Sunteți pe pagina 1din 3

INSTANȚA,

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași emis la data de 17.07.2015 în dosarul
penal
nr._/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. P., pentru comiterea infracțiunii de
lovire
sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, următoarele:
La data de 17.09.2013, ora 10.00 – 10.30, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate N. G. mai multe
lovituri în zona capului, cu un furtun de cauciuc prevăzut la capete cu reducții metalice, cauzându-i
leziuni care au necesitat pentru vindecare 14 – 16 zile de îngrijiri medicale.
Această situație a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarația persoanei vătămate,
certificatul medico-legal nr. 4938/19.09.2013 eliberat de IML Iași, declarațiile martorilor O. D., G. E.,
G. M.-F., N. O., declarațiile date de inculpat.
Inculpatul a fost reprezentat de un avocat ales în cursul camerei preliminare și al judecății, acesta
învederând instanței că inculpatul nu se va prezenta din cauza vârstei înaintate și a problemelor de
sănătate, care s-au agravat după trimiterea sa în judecată, pe fondul unei grave probleme de sănătate a
soției.
Inculpatul a solicitat, în scris, să fie judecat în lipsă, arătând totodată că nu înțelege să solicite
readministrarea probelor administrate în ursul urmăririi penale, pe care nu le contestă. De asemenea,
avocatul său ales a depus acte medicale, inclusiv un certificat medico-legal atestând că la 17.09.2013
a
suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză superficială și cu pierderea stării de cunoștință,
leziune ce s-ar fi putut produce prin lovirea cu un corp contondent.
Instanța a apreciat ca fiind necesară stabilirii adevărului în cauză audierea martorului O. D. și a
persoanei vătămate N. G., la termenele din 24.11.2015, respectiv 19.01.2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca fiind dovedită următoarea situație de fapt:
La data de 14.09.2013, persoana vătămată N. G. a venit în vizită la mama sa, N. M., în satul Perieni
din care a aflat că două dintre găinile acesteia fuseseră ucise de câinele inculpatului N. P., vecinul
mamei sale, o rudă mai îndepărtată. Persoana vătămată s-a îndreptat spre autoturismul inculpatului
pentru a vorbi cu acesta și a-i cere să își țină câinele legat, iar între cei doi s-a iscat repede un conflict
verbal, strigătele fiind auzite de martorul O. D.. Pe fondul acestui conflict, inculpatul a luat din
autoturism un furtun din cauciuc, de 0,60 m, prevăzut la ambele capete cu reducții metalice, și l-a
lovit cu el de mai multe ori pe N. G., mai întâi în cap, apoi în zona toracelui, după ce victima a căzut
la pământ, pierzându-și cunoștința. Ajuns la fața locului, martorul O. D. l-a oprit din aplicarea
loviturilor și i-a luat furtunul din mână, ajutându-l apoi pe N. G. să ajungă în curtea locuinței mamei
sale.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 4938/19.09.2013 eliberat de I.M:L. Iași, N. G. prezenta plagă
contuză de 5 cm în zona capului, tumefacție, echimoze, excoriații, fractură la coasta VIII stânga,
leziuni
care s-ar fi putut produce prin loviri cu obiecte contondente și care puteau data din 17.09.2013,
necesitând 14-16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Această situație de fapt a fost reținută în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cursul
urmăririi penale, enumerate anterior, și a declarațiilor date de martorul O. D. și de persoana vătămată
în fața instanței, în cursul cercetării judecătorești. Cu toate că în cursul judecății martorul O. a susținut
că a perceput o singură lovitură, instanța va avea în vedere și declarația dată de acesta în cursul
urmăririi
penale, din care rezultă cu mai multă claritate că martorul nu a fost de față decât la ultima parte a
agresiunii, ajungând la fața locului la un moment la care victima era deja căzută la pământ. În plus,
instanța va ține cont de constatările medicului legist din cuprinsul certificatului medico-legal nr.
4938/19.09.2013, din care rezultă leziuni atât în zona coastelor, cât și în zona capului, care nu s-ar fi
putut produce printr-o singură lovitură.

