Rangul matricei A este un număr natural r, unde r este egal cu numărul pivoţilor aleşi sau cu câte linii şi coloane
are matricea unitate obţinută în urma aplicării procedeului Gauss – Jordan.
Exerciţii rezolvate:
2 1 1 1
1 3 1 1
8 2 1
1 1 4 1
1. Să se determine rangul matricelor: a) A = 1 1 1 ; b) B =
7 3 1 1 1 1 5
1 2 3 4
1 1 1 1
Rezolvare:
a) Avem l = 3, c = 3 rang A min (3,3) = 3
8 2 1 9 3 0 3 1 0 0 1 0
A = 1 1 1 1 1 1 2 0 1 0 0 1 rang A = 3;
7 3 1 8 4 0 4 0 0 1 0 0
b) Avem l = 6, c = 4 rang B min (6,4) = 4
2 1 1 1 2 1 1 1 5 / 2 0 1 1 0 0 17 / 2 1 0 0 0 1
0 0
1 3 1 1 1 2 0 0 1/ 2 1 0 0 0 1 3 / 2 1 0 0
1 1 4 1 1 0 3 0 1 0 3 0 1 0 3 0 1 0 0 0
B =
1 1 1 5 9 4 4 0 11 0 4 0 0 0 37 0 0 0 1 0
1 2 3 4 7 2 1 0 8 0 1 0 0 0 25 0 0 0 0 0
1 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0 0
rang B = 4;
Exerciţii propuse:
1. Să se determine rangul matricelor:
5
1 1 2 3 4
2 0 4 10 1
1 1 2 1 2 1 1 2 0 4 8 18 7
a) C = 2 1 0 1 1 b) D = 1 2 1 1 3 c) E =
10 18 40 17
0 1 3 0 1 1 5 8 5 12
3 7 8 1 7 17 3
9 13
Definiţie I.1.2.1: Se numeşte sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K, un
ansamblu de m relaţii de forma:
a11 x1 a12 x2 ... a1n xn b1
a x a x ... a x b
21 1 22 2 2n n 2
(I.1.2.1)
............................................
am1 x1 am 2 x2 ... amn xn bm
unde: x j K sunt necunoscutele sistemului, aij K sunt coeficienţii sistemului, bi K sunt termenii liberi
ai sistemului.
Definiţie I.1.2.2: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte omogen dacă bi = 0, i 1, m şi neomogen dacă există măcar un
termen liber nenul.
Cu notaţiile:
a11 a12 a1n x1 b1 a11 a12 a1n
a
a22 a2 n
x2
b2
a21
a22
a
A 21
, X , b ,a ,a , ... , an 2 n
1 2
am1 am 2 amn xn bm am1 am 2 amn
sistemul (I.1.2.1) se poate scrie sub următoarele forme echivalente:
- formă matricială : A x = b, - formă vectorială : x1 a1 + x2 a2 + ... + xn an = b.
Definiţie I.1.2.3: Matricea A se numeşte matricea sistemului, iar matricea
a11 a12 a1n b1
a a22 a2 n b2
B A b 21 este matricea extinsă (lărgită) a sistemului.
am1 am 2 amn bm
Definiţie I.1.2.4: Se numeşte soluţie a sistemului (I.1.2.1) un ansamblu de numere x1 1 , x 2 2 , , x n n
care transformă în identităţi toate relaţiile sistemului.
Definiţie I.1.2.5: Un sistem pătrat pentru care rang A = n se numeşte sistem Cramer.
Definiţie I.1.2.6: Un sistem de ecuaţii se numeşte compatibil dacă admite cel puţin o soluţie.
Definiţie I.1.2.7: Un sistem de ecuaţii se numeşte incompatibil dacă nu are nici o soluţie.
Definiţie I.1.2.8: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte determinat dacă o singură soluţie.
Definiţie I.1.2.9: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte nedeterminat dacă are mai mult decât o soluţie.
Teorema I.1.2.1 (Kronecker – Capelli): O condiţie necesară şi suficientă ca un sistem de ecuaţii algebrice să fie
compatibil este ca rang A = rang B, unde B = [A b] .
Definiţie I.1.2.10: Două sisteme de ecuaţii liniare sunt echivalente dacă admit aceeaşi mulţime de soluţI.
6
Teorema I.1.2.2 : Dacă A b A b , unde: A = aij i 1, m
j 1, n
, b= bi i 1, m , A = a ij i 1, m
j 1, n
, b bi
i 1, m
, atunci
..................
xn n
7
unde x1, x2, ... , xm sunt variabile principale şi xm+1, xm+2, ... , xn sunt variabile secundare.
Teorema I.1.2.3 : Dacă rang A = m n şi sistemul de ecuaţii liniare admite cel puţin o formă explicită, atunci va
admite cel mult Cnm forme explicite (numărul maxim al variantelor în care putem realiza în matricea A coloane
ale matricei unitate Im).
Definiţie I.1.2.13: Se numeşte soluţie de bază a sistemului de ecuaţii liniare, orice soluţie particulară a acestuia
obţinută prin anularea tuturor variabilelor secundare din soluţia generală.
Definiţie I.1.2.14: Soluţia de bază este nedegenerată dacă exact n – m componente ale soluţiei sunt nule şi
degenerată în caz contrar.
Definiţie I.1.2.15: Dacă nici o componentă a soluţiei de bază nu este strict negativă spunem că soluţia de bază
este admisibilă.
