Sunteți pe pagina 1din 4

0.

5 Elster Jon
Ciudin Bogdan-Stefan
Grupa 1 - HR

Actiunea reprezinta comportamentul intentionat, avand ca si cauza


dorintele si credintele agentului.
A facut tot posibilul”=> Dorinta[D](lucrul cel mai bun pentru agent) si
Oportunitati[O] (posibilitatea de a alege dintre optiuni); poate fi nevoie sa
recurgem la credintele agentului, si nu doar la D si O. Dorintele si oportunitatile
nu sunt mereu independente unele de altele.
Teoriile alegerii rationale explica comportamentul uman in prisma
presupunerii simple ca agentii sunt rationali. Agentii fac anumite alegeri care pot
avea mai multe rezultate posibile. Acesta ar trebui sa analizeze fiecare optiune in
parte si sa pondereze utilitatea fiecarei consecinte si cat de probabila este sa se
intample, si utilitatea optiunii, ca intr-un final, sa aleaga cea mai benefica pentru
el.
Satisfactia si insatisfactia nu dovedeste ca ideea in sine este lipsita de sens,
lafel cum inabilitatea noastra de a cuantifica si de a compara nivelurile de
satisfactie ale unor indivizi diferiti ne arata ca ideea comparatiilor interpersonale
ale bunastarii este lipsita de sens. Exemplu : Fumatul unei tigari are,de fapt, doua
efecte: produce satisfactie in prezent si reduce satisfactia tigarilor fumate in viitor.
Madison si Tocqueville au o strctura comuna: dorintele si oportunitatile
sunt moderate de aceeasi a treia variabila, pentru ca la randul lor acestea sa
modeleze actiunea sau sa o impiedice.

Cap X
O singura actiune va scoate la iveala trasatura sau dispozitia subiacenta si
ne va permite sa prezicem comportamentul intr-un numar indefinit de alte ocazii
cand se poate manifesta respectiva dispozitie. Procedura nu este tautologica, asa
cum s-ar intampla daca am lua ca dovada de lipsa de onestitate- trisarea la un
examen, folosind apoi trasatura de caracter a lipsei de onestitate .Pentru a explica
trisarea. In schimb, o asemenea procedura presupune folosirea trisarii la examen
ca dovada a unei trasaturi de caracter (lipsa de onestitate), care poate de
asemenea, sad etermine persoanei respective sa nu fie fidela partenerului de
viata. Deci acceptam versiunea mai extrema a teoriei populare conform careia
toate virtutile merg impreuna si trisarea poare fi folosita penrtu a prezice lasitatea
in razboi sau bautul in exces.
Insa, pe termen lung, psihologia populara este in mod demonstrabi falsa.
Daca vom putea elimina efectele psihologiei populare in sine, astfel incat sa" nu
existe niciun stimulent pentru a satisface asteptarile cerute de congruenta dintre
situatii, vom vedea ca nu ramanem cu un acord prea puternic. Parintii care
observa comportamentul copiilor lor doar acasa" sunt surprinsi adesea sa afle ca
acestia sunt mult mai manierati la scoala sau in vizita la colegii de clasa.
In eseul ,,Despre nestatornicia faptelor noastre", Montaigne pune in
opozitie comportameutul lui Cato cel Tanar cu acela al unor oameni obisnuiti ,
precum el insusi: ,,Daca ai atins una dintre corzile lui Cato, atunci le-ai atins pe
toare; exista in acesta o armonie de sunete in perfect acord, pe care nu o poate
nega nimeni. In ceea ce ne priveste, dimpotriva, toate actiunile noastre trebuie
judecate in mod independent: cel mai sigur mod, in opinia mea, ar fi sale punem
in legaturi. cu circumstantele lor imediate, fara sa ne uitam mai departe si fara sa
strangem concluzii definitive." Acesta mai puncteaza ca daca un om nu poate
suporta calomnia,dar isi suporta saracia cu darzenie , daca nu poate sa suporte
bisturiul chirurgului, dar este neinfricat in fata sabiilor adversarului, atunci nu
omul merita laude, ci fapta."
Capitolul 11 ALEGEREA RATIONALA

Teoriile alegerii rationale vor sa explice comportamentul bazandu-se pe


simpla presupunere ca agentii sunt rationali. Prin urmare, nu este nevoie sa
clasificam elementele determinante ale comportamentului ca fiind ori subiective
(dorinte), ori obiective (oportunitati).Teoria alegerii rafionale este subiectiva in
intregime.
Cu toate ca Weber are dreptate si considera ca deviatiile de la cursul
rational al actiunii sunt o conditie suficienta pentru a avea de-a face cu
irationaiitatea, acesta greseste afirmand(expresia pe care am pus-o in italice) ca
sunt si o conditie necesara . O greseala asemanatoareeste implicata in afirmatia
ca reactiile provocate de frica instinctiva sunt rationale, cand tot ceeace se poate
spune despre acestea este ca sunt adaptive.

Edward Wilson

Antropologii identifica trei niveluri de complexitate in cadrul societatilor umane.


La nivelul cel mai simplu, cetele de vanatoare sunt egalitariste. Statusul de lider
este oferit indivizilor pe baza inteligentei si a curajului de care dau dovada.
Urmatorul nivel de complexitate este compus din sefiile tribale, aceasta fiind
forma dominanta de sociatate in toata lumea la inceputul istoriei consemnate.
Stalele sunt pasul final in evolutia culturala a societatilor, ce poseda o autoritate
centrala.
Ascensiunea civilizatiei, de la ceata si satul egalitare pana la sefie tribala si apoi
stat, a avut loc prin evolutie culturala, nu prin modificari ale genelor. Exista
multiple serii de dovezi care sustin aceasta concluzie. Trasaturile cunoscute de noi
care au fost modificare genetic sunt primordial legate de rezistenta la boli si
adaptarea la climatele si sursele locale de hrana.
Din marea diversitate a trasaturilor de personalitate studiate de catre
psihologi, majoritatea pot fi impartite in cinci domenii largi:
extraversiune/introversiune, antagonism/spirit de cooperate, grad de
constiinciozitate, grad de nevrozism si deschiderea spre experienta.
Este foarte putin probabil ca statele originare sa fi aparut pe glob ca
rezultat al unei evolutii genetice convergente (independentul evoluţie de trăsături
similare la specii de diferite perioade sau epoci în timp). Acestea au aparut in mod
autonomy, ca manifestare a unor predispozitii genetice deja existente. Explicatia
lor este sustinuta de aparitia relative bursca a unui stat primordial pe o insula.
Insectele eusociale(cel mai inalt nivel de organizare a socialitatii animalelor)
au o vechime aproape inimaginabila, mai mare decat cea a fiintelor umane.
Furnicile, impreuna cu termitele, echivalentele lor consumatoare de lemn, au
aparut pe la mijlocul Epocii Reptilelor, acum peste 120 milioane de ani. Primii
hominieni, cu societati organizate si diviziune altruista a muncii in randul rudelor
colaterale si al aliatilor, au aparut acum 3 milioane de ani.
Furnicile au fost prinse de curentul ascendent al evolutiei plantelor cu flori.
Erau disponibile mai putine nise ecologice pentru insect si animale mici. Furnicile
sunt numai partial carnivore, si erbivore indirecte. Desi aceste mici vietati difera
radical de noi in numeroase privinte, originile si istoria lor arunca lumina asupra
originilor si istoriei noastre.

S-ar putea să vă placă și