Gast 1

Aşteptînd să li se pregătească cina, mai răsfoiau o dată, cu coatele pe masă, cîteva pagini
din cărţile citite. Trebuie să vă spun că prînzul lui Gargantua era cumpătat şi cu măsură: mînca
numai ca să-şi potolească foamea. Cina, însă era darnică şi îmbelşugată, iar el se ospăta din plin,
ca să-şi hrănească trupul şi să-şi păstreze puterea, aşa cum ne sfătuieşte cinstitul şi binechibzuitul
doftoricesc meşteşug, deşi unii negiobi, zăpăciţi la cap de vracii arabi, spun tocmai dimpotrivă.
În răstimpul mesei, dacă socoteau de cuviinţă, reluau lecţia începută la prînz, iar restul
ceasurilor treceau în alte convorbiri, pe cît de folositoare, pe-atît de plăcute. După ce îşi rosteau
rugăciunea, cîntau din gură, sau din diferite instrumente armonioase, jucau cărţi, dădeau cu
zarurile, ospătîndu-se cu prisosinţă pînă la culcare. Alteori mergeau să cerceteze adunările
cărtura-rilor şi ale celor care călătoriseră prin ţări străine.
În toiul nopţii, înainte de a se îndrepta fiecare spre odaia lui, alegeau dinadins locul cel mai
îndepărtat şi mai descoperit al locuinţei, pentru a privi de-acolo înfăţişarea cerului, urmărind
mersul cometelor (dacă erau), mărimea şi aşezarea aştrilor, apropierea sau depărtarea lor.
Apoi, împreună cu dascălul său, Gargantua îşi reamintea pe scurt - după pilda lui Pitagora -
tot ceea ce văzuse, citise, auzise şi făcuse în ziua care se încheia. Se rugau şi se închinau lui
Dumnezeu, preamărindu-i necuprinsa bunătate, mulţumindu-i pentru cele ce sînt cerşindu-i milă
şi îndurare pentru cele ce vor fi. După care se lăsau în voia somnului.