12.12.

2021
În secolul al IV-
CIVILIZATIA GREACA
lea î.Hr. regele
macedonean
Grecia Antică (în Alexandru cel
greacă Ἑλλάς, în
Mare a supus
latină Hellás) a Civilizația orașele-state
fost o civilizație Grecia clasică a heladică (3200 grecești și a
antică din devenit o î.Hr.– c. 1050 nimicit Imperiul
bazinul inspirație și î.Hr.) Civilizația
mediteranean, Persan, cucerind
Civilizația grecească antică leagănul cicladică (3200 Orientul Apropiat
provenită din s-a dezvoltat în peninsula
balcanică la trei secole după civilizației pentru î.Hr.–c. 1050
peninsula sfârșitul epocii bronzului și
și Mijlociu,
În secolele II-I civilizația vestică î.Hr.) Civilizația
balcanică, care a
prăbușirea civilizației răspândind
miceniene; orașe-state î.Hr. Imperiul în ce privește minoică (3000
durat din secolul grecești numite „polisuri” s- civilizația și
au format din secolul al VIII- Roman a supus politica, filosofia, î.Hr. – c. 1100
al XII-lea î.Hr. lea î.Hr. în perioada arhaică cultura elenistică
și au declanșat procesul de primele trei arta, știința și î.Hr.) Civilizația
până în anul 313 miceniană (1600 până în India.
colonizare a bazinului
mediteranean, în Turcia,
regate elenistice arhitectura, dar
d.Hr., la în vreme ce î.Hr. – c. 1100 După moartea lui
Libia, Italia, Franța, Spania, și stilul de viață.
oficializarea Rusia, Egipt, România,
regatul Bactriei a î.Hr.) Secolele Alexandru
Ucraina și Georgia de azi. A
creștinismului, urmat Epoca Clasică, care a
fost cucerit de obscure ale imperiul
culminat cu înflorirea
sau până la culturală, artistică, literară, indo-sciți și parți. Greciei (1100 macedonean s-a
închiderea științifică, filosofică și
Cultura, religia și î.Hr. – c. 750 dezbinat în
arhitecturală, dar și cu
academiei războaiele cu perșii din
arta romană s-a î.Hr.) Perioada regate
secolele V-IV î.Hr. Epoca
ateniene de clasică s-a încheiat odată cu inspirat după arhaică în succesoare cu
către împăratul Războiul peloponesiac
dintre Liga de la Delos și cea grecească, Grecia (750 î.Hr. specific grecesc:
Iustinian I în 529 Liga peloponesiacă (d).
ajungând să o - 490 î.Hr. ) Regatul
d.Hr. După exporte prin Grecia clasică Egiptean
colapsul procesul de (490 î.Hr.-323 (Ptolemeu),
civilizației romanizare în î.Hr.) Grecia Regatul
grecești antice, a Europa, dar și în elenistică (323 Seleucid,
urmat perioada Orient și în î.Hr.-146 î.Hr.) Regatul trac al
romano- nordul Africii, Grecia romană lui Lisimah,
bizantină. care s-au (146 î.Hr.- 330 Regatul
menținut sub d.Hr.) macedonean al
ocupație lui Casandru(d)
bizantină până la
și regatul greco-
invazia arabă și
bactrian din
islamificarea din
Afganistanul de
anii 600-700
azi.
d.Hr.
 Perioada istorică
a Greciei Antice Istoriografie Aristotel,
este prima
Herodot din filosof cu
atestată
Halicarnas este
academic ca
fiind
considerat a fi operă
"părintele vastă, din
comprehensivă,
istoriei, al
istoriografică,
narativă. Despre
jurnalismului și domenii
geografiei". variate
civilizațiile
Acesta a făcut o
anterioare
cunoaștem doar
imensă (filozofie,
„anchetă” și a politică,
din izvoare
realizat o carte
arheologice și
documente
de istorie retorică
universală etc.),
fragmentare
despre Imperiul
precum anale,
liste de regi și
Persan, Babilon, învățător al
Egipt și orașele- lui
inscripții.
state grecești, o
Tucidide creează o nouă
lucrare Alexandru
Xenofon, om atotcuprinzătoar
abordare a studiului istoric,
fiind considerat al doilea politic, istoric, cel Mare -
întemeietor al istoriei. e, care
Axându-se pe adevărul
istoric în redarea
filosof și general, abordează toate a scris
este autorul problemele
evenimentelor politice și
militare, el respinge
primei mostre a Politica și
legendele, miturile și societății antice.
operele logografilor,
considerând cǎ istoria
genului Cartea sa, Istorii, Statul
trebuie să judece izvoarele memorialistic, este o istorie
pentru a extrage adevărul,
fiind unul din cei atenian,
iar sursele cercetate trebuie relativă ce nu
privite critic. A scris o lucrare
despre Rǎzboiul
10.000 de afirmă îndreptând
Peloponesiac, care conținea mercenari greci superioritatea
8 cărți ce cuprind perioada
ce au făcut parte istoria
431-411 î.e.n., o vastă istorie culturii grecești
militară și politică, numind
conflictul „cea mai puternică
din armata lui și pune accentul către
zguduire” sau „războiul cel Cyrus cel Tânăr, pe delectarea
mai de seamă”. A introdus
descriind cercetarea
conceptul de cauză, diferită cititorului și nu
de pretext, cauzele fiind
psihologice, economice,
aventura sa în pe adevăr sau comparată
sociale, comerciale etc. și a lucrarea pe caracterul
introdus discursul fictiv,
Anabasis. a
incluzând în descriere fraze științific.
de tipul „ce îmi pare că ar fi
trebuit să vorbească fiecare instituțiilor.
despre cele ce îi stăteau în
față”.
