St3

CAPITOLUL XIX Cuvîntarea meşterului Janotus de Baligardo către Gargantua pentru înapoierea
clopotelor - Hm! Hm! Hîc! Mna dies, domnul meu, mna dies. Şi dumneavoastră, domnilor, aşijderea. Aţi
face o faptă bună dacă ne-aţi da înapoi clopotele, că ne sînt de mare trebuinţă. Hm! Hîc! Hapciu! Mulţi
au venit la noi din Londras-Cahors şi din Bordeaux-Brie să le cumpere cu preţ bun, din pricina însuşirii lor
fireşti şi a alcătuirii lor substanţiale, fiind înzestrate cu puterea telurică, esenţială şi elementară,
intronificată în natura lor quidativă de a feri de negură şi de furtună nu numai viile noastre, ci şi pe cele
vecine; ne-au ispitit cu bani grei, dar nu ne-am îndurat să le dăm clopotele, căci de-am lăsa viile fără
apărare, am rămîne lipsiţi de sîngele Domnului şi ne-am pierde deopotrivă simţurile şi legea. De veţi ţine
seamă de rugămintea mea şi ne veţi înapoia clopotele, voi primi drept răsplată zece perechi de cîrnaţi şi
una de nădragi, de care bătrînele mele oase au mare nevoie. O pereche de nădragi sînt, Domine, un
lucru foarte folositor, et vir sapiens non abhorrebit eam. Hîc! Hapciu! O pereche de nădragi nu se
găseşte pe toate drumurile, vă rog să credeţi! Gîndiţi-vă, Domine, că sînt optsprezece zile de cînd mă
silesc să compun această frumoasă cuvîntare. Reddite quae sunt Cesaris, Cesari, et quae sunt Dei, Deo.
Ibi jacet lepus. Aveţi cuvîntul meu, Domine, că ne vom ospăta împreună in camera, dacă doriţi; voi tăia
unum porcum şi vă voi pune dinainte bon vino. Iar dacă vinul va fi bun, la fel va fi şi latineasca. Aşadar,
departe Dei, date nobis clochas nostrasi. Vă dăruiesc aci din partea Universităţii noastre aceste
Sermones de Utino, nădăjduind că ne veţi da înapoi clopotele, care sînt de folos pentru toată lumea.
Iapa dumneavoastră să fie sănătoasă şi Facultatea noastră de asemenea! Dar clopotele va trebui să ni le
daţi! Fiindcă: Omnis clocha clochabilis, in clocherio clochando, clochans clochativo, clochare facit
clochabiliter clochantes. Parisius habet clochas. Ergo gluch. Ha! Ha! Ha! aşa e că am adus-o bine? Toate
aceste le găsiţi în tertio primo în Darii şi în alte cărţi. Era o vreme cînd mă îndeletniceam şi eu cu Logica;
acum mă mulţumesc cu gîndurile mele, şi nu mai rîvnesc altceva decît un vin bun, un aşternut moale, să
stau cu şezutul la căldură, cu burta pe masă, şi cu o strachină cît mai adîncă dinainte. Domine, vă mai rog
o dată in nomine Patris et Filii et Spiritus sanctis, daţi-ne înapoi clopotele. Dumnezeu să vă aibă în paza
lui, iar Maica Domnului să vă ţină sănătoşi. Qui vivit et regnat per omnia secula secularum, amen. Hm!
Hapciu! Hîc! Un oraş lipsit de clopote e ca un orb fără toiag, ca un măgar fără căpăstru şi ca o vacă fără
talangă. Pînă nu vă veţi hotărî să ne daţi înapoi clopotele, vom plînge ca orbul care şi-a pierdut toiagul,
vom zbiera ca un măgar fără căpăstru şi vom mugi ca o vacă fără talangă! Taponnus, adică nu Taponnus,
ci poetul, laic Pontanus aminteşte despre un grămătic, care locuia lîngă biserică, şi ar fi dorit ca toate
clopotele să fie făcute din cîlţi, iar limba lor din coadă de vulpe, ca dangătul să nu-i mai tulbure
măruntaiele creierului şi să-l lase să-şi ticluiască în linişte rimele lui rimătoare. Dar noi ne-am pornit
asupra lui cu puteri unite, l-am scărmănat cum i se cuvenea şi lam înfierat ca pe un eretic. L-am făcut
harcea-parcea! Şi cu aceasta am încheiat. Vaiete et plaudite. Aplaudaţi!