10 Valori Crestine Pe Care Orice Copil Ar Trebui Sa Le Stie, de Donna J. Habenicht

VALORI
CREȘTINE
pe care orice copil
ar trebui să le știe
DONNA J. HABENICHT
VALORI
CREȘTINE
pe care orice copil

ar trebui să le știe
Traducere de MădălinaTeioșanu
© 2016 – Editura Viață și Sănătate
Toate drepturile rezervate.
Titlul original:
10 Christian Values Every Kid Should Know
Traducere: Mădălina Teioșanu

Redactare: Adela Băncău-Burcea
Corectură: Livia Ciobanu-Mihai
Tehnoredactare: Irina Toncu
Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate

prin rețeaua sa națională de librării
www.viatasisanatate.ro/librarii
Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare:

Editura Viață și Sănătate
Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34
Fax: 021 323 00 40
E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro
Site: www.viatasisanatate.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

HABENICHT, DONNA
10 valori creștine pe care orice copil ar trebui să le știe / Donna J. Habenicht;
trad.: Mădălina Teioșanu. - Pantelimon : Viață și Sănătate, 2016
ISBN 978-973-101-994-9
I. Teioșanu, Mădălina (trad.)
2
Această carte este dedicată cu dragoste
lui Herald, Larry, Nancy,

Debbie, Bruce, Liza, Jeffery,
Jonathan și David.
CUPRINS
MULȚUMIRI | 9
CUVÂNT CĂTRE CITITORI | 11
Partea întâi
ARBORELE VALORILOR
Cum să îi ajutăm pe copii să învețe valorile
Capitolul 1
ARBORELE VALORILOR | 15
Capitolul 2
VALORILE ÎNCEP CU DUMNEZEU | 23
Capitolul 3
TRĂIEȘTE VALORILE | 31
Capitolul 4
PREDĂ VALORILE | 39
Capitolul 5
PROTEJEAZĂ MINTEA COPILULUI TĂU | 53
Capitolul 6
FĂ O DIFERENȚĂ CLARĂ ÎNTRE BINE ȘI RĂU | 65
Capitolul 7
DEZVOLTĂ RESPECTUL DE SINE ȘI ÎNCREDEREA | 81
Capitolul 8
OFERĂ OCAZII DE LUARE A DECIZIILOR | 93
Capitolul 9
ARATĂ-I COPILULUI TĂU CUM SĂ REZISTE PRESIUNII DE GRUP | 109
Partea a doua
FRUCTELE POMULUI VALORILOR:
Cum să îi ajutăm pe copii să învețe valori specifice
Capitolul 10
CREDINȚA ÎN DUMNEZEU | 125
Capitolul 11
RESPECTUL | 141
Capitolul 12
RESPONSABILITATEA | 161
Capitolul 13
AUTOCONTROLUL ȘI CUMPĂTAREA | 181
Capitolul 14
ONESTITATEA ȘI INTEGRITATEA | 203
Capitolul 15
BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA | 219
Capitolul 16
MULȚUMIREA ȘI RECUNOȘTINȚA | 233
Capitolul 17
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA | 249
Capitolul 18
PACEA ȘI UMILINȚA | 265
Capitolul 19
LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL | 281
MULȚUMIRI
Î
n continuarea studiilor mele la Universitatea Andrews, am ales un
curs despre dezvoltarea caracterului, predat de doamna Ruth Murdoch,
mentorul și sfătuitorul meu. Ea m-a inspirat să aprofundez acest su-
biect. Timp de 17 ani apoi, le-am predat studenților din nivelul superior
același curs. A fost o experiență interesantă să explorăm modul în care
copiii și adolescenții își dezvoltă valorile și un caracter moral puternic și
cum acest proces continuă în perioada maturității. Discuțiile avute m-au
provocat și m-au inspirat în același timp.
Studenții mei din iarna anului 1999 au contribuit foarte mult la
realizarea acestei cărți. Multe scenarii din viața reală au fost scrise de ei,
contribuind și cu indicații generale pentru anumite valori. Vreau să le
mulțumesc personal pentru contribuția fiecăruia: Marcia Azevedo, Brett
Carnduff, Pablo Huerfano, Israel Jean-Leone, Hillman St. Brice, Fred
Toaloa și Cynthia White. În special vreau să-i mulțumesc lui Israel pen-
tru scenariile suplimentare și indicațiile pe care le-a scris în vacanța de
primăvară.
Multe alte persoane au contribuit la realizarea cărții. Nu aș fi putut
să o scriu fără sprijinul școlii de Educație din cadrul Universității An-
drews. Îi datorez mulțumiri speciale doamnei decan Karen Graham, lui
Elsie Jackson și celorlalți colegi ai mei din Departamentul de Psihologie
Educațională și Consiliere. Sprijinul lor a fost esențial. Ralph Schroeder,
asistentul meu, mi-a oferit un ajutor neprețuit la computer și în biblio-
tecă.
Tim Crosby m-a încurajat să semnez un contract pentru această
carte. Fără contract, probabil că această carte n-ar fi fost niciodată scrisă.
10 I0 VALORI CREȘTINE PE CARE ORICE COPIL AR TREBUI SĂ LE ȘTIE
Jeanette Johnson m-a ajutat să continui să scriu atunci când am vrut să

renunț, suportând destul de multe amânări ale termenelor-limită. Penny
Estes Wheeler a editat lucrarea, m-a încurajat și a fost omul de legătură
cu Review and Herald. Îi mulțumesc pentru răbdare.
Le mulțumesc părinților care au participat la seminarele mele, fami-
liilor pe care le-am consiliat, studenților și prietenilor apropiați. Au fost o
provocare pentru modul meu de gândire și mi-au împărtășit experiențele
lor. Întâmplările din această carte sunt despre oameni reali, însă numele
și anumite detalii prin care puteau fi identificați au fost schimbate, pen-
tru a-i proteja. Unele povestiri au apărut inițial în rubricile scrise pentru
revistele Our Little Friend și Parent Talk.
Familia mea a făcut posibilă apariția acestei cărți. Copil fiind, pă-
rinții mi-au oferit un mediu în care am putut dezvolta puternice valori
creștine. Soțul meu a fost cel mai mare fan și susținător al meu. Copiii și
nepoții mei m-au învățat foarte multe lucruri despre cum se dezvoltă va-
lorile și caracterul, în creuzetul vieții zilnice de familie. Când am început
această carte, Larty și Debbie au avut bunăvoința să îmi ofere o cameră
cu vedere spre Marea Caraibilor. Nancy și Bruce m-au încurajat cu pri-
etenie în întreg procesul de scriere și mi-au împărtășit experiențele fa-
miliei lor. Nepoții noștri, de asemenea, sunt eroii unora dintre povestiri.
Vă mulțumesc tuturor!
CUVÂNT CĂTRE CITITORI
S
ubiecte precum valorile și caracterul au generat discuții „fierbinți”
în ultimul deceniu. Am fost bombardați cu acțiunile imorale ale
oficialilor guvernamentali, ale elevilor de liceu, ale agenților fi-
nanciari sau chiar ale prietenilor noștri, uneori. Cărțile despre cum să-i
învățăm pe copii valorile s-au aflat în topul New York Times. Toată lumea
vorbește despre „caracterul” oficialilor aleși sau al adolescenților.
Dumnezeu, în Cuvântul Său, are multe de spus despre valori și ca-
racter. Cred că e momentul să-L ascultăm. La acest început de nou mi-
leniu, nimic nu poate fi mai important decât a-i ajuta pe copiii noștri să
învețe valorile creștine de bază, pentru ca acestea să le modeleze viața.
Această carte are două părți principale. Prima, „Arborele valorilor” e
concentrată pe indicațiile generale de predare a valorilor la copii. Ele sunt
fundația pe care vor fi construite efectiv valorile. A doua parte, „Fructele
Arborelui valorilor”, prezintă zece valori creștine importante după care
orice copil ar trebui să se ghideze, câte un capitol pentru fiecare valoare.
Aceste capitole sunt ca o carte de referință, de unde poți lua informații
despre o anumită valoare.
Fiecare capitol descrie o valoare, arată cum o vede Dumnezeu și ofe-
ră indicații generale care să vină în sprijinul copiilor pentru a dezvolta
acea valoare. În majoritatea capitolelor veți găsi, de asemenea, îndrumări
în vederea predării diferitelor particularități ale valorii amintite. Fiecare
capitol are o secțiune cu îndrumări pentru copiii care au o problemă cu
respectiva valoare. Secțiunea „Probleme?” acoperă multe domenii de în-
grijorare în familii – lipsa de respect, hiperactivitatea, lenea, iresponsabi-
litatea, accesele de furie, drogurile, întâlnirile, divorțul și altele. La finalul
capitolelor, sunt prezentate sugestii de activități pentru familii, citate și

lecții din natură sau din viața de zi cu zi, prin care copiii să înțeleagă bine
aceste valori și să și le însușească în viața zilnică.
Dumnezeu vrea să ne binecuvânteze pe noi și pe copiii noștri cu
înțelepciunea Sa. Fie ca Duhul Său să te însoțească în timp ce citești!
Donna J. Habenicht
Partea întâi:
ARBORELE
VALORILOR:
Cum să îi ajutăm
pe copii
să învețe valorile
CAPITOLUL 1
ARBORELE VALORILOR
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi...
Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului...
El este ca un pom sădit lângă un izvor de viață...
Tot ce începe duce la bun sfârșit (Psalmii 1:1-3)
Î
mi plac mâțișorii de salcie. Îmi dă o stare de bine să trec cu degetele
peste suprafața lor pufoasă și moale, care adaugă ceva special buche-
telor de flori. Când ne-am mutat în sudul statului Michigan, mi-am
împlinit dorința de a avea câți mâțișori de salcie voiam, dat fiind că săl-
ciilor le plăceau solul și climatul nostru. Le-am văzut crescând aproape
peste noapte, iar în trei-patru ani, tufișurile de mâțișori arătau ca niște
arbuști. Erau aproape cât casa noastră cu un etaj. Bineînțeles că în primă-
vară toate ramurile cu mâțișori pe care le voiam erau sus de tot, în vârful
„arbuștilor”.
Specialistul în grădinărit pe care l-am consultat m-a sfătuit să tai
„arbuștii” până la 30 de centimetri deasupra solului. M-am cutremurat.
Câtă brutalitate! Nu puteam să dobor dragii mei copăcei cu mâțișori.
Mă temeam că nu vor crește la loc. Dar nu puteam ajunge la boboci, iar
partea de jos a „arbuștilor” arăta mai degrabă golașă. Într-un final, am de-
cis să urmez sfatul consultantului și într-una din după-amiezi, i-am tăiat
până la aproximativ 30 de centimetri deasupra solului. Spre surprinderea
mea, anul următor au crescut sub formă de tufișuri rotunde, frumoase și
bogate în mâțișori, mult mai frumoși decât erau înainte. Ce părea inițial
nemilos a fost cel mai bun lucru care li s-a întâmplat.
Creșterea unui copil seamănă mult cu dezvoltarea unui pom. De ce

e nevoie ca un pom să crească puternic? De o moștenire genetică sănătoa-
să, de cel mai bun pământ pentru acel tip de pom, de apă, îngrășământ,
tundere, lumină solară și protecție pe timp de furtună.
De ce e nevoie în creșterea unui copil? De o bază genetică bună.
Așa cum unii copii sunt înalți și unii scunzi, o serie de cercetări au arătat
că unii manifestă în mod natural mai multă compasiune decât alții. Acest
lucru vine odată cu moștenirea lor genetică, așa cum unora dintre copii le
e mai ușor să reziste presiunii sociale și să lucreze responsabil. Face parte
din personalitatea înnăscută.
Înseamnă că ceilalți nu pot învăța aceste valori de bază? Bineînțeles că
pot! Dar probabil că va fi nevoie de mai mult efort și practică, de mai mul-
tă încredere în Dumnezeu. Apreciem copiii așa cum sunt, amintindu-ne
că fiecare este un copil special al lui Dumnezeu, cu potențial nelimitat.
Legătura dintre părinți și copii este solul pe care va crește copilul.
Cercetători consacrați ai temperamentului copilului, Thomas și Stella
Chess numesc această legătură „raport de potrivire”. Dacă privim la tem-
peramentele copiilor, putem vedea cu ușurință că unii sunt mai ușor de
educat decât alții. În ce-i privește pe cei cu temperamente dificile, e ne-
voie să facem câteva ajustări în atmosfera căminului pentru a-i ajuta să
crească și să se dezvolte.
Copiii au nevoie, de asemenea, de soarele dragostei și afecțiunii
noastre, de zilnică irigare din învățăturile blânde din Cuvântul lui Dum-
nezeu și din experiențele vieții, de impulsul dat de îngrășămintele me-
todelor pedagogice speciale de predare, de curățirea prin disciplină și
de protecția față de vânturile și furtunile puternice, care sunt mai mult
decât ar putea ei suporta.
Unii copii au nevoie de mai multă protecție decât alții. Unii au ne-
voie de mai multă instruire și disciplină, sau „irigare”. Dar cu toții au po-
tențialul de a crește viguroși în grădina Domnului. Unii copii sunt ca
palmierul, alții ca stejarul sau ca arțarul. Se vor dezvolta în intervale de
timp diferite și în diverse moduri, dar fiecare are potențialul de a fi puter-
nic și frumos la vremea hotărâtă de Dumnezeu.
A educa un copil în spiritul unor solide valori creștine – un pom
sădit lângă un izvor de apă, un pom care să se dezvolte așa cum e descris
ARBORELE VALORILOR 17
în Psalmul 1 – nu e o sarcină ușoară într-o lume indiscutabil seculară.

Robert Coles, care are în spate zeci de ani de experiență cu copiii ame-
ricani, a spus în urmă cu 15 ani, în Family Weekly: „Copiii nu au nevoie
doar de mâncare bună, de un mediu plăcut și de confort psihologic; ei au
nevoie să învețe principiile etice – o perspectivă fermă asupra lucrurilor
pe care ar trebui să le facă, asupra lucrurilor pe care nu ar trebui să le
facă și, mai ales, de ce”. A continuat spunând despre copii că „au nevoie
să creadă în ceva mai mare decât ei, în principii și scopuri care transcend
viețile lor personale”.
Până la urmă, fiecare persoană trebuie să știe „pentru ce trăiește, în
ce crede, pentru ce va lua poziție, fie la bine, fie la greu”. Valorile sunt
importante pentru că ele constituie temelia tuturor acțiunilor și decizi-
ilor din timpul vieții. Valorile joacă un rol central în viață. Valorile mă
definesc. Ele devin caracterul meu, adevărata mea ființă interioară. Și se
manifestă în ce fac și în felul cum fac.
Un sistem puternic de valori creștine va avea un efect incomensu-
rabil în viețile copiilor tăi. Îi va călăuzi în momentele cruciale de luare a
deciziilor, le va arăta drumul spre integritate și le va ține sufletele lângă
Dumnezeu. Valorile oferă simțământul că ai un scop în viață. Ghidează
mijloacele și scopurile acțiunilor. Sunt standardele după care se măsoară
comportamentul. Valorile reprezintă de asemenea calități ale sufletului și
contează în fiecare aspect al vieții.
Fără niște valori și credințe solide, copiii nu știu ce să creadă, sunt
confuzi în privința identității lor, iar imaginea lor de sine suferă. Când
copiii adoptă valorile creștine, ei se simt iubiți, acceptați, se simt în si-
guranță; fac alegeri responsabile și se simt aprobați de către familie și
comunitate. Astfel, stima lor de sine crește.
Valorile nu sunt doar preferințe personale. Indiferent că prefer cu-
loarea roșie sau albastră, costumul la patru ace sau îmbrăcămintea casual,
părul lung sau scurt, mobilierul rustic sau modern, mașinile clasice sau
de ultimă generație, draperiile sau jaluzelele, aceasta este pur și simplu o
chestiune de gusturi, care nu se discută prea mult. Valorile mele funda-
mentale pot fi demonstrate de prețul pe care sunt dispus să îl plătesc pen-
tru oricare dintre aceste lucruri sau prin importanța pe care le-o acord.
Dacă menținerea unei case „curate lună” este mai importantă pentru
mine decât educarea copiilor mei din punct de vedere spiritual, înseamnă
că valorile mele interioare mă determină să aloc mai mult timp curățe-
niei și decorării casei decât educării copiilor mei. Dacă acord o mai mare
importanță carierei mele decât dezvoltării unei relații cu soțul meu, la
fel, înseamnă că valorile mele mă fac să aloc carierei mele cea mai mare
parte a timpului meu. Modul în care îmi cheltui banii vorbește foarte clar
despre valorile mele fundamentale.
Dacă îmi place un foc de tabără sau unul de șemineu – opțiuni
obișnuite într-un sondaj – e ceva ce ține de gusturi. Nu e o valoare mo-
rală. O altă activitate de clarificare a valorilor cere să aleg între Fecioara
Maria și Maria Magdalena. Această decizie este bazată pe valori morale
– puritate, autocontrol și respect – nu doar pe o preferință personală.
Valorile mele mă vor determina fie să aleg să întrețin relații sexuale cu
prietenul meu, chiar dacă amândoi avem doar 16 ani și nu avem nici pe
departe vreun gând de a ne căsători, fie să aleg să rămân virgină până la
căsătorie. Hormonii mă vor atrage spre sex, dar valorile mele asumate
de puritate, autocontrol și respect mă vor ajuta în luarea acestei deci-
zii. Convingerea pe care o am cu privire la valorile mele va determina
ușurința, respectiv dificultatea, cu care voi lua acea decizie.
Valorile morale puternice sunt rare în ziua de azi. Vedem imora-
litatea promovată/proclamată în ziare, în cadrul programelor TV și în
reclame. Viețile celor din jurul nostru – și uneori poate chiar existența
noastră – ne fac să ne întrebăm: „Ce s-a întâmplat cu valorile morale și
etice ale creștinismului?” Oamenii nu par să fie conștienți că deciziile lor
implică o valoare etică sau morală cu importante consecințe pentru ei și
pentru cei din jurul lor.
Kayla era mândra posesoare a unei licențe în stomatologie și ardea
de nerăbdare să înceapă să practice această meserie. După ce a căutat în-
delung un loc potrivit, a găsit doi stomatologi dispuși să-și împartă spa-
țiul cu ea. Toți factorii păreau favorabili – în zonă nu activau prea mulți
stomatologi, cabinetul era într-o zonă convenabilă și beneficia de parcare
adecvată, iar condițiile financiare erau de asemenea satisfăcătoare.
Astfel, Kayla a început să-și promoveze serviciile. Și-a anunțat
noul spațiu de lucru în ziare. Prietenii au ajutat-o distribuind materiale
promoționale la locul lor de muncă și făcând-o cunoscută altor prieteni
ARBORELE VALORILOR 19
de-ai lor. Și-a programat timpul de lucru în timpul după-amiezii și seara

pentru a-și ademeni posibilii clienți, angajând și o asistentă pentru a o
ajuta.
Dar nu a venit niciun pacient. O carieră medicală se construiește în
primul rând pe recomandările pacienților satisfăcuți, așa că îngrijorarea
Kaylei a crescut pe măsură ce săptămânile treceau. Avea nevoie de doar
câțiva pacienți pentru ca recomandările verbale să își facă efectul. În fie-
care săptămână, recepționista cabinetului clătina din cap și spunea că n-a
sunat nimeni pentru a face o programare.
După săptămâni întregi de eforturi serioase de promovare, Kayla a
devenit suspicioasă. Așa că a rugat-o pe o prietenă de-a ei să sune pen-
tru o programare. Recepționista, cu voce dulce, a gângurit: „Îmi pare rău.
Doamna doctor Kayla nu mai are loc pentru programări în următoarele
luni. Domnii doctori B. și S. însă sunt disponibili. Ați vrea să vă progra-
mez la unul dintre ei?”
Mister rezolvat. Unde au dispărut onestitatea și integritatea? Se
poate vorbi de moralitate în afaceri? Ce s-a întâmplat cu bunătatea și
compasiunea, responsabilitatea, loialitatea și angajamentul sau cu alte
valori morale? Unde au dispărut?
A-i învăța pe copii să trăiască după valori creștine este cea mai im-
portantă responsabilitate a părinților. Cum poți avea cel mai mare succes
în acest proces de instruire a propriilor copii cu privire la valorile creștine?
Caută Arborele valorilor. Mai întâi vom examina împreună modalități de
predare a valorilor în general, iar apoi ne vom concentra pe modul în care
să ne însușim anumite valori de bază în familiile creștine.
ACTIVITĂȚI DE FAMILIE
Următoarele activități de familie te vor ajuta să cunoști lucrurile
preferate ale membrilor familiei tale: culori, forme, animale, cărți, povești,
jocuri, locuri de vacanță, prieteni, feluri de mâncare, povestiri din Biblie,
versete biblice, ilustrații sau orice alt lucru la care te poți gândi.
Culoarea mea preferată: O persoană spune care e culoarea ei prefe-

rată și toți cei din jur trebuie să se gândească la cât mai multe lucruri care
au culoarea respectivă. Fă un afiș pentru acea persoană despre culoarea ei
preferată, lipind pe el imagini din reviste cu lucruri de acea culoare. Scrie

apoi numele persoanei în partea de sus a afișului.
Obiectul meu preferat: Fă câte un afiș pentru fiecare membru al fa-
miliei, lipind o fotografie de-a lui în partea de sus a afișului. Fiecare poate
lucra apoi la afișul personal, lipind pe el imagini ale obiectelor favorite.
Această activitate poate avea loc în „seara familiei” în fiecare săptămână,
pentru o lună întreagă, sau în prima săptămână din fiecare lună. Vorbiți
despre obiectele preferate ale fiecăruia. Subliniază faptul că fiecare este
diferit și că e normal să ne placă lucruri diferite. Dumnezeu ne-a creat
așa. Nu catalogăm preferințele ca fiind bune sau rele.
Versetul meu preferat din Biblie: Scrie pe un cartonaș versetul
biblic preferat al fiecăruia, împreună cu numele lor. Lipește cartonașele
prin casă, în locuri vizibile. Poți adăuga pe margine etichete drăguțe sau
desene cu stele sau flori.
Creșterea unei plante: Ajută-ți copilul să planteze câteva semințe,
fie într-un ghiveci, fie în sol. Învață-l apoi cum să aibă grijă de semințe și,
mai târziu, de planta care va ieși. Discutați despre ce are nevoie o plantă
pentru a crește sănătoasă.
Creșterea unui copil: Dumnezeu are o grădină foarte specială. El
nu crește plante – crește copii în grădina Sa. În ce mod îl ajută Dumne-
zeu pe fiecare să-și dezvolte un caracter puternic? (Explică-le celor mi-
cuți ce înseamnă caracter: ceea ce ești și ceea ce faci). Pentru copiii cu vârsta
între 6 și 12 ani, explică analogia dintre creșterea unui pom și creșterea
unui copil, așa cum e descrisă în acest capitol. În familie puteți folosi ilus-
trații și imagini pentru fiecare factor (sol, ploaie, lumină etc.), iar copiii
ar putea face o mică schiță pentru fiecare – cu cât e mai amuzant, cu atât
e mai bine.
Responsabilitatea primordială a părinților nu este fericirea

copiilor, ci dezvoltarea caracterului lor. (Haim Ginott)
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
PROTEJEAZĂ mintea copilului tău
FĂ O DIFERENȚĂ clară între bine și rău
DEZVOLTĂ respectul de sine și încrederea
OFERĂ ocazii de luare a deciziilor
ARATĂ-LE copiilor tăi cum să reziste presiunii de grup
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 2
VALORILE ÎNCEP
CU DUMNEZEU
Pentru că ce este înălțat între oameni
este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. (Luca 16:15)
rborele valorilor, după cum ai observat, începe și se termină cu
A Dumnezeu. Începând cu rădăcina, continuând cu trunchiul și

vârfurile mereu crescânde ale fiecărei ramuri, Dumnezeu este cel
care dă viață pomului. Fără seva dătătoare de viață ce traversează întreaga
structură a pomului, acesta ar muri.
Fără Dumnezeu, valorile mor. Vedem deja că se întâmplă acest
lucru în jurul nostru, în comunitățile din care facem parte și în întreaga
lume. Lumea, în general, L-a respins pe Dumnezeu și valorile Sale. Mii
de oameni sunt uciși în Rwanda și în alte țări. O elevă de liceu eminentă
afro-americană este ucisă de colegii ei, ofensați de standardul realizărilor
pe care îl stabilea. Doi elevi de liceu pătrund în școala lor și ucid 12 colegi
și un profesor. Epidemia SIDA se extinde din ce în ce mai mult.
Potrivit Barna Research Group, care au realizat și publicat în revis-
ta lor, Generation Next, vaste studii asupra tinerilor, trei sferturi dintre
adulți și tineri cred că adevărul este relativ, în funcție de situație și de
persoană. Nu mai cred în adevărul moral absolut. Mai mult de jumătate
dintre tineri susțin că minciuna este uneori necesară. Mulți cred că suici-
dul este pur și simplu una dintre multele opțiuni pe care le are un tânăr
înzestrat cu rațiune. În proporție de 82%, cei intervievați întreținuseră

relații sexuale cu o persoană de sex opus până la vârsta de 19 ani. Jumă-
tate dintre ei vor fi avut cel puțin patru parteneri sexuali până la absolvi-
rea liceului. Mai mult de un milion de adolescenți contractează o boală
cu transmitere sexuală în fiecare an.
Un număr mare de căsătorii sfârșesc cu divorț. Milioane de bebeluși
sunt născuți de mame singure. Meciurile de fotbal au devenit mai impor-
tante decât altarele familiale. Carierele sunt mai importante decât relați-
ile de familie.
Trăim într-o societate postcreștină, sau postmodernă, care nu pune
accent pe valori. În fiecare zi suntem presați să acceptăm orice: orice
acțiune și orice deviere, ca fiind bune. În caz contrar, suntem catalogați ca
având prejudecăți. O societate postcreștină nu asigură vreun fundament
pentru valori, credințe și acțiuni. Individul este autonom și singura sursă
a autorității, dat fiind că esența pluralismului o constituie principiul ade-
vărului relativ. Această atitudine a avut ca rezultat degradarea valorilor
morale creștine care au ținut societatea închegată.
Pentru mulți, Dumnezeu nu mai este sursa valorilor lor. Valo-
rile vin din interiorul meu, nu din Dumnezeu. Creștin fiind, pot fi ușor
sedus de valorile mele, fără să realizez ce se întâmplă cu mine. Ele sunt
convingătoare, peste tot și în orice. Nevoile mele sunt cele mai importante
– cariera mea, dorințele mele sexuale, modul în care arăt, statutul meu, ce
vreau să fac. Grija prioritară e pentru mine însumi. Nu-i ajuta prea mult
pe ceilalți și nu așeza nevoile lor înaintea alor tale, pentru că vei deveni
codependent, iar lista poate continua.
Societatea scoate în evidență valori care sunt false din punctul de
vedere al lui Dumnezeu: competiții sportive, materialism, înfățișare fi-
zică, statut. Chiar dacă unele au și aspecte pozitive, toate aceste valori
scot în evidență eul – ce pot eu să fac, ce am eu, cum arăt eu, cât de im-
portant sunt eu. Sunt egocentrice. Din cauza acestor pseudovalori, copiii
noștri au o stimă de sine scăzută, deoarece pun accentul pe lucruri exte-
rioare și, prin urmare, au o continuă atitudine negativă de comparare cu
ceilalți.
În decembrie 1994, Parent Magazine a publicat rezultatele unui stu-
diu pe care l-a efectuat, intitulat „Care sunt valorile familiei tale?” și la
VALORILE ÎNCEP CU DUMNEZEU 25
care au răspuns 7.000 de persoane. Pe primele zece locuri s-au situat

următoarele valori: cunoștințe de bază în ce privește binele și răul, impor-
tanța educației, standarde ale comportamentului sexual, toleranță, căsă-
torie și familie, prietenie, bune maniere și comportament social, atingerea
potențialului individual, credințe religioase, munca asiduă și satisfacția
amânată.
Acești părinți au menționat faptul că cel mai mult i-ar îndurera:
condamnarea copilului lor pentru infracțiuni violente, dacă aceștia i-ar
privi ca fiind inferiori pe semeni de altă rasă sau etnie, dacă ar folosi dro-
guri ilegale, dacă ar fi condamnați pentru evaziune fiscală sau nu ar reuși
să termine liceul.
Pe de altă parte, nu i-ar îngrijora foarte mult: îmbrățișarea ateismu-
lui, dacă ar fi într-o relație homosexuală sau ar avea un copil în afara căsă-
toriei, dacă ar trăi în concubinaj, dacă ar divorța, dacă n-ar avea niciodată
copii sau dacă nu s-ar căsători niciodată. Astfel de atitudini reflectă cu
acuratețe influența societății actuale în ce privește toleranța pentru dife-
rențele etnice, rasiale și sexuale, și pentru diferențele și comportamentele
sexuale evidențiate de revoluția sexuală.
Valorile lui Dumnezeu sunt uneori extrem de diferite față de
valorile care ne înconjoară. Suntem noi gata să plătim prețul cerut de
urmarea valorilor lui Dumnezeu? Cum ar fi dacă prețul ar însemna să
renunțăm la popularitate? Sau să nu avem prea mult succes la locul de
muncă? Cum ar fi dacă ar trebui să înlocuim agresivitatea cu liniște și ab-
negație, să ne controlăm în loc să acționăm din impuls și după dorințele
noastre, să fim blânzi și plini de compasiune chiar dacă ne deranjează, să
fim corecți chiar dacă e dureros, să respectăm angajamentul căsătoriei
când nu ne mai dorim asta?
În iunie 1994, revista Good Housekeeping a publicat rezultatele con-
cursului lor „Căsătorie fericită”. Cuvintele care i-au făcut câștigători pe
d-l și d-na Dillon Bayes au fost:
Am dăruit... când am vrut să primim.
Am servit... când am vrut să fim noi cei satisfăcuți.
Am împărțit... când am vrut să păstrăm.
Am ascultat... când am vrut să vorbim.
Ne-am supus... când am vrut să dominăm.

Am iertat... când am vrut să ne aducem aminte.
Am rămas... când am vrut să plecăm.
Care sunt valorile lui Dumnezeu? Dumnezeu nu ezită în a le
face cunoscute. În Scriptură, Dumnezeu ne dă o versiune condensată
a principiilor după care să ne ghidăm viețile: Galateni 5:22-23; 2 Petru
1:5-7; 1 Corinteni 13; Exodul 20; Matei 5:3-11; Romani 12 – sunt doar
câteva.
Când mă pregăteam să scriu această carte, am căutat în mai multe
locuri liste cu valorile esențiale – cele mai importante. Am descoperit
foarte multe valori din care cineva ar putea alege. Am rugat, de asemenea,
participanții la câteva dintre atelierele mele să decidă care sunt cele mai
importante valori pe care ar trebui să și le însușească cei mici. Listele lor
m-au ajutat foarte mult.
Valorile biblice au reprezentat o provocare, încercând să le „traduc”
în limbajul zilelor noastre, fără a le pierde semnificația biblică. Ar fi fost
mai ușor acest lucru, dacă aș fi făcut o listă interminabilă de valori im-
portante. Dar am vrut să limitez numărul valorilor centrale ale familiilor
creștine la zece. Cred că aceste zece valori sunt esențiale în trăirea unei
vieți după voia lui Dumnezeu, în această lume seculară, postmodernă.
Valorile lui Dumnezeu sunt calități ale sufletului, nu doar acți-
uni exterioare. Când valorile tale încep cu Dumnezeu, se manifestă mai
întâi în interiorul tău. Dumnezeu nu dorește de la tine doar un compor-
tament onest. Vrea ca tu să fii onest. A fi onest înseamnă să detești lipsa
de onestitate și să trăiești cinstit, în mod transparent. Onestitatea va acți-
ona contrar practicilor de afaceri obișnuite și împotriva micilor minciuni
nevinovate. Dacă valorile tale sunt într-adevăr calități ale sufletului tău,
vei continua să fii tu însuți, indiferent de modul în care acționează ceilalți
din jurul tău.
Nu noi suntem sursa acestor calități ale sufletului, ci de la El vin. El
le pune în noi. Vin ca o consecință naturală a strânsei noastre
prietenii cu El. Cu cât stăm mai mult în prezența Lui, citim cuvinte-
le Sale, medităm la semnificația lor și ascultăm îndemnurile Duhu-
lui când vorbește minții noastre, cu atât vom semăna mai mult cu El.
Cu cât Îl cunoaștem mai bine, cu atât vom deveni mai asemănători

cu El. Caracterul nostru va reflecta prietenia noastră cu El. Acesta
e cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmitem copiilor noștri
– valorile vin de la Dumnezeu. El le pune în noi pentru că suntem prie-
tenii Lui.
Uneori, procesul prin care sunt sădite valorile în noi este dureros.
Dumnezeu permite în viața noastră încercări și dificultăți pentru că știe
că avem nevoie de ele pentru a ne întări. Drumul pe care trebuie să mer-
gem pentru a învăța valorile lui Dumnezeu nu este unul drept, lin, ca
o șosea cu șase benzi de circulație. Seamănă mai mult cu un drum de
munte plin de suspans, îngust, curbat, abrupt și accidentat. Mulți re-
nunță. Preferă să călătorească pe autostradă. Ei uită că cea mai frumoasă
priveliște e în vârful muntelui și că Dumnezeu este șoferul. Ei cred că
trebuie să conducă de unii singuri, când de fapt tot ce au de făcut este
să aibă încredere în călăuzirea lui Dumnezeu. El îi va duce în siguranță
până în vârf.
Alege cu grijă valorile pe care vrei să le insufli copiilor tăi. Dacă nu
țintești niște valori precise în familia ta, există un risc serios să te rătăcești
în peisajul valorilor, fără să deprinzi nimic folositor. Dacă știi exact în
privința căror valori vrei să-ți instruiești copiii, te poți concentra asupra
lor, ajutându-i pe copii să le înțeleagă adevărata semnificație. Copiii tăi
vor ajunge să înțeleagă că familia voastră crede în aceste valori, că ele vin
din Cuvântul lui Dumnezeu și că au un rol important în luarea deciziilor
și acțiunilor zilnice.
Lista noastră de valori pentru familiile creștine include: credință în
Dumnezeu, respect, responsabilitate, autocontrol și temperanță, ones-
titate și integritate, bunătate și compasiune, mulțumire și recunoștință,
devotament și angajament. Toate aceste valori se bazează pe dragoste –
dragostea lui Dumnezeu și dragostea pe care El o manifestă față de noi.
Valorile nu se pot manifesta dacă nu suntem plini de dragoste în interior.
Aceste valori fac parte din definiția dragostei. Din acest motiv, dragostea
nu se află pe această listă. Sunt acestea lucrurile pe care le dorești pentru
copiii tăi? Pe măsură ce vei citi capitolele caracteristice fiecărei valori, vei
vedea că unele dintre valorile tale preferate, care la prima vedere lipsesc
din listă, pot apărea mai târziu sub o altă denumire.
Selectează dintre următoarele activități pe cele care i-ar ajuta mai
mult pe copiii tăi să învețe despre Dumnezeu și despre valorile Sale.
Valorile lui Dumnezeu: Selectează un pasaj din Biblie care descrie
valorile lui Dumnezeu (vezi pagina 26). Citește acest pasaj împreună cu
copiii tăi, folosind versiunea voastră preferată a Bibliei. Fă o listă cu valo-
rile menționate în pasaj. Discutați despre ce înseamnă fiecare. Desenează
sau mimează semnificația fiecărei valori.
Fotografia lui Dumnezeu: Găsește versete biblice care Îl descriu pe
Dumnezeu sau pe Isus. Fă o listă de cuvinte care Îl descriu pe Dumne-
zeu, potrivit acestor versete. După ce ai explicat aceste cuvinte, roagă-i pe
cei mai mici să mimeze ce au înțeles.
Ideea unui panou: Fă un panou cu informații despre Dumnezeu și
Isus. (Folosește versetele pe care le-ai găsit în cadrul activității de mai sus,
„Fotografia lui Dumnezeu”.) Pune în mijloc o fotografie frumoasă a lui
Isus și înconjoar-o cu imagini și cuvinte care Îl descriu.
Căutare de cuvinte: Găsește cuvinte care Îl compară pe Dumnezeu
cu alte lucruri. De exemplu, Isus a spus: „Eu sunt Pâinea vieții.” Ce în-
seamnă asta? De ce spune Isus că Se aseamănă cu pâinea? Descrie cum se
face pâinea. Află de ce e bună de mâncat. Cum putem noi să-L „mâncăm”
pe Isus, Pâinea vieții? Găsește o altă comparație de fiecare dată. Ați putea
folosi în fiecare săptămână un alt cuvânt, și n-ați epuiza posibilitățile pe
parcursul unui an întreg.
Căutarea valorilor: Citește un pasaj din Biblie, din cele sugerate la
pagina 26. În cadrul familiei, uitați-vă la știrile de seară sau citiți artico-
le de ziar, concentrându-vă în mod deosebit asupra valorilor. Analizați
știrile prin prisma valorilor din pasajele biblice. Pe care dintre ele le-ați
regăsit? Ce nonvalori ați întâlnit? De exemplu, 2 Petru 1:5-7 menționea-
ză dragostea de frați. Distribuirea de pături oamenilor străzii demon-
strează dragostea, însă luptele reprezintă opusul acesteia.
Copacul valorilor: Începe să construiești un Copac al valorilor pen-
tru panoul familiei. Copiii tăi ar putea să deseneze un copac mare pe
hârtie mai groasă și mai rezistentă sau chiar să construiască unul din
carton. Ajută-i să scrie câteva dintre valorile lui Dumnezeu pe trunchi și

pe vârful fiecărei ramuri.
Valori în inima mea: Decupează dintr-un carton roșu o inimă
mare. Lipește o imagine cu Isus în centru. Vorbiți despre valorile pe care
vreți ca Isus să le pună în inima voastră. Scrie valorile pe inimă sau dese-
nează imagini care să le reprezinte. Puteți face câte una în fiecare seară,
la altarul familial.
„Furtunile întăresc un pom; încercările întăresc un creștin.”