Grecia este scăldată Regiuni Istoria
Geografie
de următoarele mări: Greciei antice s-
Marea Mediterană la a desfășurat în
sud Marea Egee la Grecia de azi și Grecia peninsulară constă
din peninsula Peloponez
est Marea Cretei la insula Creta, dar care este este alcătuită
sud-est Marea Ionică și în coloniile din regiunile Laconia (sud-
est), Mesenia (sud-vest),
la sud-vest. sale. Teritoriul Elida (vest), Achaia (nord),
Greciei este Corintia (nord-est),
Argolida (est) și Arcadia
predominant (centru). Grecia
muntos, iar continentală este alcătuită
din regiunile Aetolia și
regiunile sale Acarnania în vest,
sunt delimitate Locrida, Dorida, Focida în
centru, Beoția, Attica și
de munți, de Megarida în est, Tesalia în
aceea fiecare nord-est și Epir în nord-
vest. Grecia nordică este
regiune are alcătuită din Macedonia și
dialect, cultură și regiuni precum Elimeia,
Pieria și Orestida. Partea
identitate nordică a Greciei s-a
proprie. învecinat la nord-est cu
civilizația tracică (Bulgaria
Regionalismul a de azi) și cu civilizația
dus la formarea ilirică în nord-vest (Serbia,
Macedonia de Nord și
orașelor-state și Albania de azi).
la războaie
regionale între
acestea în
cursul istoriei
Greciei.
n perioada arhaică
populația grecească a Coloniile
crescut cu mult peste
capacitatea
grecești au jucat
sustenabilității terenurilor un rol important
arabile disponibile. Astfel,
a rezultat o migrație în
în răspândirea
masă și colonizarea altor influenței
teritorii din afara spațiului
grecesc. Populația
grecești în
Greciei în anul 800 î.Hr. Europa, Africa și
era de 800 000 de
locuitori. În anul 400 î.Hr.,
Asia, stabilind
populația a atins cifra de rute comerciale
7-10 milioane de locuitori.
Colonizarea altor teritorii
pe distanțe
a durat 250 ani, fiind lungi, ceea ce a
întemeiate colonii pe
coasta egeică a Asiei
dus la
Mici, urmate de insula prosperitatea
Cipru, coasta Traciei,
Mării Marmara și coasta
economică a
de sud a Marii Negre, orașelor-state și
apoi s-a întins până în
Ucraina, Rusia, insula
înflorirea lor
Sicilia, sudul Italiei și culturală.
Franței, Serbia, insula
Corsica, estul Spaniei,
Egipt și Libia. Grecii au
întemeiat orașe ca
Siracuza, Napoli, Marsilia
și Istanbul (anterior
Bizantion/
Constantinopol).

Perioada arhaică Vaza de
la Poarta Dipylon, din
Perioada Geometrică
târzie sau începutul
perioadei arhaice (c. 750
î.e.n.) După prăbușirea
civilizației miceniene
Grecia a intrat într-o
epocă întunecată.
Literatura și scrierea
miceniană au fost
pierdute, grecii au
adoptat alfabetul fenician
modificându-l în ceea ce
avea să devină alfabetul
grec. Obiectele de
ceramică și inscripțiile din
secolele 9-8 î.Hr. sunt
singurele izvoare care
atestă existența grecilor
în peninsula balcanică în
aceea perioada. Grecia
era divizată datorită
reliefului muntos în mai
multe comunități mici și
autonome.
Istorie
O clasa comercială a
apărut în secolul al XII-lea
î.Hr., o clasă alcătuită din
negustori care au
introdus moneda în jurul
anului 680 î.Hr. Orașele-
state erau guvernate de
regimuri aristocratice
care s-au confruntat cu
ambițiile negustorilor
bogați care voiau putere
politică. Începând cu 650
î.Hr. înainte aristocrații
trebuiau să se confrunte
cu tiranii populiști.
Suprapopularea a dus la
epuizarea resurselor și
deficit de pământ arabil,
creând conflicte între
orașele-state sărace și
cele bogate. Mulți greci
au părăsit orașele natale
în căutarea unei vieți mai
bune și a unor pământuri
arabile disponibile în Asia
Mică, Cipru, sudul Italiei,
sudul Franței, estul
Spaniei și Dobrogea de
azi.
Anul 776 î.Hr.
este primul an în
care au avut loc
Sparta a purtat
jocurile olimpice. războaiele meseniene,
În anii 710-650 cucerind Mesenia vecină
și transformând locuitorii
î.Hr. s-a ei în iloți, populație de
desfășurat sclavi subjugați de
spartani puși să practice
Războiul agricultura și să
Lelantin, primul muncească pentru
Sparta. În acest stat sub
război grecesc conducerea lui Licurg au
documentat, avut loc niște reforme,
prin care fiecare cetățean
fiind purtat de de sex masculin,
orașele-state indiferent de statut social,
era impus să trăiască ca
Chalcis și soldat care să-și dedice
Eretria pentru loialitatea orașului-stat pe
viață. Aceste reforme,
fertila Câmpie finalizate până în 650
Lelantină de pe î.Hr., au asigurat o
egalitate care a diminuat
insula Eubeea. orice risc de conflict
Învingătorul social.
avea să aibă
recoltele cele
mai bune:
Chalcis a
câștigat războiul.

Noul rege persan și fiul
lui Darius, Xerxes I, a
adunat o armată și mai
mare pentru a invada
Grecia. Orașele-state
grecești din nord și
centru s-au supus forțelor
persane fără rezistență,
însă o coaliție de 31 de
orașe-state, inclusiv
Atena și Sparta, s-a opus
invadatorilor. În 480 î.Hr.
a avut loc bătălia de la
Termopile, unde, grație
sacrificiului lui Leonida, a
gărzii sale de 300 de
spartani și altor sute de
aliați greci, populația
ateniană s-a putut
retrage la timp, înainte ca
inamicul să ajungă la
Atena și să o incendieze.