1
În ceea ce privește susținerile inculpatului, formulate prin concluziile avocatului ales, în sensul că și
acesta ar fi fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral la aceeași dată, în urma conflictului cu
persoana vătămată, în lipsa altor probe cu care concluziile certificatului medical depus să poată fi
coroborate, acestea nu pot duce la concluzia certă nici măcar a produceri leziunilor în aceeași
împrejurare, cu atât maipuțin nu pot duce la stabilirea unui alt mod de desfășurare a conflictului între
cele două persoane, din care să rezulte eventual date suficiente pentru a aprecia că inculpatul ar fi
răspuns unui atac material, direct, imediat și injust din partea persoanei vătămate, sau că s-ar fi aflat
sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții. Instanța apreciază că din actele dosarului, inclusiv
din probele administrate la solicitarea inculpatului, nu rezultă date suficiente că intervenția lui N. G.,
care a determinat, în mod cert, răspunsul violent al inculpatului, ar fi depășit limitele unor reproșuri
verbale, eventual pe un ton mai ridicat.

În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, opțiunea procurorului
în
sensul aplicării legii noi ca fiind mai favorabilă inculpatului fiind justificată în special de posibilitatea
de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei față de inculpat,
posibilități care nu erau prevăzute de legea penală în vigoare la data faptei, inculpatul însușindu-și,
prin avocatul ales, acest punct de vedere cu privire la legea aplicabilă, solicitând a se dispune
renunțarea la aplicarea pedepsei.

Cu toate că renunțarea la aplicarea pedepsei, solicitată de inculpat prin avocatul ales, ar fi mai
favorabilă
inculpatului, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 Cod penal pentru a
se dispune în acest sens, având în vedere urmările faptei și mijloacele folosite de inculpat acțiunea de
lovire a victimei neputând fi considerată nicidecum ca având o gravitate redusă. Pe de altă parte, dacă
inculpatul susține că aplicarea efectivă a unei pedepse ar fi inoportună, prin consecințele sale, raportat
la vârsta sa și la starea sa deteriorată de sănătate, instanța constată că potrivit art. 80 alin. 1 lit. b Cod
penal oportunitatea aplicării pedepsei trebuie analizată în raport cu alte criterii, persoana infractorului
și posibilitățile sale de îndreptare, conduita anterioară și eforturile pentru înlăturarea sau diminuarea
consecințelor infracțiunii, din acest punct de vedere lipsa antecedentelor penale neputând constitui o
motivație suficientă pentru a aprecia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună.

Instanța îi va aplica inculpatului N. P. o pedeapsă cu închisoarea, ținând cont la alegerea naturii


pedepsei
de gravitatea concretă a faptei comise, mijloacele folosite de inculpat pentru lovirea persoanei
vătămate și zonele vizate, care denotă că acesta a avut de la început intenția de a cauza leziuni grave,
de urmările pe care fapta le-a avut asupra victimei, precum și de urmările pe care le-ar fi putut avea,
mai ales în lipsa intervenției martorului O. D., de faptul că inculpatul a continuat să lovească victima
și după ce aceasta a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința, de împrejurările în care a avut loc
conflictul pe fondul căruia inculpatul a recurs la violență, nu în ultimul rând de faptul că și persoana
vătămată este, de asemenea, o persoană cu o vârstă înaintată, care susține că se resimte și la acest
moment de pe urma loviturii la cap.

Față de toate aceste criterii, aplicarea unei pedepse cu amenda nu ar asigura, în aprecierea instanței, o
corectă sancționare a comportamentului violent al inculpatului. Ținând cont de toate aceste date
privind
gravitatea activității infracționale și de atitudinea procesuală adoptată de inculpat, instanța se va
orienta
spre o pedeapsă la nivelul minimului special, având în vedere vârsta înaintată și lipsa antecedentelor
penale ale acestuia.

Din moment ce inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței și nu și-a manifestat acordul de a presta o
muncă în folosul comunității, apreciind probabil că nu ar putea să se angajeze în acest sens din cauza

2
problemelor de sănătate, instanța constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru a se dispune
amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Instanța va constata că persoana vătămată N. G. nu s-a constituit parte civilă până la începerea
cercetării
judecătorești, pretențiile pe care le-a formulat la termenul din 19.01.2016 fiind neprecizate ca natură și
cuantum și formulate după momentul procesual limită impus de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală.
În temeiul dispozițiilor art. 19 alin. 4, 5, art. 25 alin. 1 și art. 397 alin. 1 Cod procedură penală,
raportate la dispozițiile art. 1357 alin. 1 Cod civil instanța va admite pretențiile părților civile unități
medicale și oblige pe inculpatul N. P. să achite, cu titlul de daune materiale, suma de 432 de lei părții
civile S. de Ambulanță Județean Iași, suma de 216,97 de lei părții civile S. C. de Urgențe Sf. S. Iași și
suma de 153,95 lei părții
civile S. C. Județean de Urgențe Dr. N. O. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța îl va obliga pe inculpatul N. P.

achite statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 700 de lei.