(Cartea de citate a Unchiului Ben)
PRINCIPII CARE TE AJUTĂ ÎN ALEGEREA

VALORILOR LUI DUMNEZEU
1. Alege valorile fundamentale ale familiei tale din Cuvântul lui
Dumnezeu. Asigură-te că ele vin de la Dumnezeu.
2. Respinge valorile care nu sunt de la Dumnezeu. Asigură-te că și
copiii tăi înțeleg diferențele.
3. Învață-ți copiii că uneori vor vedea diferențe între ei și ceilalți
copii, tocmai pentru că au ales să trăiască după principiile lui
Dumnezeu.
4. Privește valorile ca pe calități ale sufletului. Roagă-L pe Dumne-
zeu să sădească valorile Lui în familia voastră.
5. Studiați caracterul divin. Cultivați o strânsă prietenie cu Isus.
6. Oferiți-le des copiilor oportunități de a se concentra asupra
valorilor lui Dumnezeu.
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 3
TRĂIEȘTE VALORILE
Căci orice pom se cunoaște după rodul lui...
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui...
Căci din prisosul inimii vorbește gura. (Luca 6:44-45)
U
na dintre caricaturile mele preferate e cu un băiețel care răspun-
de la sonerie. La ușă se află bărbatul care împarte ziarele, venit
să strângă banii. Băiețelul se întoarce spre mama sa, care se as-
cunde vederii, și întreabă: „Vrei să-i spun că iar nu ești acasă?” Așa îi învă-
țăm în ziua de azi despre lipsa de onestitate, iar cei micuți învață repede.
Cea mai eficientă și importantă modalitate prin care le poți transmi-
te valori copiilor tăi este să le trăiești tu însuți. Ca părinte, tu întotdeauna
predai valori, indiferent că îți dorești asta sau nu. Se întâmplă în fiecare
zi, de mai multe ori pe zi și în multe feluri.
Cine ești e mai important decât ceea ce spui/predai. Cineva a spus,
la un moment dat, cu înțelepciune: „Copiii sunt mimi din naștere – ei
acționează la fel ca părinții lor, în ciuda oricărei încercări de a-i învăța să
nu facă asta!” Întâmpini dificultăți în a-i învăța pe copiii tăi să fie blânzi și
curtenitori? Oprește-te și ascultă-te. Înregistrează-te pe durata unei du-
pă-amiezi sau seri pentru a-ți da seama cum te manifești. Spui „te rog” și
„mulțumesc” partenerului și copiilor tăi? Te porți acasă la fel de curteni-
tor precum o faci la locul de muncă? Dacă nu, să știi, copiii tăi vor deveni
ceea ce tu însuți ești, nu ceea ce le spui că ar trebui să fie.
Numai la el acasă poți vedea omul cum este el cu adevărat. Dacă
ai ajuns să ai o familie cu defecte de personalitate ascunse, presiuni-
le pe care le presupune calitatea de părinte vor da cu siguranță la ivea-

lă toate acele defecte. Te auzi spunând și te vezi făcând lucruri pe care
te-ai jurat că nu le vei face niciodată copiilor tăi! Uau, cine e această
persoană nervoasă care tocmai și-a pierdut controlul? Cu siguranță,
nu eu!
Poate că tu și partenerul tău nu vă puteți pune de acord în privința
valorilor. El crede că o mică minciună nevinovată nu contează prea mult,
iar tu crezi în purul adevăr. El consideră că, pentru a-și putea deschide o
afacere mai târziu, copiii trebuie să învețe să fie agresivi și competitivi, ne-
luând în serios accentul pus de tine pe pace și umilință. Tu vrei distracție,
iar el vrea să-și petreacă timpul acasă, în liniște. Dacă tu și partenerul tău
nu vă asumați aceleași valori fundamentale, va fi dificil să vă mențineți
căsnicia. Sunt convinsă de faptul că împărtășirea acelorași valori e un
factor vital pentru succesul unei relații de căsătorie. În caz contrar, copiii
tăi vor primi mesaje amestecate/contradictorii despre valori. Tu vei avea
un anume mod de viață, iar partenerul tău, un altul. O situație dificilă,
dar nu total imposibilă.
Mesajul valorilor este mai puternic dacă și mama, și tatăl și-l
însușesc. Dar Dumnezeu este la fel în orice situație dificilă. Roagă-te
mult și construiește o relație de prietenie cu Isus. Fă ca valorile tale să
fie atractive. Scoate în evidență fericirea care vine ca rezultat al trăirii
valorilor lui Dumnezeu. Petrece timp de calitate cu copiii tăi. Menține un
acord cu partenerul tău, atât cât este posibil. Păstrează-ți energia pentru
valorile cu adevărat importante. Oferă-le copiilor tăi oportunități de a se
familiariza cu alți adulți care practică valorile creștine.
Ar trebui oare să renunțăm să predăm valori pentru că e atât de greu
să le trăim? Bineînțeles că nu! Vom acționa în vederea schimbării.
Mai întâi, adu această problemă înaintea lui Dumnezeu. El știe
cum să transforme un defect de personalitate în punct forte. El te poate
schimba din interior spre exterior. Este singura schimbare care rezistă.
Orice trăsătură de caracter are două fețe când vine vorba de creșterea și
educarea copiilor. Dacă mama sau tata are trăsături puternic-impulsive,
e posibil să îi fie greu să se controleze când ajunge într-un punct critic de
furie, situație pe care copiii o gestionează cu dificultate. Dar tot ei pot, de
asemenea, îmbrățișa și săruta, pot râde și umple viața cu bucurie spon-
TRĂIEȘTE VALORILE 33
tană, ceea ce copiii adoră. Dumnezeu te va ajuta să îți folosești mai des
punctele forte și să ți le cizelezi pe cele slabe.
Când greșești, admite față de partener și copii faptul că nu ești per-
fect. „Am greșit. Îmi pare rău. Te rog să mă ierți. Mă voi strădui mai mult
data viitoare.” A-ți recunoaște greșelile te face o persoană reală, care în-
cearcă să rezolve probleme reale în viața de zi cu zi. Copiii te vor res-
pecta mai mult dacă dai dovadă de transparență și umilință decât dacă
ai pretinde că ești perfect, când ei știu deja că nu ești. Copiii sunt foarte
iertători. Ei iartă și uită mai repede decât o fac adulții.
Dacă problema este în cadrul relației de căsătorie, atunci ia în serios
comunicarea cu partenerul tău și găsește o soluție. Dacă problema este
mai profundă, cere ajutor profesionist – copiii tăi merită acest lucru! În
ce privește dezvoltarea unui copil, o căsnicie stabilă este mai importantă
decât abilitățile parentale superioare. Copiii se desfată în strălucirea cal-
dă și sentimentul de siguranță pe care le oferă un cuplu în care cei doi se
iubesc cu adevărat. Relația lor de iubire înconjoară copiii cu un exemplu
plăcut al dragostei lui Dumnezeu și creează o atmosferă de încredere care
va dezvolta ce e mai bun într-un copil.
Copiii, de asemenea, asimilează modelul altor oameni importanți
din viața lor – frați, surori, bunici, profesori, bone. Copiii mai mici pri-
vesc la frații și surorile mai mari și se străduiesc cu disperare să le copieze
comportamentul. A petrece mult timp educându-ți primul copil aduce
beneficii mai târziu. Bona sau îngrijitoarea de la centrul de zi trăiește va-
lorile pe care vrei să le învețe copilul tău? Ce poți spune despre învățători
și profesori? Alegerea bunicilor și a familiei extinse nu-ți aparține, dar
ține de tine să alegi o creșă, o școală și o biserică potrivită. Alege având
în minte valorile.
Exprimă-ți clar modul de viață prin scoaterea în evidență și ex-
plicarea valorilor. Trăirea valorilor nu e suficientă pentru a fi absolut
siguri că acestea vor fi asimilate de copii. Unele cercetări în ce privește
capacitatea de a fi model pentru alții arată foarte clar faptul că un model
e mult mai eficient dacă oferă explicații cu privire la ce face și spune.
De exemplu, e o zi aprigă de iarnă și mama își conduce fiica spre
școală. Pe o stradă liniștită din apropierea casei lor, mama aproape că
lovește o pubelă mare de gunoi răsturnată în mijlocul străzii. Chiar în
acel moment, ea are de făcut o alegere: să ocolească obstacolul sau să

oprească la marginea drumului și să ducă pubela înapoi, în curtea vecinu-
lui. Acesta nu va ști dacă ea înapoiază containerul sau îl ignoră, iar Alisha
e aproape în întârziere la școală. Pe de altă parte, vremea e din ce în ce
mai urâtă, iar drumul devine alunecos. Altcineva ar putea veni din spate,
în timp ce mașini vin și din direcția opusă.
Mama ia o decizie rapidă și parchează pe marginea drumului. „Cred
că ar fi mai bine să luăm pubela aceea din stradă”, îi spune Alishei. „Ar
putea cauza un accident sau ar putea fi făcută zob dacă o lovește cineva cu
mașina.” Sar amândouă și târăsc repede pubela până în curtea vecinului,
așezând-o într-un loc din care vântul să nu o poată lua. În timp ce o scot
din stradă, mama spune: „Este responsabilitatea noastră să facem tot ce
putem pentru ca drumul să fie mai sigur pentru cei din jur și să ne ajutăm
vecinul.”
Bună treabă pentru acea zi! Dar a fost chiar mai mult de atât. Mama
a luat o decizie bazată pe valori – bunătatea și simțul responsabilității
sunt importante – și a acționat pe baza acestor valori. De asemenea, a
făcut ca Alisha să înțeleagă foarte clar mesajul acelor valori prin acțiunile
și explicația cu privire la motivația modului ei de a acționa. Modalitatea
ei de a o educa pe Alisha a fost mai eficientă pentru că și-a luat timp să
explice ce face și de ce. Alisha a luat și ea parte la acțiune.
Dacă decizia ce implică o valoare este una greu de luat, lasă-i pe
copii să te audă atunci când o analizezi. Vorbește despre decizia bazată
pe valori pe care a trebuit să o iei la serviciu în ziua respectivă și despre
posibilele ei consecințe. Uneori, trăirea efectivă a valorilor este dificilă.
Ar fi mai ușor să simulezi din când în când. Dar de fiecare dată când
faci ceea ce știi că e corect, valorile tale devin mai puternice. Trăirea lor
devine mai ușoară, iar copiii tăi vor începe să înțeleagă faptul că valorile
sunt foarte importante. Merită efortul datorită importanței pe care le-o
acordă mama și tata.
Modul în care o familie decide să își petreacă timpul vorbește cu
putere copiilor despre valori. Aruncă o privire asupra programului tău
din ultimele șase luni. Munca și somnul ocupă o mare parte din timpul
tău. Ce faci în rest? Cu ce se ocupă cei din familia ta în timpul liber? Ale-
gerile voastre vorbesc cu tărie despre valori.
Timpul petrecut împreună de către adulți și copii este esențial în

predarea valorilor. Părinții din ziua de azi petrec cu 40% mai puțin timp
comunicând cu copiii lor decât petreceau părinții lor cu ei. Cei mai mulți
copii își învață valorile de la alți copii, deoarece părinții lor nu au timp să
îi educe. Timpul insuficient și viețile mult prea aglomerate țin familiile
într-o continuă fugă.
Ai doar o șansă să-ți educi copilul – fă-o bine! Poate că e timpul
pentru o reuniune de familie în care să vă analizați programul. Care sunt
activitățile de care vă bucurați cu adevărat? Care vă plictisesc? Câte func-
ții dețineți în biserică? Câte nopți pe săptămână le petreceți în comitete
la școală, la biserică sau în alte activități din cadrul comunității în care
trăiți? În câte dintre acestea sunt implicați și copiii tăi?
Decideți, ca familie, câteva reguli generale care să vă permită să pre-
luați controlul asupra vieților voastre. Două activități extrașcolare sunt
probabil îndeajuns pentru majoritatea copiilor. Două ședințe de muzică
pe săptămână, cursuri de înot, baschet, implicarea într-o formație sau
cor sunt deja prea multe puncte în programul unui copil. Sunt suficiente
pentru a-i cauza o indigestie temporară.
Pentru părinții care lucrează în mai multe locuri epuizante sau au
optat pentru predare la domiciliu, o activitate majoră în cadrul comuni-
tății este suficientă. Alege-o pe cea care îți aduce mai multă satisfacție și
plăcere și retrage-te treptat din celelalte. Vei avea ani întregi la dispoziție
pentru ele când copiii tăi vor fi mari. În acest moment, cea mai impor-
tantă contribuție a ta pentru comunitate este să crești copii cu puternice
valori creștine.
Pentru că activitățile fiecărui membru al familiei îi afectează pe toți
ceilalți, o idee bună este să discutați în consiliul familiei propunerile pen-
tru activitățile majore în care să vă implicați. Toți trebuie să își verifice
programul și să discute despre importanța noii activități propuse. E vreo
activitate la care ar trebui să renunțați? Sau ar putea fi adăugată în sigu-
ranță la numărul activităților pe care deja le aveți ca familie? Nu spune
niciodată „da” pe loc unei cereri. Discută cu partenerul și familia ta. E
posibil să ai impresia deseori că poți atinge mai multe obiective decât poți
în realitate. Va dura o vreme să preluați controlul asupra vieților voastre,
dar va merita efortul.
În ziua de azi se vorbește foarte mult despre petrecerea unui „timp

de calitate” cu copiii noștri. Calitatea vine din petrecerea împreună a unei
perioade mai mari, într-un mod imparțial. Nu putem plănui 10 minu-
te de „timp de calitate”. Pur și simplu nu așa se procedează. Trebuie să
investești timp nemăsurat în relația cu copilul tău înainte să fii răsplătit
cu timp de calitate – acele momente speciale care îți vor rămâne pentru
totdeauna în memorie, momentele în care predai valori la un nivel foarte
profund.
Copiii de astăzi sunt conștienți de presiunea timpului, așa că înțe-
leg și cât de special este timpul petrecut împreună. E un cadou pe care
nimeni altcineva nu li l-ar putea da, un cadou care le spune cât de mult îi
iubești, așa cum nimic altceva nu ar reuși să demonstreze.
Activitățile prezentate mai jos te vor ajuta să descoperi ce valori au
văzut copiii tăi că sunt promovate/dezvoltate în familia voastră.
Amintiri din copilărie: Povestește-le copiilor tăi o situație pe care
ți-o amintești din copilăria ta, care să sublinieze valorile trăite de părinții
tăi. Roagă-i și pe ei apoi să povestească ceva din copilăria lor.
Zicalele mamei/tatălui: Scrie sau înregistrează pe o casetă cât mai
multe dintre sfaturile părinților tăi pe care ți le amintești – lucruri pe
care le-au spus în mod repetat pentru a te îndruma. De exemplu: „Cine
se-aseamănă se-adună.” Spune-le și tu copiilor tăi.
Valori de bază: Programează un moment de liniște cu partenerul
tău de viață, când să puteți vorbi despre valori. Începeți prin a face fie-
care o listă cu cele mai importante zece valori. Comparați apoi listele.
Discutați diferențele. Discutați și despre valorile pe care le împărtășiți
amândoi. Încercați să ajungeți la o listă de comun acord, care să conțină
cele mai importante zece valori pe care să le învețe copiii voștri. Dacă zece
par prea multe, începeți cu patru sau cinci.
Valorile la locul de muncă: Împărtășește-le copiilor tăi o experi-
ență de la locul de muncă, în care a trebuit să iei o decizie ce implică
valori. E de preferat ca discuția să aibă loc în timp ce situația e încă în
desfășurare, pentru ca ei să vadă modul în care gândești. Discutați și des-

pre consecințele acestei decizii.
Jurnalul valorilor: Începe să scrii sau să înregistrezi un jurnal, unde
să notezi experiențele care ți-au influențat valorile și modul în care le
trăiești.
PRINCIPII CARE TE AJUTĂ

ÎN TRĂIREA VALORILOR
1. Modelează valorile pe care vrei să le învețe copiii tăi.
2. Explică și evidențiază valorile pe care le trăiești.
3. Discutați deciziile ce implică valori care trebuie luate de către
membrii familiei.
4. Fii o persoană normală. Admite că nu ai întotdeauna dreptate.
5. Întărește-ți căsnicia. Relația de căsătorie e un factor-cheie în tră-
irea valorilor.
6. Acordă o atenție deosebită educării primului tău copil. El/ea va
fi un model pentru cei mai mici.
7. Alege grădinița, școala și biserica în care vor activa copiii tăi,
bazându-te pe valorile din mintea ta.
8. Fă-ți ordine în viață în așa fel încât să ai timp pentru copiii tăi.
9. Stabilește niște limite de timp rezonabile pentru activitățile co-
mune dintre părinți și copii.
10. Oferă-i timp din abundență copilului tău. Timpul de calitate se
conturează în funcție de cantitatea de timp petrecut împreună.
Când trăim ceea ce spunem, le putem spune celorlalți

cum să trăiască. (Andrew Murray)
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 4
PREDĂ VALORILE
Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești de ele
când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca
și când te vei scula. Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale.
(Deuteronomul 6:7-9)
C
u mulți ani în urmă, am citit în revista Guideposts o poveste des-
pre o familie care a decis să ia foarte în serios instrucțiunile din
capitolul 6 al cărții Deuteronomul. Își construiau o casă nouă, cu
arcade în tavan în fiecare cameră, așa că au decis să sculpteze în lemnul
arcadelor de sprijin din fiecare cameră textele preferate din Biblie. Copiii
au ales versetele biblice pentru camerele lor și toată familia s-a implicat
în decizia alegerii versetelor pentru zonele comune ale casei. Au ales, de
asemenea, versetul familiei, pe care l-au așezat deasupra ușii de la intrare.
Ce instrument minunat de educare pentru întreaga familie! Zi de zi,
acele versete biblice erau gravate în memoria subconștientă a fiecărui
membru al familiei, până s-au transformat în indicatoare permanente în
viețile lor.
Deși cea mai eficientă metodă de a transmite valori către copiii tăi
este să le trăiești, trebuie de asemenea ca predarea lor să aibă loc în mod
deliberat. Aceasta va consolida stilul tău de viață. Fă ca învățătura ta să
fie puternică, pozitivă și înflăcărată. Autoritatea puternică manifestată în
familia voastră este crucială în predarea valorilor. Va oferi un model pe
care copiii nu-l pot ignora.
Începe predarea din timp! Pregătește-ți copilul pentru viitor. Dis-
cutați din timp despre deciziile și dilemele pe care știi că le va întâm-
pina. Discutați despre întâlniri și alegerea prietenilor, de exemplu, cu

mult timp înainte să ajungă la vârsta adolescenței. Odată ce hormo-
nii încep să zburde, e mai greu să-ți faci mesajul acceptat. Pentru ca la
maturitate să poată trece râul înot, trebuie să-l înveți pe copil să fie un
bun înotător înainte să plonjeze în curenții puternici ai deciziilor din
timpul adolescenței. O să fie prea târziu atunci să-l duci la cursuri de
înot. Dacă nu e un bun înotător, copilul tău se va îneca. Mulți dintre
adolescenți sunt în situația aceasta. Și nici nu-l poți ține deoparte până
va învăța să înoate. E împins către vârsta maturității fără posibilitate de
scăpare.
Ca să nu ajungi într-o astfel de situație, trebuie să gândești aceste
lucruri cu un timp înainte. Întreabă-te: Care sunt lucrurile cu care co-
pilul meu e foarte probabil să se confrunte anul viitor? Dar în următorii
doi ani? Adună idei din propria ta experiență de creștere. Citește o carte
despre dezvoltarea copilului. Vorbește cu prietenii tăi care au copii mai
mari. Astfel, foarte curând îți vei putea face o idee despre ce vă așteaptă
pe tine și pe copilul tău. Educația pe care o vei da va ține cont, astfel, de
prezent, dar și de viitor.
Valorile pot fi predate în diverse moduri. Cu cât folosești mai multe,
cu atât mai bine se vor fixa.
1. Concentrează-te asupra valorii. Fă un plan sistematic de preda-

re. E important să le iei, pe rând, câte una. Ai putea corela o valoare cu
o zi specială și să discutați pe marginea ei o lună întreagă. Ca să te ajute
pentru început, mai jos vei găsi o listă a valorilor din această carte, cu su-
gestia unei luni pentru fiecare. Bineînțeles, ai posibilitatea de a le rearanja
pentru a se potrivi sărbătorilor locale din zona ta.
Valoare Lună Zi specială

Pace Ianuarie Anul Nou
Bunătate și Compasiune Februarie Ziua Îndrăgostiților
Răbdare Martie Venirea primăverii
Umilință Aprilie Paște
Respect Mai Ziua Mamei
Responsabilitate Iunie Ziua Tatălui
PREDĂ VALORILE 41
Valoare Lună Zi specială

Perseverență Iulie Ziua Independenței
Loialitate și Devotament August Vacanță în familie
Onestitate și Integritate Septembrie Începerea școlii/
Ziua Muncii
Controlul de sine Octombrie Halloween
Mulțumirea și recunoștința Noiembrie Ziua Recunoștinței
Încrederea în Dumnezeu Decembrie Crăciunul
Sau, în loc să alegi o valoare diferită în fiecare lună, te poți con-

centra asupra valorilor în ordinea în care apar în experiențele zilnice ale
familiei. Victor este pus în fața unei alegeri extrem de dificile – prietena
lui tot pune presiune pe el cu privire la relațiile sexuale – ceva de genul:
„Dacă ar iubi-o, i-ar arăta acest lucru.” El o place cu adevărat, dar nu
pare în stare să o facă să înțeleagă de ce nu e momentul pentru ca ei să
întrețină relații sexuale. Ea amenință că-l va părăsi pentru cineva care „o
va face”. Este cel mai bun moment pentru ca voi să vă concentrați asupra
controlului de sine, asupra loialității și angajamentului, poate chiar pe
credința în Dumnezeu, orice îl va ajuta mai mult pe Victor. Dacă familia
ta e una obișnuită, probabil că nu vei afla de faptul că Victor se confruntă
cu această alegere grea. Chiar și-așa, e normal să presupui că orice ado-
lescent va trece prin această situație la un moment dat.
Trebuie să fii conștient, totuși, de faptul că e periculos să insiști exa-
gerat de mult asupra unei valori care se află la baza frământării copilului
tău, mai ales în perioada adolescenței. Riști să-l îndepărtezi. Unii ado-
lescenți se străduiesc atât de mult să-și construiască o identitate proprie
și să se desprindă de familiile lor, încât vor face exact opusul lucrurilor
care li se spun, doar pentru a-și afirma independența. E important ca, în
aceste situații, să manifești atenție, grijă și multă rugăciune. Din ferici-
re, le-ai promovat din timp, iar acum nu trebuie decât să le reamintești
cu blândețe, să comunici și să încurajezi ceea ce copilul tău deja știe
și crede.
Ioana vine acasă în prima zi de școală a clasei a III-a și povestește
despre o colegă nouă care are o cicatrice foarte mare ce aproape îi acoperă
partea dreaptă a feței. Brațul îi este de asemenea plin de semne. „Mamă, e
foarte urâtă – aproape ca o sperietoare de ciori. Toți copiii o priveau in-

sistent și o tachinau, nimeni nu voia să-i vorbească. Eu nu am spus nimic,
dar mi-ar fi frică să o ating!” E momentul potrivit să vă îndreptați atenția
spre bunătate și compasiune. Citiți împreună despre arsuri, grefe de piele
și cicatrici. Discutați situația din timpul prânzului. Împărtășiți una alteia
experiențe în care ați întâlnit persoane cu dizabilități. Încurajeaz-o pe
Ioana să o invite în viitorul apropiat pe noua colegă la voi acasă, pentru a
se juca împreună după ore.
O altă opțiune ar fi să luați o anumită valoare, anticipând momen-
tele speciale din viața unui copil. Carlos ia în considerare posibilitatea de
a candida semestrul viitor pentru o poziție de conducere într-o asociație
studențească. Rezultatul alegerilor este, evident, incert. Îndreptarea aten-
ției spre perseverență l-ar putea ajuta pe măsură ce începe să înțeleagă ce
anume presupune o campanie.
2. Folosește strategii. Predarea valorilor nu se aseamănă cu preda-

rea matematicii sau a geografiei. Învățarea mecanică nu are niciun efect.
Predarea valorilor trebuie să combine gândirea și emoția. Unele strategii
pun accent mai mult pe una decât pe cealaltă. Altele le combină cu forță
pe ambele. Alege mai întâi tehnici cu care te simți mai confortabil, apoi
încearcă și câteva idei noi. Îți vei da seama curând ce are mai mult impact
asupra copiilor tăi.
Povestirile constituie una dintre cele mai bune strategii în predarea
valorilor. Sunt iubite la toate vârstele. Au o puternică atracție emoțională,
precum și efectul de a-i forța pe cei care ascultă să mediteze. Copiii pot
încerca diferite roluri, identificându-se cu personajele din povestire, acest
lucru implicând un risc mai mic decât dacă ar încerca aceleași roluri în
viața reală.
Citește sau spune poveștile cu emoție și pasiune. Dă viață poveștilor.
Pe măsură ce copiii cresc, petreceți timp împreună și citiți fiecare, pe rând,
cu glas tare. Roagă-i pe copiii mai mari să spună o poveste întregii familii.
Copiilor, la fel ca adulților de altfel, le place să asculte de mai multe ori
poveștile preferate.
Impactul predării va fi mai mare dacă implici copiii în dialoguri pe
marginea poveștii. Analizați sentimentele fiecărui personaj, ce au făcut și
PREDĂ VALORILE 43
cum au luat deciziile dificile. Încearcă să afli ce gândesc copiii. Nu spune,

ci întreabă. Dialogul înseamnă că fiecare va spune ce gândește sau simte
în cadrul unor discuții bilaterale. Nu e nevoie să scoți o morală. Expresia
„să vedem ce lecție extragem de aici” are darul de a-i plictisi pe copii. Po-
vestea va vorbi de la sine, mai ales dacă o discutați.
Am găsit povești cu un uimitor potențial moralizator aproape ori-
unde – la biblioteca locală, în librării creștine, manuale școlare, reviste
pentru copii, mai noi sau mai vechi. Cartea preferată a copilăriei în casa
noastră a fost o carte aurie micuță, cumpărată de la alimentară. Chiar și
podul casei părinților sau bunicilor tăi merită investigat. Colecțiile de
povești pentru copii au cuprinsuri detaliate și e ușor de găsit povestirea
potrivită. Vezi ce poți găsi în cea mai apropiată librărie creștină sau în-
treabă-l pe bibliotecar.
Cele mai bune povești însă sunt cele din copilăria ta – deciziile dificile
pe care a trebuit să le iei pe măsură ce ai crescut, ce ai simțit, care au fost
tentațiile cu care te-ai confruntat. Tocmai pentru că îți aparțin, vor avea
semnificații mai profunde. Și nimeni altcineva nu le poate spune în locul
tău. Folosește puterea pe care o au asupra copiilor tăi pentru a-i inspira.
Situațiile de zi cu zi pot scoate la iveală momente ideale, pline de
învățăminte. Prinde momentul și fructifică-l. Poate fi un „moment” de
două minute sau unul care să dureze o lună întreagă. Indiferent de du-
rată, e momentul perfect pentru a preda valori, deoarece copiii tăi sunt
implicați în acea situație. Pentru că e real ce se întâmplă, va avea o semni-
ficație aparte pentru ei.
Toată dimineața, Jonathan, în vârstă de trei ani, a privit cu mult
interes activitatea de pavare a unui trotuar de vizavi de casa lui, în timp
ce câțiva bărbați curățau și cărau în roabă grămezi de gunoi, pregătind
terenul și nivelând fundația. Mai târziu, în aceeași zi, când a intrat în
casă, avea un bețișor atârnându-i din gură.
– Ce e obiectul acela din gura ta? întrebă mama lui.
– Am în gură o lumânare, răspunse Jonathan. Știi, ca oamenii aceia
care lucrează la șosea.
Dintr-odată, mama a înțeles.
– Vrei să spui țigară, nu-i așa?
– Am în gură o lumânare, insistă copilul.
Mama decise repede că e momentul pentru o lecție despre pericolele

fumatului. Cu multă grijă, ea i-a explicat că țigările îi îmbolnăvesc pe
oameni, punând accentul pe faptul că Dumnezeu vrea ca noi să ne men-
ținem trupurile sănătoase și puternice.
În dimineața următoare, Jonathan aștepta cu nerăbdare să-i vadă pe
lucrătorii aceia cum toarnă cimentul. Dar de data aceasta, avea ceva foar-
te important în mintea sa. Cu prima ocazie, s-a adresat unuia dintre ei:
– Domnule, de ce nu renunțați la fumat? Nu vă face bine! Vă veți
îmbolnăvi!
Lecția mamei se întipărise bine în mintea sa micuță și își dorea să
transmită informația mai departe. Fusese momentul perfect pentru a-i
fi predată, iar mama l-a folosit cu succes. (Adaptare din Cum să-ți ajuți
copilul să-L iubească pe Isus cu adevărat [Review and Herald Pub. Assn.].)
Adeseori, copiii învață mai multe din întrebări decât din discursuri
și mustrări. Așa merg lucrurile. Auzi niște țipete de undeva din spatele
casei – țipete de râs ale copiilor, amestecate cu miorlăituri de pisică. Te
grăbești să vezi ce se întâmplă și găsești bătăușul cartierului legănând
pisica de coadă, înconjurat de copii – printre care și al tău – râzând zgo-
motos la vederea chinului pisicii și la mișcările de rotație ale acesteia. Pe
lângă faptul că te deranjează ce se întâmplă cu pisica, te supără și faptul
că râsul celorlalți copii l-au stârnit și pe cel al copilului tău.
Ce ar trebui să faci? Le-ai putea striga în față: „Opriți-vă în acest mo-
ment!” și probabil că s-ar opri. Într-adevăr, e posibil să apelezi la acest lucru
ca să le captezi atenția, în cazul în care nu se opresc de îndată ce îți faci apa-
riția. Ai putea apoi să le ții un discurs despre bunătatea pe care ar trebui s-o
manifeste față de animale. Dacă e un discurs puternic, e posibil ca propriii
copii să înțeleagă, iar ceilalți din cartier să dispară repejor.
Există însă și o metodă mai eficientă. Acești copii – inclusiv al tău –
trebuie să învețe să-și gândească acțiunile. Întrebările au mai multe șanse
de a stimula gândirea decât o mustrare. De cele mai multe ori, copiii nu
se gândesc cu adevărat la ceea ce fac – uneori doar îți tolerează modul de
gândire. Dar ei trebuie să învețe să reflecteze asupra tuturor aspectelor
vieții.
Sunt mai multe întrebări pe care ai putea să le pui celui care zgâlțâie
pisica: Ce faci? Ce-o să se-ntâmple dacă vei continua să o zgâlțâi? apoi copi-
PREDĂ VALORILE 45
ilor tăi: Cum am stabilit noi că vom trata animalele? Ce ar trebui să faci ca
să respecți ce am stabilit? Și, într-un final, tuturor copiilor: Ce faceți? Ce ar
fi trebuit să faceți? Cum crezi că se simte pisica?
Sugestiile de mai jos te vor ajuta să pui cele mai eficiente întrebări:
Pune o singură întrebare. Așteaptă răspunsul. Dacă nu primești un
răspuns, mai întreabă o dată. Dacă face un comentariu care nu răspunde
întrebării, acceptă-l, dar repetă întrebarea, într-un final, îți va răspunde.
Păstrează un ton al vocii normal sau adoptă unul mai jos decât cel
obișnuit, în așa fel încât cu întreaga înfățișare să manifești respect față de
copil. Nu poți primi respect dacă nu oferi tu, mai întâi.
Nu te da bătut. Întrebările îți consumă mai mult timp decât impera-
tivele, dar ele sunt cele care construiesc judecata și discernământul moral
de care copiii tăi au nevoie pentru a-și interioriza valorile.
Dacă presupunem că zgâlțâitul pisicii a încetat la apariția ta, asta în-
semnând că respectivii copii mai au o fărâmă de conștiință și s-au simțit
puțin vinovați, dialogul ar putea suna cam așa:
– Ce făceați voi aici?
(Copiii nu zic nimic.)
– Ce făceați cu pisica aceea?
– Ah, doar ne distram.
– Ce făceați cu pisica?
– O legănam de coadă. (oftat) Dar nu s-a supărat – pisicilor le place
asta.
– Cum crezi că s-a simțit pisica?
– Nu știu.
– Ce făcea pisica în timp ce o legănați?
– Țipa.
– Cum crezi că se simțea?
– De unde să știu – nu sunt o pisică (făcând pe grozavul).
Unii copii râd.
– Cum te-ai simți tu dacă un uriaș te-ar apuca de un deget și apoi
te-ar legăna deasupra unei prăpăstii în timp ce ar râde și iar ar râde, spu-
nând că te va arunca?
– M-aș speria de moarte! Cred că aș țipa. (Pauză) Chiar crezi că așa
s-a simțit și pisica?
– Tu ce crezi?
– Nu ne-am prea gândit la cum se simțea pisica. Cred că a durut-o
și era foarte speriată.
– Cum crezi tu că ar trebui să tratăm animalele?
– N-ar trebui să le chinuim. Au și ele sentimente.
– Ce ai de gând să faci data viitoare când cineva propune să chinuiți
un animal?
– O să-i spun: „În niciun caz! Lasă animalul în pace.”
– Ai prins ideea.
Folosind întrebări, și nu imperative, îi ajuți pe copii să înțeleagă
modul în care acțiunile lor au afectat animăluțul. Data viitoare vor lua
decizia, din proprie convingere, de a acționa într-un mod potrivit. Pro-
babilitatea ca ei să trateze animalele cu blândețe în viitor va fi mai mare
decât dacă ai fi început să țipi la ei și să le ții discursuri.
Dacă nu ai folosit niciodată această metodă și copiii tăi sunt deja
mai mari de 7-8 ani, e posibil să li se pară neobișnuit să se gândească la
ceilalți din jur. Folosește întrebări simple pentru a-l ajuta să-și dezvolte
empatia.
Nu renunța și vei fi răsplătit cu un nivel crescut de înțelegere. Adu-ți
aminte, pune câte o întrebare pe rând și așteaptă răspunsul cu răbdare.
Insistă până primești un răspuns. Ajută-ți apoi copilul să înțeleagă mai
bine folosind întrebări suplimentare.
Întrebările sunt cea mai potrivită metodă dacă vrei să-ți înveți copiii
să gândească. Este, de asemenea, eficient, să-i aduci pe copii în punctul
în care să își mărturisească purtarea și să facă o promisiune pentru viitor.
Punerea în scenă, sau interpretarea pe roluri, este o altă metodă
eficientă în predarea valorilor. E de foarte mare folos, în special dacă vrem
să-i învățăm pe copii cum să facă față presiunii de grup. Strategia e sim-
plă. Joacă pe roluri împreună cu copilul tău o situație imaginară similară
cu cea în care e posibil ca el să ajungă. Mai întâi, joacă tu rolul copilului
tău, iar copilul tău poate fi cealaltă persoană – copilul care îl necăjește, de
exemplu. Inversați apoi rolurile. Copilul tău își joacă rolul propriu, iar tu,
pe cel al celuilalt copil.
Desenul este o metodă eficace pentru a-i ajuta pe copii să-și exprime
sentimentele. Unora le vine greu să vorbească despre propriile sentimen-
PREDĂ VALORILE 47
te, dar ar putea desena sau picta ceva care să exprime ce simt ei față de o
situație sau o persoană. Urmează aceste simple sfaturi: Nu-i spune nicio-
dată copilului ce anume să deseneze. Spune-i doar să facă un desen despre
cum se simte. Nu sta în preajma lui în timp ce desenează. Du-te să faci
altceva și întoarce-te în scurt timp. Nu face comentarii asupra desenului.
Poți spune însă: „Povestește-mi despre desenul tău.” Nu spune că e bun,
frumos sau urât. Doar ascultă ce are copilul tău de zis, cu câte un scurt
comentariu care să-l încurajeze. Când a terminat ce are de spus despre
desen, spune în cuvintele tale care crezi tu că sunt sentimentele lui față de
acea situație. „Ți-a fost frică de acel bătăuș.” Poți apoi discuta mai pe larg
situația în care s-a aflat, ajutându-l să găsească modalități de a o înfrunta
în viitor.
Folosește frazele îndrumătoare cheie pentru a-ți îmbunătăți moda-
litatea de predare. Folosește-le frecvent. Lipește-le prin casă, în locuri în
care toți ai casei să le vadă de mai multe ori pe zi (cum ar fi deasupra
chiuvetei din bucătărie sau pe oglinda din baie).
Următoarele versete din cartea biblică Proverbele au forță, pentru că
poartă în ele greutatea înțelepciunii lui Dumnezeu:
Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată
și fără prihană (20:11).
Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați
(22:29).
Orice nebun se lasă stăpânit de aprindere (20:3).
Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului și îți vor izbuti planurile
(16:3).
Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia
(15:1).
Pizma este putrezirea oaselor (14:30).
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte
(14:12).
Îți amintești vorbele pe care le spunea mama ta? Una dintre replicile
preferate ale mamelor este: „Cine se-aseamănă se-adună.” O alta care s-a
dovedit a fi foarte înțeleaptă de-a lungul timpului este: „Nu crede nimic
din ce auzi și doar jumătate din ceea ce vezi.” M-a oprit în multe situații
să trag concluzii pripite. Sunt sigură că și tu ai o grămadă de vorbe înțe-
lepte moștenite de la familia ta. Folosește-le pe cele care îți plac în mod
deosebit pentru copiii tăi. Dacă nu ai vreo colecție deja stabilită, ia o carte
cu citate de la bibliotecă și selectează câteva care par în mod special po-
trivite sau folosește-le pe cele sugerate de mine în capitolele ce prezintă
valorile specifice.
Posterele și imaginile sunt, de asemenea, niște materiale ajutătoare
valoroase. Caută în librăriile creștine postere care conțin mesaje despre
valorile pe care vrei să le predai. Schimbă-le periodic. Îți poți crea și pro-
priile postere, folosind programe de grafică la computer. Dacă ai talent în
acest domeniu, desenează sau pictează unul. Organizează un concurs și
lasă-i pe copii să creeze postere pentru o anumită valoare.
Orice casă în care sunt copii ar trebui să aibă un avizier destul de
mare într-un loc vizibil. Acolo, copiii își pot afișa lucrările; părinții pot
pune citate despre valori, liste cu lucrurile de făcut și grafice unde să bife-
ze ce s-a făcut, calendarul evenimentelor familiei, notițe de la școală etc.
Lipește pe el în fiecare lună câte un poster mare cu valoarea asupra căreia
vă concentrați în luna respectivă. Folosește avizierul și pentru a-i felicita
pe copii, și chiar pe adulți, atunci când au luat decizii înțelepte.
Copiii mai mari sau adolescenții pot păstra un jurnal al valorilor, în
care să scrie despre deciziile bazate pe valori pe care trebuie să le ia sau
să noteze orice li se pare interesant despre valori. Familia ar putea avea
un jurnal al valorilor în care să înregistreze momentele speciale când un
membru al familiei a luat o decizie importantă bazată pe valori și care
a fost rezultatul. Jurnalul poate fi organizat cronologic, ca majoritatea
jurnalelor, sau ai putea să ai câte o secțiune pentru fiecare valoare pe care
vrei s-o predai, apoi să înregistrezi evenimentul, textul biblic sau citatul
în dreptul valorii respective. Avantajul e că oricând un membru al fami-
liei găsește ceva foarte potrivit, îl poate nota în dreptul valorii pentru a
putea fi găsit cu ușurință mai târziu.
3. Ajută-i pe copii să se gândească la valori. Un factor important