Orașele-state au profitat
de acest timp pentru a-și
aduna flotele și pentru a
învinge flota persană la
Salamina. În cele din
urmă după bătălia de la
Plateea perșii s-au retras
din Grecia.
Noul rege persan și fiul
lui Darius, Xerxes I, a
adunat o armată și mai
mare pentru a invada
Grecia. Orașele-state
grecești din nord și
centru s-au supus forțelor
persane fără rezistență,
însă o coaliție de 31 de
orașe-state, inclusiv
Atena și Sparta, s-a opus
invadatorilor. În 480 î.Hr.
a avut loc bătălia de la
Termopile, unde, grație
sacrificiului lui Leonida, a
gărzii sale de 300 de
spartani și altor sute de
aliați greci, populația
ateniană s-a putut
retrage la timp, înainte ca
inamicul să ajungă la
Atena și să o incendieze.
Orașele-state au profitat
de acest timp pentru a-și
aduna flotele și pentru a
învinge flota persană la
Salamina. În cele din
urmă după bătălia de la
Plateea perșii s-au retras
din Grecia.
Grecia Clasică și Epoca de Aur a Atenei
Pacea nu a durat mult, iar
Grecia a fost dominată la
în 418 î.Hr. Atena și
începutul secolului al IV-
Argosul au fost învinși de
lea î.Hr. de hegemonia
Sparta la Mantineea. În
spartană. Dar n-a durat
415 î.Hr. Atena a lansat o
mult până când Atena,
expediție navală în
Argos și Teba s-au unit și
Sicilia, care a eșuat
au pornit războiul corintic
lamentabil, în vreme ce
în 395-387 î.Hr, încheiat
Sparta s-a aliat chiar cu
cu restaurarea status
Imperiul Persan. În
quo-ului după ce Sparta
bătălia de la Aegospotami
a amenințat că va chema
din 405 î.Hr. generalul
persanii să invadeze
spartan Lisandru a învins
Grecia. Hegemonia
forțele ateniene și a
spartană n-a ținut decât
început blocada portului
16 ani până Sparta a fost
atenian. Atena, devastată
învinsă de Teba în 371
de foamete, a negociat
î.Hr. la Leuctra. Tebanii
pacea și a agreat să
au mărșăluit în Mesenia
renunțe la flotă și să se
și au eliberat populația
alăture ligii
iloților.
peloponeziace.
Mai multe polisuri s-au
unit sub Atena și au
alcătuit o alianță
defensivă, Liga de la
Delos, rezultând un
veritabil imperiu maritim
atenian. Atena, sub
conducerea omului de
stat și strategului Pericle,
și-a sporit puterea navală
pentru a intimida alte
orașe-state din afară ligii.
Arta de asemenea a luat
avânt, construindu-se
porturi, teatre, temple ca
Panteonul de pe
Acropole. Sparta și-a
creat și ea o liga de
orașe-state aliate - Liga
Peloponeziacă. În 431
î.Hr., în urmă unor
conflicte dintre Atena și
orașele-state grecești
aliate cu Sparta, a
izbucnit Războiul
Peloponeziac. Atena a
fost devastată de o
epidemie de ciumă, ceea
ce a dus și la moartea lui
Pericle. Cleon a continuat
să conducă Atena în
luptele cu spartanii și să
câștige teren în Beoția, în
vreme ce Sparta,
comandată de Brasidas,
a încercat să-și
întărească pozițiile în
nord. În 421 î.Hr. Sparta
și Atena au semnat pacea
negociată de generalul
Nicias.
Hegemonia
tebanilor a durat
la rândul ei
În 338 î.Hr. Macedonia,
foarte puțin, iar condusă de Filip al II-lea,
după a supus triburile ilirice, a
cucerit Tesalia și Tracia,
catastrofala lor iar apoi a supus orașele-
înfrângere de la state grecești după
bătălia de la Heroneea. A
Mantineea din început astfel hegemonia
362 î.Hr., niciun macedoneană. Sub
comanda lui Alexandru
alt oraș-stat n-a cel Mare, trupele
mai putut să-și macedonene au invadat
și nimicit Imperiul Persan
impună aflat în declin, ocupându-i
dominația. teritoriile din Orientul
Apropiat și Mijlociu.
Alexandru cel Mare a
murit în 323 î.Hr. și atunci
a început epoca
elenistică, precum și
îndelungatele războaie
dintre diadohi, sau
regatele succesoare ale
imperiului macedonean
dezbinat.
Grecia elenistică
Imperiul
Macedonean al
lui Alexandru cel
Mare s-a împărțit
în regatele
diadohilor -
regatul lui
Ptolemeu în
Egipt, regatul lui
Casandru în În ciuda războaielor și
instabilității, cultură
Macedonia, Orașele-state din Grecia
grecească a înflorit și s-a
se împart în două ligi:
regatul lui răspândit în toată lumea
Liga Aheeană (Teba,
cunoscută. În Egipt a fost
Lisimah în fondat orașul Alexandria, Corint, Argos) și Liga
Tracia, regatul unde au fost construite Etoliană (Sparta și
biblioteca și faimosul far, Atena). Regatul Antigonid
lui Seleucos în în insula Rodos este intră în război cu Imperiul
Levant, construit colosul, în Roman, și după
războaiele macedonene,
Mesopotamia și Levant apar orașe
grecești ca Antiohia, iar Macedonia, cât și
Persia și regatul cultura grecească ajunge orașele-state grecești din
să influențeze și India. ambele ligi sunt ocupate
greco-bactrian de Imperiul Roman în 146
din Afganistanul î.Hr.
de azi.
