Ap8

Of, of, of! buni prieteni ai mei şi credincioşi slujitori, veniţi-mi întru ajutor şi dăruiţi-mi sprijinul vostru în
acest ceas de grea cumpănă. Toată viaţa am fost dornic de pace; bătrîneţele mele au nevoie de odihnă,
şi iată-mă-s nevoit să port pe umerii mei slabi şi osteniţi platoşa de luptă, să prind cu mîinile mele firave
suliţa şi ghioaga, pentru a ocroti şi a ajuta pe supuşii mei izbiţi de urgie. Aşa cere judecata cea dreaptă:
căci prin munca lor mi-am ţinut zilele şi din sudoarea lor ne-am hrănit, eu, copiii mei şi tot neamul. N-aş
dori, totuşi, să pornesc la război, pînă nu voi încerca toate căile, pentru a ajunge la înţelegere. Astfel m-
am gîndit şi aşa găsesc cu cale. Grandgousier a chemat pe sfetnicii săi şi le-a înfăţişat lucrurile aşa cum
erau. Toţi au hotărît într-un glas să fie trimis la Picrocol cu solie unul dintre bărbaţii cei mai chibzuiţi şi
să-l întrebe: de ce stricase pacea şi încălcase pămînturile asupra cărora n-avea nici un drept să
poruncească. Au mai hotărît de asemeni, să plece cineva să-l caute pe Gargantua şi pe oamenii lui,
chemîndu-i să apere ţara. Grandgousier a întărit cu voie bună aceste hotărîri şi a poruncit ca aşa să se
facă. Apoi, fără zăbavă, a trimis pe unul din slujitorii lui, anume Basque să-i ducă lui Gargantua scrisoarea
de mai jos.