care-i ajută pe copii să ia deciziile corecte este ridicarea valorilor la un ni-
vel de gândire conștient. Care e importanța valorii? Care vor fi consecin-
țele dacă o ignorăm? Care vor fi rezultatele dacă ținem cont de ea? Chiar
și copiii de 3-4 ani pot fi ghidați să-și gândească acțiunile în acest mod.
PREDĂ VALORILE 49
Fără multe complicații. Doar idei simple, pe care ei să le poată înțelege.

Permite-le să avanseze cât de departe pot cu gândirea lor, oferindu-le doar
câteva sugestii care să-i îndrume în direcția bună. Vei afla mai multe des-
pre cum să-i înveți pe copiii tăi să gândească și să judece în mod înțelept
în capitolul 8.
4. Adaptează-ți învățăturile pentru a se potrivi vârstei copilului,
nivelului lui de înțelegere și stilului în care învață. Încă de timpuriu,
copiii învață ce e bine și ce e rău. Ei au nevoie să li se spună clar care sunt
consecințele dacă fac ceea ce e rău și să li se ofere multe ocazii în care să
practice binele. Gândirea lor nu este încă matură, așa că raționamentele
folosite trebuie să fie simple și precise. Ei pot începe să învețe despre
valori, dar într-o manieră simplă. Dacă reușești să așezi niște baze solide
pentru ce este bine și ce este rău în situațiile cu care se confruntă, mai
târziu va fi mai ușor.
Copiii între 6 și 12 ani se confruntă la școală cu diferite seturi de va-
lori. Acest lucru poate produce confuzie. Este motivul pentru care multe
familii aleg astăzi să le predea acasă copiilor lor în primii ani sau pe du-
rata ciclului primar, pentru a fixa mai bine valorile, înainte ca aceștia să
vină în contact cu varietatea de valori din școli. Mulți părinți aleg o școală
creștină din același motiv. Dacă niciuna dintre aceste opțiuni nu e accesi-
bilă pentru copiii tăi, ei vor avea nevoie de ajutorul tău pentru a diferenția
valorile întâlnite în școală.
În această perioadă, e momentul să te concentrezi, la modul cel mai
serios, pe predarea valorilor. Copiii sunt în stare să înțeleagă mai bine
despre ce este vorba. În fiecare zi, vor trebui să ia decizii care implică va-
lori. Dezvoltarea abilității de a lua decizii și de a rezista presiunii de grup
cere antrenament. Tu și copiii tăi vă puteți considera niște privilegiați
dacă-și vor începe adolescența având un set solid de principii bazate pe
valori puternice. Datorită lui, acești ani vor trece mai ușor.
Adolescența e perioada în care se creează anumite distanțe emoți-
onale față de familie. Tinerii depun eforturi pentru a-și crea o identitate
proprie și pentru a se separa de mama și tata. Pe unii dintre ei, acest pro-
ces îi poate speria destul de mult – așa că insistă și fac totul să-și dezvolte
propria identitate și chiar un set nou de valori. Oricum, majoritatea res-
pectă valorile pe care le-au învățat în familie. Părinții sunt în continuare
cei mai de încredere sfătuitori dintre adulți, potrivit mai multor sondaje
realizate pe tineri.
Treaba ta în această perioadă este să-ți ajuți copilul adolescent să-și
revizuiască valorile învățate mai devreme, în așa fel încât să și le asume ca
fiind ale sale – nu doar ca moșteniri de la mama și de la tata. Va trebui să
înțeleagă toate implicațiile și semnificația lor în viața reală. Speranța e că
se va transforma astfel într-un tânăr cu un set puternic de valori creștine
care să-l ghideze în viață.
În predarea valorilor, foarte importantă e sincronizarea. Metodele
care funcționează la un copil de patru ani cu siguranță nu sunt potrivite
pentru unul de paisprezece ani. Ajustează-ți modul de predare conform
nivelului de dezvoltare al copilului tău.
Copiii au, de asemenea, stiluri diferite de învățare. Predarea valori-
lor va fi cu atât mai eficientă cu cât te vei plia mai mult pe aceste stiluri.
Unii copii învață cel mai bine prin ceea ce aud (auditivi), alții, prin ceea ce
văd (vizuali), iar alții, prin mișcări fizice (chinestezici). Unii copii vor să
aibă mai întâi o privire de ansamblu și mai apoi să înțeleagă detaliile (glo-
bali), în timp ce alții trebuie să înțeleagă toate detaliile înainte să se gân-
dească măcar la situație ca întreg (analitici). Fiecare dintre aceste stiluri
diferite de învățare cere o metodă diferită de a-ți ajuta copilul să învețe.
Această carte cuprinde multe idei pentru activitățile de familie care
au ca scop predarea valorilor. Fă o selecție și alege ideile care te atrag cel
mai mult și care ar stârni interesul copiilor tăi. Alege ideile care se potri-
vesc nivelului de dezvoltare al copilului tău, nivelului lui de înțelegere,
dar și stilului său de a învăța. Unele ar putea fi folosite la altarul familial,
în timp ce altele pot fi folosite cu succes la seratele în familie. Unele pot
deveni subiecte de discuție interesante în timpul mesei. Cel mai impor-
tant e să faci ca predarea să aibă loc într-o manieră amuzantă.
Reia capitolul și selectează activitățile care sunt pe placul familiei
tale. Ține cont de aspectele discutate mai sus: nivelul de dezvoltare al
copilului, nivelul lui de înțelegere și stilul în care învață.
PREDĂ VALORILE 51
E mai ușor să modelezi copii decât să repari adulți.

ÎN PREDAREA VALORILOR
1. Concentrează-te pe valoarea pe care vrei să o predai. Nu pierde
momentele importante.
2. Folosește multe strategii de predare diferite: povestiri, situații
din viața reală, întrebări, scene dramatice, fraze-cheie, desene,
postere și imagini, jurnal al valorilor.
3. Promovează-le din timp. Pregătește-ți copilul pentru viitor.
4. Ajută-ți copiii să gândească valorile.
5. Adaptează modul de predare vârstei copilului tău, nivelului lui de
înțelegere și stilului său de a învăța.
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 5
PROTEJEAZĂ MINTEA
COPILULUI TĂU
Doresc să fiți înțelepți în ce privește binele
și proști în ce privește răul. (Romani 16:19)
C
alculatoarele mă duc cu gândul la mintea unui copil – „gunoi
intră, gunoi iese”, programare, viruși și introducere de date. Re-
zultatele din mintea copiilor sunt aproape la fel de previzibile ca
cele dintr-un calculator. Cu excepția tastei de ștergere. Desigur că mintea
copiilor este mult mai complexă. Calculatoarelor trebuie să li se spună ce
să facă, programate fiind de mintea cuiva – poate chiar de cea a copilului
tău.
„Gunoi intră, gunoi iese” poate fi un slogan numai bun de scris pe
fruntea copilului tău. Introdu informații bune și creează o protecție îm-
potriva gunoiului. Ambele sunt cruciale în învățarea valorilor creștine
într-o lume plină mai ales de nonvalori/„valori de gunoi”. Nu e de mirare
că astăzi copiii noștri sunt mai degrabă egoiști, dezagreabili, aspri, la-
comi, nerecunoscători. „Gunoi intră, gunoi iese.”
INTRODUCEREA DE VALORI BUNE

Chiar și înainte ca un bebeluș să fie născut, creierul lui e ocupat
cu introducerea datelor care vin din mediul înconjurător. Studii recente
au arătat că nou-născuții preferă să asculte muzica sau programele TV
pe care le-au ascultat deseori în perioada când se dezvoltau în interiorul

mamei lor. Așadar, copilul tău se naște cu anumite preferințe în materie
de muzică și programe TV deja formate în creierul său. E extraordinar,
dacă stai să te gândești! Dar și înfricoșător!
Închipuie-ți cât de sensibil trebuie să fie acel creieraș nou ca să în-
registreze din lumea care-l înconjoară. Gândește-te la asta când pui un
CD sau pornești televizorul. Ce fel de muzică ai vrea să asculte la 16 ani?
Ascult-o acum! Bineînțeles, mai sunt și alți factori care vor influența ce
muzică va asculta copilul tău la 16 ani, dar ai putea să-ți creezi un avan-
taj în acest domeniu. Știm toți că e unul dintre domeniile dificile în ce
privește valorile.
Copilul tău preia constant informații din această lume, informații
care vor influența alegerea valorilor lui. Cât e mic, poți controla foarte
multe dintre acestea. Mai târziu va fi mai dificil să exerciți vreun control.
Primii ani sunt cei mai importanți în implementarea valorilor bune, de-
oarece atunci mintea lor e cea mai sensibilă la informații noi. În primii
trei ani de viață, un copil învață mai mult decât în tot restul vieții. Ești în
competiție cu Satana în privința hrănirii minții copilului tău. Nu-l poți
lăsa să aibă vreun avantaj.
Informații ajung în minte prin intermediul simțurilor – văz, auz,
pipăit, gust. Așa că ai grijă ce aude copilul tău, ce vede, ce gustă, ce simte.
Când îți ții copilul în brațe, acest lucru nu trebuie perceput ca ceva pasiv
– el învață tot ce vede și aude. Umple-i simțurile cu informații pozitive.
Lista de mai jos te ajută cu idei de umplere a minții micuțului tău cu
valori reale.
Când selectezi activități care să producă informații pozitive, lasă-te
călăuzit de Filipeni 4:8. Dumnezeu cere să ne îndreptăm gândurile spre
lucruri nobile, drepte, curate, vrednice de iubit și de primit, neprihănite și
demne de laudă. Dacă ar fi să ținem cont de îndrumările lui Dumnezeu,
cred că ar trebui să respingem majoritatea programelor TV, majoritatea
jocurilor video și muzica la modă, ca și multe dintre jocurile pe calcula-
tor și jucării. Pur și simplu nu se ridică la standardul lui Dumnezeu cu
privire la ce să permitem să ne umple mintea. Avem destulă încredere în
El cât să urmăm calea Sa? Dumnezeu ne-a creat. El știe foarte bine cum
funcționează creierul nostru.
PROTEJEAZĂ MINTEA COPILULUI TĂU 55
IDEI PENTRU IMPLEMENTAREA VALORILOR

CREȘTINE
» Decorează camera copilului cu influențe spirituale – o imagine cu Isus
și copiii, obiecte din natură, copii rugându-se.
» Citește sau spune în fiecare zi povestiri biblice.
«Vorbește despre Isus și fă în mintea copilului tău conexiuni între dra-
gostea ta și a Lui, îmbrățișându-l de fiecare dată când vorbești despre
dragostea lui Isus.
» Citește în fiecare zi cărți cu povestiri care prezintă valorile creștine.
» Ascultă împreună cu copilul CD-uri sau casete cu cântece care să
dezvolte caracterul.
» Cumpără jucării prin care poți preda valori creștine.
» Învață-l pe copil versete biblice apelând la mai multe simțuri - mimați
textul, faceți un desen, învățați un cântec, colorați un desen despre text,
scrieți-l pe nisip, construiți ceva, transpuneți-l într-o piesă.
» Joacă-te în fiecare zi cu copiii tăi.
» Umple ziua sfântă a Domnului cu activități de familie care să-i învețe
pe copii valorile creștine, în așa fel încât ei să aștepte cu nerăbdare să
petreceți o zi specială împreună.
» Lipește versete biblice și citate în locuri strategice din casă.
» Învață-l pe copil despre natură – cea de-a doua carte a lui Dumnezeu
– și despre valorile pe care El vrea să le învățăm din creația Sa.
CUM SĂ PROTEJEZI MINTEA COPILULUI TĂU

Poate că ai auzit vechea poveste a cămilei și a beduinului călător. Ni-
sipul era puternic răscolit de vântul deșertic. Cămila, înfruntând furtuna
lângă cortul stăpânului său, a cerșit milă: „Te rog, dă-mi voie să-mi bag
doar nasul înăuntrul cortului!” După multe rugăminți, stăpânul acceptă.
Dar nu după mult timp, cămila a vrut să-și bage și ochii înăuntru, apoi
urechile, capul, picioarele din față. La un moment dat, cămila era cu totul
intrată în cort, iar stăpânul se afla afară, pentru că nu mai avea loc.
Satana lucrează în același fel. Prin metode imperceptibile, uneori
încearcă să introducă răul în mintea copiilor tăi. În cea mai mare parte a
timpului, nici nu suntem conștienți de ce face.
Desensibilizarea este o metodă foarte bună de a primi cămila cu

totul înăuntru fără să-ți dai seama ce s-a întâmplat de fapt. În realitate, e
un simplu instrument folosit des de psihologi pentru a ajuta pacienții să
depășească temerile exagerate și fobiile. Desensibilizarea merge pe prin-
cipiul că o persoană nu poate fi relaxată și tensionată în același timp și că,
într-o stare de destindere, o persoană e mai deschisă spre schimbări în
atitudini și sentimente.
Televiziunea este o modalitate perfectă de desensibilizare. Sutele
de mișcări liniare rapide care tremură pe suprafața ecranului supraso-
licită creierul. Acesta, pentru a se proteja, își schimbă starea de gândire
într-una mai relaxată (unde alfa). La copii, lucrul acesta se întâmplă în
30 de secunde sau chiar mai puțin; la adulți, în 2 până la 10 minute.
Evident, acesta e motivul pentru care privim la televizor – să ne relaxăm
după o zi grea la serviciu. Și funcționează foarte bine.
În orice caz, în această stare mai relaxată, creierul preia informa-
ția fără să o analizeze critic, fără să gândească, așa cum ar face dacă ar
funcționa folosind sistemul undelor beta (stare de alertă, de judecată).
E mediul perfect pentru desensibilizare. O stare relaxată are ca rezultat
un flux de informații liber și neanalizat de către creier. Se realizează cu
ușurință schimbarea atitudinilor unei persoane.
Cel puțin două treimi dintre programele de televiziune se adresează
părții drepte a creierului. Această parte are legătură cu sentimentele, ati-
tudinile, muzica, imaginile, vederea globală și comunicarea nonverbală.
Partea stângă a creierului este responsabilă de limbaj, gândire logică și
analiză a părților.
Mesajele televizate sunt în primul rând vizuale. În starea de relaxa-
re, le primim în creierele noastre fără a le mai analiza critic. Atitudinile
noastre se vor fi schimbat fără ca noi să ne dăm seama de acest lucru. Ele
se vor schimba gradat, până se vor potrivi cu ceea ce vedem zilnic.
Copiii mai mici de 7-8 ani tind să creadă că ce văd la televizor
este real. Vor judeca ce văd că se întâmplă în viața reală prin prisma a
ceea ce au văzut la televizor. Vor ajunge ca la biserică să „corecteze” o
povestire biblică spunând: „Nu-i așa. Am văzut eu la desene.” Își for-
mează ideile despre viață din ceea ce văd la televizor sau în filmulețe
video.
Copiii mai mari și adolescenții nu fac acest lucru la fel de mult, dar sunt
influențați de imaginile televizate mai mult decât ne dăm seama. Când tele-
viziunea prezintă adolescența ca o cale deschisă spre promiscuitate, adoles-
cenții ajung să creadă că așa ar trebui să fie. Se vor considera anormali
dacă viața lor nu va arăta la fel. Ei își doresc hainele, mâncarea și băutura
văzute pe ecran. Valorile lor sunt puternic influențate de ceea ce văd.
VERIFICARE A MESAJELOR DESPRE VALORI

Mesajele media Mesajele lui Dumnezeu
Fă ce vrei – ai grijă doar să nu fii Fă ce e bine chiar dacă nu te vede

prins. nimeni.
Fericirea înseamnă să ai foarte Fericirea vine din încrederea în

mulți bani, haine frumoase, case, Dumnezeu. El este sursa fericirii.
mașini și alte lucruri.Tot ce vrei. Comoara noastră este în ceruri.
Meriți.
Consumerismul este un mod de Ucenicia cere renunțare și o trăire

viață acceptabil. umilă. Banii ne sunt încredințați pentru
a-i ajuta pe alții.
Orice problemă poate fi rezolvată Pentru a rezolva problemele în

în 30 de minute, de cele mai multe maniera lui Dumnezeu, e nevoie de
ori prin sex sau violență. timp, răbdare și rezistență. E important
să avem un spirit împăciuitor și să
manifestăm respect față de ceilalți.
Persoanele sunt obiecte sexuale Sexualitatea este un dar de la

menite să-mi satisfacă dorințele Dumnezeu, care vine împreună cu
personale. responsabilitatea. Oamenii nu sunt
niciodată „lucruri”. Ei sunt creația lui
Dumnezeu, sunt făcuți după chipul Său,
pentru a fi respectați și iubiți.
Copiii sunt mai inteligenți decât Dumnezeu le-a oferit copiilor părinți
adulții. Ei sunt cei care le spun pentru a le fi ghid. Părinții au mai multă
adulților ce au de făcut și cum e experiență. Copiii trebuie să se poarte
mai bine să rezolve o problemă. cu respect față de părinții lor.
Mesajele media Mesajele lui Dumnezeu
Cel mai important e să câștigi. Nu Cel mai important e să respecți regulile

contează cu ce preț. jocului vieții. În ochii lui Dumnezeu,
oricine poate fi câștigător.
Pot obține ce-mi doresc dacă am Pentru Dumnezeu, toți oamenii sunt la
puterea și îi controlez pe oameni. fel de importanți și trebuie tratați cu
Unii oameni sunt mai importanți respect și demnitate.
decât alții.
Merit să am ce-mi doresc imediat. Răbdarea și rezistența sunt cheile vieții

Așteptarea e prea grea. creștine. Dumnezeu cere de la noi
abnegație.
Alcoolul și drogurile îmi rezolvă Corpul tău este templul Duhului Sfânt,
problemele și mă fac să mă simt Alcoolul și drogurile distrug linia de
mai bine. Oamenii deștepți beau și comunicare cu Dumnezeu.
fumează.
Religia acționează în detrimentul Dumnezeu a creat ființele umane

unei vieți bune. Doar cei înguști la pentru a fi într-o relație cu El. Suntem
minte cred în Dumnezeu. compleți numai în El.
Onestitatea e pentru naivi. Nu poți Onestitatea e singura cale. Întreaga

conduce o afacere și să fii cinstit în mea viață e deschisă înaintea ochilor lui
totalitate. E mai bine să ascunzi ce Dumnezeu. Cinstea și deschiderea sunt
nu vrei să afle ceilalți. esențiale în construirea încrederii.
Viața ocultă spiritistă este Ocultismul este înșelăciunea pregătită

uimitoare și de ajutor pentru de Satana oamenilor. Dumnezeu trimite
oameni. Duhul Său Sfânt pentru a-i călăuzi pe
urmașii Săi pe calea dreaptă.
În general, mesajele media despre valori vin în contradicție cu

Dumnezeu și Cuvântul Lui. Noi și copiii noștri primim aceste mesaje
fără să le analizăm critic, până ajungem să le considerăm bune. Verifi-
că în ce măsură mesajele media ți-au influențat familia, folosind tabelul
de mai sus.
De vreme ce televiziunea reprezintă cultura populară a timpului
nostru, noi trebuie să monitorizăm în permanență ce vedem. Trebuie să
comparăm valorile pe care le privim la televizor cu ceea ce promovează

credința noastră creștină, pentru a face diferența între ce este bun și ce
este rău. Mereu și în mod intenționat trebuie să verificăm valorile familiei
noastre. Roagă-te ca Dumnezeu să-ți lumineze mintea și să te atențione-
ze printr-un clopoțel interior atunci când e nevoie.
Mesajele media despre valori nu se rezumă la televiziune. Întrea-
bă-te mereu: Ce valori învață copilul meu din activitățile lui? Sunt valori
creștine sau valorile lumii seculare? Pune-ți întrebarea asta cu privire la
fiecare jucărie sau joc, revistă, clip, program TV, film, imagine, CD sau
casetă pe care ai de gând să le aduci în casa ta. Evaluează totul.
Recent am avut în grijă, în perioada întâlnirilor de seară pentru
adulți, cam 50 de copii cu vârste cuprinse între 2 și 4 ani. De obicei le
oferim un program activ, care cuprinde cântece și activități educative.
Într-o seară am stat cu ei vreo trei ore, așa că le-am ocupat o parte din
timp cu un simplu clip biblic. Unii copii au fost pur și simplu fermecați
de clip, pe când alții au preferat să se joace prin cameră și abia au aruncat
o privire spre televizor. Supraveghetorii au observat că cei care au rămas
lipiți de televizor erau aceiași copii care nu prea știau să se bucure de
jucării. Doar alergau prin cameră, fără să se joace. Le era de asemenea
dificil să facă acțiuni imaginare, cum ar fi să pretindă că spală vasele sau
conduc o mașină. Copiii pentru care clipul nu reprezenta vreun interes (e
rezonabil să cred că probabil nici acasă nu se uitau prea mult la televizor)
puteau cu ușurință să pretindă că au anumite activități și le plăcea să se
joace cu jucăriile.
Televizorul îi jefuiește pe copii de creativitate și imaginație. Nu e de
mirare că viața le pare copiilor noștri plictisitoare. I-am jefuit de resursele
lor interioare.
De câteva ori în fiecare an, dau o tură pe culoarele unui important
magazin de jucării pentru a vedea ce mai vând producătorii de jucării. Și
întotdeauna sunt contrariată de numărul mare de jucării care promovea-
ză valori contrare Cuvântului lui Dumnezeu. Multe coridoare sunt pline
până aproape de tavan cu jucării care se concentrează pe violență, ocult,
monștri și ființe extraterestre. Alte coridoare conțin jucării care promo-
vează un stil de viață centrat pe propria persoană și pe căutarea plăcerilor.
Frumusețea personală și hainele sunt totul. Sunt acestea valorile pe care
vrei să le învețe copiii tăi?
Familia ta se află deja în ghearele monstrului media? Ce poți face

pentru a-l îmblânzi?
ÎMBLÂNZIREA MONSTRULUI MEDIA

» Decide cât anume din viața ta vrei să oferi monstrului
(include aici televizorul, muzica în vogă, jocurile pe calculator, internetul,
ziarele, cărțile, revistele etc.).
» Evaluează programele TV pe care le urmărești, muzica pe care
o asculți, jocurile pe calculator pe care le joci și site-urile de internet
pe care le accesezi. Compară valorile din fiecare arie cu valorile lui
Dumnezeu. Întreabă-te ce valori pot învăța copiii tăi din acea activitate.
» Stabilește niște criterii în ce privește lucrurile pe care vreți
să le vizionați, ascultați și citiți. Implică-i și pe copiii tăi. Lasă-l pe fiecare
să contribuie. Pune timp special deoparte, chiar și câteva săptămâni,
pentru a prelucra criteriile.
» Afișează criteriile care stabilesc ce anume vizionează,
ascultă și citește familia ta la loc vizibil, precum televizorul, calcula-
torul, CD playerul sau rafturile de cărți.
» Fă o listă de idei alternative. Adaugă idei noi în fiecare săp-
tămână. Ajută-ți copiii să contribuie la această listă. Încearcă cel puțin
o activitate nouă în fiecare săptămână, chiar și mai multe dacă e posibil.
» Concepe un sistem care să micșoreze timpul petrecut în
fața televizorului. Dă câte o notă programelor și atribuie-le puncte.
Dă fiecărui copil cupoane pentru întreaga săptămână. Atribuie un punc-
taj crescut celor mai puțin dezirabile programe. La sfârșitul săptămânii,
dă la schimb pentru cupoanele nefolosite bani, premii sau alte privilegii.
» Acordă mai mult timp activităților de familie. Plănuiește
un timp special pentru a face diverse lucruri împreună. Fără activități
care să includă media.
» Stabilește cel puțin o zi „fără televizor” în fiecare săptă-
mână - pentru adulți și copii deopotrivă.
» Dacă nimic altceva nu funcționează, iar familia ta e în continuare
dependentă de monstrul media, aruncă televizorul până vă biruiți
dependența. Anulează-ți abonamentul la cablu și internet. Vezi
ce se întâmplă. Permite familiei tale să descopere viața fără mass-

media. S-ar putea să vă placă!
Odată eliberați de dependența de media, vei descoperi împreună cu

familia ta o lume cu totul nouă. O lume care ar putea cuprinde jocul de-a
prinselea, cititul unei cărți bune împreună, construirea cu piese Lego, în-
vățare a muzicii împreună, ajutor oferit unui vecin, jocul cu bile, scrierea
unei scrisori, realizarea de arte manuale, plimbări cu bicicleta, cu skate-
boardul, excursii, puzzle-uri, anagrame, realizarea de fotografii, echitație,
pictura cu ajutorul degetelor, fabricarea de animăluțe din hârtie, aruncări
la coș, colecționare de timbre și carduri cu jucători, plimbări cu patine-
le, creșterea unei plante, timp petrecut împreună cu un prieten, scrierea
și transpunerea unei piese, memorarea țărilor și a capitalelor lor, afla-
rea unor lucruri noi despre Rusia și Mongolia, fabricarea și înălțarea de
zmeie, construirea unui model de avion, conceperea unui ziar de cartier,
sărituri cu coarda, realizarea de albume creative cu fotografii din tabere,
privitul stelelor noaptea... Și lista poate continua la nesfârșit.
Protejează mintea copilului tău. „Gunoi intră, gunoi iese.” O minte
este prea valoroasă pentru a o umple cu gunoi!
Cuvântul lui Dumnezeu: Citiți împreună Filipeni 4:7-8. Apoi gân-
diți-vă la aceste versete. Găsiți imagini și exemple potrivite pentru fiecare
cuvânt. Discutați despre semnificația lui. Folosiți un cuvânt pe durata
întregii săptămâni până ajunge pe buzele fiecăruia. În săptămâna care
urmează, alegeți următorul cuvânt.
Criterii media: Dezvoltă pentru familia ta criterii care să stabileas-
că ce anume priviți la televizor, pe internet, ce anume citiți și ascultați.
Abordează câte un domeniu pe rând. Ia-o încetișor. Ascultă ideile copi-
ilor tăi. Oferă-le pe ale tale. Consultă Cuvântul lui Dumnezeu pentru a
găsi principii călăuzitoare. Decideți împreună. Printează criteriile să se
vadă clar (sau fă un semn pe calculator) și postează-le într-un loc vizibil.
Selecție TV: O dată pe săptămână, verifică lista viitoarelor progra-
me TV. Decideți în cadrul familiei pe care doriți să le vizionați. Postează
lista la vedere.
Dialog: Vizionează împreună cu copiii tăi un program preselectat.

Discutați ce vedeți. Concentrați-vă asupra valorilor. Treptat, copiii tăi
vor învăța să gândească și să evalueze. Nu-ți lăsa copiii nesupravegheați
în fața televizorului. E necesar să știi la ce privesc pentru a putea iniția
dialogul.
Activitate de familie: Măcar o dată pe săptămână, programați o
activitate de familie care să înlocuiască privitul la televizor sau jocurile
pe calculator. Plănuiți-o dinainte pentru a fi pregătiți. Încurajați copiii
să aleagă din lista propusă sau să ofere la rândul lor sugestii. Vezi lista de
mai sus.
Activități creative (brainstorming): Tu și familia ta faceți o listă
cu activitățile pe care ați vrea să le faceți împreună. Lipește-o la avizi-
er. Fă o listă cu activitățile pe care copiii tăi ar putea să le facă singuri.
Lipește-o pe garnitura televizorului și a calculatorului. Dacă privesc mult
la televizor, creativitatea copiilor deseori se pipernicește. Le va lua timp
să învețe din nou să fie creativi. Nu renunța. Continuă să-i încurajezi să
încerce.
PRINCIPII DE PREDARE A VALORILOR

1. Folosește fiecare oportunitate posibilă pentru a umple mintea
copilului tău cu valori bune.
2. Limitează expunerea la valorile seculare, în special la media.
3. Stabiliți în cadrul familiei criterii pentru privitul la televizor. Li-
pește-le mereu pe televizor.
4. Elaborează criterii și în privința altor domenii din media: muzică,
citit, jocuri pe calculator, navigatul pe internet, video-uri, filme
etc. Afișează-le într-un loc la vedere.
5. Micșorează timpul petrecut cu media. Mărește timpul activități-
lor în familie.
6. Urmăriți programe TV împreună, ca familie. Discutați împreună
ce vedeți, concentrându-vă asupra valorilor.
7. Afișează o listă cu activități individuale și de familie alternative.
8. Întreabă-te mereu: Ce valori învață copilul meu din această acti-

vitate? Acționează în așa fel încât să elimini activitățile care pro-
movează valori negative.
9. Alege jucării și jocuri care îi învață pe copii valorile creștine.
Ochii și urechile sunt dascălii sufletului.