Peninsula grecească a
intrat sub control roman
după 146 î.Hr. în urmă
bătăliei de la Corint.
Macedonia a devenit
provincie romană
guvernată de prefecți.
Unele polisuri grecești au
reușit să-și păstreze
independența și să evite
taxele romane. Atena și
alte orașe state-grecești
s-au revoltat în 88 î.Hr.
din cauza taxelor și
controlului roman, dar
revoltele au fost zdrobite
de generalul roman Sulla.
Ulterior Imperiul Roman a
fost devastat de o serie
de războaie civile, până
când Augustus a
reorganizat peninsula ca
provincia Achaia în 27
î.Hr. Grecia a devenit o
provincie importantă
pentru Imperiul Roman
datorită culturii sale care
a inspirat cultura și
civilizația romană. Cu
toate că limba oficială a
imperiului era latina,
limba greacă a continuat
să fie vorbită în partea
estică a imperiului roman,
care a devenit Imperiul
Roman de Răsărit din
395 d.Hr., cunoscut și ca
Imperiul Bizantin cu
capitala la
Constantinopol,
epicentrul culturii grecesti
si a Bisericii Ortodoxe.
Grecia antică era formată din câteva sute
de orașe-state (poleis) relativ
Grecia romană
independente. Aceasta a fost o situație Astfel,
diferită față de cea din majoritatea
celorlalte societăți antice, care erau fie particularitățile
tribale, fie regate ori imperii care cârmuiau
teritorii relativ mari. Fără îndoială,
majore ale
geografia Greciei - divizată de dealuri, vechiului sistem
munți și râuri - a contribuit la natura
fragmentată a Greciei antice. Pe de o politic grecesc
parte, grecii antici nu aveau nicio îndoială
că erau „un singur popor”; aveau aceeași au fost natura sa
religie, aceeași cultură de bază și aceeași
limbă. Mai mult, grecii erau foarte
fragmentată (și
conștienți de originile lor tribale; Herodot a acest lucru nu
reușit să clasifice pe scară largă orașele-
state după trib. Cu toate acestea, deși pare să aibă în
aceste relații de nivel superior existau, ele
par să fi avut rareori un rol major în politica
mod special o
greacă. Independența polisului a fost origine tribală) și
apărată cu înverșunare; unificarea era ceva
rar luat în considerație de către grecii accentul special
antici. Chiar și atunci când, în timpul celei
de-a doua invazii persane a Greciei, un
pe centrele
grup de orașe-state s-au aliat pentru a urbane din state
apăra Grecia, marea majoritate a
polisurilor au rămas neutre și, după de altfel mici.
înfrângerea persană, aliații s-au întors
repede la lupte interstatale.
Particularitățile
sistemului
grecesc sunt
evidențiate în
Inevitabil, polisurile mai
mici puteau fi dominate de
continuare de
vecini mai mari, dar coloniile pe care
cucerirea sau stăpânirea
directă de către un alt oraș- le-au înființat în
stat par să fi fost destul de
rare. În schimb polisurile s- toată Marea
au grupat în ligi, a căror
componență fluctua
Mediterană,
constant. Mai târziu în care, deși ar
perioada clasică, ligile vor
deveni mai puține și mai putea numi o
mari, fiind dominate de un
oraș (în special Atena,
anumită cetate
Sparta și Teba); și adesea greacă drept
polisurile erau obligate să se
alăture sub amenințarea „mama” lor (și o
războiului (sau ca parte a
unui tratat de pace). Chiar și
vor simpatiza în
după ce Filip al II-lea al continuare), erau
Macedoniei a „cucerit”
cetățile Greciei antice, el nu complet
a încercat să anexeze
teritoriul sau să-l unifice într-
independente de
o nouă provincie, ci pur și orașul-fondator.
simplu a forțat majoritatea
polisurilor să adere la
propria sa ligă corintică.
 La început multe orașe-state
grecești par să fi fost regate;
exista adesea un oficial al
orașului care purta unele
funcții ceremoniale
reziduale ale regelui
(basileus), de exemplu,
arhontele-basileus din
Atena. Cu toate acestea,
până în perioada arhaică și
apariția unei conștiințe
istorice, majoritatea
deveniseră deja oligarhii
aristocratice. Nu este clar
cum a avut loc această
schimbare. De exemplu, la
Atena, regalitatea fusese
spre 1050 î.Hr. redusă la o
magistratură ereditară pe
viață (arhonte), functia de
arhonte spre 753 î.Hr. a
devenit decenală, aleasă; și,
în sfârșit, din 683 î.Hr. un
arhontat ales anual. Prin
fiecare etapă, tot mai multă
putere era transferată de la o
singură persoană către
aristocrație în ansamblu.
Atena a căzut sub o tiranie
în a doua jumătate a
secolului al VI-lea. Când s-a
încheiat această tiranie,
atenienii au fondat prima
democrație din lume ca o
soluție radicală pentru a
împiedica aristocrația să
recâștige puterea. O
adunare cetățenească
(Ecclesia) pentru discutarea
politicii orașului a existat de
la reformele lui Dracon din
621 î.Hr.; tuturor cetățenilor
li s-a permis să participe
după reformele lui Solon
(începutul secolului al VI-
lea), dar cei mai săraci
cetățeni nu se puteau adresa
adunării sau candida la
funcții. Odată cu stabilirea
democrației adunarea a
devenit mecanismul de jure
al guvernării; toți cetățenii
aveau privilegii egale în
adunare. Cu toate acestea,
necetățenii, cum ar fi
metecii (străinii locuind în
Atena) sau sclavii, nu aveau
deloc drepturi politice.