Exerciţii rezolvate:
8
1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 4 0 1 1
B = [A b] =
2 3 1 1 2 0 5 1 3 0 0 5 1 3 0
rang A = rang B = 2 Sistemul este compatibil.
x1 , x3 sunt necunoscute principale, x2 , x4 sunt necunoscute secundare
x1 1 4
x
x1 4 1 2
Notăm x2 = , x4 , ,
5 x3 3 0 x3 5 3
x4
x1 1
x 0
2
Soluţia de bază este: 0, 0 ;
x3 0
x4 0
1 1 1 1 1
b) A = 2 1 1 1
b = 2
1 2 0 2 1
1 1 1 11 1 1 1 1 1 0 3 1 3 0
B = [A b] = 2 1 1 1
2 1 2 0 2 1 1 2 0 2 1
1 2
0 1 1 2 0 2
2 1 0 0 0 0 2
rang A =2, rang B = 3 Sistemul este incompatibil.
2 x1 3x2 x3 5 8
2. Să se afle soluţia generală a sistemele: x1 2 x2 2 x3 9 6
3x 5 x 4 x 19 15
1 2 3
Rezolvare:
2 3 1 5 8
A= 1 2 2
b1 = 9
b2 = 6
3 5 4 19 15
2 3 1 5 8 0 1 3 13 4
B = [A b1 b2] = 1 2 2 9 6 1 2 2 9 6
3 5 4 19 15 0 1 2 8 3
0 1 3 13 4 0 1 0 2 1 x1 3 x1 2
1 0 4 17 2 1 0 0 3 2 1) x2 2 2) x2 1
x 5 x 1
0 0 1 5 1 0 0 1 5 1 3 3
Exerciţii propuse:
9
2. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:
x1 2 x2 2 x3 x4 2 2 x1 x2 x3 x4 x5 6
x1 2 x2 x3 3 x4 1
a) x1 x2 x3 x4 1 b) c) x1 2 x 2 7 x 3 3x 4 x5 10
2 x 4 x x 2 x 5 2 x1 2 x2 x3 3 x4 1
1 2 3 4 x1 2 x2 x3 x4 x5 5.
3. Să se afle soluţia generală a sistemelor:
x1 2 x2 3x3 2 x4 6
x1 x2 8 2 x x 2 x 3 x 8
1 2 3 4
a) x1 x3 5 b)
x x 2 x 6 3
1 x 2 x2 x3 2 x4 4
1 2 3
2 x1 3x2 2 x3 x4 8
Algoritmul de determinare a inversei unei matrice de ordin n cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan
a'n1 a'n 2 a'nn
10
Exerciţii rezolvate:
0 1 1 1 1 1 0 2
1 0 1 1 0 1 1 1
1. Să se determine inversele matricelor: a) A = , b) B =
1 1 0 1 2 3 4 1
1 1 1 1 0 0 1 2
Rezolvare:
0 1 1 1 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 1
1 0 1 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 0 1
a) [A I4] =
1 1 0 1 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1 1
1 1 1 1 0 0 0 1 1 1 1 1 0 0 0 1
1 0 0 0 1 0 0 1 1 0 0 0 1 0 0 1
0 1 0 0 0 1 0 1 0 1 0 0 0 1 0 1
0 0 1 0 0 0 1 1 0 0 1 0 0 0 1 1
1 1 0 1 0 0 1 0 1 0 0 1 0 1 1 1
1 0 0 0 1 0 0 1 1 0 0 1
0 1 0 0 0 1 0 1 A1 0 1 0 1
0 0 1 0 0 0 1 1 0 0 1 1
0 0 0 1 1 1 1 2 1 1 1 2
1 1 0 2 1 0 0 0 1 1 0 2 1 0 0 0
b) [B I4] = 0 1 1 1 0 1 0 0 0 1 1 1
0 1 0 0
2 3 4 1 0 0 1 0 0 5 4 5 2 0 1 0
0 0 1 2 0 0 0 1 0 0 1 2 0 0 0 1
1 0 1 3 1 1 0 0 1 0 0 17 / 9 7 / 9 4 / 9 1/ 9 0
0 1 1 1 0 1 0 0 0 1 0 1/ 9 2/9 4 / 9 1/ 9 0
0 0 9 10 2 5 1 0 0 0 1 10 / 9 2/9 5/9 1/ 9 0
0 0 1 2 0 0 0 1 0 0 0 8/9 2 / 9 5 / 9 1/ 9 1
1 0 0 0 5 / 4 13 / 8 1 / 8 17 / 8 5 / 4 13 / 8 1/ 8 17 / 8
1/ 4
0 1 0 0 1/ 4 3 / 8 1/ 8 1/ 8 3 / 8 1/ 8 1/ 8
B
1
0 0 1 0 1/ 2 5/ 4 1 / 4 5 / 4 1/ 2 5/ 4 1/ 4 5 / 4
0 0 0 1 1 / 4 5 / 8 1 / 8 9 / 8 1/ 4 5 / 8 1/ 8 9/8
Exerciţii propuse:
1. Să se determine inversele matricelor:
11
2 1 1 1
1 1 2 1 1 1 2 1
2 1
a) C = 2 1
3 b) D =
c) E = 2 3 1
0 1 1 1
1 2 1 1 1 1
1 0 1 1
12
G2. () VV, x + V = V + x = x, () xV;
G3. () xV, () (–x)V astfel încît x + (–x) = (–x) + x = V ;
G4. x + y = y + x, () x, yV ;
S1. ( ·x = · x + · x, ()K, () xV;
S2. · (x + y) = · x + · y, ()K, () x, yV ;
S3. · · x) = ( · · x,()K, () xV;
S4. 1 x = x, 1K, () xV.
Definiţie I.2.1.10: Elementele spaţiului V se numesc vectori.
Definiţie I.2.1.11: Spaţiul liniar V este real sau complex după cum corpul K este real sau complex.