Mintea ta este cel mai valoros lucru pe care-l ai. Investește în ea
cu grijă.
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 6
FĂ O DIFERENȚĂ CLARĂ
ÎNTRE BINE ȘI RĂU
Multe căi pot părea bune omului,
dar la urmă se văd că duc la moarte.
(Proverbele 14:12)
C
opiii au nevoie de niște mesaje clare cu privire la valorile pozitive,
respectiv negative, deoarece lumea de azi consideră orice com-
portament ca fiind acceptabil. Uneori e dificil să determini ce
este bine. Linia dintre bine și rău poate deveni foarte neclară, în special
dacă informațiile primite de creierul persoanei au inclus o doză mare de
valori seculare.
De unde știm ce e bine și ce e rău? Trebuie să clarificăm acest lucru
în mintea noastră înainte de a-i învăța pe copiii noștri. E timpul să ne
gândim serios.
1. Care este sursa valorilor noastre? Cine spune ce e bine și ce e rău?
2. De ce este bine sau rău? E o chestiune de preferință sau ține de
moralitate, religie?
Apelează la cea mai de încredere sursă a creștinilor – Cuvântul
lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat instrucțiuni foarte clare în anumi-
te privințe. Verifică Exodul 20:3-17. Fă asta, nu face cealaltă. Destul de
clar. Apoi Isus a redus totul la două reguli: iubește-L pe Dumnezeu și
iubește-i pe oameni (Matei 22:34-40). În 1 Corinteni 13 ni se arată cum
să iubim. Iar în Matei 5–7, Romani 12 și cartea Proverbelor, este dezvol-
tat modul în care vrea Dumnezeu să trăim și ne sunt furnizate mai multe
detalii despre ce este bine sau rău.
Cu toate aceste instrucțiuni din Scriptură, sunt momente când ne
întrebăm sincer ce este bine. Lumea de azi aruncă deciziile bazate pe va-
lori pe umerii noștri într-un mod pe care scriitorii antici nu și l-au ima-
ginat niciodată. Lucrurile par să devină cu adevărat confuze când copiii
noștri se află la vârsta adolescenței.
Întoarce-te la Biblie, caută un principiu care se aplică astăzi și roagă-
te pentru o minte cu discernământ. Cred că Dumnezeu răspunde întot-
deauna la această rugăciune. Dar pregătește-te pentru niște răspunsuri
care ar putea fi puțin cam inconfortabile, aflate în dezacord cu lumea din
jurul tău. Valorile lui Dumnezeu pot părea drastic diferite. E posibil să
te arunce în confuzie, să te arunce într-o luptă cu ascultarea. Dar dacă îți
dorești cu adevărat să trăiești după cum îți răspunde Dumnezeu, El o va
face într-un mod foarte clar. Dispoziția aceasta este cheia care dezleagă
înțelepciunea lui Dumnezeu pentru problemele de azi.
CUM SE DEZVOLTĂ COPIII

DIN PUNCT DE VEDERE MORAL
Copiii înțeleg ce este bine sau rău într-un mod diferit, în funcție de
vârstă și de nivelul gândirii morale. Bebelușii și copiii până pe la doi ani
învață că unele lucruri le sunt interzise bazându-se pe reacțiile părinților
lor. Își construiesc un depozit mental cu ce au voie să facă și ce nu. Până
să atingă vârsta de trei ani, majoritatea copiilor au devenit ființe morale.
Știu că unele lucruri sunt bune, iar altele, rele. Conștiința începe să se
dezvolte, iar ei se simt vinovați când fac ceva ce au învățat că este greșit.
În acest punct, copiii intră în prima fază a gândirii morale. Urmă-
toarele descrieri ale acestor faze reies din cercetările efectuate de Lawren-
ce Kohlberg, William Damon, Thomas Lickona, Robert Selman și mulți
alții. Printre ele am inclus și câteva idei spicuite din propria cercetare
asupra modului în care se dezvoltă ideea de salvare la copiii care provin
din familii creștine. Tabelul descrie pe scurt modul în care gândesc copiii
binele și răul și cum anume îi poți ajuta să se maturizeze din perspectiva
gândirii morale.
FĂ O DIFERENȚĂ CLARĂ ÎNTRE BINE ȘI RĂU 67
CUM VĂD COPIII BINELE ȘI RĂUL
Vârstă și nivel Gândirea copilului Cum îți ajuți copilul să crească
De la naștere Învață ce are voie să facă Întărește relația cu copilul tău. Dăru-
până la 3 ani. și ce nu. iește-i multă dragoste. Conecteaz-o
Nivelul pre- Până la vârsta de 2 ani cu dragostea lui Isus.
moral se simte vinovat când Învață-l exact ce are voie să facă și
face ceva „rău”. ce nu.
Se gândește la ce face, Folosește consecințele pentru a-l
nu la motivație. învăța ce nu are voie să facă.
Apare conștiința. Fii consecvent.
Devine o persoană Oferă-i posibilități simple de alegere.
morală.
3-4 ani Vreau să fac ce vreau. Folosește recompensele și pedepsele

Nivelul 0 Ce vreau eu este bine. pentru a-l învăța acțiunile corecte.
Eu primul Poartă-te frumos ca să Construiește baza pentru ce are voie
eviți pedeapsa. să facă și ce nu.
Poartă-te frumos ca să Crește numărul alegerilor.
fii răsplătit. Fii consecvent.
Apare conștiința. Oferă explicații simple pentru acțiu-
nile corecte.
Pune accent pe dragostea lui Isus.
Nu-ți arăta dragostea în funcție
de acțiunile „bune” — arat-o întot-
deauna.
5-6 ani Fac ce mi se spune. Aplică reguli simple de comporta-

Nivelul I Respect adulții. ment.
Evită pro- Conștiința se bazează Fii consecvent în privința recompen-
blemele pe acordarea de recom- selor și pedepselor.
pense și pedepse. Învață-l logica simplă din spatele
regulilor.
Accentuează modul în care se simt
ceilalți.
Ajută-ți copilul să se gândească la
sentimentele celor din jur.
Bazează-te pe dragostea și ajutorul
lui Dumnezeu pentru fiecare zi.
Primii ani de Ce e acolo pentru mine? Pentru a-i câștiga cooperarea, folo-
școală pri- Trebuie să am grijă de sește modul lui de a gândi: am făcut
mară mine însumi — sunt asta pentru tine, prin urmare ar tre-
Nivelul 2 corect cu cei care mă bui să faci acest lucru pentru mine.
Fii corect tratează corect. Învață-l valori creștine care invocă
E OK să fiu impertinent. dragostea.
Trebuie să-mi plătesc Leagă dragostea ta de cea a lui Dum-
toate polițele. nezeu.
Adulții nu au dreptul să Modelează un comportament blând
facă pe șefii cu copiii. și plin de grijă.
Nu mă interesează cum Dezvoltă o relație frumoasă între
se simt cei din jurul tine și copilul tău, în așa fel încât lui
meu. Au primit ce me- să-i pese de așteptările tale.
ritau.
Consider că Dumne-
zeu nu este tot timpul
corect.
Conștiința se bazează pe
reguli exterioare.
Ultimii ani de Vreau să fiu bun pentru Încurajează un puternic simț al iden-
școală prima- ca ceilalți oameni să gân- tității și viața de familie.
ră — primii ani dească frumos despre Întărește relația cu copilul tău.
de gimnaziu mine, iar eu să mă simt Încurajează stima de sine a copilului.
Nivelul 3 bine în pielea mea. Pune accentul pe învățarea valorilor
Fii plăcut Voi trăi la nivelul aștep- creștine.
tărilor lui Dumnezeu și Promovează gândirea independentă.
ale oamenilor impor- Descoperiți împreună principiile lui
tanți pentru mine. Dumnezeu care se află în spatele
Pot lua în considerare regulilor.
cum se simt ceilalți, pot Manifestă în mod echilibrat dragos-
fi iertător și mă pot tea și controlul.
gândi la motivațiile lor.
Se dezvoltă adevărata
conștiință, care este
direcționată și spre sine,
și spre exterior.
Ultimii ani de Mă simt responsabil față Încurajează acțiunile responsabile

gimnaziu — de prietenii mei, echipa, care demonstrează crezul și filosofia
anii de liceu familia, biserica, școala și de viață creștine.
Nivelul 4 comunitatea mea. Fii disponibil pentru discuții.
Fii respon- Vreau să fiu loial și să-mi Respectă conștiința proprie a copilu-
sabil îndeplinesc obligațiile. lui bazată pe voința lui Dumnezeu și
Dezvoltarea unui crez aflată în curs de dezvoltare.
personal, a unei filosofii Condu relația spre un nivel bazat pe
de viață, a unei conștiin- dragoste și respect mutual, relație de
țe independente bazate tipul adult — adult.
pe stima de sine și voia Încurajează o gândire independentă
lui Dumnezeu pentru asupra lucrurilor.
mine și pentru ceilalți.
Domnul Trei-anișori și Domnișoara Patru-anișori arată o gândire

despre bine și rău foarte mult centrată pe propria persoană. Modalitatea
lor de a rezolva lucrurile este cea mai bună. Adevăratul motiv pentru care
sunt cuminți este pentru a primi recompense sau pentru a evita pedeap-
sa. Au tendința de a-L vedea pe Dumnezeu în aceiași termeni – El îi
pedepsește dacă fac ceva rău și îi răsplătește dacă fac ceva bun. Sunt la
nivelul 0 în ce privește gândirea morală.
Domnișoara Cinci-ani și Domnul șase-ani se află de obicei la ni-
velul 1. Fac, în general, ce li se spune. Nu vor să dea de necaz pentru că
încă respectă autoritatea adultă. Conștiința lor, bazată pe recompensele
și pedepsele pe care le-au experimentat, e încă în formare. În această pe-
rioadă, ei învață ce au voie să facă și ce nu, lucruri bazate pe reguli simple
de comportament. În perioada timpurie a claselor primare, copiii se află
la nivelul 2 al gândirii morale. Interesul propriu este șeful suprem. „Ce-i
acolo pentru mine?” este prima întrebare. Trebuie să am grijă de mine
însumi, dar trebuie să fiu corect față de cei care sunt corecți cu mine – un
fel de gândire „după faptă, și răsplată”. În această perioadă, copiii intră în
tot felul de conflicte pentru că merg pe principiul că totul trebuie „plătit”.
„Nu e corect!” este strigătul lor de luptă. Ar putea recurge la înșelătorie
dacă nu primesc ceea ce ei cred că ar fi corect să primească.
În această perioadă, copiii pot fi destul de răutăcioși cu ceilalți.

Și-au pierdut sentimentul de frică față de autoritatea adultă și consideră
că adulții n-ar trebui să tiranizeze copiii. De multe ori sunt insensibili
față de sentimentele altora.
Trecerea la următorul nivel de gândire morală nu are loc automat.
Unii adulți încă folosesc nivelul 2 de gândire despre bine și rău. Nu au
trecut niciodată peste abordarea egoistă a moralității. Îți poți ajuta copiii
să crească stimulându-le gândirea și modelând următorul nivel.
În perioada anilor de școală primară, până la gimnaziu, copiii ar trebui să
ajungă la nivelul 3 de gândire morală. Acest nivel reprezintă un mare pas
înainte. Toate stadiile anterioare au fost centrate pe propria persoană.
Acum copiii încep să privească în jur și să se gândească mai mult la ce
gândesc ceilalți despre ei. De obicei se gândesc că ar trebui să fie oameni
drăguți și să se ridice la așteptările oamenilor pe care îi cunosc și de care
le pasă (părinți, prieteni, profesori). Vor să fie buni pentru ca ceilalți să
gândească bine despre ei, iar ei să se simtă mai bine cu privire la ei înșiși.
Comportamentul lor este ghidat de propria versiune a regulii de
aur: Poartă-te frumos cu ceilalți, pentru ca și ceilalți să se poarte frumos
cu tine. Încep să se gândească la nevoile celorlalți și sunt aproape capabili
de fapte bune când se pun în pielea altei persoane. Sunt mai iertători și
mai flexibili. (Poți răsufla ușurat! Te gândeai că n-o să ajungă niciodată
în acest punct!)
Copiii au acum o conștiință adevărată, însă e direcționată și în inte-
rior, și în exterior. Conștiința lor are standarde interne, dar se bazează pe
alții pentru a decide care ar trebui să fie acele standarde. O conștiință cu
adevărat interiorizată și ghidată de principii se află încă în viitor.
Majoritatea copiilor rămân la nivelul 3 de gândire morală timp de
câțiva ani, probabil în adolescență. Mulți nu trec niciodată de acest stadiu
și sunt mereu dependenți de ceea ce gândesc ceilalți despre deciziile lor
cu privire la ce este bine și ce este rău. Îi poți ajuta să-și dezvolte o gândire
independentă, urmând sugestiile din tabel.
Acești ani sunt foarte importanți pentru a învăța diferența dintre
bine și rău, pentru că vor da tonul adolescenței și perioadei de după; vor
construi pe ce au realizat înainte. Acești ani sunt podul între copilărie și
adolescență. Nu poți considera că acorzi prea mult timp și atenție modu-
lui în care copilul tău înțelege binele și răul în această perioadă.
Pe măsură ce copilul tău se îndreaptă spre anii finali de liceu, ar

trebui să se fi maturizat și să fi trecut la nivelul 4 de gândire. Presiunea de
grup se va diminua pentru că nu va mai fi atât de dependent de ce gân-
desc ceilalți. Va începe să se gândească mai mult la responsabilitățile care
îi revin. Vrea să fie cineva care își îndeplinește obligațiile față de sistem.
Are nevoie să facă acest lucru pentru a-și menține sentimentul personal
de stimă de sine. Dacă îi lipsește acest sentiment necesar de apartenență
la un sistem social sau de valori, va fi vulnerabil în fața atracției cultelor
sau a altor grupuri extreme, ce oferă un puternic sentiment de aparte-
nență.
El este pregătit să se gândească serios la valori și la modul în care
valorile sale personale îi afectează pe ceilalți. Poate înțelege întrebări
de genul: „Și ce dacă toată lumea face acest lucru?” Are nevoie de ajutor
pentru a-și dezvolta o conștiință independentă bazată pe stimă de sine și
pe înțelegerea voii lui Dumnezeu pentru viața sa și a celor din jurul lui.
E necesar să-și dezvolte o filosofie personală de viață, un crez care să-l
ghideze în viitor, cu valori legate și adânc înrădăcinate în Cuvântul lui
Dumnezeu.
Adulții de nivel 4 sunt în general văzuți ca „buni” cetățeni și „buni”
membri ai bisericii. Își fac partea pentru a menține această situație și au
un sentiment al responsabilității față de grup. Sunt loiali. Nu contestă
foarte mult actuala stare de lucruri și nu sunt cunoscuți ca având o gân-
dire independentă sau radicală. Cred în Cuvântul lui Dumnezeu și ur-
mează de bunăvoie direcția dată de liderul lor spiritual.
Mai există un singur stadiu de gândire morală acceptat la nivel ge-
neral, stadiul 5, care devine mai clar în perioada liceului și a primilor ani
de maturitate. Majoritatea oamenilor nu ating niciodată acest nivel de
gândire independentă. Potrivit unor cercetări, indivizii de nivel 5 au o
conștiință cu adevărat interiorizată, construită pe principiul respectului
și grijii față de fiecare ființă umană. Sunt gânditori independenți care
contestă starea de lucruri și tind să aibă opinii atente și bine gândite cu
privire la fiecare valoare morală cu care se confruntă. Educația de nivel
superior tinde să încurajeze acest tip de gândire.
În context creștin, acești oameni evaluează cu grijă fiecare aspect
al principiilor din Cuvântul lui Dumnezeu și nu le e frică să ia o decizie
independentă, nepopulară. Sunt mai preocupați de „adevăr” și de „decizia

corectă” decât de grup. Asta nu înseamnă că nu sunt cooperanți, că nu
sunt membri contributori în cadrul grupei bisericii, ci că nu sunt genul de
ucenici orbi (care nu pun întrebări) ai unui lider religios.
REGULI ȘI PRINCIPII
„Cati, nu-l lovi pe fratele tău! Îl rănești!”
„Eric, nu arunca mâncarea pe jos!”
„Briana, joacă-te frumos cu pisica!”
Copiii încep să învețe despre ce e bine și ce e rău din ceea ce le spun
părinții în mod specific să facă sau nu în timpul copilăriei timpurii. În
această perioadă, ei par să fie puțin legaliști – interesați doar de reguli.
Nu există circumstanțe atenuante care să schimbe regula sau consecința.
Harul este o idee abstractă, care îi depășește. Se concentrează pe ce pot
vedea și atinge cu mâna.
Cu toate acestea, concentrarea pe reguli are o parte bună. E momen-
tul în care să-i învățați modele de comportament foarte concrete, în așa
fel încât copiii să învețe să trăiască valorile creștine, chiar dacă nu pot încă
identifica valorile sau proveniența lor. Învață cum să trăiască într-un
mod corect. Mai târziu vor înțelege și motivele.
Regulile asigură, de asemenea, fundația pentru înțelegerea harului.
Fără Legea lui Dumnezeu, nu ar mai fi nevoie de har. Când nu ascultăm,
puterea harului intervine pentru a ne salva din păcatele noastre. Isus spu-
ne: „Te iubesc. Am murit pentru a te salva din nesupunerea ta. Am murit
pentru a reînnoi relația ta cu Dumnezeu Tatăl.” Copiii noștri trebuie să
înțeleagă harul lui Dumnezeu imediat ce pot pricepe aceste idei.
Una dintre regulile tale ar putea fi: Nu-i răni pe oameni. Regulile
care le spun ce să nu facă sunt înțelese mai ușor de către copiii mici. Exis-
tă un principiu și o logică în spatele regulii respective. Dumnezeu vrea ca
noi să tratăm oamenii cu respect și dragoste pentru că fiecare persoană
este importantă pentru El. Dumnezeu iubește pe oricine. Isus a murit
pentru a salva fiecare om din lume. Poți începe prin a-i învăța această
regulă – fără explicație – când copiii au 2-3 ani. Insistă pe ascultarea de
regulă și stabilește câteva consecințe pentru neascultare, care nu sunt pe
placul copilului tău.
Până la vârsta de 3 sau 4 ani, copiii pot înțelege explicațiile sim-

ple ale regulii: „Pe Lizette o doare când tu o lovești. Isus vrea ca tu să
te porți frumos cu sora ta.” „Lizette se simte bine când o îmbrățișezi.”
„Hai să-i dăm bebelușului sticla. Noi îl iubim pe bebeluș și Isus iubește
bebelușul.”
Maria probabil că abia după 10-12 ani va începe să înțeleagă expli-
cațiile mai abstracte cu privire la regula: „Nu-i răni pe oameni!” Chiar și
atunci, înțelegerea ei nu este completă. Să respecți oamenii așa cum face
Isus înseamnă să-i iubești așa cum face El. Durează o viață întreagă să în-
veți asta. E o regulă pentru toată viața, dar e îndeajuns de simplă pentru
ca și cei mici să o înțeleagă și să o practice.
Gândește-te bine ce reguli vrei să-i înveți pe copiii tăi. E bine să ai
doar câteva reguli bine gândite, care să scoată în evidență valorile pe care
vrei să le învețe copiii tăi. Dacă aplici constant acele reguli, îi vei ajuta pe
copiii tăi să învețe valorile creștine în care tu crezi.
ÎNVĂȚAREA LIMITELOR
„Reesa, amintește-ți regula noastră: întâi studiu, apoi joacă.” „Josh,
te poți plimba cu bicicleta până la colț și înapoi. Să rămâi pe trotuar.”
Limitele formează granițele în cadrul cărora copiii se simt în siguranță și
iubiți. Limitele pot fi de asemenea percepute ca fiind sufocante și opresi-
ve. Diferența o face modul tău de a seta limitele.
Stabilește limitele potrivite. Când stabilești o limită, întreabă-te:

E necesară?
E rezonabilă?
E potrivită pentru vârsta copilului meu?
E realizabilă?
Dacă toate răspunsurile sunt da, mergi înainte. Limita va contribui
la creșterea personală a copilului tău. Dacă cel puțin un răspuns este nu,
OPREȘTE-TE.
Întărește limita stabilită!

Când întărești limite:
Fii clar! Copilul tău trebuie să înțeleagă limita și motivele stabilirii ei.
Fii previzibil! Nu trece cu vederea azi, ca să pedepsești mâine. Copi-

lul tău trebuie să fie capabil să conteze pe limitele tale. Altfel, va fi confuz.
Fii încrezător și ferm! Copilul tău trebuie să înțeleagă cine conduce.
Fii iubitor! Dragostea este cheia către inima copilului tău. Da, poți fi
și iubitor, și ferm. Nu te contrazici.
Fii rezonabil! O excepție ar putea fi potrivită.
TEMPERAMENTE ȘI LIMITE
Scopul tău este interiorizarea valorilor, valori pe care copilul să le
perceapă ca fiind ale sale – nu impuse de tine. E puțin complicat, dar cu
siguranță posibil.
Un element-cheie în interiorizarea valorilor este „stimularea emoții-
lor”. Copilul tău trebuie să experimenteze cantitatea potrivită de stimula-
re pentru ca mesajul tău să fie interiorizat în așa fel încât să fie perceput
de copil ca fiind al său. Prea multă stimulare dă naștere la resentimente,
iar mesajul se pierde. O stimulare prea slabă face ca mesajul să fie ignorat.
Trebuie să dai mesajului tău despre valori destulă importanță, în așa
fel încât copilul tău să se simtă inconfortabil cu modul în care acționa sau
gândea: Uau! Tata consideră acest lucru foarte important. Poate ar fi bine
să fiu atent.
Acesta e punctul în care intervine temperamentul copilului. Unii
copii sunt foarte sensibili la mesajele tale. Probabil că poți privi acel copil
în ochi, îți spui mesajul cu puțină emfază, iar el își va aminti și va interi-
oriza acel mesaj. Va simți că este important pentru tine și, prin urmare,
va fi important pentru el. Dacă strigi și pedepsești în mod repetat, acest
lucru va fi ucigător pentru firea lui sensibilă. Se va bălăci în noroiul re-
sentimentelor și nu va învăța niciodată mesajul pe care ai încercat să i-l
transmiți. În schimb, își va aduce aminte de acest incident cu mânie.
Alți copii au nevoie de un mesaj mai puternic. Nu sunt sensibili.
Sunt destul de „duri”. Nu sunt atenți decât dacă ești foarte ferm și impui
consecințe care dor cu adevărat. Atunci îți vor acorda atenție și vor începe
să-ți asimileze mesajul.
De fiecare dată când mesajul tău e nedrept sau transmis într-un
moment nepotrivit, încolțesc sentimente de ranchiună. Mesajul tău este
pierdut. Tot ce-și va aminti copilul vor fi sentimentele rănite.
Acum înțelegi de ce am spus că e complicat. Trebuie să-ți cunoști

copilul foarte bine, să-i înțelegi temperamentul și de câtă stimulare are
nevoie pentru a recepționa mesajele tale. Dacă stimularea este potrivi-
tă cu mesajul valorilor, copilul va gândi că este mesajul lui. Îl va accep-
ta și îl va interioriza ca fiind al său. Studiază cu grijă temperamentul
copilului tău și folosește cunoștințele pe care le ai pentru a-i preda
valorile.
CUM SĂ-L ÎNVEȚI PE COPIL BINELE ȘI RĂUL

Copilul are nevoie de mesaje foarte clare cu privire la bine și rău.
Dacă va interioriza acest mesaj sau nu, depinde de cum predai tu.
Învață-l cu dragoste. Fii iubitor și grijuliu. Arată-ți dragostea de
multe ori pe zi. Oferă zâmbete, îmbrățișări, pupici, mesaje de dragoste
și complimente pentru efort și realizare, fă complimente doar pentru că
este el însuși. Folosește un ton al vocii drăgăstos. În mod special arată-le
dragoste când ceva a mers prost. Copilul tău nu ar trebui să fie nevoit să
îți câștige dragostea. Este copilul tău; este copilul lui Dumnezeu. Bineîn-
țeles că-l iubești, indiferent de ce se întâmplă, așa cum face și Dumnezeu.
Asigură-te că el știe asta.
Învață-l cu responsabilitate. Lasă-l pe copil să-și asume respon-
sabilitatea pentru acțiunile sale. Cât este mic, e responsabil față de tine,
ca părinte. Pe măsură ce crește, va învăța să fie responsabil față de Dum-
nezeu. Pe parcurs, va fi responsabil față de profesori, poate față de fami-
lia extinsă și chiar față de liderii bisericii. Unele familii pun accentul pe
responsabilitatea pe care o au unul față de celălalt. Deciziile importante
și dificultățile sunt discutate în cadrul consiliului familial. Copiii se vor
gândi de două ori înainte de a acționa, pentru că știu că vor trebui să
dea explicații întregii familii cu privire la ce au făcut. Rudele pot fi chiar
tăioase în comentariile pe care le fac. Scuzele nu sunt acceptate. Respon-
sabilitatea ne ajută pe toți să creștem.
Învață-l cu sprijin. Copilul are nevoie să se simtă sprijinit, să simtă
că părinții sunt de partea lui. Îți poți arăta sprijinul în multe feluri. As-
cultă cu atenție și răspunde sentimentelor copilului. Oferă-te să-l ajuți
cu o sarcină dificilă. Jucați împreună baschet sau ajută-l să confecționeze
ceva. Fii înțelegător atunci când copilul tău are nevoie de un timp în care
să fie singur. Respectă-i preferințele și antipatiile – probabil că spanacul
nu e esențial pentru viață! Nici iaurtul, maioneza sau avocado. Plănuiește
petreceri pentru prietenii lui. Fii alături de el la jocurile de baschet și la
reprezentațiile muzicale. Arată-i că ești mândru de el când este corect și
rezistă în momente grele. Transformă-ți casa într-un loc cald și primitor,
unde pot fi vindecate rănile vieții.
Învață-l cu har. Harul este o favoare nemeritată. Copilul tău are
nevoie de asigurarea că nu trebuie să-ți câștige dragostea. Oferă-i-o ne-
condiționat, chiar și atunci când este leneș și „imposibil”, mai ales atunci.
Roagă-te ca Dumnezeu să pună dragostea Lui în inima ta, pentru ca
apoi să o transmiți mai departe. Fă ceva special pentru a-ți ajuta copilul
într-un moment dificil. Pregătește-i hainele în dimineața în care nu i-a
funcționat alarma și lasă-i un mesaj: „Ți-am pregătit hainele pentru că te
iubesc.” Mergi alături de el pentru a-l susține atunci când abia mai poate
face un pas. Iartă, iartă și apoi mai iartă o dată. Îngroapă trecutul și nu-l
mai dezgropa niciodată, nu-i pune nici măcar o piatră funerară. Concen-
trează-te pe viitor. Fiecare zi este un nou început. Unul dintre citatele
mele preferate spune: „Astăzi este prima zi din restul vieții tale.”
Dacă-l înveți cu dragoste, responsabilitate, sprijin și har, copilul tău
va dori să urmeze calea lui Dumnezeu. Va fi experimentat deja dragostea
lui Dumnezeu prin tine.
Dragoste: Pune la dispoziția fiecărui membru al familiei cinci mi-
nute pentru a găsi ceva ce ar putea folosi pentru a-și exprima dragostea
față de altcineva. Fiecare va demonstra prin obiectul lui cum poți să îți
manifești dragostea. (Exemplu: laveta folosită la șters vasele când nu este
rândul lui, ca mod de manifestare a dragostei față de sora care are nevoie
de mai mult timp pentru a-și repeta piesa pentru recital.)
Dragoste: Roagă un copil mai mare să pretindă că nu poate vorbi
limba familiei. Copilul ar putea îmbrăca un costum sau ar putea acționa
într-un mod care să arate că nu înțelege ce se vorbește. Roagă apoi mem-
brii familiei să-și arate dragostea față de „străin” fără să vorbească. Fiecare
trebuie să se gândească la ceva ce nu a mai folosit nimeni, așa că începeți

de la cel mai mic copil și terminați cu adulții.
Responsabilitate: Jucați „Cine e responsabil?” Inventați mici paro-
dii sau scenete care arată situații în care cineva ar trebui să fie responsabil.
La finalul parodiei sau scenetei, întrebați: „Cine e responsabil?” De exem-
plu: Pretinde că ești un copil care își lasă rolele pe alee. Tatăl se întoarce
acasă după lăsarea întunericului și alunecă pe role. Cine e responsabil?
Sprijin: Scrie numele membrilor familiei pe bilețele de hârtie și
așază-le într-un mic sac de hârtie. Roagă-l pe cel mai mic dintre copii să
extragă un nume. Folosește o coroană de hârtie sau o panglică cu o meda-
lie pentru a desemna persoana specială. Fiecare membru al familiei spune
apoi ceva special despre acea persoană, ceva ce apreciază cu adevărat la
acea persoană, sau ceva în mod deosebit drăguț, făcut de respectiva per-
soană. Continuați extragerea numelor până ce fiecare membru a trecut
prin postura de „câștigător”.
Sprijin: Leagă la ochi pe cineva din familie. Roagă pe altcineva să
conducă acea persoană în jurul casei. Inversați apoi rolurile, așa încât toți
să fi condus și să fi fost conduși. Discutați despre cum a fost să ai încre-
dere într-o altă persoană pentru a te conduce. Copiii mai mici se pot juca
de-a aruncatul în brațele tatălui. Așază copilul într-un loc mai înalt, cum
ar fi marginea patului, iar apoi întinde brațele pentru a-l prinde când
sare. Amintește-i că întotdeauna îl vei prinde. Niciodată, dar niciodată
nu îl vei lăsa să cadă. Isus face la fel. Întotdeauna ne va ajuta.
Har: Când cineva din familie a fost jignit și trebuie să ierte, fă ur-
mătoarea activitate vizuală, pentru a-ți ajuta copilul să înțeleagă iertarea.
După ce ați discutat despre părerea de rău și despre necesitatea de a cere
și de a oferi iertarea, roagă-l pe copil să facă un desen sau să scrie despre
această experiență. Explică apoi că iertarea înseamnă să arunci ce a fost
rău și să nu-l mai găsești niciodată. Poți săpa o groapă în care să îngropi
hârtia sau să-i dai foc cu un chibrit; priviți-o cum arde. Nu mai vorbim
despre ea niciodată. E dusă. Explică faptul că asta face Isus cu păcatul
nostru – îl aruncă în cel mai adânc ocean și nu-l mai aduce niciodată
înapoi (Mica 7:19). Roagă-te împreună cu copiii tăi, cerându-I iertare lui
Isus. Pentru a învăța să ierți, e nevoie de practică.

ÎN ÎNVĂȚAREA BINELUI ȘI RĂULUI
1. Cunoaște-ți propria valoare.
2. Bazează-ți deciziile cu privire la bine și rău pe Cuvântul lui Dum-
nezeu.
3. Oferă-le copiilor un mesaj clar despre bine și rău.
4. Înțelege dezvoltarea morală a copilului tău. Învață-l ținând cont
de stadiul dezvoltării lui.
5. Ajută-ți copilul să-și dezvolte valorile interiorizate și o conștiin-
ță bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu.
6. Începe prin a-i învăța ce să facă și ce să nu, continuând cu reguli
simple, apoi dezvoltă principiile.
7. Ajută-ți copilul să înțeleagă raționamentul care stă la baza regu-
lilor și principiilor.
8. Stabilește limite potrivite care să predea valorile creștine.
9. Întărește clar limitele, fii previzibil, încrezător, ferm, iubitor și re-
zonabil.
10. Înțelege temperamentul copilului tău și ajustează mesajul valori-
lor, pentru a se potrivi copilului tău.
11. Învață-l despre bine și rău cu dragoste, responsabilitate, sprijin
și har.
Nu există niciun mod bun de a face un lucru rău.

Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 7
DEZVOLTĂ RESPECTUL
DE SINE ȘI ÎNCREDEREA
Pot face tot ce Dumnezeu îmi cere să fac cu ajutorul lui Hristos,
care îmi dă tărie și putere. (Filipeni 4:13.TLB)
U
nul dintre cele mai bune daruri pe care i le poți oferi copilu-
lui tău este sentimentul încrederii în sine și al autorespectului.
Dacă se respectă pe sine însuși, e mai puțin probabil că va fi
influențat de presiunea de grup. Dacă se simte încrezător, îi va fi mai ușor
să spună „nu” atunci când este tentat să ia decizii contrare valorilor lui. Va
avea curajul să-și spună părerea și să sugereze poate activități alternative
sau doar să-și apere până la capăt ideile pe care le consideră corecte.
Auzim des în aceste zile despre percepția de sine, dar nu prea multe
despre respectul de sine. Acești termeni au o semnificație ușor diferită.
Percepția de sine reprezintă ceea ce credem noi că suntem, iar stima de
sine se referă la modul în care ceea ce suntem ne face să ne simțim și la
părerile pe care le avem cu privire la valoarea noastră. O persoană poa-
te avea diferite percepții de sine, precum și o percepție de sine globală.
De exemplu, Jon ar putea crede că e un foarte bun jucător de fotbal, dar
unul mai puțin bun de baseball. Propria percepție generală în privința
sporturilor ar putea fi una mixtă, în funcție de cât de important este ba-
seballul pentru familia și prietenii lui. De asemenea, e posibil ca Jon să se
considere slab la majoritatea materiilor de studiu școlare, dar să creadă
că e mai înalt și mai frumos decât majoritatea copiilor din clasă. Așadar,
percepția de sine în ce privește intelectul ar fi joasă, dar cea cu privire la