Inevitabil
Guvern și lege Structura socială
Numai bărbații liberi,
dominația După ascensiunea proprietari de pământ,
politică și democrației în Atena, alte
orașe-state au fondat
băștinași, puteau fi cetățeni
cu drept la protecția deplină
acumularea democrații. Cu toate a legii într-un oraș-stat. În
acestea, multe au păstrat majoritatea lor, spre
concomitentă a forme de guvernare mai deosebire de situația din
tradiționale. Cum se Roma, proeminența socială
bogăției de către întâmpla atât de des și în nu asigura drepturi speciale.
grupuri mici de alte chestiuni, Sparta a fost Uneori o familie controla o
o excepție notabilă față de funcție publică religioasă,
familii a reușit să restul Greciei, fiind condusă dar de obicei acest lucru nu
pe întreaga perioadă nu de oferea nicio putere politică
provoace unul, ci de doi monarhi suplimentară. În Atena
tulburări sociale ereditari. Aceasta a fost o populația era împărțită în
formă de diarhie. Regii patru clase sociale în funcție
în multe polisuri. Spartei aparțineau de avere. O persoană putea
dinastiilor Agiazilor și avansa social dacă reușea să
În multe orașe Euripontizilor, descendenți adune avere. În Sparta toți
un tiran (nu în ai lui Euristene și, respectiv,
ai lui Procles. Se credea că
cetățenii bărbați erau numiți
homoioi, adică „egali”. Cu
sensul modern al fondatorii ambelor dinastii toate acestea, regii spartani,
erau fiii gemeni ai lui care serveau ca dubli lideri
autocrațiilor Aristodem, un cârmuitor militari și religioși ai
represive), heraclid. Cu toate acestea,
puterile acestor regi erau
orașului-stat, proveneau doar
din două familii.
prelua la un ținute sub control atât de un
consiliu de bătrâni
moment dat (Gerousia), cât și de
magistrați numiți în mod
controlul și special pentru a veghea
guverna după asupra regilor (Efori).
propria voință;
adesea o
agendă
populistă îi ajuta
să rămână la
putere. Într-un
sistem afectat de
conflicte de
clasă,
guvernarea unui
„om puternic” a
fost adesea cea
mai bună soluție.

Sclavii nu aveau putere
politică sau statut. Aveau
dreptul de a avea o familie
și proprietăți proprii, sub
rezerva bunăvoinței și
permisiunii stăpânului lor,
dar nu aveau drepturi
politice. Către 600 î.Hr.
sclavia s-a răspândit în
Grecia pe scară largă. Către
secolul al V-lea î.Hr. sclavii
reprezentau o treime din
populația totală a unor
orașe-state. Între patruzeci și
optzeci la sută din populația
Atenei clasice erau sclavi.
Sclavii din afara Spartei
aproape niciodată nu s-au
revoltat pentru că erau
alcătuiți din prea multe
naționalități și erau prea
împrăștiați pentru a se
organiza. Cu toate acestea,
spre deosebire de cultura
occidentală ulterioară, grecii
antici nu gândeau în
termeni de rasă. Majoritatea
familiilor dețineau sclavi ca
servitori și muncitori și chiar
și familiile sărace puteau
deține câțiva sclavi.
Proprietarii nu aveau voie
să-și bată sau să-și omoare
sclavii. Proprietarii
promiteau deseori să-și
elibereze sclavi în viitor
pentru a-i încuraja să lucreze
din greu. Spre deosebire de
Roma, liberții nu deveneau
cetățeni. În schimb, erau
incluși în populația de
meteci, care includea
oameni din țări străine sau
din alte orașe-state cărora li
s-a permis oficial să
locuiască în oraș.
Sclavia
Orașele-state dețineau în
mod legal sclavi. Acești
Băieții mergeau
sclavi publici aveau mai la școală la
multă independență decât
sclavii deținuți de familii, vârsta de șapte
trăind de sine stătător și
îndeplinind sarcini
ani sau mergeau
specializate. În Atena sclavii la cazarmă, dacă
publici erau instruiți să caute
banii contrafăcuți, în timp ce era vorba de
sclavii templului activau ca
slujitori ai zeității, iar sclavii
Sparta. Cele trei Doar un număr mic de băieți
scitici erau angajați în Atena tipuri de își continuau educația după
ca forță de poliție. copilărie, ca în agoge
învățământ erau: spartan. O parte esențială a
educației unui adolescent
gramatiști pentru bogat era îndrumarea unei
aritmetică, persoane mai mature, care,
uneori, putea să includă
Sparta avea un tip special kithariști pentru pederastie. Adolescentul
de sclavi numiți iloți. Iloții învăța urmărind cum
erau mesenieni înrobiți în muzică și dans și mentorul său vorbea despre
timpul războaielor
meseniene de către stat și
paedotribae politică în agora, ajutându-l
să-și îndeplinească
repartizați familiilor în care pentru sport. obligațiile publice, exersând
erau obligați să rămână. cu el în sala de gimnastică și
Iloții lucrau pământul și participând la simpozioane
făceau treburile casnice, cu el. Cei mai bogați elevi
astfel încât femeile să se își continuau educația
poată concentra pe studiind cu profesori celebri.
creșterea copiilor puternici, Unele dintre cele mai mari
în timp ce bărbații își puteau astfel de școli din Atena au
dedica timpul inclus Liceul (așa-numita
antrenamentului ca hopliți. Școală Peripatetică fondată
Stăpânii lor îi tratau aspru, de Aristotel din Stagira) și
iar iloții s-au revoltat de mai Academia Platonică
multe ori împotriva lor. (fondată de Platon din
Atena). Sistemul de
învățământ al grecilor bogați
Pentru cea mai mare parte a
din vechime se mai numea
istoriei grecești educația a
și paideia.
fost privată, cu excepția
Spartei. În perioada
elenistică unele orașe-state
au înființat școli publice.