Definiţie I.2.2.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi v1, v2, ... , vn V. Un vector v V este combianţie
liniară finită a vectorilor v1, v2, ... , vn, dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 + + n vn. (I.2.2.1)
Definiţie I.2.2.2: Vectorii v1, v2, ... , vn V se numesc liniar dependenţi sau formează un sistem liniar dependent,
dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, nu toţi nuli, astfel încât:
1 v1 + 2 v2 + + n vn = V. (I.2.2.2)
Definiţie I.2.2.3: Vectorii v1, v2, ... , vn V se numesc liniar independenţi sau formează un sistem liniar
independent, dacă relaţia (I.2.2.2) este îndeplinită dacă şi numai dacă 1 = 2 = = n = 0.
Teorema I.2.2.1: Vectorii v1, v2, ... , vn V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă cel puţin unul dintre ei se
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Teorema I.2.2.2: Orice submulţime nevidă a unui sistem de vectori liniar independent constitue un sistem liniar
independent.
Teorema I.2.2.3: Orice suprasistem al unui sistem de vectori liniar dependent constitue un sistem liniar
dependent.
Teorema I.2.2.4: Orice sistem de vectori liniar care conţine vectorul nul este un sistem liniar dependent.
Teorema I.2.2.5: Un sistem de vectori din spaţiul liniar ( n , ) este liniar independent dacă şi numai dacă
rangul matricei având pe coloane vectorii sistemului într-o bază oarecare a spaţiului liniar este egal cu numărul
de vectori.
Definiţie I.2.2.4: O mulţime de vectori G V este sistem de generatori pentru spaţiul liniar V dacă orice vector
vV se scrie ca o combinaţie liniară finită de vectori din G, adică: ( ) vV, () 1, 2, ... , n K astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 + + n vn, unde v1, v2, ... , vn G .
Teorema I.2.2.6: Orice mulţime de vectori G ai lui V care conţine un sistem de generatori ai lui V formează un
sistem de generatori ai lui V.
Definiţie I.2.2.5: O mulţime de vectori B V formează bază a spaţiului liniar V, dacă:
a) vectorii din B sunt liniar independenţi;
b) B este un sistem de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.6: O bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor se numeşte reper.
Teorema I.2.2.7: Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.8 :(teorema bazei) : Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K, v V şi fie B V o
bază a spaţiului liniar V. Orice vector vV se exprimă în mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor din B.
Teorema I.2.2.9: Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K, un sistem liniar independent X V şi un sistem de
generatori G V, astfel încât X G. Atunci există o bază B a lui V, astfel încât X B G.
Consecinţă I.2.2.1(de existenţă a bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K. Atunci pentru orice sistem de
generatori G V se poate extrage o bază.
Consecinţă I.2.2.2: Orice spaţiu liniar nenul de tip finit are o bază.
13
Consecinţă I.2.2.3 (lema de completare): Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Atunci pentru
orice sistem de vectori liniar independent X V poate fi completat până la o bază.
Teorema I.2.2.10 (a înlocuirii sau a lui Steinitz) : Fie B = e1, e2, ... , en o bază a spaţiului liniar V şi F = f1, f2,
... , fp o mulţime de vectori liniar independenţi din V. Avem:
a) p n
b) E1 = f1, f2, ... , fp, ep+1, ... , en este, de asemenea, bază în V.
Consecinţă I.2.2.4: Un sistem de vectori liniar independenţi F poate fi completat până la o bază E1 în V.
Consecinţă I.2.2.5 : Baza este constituită dintr-un sistem de vectori liniar independenţi, maximal faţă de relaţia de
incluziune.
Consecinţă I.2.2.6: Baza unui spaţiu liniar nu este unică; toate bazele sunt formate din acelaşi număr de vectori
(în acelaşi spaţiu).
Consecinţă I.2.2.7: Într-un spaţiu vectorial nenul de tip finit numărul de vectoriai unui sistem liniar independent
este mai mic sau egal decât numărul de vectori ai oricărui sistem de generatori.
Definiţie I.2.2.7: Spaţiul X V este o familie liniar independentă maximală, dacă din faptul că X X’ şi X ≠
X’ X nu este liniar independentă.
Definiţie I.2.2.8: Spaţiul X V este un sistem minimal de generatori pentru V, dacă din faptul că X X’ şi X ≠
X’ X nu este un sistem de generatori pentru V.
Teorema I.2.2.11 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este liniar
independent maximal.
Teorema I.2.2.12 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este un
sistem minimal de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.9: Spaţiul V se numeşte finit dimensional dacă posedă o bază finită; în caz contrar V se numeşte
infinit dimensional.
Teorema I.2.2.13 (cardinalul bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Toate bazele lui V
sunt finite şi au acelaşi număr de elemente.
Definiţie I.2.2.10: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă V are o bază formată din n elemente, atunci
numărul n se numeşte dimensiunea spaţiului V şi se notează dim (V,K) sau simplu dim (V).
Teorema I.2.2.14: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă F, G sunt două baze finite ale spaţiului liniar V
atunci ele au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.15: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n. Un sistem de vectori v1, v2, ... , vn V
formează o bază a spaţiului liniar V dacă şi numai dacă este liniar independent.
Teorema I.2.2.16: Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K şi V1, V2 V subspaţii vectoriale ale
lui V. Atunci :
dim (V1 + V2)= dim (V1)+ dim (V2) - dim (V1 ∩ V2).
Consecinţă I.2.2.7 : Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n, n * . Atunci :
Orice vector din V are n coordonate în orice bază;
Orice sistem de vectori liniar independent are cel mult n vectori.