înfățișarea fizică ar fi ridicată. Percepția globală de sine poate fi diferită
de cea specifică. Jon ar avea o părere despre sine relativ bună – în general
îi place cum e.
Cred că termenul de autorespect e mai apropiat de ceea ce copiii
noștri au cu adevărat nevoie pentru a trăi după valorile lor. Dicționarul
Random House definește respectul de sine ca „o părere și o stimă adecvată
pentru demnitatea propriului caracter”. Îmi place includerea în această
definiție a ambilor termeni de demnitate și caracter. Cred că respectul
de sine implică, dintr-un punct de vedere creștin, să te gândești atât de
mult la cine ești prin Isus, încât să nu faci nimic degradant pentru tine.
Pur și simplu, te gândești prea mult la demnitatea și caracterul pe care
Dumnezeu ți le-a dat pentru că ești copilul Lui, încât să nu le calci în
picioare.
Cum îți poți ajuta copilul să-și dezvolte un puternic sentiment de
respect de sine și încrederea care îl însoțește? Cu siguranță că nu e un
fleac, iar copiii tăi nu-l vor dezvolta făcând exerciții dintr-o culegere sau
purtând insigne pe care scrie „Sunt bine”. E o parte fundamentală a per-
sonalității copilului tău, alături de percepția de sine și stima de sine, și
se dezvoltă gradat, în timp. Respectul de sine este o calitate a sufletului.
Elementele de bază ale stimei de sine și ale respectului de sine sunt
mult mai necesare dezvoltării personalității decât purtarea pur și sim-
plu a unei insigne sau rezolvarea unui exercițiu. Cred că stima de sine
și respectul de sine creștine încep prin învățarea copiilor că Dumnezeu
este o parte esențială a ceea ce sunt. Fără El se vor simți întotdeauna in-
compleți, pentru că Dumnezeu ne-a creat ca să fim uniți cu El. Norman
Wright a exprimat bine acest lucru în formula sa pentru stimă de sine:
Dumnezeu+Eu=O Persoană Întreagă.
Dumnezeu iubește fiecare copil. L-a creat pe fiecare special, cu tră-
sături unice. El îl iubește chiar și când greșește. A murit pentru a-i salva,
iar planul Lui pentru copii este să trăiască veșnic împreună. Dumnezeu
reprezintă fundația creștină pentru o stimă de sine pozitivă. Nu poți exa-
gera subliniind prea mult acest lucru.
Stanley Coopersmith, autoritate recunoscută în domeniul dezvoltă-
rii stimei de sine la copii, consideră că sunt patru componente esențiale:
DEZVOLTĂ RESPECTUL DE SINE ȘI ÎNCREDEREA 83
semnificația, competența, puterea și virtutea. Toate acestea sunt impor-

tante și pentru respectul de sine.
ÎNSEMNĂTATE
Un copil are nevoie să se simtă iubit și aprobat de oamenii pe care
îi consideră importanți. Părinții sunt de obicei cele mai importante per-
soane din viața unui copil, urmând apoi ceilalți membri ai familiei și pro-
fesorii. Ce poți face pentru a-ți ajuta copiii să se simtă iubiți și aprobați?
Arată-ți afecțiunea prin cuvinte și fapte. Complimentează sincer efortu-
rile copilului. Fii concret în complimentele tale: „Îmi plac culorile aprinse
din desenul tău. Pare un desen vesel.” Are mai mult efect decât „Frumos
desen”. Conștientizează sentimentele copilului tău și respectă-le. Ascul-
tă-i opiniile. Recunoaște-i realizările.
Confecționează o coroană, de exemplu, pe care să o poarte copilul
care a reușit ceva special, la cină, unde va primi felicitările tuturor. Ame-
najează un „Colț al felicitărilor” pe panoul familiei. Folosește-l pentru a
încuraja efortul, precum și realizările: Felicitări Mariei, pentru că a mun-
cit mult la eseul pentru ora de engleză, lui Victor, pentru antrenamentul
aruncării libere, Elenei, pentru că a ajutat-o pe mama când era obosită.
COMPETENȚĂ
Toți copiii simt nevoia să rezolve bine sarcinile pe care le consideră
importante. Se descurajează când nu se descurcă prea bine. Îți poți ajuta
copilul să-și construiască stima de sine, ajutându-l să-și îmbunătățească
abilitățile – lovirea mingii, patinatul în linie, adunarea, despărțirea în silabe
sau orientarea după hartă. Dacă-l ajuți să-și dezvolte niște abilități concre-
te, acest lucru va avea un impact real asupra încrederii. Uneori, bunicii sau
frații și surorile mai mari au mai mult timp pentru a-i antrena decât părin-
ții, care, de obicei, sunt mai ocupați. Cere-le ajutorul. Antrenează copilul
ajutându-l să avanseze pas cu pas, până își perfecționează abilitatea.
Oferă-le copiilor ocazii în care să-și dea seama de realizările lor, să
vadă cât de mult au învățat și progresat. Copiii mai mici au nevoie de o
reacție imediată, dar cei mai mari pot privi în urmă, la anul ce a trecut,
pentru a-și identifica realizările. Păstrează o listă cu abilitățile pe care
le-au învățat copiii tăi, pentru a le reaminti că „acum poți patina în linie”.
Copiii mai mari își pot face propria listă de abilități învățate.
Ajută-i pe copii să-și stabilească ținte realiste. De exemplu, dacă un
copil nu a obținut niciodată o notă mare la testul de despărțire în silabe,
e nerealist să-i spui copilului: „Știu că săptămâna asta poți obține nota
maximă!” Asta n-ar face decât să-l pregătească pentru un nou eșec. În
schimb, spune-i: „Știu că poți să silabisești corect cu două cuvinte mai
mult față de săptămâna trecută.” Apoi ajută-l să exerseze pentru a des-
părți corect în silabe cele două cuvinte. Aceasta e o țintă realistă și îl ajută
în construirea încrederii și stimei de sine. Țintele nerealiste îi doboară
stima de sine. E posibil ca la un moment dat să le silabisească bine pe
toate, îmbunătățindu-și deprinderea puțin câte puțin. Sau să-i fie întot-
deauna greu să silabisească. Învață-l să compenseze (folosind un dicțio-
nar sau un program pe calculator, care verifică acest lucru). Nu e sfârșitul
lumii.
Unii copii – și părinți – au obiective nerealist de înalte. Nu-i sa-
tisface decât perfecțiunea. Nimeni nu poate fi perfect tot timpul, iar
aceste așteptări scad nivelul de stimă de sine al copiilor. Multor mici
perfecționiști le e frică să încerce un lucru pentru că nu-l pot face perfect.
În cazul în care copilul tău este un „perfecționist” în devenire, ajută-l
să încerce ceva nou doar pentru a se amuza. Nu pune accent pe realizare.
Doar să încerci ceva nou este suficient. Tu însuți poți stabili cum să te
distrezi, chiar dacă faci greșeli. Râzi de tine însuți și mergi mai departe.
Vechiul proverb: „Dacă tot faci un lucru, atunci fă-l bine” presupune că
totul trebuie realizat perfect. Unele lucruri nu merită timpul și efortul ce-
rute de perfecțiune. Altele merită. Ajută-ți copilul să descopere diferența.
Încurajează-l să continue să încerce atunci când perfecțiunea contează.
Când prietena mea Janice mi-a spus că obișnuia să cânte la pian
înainte să se mărite, am fost surprinsă, pentru că nu o văzusem niciodată
cântând. „Oh, am renunțat pentru că soțul meu critica tot ce cântam, din
cauză că nu era perfect. Nu putea suporta nicio greșeală, așa că am re-
nunțat să mai cânt.” Ce păcat! Lui Janice i-a fost răpită bucuria de a cânta
pentru că soțul ei este un perfecționist.
Învață-ți copilul cum să facă față greșelilor și piedicilor. Demon-
strează în viața ta cum iei lucrurile mai ușor, te aduni și mergi înain-
te. Greșelile sunt trepte spre lucruri mai bune. Ce poți învăța din acea
greșeală? Discută despre ce poate copilul tău să facă diferit data viitoare
și încurajează-l să încerce din nou. Copiii care sunt foarte speriați să facă
greșeli rareori încearcă ceva nou. Această atitudine întărește o stimă de
sine scăzută. Acestor copii le va lipsi încrederea.
Ajută-ți copiii să-și compenseze punctele slabe. Încurajează-i să
se concentreze pe punctele forte, învățând, în același timp, strategii con-
crete prin care să-și administreze zonele slabe. Trebuie să-și dezvolte o
evaluare proprie realistă – niciun sentiment supraestimat că „sunt mai
buni decât oricine altcineva”, niciunul subapreciativ că „sunt mai jos de-
cât oricine altcineva”. Nicio extremă nu e bună pentru un respect de sine
sănătos.
Părinți bine intenționați, dar prost îndrumați, insistă uneori că pro-
priii copii trebuie să termine tot ce încep. Fără îndoială, e important să fii
perseverent, dar sunt momente când să termini ce ai început nu e cea mai
bună idee. Colega mea din liceu, Polly, este un bun exemplu. A început
liceul având ca disciplină principală matematica, dar a decis că vrea într-
adevăr să facă altceva. Părinții nu au lăsat-o să-și schimbe disciplinele
principale. „Ai început matematica, trebuie să termini ce ai început!” Ca
o persoană inteligentă ce e, a terminat facultatea de matematică, dar nu
a făcut niciodată nimic cu ea. În schimb, a fost o învățătoare foarte bună
toată viața ei, unde cu siguranță nu a avut nevoie de abilitățile matema-
tice speciale pe care și le-a dezvoltat, dar a fost nevoită să se întoarcă la
școală pentru a face cursuri certificate în educație.
Ajută-ți copiii să-și dezvolte talentele și aptitudinile naturale/în-
născute. Încearcă să fii realist cu privire la aptitudinile copilului tău. Poa-
te că-ți dorești ca fiul tău să devină un muzician virtuoz sau un jucător
profesionist de tenis, pentru că asta e ce ți-ai dorit tu să faci. Distanțea-
ză-te puțin și privește în mod realist la talentele și aptitudinile naturale
ale copilului tău. Fructifică-le pe acestea pentru a-i construi respectul de
sine și încrederea.
Când fiica noastră era la liceu, profesorul de orchestră a fost foarte
surprins că am lăsat-o să renunțe la lecțiile de flaut după un singur se-
mestru. Era de părere că ar fi trebuit să insistăm ca ea să continue. Dar
când a vrut să se alăture orchestrei, înțelegerea noastră a fost că va încerca
flautul pentru un semestru. Dacă nu-i plăcea, putea renunța. Nu a învă-

țat niciodată să cânte la vreun instrument în orchestră, dar a cântat în
multe coruri. A avut parte de multă muzică în viața ei. Am considerat că
merită să încerce ceva fără ca acel lucru să devină un angajament pe viață.
Nu a regretat niciodată că nu a învățat să cânte la flaut, dar a cântat de
atunci în grupuri. Cântatul este pentru ea un dar natural.
PUTEREA
Un sentiment de putere și control asupra vieții lor este un element
esențial în dezvoltarea stimei și respectului de sine. Mulți copii simt că
nu au niciun control asupra vieților lor sau asupra vieții altora. Toate
deciziile sunt luate în locul lor. Copiii au nevoie să dezvolte un sentiment
de putere și control asupra vieții lor – convingerea că ei pot lua decizii.
Asta le construiește o stimă de sine și o încredere reale. Începe prin a le
permite copiilor, de mici, să ia decizii mărunte. Înaintează gradat spre
decizii mai dificile. Nu voi spune mai mult aici despre cum să-i înveți
pe copii să ia decizii, pentru că următorul capitol tratează tocmai acest
subiect. Pe măsură ce copiii se maturizează, ei pot avea un sentiment de
satisfacție câștigând ceva bani sau învățând să-i cheltuiască în mod chib-
zuit. Sprijiniți copiii când își asumă riscuri (de exemplu, când e într-o
competiție pentru o poziție în cadrul clasei sau al unei asociații). Ajută-i
să recunoască și să accepte că uneori o persoană nu are succes așa cum
s-ar fi așteptat, dar întotdeauna există un alt moment și o altă șansă.
Vechea zicală e valabilă și în dezvoltarea stimei de sine și a respectului de
sine: „Cine nu riscă nu câștigă.”
VIRTUTE
Copiii se respectă pe ei înșiși mai mult când fac ceea ce e corect. Res-
pectul de sine suferă sub atacul unei conștiințe vinovate. Dar, mai întâi,
ei trebuie să învețe să facă diferența dintre bine și rău. Din nou, părinții
și bunicii pot acționa împreună aici. Virtutea și un simțământ întreg al
moralității sunt adevărați arhitecți ai stimei de sine. Când un copil face ce
e bine, se simte bine în pielea lui. Un sentiment puternic de competență
și stimă de sine nu poate fi dezvoltat fără un angajament de a trăi moral
și de a urma calea lăsată pentru noi de Mântuitorul. Când Eric a respins

ideea prietenului său de a fura întrebările unui examen, s-a simțit bine
cu privire la decizia sa. Respectul lui de sine a crescut. Știa că a făcut ce
trebuie, chiar dacă prietenul l-a numit „fricos”.
Adu-ți aminte, stima de sine și respectul de sine întotdeauna pot fi
modificate! Începe astăzi să-ți ajuți copilul să-și dezvolte un respect de
sine echilibrat.
SISTEMUL FAMILIEI
Predarea valorilor va apărea întotdeauna în cadrul sistemului fami-
liei. Un sistem al familiei sănătos e mult mai eficient în predarea valorilor
și în construirea stimei și a respectului de sine decât unul disfuncțional.
În eforturile lor de a preda valori, mulți creștini conservatori folo-
sesc metode autoritare. Ei consideră în mod greșit că acestea sunt meto-
dele lui Dumnezeu. Ei mai degrabă poruncesc și cer, în loc să învețe și să
ghideze. Cer „perfecțiunea”, nu le permit copiilor lor să pună la îndoială
sau să evalueze ceea ce părinții sau biserica zic, îi umplu de vină, se folo-
sesc de Dumnezeu și de Biblie ca să controleze, neagă sentimentele și alte
probleme familiale și aplică norme și reguli cu rigiditate.
Rezultatele acestui tip de familie disfuncțională sunt previzibile și
dezastruoase. Copiii au despre ei înșiși percepții care îi târăsc în noroi –
respectul lor de sine și încrederea sunt aproape zero. Ei resping valorile
și religia părinților lor sau devin conformiști fără coloană vertebrală, care
nu înțeleg niciodată pe deplin harul lui Dumnezeu. Își trăiesc viețile în-
cercând să facă pe plac unui Dumnezeu care nu poate fi mulțumit. Nu au
încredere în nimeni cu adevărat. Cât de trist!
Într-un sistem familial sănătos, membrii familiei au încredere unii
în ceilalți, se susțin și se sprijină reciproc, comunică și ascultă activ, îi res-
pectă pe ceilalți și, de asemenea, intimitatea fiecăruia. Familiile sănătoase
se asigură de asemenea că fiecare este ascultat; împart responsabilitatea
pentru familie, se joacă împreună, râd și au mese de familie și conversații
interesante. Au, de asemenea, obiceiuri și tradiții familiale bine înrădăci-
nate. Familiile sănătoase au un puternic nucleu religios, în cadrul căruia
se învață despre bine și rău, ajută alți oameni prin diferite servicii, admit
că au probleme și primesc ajutor când au nevoie.
Rezultatele creșterii în cadrul unui sistem familial sănătos sunt la

fel de previzibile. Părinții și copiii au o relație călduroasă. Copiii au un
puternic simț de încredere și respect de sine, stima lor de sine este poziti-
vă și apreciază valorile pe care le-au învățat acasă. Îl percep într-un mod
pozitiv pe Dumnezeu și experimentează o experiență religioasă mereu
în creștere. Ei știu că sunt acceptați de un Dumnezeu binevoitor, plin de
iubire, compasiune și milă față de imperfectele ființe umane. Manifestă
încredere în Dumnezeu și în alți oameni. Și continuă să dezvolte aceste
atitudini sănătoase în propriile familii. Ce moștenire minunată!
COMUNICARE ACTIVĂ
Comunicarea activă este o parte esențială a unui sistem familial să-
nătos, în care copiii să învețe valori pozitive. Biblia are foarte multe de
spus despre comunicarea bazată pe dragoste și încurajare. Înțeleptul ne
atrage atenția asupra faptului că „cine vorbește în chip ușuratic rănește
ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare” (Pro-
verbele 12:18). Nu e acesta lucrul pe care vrem să-l aducem în familiile
noastre – vindecare pentru rănile zilnice ale vieții, încurajare și dragoste?
Studiază versetele biblice și îndrumările din schița de pe pagina ur-
mătoare. Vor produce o mare diferență în familia ta.
Specialiștii în comunicare cred că doar 7 procente din mesaj aparțin
cuvintelor rostite. Restul, de 93%, vine din limbajul nonverbal. Acesta
include tonul vocii, expresia facială, contactul vizual, postura, gesturile,
contactul fizic și spațiul interpersonal. Dacă vrei să îi transmiți copilului
tău că îl iubești și îl încurajezi, folosește o voce blândă, zâmbește și arată-
te interesat, adoptă o poziție înclinată spre copil, coboară la nivelul lui,
pentru a te putea privi în ochi, atinge-l ușor, păstrează o distanță apro-
piată și folosește gesturi de deschidere, în loc să-ți încrucișezi brațele pe
piept și să blochezi apropierea cu toți ceilalți.
COMUNICARE BAZATĂ PE DRAGOSTE ȘI ÎNCURAJARE
ACȚIUNI DE COMUNICARE TEXTE BIBLICE

1. Ascultă. Proverbele 18:13
Oprește-te din ce faci.
Ascultă cuvintele.
Fii atent la limbajul comportamental.
Fii atent la sentimentele care se citesc printre „rânduri”.
2.Gândește înainte de a vorbi. Proverbele 21:23

Pune întrebări. Proverbele 15:28
Fii empatic. Proverbele 10:19
Acceptă diferențele de opinie.
3.Așteaptă momentul potrivit. Eclesiastul 3:1,7

Proverbele 15:23
Proverbele 25:11
4.Folosește un răspuns calm, blând. Proverbele 15:1,4

Exprimă-ți sentimentele fără să acuzi. Efeseni 6:4
Sunt interzise: etichetarea, sarcasmul,
ridiculizarea, cicăleala.
Mânia naște resentimente.
Răspunsurile blânde vin de la Dumnezeu.
5.Încurajează. Proverbele 12:18,25

Uită și iartă. Isaia 50:4
Concentrează-te pe ce va urma. Proverbele 10:12
Va dura poate ceva timp până vei reuși să comunici într-un mod plin
de dragoste și încurajare, mai ales dacă ești obișnuit să pretinzi și să im-
pui. Dar merită să depui efort în realizarea acestor schimbări. Un sistem
familial sănătos este cel mai eficient mod de a dezvolta respectul de sine
și de a implementa valorile în viața copiilor tăi.
Porniți într-o aventură: Încercați ceva nou, ceva absurd, nebunesc
sau îndrăzneț. Distrați-vă pe seama acestui lucru. Râdeți și fiți puțin ne-
bunatici. Râdeți împreună.
Pot să fac asta: Ajută fiecare membru al familiei în conceperea unei

liste personale intitulate „Pot să fac asta”. Copiii mai mici ar putea dese-
na imagini ale lucrurilor pe care le pot face. De asemenea, le pot mima.
Copiii mai mari și adolescenții se pot concentra pe o arie specifică de
competențe, din moment ce sunt atât de multe lucruri pe care le pot face.
Copiii au tendința de a-și focaliza atenția asupra lucrurilor pe care nu le
pot face. Această listă îi poate ajuta să fie mai încrezători.
Cine te consideră important? Începeți cu cel mai mic membru al

familiei. Cere-i fiecărui membru să sugereze o persoană pentru care acel
copil este important și să-și argumenteze răspunsul. Cere-i apoi copilului
să vină și cu alte idei, cu persoane pentru care el crede că este important.
Pentru fiecare sugestie, oferă-i copilului o figurină de hârtie cu numele
persoanei scris pe ea. (Copiii mai mari ar putea cu ușurință să confec-
ționeze un șir de figurine pentru această activitate. Îndoaie o bucată de
hârtie de mai multe ori, pe orizontală. Taie jumătate din conturul unei
persoane cu brațele întinse. Desfășoară hârtia și vei avea un șir de oameni
de hârtie.) La sfârșit, discutați despre șirul fiecăruia. Întărește ideea că
toți suntem importanți pentru alții.
PRINCIPII CARE STAU LA BAZA DEZVOLTĂ-

RII RESPECTULUI DE SINE ȘI A ÎNCREDERII
1. Începe cu Dumnezeu + eu = o persoană completă. Fără Dumne-
zeu, suntem incompleți.
2. Ajută-ți copilul să se simtă important în ochii lui Dumnezeu și ai
celorlalte persoane din viața lui.
3. Ajută-ți copilul să-și dezvolte abilități în mai multe domenii.
4. Recunoaște realizările copilului.
5. Ajută copilul să-și dezvolte puterea și controlul asupra vieții lui.
6. Fă tot ce este posibil pentru a crea un sistem familial sănătos.
7. Comunică într-o manieră care să arate dragoste și încurajare.
Ceea ce ești este cadoul lui Dumnezeu pentru tine.

Ceea ce devii este cadoul tău pentru Dumnezeu.
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 8
OFERĂ OCAZII DE LUARE

A DECIZIILOR
Până când veți șovăi între două opinii?
Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El,
iar dacă Baal este Dumnezeu, urmați-l!
(1 împărați 18:21 KJV)
ă înveți să iei decizii presupune mult exercițiu și răbdare.
S Când am ajuns în Deer Park, le-am dat lui Sherise și lui Allen câte
doi dolari pentru a-i cheltui cât vizitam locul. Opțiunile le erau cât
se poate de limitate – ori mâncare pentru animale, ori plimbări pe măgar
sau cămilă, ori să-i cheltuiască în zona de distracții. Evident, nu le puteau
face pe toate. La 7 și respectiv 9 ani, erau destul de capabili să aibă grijă
de banii lor.
Am început cu o plimbare pe lângă Storybook Lane, cu o mulțime
de oportunități de a hrăni animalele – rațe, hamsteri, oi, gâște. S-au uitat
amândoi la bani și au decis să nu-i cheltuiască hrănind animalele – cel
puțin nu pe cele de acolo și nu atât de devreme. Imediat după, Allen a
observat că foarte multă mâncare fusese aruncată pe alee de alți vizita-
tori. Așa că în curând ambii copii erau ocupați cu strânsul ghemotoace-
lor de mâncare și cu hrănitul animalelor. Până la finalul acelei plimbări,
se distraseră dând de mâncare animalelor și încă mai aveau doi dolari
fiecare.
La fel am făcut și cu căprioarele și lamele – le-am hrănit cu ce
aruncaseră alții. Copiii au găsit coșuri pentru deșeuri alimentare în
care să strângă resturile și păreau că se distrează la fel de mult scoto-

cind după mâncare cum se întâmpla și când hrăneau sau se jucau cu
animalele.
S-au gândit că măgarii erau prea scunzi pentru a fi călăriți, iar o
plimbare de cinci minute pe cămilă nu merita doi dolari. Am fost de
acord cu ei. Întotdeauna mi s-a părut că în parcul respectiv o plimbare cu
cămila e prea scumpă.
Ne-am plimbat de mai multe ori cu trenul în jurul parcului, admi-
rând și mai multe animale, am făcut fotografii, am luat prânzul, ne-am
jucat pe lângă castel, iar apoi ne-am îndreptat spre parcul de distracții.
Sherise și Allen încă mai aveau cei doi dolari. După ce s-a plimbat cu
elicopterele și cu mașinile de cursă, Sherise a vrut să se dea și în mini-
roata Ferrir, însă Allen nu. Ea nu voia să meargă fără el, așa că am stat
pe o bancă aproape 20 de minute, încercând să ne decidem. Voia foarte
mult să meargă, însă nu de una singură. Pe mine m-ar fi amețit prea tare
să dau o tură cu roata Ferris, iar prin apropiere nu mai era altă persoană
cunoscută. Ce era de făcut? Decizii, decizii.
Într-un final, Sherise s-a hotărât să meargă singură, dar până atunci
roata Ferris nu funcționase. Fusese o zi mai liniștită în parc, iar operato-
rul îi dădea drumul doar când erau în preajmă copii doritori să dea o tură.
Într-un fel, să meargă la operator și să-l roage să dea drumul roții părea să
fie prea mult, pe lângă faptul că trebuia să facă asta de una singură. Așa că
am mai stat zece minute ca să dezbatem problema vorbitului cu persoane
străine, în special cu operatorii de la roata Ferris, copiii plângându-se că
ei nu sunt ca vărul lor, căruia nu-i e frică să vorbească cu oricine.
Eram, în mod clar, într-un impas, așa că m-am îndreptat către ope-
rator, iar el a venit imediat spre poartă. Sherise a sărit și, în timp ce se
așeza în scaun, lui Allen i-a venit dintr-odată chef să se dea și el. Cu gura
până la urechi, s-au dat roată, roată, de unii singuri.
„Făcusem” parcul și încă mai aveam bani, așa că am decis să ne în-
toarcem și să cumpărăm mâncare pentru câteva dintre animalele lor pre-
ferate. Toți am fost de acord că a fost o „zi de distracție”. Niciunul dintre
ei nu s-a plâns și n-a cerut mai mulți bani sau mai multe ture. Sherise și
Allen erau fericiți cu alegerile lor, iar mie mi-a făcut plăcere să-mi petrec
ziua cu ei.
OFERĂ OCAZII DE LUARE A DECIZIILOR 95
Acea zi a fost o experiență de învățare, dar și de distracție. Copiii

au avut mare grijă ce aleg. Au reușit să facă tot ce li se părea interesant și
au avut un sentiment de control asupra zilei. Am evitat toată scânceala,
rugămințile și sâcâielile pentru ture și bani.
Iar eu am avut ocazia să-mi exersez răbdarea. Nu-i puteam gră-
bi în luarea deciziilor, așa că am cântărit argumentele pro și contra și
ne-am luat tot timpul de care aveam nevoie. A trebuit să am grijă să nu
mă amestec, sugerând ceea ce credeam eu că ar vrea să facă sau arătân-
du-mă iritată de ritmul lor. Nu existau decizii „bune” și decizii „rele” în
Deer Park. Modul în care alegeau să-și cheltuiască banii era strict după
preferințele lor. Deciziile trebuiau să fie ale lor și doar ale lor, în timpul
lor. Chiar și așa, când timiditatea amenința să o copleșească pe Sherise,
un pic de încurajare i-a netezit calea.
Deer Park ne-a învățat multe lecții despre valori. Ziua copiilor a
inclus ocazii de a exersa responsabilitatea, loialitatea, controlul de sine,
sentimentul de mulțumire și amabilitatea. Am învățat în aceea zi despre
responsabilitate, respect, autocontrol și răbdare.
A-i învăța pe copii să ia decizii și a le da multe ocazii să exerseze
acest lucru este crucial pentru învățarea valorilor. Multor părinți creștini
le e teamă să-și lase copiii să ia decizii, ca nu cumva să ia unele greșite.
Le e atât de frică de faptul că le vor respinge valorile, încât nu le permit
niciodată copiilor să ia decizii.
Rezultatele cercetărilor din ultimii 50 de ani au arătat că tocmai
copiii care cresc în familii autoritare și sunt strâns controlați sunt cei
mai predispuși în a respinge valorile familiei lor. Dumnezeu le-a per-
mis lui Adam și Evei să-și aleagă propriul drum. Încă de atunci, lucrea-
ză împreună cu familia Sa umană pentru a trata efectele alegerilor lor.
Observă, te rog, că Dumnezeu nu i-a respins pe oameni pentru că au
făcut o alegere greșită. El ne oferă tuturor libertatea de a alege sau de a
respinge calea Sa. Trebuie să le oferim copiilor noștri aceeași libertate de
alegere.
Cum îi putem ajuta pe copii să ia decizii înțelepte? La urma urmei,
toată lumea ia decizii de un fel sau de altul, dar mulți oameni iau deci-
zii proaste, neînțelepte, ale căror grave consecințe îi afectează pentru tot
restul vieții. Noi dorim să ne învățăm copiii să ia decizii înțelepte. Iată
câțiva pași simpli pentru a-i ajuta să facă acest lucru.
1. Creează un cadru în interiorul căruia pot fi luate deciziile.

Un cadru definește limitele alegerii. Ce anume a definit cadrul în
Deer Park? Nu au avut o sumă nelimitată de bani și aveau posibilități
limitate de a o cheltui. Orice ar fi ales era bine pentru mine. Erau destule
alternative în interiorul cadrului pentru a-l face interesant și provocator,
dar nu într-o manieră copleșitoare.
Același cadru ar fi fost prea larg pentru Domnișoara Trei-anișori, care
nu poate încă să țină socoteala banilor. Un cadru pentru ea ar fi putut fi:
„Ce animale ai vrea să hrănești cu cei 30 de cenți pe care ți i-am dat? Poți
cumpăra mâncare de 3 ori. De fiecare dată, mâncarea va costa 10 cenți.”
Dacă Domnul Doisprezece-ani ne-ar fi însoțit în ziua aceea în
Deer Park, i-aș fi putut da lui toți banii pe care intenționam să îi cheltui
în acea zi și să-l las să plătească taxele de intrare, să calculeze cât îi revine
fiecărei persoane și să-i ajute pe cei mai mici să-și dea seama ce ar putea
cumpăra cu banii lor. Ar fi avut, desigur, și bani proprii de cheltuială.
Suzanne și Joe erau hotărâți să o învețe pe Sherene să ia decizii.
Când voia o gustare, Suzanne își lua fetița de 2 ani în cămară și îi arăta
raftul cu 10-12 cutii cu diferite gustări. Inevitabil, Sherene țipa și se ener-
va, era nefericită, indiferent ce ar fi ales, și își dorea altceva. Când m-au
întrebat ce nu e în regulă, le-am spus că prea multe opțiuni îi copleșesc
pe copiii mici. „Sherene s-ar descurca să aleagă între două opțiuni, dar nu
dintr-un rând întreg de gustări diferite”, le-am spus. „Se simte frustrată și
neadaptată. Are nevoie să exerseze, la un nivel simplu, alegerea între două
lucruri. Când mai crește puțin, mai adăugați la meniu o opțiune.”
Au încercat acest lucru, limitându-i posibilitatea de alegere la două
gustări, iar rezultatul a fost că agitația și pandaliile create de alegerile
gustării au dispărut.
Cadrul creat protejează copiii pentru a nu fi copleșiți de varietatea
alegerilor. Pentru Sherene, a încerca să aleagă o gustare dintr-un meniu
cu 15 opțiuni era ca și cum ar fi hoinărit singură pe o pășune de 40 de
pogoane (200.000 m2). Orice copil de 2 ani ar fi înspăimântat de acest
lucru.
Pe măsură ce copilul își dezvoltă aptitudinile, lărgește cadrul, oferin-
du-i mai multe opțiuni, însă asigură-te că ești de acord cu ele. Ce jucărie
vrei să împărți cu prietenul tău – camionul, ambulanța sau mașina de
pompieri? Ce tricou de joacă vrei să porți azi? Ce fruct vrei să mănânci

la cină?
Dacă, de-a lungul timpului, copiii și-au exersat capacitatea de a lua
decizii din ce în ce mai dificile, până la vârsta adolescenței, ei vor fi pregă-
tiți pentru deciziile aproape copleșitoare care îi așteaptă. Uneori vor avea
încă nevoie de îndrumarea ta, dar vor fi pregătiți să facă față provocării.
Orice adolescent are nevoie de niște limite în cadrul cărora să ia pro-
priile decizii. E posibil ca în familia voastră să aveți un „cadru” care spune
că adolescenții pot fi implicați în una până la patru sau cinci activități
extrașcolare, sau în afara muncii. Ați putea organiza un consiliu al fami-
liei pentru a decide care sunt activitățile care se potrivesc descrierii unor
alegeri înțelepte, pentru ca îndrumările să fie clare. O parte a procesului
prin care copiii învață să ia decizii înțelepte este de a-i ajuta să formuleze
liniile directoare ale activităților. Adolescenții tăi își pot alege apoi activi-
tățile în cadrul acestor linii directoare.
Un copil în ultimii ani de liceu e capabil să se descurce într-un ca-
dru și mai larg. E obișnuit să facă alegeri bune cu privire la timp și are
abilitatea de a lua decizii înțelepte. Singurul cadru de care ar avea nevoie
ar fi o înțelegere cu privire la ora de venit acasă în fiecare seară, cu privi-
re la timpul pe care trebuie să-l petreacă ajutându-și familia în treburile
gospodărești sau o convenție că va veni la unele mese ale familiei. Te poți
baza pe el că își va îndeplini sarcinile școlare sau de muncă. Este aproape
gata pentru o viață pe picioarele proprii. E posibil ca unii tineri de 17 ani
să mai simtă nevoia unei îndrumări, a unui cadru sigur, pentru a lua cele
mai înțelepte decizii cu privire la timpul lor. Fă în așa fel încât cadrul să
se potrivească experienței copilului tău și abilităților lui de a lua decizii.
2. Oferă multiple ocazii de a exersa luarea de decizii.

Copiii au nevoie de mult exercițiu în luarea deciziilor înțelepte până
ce acestea vor deveni automate – nu i-ar trece prin cap să facă altfel. Va-
lorile vor fi într-adevăr o parte a ceea ce este copilul, ca persoană, în in-
terior. Multe situații din viață devin mult mai ușoare dacă au loc aceste
răspunsuri automate.
Într-o vineri după-amiază, l-am abordat pe casierul unei bănci cu o
depunere și o cerere pentru bani lichizi. Când am numărat banii, îna-
inte să plec, am descoperit că mi-a dat cu 100 de dolari mai mult decât
trebuia. I-am spus imediat. Nici nu mi-a trecut prin cap să fac altfel. Nu
am parcurs un lung proces de luare a deciziei la nivel mental. A fost în
totalitate un răspuns automat. Acesta a ieșit la iveală de multe ori, când
am primit rest în plus, la casă, sau altceva ce nu-mi aparținea.
Rezistă impulsului de a lua toate deciziile pentru copilul tău. De
multe ori, e mai ușor să iei tu decizia decât să treci împreună cu copiii tăi
prin tot procesul de luare a unei decizii. Uneori sunt fără experiență și
mai înceți. Le e dificil să se hotărască. Timpul te presează și ai vrea să-ți
continui treburile din ziua respectivă, și astfel, exasperată fiind, iei deci-
zia în locul copilului tău. Acest lucru îi transmite mesajul că nu e destul
de bun și că nu ai încredere în el să ia o decizie. Rezultatul este că nu
capătă experiența de care are nevoie pentru a învăța să ia decizii.
Ce poți face când, pur și simplu, trebuie să continui ce ai de făcut?
Nu poți aștepta la infinit ca Deniece să se hotărască ce haine vrea să
poarte. Trebuie să ajungi la timp la serviciu, iar ea trebuie să ajungă la
școală. Ai putea să faci o înțelegere cu Deniece, și anume, dacă nu a luat
nicio decizie până la un moment dat, o vei lua tu în locul ei sau va purta
o ținută de rezervă deja pregătită. Reamintește-i care este limita de timp
pentru decizia ei. Nu o mustra și nu ofta cu exasperare. La momentul
stabilit, pur și simplu înmânează-i hainele. Înțelegerea cu ea include lipsa
murmurelor și a plângerilor cu privire la decizia ta. A avut o șansă și nu
a folosit-o. Și aceasta e o lecție folositoare pe care e nevoie să o învețe.
Oferă-i Domnișoarei Indecise alte ocazii de a lua decizii, când nu este
presată de timp.
3. Învață-l pe copil abilitățile de luare a unei decizii.

Am observat că tinerii din primii ani de liceu nu au nici cea mai mică
idee despre cum să ia o decizie. Nu au învățat niciodată abilitățile
de gândire critică și de luare a unei decizii. Am văzut acest neajuns chiar
și la absolvenți. Mulți oameni vin la consiliere pentru că nu dețin aceste
deprinderi de luare a deciziilor. Însă ele pot fi învățate, iar tu îl poți învăța
pe copilul tău. Chiar dacă învață la școală cum să-și formeze o gândire
critică, cel mai bun loc de practică a acestor deprinderi, în luarea unor
decizii de viață reale, este acasă.
Pasul 1: Culege date. Află tot ce poți despre subiect. Domnul
Nouă-ani poate căuta date despre un drog (o decizie cu care e posibil să
se confrunte curând). Enciclopediile, o Biblie cu concordanți în variantă

electronică și internetul pot transforma acest lucru în ceva ușor și plăcut.
Domnișoara Șaisprezece-ani poate aduna informații despre o posibilă
carieră, SIDA sau avort, toate acestea cerând viitoare decizii în viața ei. Îl
poți ajuta pe Domnul Cinci-ani să se informeze despre biciclete pentru
copiii de vârsta lui. O dată pe lună, puneți deoparte o seară în care să vă
informați cu privire la diverse subiecte, concentrându-vă în mod deosebit
pe acele domenii în care copiii voștri vor trebui să ia decizii de o impor-
tanță crucială.
Pasul 2: Testează datele. Nu toate sursele sunt bune. Discutați
sursele. Evaluați datele. Care dintre ele sunt mai de încredere în privința
acurateței? Pe care dintre ele te poți baza? Care este diferența dintre o
informație dintr-o enciclopedie și o îndrumare din Cuvântul lui Dumne-
zeu? Ce fel de informații ne vin din reclame și publicitate? Dați la o parte
datele provenite din surse îndoielnice. Acest proces îl ajută pe copil să își
dezvolte o gândire critică. Nu va fi vrăjit prea ușor de falsa publicitate
sau de limbajul lingușitor al prietenilor sau străinilor dacă a învățat să
evalueze sursa informațiilor.
Pasul 3: Cântărește datele. Nu toate informațiile au aceeași valoa-
re. Unele sunt mai importante decât altele în luarea unei decizii. Fă o
listă de plusuri și minusuri pentru decizia luată în considerare. Pune cele
mai importante informații în capul listei. O informație poate avea un
impact atât de mare, încât să surclaseze tot ce se află pe partea opusă a
listei. Gândește-te la viitoarele consecințe ale acelei decizii. Ce se poate
întâmpla? Ce sau cine ar mai putea fi afectat? Copiii trebuie să învețe să
anticipeze consecințele. Ei nu se nasc cu această abilitate, deși unii copii
vor învăța acest lucru mai ușor decât alții. Ei învață puțin câte puțin, pe
măsură ce le arăți consecințele unei decizii sau le ceri să se gândească la
consecințe viitoare.
În procesul de analiză a informațiilor, învață copilul să întrebe:
Există un bine și un rău exacte, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu?
Învață copilul să se îndrepte spre Cuvântul lui Dumnezeu pentru a găsi
ajutor în luarea unei decizii. O concordanță a cuvintelor din Biblie l-ar
ajuta să găsească pasajul potrivit. Copiază toate versetele care par să aibă
o însemnătate pentru respectiva decizie. Discutați înțelesul versetelor.
Lasă-ți copilul să te vadă căutând în Cuvântul lui Dumnezeu îndrumare.