Doar familiile înstărite își
puteau permite un profesor.
Băieții învățau să citească,
să scrie și să citeze din
literatură. De asemenea
învățau să cânte și să cânte
la un instrument muzical și
erau antrenați pentru
serviciul militar. Ei studiau
nu pentru un loc de muncă,
ci pentru a deveni cetățeni
eficienți. Fetele învățau, de
asemenea, să citească, să
scrie și să efectueze
operațiunile aritmetice de
bază, astfel încât să poată
gestiona gospodăria.
Aproape niciodată nu
primeau educație după
ieșirea din vârsta copilăriei.
La apogeul său
economic în Condiția sclavilor Cel puțin în
secolele al V-lea varia foarte mult; Economie perioada arhaică Război
și al IV-lea î.Hr. această instituție natura
cetățenii liberi ai a servit pentru a fragmentată a
Greciei clasice susține veniturile Greciei antice,
reprezentau cetățenimii cu multe orașe-
poate cea mai libere: o state
inevitabil durata potențială
prosperă estimare a concurente, a a campaniilor, deoarece
societate din dezvoltării sporit frecvența cetățenii trebuiau să se
întoarcă la profesiile lor (în
lumea antică, economice conflictelor, dar special în cazul, de
exemplu, al țăranilor). Prin
unii istorici ai bazate pe pe de altă parte urmare, campaniile de cele
economiei aceasta din a limitat mai multe ori erau purtate
doar vara. Când aveau loc
considerând urmă (sau amploarea bătăliile, acestea erau, de
obicei, standard și tindeau
Grecia una derivată doar din războaielor. să fie decisive. Erau puțini
dintre cele mai veniturile Nefiind în stare morți și răniți în comparație
cu bătăliile de mai târziu,
avansate urbane) este, să întrețină rareori reprezentând mai
mult de 5% din partea
economii prin urmare, armate învinsă, dar printre cei uciși
se găseau adesea cei mai
preindustriale. probabil să profesioniste, proeminenți cetățeni și
Luând ca exagereze orașele-state s- generalii care luptau în
primele rânduri.
măsură grâul, adevăratul nivel au bazat pe
salariile au atins general, în ciuda proprii lor
aproximativ 7-12 dovezilor cetățeni în
kg zilnic pentru răspândite calitate de
un muncitor privind nivelul soldați. Acest
necalificat în înalt al lucru a redus
Atena urbană, veniturilor.
de 2-3 ori mai
mult decât 3,75
kg a unui
muncitor rural
necalificat din
Egiptul roman,
deși și veniturile
lucrătorilor
agricoli greci
erau în medie
mai mici decât
cele ale
lucrătorilor
urbani.
 Filozofie
Busturile a patru Cultură
filozofi antici
Amploarea și întinderea greci, de la
teritorială a războaielor din Potrivit lui Josiah stânga la
Grecia antică s-au schimbat
dramatic ca urmare a Ober, dreapta:
războaielor greco-persane. A Nici rațiunea,
probabilitatea ca Socrate,
lupta cu armatele enorme nici cercetarea
ale Imperiului Ahemenid era un oraș-stat Antistene,
efectiv peste capacitățile nu au început cu
unui singur oraș-stat. grecesc să fie Chrysippus și
Triumful final al grecilor a grecii antici.
fost realizat prin alianțe
distrus în cursul Epicur Filozofia Definirea
dintre orașele-state perioadei greacă veche se
(compoziția exactă diferenței dintre
schimbându-se în timp), arhaice și concentra pe
permițând concentrarea căutarea
resurselor și divizarea clasice era unu rolul rațiunii și al cunoașterii de
muncii. Deși alianțele dintre din trei. cercetării. În
orașe-state s-au produs și greci și căutările
înainte de aceasta, nu se
mai văzuse înainte nimic de
multe privințe a civilizațiilor mai
o asemenea amploare. avut o influență vechi, cum ar fi
Ascensiunea Atenei și a
Spartei ca puteri importantă vechii egipteni și
preeminente în timpul
acestui conflict a dus direct asupra filozofiei babilonieni, a
la Războiul Peloponeziac,
care a fost martorul
moderne, fost mult timp un
dezvoltării în continuare a precum și subiect de studiu
strategiei și a tacticii. Lupta
dintre ligile de orașe asupra științei al teoreticienilor
dominate de Atena și
Sparta, forța de muncă și
moderne. Linii civilizației. Unii
resursele financiare crescute neîntrerupte de dintre cei mai
au sporit amploarea și au
permis diversificarea influență duc de cunoscuți filozofi
războiului. Bătăliile standard
în timpul războiului
la filozofii antici ai Greciei antice
peloponeziac s-au dovedit greci și elenistici erau Socrate,
indecisive și, în schimb, s-au
răspândit strategiile de la filozofii Platon și
extenuare a adversarului,
bătăliile navale, precum și
musulmani Aristotel. Ei au
blocadele și asediile. Aceste medievali și contribuit la
schimbări au sporit foarte
mult numărul victimelor și oamenii de lărgirea
turbulența societății grecești.
Atena deținea una dintre știință islamici, la cunoștințelor
cele mai mari flote de război
din Grecia antică. Avea
Renașterea și despre
peste 200 de trireme, fiecare Iluminismul societatea
fiind propulsată de 170 de
vâslași care erau așezați în 3 european, la greacă prin
rânduri de fiecare parte a
navei. Orașul își putea
științele seculare scrieri precum
permite o flotă atât de mare din zilele Republica lui
- avea peste 34.000 de
vâslași - pentru că deținea o noastre. Platon.
mulțime de mine de argint
unde lucrau sclavii.