Considerăm n vectori în spaţiul aritmetic real m şi ne propunem să găsim o metodă practică pentru a
studia dependenţa sau independenţa lor.
a11 a12 a1n
a a a
Fie v1 21
,v 22
, ... , vn 2 n , vectori în m
.
2
am1 am 2 amn
Să analizăm o relaţie de forma (combinaţie liniară nulă):
1 v1 + 2 v2 + + n vn = V (I.2.2.5)
care se scrie echivalent
14
1 a11 2 a12 n a1n 0
1 a21 2 a22 n a2 n 0
(I.2.2.6)
1 am1 2 am 2 n amn 0
Matricea sistemului (I.2.2.6) este matricea A având drept coloane coordonatele vectorilor v1, v2, ... , vn, adică
a11 a12 a1n
a a22 a2 n
A 21 .
an1 an 2 ann
Dacă n m, adică numărul vectorilor depăşeşte dimensiunea spaţiului, în mod necesar, vectorii v1, v2, ... , vn sunt
liniar dependenţi.
Presupunem n m .
Dacă rang A = n (numărul vectorilor) sau det A 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil determinat, admite
numai soluţia banală, 1 = 2 = = n = 0, deci v1, v2, ..., vn sunt liniar independenţi.
Dacă rang A n sau det A = 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale,
i 0 astfel încât să aibă loc relaţia, deci v1, v2, ... , vn sunt vectori liniar dependenţi.
Exerciţii rezolvate
1. Se dau vectorii: v1 = (1, 3, 2), v2 = (1, -2, 3), v3 = (-1, 2, -2) şi v = (x1, x2, x3)
a) Să se calculeze: v1 - 3v2 - v3; 3v1 + v2 - 4v3;
b) Să se determine x1, x2, x3 astfel încât v = 2v1- v2 + v3;
c) Să se determine , , astfel încât v1 + v2 + v3 = (0, 5, 2).
Rezolvare:
a) v1 - 3v2 - v3 = (1, 3, 2) - 3 (1, -2, 3) - (-1, 2, -2) = (-1, 7, -5)
3v1 + v2 - 4v3 = 3 (1, 3, 2) + (1, -2, 3) - 4 (-1, 2, -2) = (8, 1, 17)
b) (x1, x2, x3) = 2 (1, 3, 2) - (1, -2, 3) + (-1, 2, -2) = (0, 10, -1)
c) Fie , , , v1 + v2 + v3 = (0, 5, 2) (1, 3, 2) + (1, -2, 3) + (-1, 2, -2) = (0, 5, 2)
0 1
, 3 2 2 , 2 3 2 = (0, 5, 2) 3 2 2 5 2
2 3 2 2 3
2. Se dau vectorii: v1 = (1, -4, 2), v2 = (2, 1, -1), v3 = (-2, 2, 3) şi v = (a, 2, 3 ). Să se determine a ,
astfel încât v să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3.
Rezolvare :
Fie , , , v1 + v2 + v3 = v (1, -4, 2) + (2, 1, 1) + (-2, 2, 3) = (a, 2, 3)
2 2 , 4 2 , 2 3 = (a, 2, 3)
2 2 a 1 2 2 1 2 2
4 2 2 A = 4 1 2 det A = 4 1 2 = 33 0 sistemul este compatibil
2 3 3 2 1 3 2 1 3
nedeterminat, admite soluţie pentru a , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi. v se poate
scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3 pentru a .
3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
15
a) v1 = (-1, 2, a), v2 = (a, 0, 0), v3 = (0, 1, 1); b) v1 = (a, a, a), v2 = (b, 2b-1, b), v3 = (2, 3, b+3).
Rezolvare:
a) Fie , , , v1 + v2 + v3 = 0 (-1, 2, a) + ( a, 0, 0) + (0, 1, 1) = (0, 0, 0)
a 0 1 a 0
2 0 1
(- +a , 2 + , a + ) = (0, 0, 0) (*) 2 0 A =
a 0 a 0 1
1 a 0
det A = 2 0 1 = a 2 –2 a . Din a 2 –2 a = 0 a 1 = 2; a 2 = 0; dar a *
a=2
a 0 1
Dacă det A = 0, a = 2, atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci vectorii v1,
v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A 0, a * {2} , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală, 0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie , , , v1 + v2 + v3 = 0 (a, a, a) + (b, 2b-1, b) + (2, 3, b+3) = (0, 0, 0)
(a , a , a ) + (b , (2b-1) , b ) + (2 , 3 , (b+3) ) = (0, 0, 0)
( a +b +2 , a +(2b-1) +3 , a +b +(b+3) ) = (0, 0 ,0)
a b 2 0 a b 2 a b 2
a 2b 1
(*) a (2b 1) 3 0 A =
3 det A = a 2b 1 3 = ab 1b 1
a b (b 3) 0 a b b 3 a b b3
Din ab 1b 1 = 0 a 0; b1 1; b2 1
Dacă det A = 0, a 0; b 1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A 0, a 0; b \ 1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia banală,
0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
4. Fie vectorii: v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3), v4 = (5, -1, 3) şi v5 = (2, 3,-1).
a) Vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi?
b) Exprimaţi vectorii v4 şi v5 ca nişte combinaţii liniare de v1, v2, v3.
Rezolvare:
a) Metoda I:
Fie , , , v1 + v2 + v3 = 0 (1, 1, 1) + (1, 1, 2) + (1, 2, 3) = (0, 0, 0)
( + + , + + 2 , + 2 + 3 ) = (0, 0, 0)
0 0
2 0 0 vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.
