F4

Între timp, sosind şi doamna Poftă-Bună, se aşezau la masă fără zăbavă. Pînă să vină şelarul cu vinurile,
Gargantua asculta cu plăcere cîteva povestiri vesele despre marile isprăvi ale trecutelor vremi. Apoi,
după cum avea bună-plăcere, cerea să i se citească şi altele; zăbovea la un plăcut taifas cu dascălul său,
vorbind despre bunătatea, folosul şi alcătuirea osebitelor mîncăruri şi băuturi aduse pe masă, adică
pîinea, vinul, apa, sarea, carnea, peştele, fructele, legumele, rădăcinoasele de unde vin şi cum se
pregătesc? Astfel în scurtă vreme a ajuns să cunoască de-a fir a păr toate scrierile unde se pomeneşte
despre acestea, ale lui Pliniu, Ateneu, Dioscoride, luliu Pollux, Galen, Porfir, Opian, Polib, Heliodor,
Aristotel, Elian şi ale altora. Pentru a se lămuri mai bine, porunceau adeseori să li se aducă acele cărţi la
masă.Gargantua învăţase pe de rost tot ce scria în ele, aşa că nu se afla doftor în lume, care să ştie
măcar pe jumătate cît el. După ce mai vînturau o dată cele învăţate în dimineaţa aceea, după ce sfîrşeau
cu dulciurile, după ce Gargantua se scobea în dinţi cu o tulpină de lemn de mastic şi se spăla pe ochi cu
apă rece, înălţau amîndoi rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu, preamărindu-l în frumoase cîntece de
laudă pentru bunătatea şi dărnicia lui. Li se aduceau pe urmă cărţi de joc, dar nu pentru a-şi încerca
norocul, ci pentru a învăţa, mînuindu-le, o mulţime de născociri plăcute şi isteţe dibăcii, cu înţelesuri
luate din ştiinţa numerelor. Aritmetica îi plăcea lui Gargantua şi în fiecare zi, după masa de prînz şi după
cină, îşi petrecea vremea cu această îndeletnicire, găsind în ea mai multă desfătare a minţii decît altă
dată în jocul de cărţi ori de zaruri. Atît de bine învăţase să socotească în gînd şi pe hîrtie, încît englezul
Tunstal, care a scris multe despre acestea, mărturisea că, dacă ar fi să se măsoare cu Gargantua, abia s-
ar pricepe să deosebească cifrele. Dar, în afară de numere Gargantua cunoştea tot atît de bine şi
celelalte ramuri ale matematicii: geometria, astronomia şi muzica, iar în timp ce aşteptau să se
rumenească fripturile, ori să se mistuiască bucatele, cei doi se apucau să înjghebe tot felul de
instrumente ale cîntecului, însemnau figuri de geometrie şi căutau să desluşească legile ştiinţei despre
stele. După care, alegînd o melodie cu cinci-şase părţi, se porneau să-i dea viers din adîncul bojocilor.
Gargantua învăţase să cînte din liră, din lăută, din spinetă, din harfă, din flautul nemţesc (cu nouă găuri),
din violă şi din trombon.