Fă o practică obișnuită în familia voastră din căutarea ajutorului în Cu-
vântul lui Dumnezeu.
Dacă nu există bine sau rău absolut, e vorba de o preferință personală?
Sau este o îndrumare ascunsă cu privire la valori pe care trebuie să o scoatem
la iveală? Multe decizii sunt pur și simplu preferințe personale: „Ce cu-
loare să folosesc pentru a vărui dormitorul?” sau „Să iau lecții de tenis sau
de înot? Nu am timp pentru ambele.” Chiar dacă multe dintre deciziile
pe care le implică un stil de viață modern nu sunt menționate concret în
Biblie, ele ar putea avea totuși implicații în trăirea valorilor noastre. Nu
e întotdeauna ușor să-ți dai seama care e valoarea ascunsă sau să găsești
principiul biblic care se aplică situației respective. Biblia nu spune con-
cret: „Să nu porți tricouri strâmte și foarte scurte” sau „N-ar trebui să-ți
vopsești părul mov” Cu toate acestea, mulți consideră că aceste decizii
implică valori morale. Cât de strâmt este prea strâmt? Cât de scurt este
prea scurt? E bine să faci un lucru doar pentru că toți îl fac? Ce înseamnă
să fii modest? Ajută-ți copilul să se gândească la toate aceste lucruri pu-
nând întrebări de cercetare.
Când am venit pentru prima dată în campusul universitar unde
predau acum, exista un cod vestimentar care specifica foarte clar fap-
tul că studentele nu puteau purta pantaloni decât dacă lucrau la fabrica
de mobilă sau dacă făceau sport sau alte activități similare. Peste câțiva
ani, codul vestimentar le permitea femeilor să poarte „pantaloni la dun-
gă” în timpul semestrului de iarnă (probabil pentru a le fi cald în cli-
matul nostru rece), însă bluza trebuia să acopere șoldurile, iar blugii nu
erau permiși. După alți câțiva ani, femeile din campus purtau pantaloni
pe parcursul întregului an. După încă 5 ani, purtau blugi și tricouri la
cursuri. În cele din urmă, li s-a permis să poarte pantaloni scurți pe timp
de primăvară și vară (probabil pentru că este cald). Acum văd că sunt
purtați și iarna, cu colanți.
Dar pe atunci nimeni nu lua în discuție cât de multe bijuterii ar pu-
tea purta un student, așa cum se întâmplă astăzi. Când eram eu la liceu,
marile chestiuni care țineau de îmbrăcăminte erau decolteul prea adânc și
machiajul strident. Când fata noastră a ajuns la liceu, se punea problema
fustelor scurte.
Le povestesc aceste lucruri, de obicei, și studenților mei la cursul

de dezvoltare a caracterului și închei cu întrebarea: „Care este principiul
aici?” E ceva ascuns? Să cauți directive pentru alegerea hainelor poate fi
dificil, dar e un domeniu important, în care și tu, și copilul tău aveți de
luat decizii. Acestea trebuie luate pe baza unor principii atent gândite.
Procesul dezvoltării acestor principii este crucial în dezvoltarea abilități-
lor de luare a unor decizii înțelepte.
Vor fi afectați și alți oameni de decizia mea? Cine și când? Din câte
se pare, chiar și cele mai mărunte decizii luate pe preferințe personale
implică uneori și alte persoane. Familia redecorează dormitoarele vara
aceasta. Ebenezer vrea să aibă camera văruită în portocaliu închis, culoa-
rea sa preferată pentru moment. Bugetul familiei însă nu permite schim-
barea cuverturii și a draperiilor în așa fel încât acestea să se asorteze cu
portocaliu. Ar fi și alți oameni afectați de această decizie. La ce compro-
mis s-ar putea ajunge? Poate el să câștige bani și să-și cumpere cuvertură
și draperii noi? Le poate confecționa el însuși? Poate că de la un magazin
cu prețuri foarte mici ne-am permite să le achiziționăm, dar mai este o
problemă: Îi va mai plăcea această culoare și anul viitor? Familia nu își
propune să văruiască din nou în următorii trei ani. Unele dintre aceste
lucruri ar putea fi adăugate pe lista lui de pro și contra și ar putea influ-
ența decizia sa finală.
Pasul 4: Roagă-te în privința deciziei. Deciziile implică și rațiu-
ne, dar și sentiment, astfel că notarea tuturor informațiilor pe o listă de
plusuri și minusuri nu rezolvă întotdeauna problemele sufletului. Unii
copii sunt raționali în mod natural. Vor lua decizii pe baza rațiunii. Vor
parcurge cu ușurință procesul de culegere și analiză a informațiilor.
Alții sunt mai sentimentali din fire. Vor să ia decizii pe baza sentimen-
telor, nu a faptelor. Ei pot fi învățați să includă faptele în acest proces de
luare a deciziilor, dar își vor dori mereu să ia în considerare, mai întâi,
sentimentele.
Toate deciziile includ într-adevăr și rațiune, și sentimente. Uneori,
un copil spune: „Pur și simplu nu m-am simțit bine. Nu știu de ce, dar
știam că nu e corect.” Poate părea că e vorba de sentimente, însă ceea
ce-i spunea intuiția cu privire la situația respectivă venea, probabil, din
experiențe și întâmplări anterioare, de care nu era conștient la momentul
deciziei. Decizia lui era probabil bazată și pe sentimente, și pe rațiune,

care s-au combinat în vederea realizării intuiției, o activitate ce are loc în
partea dreaptă a creierului. Partea dreaptă a creierului e specializată în
perceperea imaginii de ansamblu – intuiția – , toate convergând într-un
sens puternic al direcției. Cred, de asemenea, că Duhul Sfânt joacă un rol
în ceea ce noi numim intuiție, împingându-ne în direcția corectă. Copiii
ar trebui învățați să urmeze aceste presimțiri care vin din intuiție – de
obicei sunt corecte.
Probabil copilul tău a cules toate informațiile și le-a analizat, dar
sentimentele încă îl împing în partea opusă celei spre care arătau dacă
erau atent cântărite. Cum îl poți ajuta să țină aceste sentimente sub con-
trol? Poate că faptele nu sunt clare, iar decizia e una dificilă. E nevoie de
o perspectivă exterioară.
Duhul Sfânt lucrează cu inimi. Rugăciunea îl poate ajuta să-și potri-
vească sentimentele cu ceea ce știe că e bine. Duhul Sfânt e specialist în
direcții clare: „Acesta este drumul. Mergeți pe el.” De asemenea, lucrează
sub acoperire pentru a ne ajuta în determinarea principiilor. Orice deci-
zie importantă din viață are nevoie de aportul Duhului Sfânt, în calitate
de partener în procesul de luare a deciziei.
Înțelepciunea vine de la Dumnezeu. El răspunde cu nerăbdare cere-
rilor noastre pentru înțelepciune. Ajută-ți copilul să revendice promisiu-
nile Bibliei despre înțelepciune (vezi Iacov 1:5; Proverbele 2:6-8; 9:10).
Afișează aceste promisiuni în locuri vizibile din casă. Fă referire la ele
când apar decizii dificile. Copiii au nevoie să știe, la nivel mental și emo-
țional, că Dumnezeu este profund interesat de orice aspect al vieții lor și
îi va ghida în orice decizie. Îi va purta prin perioadele dificile. Îi va ajuta
să ia decizii înțelepte.
ÎNCURAJARE ȘI SUPORT
Pe măsură ce învață să ia decizii înțelepte, copiii au nevoie de canti-
tăți uriașe de sprijin și încurajare din partea părinților. Încurajarea ta va
face diferența dintre o decizie înțeleaptă și una proastă, iar copiii tăi vor
înțelege că ție îți pasă de deciziile lor.
Copilul trebuie să știe că îl iubești și că ești mândru de el. „Dragule,
sunt mândru de tine! Te iubesc foarte, foarte mult!” (Îmbrățișează-l.)
Confirmă-i copilului că a luat o decizie bună: „Te-ai descurcat bine

cu decizia aceasta. Ai analizat cu grijă plusurile și minusurile și ai luat o
decizie înțeleaptă. Continuă tot așa! Bună alegere!”
Răspunde cu sensibilitate la deciziile dificile ale copilului tău. „E greu
să decizi să faci ceva diferit de ceea ce fac prietenii tăi. Vrei să te faci
plăcut, însă știai că ceea ce făceau era greșit. Ai luat o decizie înțeleaptă,
chiar dacă a fost greu.”
Observă progresul în ce privește luarea unei decizii. „Ăsta a fost un
punct dificil, dar ești pe drumul cel bun!”
Exprimă-ți încrederea și așteptările pozitive. „Știu că poți s-o faci,
chiar dacă nu e ușor.”
Ghidează spre o decizie fără să fii dictatorial. „Mă întreb dacă i-ai pu-
tea ajuta pe ceilalți copii să ia o decizie înțeleaptă, sugerându-le să facă
ceva diferit de Halloween.”
GESTIONAREA GREȘELILOR
Copiii vor face greșeli pe traseul deciziilor înțelepte. Așteaptă-te la
ele. Nu-ți dojeni copilul pentru erorile de judecată și nu te grăbi să le
îndrepți. Permite consecințelor naturale să preia controlul. Sunt niște
profesori excelenți.
Brianna și-a tot amânat cel mai important proiect la geografie, spu-
nând în fiecare zi că mai are destul timp la dispoziție. Nici întrebările
părinților specifice cu privire la progresul proiectului nu au avut vreun
efect. Le-a ignorat cu o mișcare din cap și un: „Nu vă-ngrijorați, o să-l
fac la timp.” Mama și tata s-au hotărât să nu mai spună nimic.
Sosind noaptea dinaintea predării proiectului, Brianna și-a adunat
materialele, le-a privit și a suspinat. În niciun caz nu ar fi reușit să termi-
ne nici dacă ar fi stat trează toată noaptea. Profesoara le promisese o ex-
pediție tuturor celor care reușeau să termine proiectul la timp. Ce putea
să facă? Își dorea foarte mult să meargă în acea expediție. Nimeni nu s-a
oferit să o ajute. Erau toți ocupați cu responsabilitățile lor. Pe la 3 dimi-
neața era extenuată și nicidecum aproape de final. A adormit la birou și
s-a trezit cu o durere îngrozitoare de cap. În ziua excursiei, Brianna a avut
mult timp de gândire la dispoziție, petrecându-și toată ziua într-o sală de
lectură. S-a hotărât ca data viitoare să își facă planurile dinainte și să ia

decizii mai bune cu privire la timpul și pregătirea proiectului.
Brianna a comentat vehement injustețea unui proiect atât de mare.
Avea nevoie de o lecție despre organizare și planificarea timpului. Avea
nevoie, de asemenea, să învețe să nu mai dea vina pe ceilalți pentru pro-
blemele pe care și le crease singură. Așa că părinții ei au intervenit cu
câteva întrebări ajutătoare. De cât timp știa despre proiect? Cum ar fi
trebuit să-l realizeze? Dacă l-ar fi împărțit în bucăți mai mici și ar fi făcut
câte o parte în fiecare săptămână, ar fi reușit să-l termine la timp. Au
revăzut tema împreună și au ajutat-o s-o împartă în secțiuni rezonabile
care puteau fi făcute într-o săptămână. Făcând așa, data viitoare va fi pre-
gătită pentru un proiect așa important.
Uneori, consecințele unei decizii greșite sunt prea importante pen-
tru a permite unui copil să se poticnească orbește, încercând să țină
piept efectelor întârziate sau ignorându-le complet. Josh voia să se joace
cu mingea în apropierea casei vecinului. Tim nu era de acord, pentru că
fusese avertizat de mai multe ori să nu se joace acolo. „Nu-i nicio dife-
rență” încercă să-l convingă Josh. „Putem controla mingea.” Dar nu au
putut, iar mingea a spart fereastra de la bucătăria vecinului. Părinții lui
Tim erau niște oameni responsabili, așa că au insistat ca Tim să plăteas-
că geamul. A avut nevoie de foarte mult sprijin și încurajare din partea
părinților săi, în timp ce muncea în fiecare zi, după ore, pentru a câștiga
banii cu care să plătească fereastra spartă. A învățat o lecție foarte impor-
tantă despre decizie și responsabilitate.
Deciziile greșite pot fi niște instrumente de învățare foarte valoroa-
se. Asigură-te că propriul copil știe că îi ești alături, pentru a-l sprijini și
încuraja. Chiar dacă nu vei îndepărta consecințele deciziei, ești acolo
pentru a-l ajuta să treacă peste acest moment.
Uneori, o decizie greșită poate fi schimbată chiar în mijlocul situa-
ției. Încurajează-ți copilul și discutați alternativele la cel mai mic indiciu
că își vede greșeala și vrea să schimbe ceva. Niciodată nu-i spune: „Ți-am
spus eu! Ai luat o decizie proastă! Era și timpul să te prinzi!” De foarte
multe ori, mândria poate fi un impediment în recunoașterea erorii de
gândire, iar cuvintele care rănesc nu ajută niciodată. Încurajarea ta poate
face diferența dintre situația în care se învață dintr-o greșeală și cea în
care, cu încăpățânare, refuză să se schimbe.
VERIFICĂ ABILITĂȚILE
Verifică abilitățile copilului de luare a unei decizii, notând nivelul său
cu note între 1 și 7 (1 – începător; 7 – experimentat). Ajută-l apoi să se
dezvolte, învățându-l și oferindu-i ocazii de a practica abilitățile necesare.
Verificarea abilităților de luare a unei decizii
» Știe cum să culeagă informații. I 2 3 4 5 6 7
» Știe cum să verifice informațiile. I 2 3 4 5 6 7
» Gândește logic firul de la date la viitoare consecințe. I 2 3 4 5 6 7
» Poate face o listă de plusuri și minusuri în ordinea
priorităților. I 2 3 4 5 6 7
» Știe cum să analizeze informațiile. I 2 3 4 5 6 7
» Discerne binele de rău. I 2 3 4 5 6 7
» E realist în privința punctelor-cheie și a realității
situației. I 2 3 4 5 6 7
» Face conexiuni între valori și deciziile care trebuie
luate. I 2 3 4 5 6 7
» Își controlează impulsurile și ține cont de pericol. I 2 3 4 5 6 7
» Ia în considerare Cuvântul lui Dumnezeu în luarea
deciziilor. I 2 3 4 5 6 7
» Înțelege sistemul cauză-efect și îl aplică acțiunilor
sale. I 2 3 4 5 6 7
» Ia în considerare „cadrul” atunci când ia decizii. I 2 3 4 5 6 7
* Caută chestiunile și principiile ascunse. I 2 3 4 5 6 7
» Se gândește la cum vor fi ceilalți afectați. I 2 3 4 5 6 7
» Se roagă pentru decizii. I 2 3 4 5 6 7
» Îmbină rațiunea și sentimentele când trebuie să ia
o decizie. I 2 3 4 5 6 7
» Știe și simte că lui Dumnezeu Îi pasă de deciziile
lui și îl ajută în această privință. I 2 3 4 5 6 7
» Ia în mod automat decizii bazate pe valori datorită
unei lungi experiențe de luare a deciziilor
înțelepte în domeniul respectiv. I 2 3 4 5 6 7
» Vede procesul de luare a unei decizii ca pe o
provocare și o acceptă. I 2 3 4 5 6 7
» Își dezvoltă abilitățile de a lua decizii înțelepte. I 2 3 4 5 6 7
ACTIVITĂȚI DE FAMILIE CARE SĂ ÎNTĂREAS-

CĂ ABILITĂȚILE DE LUARE A DECIZIILOR
Găsește date: Petreceți în fiecare lună câte o seară în care să găsiți

diverse informații. Lucrați împreună pentru a culege date dintr-o arie
importantă de decizie.
Jocul Cum ar fi dacă: Inventați situații de viață posibile, care cer

într-adevăr un raționament pentru a fi rezolvate. „Ce faci dacă cel mai
bun prieten al tău te roagă să îi arăți răspunsul la o întrebare din test când
profesorul iese din clasă?” „Ce faci dacă un alt copil de grădiniță vine și
îți dărâmă turnul de Lego pe care l-ai construit cu atât de multă grijă?”
Îndrumări: Vorbiți despre lucrurile care să vă ghideze în alegerea

activităților personale și de familie. Fă o listă cu diferite activități care se
potrivesc respectivelor îndrumări.
Jocul Verifică datele: Fiecare vine cu o informație, care poate fi ade-

vărată sau inventată. Restul familiei încearcă să decidă dacă este adevăra-
tă sau falsă și de unde a apărut. Este o sursă de încredere?
Jocul Cântărește informația: Folosește o listă de plusuri și minusuri

pentru o decizie care trebuie luată în familie. Familia decide câtă greutate
acordă unei informații. Folosește o balanță, dacă ai una, și pune datele
în balanță. Fiecare informație poate fi legată de greutăți sau de obiecte
de diferite dimensiuni, pentru a demonstra vizual ideea de cântărire a
datelor.
Joc de rol: Pune în scenă o situație dificilă cu care e posibil să se con-

frunte copiii tăi, inclusiv consecințele care ar veni ca urmare a diferitelor
decizii care trebuie luate.
Jocul Moral sau nu: Categorisiți diferite exemple de decizii în une-

le care țin strict de preferința personală și unele care au în mod clar o
implicație morală, de bine sau de rău. Copiii pot plasa fiecare decizie în
categoria în care se potrivesc. Oricine poate face sugestii.
Jocul Cine e afectat?: Descrie diferite tipuri de decizii și întrebați:

„Cine e afectat de această decizie?” Decupați oameni dintr-un catalog și
lipiți-i pe carton sau folosiți figurine de oameni din hârtie sau pâslă. Pu-
ne-i pe copii să aleagă oamenii care sunt afectați de o anumită decizie,
dacă sunt vreunii în această situație. Aranjează figurinele într-o repre-
zentare vizuală pentru a arăta cine este afectat și în ce măsură. Creează
rubricile: „Nimeni nu este afectat”, „Afectat într-o mică măsură” și „Afec-
tat într-o mare măsură” sau orice altă denumire.
Indicații: Găsiți texte biblice care furnizează indicații pentru diver-
se tipuri de decizii. Copiază-le pe bilete și afișează-le prin casă.
PRINCIPII DE LUARE A DECIZIILOR

1. Creează un cadru potrivit vârstei copilului tău, în cadrul căruia
să fie luate deciziile.
2. Oferă-i copilului multe oportunități de a lua decizii.
3. Învață-l pe copil abilitățile de luare a deciziilor: cum să strângă
datele, cum să le verifice și să le analizeze.
4. Învață-ți copilul cum să descopere dacă pentru situația respec-
tivă există un bine sau un rău categoric, potrivit Cuvântului lui
Dumnezeu.
5. Exersați împreună procesul de găsire a principiului care trebuie
să ghideze luarea unei decizii.
6. Luați-i în considerare pe ceilalți oameni care ar putea fi afectați
de acea decizie.
7. Roagă-te împreună cu copilul tău pentru decizia respectivă.
8. Dăruiește din belșug încurajare și sprijin.
9. Ocupă-te cu atenție de greșeli. Lasă-l pe copil să suporte conse-
cințele inerente. Îndrumă-l în așa fel încât să-și învețe lecția din
acea greșeală.
10.Încurajează acele activități de familie care ar întări abilitățile de
luare a deciziilor.
Nu e greu să iei o decizie atunci când știi care îți sunt valorile.
(Roy Disney)
Valorile
încep cu
DUMNEZEU
TRĂIEȘTE valorile
PREDĂ valorile
ARATĂ că
DUMNEZEU este
REAL
CAPITOLUL 9
ARATĂ-I COPILULUI TĂU

CUM SĂ REZISTE
PRESIUNII DE GRUP
Petru s-a uitat la el și a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu,
ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!” (Ioan 21:21-22)
resiunea de grup se aseamănă mult cu uraganul Georges, care a
P lovit regiunea Caraibelor în 1998. Doar în Puerto Rico, unde lo-

cuia fiul nostru, furtuna a cauzat daune de cel puțin 2 miliarde de
dolari. Puține vieți însă au fost pierdute pe insulă, pentru că toți erau pre-
gătiți. În ultimii ani, locuitorii din Puerto Rico lucraseră din greu pentru
a-și construi singuri locuințe din ciment, cu temelii puternice. Aproape
toate casele au obloane de metal la ferestre, care pot fi folosite pentru a
face față furtunilor. Ferestrele de la noua casă a fiului nostru prezentau
garanția că vor rezista vânturilor puternice ale uraganului. Când locuiam
noi acolo, acum 30 de ani, mulți oameni trăiau în case de lemn, prăzi
ușoare pentru forțele distructive ale uraganelor.
Când se dă alerta de uragan, oamenii se grăbesc să-și acopere casele.
Mulți au panouri special pregătite să acopere suprafețe mari de sticlă, cu
puncte pe care să le fixeze în structura locuințelor. Au rezerve de apă,
lumânări și mâncare. Unii au chiar și propriile generatoare pe gaz, pentru
a le furniza energie în caz de urgență.
„Ochiul” uraganului a planat mai multe ore deasupra orașului Ma-

yagüez, din partea vestică extremă a insulei. Mulți oameni au rămas fără
electricitate, apă sau telefon pentru luni întregi, după uragan. Cu toate
acestea, foarte puțini oameni au murit. Au fost inconveniente? Da. Pier-
deri de pomi și grădini? Da. Pierderi de vieți omenești? Nu. Secretul a
fost pregătirea.
Presiunea de grup îi lovește pe copii ca un uragan – cu o mare for-
ță și cu posibilitatea de a-i „ucide” din punct de vedere emoțional. Dar
familiile care și-au pregătit copiii, ajutându-i să-și formeze o fundație
solidă de valori și abilități specifice pentru a face față presiunii de grup,
vor rezista acestui asalt. Câteva poticneli? Da. Pierderea caracterului și a
viziunii vieții? Nu.
Presiunea de grup începe de la grădiniță, iar nivelul ei crește în pe-
rioada copilăriei, în adolescență și la tinerețe. Deși gradul de intensitate
scade după perioada tinereții, și adulții simt uneori presiunea de grup.
Aceasta nu e invenția secolului al XX-lea sau un artificiu special al celui
de-al XXI-lea. E de pe vremea lui Cain și Abel, dar mulți experți spun
că a crescut la un nivel foarte mare în ultimele trei decenii. Ce poți face
pentru a-l ajuta pe copilul tău să facă față presiunii sociale din ce în ce
mai crescute pe care o resimte în fiecare zi?
Cât de vulnerabil este copilul tău când vine vorba de presiunea de
grup? Mulți factori fac diferența, inclusiv personalitatea copilului tău.
Copiii cei mai vulnerabili sunt cei izolați de familiile lor. Sunt plictisiți și
apatici, le lipsește respectul de sine și au o imagine scăzută despre sine.
De asemenea, nu sunt foarte bine integrați la școală. Sunt acei elevi de pe
margine, de la periferia comunității, a școlii, nu foarte implicați.
Dacă copilul tău și-a petrecut cea mai mare parte a timpului la gră-
diniță, cu mulți alți copii, de când era foarte mic, probabil că simte nevoia
de aprobare din partea lor cu privire la acțiunile sale. E mai vulnerabil
în fața presiunii sociale decât copiii care au petrecut mai mult timp cu
adulții.
Schimbarea școlilor, mutatul într-un nou loc sau schimbarea cul-
turilor îi transformă pe copii într-o pradă ușoară a presiunii de grup.
Vor să se integreze și să-și facă prieteni, așa că sunt dispuși să facă ori-
ce le-ar sugera altcineva. Copiii care au crescut în familii disfuncționa-
ARATĂ-I COPILULUI TĂU CUM SĂ REZISTE PRESIUNII DE GRUP 111
le, care nu i-au sprijinit, sunt mai ușor de convins să intre într-o gașcă.
Tânjesc după acest sentiment de „apartenență”, iar o bandă le oferă acest
lucru.
Unii copii par să simtă mai intens nevoia de aprobare. Alții dau din
umeri și nu le pasă deloc. Fiul nostru era suficient de fericit cu câțiva
prieteni buni. Nu părea că-i pasă ce făcea restul lumii. Avea niște prieteni
buni și erau un sprijin unul pentru celălalt. Pe de altă parte, fiica noastră
își dorea să cunoască pe toată lumea și toți să o placă. Era cu siguranță
mai vulnerabilă la presiunea de grup. Chiar și așa, a ajuns la liceu cu o
reputație de „fată bună”. Deși unii colegi din școala creștină pe care a frec-
ventat-o au consumat droguri, mi-a spus că nimeni nu i-a oferit vreodată.
Nici prietenii cei mai apropiați nu i-au propus vreo activitate în care știau
că n-o să vrea să se implice. Reputația unui copil, însușită din timp, poa-
te fi foarte protectivă. De timpuriu trebuie să-ți înveți copilul să reziste
presiunii de grup.
CREȘTE GRADUL DE INFLUENȚĂ AL FAMILIEI

Influența familiei are un rol important în prevenirea presiunii socia-
le. Sharon Scott, un expert în ce privește presiunea de grup, recunoscută
la nivel național și autoare a cărții Peer Presure Reversal [Reversul pre-
siunii sociale], sugerează că schimbările din cadrul societății au crescut
nivelul presiunii de grup prin reducerea nivelului influenței familiei în
dezvoltarea copilului. Aceste tendințe au diminuat calitatea și cantita-
tea interacțiunii adult-copil. Cu alte cuvinte, copiii nu mai petrec atât de
mult timp cu adulții, ca înainte. Când copiii își petrec cea mai mare parte
a timpului cu alți copii, presiunea de grup e mai mare. Timpul petrecut
cu adulții temperează nivelul presiunii de grup.
În ultima vreme, familiile își schimbă mai des locuința și, din acest
motiv, unitatea grupului de apartenență lipsește. Înainte, vecinii aveau
grijă de copiii tuturor. Din ce în ce mai puține familii locuiesc în apro-
piere de familia de proveniență. Înainte, bunici, unchi, mătuși și verișori,
toți aveau grijă unul de altul. Copiilor le era mult mai greu să facă ceva pe
ascuns când erau supervizați de atâtea persoane.
Creșterea numărului de familii monoparentale și al celor în care lu-
crează ambii părinți arată că timpul pe care copiii îl petrec cu părinții a
scăzut considerabil. Mamele și tații sunt pur și simplu prea ocupați pen-
tru a sta suficient cu copiii lor. În consecință, copiii se trezesc pe cont pro-
priu, cu colegii lor. În Statele Unite, săptămâna medie de muncă a crescut
cu câteva ore în decursul ultimelor două decenii. Părinții își doresc copii
independenți, pe picioarele lor, care își pot purta singuri de grijă, pentru
ca ei să nu trebuiască să fie prea atenți la ce se întâmplă. Orice revistă de
succes vorbește despre copii încrezători în sine care își pot purta singuri
de grijă. Acesta pare să fie cel mai important scop al părinților în acest
moment.
Adolescenții – și cei mai mici – care apar la televizor reprezintă
modele negative, în cea mai mare parte. Adolescenții – și cei mai mici –
din realitate simt presiunea de a fi precum cei pe care îi văd la televizor.
În general, starurile rock, de cinema și vedetele sportive nu sunt modele
pozitive pentru copiii din ziua de azi. Lăcomia și sexul iresponsabil și
necontrolat sunt etalonul prezentat de aceștia. Accesul ușor la alcool și
alte droguri crește presiunea de a face parte dintr-un grup.
Sharon Scott evidențiază faptul că până și unele lucruri pozitive pot
influența negativ viața de familie. Aparatele electrice – mașinile de spălat
vase, computerele, jocurile video, televizoarele și dispozitivele de ascultat
muzică – separă familiile. Noi nu am avut mașină de spălat vase când
copiii erau în școala primară, așa că le-am spălat împreună. În timp ce
spălam vasele, stăteam de vorbă, învățam cântece, inventam versuri noi
pentru cântecele pe care le știam deja și încercam să ne distrăm în timp
ce ne ocupam de sarcinile casnice zilnice. Cea mai mare parte a timpu-
lui petrecut împreună era de calitate. Nu e nevoie de prea mulți oameni
pentru a curăța bucătăria și a încărca mașina de spălat vase. Asta se poate
face în câteva minute.
În casele pline de dispozitive electronice și aparate care te scutesc de
muncă, fiecare trăiește într-o lume a lui, fără să interacționeze cu alți mem-
bri ai familiei, reducând astfel timpul petrecut cu adulții. Se pierde timp
valoros, care ar putea fi folosit pentru a transmite și fixa valorile.
Reducerea acestor influențe din societate are un rol important în
ajutarea copiilor noștri să facă față presiunii de grup. Ce pot face familiile
creștine pentru a reduce acest impact? Ce poate face familia ta? În timp
ce parcurgi următoarele paragrafe, gândește-te la fiecare parte. Ce poți
face pentru a diminua impactul acestor schimbări asupra familiei tale?

Ce poți face pentru a crește cantitatea de timp pe care copiii tăi o petrec
cu adulții și s-o reduci pe cea petrecută cu cei de vârsta lor? Sharon Scott
simte că aceasta e o cheie importantă în reducerea forței presiunii sociale.
Recent, am discutat cu câțiva foști studenți care mi-au spus că se
mută. De ce? Le plăcea slujba pe care o aveau și locul în care trăiau, dar au
decis că își doreau pentru copiii lor să trăiască lângă bunicii lor. Își doreau
influența familiei lor extinse, așa că și-au găsit locuri de muncă aproape
de ei. Luaseră decizia de a crește influența familiei, așa că i-am felicitat.
Tu ce poți face pentru a crește influența familiei?
Când copilul tău merge să înfrunte lumea de afară, cât de repede
cedează presiunii de grup va fi deseori punctul decisiv. Ai nevoie de un
program planificat dinainte pentru a-ți imuniza copilul față de presiunea
de grup.
Menționează de timpuriu ideea că uneori nu putem face ce fac

toți ceilalți. Alegem să fim diferiți pentru că asta dorește Dumnezeu de
la noi. Explică faptul că a urma turma, de cele mai multe ori, nu e calea
lui Dumnezeu. El ne-a avertizat cu privire la acest lucru. Isus a spus că
mulțimi imense urmează calea distrugerii, dar foarte puțini merg pe ca-
lea vieții veșnice. Fiecare, personal, e responsabil în fața lui Dumnezeu.
Uneori vom alege să fim diferiți.
Cei mai mulți americani își doresc pentru copiii lor să fie sociabili
și populari și să petreacă mult timp cu cei de vârsta lor. Mulți părinți
își măsoară succesul în funcție de cât de populari sunt copiii lor printre
colegi. Cu toate acestea, unii copii nu se potrivesc acestui tipar. Ei sunt
diferiți. Nu au aceleași interese cu ale celorlalți copii de vârsta lor – ar
prefera să citească o carte sau să dezvolte un program pe calculator decât
să-și petreacă timpul cu mulțimea. De fapt, presiunea de grup e mai mică
pentru acești copii, pentru că ei au ales deja să fie diferiți și să nu facă ce
face toată lumea. Fii recunoscător dacă copilul tău vrea să aleagă un alt
drum. Multe familii preferă să învețe acasă din acest motiv – nu vor ca ei
să facă ce fac toți ceilalți.
Începe-ți influența devreme! Vorbește despre activitățile adoles-
cenței înainte ca fiul sau fiica ta să devină adolescent. Stabilește ce aș-
teptări ai de la copilul tău înainte de începerea revoltei. Discutați despre

presiunea de grup și efectele acesteia. Discutați despre haine, mașini și
întâlniri romantice cu mult înainte ca hormonii să-ți transforme copilul
într-un străin. Descoperiți principiile care să ghideze alegerea modali-
tăților de distracție. Discutați despre alegerea prietenilor. Pregătește-te
să plonjezi în râul care separă copilăria de maturitate înainte de sosirea
copilului tău la marginea apei. Va fi prea târziu atunci să mai dai lecții de
înot. Pregătește-te, pregătește-te, pregătește-te!
Încurajează orientarea mai degrabă spre familie decât spre co-

legi. Cercetările privind abuzul de substanțe au arătat că tinerii care au
o orientare puternică spre familie sunt mai puțin predispuși să consume
alcool sau droguri sau să cedeze în fața presiunii de grup, în alte domenii.
Cu cât sunt mai puternice legăturile copilului cu familia, cu atât e mai
mare influența familiei în stabilirea valorilor. Dacă structura familiei tale
este slabă – și tu știi asta –, fugi, nu o lua la pas, la cel mai apropiat consi-
lier creștin și începe schimbarea astăzi! De dragul viitorului copiilor tăi,
trebuie să construiești o familie puternică astăzi!
Dacă structura de bază a familiei tale este solidă, dar, fără să-ți dai
seama, ai ajuns la concluzia că e nevoie ca fiul sau fiica ta să-și petreacă
cea mai mare parte a timpului cu cei de vârsta lui/ei, încearcă să urmezi
câteva dintre următoarele sugestii, pentru a întări relațiile de familie.
ÎNTĂRIREA RELAȚIILOR DE FAMILIE