2 3 0 0
Metoda II:
1 1 1 1 1 1
A = 1 1 2 det A = 1 1 2 = -1 0 vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
1 2 3 1 2 3
16
1 1 1 5 2 1 1 1 5 2 1 0 1 7 5
b) 1 1 2 1 3 0 0 1 6 1 0 0 1 6 1
1 2 3 3 1 2 3
0 1 2 2 3 0 1 2
1 0 0 1 6
0 0 1 6 1 v4 = v1 +10v2 - 6v3 , v5 = 6v1 - 5v2 + v3
0 1 0 10 5
5. Să se determine a pentru ca vectorii: v1 = (1, a, 0), v2 = (a, 1, 1) şi v3 = (1, 0, a) să formeaze o
3
bază în .
Rezolvare:
a) Fie , , , v1 + v2 + v3 = 0 (1, a, 0) + ( a, 1, 1) + (1, 0, a) = (0, 0, 0)
( + a , a + , + a ) = (0, 0, 0)
a 0 1 a 1 1 a 1
a 1 0 det A =
(*) a 0 A =
a 1 0 a a 2 a 2
a 0 0 1 a 0 1 a
Din a a 2 a 2 = 0 a1 0, a2 2 , a3 2 ;
Dacă det A 0, a
\ 2, 0, 2 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală, 0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3: v1+ v2 + v3 = v
a x
(**) a y Sistemul (**) este compatibil determinat pentru a
\ 2, 0, 2 .
a z
Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
6. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
a) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3} să fie liniar dependent şi în acest
caz, să se determine relaţia dintre vectorii consideraţi.
b) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
Rezolvare:
a) Fie , , , v1 + v2 + v3 = 0 (1,0,-1) + ( 2,1,a) + (0,2,1) = (0,0,0)
2 0 1 2 0
0 1 2
( +2 , +2 ,- +a + ) = (0,0,0) (*) 2 0 A=
a 0 1 a 1
1 2 0
det A = 0 1 2 = -2 a - 3 Din -2 a - 3 = 0 a = - 3/2
1 a 1
Dacă det A = 0, a 3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
17
Dacă det A 0, a \ 3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite soluţia banală, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie a = 0 \ 3 / 2 v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,0), v3 = (0,2,1), vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x,y,z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3: v1 + v2 + v3 = v (1,0,-1) + ( 2,1,0) +
2 x
(0,2,1) = (x,y,z) ( +2 , +2 ,- + ) = (x,y,z) (**) 2 y Sistemul (**) este compatibil
z
determinat. Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
Metoda I:
Fie , , , v1 + v2 + v3 = v4 (1,0,-1) + ( 2,1,0) + (0,2,1) = (1,1,1)
2 1 1
( +2 , +2 ,- + ) = (1,1,1) 2 1 1 Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2
1 0
= v4
Metoda II:
1 2 0 1 1 2 0 1 1 2 0 1 1 0 0 1
0 1 2 1 0 1 2 1 0 3 0 3 0 1 0 1
1 0 1
1 0 2 1
2 0 2 1 2 0 0 1 0
Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2 = v4
Exerciţii propuse:
1. Fie vectorii v1 = (2, 1, 3), v2 = (1, -1, 3) şi v3 = (1, 0, 2). Se poate scrie vectorul v3 ca o combinaţie
liniară de vectorii v1 şi v2?
2. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
a) v1 = (a, 1, 1), v2 =(1, b, 1), v3 = (1, 1, c); b) v1 = (a, b, 1), v2 =(a + 1, b + 1, c), v3 = (a + 2, b + 2, c2).
3. Să se studieze natura sistemului de vectori v1 = (-1, 2, x), v2 = (x, 0, 0), v3 = (0, 1, 1), x * în funcţie
de parametrul care intervine şi în caz de dependenţă liniară să se scrie relaţia dintre ei.
4. Să se determine a pentru ca vectorii : v1 = (a +1, 1- a) şi v2 = (1- a, 1+ a) formează o bază în 2 .
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
c) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3}să fie liniar dependent.
d) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
6. În 3 se dau vectorii : v1 = (1,1,1), v2 = (1,1,2), v3 = (1,2,3).
a) Să se arate că aceştia formează o bază.
b) Să se determine coordonatele vectorilor x = (5,-1,3) şi y = (2,3,-1) în această bază.
7. Se dau în 3 vectorii : v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1), v3 = (1, 1, a) şi v = (1, 2, 3).
a) Să se analizeze natura vectorilor v1, v2, v3 în funcţie de parametrul real a.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v în această bază.
18
I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n în care considerăm două baze: E = e1, e2, ... , en, nu neapărat
canonică şi G = g1, g2, ... , gn. Un vector oarecare vV se exprimă în cele două baze sub formele:
n
v x1e1 x2 e2 xn en xi ei , sau vE x1 , x2 , ... , xn (I.2.3.1)
i 1
n
v y1 g1 y2 g 2 yn g n y j g j , sau vG y1 , y2 , ... , yn (I.2.3.2)
j 1
Aşadar, setul de numere x1 , x2 , ... , xn se numesc coordonatele lui v relativ la baza E şi setul de numere
y1 , y2 , ... , yn se numesc coordonatele lui v relativ la baza G. Ne interesează legătura dintre coordonatele
vectorului v în cele două baze. Vectorii g j , j 1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V se pot exprima în baza E
astfel:
g1 a11e1 a12 e2 a1n en
g a e a e a e
2 21 1 22 2 2n n g1 a11 a12 a1n e1
............................................ g a a22 a2 n e2
(I.2.3.3) sau 2 21 (I.2.3.4)
g j a j1e1 a j 2 e2 a jn en
............................................
g n an1 an 2 ann en
g n an1e1 an 2 e2 ann en
Matricea A = aij se numeşte matricea schimbării de la baza E la baza G.
i , j 1, n
Teorema I.2.3.1: Matricea schimbării de la bază E la baza G este inversabilă şi inversa ei este matricea schimbării
de la bază G la baza E.