Cea mai veche literatură
greacă era poezia, care era
compusă mai degrabă
pentru recitare decât pentru
a fi citită. Cel mai vechi poet
grec cunoscut este Homer,
deși făcea cu siguranță parte
dintr-o tradiție deja existentă
a poeziei orale. Poezia lui
Homer, deși a fost scrisă în
aceeași epocă în care grecii
au inventatat scrierea, a fost
compusă oral; primul poet
care și-a compus cu
siguranță opera în scris a fost
Arhiloh, un poet liric de la
mijlocul secolului al VII-lea
î.Hr. Tragedia s-a dezvoltat
pe la sfârșitul perioadei
arhaice, luând elemente din
genurile preexistente ale
poeziei arhaice târzii. Spre
începutul perioadei clasice
comedia a început să se
dezvolte - cea mai timpurie
dată asociată cu genul este
486 î.Hr., când o competiție
de comedie a devenit un
eveniment oficial la
festivalul Dionisia din Atena,
deși prima comedie păstrată
este Acarnienii lui Aristofan,
scrisă în 425.
La fel ca poezia, Literatură și teatru
proza greacă își
are originile în Odată cu victoria
perioada lui Octavian la
arhaică, iar primii Actium în 31
scriitori de În perioada elenistică î.Hr., Roma a
filozofie, istorie și centrul literar al lumii
început să
grecești s-a mutat de la
literatură greacă Atena, unde fusese în devină un centru
perioada clasică, la
datează toți din Alexandria. În același timp major al literaturii
secolul al VI-lea alți regi elenistici, cum ar fi
grecești,
antigonizii și atalizii, erau
î.Hr. Proza a patroni ai științei și deoarece autori
literaturii, transformând
apărut mai întâi Pella și, respectiv, Pergamul greci importanți
ca stil de scriere în centre culturale. Datorită
acestui patronaj cultural al precum Strabo și
adoptat de regilor elenistici, și în special Dionisios din
datorită Muzeului din
filozofii Alexandria, a supraviețuit Halicarnas s-au
atât de multă literatură
presocratici greacă antică. Biblioteca din mutat acolo.
Anaximandru și Alexandria, care făcea parte
Epoca cu cele
din Muzeu, avea scopul
Anaximene - deși neprevăzut inițial de a mai multe
aduna copii ale tuturor
Thales din Milet, autorilor cunoscuți de limbă inovații din
considerat primul greacă. Aproape toată
literatura greacă
literatura elenistică non-
filozof grec, tehnică supraviețuitoare este a perioadei
poezie, și poezia elenistică
aparent nu a a avut tendința de a fi romane a fost
scris nimic. extrem de intelectuală,
„lungul secol al
amestecând diferite genuri și
Proza ca gen a tradiții și evitând narațiunile doilea” de la
liniare. Perioada elenistică a
ajuns la văzut, de asemenea, o aproximativ 80
maturitate în schimbare a modului în care
literatura a fost consumată - d.Hr. până la
epoca clasică, în timp ce în perioadele aproximativ 230
arhaică și clasică literatura a
iar principalele fost de obicei ascultată în d.Hr. Aceste
cadrul declamărilor publice,
genuri de proză în perioada elenistică a fost inovații au fost în
greacă - filozofia, citită mai frecvent în privat.
special marcante
În același timp poeții
istoria, retorica și elenistici au început să scrie în proză, odată
mai degrabă pentru consum
dialogul - s-au privat, decât pentru cel cu dezvoltarea
dezvoltat în public.
romanului și o
această revigorare a
perioadă. oratoriei, ambele
datând din
această
perioadă.

Creșterea populației
grecești în secolele al
VIII-lea și al VII-lea î.Hr. a
dus la migrații și formarea
coloniilor în Magna
Graecia (sudul Italiei și
Sicilia) și Asia Mică,
deschizând rute
comerciale ce au dus la
creștere economică și în
metropole. Colonia
grecească din Sicilia,
Siracuza, a intrat în
conflict cu Cartagina, o
colonie feniciană, conflict
care a durat din secolul al
VI-lea î.Hr. până în
secolul al III-lea î.Hr.
Între timp Atena suferea
de pe urmă crizei
agricole, rezultând
războaie și revolte civile.
Problemele nu au încetat
nici când arhontele
(dregător, conducător)
Dracon a realizat reforme
legislative aspre
(draconice) în 621 î.Hr.
Ulterior Solon a făcut
reforme moderate în 594
î.Hr., îmbunătățind
situația săracilor și
încercând să mențină un
echilibru între aceștia și
aristocrații aflați la putere.
Atena a intrat într-o
perioadă de stabilitate. În
secolul al VI î.Hr. orașe-
state precum Atena,
Sparta, Corint, Teba au
devenit dominante,
încercând fiecare să-și
impună hegemonia
asupra întregii Grecii.
Sparta se evidenția ca o
putere militaristă și
autoritaristă, Atena și
Corint s-au afirmat ca
niște puteri maritime și
comerciale datorită
meșteșugurilor, navigației
și comerțului.
În secolul al VI-lea î.Hr.
Atena a căzut sub tirania
lui Pisistrate, urmat de fii
săi Hipias și Hiparh. În
510 î.Hr. aristocratul
atenian Clistene, cu
ajutorul regelui spartan
Cleomene I, i-a ajutat pe
atenieni să doboare
tirania. Mai târziu
Cleomene l-a instalat pe
Isagora ca arhonte pro-
spartan. Clistene a lansat
o revoluție politică pentru
ca Atena să
dobândească
independența față de
Sparta și a propus ca
fiecare cetățean,
indiferent de statutul său
social, să dețină putere
politică. Acest act a
marcat începutul
democrației ateniene,
prin care fiecare cetățean
atenian de sex masculin
era liber să voteze, să
țină cuvântul în adunări,
să candideze pentru
funcții publice etc.