1. Fii interesat de activitățile copilului tău. Pune întrebări. Parti-
cipă.
2. Cultivați interese și hobby-uri comune în familie.
3. Fii cu un pas înainte. Planifică multe activități interesante de fa-
milie. Încurajează și copiii să facă astfel de planuri, pentru toată
familia.
4. Limitează timpul petrecut cu colegii, în favoarea celui petrecut
în familie.
5. Invită-i pe ceilalți copii să facă diverse lucruri cu familia voastră.
Fii primitor cu prietenii copiilor tăi.
6. Aprovizionează-ți casa pentru activități care le plac – jocuri,

ping-pong, baschet, lucru manual, hobby-uri. Fă abonamente de
familie pentru locuri interesante, pentru ca și prietenii copiilor
să vă poată însoți.
7. Cultivă o relație de prietenie cu copilul tău. Stabilește o „întâlni-
re” cu fiecare dintre copiii tăi cel puțin o dată la două săptămâni.
8. Fii creativ când e vorba să-ți găsești timp pentru copiii tăi.
9. Respectă creșterea în maturitate a copiilor tăi.
10.Transformă-ți casa în cel mai atractiv loc din lume. Păstrează
ordinea, frigiderul să fie plin și să nu lipsească dulciurile. Creea-
ză o atmosferă de căldură și ospitalitate.
Încurajează implicarea în activități care merită. Copilul care par-

ticipă la activități – extracurriculare la școală – cântă în orchestra școlii,
e angajat la revista școlii sau activează ca mentor, respectiv consilier – și
este implicat în biserică sau într-un program comunitar de muncă volun-
tară – își va face prieteni care sunt implicați în aceleași activități. Vor fi,
de obicei, copii cu o influență pozitivă asupra celorlalți.
Cât e încă în gimnaziu, ajută-ți copilul să-și formeze niște abilități
care îi vor deschide ușile pentru activități interesante la liceu. Aceste abi-
lități îi vor oferi un statut, îi vor da satisfacție, îi vor permite să se implice
în activități constructive și îi vor aduce în cale oportunități de a se îm-
prieteni cu „copii buni”. O persoană care e respectată pentru abilitățile ei
într-un anumit domeniu va fi mai des respectată și în alte decizii. Slujbele
de după orele de școală – tunsul gazonului, supravegherea bebelușilor,
livrarea ziarelor sau vânzarea de produse – îi învață pe copii să fie respon-
sabili și le dă încredere. Îi învață cum să se descurce cu situațiile în care
sunt implicați oameni.
Ajută-ți copilul să învețe cum să se îmbrace frumos și cum să se

comporte în diverse situații sociale. Copilul care e sigur pe el în relația
cu ceilalți va fi mai rar în situația de a se simți copleșit de presiunea de
grup. Știe cum să se descurce. Respectat fiind de ceilalți copii, va simți că
aparține grupului, chiar dacă nu e întotdeauna de acord cu ce vor ceilalți
să facă.
Ajută-ți preadolescentul să învețe cum să-și aleagă haine atractive,
care se potrivesc personalității sale, dar și tipului de corp pe care îl are.
Aplicați bunele maniere și un comportament potrivit la o întâlnire în

cadrul activităților de seară din familie. Copiii mai mari îi pot ajuta pe
cei mai mici. Caută în librării cărți bune care să trateze aceste subiecte.
Modelează în cămin abilitățile sociale.
Stabilește clar liniile directoare pentru comportamentul copilului
tău. „Tata spune că n-am voie” e o acoperire destul de bună pentru deci-
zia unui copil. Familia este protectoarea standardelor. O cercetare de la
Institutul Search arată că adolescenții cu o credință matură și atitudini
pozitive față de biserică, în general, vin din familii care au standarde clare
de comportament și le și aplică. Aceeași cercetare arată că adolescenții
acceptă mai ușor standardele familiei decât pe cele din biserică sau de la
școală. Mame și tați, depinde de noi!
E nevoie de mult timp petrecut pe genunchi și în studiul Cărții Sale
pentru a putea spune care e diferența între chestiunile morale, în care
ar trebui să luăm o poziție clară, și mofturile culturale trecătoare, fără
implicații morale reale, chiar dacă ele sunt diferite de modul în care noi
făceam lucrurile. De asemenea, e nevoie de și mai multă rugăciune pentru
a căpăta răbdarea și puterea de a rămâne la convingerile noastre și de a
aplica consecințele. Să fii părinte nu e pentru oricine. E cea mai provoca-
toare profesie din lume.
Încurajează-ți copilul să-și ia de timpuriu angajamente în pri-
vința valorilor. Pe măsură ce copilul tău se apropie de clasele a VII-a
și a VIII-a, discutați serios despre presiunea din perioada adolescenței.
Scoate-l la o masă în oraș, doar cu mama și cu tata. Purtați o discuție de
suflet despre puritatea sexuală și bucuriile pe care le implică păstrarea ei
pentru noaptea nunții. Dacă tu însuți ți-ai păstrat virginitatea până la
căsătorie, ceea ce vei spune va fi autentic. Dacă nu, gândește-te cu grijă
cum vei răspunde când va întreba: „Voi ați fost virgini în noaptea nunții?”
E bine să dai un răspuns sincer: „Nu, și întotdeauna am regretat. Vreau
ca tu să ai parte de bucuria pe care eu nu am avut-o.” Oferă-i copilului un
simbol vizibil al purității (pentru o fată, ar putea fi o broșă în formă de
inimă, cu inițialele ei și cu data inscripționată pe spate, pe care i-o poate
dărui soțului ei în noaptea nunții, ca semn al purității pe care o aduce în
relația lor). Pregătește un bilet atractiv (e ușor de făcut pe calculator) cu
un verset din Biblie și un angajament de virginitate pe care să-l semneze
copilul. Propune-i copilului să ieșiți în fiecare an, de ziua lui, pentru a

reînnoi angajamentul. Responsabilitatea familiei reduce foarte mult din
presiunea care vine din partea colegilor.
Un angajament luat din timp ajută enorm în câteva dintre cele mai
grele decizii: Nu mă voi droga. Nu voi fuma și nu voi consuma alcool.
Deciziile ferme luate dinainte face ca momentul de presiune să fie depășit
mai ușor. Nu lăsa aceste decizii în voia sorții. Fă tot ce e posibil pentru
a-ți încuraja copilul să facă promisiuni ferme, bazate pe valori solide.
Învață-ți copilul cum să recunoască și cum să răspundă presiunii

de grup. Sharon Scott, în Peer Pressure Reversal: An Adult Guide to De-
veloping a Responsible Child, sugerează că un copil, după ce își dă seama că
e într-o situație de presiune de grup, are nevoie să dispună de anumite in-
strumente care să-l scoată din acea situație în 30 de secunde. Altfel, va ceda.
Să iasă dintr-o situație rea în 30 de secunde presupune ca el să apeleze la
niște răspunsuri automate pe care le poate folosi aproape fără să gândească.
Trebuie să le practice din timp pentru a le transforma în automatisme.
Copiii resimt cel mai mult această presiune din partea celor mai
apropiați prieteni sau a iubitului/iubitei. Aceste situații sunt cel mai greu
de refuzat, deoarece copilului îi va fi frică să nu piardă relația de prietenie.
Metodele de a rezolva situația fără stricarea relației vor da într-adevăr
roade aici.
Pasul 1: Învață-ți copilul să recunoască tacticile prin care se pune

presiune. Începând cu 6-7 ani (sau chiar mai devreme), învață-l care sunt
semnele pe care să le urmărească, semne care îi arată că ceilalți copii în-
cearcă să-l convingă să facă ceva ce n-ar trebui. Pune-l să fie atent la locul
de joacă sau când e cu prietenii lui, pentru a vedea dacă își dă seama când
cineva face presiuni asupra altor copii. Ce face el însuși atunci când vrea
să convingă un prieten să facă ceva?
Cuvintele exacte variază de la o generație la alta sau de la o cul-
tură la alta, însă mesajul de bază este același: „Fă ce-ți spun, că, dacă
nu, o să râd de tine! N-o să mai fii prietenul meu!” Într-un sens figurat,
copilul spune: „O să te distrug!” Dacă copilul tău nu se poate gândi la cu-
vinte „dinamită”, sugerează-i câteva din vremea copilăriei tale sau auzite
recent... „laș”, „bebeluș”, „fricos”, „băiatul lu’ mama”. În mod normal, acestea
l-ar pune pe gânduri. Faceți o listă cu fraze și cuvinte „dinamită”. Reca-

pitulați aceste metode de a pune presiune, până ajunge să le recunoască
ușor. Exersați construind fraze care pun sau nu pun presiune. Vezi cât
de repede le recunoaște pe cele „dinamită”. În capul său, ar trebui să audă
imediat: „Dinamită! Trebuie să am grijă!”
De asemenea, limbajul corpului și tonul vocii sunt puncte-cheie
ale „situațiilor-dinamită”. Descifrați împreună cum se comportă copiii
în general când pun presiune asupra altora – își schimbă tonul vocii, se
înghesuie în așa fel încât să nu fie văzuți de un adult, privesc în jur cu
prefăcătorie etc. Jucați pe roluri câteva dintre aceste situații, în așa fel în-
cât copilul tău să recunoască imediat „situațiile dinamită” după cuvintele
spuse, după tonul vocii sau limbajul corpului.
Imediat ce recunoaște o „situație-dinamită”, copilul ar trebui să se
gândească la consecințele care ar apărea dacă cedează. Va avea proble-
me cu cineva? E vreo regulă pe care ar încălca-o? E un lucru interzis de
poruncile lui Dumnezeu? Trebuie să se gândească la toate acestea foarte
repede și să ajungă la o concluzie: „Nu vreau să fac asta” sau „E în regulă
să fac asta”.
Pasul 2: Învață-l cum să răspundă tacticilor prin care se pune
presiune asupra lui. Adu-i aminte că are la dispoziție doar 30 de secun-
de pentru a rezolva situația. După acestea, e foarte probabil să cedeze.
Are doar două șanse să spună „nu”. Apoi, trebuie să părăsească scena,
potrivit celor prezentate de Scott. Tehnicile de răspuns trebuie practicate
până devin automatisme. (Vezi cartea lui Scott pentru mai multe detalii
despre cum să înveți și să exersezi aceste răspunsuri.)
Răspunsul copilului tău la presiune trebuie să fie potrivit persona-
lității sale. Unii copii pot rezolva o situație printr-o glumă, dar alții ar da
cu nasul de pământ dacă ar încerca o abordare umoristică. Asigură-te că
îți cunoști copilul și știi ce ar fi mai confortabil pentru el. Asigură-te că ai
cel puțin patru sau cinci opțiuni. În fond, opțiunile se încadrează în trei
categorii: Spune „nu”; ia totul în glumă; deviază discuția.
Să trecem rapid prin aceste răspunsuri. Sunt multe modalități de a
spune „nu”. Copilul ar putea spune doar „nu” – „nu acum”, „nu pot”, „vezi-ți
de treabă”, „nu astăzi”. Sau ar putea pur și simplu să plece de acolo. Să se
îndepărteze. Să se poarte ca și cum ar fi jignit. Să plece relaxat. Încrezător.
S-ar putea preface că nu a auzit, ar putea ignora întreaga sugestie și să se

ocupe de altceva. Ar putea să refuze găsindu-și o scuză – „nu mă lasă ai
mei”, „am alte planuri”, „nu prea am chef”, „am treburi de făcut”.
Să fii amuzant presupune să ai un anumit talent, dar umorul se poa-
te învăța. Copiii răspund bine la umor. Poate fi amuzant, oferind o scu-
ză chiar trăsnită: „Trebuie să stau de vorbă cu florile mele”; „chiar trebuie
să spăl dinții canarului”; „nu pot – mă consultă FBI-ul cu privire la o
problemă”; „directorul are nevoie să-mi dau cu părerea la cum să conducă
școala”. Sau ar putea să se arate cu adevărat șocat: „Nu pot să cred că ai
face asta!” Glumele sunt, evident, ridicole. Ceilalți copii râd și tensiunea
scade, dar înțeleg mesajul – el nu are de gând să facă ce i s-a sugerat.
Poate să devieze discuția schimbând brusc subiectul – „Hei, ce ziceți
să mergem la mine să ascultăm noul CD pe care mi l-am cumpărat?” Ar
putea și să schimbe direcția tacticilor de presiune: „Laș? Trebuie să fii,
ca să recunoști unul”; „dacă mai vrei să fim prieteni, mai bine nu întrebi”.
Orice tip de răspuns trebuie exersat, până când copilul se simte
complet confortabil să-l dea. Trebuie să-l servească cu aplomb și încre-
dere. În mod repetat, treceți prin pașii prin care poți ieși dintr-o situație
urâtă: spune ce ai de spus (nu mai mult de două răspunsuri), apoi întoar-
ce spatele și pleacă fără alte comentarii sau argumente. Pleacă demn și în-
crezător și găsește altceva de făcut. Subliniază regula celor 30 de secunde
– intrarea și ieșirea dintr-o situație urâtă în 30 de secunde!
Cercetările asupra modului în care putem influența gândirea celor-
lalți sugerează că e mai ușor să domini un grup dacă îți declari convinge-
rea de la început. Dacă îți prezinți ideile într-o manieră pozitivă, probabil
că și alții te vor urma. Învață-ți copilul această tehnică. Oferă-i o serie de
idei pozitive de activități pe care le poate sugera, în loc să folosească altele
negative. Exersarea acestor idei acasă până devin automatisme va pregăti
copilul să se confrunte cu succes cu presiunea de grup negativă. Asigură-te
că știe mereu unde te poate găsi și că are credit pentru a te suna. „Vino
să mă iei” ar trebui să te trimită în misiunea de salvare fără alte întrebări.
Inspiră-le copiilor idealurile înalte ale Cuvântului lui Dumne-
zeu. Au nevoie de un „așa zice Domnul” clar, care să stea la baza princi-
piilor pe care le-au învățat. Căutați împreună în Cuvântul lui Dumnezeu
îndrumări pentru situațiile cu care copilul s-ar putea confrunta. Provoa-
că-l să mențină zilnic o relație cu Dumnezeu. Demonstrează-i tu însuți

cum se face acest lucru. Împărtășește-i din experiența ta de umblare cu
Dumnezeu, momentele dificile, precum și cele glorioase. Când Isus e cel
mai bun prieten al tău, e mai ușor să spui „nu” celorlalți prieteni care
vor să faci ceva ce L-ar jigni pe cel mai bun Prieten al tău.
Cultură: Poartă o discuție de suflet cu partenerul tău de căsnicie
(sau cu tine însuți, dacă ești un părinte singur). Vezi care sunt diferențele
culturale care separă copiii de adulți. Ce puteți face în așa fel încât copiii
să petreacă mai mult timp cu adulții decât cu cei de vârsta lor? Decideți
concret ce veți face pentru a petrece mai mult timp împreună cu copiii
voștri.
Influențarea: Alege un subiect de „propagandă” pentru a-l discuta
într-o seară petrecută în familie: Ce e presiunea de grup? Cum îi afectea-
ză pe copii? Cum e să ai un iubit/o iubită? Ce fac copiii la întâlniri? Ce
trebuie să știi înainte de a conduce o mașină? Ce fel de activități revigo-
rante ne vor recrea cu adevărat mințile și corpurile? Ce fel de copii devin
buni prieteni?
Introducerea în adolescență: La aniversarea de 13 ani a copilului
tău, planifică un moment intim, petrecut cu mama și cu tata. Să fie ceva
special. Discutați despre responsabilitățile care vin odată cu perioada
adolescenței și cu maturizarea. Faceți o listă cu îndemânările pe care tre-
buie să și le dezvolte până la absolvirea liceului, până când ajunge la facul-
tate sau își găsește un loc de muncă. Decideți care sunt potrivite pentru
anul respectiv. Faceți un plan. Verificați în fiecare an progresul pe care
l-ați făcut și adăugați planului noi îndemânări.
Hobby-ul familiei: Votați împreună pentru un nou hobby pe care
să-l dezvoltați împreună. Puneți timp deoparte pentru a începe acest lucru.
Timp de întâlnire: Stabilește o „întâlnire” cu fiecare dintre copii, cel
puțin o dată la două săptămâni. La acea întâlnire, copilul alege ce vrea să
faceți și unde să mergeți.
Înfățișarea personală: Alegeți-vă culorile în familie (care să se asor-

teze) sau participați la un seminar de asortare a culorilor. Învățați apoi
cum să alegeți haine care să se potrivească la culori. Un mic secret: Când
toate culorile se potrivesc, ai nevoie de mai puține haine, însă impresia e
că ai mai multe.
Presiunea de grup: Învață-i pe copii abilități de combatere a pre-
siunii de grup. Dezvoltați acest lucru în familie, incluzând și copiii mai
mici, și pe cei mai mari. Folosiți ideile din acest capitol sau studiați o
carte despre presiunea de grup. Vezi dacă au vreuna la librăria creștină
din localitatea ta.
Prietenia cu Isus: Citiți împreună o carte despre rugăciunea efi-
cientă. Practicați apoi ce ați învățat. Începeți un jurnal de rugăciune al
familiei, în care să scrieți cererile de rugăciune și răspunsurile primite.
Prietenia cu Isus: Stabiliți un moment al zilei în care toți membrii
familiei să petreacă un timp personal de comuniune cu Isus. Primele 15
minute după ce s-au trezit e o variantă bună pentru multe familii. Dis-
cutați despre ce puteți face în acest interval de timp. Ajută fiecare copil
să-și pregătească un coșuleț cu „provizii” pentru timpul petrecut cu Isus
– casete, cărți, Biblie, un jurnal. Chiar și copiii foarte mici se pot bucura
de un timp special petrecut cu Isus.
PRINCIPII DE BAZĂ PENTRU A FACE FAȚĂ

PRESIUNII DE GRUP
1. Crește influența familiei.
2. Implementează de timpuriu ideea că uneori nu putem să facem
ce fac toți ceilalți.
3. Începe devreme „propaganda”.
4. Încurajează orientarea mai degrabă spre familie decât spre colegi.
5. Încurajează implicarea activă în activități folositoare.
6. Stabilește linii directoare pentru comportamentul copilului tău.
Ține-te de ele. Stabilește care sunt consecințele devierii de la
acestea.
7. Încurajează-ți copilul să-și ia dinainte un angajament față de va-

lori.
8. Învață copilul cum să recunoască și cum să răspundă presiunii de
grup.
9. Inspiră-i idealuri înalte din Cuvântul lui Dumnezeu. Încurajează o
relație personală cu Isus.
Cine se-aseamănă se-adună. (Proverb american)

Partea a doua:
FRUCTELE
POMULUI
VALORILOR:
Cum să îi ajutăm
pe copii să învețe
valorile specifice
Valorile încep cu Dumnezeu
Toate valorile cresc în solul dragostei.
Iubirea lui Dumnezeu, plantată în inima ta,
se exprimă prin aceste valori.
Ele dau substanță dragostei.
Dragostea se bucură de adevăr. Credință în Dumnezeu

Dragostea nu se bucură de nelegiuire.
Dragostea are încredere întotdeauna.
Dragostea nu este nepoliticoasă. Respect
Dragostea protejează întotdeauna. Responsabilitate
Dragostea nu va pieri niciodată.
Dragostea este plină de bunătate. Bunătate și compasiune
Dragostea nu ține socoteala greșelilor.
Dragostea se bucură de adevăr. Onestitate și integritate
Dragostea nu se bucură de nelegiuire.
Dragostea nu se laudă. Umilință
Dragostea nu se umflă de mândrie.
Dragostea nu caută folosul său.
Dragostea nu se mânie. Autocontrol
Dragostea este (îndelung) răbdătoare. Răbdare și perseverență
Dragostea suferă totul.
Dragostea nu pizmuiește. Mulțumire și recunoștință
Dragostea nu va pieri niciodată.
Dragostea nădăjduiește totul. Loialitate și angajament
(Vezi 1 Corinteni 13.)

CAPITOLUL 10
CREDINȚA
ÎN DUMNEZEU
Astfel, credința vine în urma auzirii;
iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17)
Roada Duhului este... credincioșia. (Galateni 5:22)
lisha, o fetiță de trei ani, privea nedumerită în timp ce familia ei
A s-a așezat pe o bancă, în biserică, așteptând să înceapă slujba. În

curând, mama simți cum cineva o trage de mânecă și o auzi pe
Alisha, care-i șopti: „Mami, educatoarea ne-a spus că biserica este casa
lui Dumnezeu. Unde e patul Lui? Unde gătește?” Mama încercă să-și as-
cundă amuzamentul sub un zâmbet și îi răspunse: „Îți explic după slujbă.”
Allan, de nouă ani, plângea fără ca cineva să-l poată consola. Pier-
duse cuțitul special de vânătoare pe care tatăl său i l-a făcut din oțel dur
și piele. Când pornise pe câmpul de lucernă de lângă casa lor, cuțitul era
în siguranță în tocul lui, atașat de curea. Dar, în capătul celălalt al câm-
pului, când a vrut să-l scoată, nu mai era. Cum să-l mai găsească într-un
câmp de lucernă? Mama lui l-a îmbrățișat și i-a spus încrezătoare: „Hai
să chemăm toată familia și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să găsim
cuțitul. El știe exact unde se află acum.” Așa că toți din familie s-au adu-
nat și s-au rugat ca Dumnezeu să-i ajute să găsească cuțitul. Apoi au ieșit
toți să-l caute, încercând să urmeze toți pașii pe care îi făcuse Allan. Un
strigăt de triumf! Tatăl a găsit cuțitul, ascuns între niște fire de lucernă.
Altă reuniune de familie. Și mai multe rugăciuni. De data aceasta însă,
zâmbete largi le luminau fețele, iar toate rugăciunile răsunau de mulțu-

mire: „Mulțumim, Doamne!”
Liza, nepoata noastră de 14 ani, se confruntă cu o schimbare ma-
joră. Până acum, și-a trăit toată viața pe o frumoasă insulă din Caraibe.
Părinții au decis să se mute înapoi în Statele Unite. Recent, mi-a trimis
acest e-mail: „Mă sperie gândul mutării. Mă tot întreb dacă oamenii de
acolo o să mă placă și dacă o să reușesc să-mi fac prieteni. Toate acestea
mă sperie, dar știu că, odată ajunsă acolo, o să fie bine. Dumnezeu va fi cu
mine și știu că va fi bine.” Evident, se bazează pe Dumnezeu să o ajute să
treacă prin această schimbare drastică. Părinții ei i-au transmis credința
în Dumnezeu. I-am auzit spunând: „Dumnezeu ne va conduce. El are
totul sub control.”
Trei, nouă sau paisprezece. Vârsta nu contează. Totul e despre
transmiterea mai departe a credinței noastre în Dumnezeu către copii
– una dintre cele mai mari bucurii, iar uneori una dintre cele mai mari
bătăi de cap ale unui părinte.
Credința în Dumnezeu este cea mai importantă valoare pe care o
poți transmite copiilor tăi. Ea susține toate celelalte valori. Fără ea, va-
lorilor le lipsesc fondul și semnificația. Valorile ar deveni mai degrabă
lucruri pe care le facem – acțiuni în afară –, decât consecința naturală a
prezenței lui Dumnezeu în mințile și inimile noastre. Valorile încep cu
Dumnezeu. Depune tot efortul posibil pentru a-ți îndrepta copiii spre
credința în Dumnezeu. Pentru început, gândește-te ce înseamnă să ai
credință în Dumnezeu în viața de fiecare zi?
CÂND AM ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU...

Cred că Isus a murit pe cruce pentru a mă salva,
SPERANȚĂ
pentru că mă iubește și vrea să fiu cu el întotdeauna.
ÎNCREDERE Cred că Dumnezeu îmi vorbește prin Cartea Sa
– Biblia. Știu că vrea să mă supun Cuvântului Său.
CREDINȚĂ Am încredere că Dumnezeu îmi conduce și îmi
îndrumă viața.
SIGURANȚĂ
Știu că Dumnezeu mă va ajuta când voi avea
CONVINGERE probleme. Am încredere că El îmi va arăta ce am de
făcut.
CREDINȚA ÎN DUMNEZEU 127
Știu că Isus îmi va ierta orice greșeală și va acoperi toate păcatele

mele cu viața sa perfectă.
Vreau ca Isus să fie cel mai bun prieten al meu. Vreau ca El să mear-
gă alături de mine în fiecare zi, să mă țină de mână și să mă ridice când
mă poticnesc sau cad.
Isus îmi dă curajul de a-mi trăi convingerile, chiar dacă e dificil. El
este întotdeauna cu mine.
PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU ASUPRA

CREDINȚEI
Credința este darul lui Dumnezeu pentru orice om. El promite să
ne dea credință, dacă noi o cerem. Nu ne putem fabrica de unii singuri
credința – Dumnezeu este Cel care ne-o dă. Credința înseamnă să ai în-
credere că Dumnezeu va fi cu tine chiar și când nu știi ce se va întâmpla
în continuare în viața ta. Dumnezeu va onora credința ta.
OAMENI DIN BIBLIE

Folosește următorul ghid pen-
tru copiii tăi:
Și credința este o încredere
Evrei 11 este intitulat capitolul
neclintită în lucrurile nădăjduite,
credinței. Prezintă oameni care au o puternică încredințare despre
făcut lucruri remarcabile ca urmare lucrurile care nu se văd.
a credinței lor în Dumnezeu. Câți (Evrei 11:1)
oameni sunt menționați în Evrei
11 datorită credinței lor? Faceți o Trăiesc în credința în Fiul lui
Dumnezeu, care m-a iubit și S-a
listă cu acești oameni. Căutați apoi
dat pe Sine Însuși pentru mine.
în Biblie și vedeți dacă puteți găsi (Galateni 2:20)
întreaga poveste. Discutați despre
credința lor. Aceasta le-a dat un Pe deasupra tuturor acestora,
mare curaj, iar mulți dintre ei au luați scutul credinței, cu care
făcut lucruri extraordinare pentru veți putea stinge toate săgețile
arzătoare ale celui râu.
Dumnezeu. Ce alte lucruri au făcut
(Efeseni 6:16)
ei, prin credință, dar nu sunt menți-
onate în acest capitol?
Au fost momente când acești

Luptă-te lupta cea bună oameni au uitat de credința lor în
a credinței. (1 Timotei 6:12) Dumnezeu? Ce s-a întâmplat? Ce
Întârește-te și îmbărbătează-te.
a făcut Dumnezeu atunci când ei
Nu te înspăimânta și nu te în- au uitat de El? Alege un personaj
grozi, căci Domnul, Dumnezeul favorit „al credinței”. Află tot ce
tău, este cu tine în tot ce vei face. poți despre el. Caută într-un dic-
(Iosua 1:9) ționar biblic, într-o concordanță
sau o enciclopedie. Poate găsești
Încrede-te în Domnul
din toată inima ta și nu te bizui la bibliotecă o carte despre acea
pe înțelepciunea ta! persoană. Creează ceva inspirat de
Recunoaște-L în toate căile tale, acea persoană – un desen sau o pic-
și El îți va netezi cărările. tură, o sculptură, o poveste, o piesă
(Proverbele 3:5-6)
de teatru, o poezie, un obiect ma-
nual etc.
CUM SĂ-ȚI AJUȚI COPIII SĂ-ȘI DEZVOLTE

CREDINȚA?
Deși credința este un dar de la Dumnezeu, sunt multe lucruri pe
care le puteți face în cadrul familiei, pentru a-i ajuta pe copii să accepte
acest dar.
ÎNDRUMĂRI GENERALE
1. Creează cu grijă o atmosferă de cămin care să îndrepte spre
Dumnezeu. Copiii absorb atmosfera din jurul lor. Aceasta se simte de
cum intri într-o casă. Creează o atmosferă spirituală și de credincioșie,
aproape palpabilă. Întreabă-te: „Dacă un străin ar veni în casa noastră,
ar simți că suntem oameni credincioși lui Dumnezeu?” Capitolul 5 are
câteva sugestii cu privire la cum să creezi o astfel de atmosferă.
2. Împărtășește-ți bucuria pe care o simți în Dumnezeu. Copiii
sunt atrași de bucurie și fericire. Vorbiți despre lucrurile speciale pe care
le-a făcut Dumnezeu pentru familia voastră. Mulțumiți-I zilnic pentru
binecuvântările Sale. Creați un carnețel al familiei, intitulat „Bucurie de
la Dumnezeu”. Scrieți în el bucuriile speciale oferite de Dumnezeu ție și

familiei tale. Împărtășiți-vă unii altora momentele în care ați simțit dra-
gostea și iertarea lui Dumnezeu. Vorbiți despre harul Său. Bucurați-vă
împreună! Dacă nu îți vine în minte niciun motiv de bucurie pe care să-l
împărtășești, roagă-L pe Dumnezeu să îți arate bucuria Lui. Scrie fiecare
lucru care îți vine în gând. Încetul cu încetul, bucuria Lui îți va umple
inima și o vei transfera cu naturalețe asupra copiilor tăi.
3. Roagă-te cu și pentru copiii tăi în fiecare zi. În timpul zilei,
înalță multe rugăciuni scurte, prin care să Îi comunici lui Dumnezeu bu-
curiile, îngrijorările sau nevoile tale. Discută cu Dumnezeu pe toată du-
rata zilei. Copiii tăi vor deprinde același obicei, iar Dumnezeu va deveni
prietenul și confidentul lor. Rugăciunea să fie un obicei bine înrădăcinat,
la începutul și sfârșitul fiecărei zile. Adună întreaga familie în jurul tău,
în fiecare dimineață, înainte de a-i trimite afară, să înfrunte lumea. Roa-
gă-te să fie ocrotiți de îngeri și ca Duhul Sfânt să fie cu fiecare membru
al familiei în timpul zilei. Roagă-te pentru orice problemă care apare în
timpul zilei sau pentru cele care constituie o continuă îngrijorare pen-
tru familia voastră. Roagă-te pentru decizii, greșeli, evenimente speciale
sau ispite, pentru relațiile de prietenie și pentru alții. Roagă-te ca Duhul
Sfânt să fie cu copiii tăi tot timpul.
4. Ca familie, citiți și studiați Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare
zi. Alegeți un moment al zilei când toți pot fi relaxați și se pot bucura
de experiența studiului Cuvântului lui Dumnezeu. Folosiți o versiune
modernă, pe care copiii s-o înțeleagă mai bine. Explicați-le frazele dificile.
Selectați pasaje scurte, care să aibă o semnificație pentru copii și care să
le ghideze comportamentul. Orice ai face, nu folosi Cuvântul lui Dum-
nezeu ca un ciocan deasupra capetelor lor. Îi vei îndepărta, iar ei Îl vor
respinge pe Dumnezeu. În schimb, lasă-i să se frământe cu privire la în-
țelesul unui text biblic și să vină cu propriile idei. Ai încredere că Duhul
Sfânt va vorbi copilului tău.
5. Împărtășește-le copiilor tăi propria experiență a credinței.
Adu-ți aminte să „trăiești valorile”. Modelul pe care tu îl oferi vorbește
cel mai tare! Împărtășește-le experiența credinței tale, cu suișurile și co-
borâșurile ei. Vor vedea, astfel, credința ca o parte reală a vieții tale și își
vor dori să aibă aceeași credință. Demonstrează cu propria viață puterea

harului lui Dumnezeu.
6. Fii deschis față de copiii tăi în dialogul cu privire la credință
și Dumnezeu și discutați împreună despre întrebările și îngrijorările
lor. Nu lăsa ca credința și convingerile privitoare la Dumnezeu să devi-
nă cele mai secrete lucruri ale familiei. Discutați deschis și liber despre
Dumnezeu. Ascultați cu grijă care sunt nevoile copilului și întrebările
nerostite. Răspundeți cu dragoste și interes, fără să criticați. Copiii pot fi
conduși cu grijă, însă nu forțați, să aibă credință în Dumnezeu. Dirijea-
ză-i cu însăși credința ta.
7. Ajută-ți copilul să-și dezvolte o legătură personală de credință
cu Isus și Dumnezeu, din ce în ce mai mare. Într-un final, ceea ce con-
tează este credința personală a copilului. Toate ideile de mai sus trebuie
să conveargă spre a-l ajuta în dezvoltarea unei relații personale de credin-
ță cu Isus și Dumnezeu.
SUGESTII PRACTICE
Am ales două subiecte importante, în cadrul cărora să prezint câteva
îndrumări specifice: Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. Ambele sunt
cruciale pentru a-ți ajuta copilul să-și dezvolte credința în Dumnezeu, ca
cea mai importantă valoare a vieții lor. Ele vor forma temelia de nezdrun-
cinat pentru toate celelalte valori.
» CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

Cuvântul lui Dumnezeu este motivul credinței noastre – el ne sus-
ține credința; ne dă răspunsuri la dilemele vieții, asigurare în dificultăți,
un sentiment de legătură în momente de stres și promisiuni pentru viitor.
Fără o conexiune reală cu Cuvântul lui Dumnezeu, copilul nu-și va putea
dezvolta credința în Dumnezeu. Urmează sugestiile de mai jos pentru
a-ți ajuta copilul să dezvolte o relație cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu:
Arată-ți dragostea și respectul pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
Folosește-l în fiecare zi, într-o manieră plină de iubire și reverență. În-
dreaptă-te spre Biblie pentru a primi ajutor în treburile zilnice; cere îm-
plinirea făgăduințelor cu privire la nevoile familiei. Alege un loc special
de onoare unde să țineți Biblia familiei. Împărtășește-le ce ai descoperit

tu însuți studiind Biblia, precum și bucuria pe care o simți prin Cuvântul
lui Dumnezeu.
Asociază studiul Bibliei cu propria dragoste și grijă. Fă din
studiul Bibliei un moment special de apropiere a familiei. Învățați din
Cuvântul lui Dumnezeu într-o atmosferă de susținere iubitoare. Evi-
tă confruntările mânioase sau criticile asociate cu Biblia. Fă în așa fel
încât Biblia să fie asociată cu voioșia, fericirea, dragostea, tandrețea și
simpatia.
Transformă studiul Bibliei într-un moment vesel și interesant.
Creează amintiri vesele în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Folosește jo-
curi biblice, jucați anumite scene pe roluri, folosiți imagini, casete audio și
înregistrări video. Oferă-i copilului o Biblie specială. Fă ca acest moment
să-i rămână în amintire ca fiind special. Creează multe ocazii în care Bi-
blia să fie folosită acasă. Arată că Biblia este interesantă prin introduce-
rea unor elemente ajutătoare, precum obiceiuri din Biblie, geografia sau
istoria acelor timpuri. Evită discursurile lungi, remarcile tendențioase și
cuvintele grele.
Învață-i pe copii principii biblice care să-i ajute în viață. Subli-
niază principiile pozitive. Arată care sunt motivele biblice pentru a
avea credință. Căutați în Biblie răspunsuri la întorsăturile și schim-
bările care apar în fiecare zi. Ajută copilul să se gândească singur la ce
spune Biblia – ce ar trebui să facă? Încurajează-l să memoreze verse-
te-cheie care să-l încurajeze și ghideze în viitor. Fă ca memoratul Scrip-
turii să fie amuzant și interesant. Personalizează Biblia, raportându-te
la interesele și nevoile copilului, dar și la situațiile încurcate care pot
apărea.
Învață-i pe copiii mai mari cum să folosească diverse metode de
studiu al Bibliei. Când adolescenții sau preadolescenții spun că Biblia
este „plictisitoare”, provoacă-i să învețe ceva nou: opinii diferite cu privire
la inspirația Bibliei; cum și de ce a fost scrisă Biblia; cum am ajuns să
avem Biblia; cum să folosești diferite cărți (concordanțe, atlase, dicțio-
nare, comentarii, enciclopedii, documente originale); principii inițiale de
interpretare a Bibliei (precum contextul, unitatea Scripturii, temele im-
portante ale Bibliei, Biblia ca autoritate finală); referințe și note de subsol

pe un anumit subiect; privire de ansamblu asupra evenimentelor istorice
importante din fiecare perioadă; cele mai importante texte-cheie pentru
doctrinele Bibliei. Nu presupune că, dacă copilul tău merge la o școală
sponsorizată de biserică, își va însuși toate aceste lucruri. Mulți adulți
habar nu au cum să studieze Cuvântul lui Dumnezeu. Studiul Scripturii
oferă adâncimi fără sfârșit de noi înțelesuri. Provoacă-i pe copii să cerce-
teze în profunzime.
» RUGĂCIUNEA
Rugăciunea este legătura copilului cu Dumnezeu, linia directă de
apel către Regele universului. Copiii mai mici sunt credincioși în mod
natural, așa că vor primi rugăciunea cu brațele deschise. Nimic nu este
prea greu pentru Dumnezeu!
Roagă-te des împreună cu copiii. Începe de când sunt bebeluși.
Sunt convinsă că Duhul Sfânt înconjoară copilașul cu dragostea lui
Dumnezeu și că bebelușul simte ceva diferit când părinții se roagă îm-
preună cu el. Roagă-te în mod normal pentru masă și înainte de culcare,
în așa fel încât rugăciunea să devină o parte previzibilă în viața lui.
Începe învățându-l pe copil să facă rugăciuni simple, spontane.
Imediat ce începe să vorbească, poate repeta după tine una sau două ru-
găciuni. Pe măsură ce își dezvoltă vocabularul, va începe să se roage în
mod spontan. Copiii nu au nevoie să învețe rugăciuni pe de rost. Per-
mite-le să se roage după cum simt în inima lor, fără să le repete înainte.
„Binecuvântează pe mama și pe tata, pisica și câinele.”
Introdu treptat mai multe aspecte ale rugăciunii. Pe măsură ce
copilul crește, familiarizează-l cu diferitele componente ale rugăciunii:
Te iubesc, Doamne! (lauda); Este ziua mea (comuniunea cu Dumnezeu);
Îmi pare rău, am greșit (mărturisirea); Îți mulțumesc! (recunoștința); Aju-
tă-mă! (cereri). Prezintă-i câte un lucru pe rând. Folosește-l în rugăciune.
De exemplu, învață copiii să-I spună lui Dumnezeu în fiecare rugăciune
că Îl iubesc. Asigură-te că faci lucrul acesta când te rogi tu însuți. Copiii
se pricep foarte bine la partea cu Ajută-mă! – au multe cereri și e posibil
ca rugăciunea lor să constea doar în solicitări. Treptat, copiii vor învăța
să-și exprime dragostea față de Dumnezeu, să-I vorbească despre ce au
făcut în ziua respectivă, să-și mărturisească greșelile, să fie recunoscători

și să-I spună lui Dumnezeu care sunt nevoile lor.
Ajută-ți copiii să experimenteze rugăciunea ca o prietenie cu
Isus. Rugăciunea e ca și cum ai vorbi cu un prieten. Isus este prietenul
lor special, care nu-i părăsește niciodată și care nu-i provoacă la ceartă.
El este întotdeauna acolo, dorind să le fie prieten și ajutor. În perioada
școlii primare, copiii se maturizează în gândire cu privire la prieteni și
relațiile de prietenie. Isus, ca prieten, se potrivește perfect gândirii lor
mai mature. Prietenia lor cu Isus se poate transforma într-o experiență
de reală bucurie și siguranță. Asta e ceea ce au nevoie să vadă adolescenții
în tumultul acestor ani.
Creează un model de rugăciune pe care vrei să-l experimenteze
copiii tăi. Când copiii sunt foarte mici, roagă-te simplu, pentru ca ei să
poată înțelege. Pe măsură ce cresc, roagă-te într-un mod care să se potri-
vească noilor lor abilități mentale. Copiii mai mari și adolescenții trebuie
să știe clar ce înseamnă rugăciunea în viața lor – luptele interioare, măr-
turisirile din inimă, credința care este esența comunicării cu Dumnezeu.
Ajută-i pe copii să prindă gustul comunicării cu Dumnezeu, iar ei își vor
dori mai mult. S-au întâlnit cu Regele.
DIFICULTĂȚI CU PRIVIRE LA CREDINȚĂ ȘI