Deoarece vectorii gj sunt liniar independenţi atunci matricea A este nedegenerată. Avem:
n n
n n n * n n n n
vG y j g j y j a ji ei a ji y j ei a ji y j ei a ji y j ei (I.2.3.5)
j 1 j 1 i 1 j 1 i 1 i 1 j 1 i 1 j 1
şi, din faptul că exprimarea unui vector într-o bază este unică, obţinem:
n
xi a ji y j , i 1, n (I.2.3.6)
j 1
sau
x1 a11 y1 a21 y2 an1 yn x1 a11 a21 an1 y1
x a a22 an 2 y2
x2 a12 y1 a22 y2 an 2 yn 2 12
sau ,
..............................................
xn a1n y1 a2 n y2 ann yn xn a1n a2 n ann yn
19
1. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en şi G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1 , e2 = e12 , e22 ,..., en 2 , … , en = e1n , e2 n ,..., enn , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1 , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2 , …
, gn = g1n , g 2 n ,..., g nn şi un vector oarecare vEV. Să se determine matricea schimbării bazelor E, G şi să se
stabilească formula de transformare a componentelor vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu
liniar n , vG.
Astfel vom obţine vectorii g j , j 1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
g1 a11e1 a12 e2 a1n en
g 2 a21e1 a22 e2 a2 n en
............................................
g n an1e1 an 2 e2 ann en
3. Determinăm inversa matricei At:
a11 a21 ... an1 1 0 ... 0 1 0 ... 0 a '11 a'21 ... a'n1
a12 a22 ... an 2 0 1 ... 0
PGJ
0 1 ... 0 a'12 a'22 ... a 'n 2
[ At / In ] = ......................................................... ......................................................... =
a1n a2 n ... ann 0 0 ... 1 0 0 ... 1 a'1n a'2 n ... a'nn
=[ In / (At)-1 ];
4. Scriem formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei: vGt = (At)–1vEt .
2. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1 , e2 = e12 , e22 ,..., en 2 , … , en = e1n , e2 n ,..., enn , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1 , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2 ,
20
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine matricea schimbării
n
bazelor E, G şi coordonatele vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.
Algoritm de rezolvare:
e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] = ................................................................. ;
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei G matricea At.
e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 1 0 ... 0 a11 a21 ... an1
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n
PGJ
0 1 ... 0 a12 a22 ... an 2
[ E / G ] = ................................................................. ......................................................... =
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann
=[ In / At ],
unde A = aij este matricea schimbării bazelor E şi G;
i , j 1, n
Astfel vom obţine vectorii g j , j 1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
g1 a11e1 a12 e2 a1n en
g 2 a21e1 a22 e2 a2 n en
...........................................
g n an1e1 an 2 e2 ann en
a11 a21 ... an1 x1
a12 a22 ... an 2 x2
3. Alcătuim matricea [ At / vEt ] = ......................................... .
a1n a2 n .... ann xn
4. Aplicăm matricei [At / vEt] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei At vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei vEt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
a11 a21 ... an1 x1 1 0 ... 0 y1
a12 a22 ... an 2 x2
PGJ
0 1 ... 0 y2
[At / vEt] = ......................................... ......................................... = [ I / vGt ].
a1n a2 n .... ann xn 0 0 .... 1 yn
5. Aşadar, avem vG = ( y1, y2, … , yn) .
21
3. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V , unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1 , e2 = e12 , e22 ,..., en 2 , … , en = e1n , e2 n ,..., enn , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1 , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2 ,
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine coordonatele
n
vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.
Algoritm de rezolvare :
1.Se determină vectorul v = (y1, y2, … , yn) astfel: v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en
y1 e11 x1 e12 x2 e1n xn
y e x e x e x
2
v = x1 e11 , e21 ,..., en1 + x2 e12 , e22 ,..., en 2 + … + xn e1n , e2 n ,..., enn
21 1 22 2 2n n
............................................
yn en1 x1 en 2 x2 enn xn
g11 g12 ... g1n y1
g 21 g 22 ... g 2 n y2
2. Alcătuim matricea [ G / vt ] = .........................................
g n1 g n 2 .... g nn yn
3. Aplicăm matricei [ G / vt ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei G vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei vt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
g11 g12 ... g1n y1 1 0 ... 0 z1
g 21 g 22 ... g 2 n y2
PGJ
0 1 ... 0 z2
[ G / xt ] = ......................................... ......................................... = [ I / vGt ]
g n1 g n 2 .... g nn yn 0 0 .... 1 zn
4. Aşadar, avem vG = ( z1, z2, … , zn)
Exerciţii rezolvate:
1. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (1, -1, 0), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 5);
b) v = (-3, 5, 4), e1= (0,-3,1), e2 = (-2, 1, 0), e3 = (-1,-1,2), g1 = (-2, 2, 1), g2 = (1,-2, 0), g3 = (-3, 0, 1).
