Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Organizațiile școlare contemporane funcționează într-un mediu care se schimbă permanent, iar
capacitatea de adaptare la schimbă rile impuse a devenit o condiție fundamentală pentru succesul
instituției educaționale și, în foarte multe cazuri, chiar o condiție pentru supraviețuire. La
nivelul organizaţiei sau la nivelul intermediar al unei schimbă ri pe termen scurt, schimbarea
poate fi normativă sau administrativă . Schimbarea normativă poate să apară atunci când un grup
îşi modifică , temporar,normele, pentru a experimenta o inovaţie. Schimbarea poate să îmbrace o
diversitate de forme. Schimbarea poate să se refere, pur şi simplu, la o idee sau la o concepţie
care poate, sau nu, să conducă la o practică diferită , sau care poate, sau nu, să se manifeste. In
plus, o schimbare poate fi radicală sau de rutină şi ea poate fi scopul final sau un simplu
mecanism ori un instrument de realizare a unei alte schimbă ri cu caracter specific. Independent
de natura ei - radicală sau de rutină , instrumentală sau finală , doar de esenţă conceptuală sau
având o manifestare fizică - schimbarea are o multitudine de dimensiuni.
Rezistența la schimbă ri este o reacție naturală a colaboratorilor, care este condiționată de un șir de
cauze, care le vom descrie în cele ce urmează . Un exemplu este nivelul scă zut de motivare.
Pedagogii tind să -și satisfacă la maximum necesită țile cele mai importante. Dacă schimbă rile
prezintă un pericol pentru situația existentă și unii pedagogi sau grupuri de pedagogi au temeri că
vor pierde ceva prețios pentru sine, atunci, cu certitudine, că ei nu vor fi bucuroși și într-o formă sau
alta se vor opune.
4. Care sunt etapele schimbării organizaționale?
Specialiştii în ştiinţa conducerii sunt de acord că un concept util referitor la schimbare în cazul
oamenilor este cel elaborat de Kurt Lewin. Este vorba de un model secvenţial, ale că rui etape
sunt denumite: “dezgheţare”, “schimbare” şi “reîngheţare”.