St2

CAPITOLUL XVIII Cum a fost trimis Janotus de Baligardo să ceară înapoi lui Gargantua clopotele cele mari
Meşterul Janotus, tuns ca un împărat roman şi cu pălăria de teolog în cap, după ce s-a împărtăşit cu
anafura la frigare şi cu agheasmă din butoi, a pornit spre locuinţa unde trăsese în gazdă Gargantua.
Înaintea lui mergeau trei paracliseri rotofei, iar în urmă veneau, înşiraţi ca gîştele, alţi cinci-şase diaci,
ţepeni şi jegoşi mai mult decît se poate. În pragul casei a ieşit să-i întîmpine Ponocrat, care s-a
înspăimîntat văzîndu-i astfel smoliţi, ca nişte măscărici culeşi de pe gîrlă. Dascălul lui Gargantua a
întrebat pe unul din diacii răpănoşi ce rost avea acel vicleim? Iar diacul i-a răspuns ţîfnos că s-au înfăţişat
să ceară clopotele înapoi. Auzind plîngerea acelora, Ponocrat porni în grabă să-i dea de ştire lui
Gargantua.Împreună au ţinut sfat, spre a hotărî ce să răspundă jegoşilor. Alături de dascălul său,
Gargantua a chemat pe Filotim, mai-marele bucătarilor, pe scutierul Gimnast, care era căpetenia
grajdurilor, şi pe pajul Eudemon. Laolaltă au stat să chibzuiască ce-i de făcut şi toţi au fost de-o părere,
ca oaspeţii să fie duşi într-un loc ferit, unde să li se dea de băut după canoane; iar ca să nu se laude
răpciugosul, că la cererea lui s-au înapoiat clopotele, Gargantua s-a folosit de rîvna cu care diacii
deşertau paharul şi a trimis după judele oraşului, după mai-marele Sorbonei şi după vicarul bisericii,
cărora le-a încredinţat clopotele, mai înainte ca meşterul Baligardo să apuce să arate per longum et per
latum pricina pentru care venise. Ceea ce s-a şi făcut, iar după ce sus-numiţii au sosit, solul fu poftit să
vorbească. Şi a început, tuşind, după cum urmează.