Rezolvare :
1 1 1 0 2 1 0 0 1 1 3 1 0 0 1 1 3 1
a) 1 1 0 1 1 2 1 1 0 1 1 2 0 1 0 1 1 3
1 0 0 0 5 1
0
0 0 0 0 5 1 0 0 0 0 5
22
1 0 0 0 0 5
0 1 0 1 1 3 g1 = e2 - e3, g2 = e2 - 3e3, g3 = 5e1 - 3e2 - e3
0 0 1 1 3 1
0 1 1
A= 0 1 3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
5 3 1
0 0 5 1 0 0 0 0 5 1 0 0 1 0 0 1 3/ 2 1/ 2
1 1 3 0 1 0 1 1 3 0 1 0 2 / 5 1 0 0 1/10 3 /10
1 3 1 0 0 1 2 0 10
0 3 1 1/ 5 0 1 0 3 /10 1/10
1 0 0 1 3 / 2 1/ 2 1 3 / 2 1 / 2 1 1/ 2
0 1 0 2 / 5 1 / 2 1 / 2 vG = 2 / 5 1 / 2 1 / 2 1 1/10
t
0 0 1 1/ 5 0 0 1 / 5 0 0 0 1/ 5
vG = 1/ 2, 1/10, 1/ 5
0 2 1 2 1 3 6 0 3 2 3 3
b) 3 1 1 2 2 0 3 1 1 2 2 0
1 0 2 1 0 1 1 0 2 1 0 1
1 0 1/ 2 1/ 3 1/ 2 1/ 2 1 0 0 7 / 9 2 / 3 1/ 3
0 1 1/ 2 1 1/ 2 3 / 2 0 1 0 5 / 9 1 / 3 4 / 3
0 0 3 / 2 4 / 3 1/ 2 1/ 2 0 0 1 8 / 9 1 / 3 1 / 3
7 5 8 2 1 1 1 4 1
g1 = - e1 + e2 + e3, g2 = e1 - e2 - e3, g3 = e1 + e2 + e3
9 9 9 3 3 3 3 3 3
7 / 9 5 / 9 8 / 9
A= 2 / 3 1 / 3 1 / 3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
1 / 3 4 / 3 1 / 3
7 / 9 2 / 3 1/ 3 1 0 0 5 / 3 1 0 1 0 1 4 / 3 0 0 1 1 3
5 / 9 1/ 3 4 / 3 0 1 0 3 1 0 0 1 4 3 1 0 0 1 4
0 0 3 1/ 3 0 1 1
8 / 9 1/ 3 1/ 3 0 0 1 8 / 3 1 1
0 1
1 0 0 3 / 4 3 / 4 9 / 4 3 / 4 3 / 4 9 / 4 3 3
0 1 0 9 / 4 5 / 4 11/ 4 vG = 9 / 4 5 / 4 11 / 4 5 2
t
vG = 3, 2, 2
0 0 1 1/ 4 3 / 4 1/ 4 1 / 4 3 / 4 1 / 4 4 2
2. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
a) e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, -1, 0), g3 = (0, 1, -1);
b) e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, -1, 0), e3 = (-1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (0, 1, 0), g3 = (-1, 0, 1).
23
Rezolvare:
a) v = (1, 1, 1) + 3(1, 1, 0) - (1, 0, 1) = (3, 4, 0)
1 1 0 3 1 1 0 3 3 0 0 7 1 0 0 7 / 3
1 1 1 4 2 1 0 4 2 1 0 4 0 1 0 2 / 3
0 1 0 1 0 0 0 1 7 / 3
1 0 1 0 1 0 1
vG = (7/3, 2/3, 7/3)
b) v = (1, 0, 1) + 3(1, -1, 0) - (-1, 0, 1) = (5, -3, 0)
1 0 1 5 2 0 0 5 1 0 0 5/ 2
1 1 0 3 1 1 0 3 0 1 0 11 / 2 vG = (5/2, -11/2, -5/2)
1 0 1 0 1 0 1 0 0 0 1 5 / 2
3. Se dau vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1) şi v = - 2e2 + 4e3, şi vectorii g1 = e1 + e2 + e3,
g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vectorului v în baza formată de vectorii g1, g2, g3.
Rezolvare:
Fie E = {e1, e2, e3}, G = { g1, g2, g3}. Din v = - 2e2 + 4e3 vE = (0, -2, 4)
g1 = e1 + e2 + e3, g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3
1 1 1 1 1 1
A = 1 1 1 este matricea schimbării bazelor E şi G A = 1 1 1
t
1 1 1 1 1 1
Metoda I:
1 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0 0 1 0 1 1/ 2 0 1/ 2
1 1 1 0 1 0 0 0 2 1 1 0 0 0 2 1 1 0
1
1 1 0 0 1 0 2 0
1 0 1 0 1 0 1/ 2 0 1/ 2
1 0 0 0 1/ 2 1/ 2 1 0 0 0 1/ 2 1/ 2
0 0 1 1/ 2 1/ 2 0 0 1 0 1/ 2 0 1/ 2
0 1 0 1/ 2 0 1/ 2 0 0 1 1/ 2 1/ 2 0
0 1/ 2 1/ 2 0 1
t
vG = 1 / 2
0 1 / 2 2 2 vG = (1, -2, 1)
1 / 2 1/ 2 0 4 1
Metoda II:
1 1 1 0 1 1 1 0 1 0 1 2 1 0 0 1
1 1 1 2 0 0 2 2 0 0 2 2 0 0 1 1
1
1 1 4 0 2 0
4 0 1 0 2 0 1 0 2
vG = (1, -2, 1)
4. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}
24
Rezolvare:
a) Fie , , , e1 + e2 + e3 = 0 (-1, 1, 0) + ( 0, 2, 1) + (1, -1, 1) = (0, 0, 0)
( - + , +2 - , + ) = (0, 0, 0)
0 0
2 0 0 vectorii e1, e2 şi e3 sunt liniar independenţi.