 Grecii antici au
făcut, de
asemenea,
Muzică și dans descoperiri
Muzica a fost importante în
prezentă Matematicienii domeniul
aproape greci au medical.
universal în contribuit la Grecii au dezvoltat
Hipocrate a fost
astronomia, pe care au
societatea numeroase tratat-o ca pe o ramură a un medic al
greacă, de la evoluții matematicii, la un nivel
perioadei clasice
extrem de sofisticat. Primele Mecanismul de la
căsătorii și importante în modele geometrice Antikythera, un dispozitiv și este
tridimensionale pentru a
înmormântări domeniul explica mișcarea aparentă a
pentru calcularea mișcărilor
considerat una
planetelor, datează din
până la matematicii, planetelor au fost dezvoltate aproximativ 80 î.Hr. și a fost
dintre cele mai
în secolul al IV-lea î.Hr. de primul strămoș al
ceremonii inclusiv regulile Eudoxos din Cnidus și computerului astronomic. A remarcabile
Callippos din Cizic. Tânărul
religioase, de bază ale lor contemporan Heraclides
fost descoperit pe locul unui
naufragiu antic lângă insula figuri din istoria
teatru, muzică geometriei, Ponticos a presupus că greacă Antikythera, între
medicinei. El
Pământul se rotește în jurul Kythera și Creta. Dispozitivul
populară și ideea dovezilor axei sale. În secolul al III-lea a devenit faimos pentru este denumit
î.Hr. Aristarh din Samos a fost utilizarea unui angrenaj
declamări ale matematice primul care a sugerat un diferențial, despre care se „părintele
poeziei epice. formale și sistem heliocentric.
Arhimede în tratatul său
credea anterior că a fost
medicinei”, ca
inventat în secolul al XVI-
Există fragmente descoperirile în Calculul Firelor de Nisip lea, și miniaturizarea și
recunoaștere a
reînvie ipoteza lui Aristarh că complexitatea părților sale,
semnificative ale teoria numerelor, „stelele fixe și Soarele comparabile cu ale unui contribuțiilor sale
rămân nemișcate, în timp ce
notației muzicale analiza Pământul se învârte în jurul
ceas din secolul al XVIII-lea.
de durată în
Mecanismul original, însoțit
grecești efective, matematică, Soarelui pe circumferința de o replică, este afișat în
domeniu, în
unui cerc”. De altfel, doar colecția de bronzuri a
precum și multe matematica descrierile fragmentare ale Muzeului Național calitate de
ideii lui Aristarh
referințe literare aplicată și s-au supraviețuiesc. Eratostene,
Arheologic din Atena.
fondator al școlii
la muzica greacă apropiat de folosind unghiurile umbrelor
hipocratice de
în regiuni foarte îndepărtate,
antică. Arta inventarea a estimat circumferința
medicină.
Pământului cu o mare
greacă calculului acuratețe. În secolul al II-lea Această școală
înfățișează integral. î.Hr. Hiparh din Niceea a
intelectuală a
adus o serie de contribuții,
instrumente Descoperirile inclusiv prima măsurare a
revoluționat
precesiei și compilarea
muzicale și mai multor primului catalog de stele în medicina în
dansatori. matematicieni care a propus sistemul
modern de magnitudini Grecia antică,
Cuvântul muzică greci, inclusiv aparente.
stabilind-o ca o
derivă de la Pitagora, Euclid disciplină
numele muzelor, și Arhimede, sunt distinctă de alte
fiicele lui Zeus folosite și astăzi domenii cu care
care erau zeițele în predarea fusese asociată
protectoare ale matematicii. în mod
artelor. tradițional (în
special teurgie și
filozofie), făcând
astfel medicina o
profesie.
 Artă și arhitectură
Arta Greciei antice a
exercitat o influență enormă
asupra culturii multor țări din
cele mai vechi timpuri până
în prezent, în special în
domeniile sculpturii și
arhitecturii. În Occident, arta
Imperiului Roman a fost
derivată în mare parte din
modele grecești. În est,
cuceririle lui Alexandru cel
Mare au inițiat câteva secole
de schimb între culturile
Greciei, Asiei Centrale și
Indiei, rezultând în apariția
artei greco-budiste, cu
ramificații până în Japonia.
După perioada Renașterii în
Europa estetica umanistă și
standardele tehnice ridicate
ale artei grecești au inspirat
generații de artiști europeni.
Până în secolul al XIX-lea
tradiția clasică originară din
Grecia a dominat arta lumii
occidentale.
Religia era o parte
Religie
importantă a vieții grecilor
antici. Deși grecii din diferite
orașe și triburi se închinau la
aceiași zei, practicile
religioase nu erau uniforme
și zeii erau concepuți diferit
în locuri diferite. Grecii erau
politeiști, venerând mulți
zei, dar încă din secolul al
VI-lea î.Hr. a început să se
formeze un panteon din
doisprezece zei olimpieni -
Zeus, Hera, Poseidon,
Demetra, Atena, Ares,
Afrodita, Apolo, Artemis,
Hefaistos, Hermes și fie
Hestia, fie Dionis. Religia
greacă a fost influențată de
practicile vecinilor din est
încă din perioada arhaică,
iar din perioada elenistică
influența a avut loc în
ambele direcții.
Cel mai
important act
religios din
Grecia antică
era jertfirea
animalelor, cel
mai adesea a
oilor și caprelor.
Sacrificiile erau
însoțite de
rugăciuni
publice, iar
rugăciunile și
imnurile
religioase erau
ele însele o
parte majoră a
vieții religioase a
grecilor antici.