Rezumat Elster

Elster își începe textul prin a explica acțiunea, ca fiind un comportament intenționat, cauzat de
dorințele și credințele agentului, astfel, reflexele nu sunt acțiuni, însă, unele reflexe pot fi induse
de acțiuni. De asemenea, el menționează că toate alegerile sunt decizii, însă, nu toate deciziile sunt
alegeri, fiindcă unele nu sunt determinate de o alternativă. Conform acestui mod de gândire, nu
toate deciziile conduc la acțiune, dar pot avea un efect cauzal chiar și așa.
Conform autorului, acțiunile persoanelor nu trebuie interpretate doar prin oportunități și dorințe.
Trebuie să analizăm și limitările individului, și să determinăm acțiunea care va avea cele mai bune
consecințe din perspectiva celui care va face alegerea. Este posibil, ca în unele cazuri,
constrângerile sunt atât de puternice, încât acțiunea care urmează să fie făcută este determinată în
întregime.
În text, oportunitățile sunt considerate a fi mai importante în alegeri decât dorințele. Autorul aduce
mai multe argumente pentru a demonstra acest punct de vedere, cum ar fi: oportunitățile sunt
verificabile, au posibilitatea de a influența comportamentul. Exemplul adus este referitor la suicid,
unde, atunci când oportunitățile oamenilor de a comite acest lucru sunt limitate, numărul acțiunilor
de acest fel scade, efectul putând fi observat chiar și pe o perioadă mai lungă, punând capăt
sinuciderilor comise din impuls. Până la urmă, atât dorințele cât și oportunitățile modelează
acțiunea.
În capitolul următor autorul explică cum o singură acțiune nu definește caracterul unui om, nu
putem să determinăm acțiunile sale următoare bazat doar pe una precedentă. Mai degrabă, autorul
consideră că suntem determinați atât de caracterul nostru, cu trăsături multiple, cât și de mediul,
contextul și situația acțiunii pe care va urma să o facem, în decizia de a acționa. De asemenea, se
observă faptul că factorul situațional are o putere de determinare mai mare decât acela
dispozițional. Se menționează eroarea fundamentală de atribuire, prin care oamenii consideră
acțiunile altora ca fiind determinate mai mult de caracter, ci nu de situația în acre se află.
Capitolul 11 începe prin prezentarea teoriei alegerii raționale, care presupune agenții care
acționează sunt raționali. Când vine vorba de o alegere, oamenii o vor face în funcție de preferințe,
cât și în așa fel, încât a maximiza utilitatea acțiunii lor prin alegerea făcută.

Rezumat Wilson
Textul începe prin a prezenta cele trei tipuri diferite de conducere din civilizații, de la micile
adunări agrare și vânătorești până la statele moderne. Antropologii considerând că prin dezvoltare
și mărirea teritoriului, guvernarea acestora se schimbă, și se adaugă straturi ierarhice odată cu
extinderea teritoriului, pentru a se menține controlul. Această dezvoltare nu este considerată una
genetică, ci culturală, definită prin caracteristicile omului.
Conform autorului, explicația evoluției trebuie explicată din perspectiva tuturor speciilor de
animale, și a evoluției sociale a acestora. Se aduc ca exemplu furnicile, care au o societate foarte
bine construită. În interiorul acesteia se regăsesc atât muncitori, cât și luptători, sarcinile fiind bine
definite. Acestea sunt descrise ca insecte eusociale, tocmai pentru că societatea lor este foarte bine
definită.
În următorul capitol, autorul explică exact procedeul prin care insectele sociale au ajuns să formeze
aceste sisteme de trai complexe. În decursul milioanelor de ani aceste insecte s-au dezvoltat, au
învățat să își producă propria hrană, să se apere și să se reproducă în așa fel, încât au ajuns acum
o specie dominantă a planetei. Furnicile au reușit de asemenea, să formeze alianțe cu alte tipuri de
insecte, care, în schimbul protecției le oferă hrană (un exemplu dezgustător din care am aflat că
furnicile se hrănesc cu excremente). Această relație de simbioză a ajuns la punctul în care insectele
hrănitoare nu emanau excremente până nu venea o furnică să le colecteze. După ce a observat mai
multe colonii de furnici, autorul ajunge la următoarea concluzie: cu cât construcția cuibului este
mai elaborată și presupune mai multă energie cheltuită și mai mult timp, cu atât este mai mare
ferocitatea furnicilor care îl apără.
În plus față de cele prezentate până acum, la succesul de supraviețuire a furnicilor se adaugă și
faptul că ele au reușit să își diversifice alimentația, unele specii mâncând și semințe, respectiv
construind hambare pentru depozitarea acestora. Deși furnicile sunt diferite de oameni în mai
multe privințe, originea și istoria lor poate fi pusă în paralel cu originea și istoria noastră.