0 0
Pentru ca vectorii e1, e2, e3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector e = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor e1, e2, e3: e1+ e2 + e3 = e
x 1 0 1 1 0 1
1 2 1 det A = 1 2 1 2 0
(*) 2 y A =
z 0 1 1 0 1 1
Sistemul (*) este compatibil determinat. Deci vectorii e1, e2 şi e3 formează o bază.
b) Metoda I:
Fie , , , e1 + e2 + e3 = v (-1, 1, 0) + ( 0, 2,1 ) + (1, -1, 1) = (1, -15, 2)
( - + , +2 - , + ) = (1,- 15, 2)
1 8
2 -15 7 v = 8e1 - 7e2 + 9e3 v = (8, -7, 9)
2 9
Metoda II :
1 0 1 1 1 0 1 1 1 0 1 1 1 0 0 8
1 2 1 15 0 2 0 14 0 1 0 7 0 1 0 7
0
1 1 2 0 1 1 2 0 0 1
9 0 0 1 9
v = 8e1 - 7e2 + 9e3 vE = (8, -7, 9)
c) Din g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3
2 1 0 2 0 1
A = 0 1 2 este matricea schimbării bazelor E şi G. A = 1
t 1 1
1 1 1 0 2 1
2 0 1 1 0 0 2 0 1 1 0 0 4 0 0 1 2 1
1 1 1 0 1 0 1 1 1 0 1 0 1 1 0 0 1 1
0 2 1 0 0 1 2 0 1
0 2 1 2 0 1 0 2 1
1 0 0 1/ 4 1/ 2 1/ 4 1 / 4 1 / 2 1/ 4
0 1 0 1 / 4 1 / 2 3 / 4 (A ) = 1 / 4 1 / 2 3 / 4
t -1
0 0 1 1 / 2 1 1 / 2 1 / 2 1 1 / 2
1 / 4 1 / 2 1 / 4 4 0
t
vG = 1 / 4 1 / 2 3 / 4 2 = 2 vG = (0, 2 ,4)
1 / 2 1 1 / 2 0 4
25
Exerciţii propuse:
Definiţie I.2.4.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 V o submulţime nevidă. Submulţimea V0
este un subspaţiu liniar dacă:
a) x + y V0, () x, y V0,
b) · x V0, ()K, () x V0.
Teorema I.2.4.1: Fie V0 V este subspaţiu liniar dacă şi numai dacă
· x + · y V0, ()K, () x, y V0 .
Definiţie I.2.4.2: Fie A o mulţime nevidă a spaţiului liniar V. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de
vectori din A este un subspaţiu liniar al lui V, numit subspaţiul generat de submulţimea A, notat S(A)
(acoperirea liniară a lui A). Conform definiţiei date avem:
n
S A x i xi , xi A, i K , i 1, n (I.2.4.1)
i 1
Teorema I.2.4.2: S ( A ) este un subspaţiu liniar al lui V.
Teorema I.2.4.3: Sunt adevărate afirmaţiile :
a) S ( A ) este cel mai mic subspaţiu liniar care conţine pe A în sensul relaţiei de incluziune ;
b) S ( A ) este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ce conţin pe A.
26
Teorema I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii ale spaţiului liniar V, atunci:
a) mulţimea V1 + V2 = x = x1+ x2 x1 V1, x2 V2 numită suma dintre V1 şi V2 este un spaţiu liniar al lui V;
b) V1 V2 este un subspaţiu liniar al lui V.
Definiţie I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii liniare ale lui V şi x V1+V2, descompunerea x = x1 + x2, x1
V1, x2 V2 este unică numai în cazul V1 V2 = V. În această situaţie suma V1 + V2 se numeşte sumă directă şi
se notează cu V1 V2 .
Definiţie I.2.4.5: Dacă V1 V2 = V, atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii suplimentare.
Definiţie I.2.4.6: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V. Se numeşte suma acestor subspaţii, se
x
n
notează U = V
i 1
i mulţimea: U = () i 1, n , () xi Vi astfel încât x x1 x2 ... xn .
Teorema I.2.4.7: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0 V o submulţime nevidă. Dacă submulţimea V0
este un subspaţiu liniar atunci:
a) dim(V0) dim(V) ;
b) Dacă dim(V0) = dim(V) atunci V0 = V.
Teorema I.2.4.8 ( teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare ): Fie spaţiul liniar V cu dim (V) = n, n * şi fie
duoă subspaţii liniare V1 şi V2 ale lui V. Atunci au loc :
dim(V1 + V2) = dim(V1) + dim(V2) – dim(V1 ∩ V2).
Teorema I.2.4.9 : Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
n n n n n
a) V = Vi ; b) V = Vi şi Vi V j {I }, () i 1, n ; c) V = Vi şi dim(V) = dim(V ) i
i 1 i 1 j i , j 1 i 1 i 1
1 1 2 3 4
2 1 1 2 0
1. Să se determine rangul matricei: A= 1 2 1 1 3
1 5 8 5 12
3 7 8 9 13
x1 x2 x3 x4 1
2. Să se rezolve sistemul şi să se precizeze o soluţie de bază: 2 x1 x2 x3 x4 2
x 2 x 2 x 1
1 2 4
27
2 x1 x2 3 x3 9 9
3. Să se determine soluţia generală a sistemelor: x1 2 x2 4 x3 2 7
3 x1 4 x2 x3 13 8
1 1 1 1
1 0 1 1
4. Să se determine inversa matricei: A =
1 1 0 1
1 1 1 0
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,a,-1), v2 = (1,5,a), v3 = (0,2,a).
a) Pentru ce valori a parametrul real a vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v4 = (1,1,-5) în această bază.
6. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
v = (1, 2, 3), e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 0, 0), e3 = (1, 1, 1), g1 = (0, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 0, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}
28