ÎNCREDERE?
Credința în Dumnezeu își are rădăcinile în prima treaptă de con-
strucție a personalității – încrederea. Dacă această treaptă lipsește, unei
persoane – chiar și unui adult – îi va fi greu să aibă încredere în Dum-
nezeu. Bebelușii învață să aibă încredere de timpuriu. Dacă sunt hrăniți
când le e foame, mângâiați când suferă, dacă li se vorbește și sunt îmbră-
țișați și, în general, dacă se simt bine, învață să aibă încredere în lumea din
care fac parte. În primul an de viață, ei învață că cei care au grijă de ei vor
răspunde nevoilor lor. Ajung să creadă că lumea e un loc destul de bun.
Apare încrederea! Toate celelalte părți ale personalității lor sunt constru-
ite apoi pe acest fundament.
Unii copii nu au experiența unui mediu așa grijuliu în primii ani de
viață. Unii sunt mai degrabă abuzați decât iubiți. Alții experimentează
încrederea de timpuriu, însă au experiențe rele mai târziu – mame care

își abandonează familia sau un vecin care abuzează sexual copilul. Încre-
derea dispare.
Unora dintre copii le e dificil să aibă încredere și credință în oameni
(prin urmare, și în Dumnezeu) din motive mai ușor de remediat. Nu se
pot baza pe cuvântul părinților lor. Promisiunile nu înseamnă nimic pen-
tru ei, iar pedepsele cu care îi amenință nu vin niciodată. Vorbele adul-
ților nu au nicio însemnătate, iar acțiunile lor sunt imprevizibile. Tatăl
promite o vizită, dar nu apare niciodată și nici nu sună. Într-o zi, mama
se poartă drăgăstos și cu grijă, într-o alta e aspră și rece. Copilul nu știe
niciodată care sunt reacțiile pe care le va primi. Încrederea dispare.
Încrederea și credința în Dumnezeu încep cu încrederea în cei care
au grijă de noi pe pământ. Încrederea este o floare fragilă care cere o îngri-
jire iubitoare. Copiii care și-au pierdut încrederea – sau nu au învățat-o
niciodată – devin adeseori răutăcioși, mânioși, sfidători și necooperanți.
Sau, pur și simplu, fac ce vor și ignoră dorințele adulților care fac parte
din viața lor. Uneori ei devin șmecheri și prefăcuți, deși pe dinafară par
agreabili. Păstrează tot ce e al lor. Nu au prieteni, pentru că prietenia se
bazează pe încredere reciprocă.
Ce poți face dacă îți dai seama că la capitolul încredere copilul tău
are probleme serioase? Dacă motivele sunt grave, mergi imediat la un
consilier creștin, care să te ajute să rezolvi aceste chestiuni profunde.
Dacă motivele sunt ușor de înțeles și de rezolvat, fii atent la ce se întâm-
plă în familie. Îți ții promisiunile față de copii? Faci ce spui că vei face?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să te schimbi, pentru ca, prin tine,
copiii să-L întrezărească pe Cel în care merită să ai întotdeauna încre-
dere. Schimbarea cere timp, dar poți reconstrui încrederea în copiii tăi.
Pe măsură ce se va întâmpla acest lucru, vor începe să apară credința și
încrederea în Dumnezeu.
Dacă un adult, în mod special, s-a dovedit a fi nedemn de încredere,
copilul poate simți o reală bucurie și uimire să găsească pe Cineva demn
de încredere – Dumnezeu. Subliniază ideea că Dumnezeu iubește copiii,
are grijă de ei și este mereu demn de încredere. Dumnezeu este priete-
nul care nu pleacă niciodată și părintele care nu abandonează niciodată.
Duhul Sfânt este mângâietorul de care are nevoie fiecare copil când are
probleme. Citiți-i povestiri din Biblie despre Dumnezeu și ajută-ți copi-

lul să învețe promisiunile care scot în evidență încrederea în Dumnezeu.
Credința în Dumnezeu poate părea dificilă pentru un copil crescut
într-o familie în care s-a pus accent pe „gândește singur (pentru tine)” și
a avea „o dovadă științifică” pentru orice. E posibil ca părinții cu o edu-
cație înaltă să fi fost obișnuiți să desconsidere credința în Dumnezeu și
să se bazeze pe propria judecată. Uneori, această atitudine lasă destul
de puțin spațiu pentru încrederea în Dumnezeu și călăuzirea Sa. Totul
trebuie știut din timp și explicat. Călăuzirea lui Dumnezeu este rareori
menționată și chiar luată în derâdere. Este un risc al nivelului înalt de
educație.
Dacă în casa voastră s-a creat o atmosferă care nu ia în serios credin-
ța, va trebui să remediezi situația. Roagă-te pentru credință. Ea poate fi
combinată cu o rațiune solidă. Copiii tăi au nevoie de tine, ca model de
persoană care gândește și are și credință. Fă un efort serios să te bazezi pe
Dumnezeu. Discută această situație cu partenerul tău de viață. Începeți
să vorbiți despre credință. Dați-I crezare lui Dumnezeu și ajutați-i pe
copii să capete credință în Dumnezeu. După cum spunea și Kant, uneori
e nevoie să lași la o parte cunoștința pentru a face loc credinței. Ce în-
seamnă asta pentru tine?
Mersul încrederii: Leagă-l la ochi pe unul dintre copii. Un alt copil
sau un adult va fi ghidul copilului legat la ochi. Ghidează copilul prin
diferite părți ale casei, în special prin acele locuri unde un ghidaj este
absolut necesar din cauza obstacolelor sau a spațiilor strâmte de trecere.
Ghidul îi vorbește persoanei legate la ochi, pentru a o direcționa. Alți
membri ai familiei pot încerca să-i distragă atenția, dându-i direcții false
sau făcând mult zgomot. Inversați apoi rolurile, până când fiecare mem-
bru al familiei are șansa să conducă și să fie condus. Eliminați elementele
de distragere a atenției, în cazul copiilor prea mici.
Întrebări: Cum te-ai simțit când nu puteai vedea pe unde mergi?
Ai avut încredere în ghidul tău? Te-a adus ghidul înapoi de unde
ai plecat, fără să dai peste nimic în cale? Te-ai lăsat influențat de vre-
una din îndrumările greșite? Ce a trebuit să faci pentru a merge fără
să dai peste nimic? Ce asemănări sunt între acest joc și încrederea în

Dumnezeu?
Știi ce o să se întâmple cu tine mâine? Nimeni nu știe. Avem încre-
dere că Dumnezeu va fi cu noi. El ne va ghida. Cine încearcă să ne facă
să părăsim drumul bun, dându-ne direcții false? Ce putem face?
Ascunzișul leului: Citește 1 Petru 5:8. Potrivit Cuvântului lui
Dumnezeu, trăim într-un ascunziș al leului. Uau! Îți aduci aminte de
Daniel și noaptea petrecută în groapa cu lei? Cum a reușit să iasă teafăr
de-acolo? (Citește povestea din Daniel 6.) A petrecut o singură noapte în
groapa cu lei, însă Dumnezeu spune că noi trăim tot timpul într-un loc
plin de lei. Satana ar vrea să ne înghită și să ne distrugă. Cum ne poate
distruge?
Ia niște ziare și caută articole care îl descriu pe Satana ca pe un leu
care urlă. (Crime, ticăloșii, ură, cruzime, lăcomie etc.) Uită-te pe o listă
de filme. Membrii familiei pot spune ce au auzit despre filme – nuditate,
sex, violență, limbaj urât, lipsă de respect etc. Satana încearcă să ajungă
la toți.
Dacă le place copiilor să deseneze, desenați niște lei. Scrieți pe fie-
care câte una din metodele folosite de Satana, leul care răcnește, pentru
a-i prinde pe copii. E nevoie de curaj ca să trăiești în același loc cu un leu.
Cine ne păzește? Cine ne dă curaj să spunem „nu”? Cine ne protejează de
leu? La final, terminați desenul (sau suprafața unui panou cu informații),
lipind o fotografie a copilului tău în centru, cu o fotografie a lui Isus în
fața copilului, protejându-l de leii care îl înconjoară. Isus este îmblân-
zitorul de lei. El ne păzește de Satana, leul care răcnește. El va ține leul
departe de noi.
Pentru copiii mai mici: Ei nu vor înțelege simbolismul din imaginea
cu leii, dar poți face jocul interesant pentru ei lăsându-i să se poarte ca
leii. Dă fiecărui leu numele unui lucru rău pe care Satana încearcă să-i
convingă pe copii să-l facă – neascultare, obrăznicie, minciună etc. Lasă-i
pe copii să vină cu sugestii pentru aceste nume. Copiii pot „răcni” pe po-
dea, încercând să înghită un frate sau un ursuleț de pluș sau o păpușă.
Mama sau tata îl pot reprezenta pe Isus, care protejează copilul de lei.
Cartea de rugăciune a familiei: Fă o carte de rugăciune a familiei,
despre diferitele părți ale rugăciunii (Te iubesc, Doamne!; Este ziua mea;
Îmi pare rău, am greșit; Mulțumesc!; Ajută-mă!). Faceți acest lucru ca ac-
tivitate de familie. La secțiunea Mulțumesc, copiii pot lipi fotografii cu
lucrurile pentru care sunt recunoscători în mod special, inclusiv fotogra-
fii în care apar ei împreună cu acele lucruri. Ar putea fi amuzant pentru
copii să-și facă fotografii și pentru secțiunile Îmi pare rău, am greșit! și
Ajută-mă! Cartea e completă cu o imagine frumoasă a lui Isus.
Jurnalul de rugăciune al familiei: Începeți un jurnal de rugăciune
al familiei. Scrieți acolo răspunsurile pe care le-ați primit la rugăciuni.
Copiii mai mari pot scrie și cererile, cei mai mici le pot desena. Roagă-te
pentru fiecare dintre aceste cereri. Asigură-te că lași loc pentru experi-
ența prin care Dumnezeu răspunde la rugăciune. Datează fiecare cerere
și fiecare răspuns. Copiii care au avut experiența aceasta a unui jurnal
de rugăciune al familiei, de obicei, vor dori să-și facă propriul jurnal de
rugăciune, pe măsură ce își dezvoltă credința în Dumnezeu.
ÎNȚELEPCIUNE ÎN CITATE
Încă de la începutul lumii, oamenii înțelepți și-au transmis mai
departe înțelepciunea. Povestitorii au transmis lucrurile înțelepte noii
generații. Într-un final, poveștile cu tâlc și proverbele au devenit parte
a culturii și sunt pomenite peste tot, de către părinți pentru copiii lor.
Marii gânditori au scris maxime care provoacă la gândire.
Ce spuneau părinții tăi despre credința în Dumnezeu și despre cu-
raj? Transmite și tu aceste lucruri mai departe, copiilor tăi, sau îi poți lăsa
pe ei să aleagă o zicală preferată dintre cele de mai jos, ori ar putea chiar
să-și creeze una proprie.
Cel mic în credință nu va fi niciodată mare decât în eșec.
Un suflet fără credință este ca un observator fără telescop.
A trebuit deci să-mi tăgăduiesc cunoașterea, pentru a face loc credinței.
(Immanuel Kant, 1787)
Du-te până unde poți vedea cu ochii. Când ajungi acolo, vei vedea și
mai departe.
Când Dumnezeu te ține de mână, nu poți cădea.
Dacă nu crezi în ceva, vei crede orice.
În ce privește stilul, ia-te după ceilalți; în privința principiilor, fii tare ca o

stâncă. (Thomas Jefferson)
CREDINȚA ÎN NATURĂ
„Întreabă dobitoacele și te vor învăța. Sau întreabă păsările cerului,
iar ele îți vor spune. Vorbește pământului, iar el te va învăța; și peștii mă-
rii îți vor povesti.” (Iov 12:7-8)
Dumnezeu ne vorbește prin natură, cea de-a doua carte a Sa. Fa-
milia voastră poate învăța foarte mult despre valori prin natură. Păstrea-
ză-ți ochii deschiși pentru a vedea semnele din natură, care îți vor întări
credința.
Fluturii ne oferă o ilustrație minunată despre ce face în noi credința
în Dumnezeu. Observă cum o omidă se transformă în crisalidă și apoi
cum se transformă într-un fluture frumos – o nouă creatură complet di-
ferită de omidă.
Credința în Dumnezeu va face din tine un om nou, cu valorile Sale.
Îți vei dori să fii ca El și să trăiești ca un prieten al Său în fiecare zi. Vei fi
o persoană complet nouă.
Copacii pot fi de multe feluri și forme – palmieri, stejari, arțari, pini,
sequoia. Unii au rădăcini foarte adânci și flexibile. Pot rezista vânturilor,
uraganelor și furtunilor puternice pentru că rădăcinile le sunt ancorate
adânc, în pământ. Copacii cu rădăcini superficiale sau care cresc într-un
sol pietros și fin sunt distruși cu ușurință de furtuni. Caută într-o enci-
clopedie de științe imagini cu diferiți copaci și sistemele lor de rădăcini.
Desenează rădăcinile copacilor care cresc în zona voastră. Comparați ti-
purile de sol în care cresc aceștia.
Prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu și învățând despre El, ră-
dăcinile inimii se înfig adânc în pământ. Când îți ancorezi puternic rădă-
cinile în Cuvântul lui Dumnezeu, nu vei fi distrus de ispitele diavolului.
Nu poți fi supărat și zdrobit. Ești păzit de credința ta în Dumnezeu.
Păsările arată deseori un mare curaj atunci când își apără puii. Mus-
carul cenușiu va da cu ciocul și se va arunca în mod repetat spre șoimul
care îi invadează teritoriul, chiar dacă șoimul e de câteva ori mai mare de-
cât el, până când acesta va părăsi terenul. Șoimul de pradă pare de neîn-
vins în fața unui muscar cenușiu, care e de mărimea unei păsări-cardinal.

Dar muscarul cenușiu nu acordă nicio atenție mărimii invadatorului. Își
apără puii cu un mare curaj – și câștigă, în cele din urmă.
Dumnezeu îți dă și ție curaj, chiar dacă ceilalți copii sunt mai mari
și foarte răutăcioși. El te va ajuta să-ți aperi credința. Tu și cu mine vom
ieși câștigători alături de Dumnezeu!
CREDINȚA, ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI
De obicei, Isus explica valorile prin povești despre lucrurile zilnice
pe care le vedeau oamenii cărora le vorbea. Fă la fel cu copiii tăi. Foloseș-
te-te de ce li se întâmplă lor sau prietenilor lor pentru a deschide drumul
către ceea ce copilul tău simte sau gândește.
1. Ricardo: Am învățat mult pentru acest test și m-am rugat ca
Dumnezeu să mă ajute să-mi aduc aminte, însă El nu a făcut acest lucru.
Am picat la un examen pentru că nu m-a ajutat să-mi aduc aminte ce am
învățat. De ce nu m-a ajutat Dumnezeu, așa cum a promis că va face?
2. Josh: Sunt prea timid și mi-e greu să susțin sus și tare ceea ce cred.
Nu am foarte mult curaj. Pare ușor pentru alți copii. Ei au mai multă
credință? Cum pot să am și eu mai multă?
3. Adriana: Prietena mea Daleela este foarte încrezătoare. Merge
peste tot și vorbește cu oricine despre orice. Dacă nu am o așa încredere
înseamnă că îmi lipsește credința în Dumnezeu? Mă simt speriată și mi-e
frică de faptul că ceilalți copii vor râde de mine. Cum să fac să am mai
multă încredere?
4. David: Întotdeauna mă gândesc la cel mai rău lucru care s-ar pu-
tea întâmpla. Mi-e greu să am speranță că lucrurile se vor îndrepta într-o
direcție bună. Tot timpul mă gândesc că, de fapt, o să fie mai rău, indife-
rent de ce fac eu. Speranța e parte din credința în Dumnezeu? Cum pot
să fiu optimist când știu sigur că lucrurile se vor termina prost?
5. Marijane: Uneori mă simt descurajată și deprimată. Fac atât de
multe lucruri rele, încât cred că Isus nu le poate ierta pe toate. Nu voi fi
niciodată ca El. Aș putea foarte bine să renunț de pe acum. Poate Isus să
ierte orice fac rău? Uită El cu adevărat acele lucruri? Chiar va salva El un
copil ca mine? Cum pot să fiu sigur de asta?
6. Estrellita: Instructoarea de la biserică ne-a vorbit despre ceva ce

se numea „har”. Nu am înțeles despre ce era vorba. Harul e despre Dum-
nezeu? Ce are asta a face cu mine?
PRINCIPII-CHEIE DE DEZVOLTARE A
CREDINȚEI ÎN DUMNEZEU
1. Creează cu grijă o atmosferă a casei care să îndrepte gândurile
spre Dumnezeu.
2. Împărtășește-le copiilor experiența personală de credință și bu-
curia pe care o simți în Domnul.
3. Roagă-te cu și pentru copiii tăi în fiecare zi.
4. Împreună cu toată familia, citiți și studiați Cuvântul lui Dumne-
zeu în fiecare zi.
5. În discuțiile cu copiii voștri, fiți deschiși cu privire la Dumnezeu
și credință, precum și în privința întrebărilor și îngrijorărilor lor.
6. Ajută-ți copiii să-și dezvolte o legătură de credință personală cu
Isus și cu Dumnezeu, din ce în ce mai puternică.
CAPITOLUL 11
RESPECTUL
Arătați respect față de toți oamenii. Iubiți pe frații și surorile voastre
din familia lui Dumnezeu. Respectați-L pe Dumnezeu. Onorați regele.
(1 Petru 2:17; parafrazare)
espectul este rar în zilele noastre. Elevii își bat joc de profesori
R și plănuiesc moduri de a se răzbuna dacă sunt disciplinați sau

primesc notele pe care le merită. Copiii sunt nerespectuoși față
de părinți. Oamenii se ceartă cu polițiștii. Vânzătorii își ignoră clienții
și îi tratează cu dispreț. Paginile ziarelor sunt pline de furturi și crime.
Șoferi mânioși amenință cu arma alți șoferi. Tinerii și adulții își distrug
corpurile cu droguri, alcool și tutun. Adulții abuzează de copii, iar copiii
abuzează de adulți. Oamenii sunt implicați în războaie etnice și își bat joc
de Dumnezeu. Unde a dispărut respectul?
Când țin seminare pentru părinți despre valori, rog fiecare grup de
lucru să decidă care sunt cele mai importante șase valori pe care trebuie
să le învețe copiii. Respectul a apărut în aproape fiecare grup, în topul
celor mai importante șase valori. Cu siguranță, este una dintre cele mai
importante valori. Poartă pe umerii ei multe alte valori. Cum să-ți ajuți
copilul să învețe să aibă respect față de Dumnezeu, față de ceilalți oa-
meni, față de sine și față de natură? Cum îi poți învăța să trăiască vieți
respectabile într-o lume care a luat-o razna din lipsă de respect? Cum îi
poți învăța să trăiască după regula de aur – să-i trateze pe ceilalți așa cum
ar dori să fie ei tratați?
Ce înseamnă respectul în viața de zi cu zi?
CÂND SUNT RESPECTUOS...

Mă închin lui Dumnezeu cu reverență. Ajut la
STIMĂ
îngrijirea bisericii și sunt ascultător de pastor și de
CONSIDERAȚIE instructoare.
Mă respect prea mult ca să-mi fac singur rău
ONOARE
corpului și minții. Dumnezeu m-a creat ca persoană
REVERENȚĂ unică. Nimeni nu este ca mine.
Sunt politicos. Nu mă comport necuviincios.
ÎNCHINARE Nu mă impun în fața celorlalți, deoarece respectul se
ADORARE bazează pe dragoste.
Îmi pasă de nevoile altor oameni. Îi las pe alții
DRAGOSTE înaintea mea. Nu am o atitudine de tipul „eu primul”.
CURTENIE Am grijă de lucrurile mele. Nu distrug lucrurile
altora.
Ofer locul meu oamenilor mai în vârstă. Îi ajut să-și care bagajele
grele și îi salut politicos, cu voioșie. Ascult ce au de spus.
Nu îmi bat joc niciodată de oamenii care sunt diferiți de mine.
Fac tot ce pot pentru a ajuta pe cineva de care se iau ceilalți pentru
că e diferit. Am prieteni din diferite rase și culturi. Îmi place să văd cum
trăiesc ei. Nu încerc să-i forțez să fie
ca mine, pentru că respect diferen-
țele dintre noi. Sfânt și înfricoșat
Fac ceea ce îmi cer persoanele este Numele Său.
(Psalmii 111:9)
care reprezintă o autoritate – poli-
ția, profesorul, directorul, părinții. În Numele lui Isus
Nu sunt niciodată nepoliticos cu ei. să se plece orice genunchi.
Respect regulile comunității (Filipeni 2:10)
și ale școlii din care fac parte. De
Vă rugăm, fraților, să priviți bine
asemenea, mă supun regulilor fa-
pe cei ce se ostenesc între voi,
miliei mele. Fac tot ce pot ca să am care vă cârmuiesc în Domnul
grijă de lumea naturală. Nu fac rău și care vă sfătuiesc.
viețuitoarelor sau mediului încon- (1 Tesaloniceni 5:12)
jurător.
RESPECTUL 143
RESPECTUL DIN PERSPECTIVA

LUI DUMNEZEU
Dumnezeu a creat lumea și fi-
ecare viețuitoare din ea. Își iubește
În cinste, fiecare să dea
creația cu o iubire pe care noi, ca întâietate altuia.
simple ființe umane, nu o putem în- (Romani 12:10)
țelege. Fiecare persoană este unică,
creată cu un scop special, creată cu Cinstește pe tatăl tău
și pe mama ta.
o scânteie din imaginea divină. Lui (Exodul 20:12)
Dumnezeu îi pasă de creația Sa, Își
revarsă dragostea peste fiecare per- Căci ați fost răscumpărați cu un
soană și caută, în schimb, prietenia preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu
în trupul și în duhul vostru, care
și dragostea noastră. El ne respectă sunt ale lui Dumnezeu.
și ne dă libertatea de a alege să fim (1 Corinteni 6:20)
prieteni cu El. Vrea ca noi să-I ofe-
rim Lui, celor din jur, dar și lumii Fie că mâncați, fie că beți,
să faceți totul pentru
naturale, aceeași dragoste și același slava lui Dumnezeu.
respect. Dacă Dumnezeu, ca rege al (1 Corinteni 10:31)
universului, Își iubește și respectă
atât de mult creația, cum am putea Să nu ucizi.
(Exodul 20:13)
noi să fim mai prejos? Trebuie să ne
respectăm pe noi înșine, ca creație a Al Domnului este pământul.
Sa și ca scop al dragostei Sale. Până (Psalmii 24:1)
la urmă, am fost creați după chipul
lui Dumnezeu.
OAMENI DIN BIBLIE

Prin Scriptură, Dumnezeu ne indică în mod clar faptul că așteaptă
din partea noastră să-L respectăm, ca rege al universului. Legile Sale,
de asemenea, trebuie respectate. Dumnezeu a făcut clar acest lucru la
muntele Sinai (Exodul 20:18-20). A dat instrucțiuni specifice cu privire
la sfințirea tabernaculului din pustie (Exodul 25-27), a Templului din
Ierusalim (1 Regi 5-8), și cu privire la respectul datorat obiectelor, pre-
oților și ceremoniilor (Exodul 28-30). Când niște tineri și-au bătut joc
de Elisei, unul dintre profeții Domnului, El și-a arătat imediat supărarea

(2 Regi 2:23-25).
Cuvântul lui Dumnezeu conține multe relatări despre respectul
pentru autorități. Când a fost chemat la rege, Daniel s-a purtat în mod
respectuos față de acesta (Daniel 2:27-45). Iosif a arătat respect față de
Potifar și față de faraonul Egiptului (Geneza 39:41). Abigail s-a purtat
cu respect față de David, spunându-i „domnul meu”, și i-a dăruit provizii
pentru el și soldații lui (1 Samuel 25:14-35). David a refuzat să-l omoare
pe Saul, dușmanul său, chiar dacă a avut ocazia perfectă, pentru că era
rege și îi purta respect (1 Samuel 24:6).
Dumnezeu, de asemenea, arată respect și o dragoste infinită pentru
fiecare. Când Petru a negat că ar avea vreo legătură cu Isus, el nu a fost
abandonat de Domnul. În schimb, Isus l-a reasigurat pe Petru de trei ori
că este acceptat și reabilitat (Ioan 21:15-19). Un înger i-a adus lui Ilie
mâncare și l-a încurajat când se simțea descurajat și deprimat (1 Regi
19:1-9). Dumnezeu l-a iertat pe regele David după ce a comis adulter și a
ucis un om (2 Samuel 12:13-14). Dumnezeu a trimis un sol pe un drum
în deșert, pentru a-l învăța pe etiopianul care dorea să știe mai multe
despre Salvator (Faptele 8:26-40).
Poveștile de mai sus sunt doar câteva sugestii. Biblia conține multe
alte exemple de manifestare a respectului. Când vrei să-i înveți pe copii
despre respect, selectează câteva dintre aceste povești. Citește-le, trans-
formă-le în piese de teatru, scenete, vorbește despre ele, modelând astfel
gândurile copiilor. Desenează sau pictează un colaj; scrie o relatare ca
pentru prima pagină a unui ziar, sau parafrazează una din Biblie, dându-i
o aplicație modernă. Inventează un cântec; fă un model al povestirii din
hârtie, lemn, lut sau piese Lego. Reconstituiți povestirea într-o piesă de
teatru. Jucați-vă cu povestirea până devine parte a sentimentelor și a mo-
dului de gândire al copilului, până face parte din el.
CUM SĂ-I AJUȚI PE COPII SĂ DEZVOLTE

O ATITUDINE RESPECTUOASĂ
Respectul are ca fundament faptul că orice ființă umană este valoroa-
să în ochii lui Dumnezeu. Dacă înțelegem acest lucru, vom privi fiecare
individ cu respect. Acesta este principalul lucru despre respect. Respec-
RESPECTUL 145
tă-te pe tine însuți și pe ceilalți pentru că Dumnezeu te iubește și iubește

pe oricine din această lume. Respectul transmite dragostea lui Dumnezeu
către oricine. Dragostea este esența fundamentală a respectului.
1. Transmite copiilor tăi un mesaj puternic de dragoste și respect.
Cel mai convingător lucru pe care îl poți face pentru a-i învăța pe copiii
tăi respectul este să îi tratezi cu respect. Un copil sau un adult respectat îi
va respecta, la rândul lor, pe ceilalți. Dacă nu simți că ești respectat, nu îi
vei respecta pe ceilalți. Atât este de simplu și de complicat. Fă-i pe copiii
tăi să se simtă din plin iubiți și respectați. Mulți părinți își iubesc copiii,
însă nu îi respectă. Ce înseamnă să îți respecți copiii?
Ascultă-ți cu adevărat copiii. Oprește-te din ceea ce faci și ascultă-i.
Fă comentarii potrivite. Arată-le că ideile lor contează.
Respectă sentimentele copiilor tăi. Copiii au sentimente, să știi. Sen-
timentele lor sunt reale. De fapt, sentimentele lor sunt mai puternice și
le domină mai mult viața decât cele ale adulților. Sentimentele lor sunt
rănite mai ușor. Uneori, adulții vorbesc despre copii în prezența lor, ca
și cum ei n-ar avea sentimente. Ai grijă să nu le rănești sentimentele cu
remarci sarcastice sau disprețuitoare cu privire la eșecurile lor. Nu-i pune
niciodată la punct prin vorbe. Întreabă-te: Aș spune acest lucru despre
cel mai bun prieten al meu sau despre colegul meu de muncă, în pre-
zența lor? Dacă răspunsul este nu, atunci nu-l spune nici cu privire la
copilul tău.
Respectă individualitatea copilului tău. Evită comparațiile. Nici măcar
frații nu sunt la fel. Dumnezeu ne-a făcut pe fiecare diferiți. Ajută fiecare
copil să-și dezvolte propriile abilități. Dă-le libertatea să ia decizii potri-
vite vârstei lor. Respectă deciziile pe care le iau. (Vezi capitolul 8 pentru
idei despre cum să îți ajuți copilul să învețe să ia decizii.)
Respectă intimitatea copilului. Nu-i citi scrisorile. Bate la ușă înainte
să intri în camera lui. Nu-i împrumuta hainele fără să-i ceri voie. Fiecare
membru al familiei are dreptul de a-și păstra lucrurile de preț într-un loc
sigur, unde ceilalți nu au acces.
Respectă abilitățile pe care le dezvoltă copilul în creșterea lui, pentru a le
folosi în a-și conduce și direcționa viața. Nu te purta cu Domnișoara Trei-
sprezece-ani așa cum te porți cu Domnul Nouă-ani. Nu încerca să con-

trolezi fiecare minut al vieții adolescentului tău. Bineînțeles că va face
boacăne, dar va învăța din acele experiențe și va lua decizii mai bune în
viitor. Și se va simți respectat.
Dacă îți tratezi copilul cu respect, el va fi ca o oglindă, tratându-te pe
tine și pe ceilalți la fel, cu respect. Propriul tău exemplu este cheia pentru
un copil respectuos.
2. Tratează-ți partenerul și familia extinsă cu respect și dragoste.

Respectă-ți partenerul și familia extinsă în toate modurile menționate
mai sus. Aceste îndrumări sunt valabile și pentru adulți, de asemenea.
Ascultă. Respectă sentimentele, individualitatea și intimitatea. Nu încer-
ca să conduci viața tuturor după cum ai chef. Dacă tu și partenerul tău
sau alți adulți care locuiesc cu voi vă certați des și vă jigniți unul pe celă-
lalt, copiii vor asimila la un nivel profund aceste lecții de lipsă de respect,
care vor fi aproape imposibil de șters.
3. Încearcă să vezi ce e bun în oameni. Nu-i critica și nu-i certa.

Când, în mod constant, cauți să vezi ce e bun în oameni și vorbești despre
aceasta, se va prinde și de copii această atitudine. Se vor concentra, la rân-
dul lor, asupra calităților celor din jurul lor. Dar dacă ai obiceiul de a criti-
ca și a mustra aspru oamenii pe care îi cunoști, așteaptă-te ca și copiii tăi
să facă la fel. Cum să manifeste copilul tău respect față de pastor sau față
de directorul de educație religioasă, când tot ce ai de spus despre aceștia
se rezumă la lucruri negativei? Da, știu, unii lideri nu merită respect, însă
majoritatea da. Păstrează-ți gândurile pentru tine. Du-te personal la li-
derul slab și încearcă să-l sprijini și să-l întărești în munca lui. Dacă nu
faci altceva decât să critici bunicii – sau alte rude – nu te poți aștepta la
o relație bună între copii și restul familiei; nu-și vor respecta rădăcinile.
4. Fii respectuos și onorează-i pe cei în vârstă. Oamenii care îi

tratează pe bătrâni cu respect se poartă la fel și cu ceilalți, de obicei. Bă-
trânii sunt vulnerabili. De foarte multe ori, sunt principala țintă a copi-
ilor și adolescenților nerespectuoși. De când sunt mici, învață-i pe copii,
prin propriul comportament și exemple pozitive, cum să-i respecte și să-i
onoreze pe cei în vârstă. Bătrânii trebuie prețuiți pentru înțelepciunea pe
RESPECTUL 147
care o au și pentru contribuțiile aduse prin viața lor. Un copil ar trebui

întotdeauna să ofere locul unui bătrân. Ia-ți timp să ajuți la căratul unui
bagaj, când vezi pe cineva care are nevoie de ajutor. Dă o mână de ajutor
când e nevoie. Ascultă-le poveștile cu interes, chiar dacă le-ai mai auzit
înainte. Lor le face o mare plăcere să le spună. Adu-ți aminte că, într-o
zi, și tu vei fi în vârstă, iar copiii tăi se vor purta cu tine așa cum văd că te
porți tu cu bunicii lor.
5. Manifestă o preocupare afectuoasă față de cei cu dizabilități

sau care sunt în situații dezavantajate. Fă tot ce poți pentru a ajuta.
Fă-le cunoștință copiilor tăi cu persoane care au dizabilități. Oprește-te
și stați de vorbă puțin, zâmbește și oferă-ți ajutorul, dacă e necesar. Mulți
copii care aparțin păturii de mijloc a societății trăiesc o viață atât de pro-
tejată, încât nu realizează că sunt copii care suferă cu adevărat de foame
și de frig – poate chiar în orașul lor. Imaginile de la televizor nu pot lua
locul unei imagini reale a unei persoane fără adăpost. Dacă sunt persoane
în orașul vostru care nu au unde locui, du-i pe copii să-i vadă în locurile
în care se află aceștia. Gândiți-vă apoi la ce puteți face pentru a-i ajuta.
Puteți fi voluntari la pregătirea unor mese pentru ei sau puteți aduna pă-
turi, pe care apoi să le distribuiți. Am citit o povestire în revista Reader’s
Digest despre un copil de gimnaziu care a adunat sau a confecționat mai
mulți saci de dormit pentru persoanele fără adăpost din orașul său.
6. Includeți în cercul dumneavoastră de prieteni oameni de dife-

rite rase și culturi. E posibil ca acest lucru să presupună un efort în plus,
deoarece, deseori, zona noastră de confort include oameni din aceeași
rasă, cultură și religie. Ieși în afara zonei de confort a familiei tale. Merită
efortul. Vei învăța mai multe despre diferite culturi. Copiii tăi vor deveni
„persoane internaționale”, cu o privire amplă asupra lumii și o largă cu-
riozitate despre oameni și modul lor de viață. Se vor simți confortabil
în jurul oamenilor diferiți de ei înșiși. Vor fi poate inspirați să învețe o
altă limbă – un avantaj pentru un viitor CV. Cu toate acestea, efortul
tău nu va avea niciun rezultat dacă faci remarci disprețuitoare la adresa
lor și vorbești despre ei folosind nume jignitoare. Vorbește întotdeauna
cu respect, despre oricine. Spune clar copiilor tăi că nu vei tolera remarci
nepoliticoase sau denigratoare despre nimeni.
7. Învață-ți copiii să fie curtenitori cu orice persoană pe care o

întâlnesc. Curtenia crește pe umerii respectului. Nu există o serie de re-
guli postate de vreun expert al curteniei. Nepoata lui Emily Post, care
scrie în prezent la rubrica despre curtenie a revistei Good Housekeeping,
de multe ori le aduce aminte cititorilor că a fi curtenitor înseamnă să îl
respecți pe celălalt și să-l tratezi așa cum îți dorești să fii tratat tu. „Te rog”,
„mulțumesc” și „cu plăcere” arată că ești o persoană atentă. Mesajele de
mulțumire sunt apreciate de cei care fac un cadou.
Totuși copiii nu sunt amabili în mod natural. Vor fi cu atât mai
curtenitori cu cât vor fi tratați cu respect și amabilitate de părinții lor,
dar probabil că doar exemplul tău nu va fi suficient pentru a-i învăța pe
copii să aibă un mod de viață plin de amabilitate. Va trebui să fii explicit
cu privire la modul în care dorești să se comporte copiii tăi și să insiști
ca ei să se conformeze acestuia. Fii tu însuți curtenitor. Insistă în fiecare
zi pe „cuvintele magice”. Ajută-i pe copii să scrie note de mulțumire. Îți
ia timp să crești un copil amabil, dar se poate. Copiii politicoși primesc
multe aprecieri de la ceilalți. Sunt plăcuți de toată lumea. Și, bineînțeles,
asta îi face să se simtă bine în pielea lor. E ca un cerc profitabil pentru
toată lumea.
8. Sprijină și respectă autoritățile și legile comunității din care
faci parte. Când le spui copiilor tăi: „Uită-te și spune-mi dacă e poliția
pe-aici”, în timp ce ai depășit limita de viteză cu 15 km, le transmiți un
puternic mesaj de lipsă de respect față de legile comunității și ale țării.
Copiii prind repede. Să nu te surprindă că o să întâlnești atitudinea când
adolescentul tău va fi la volan. Să ignori legile e oricum în firea unui ado-
lescent, cu atât mai mult dacă a crescut într-un mediu în care legile și
ordinea au fost tratate cu impertinență și dispreț.
Exemplul tău are un rol foarte important aici, dar trebuie și să le
explici ce faci, asigurându-te că și copiii se supun. „Vom traversa pe la
trecerea de pietoni pentru că e mai sigur și așa spune și legea.” „Vom purta
întotdeauna centurile. Dacă respectăm legea, suntem în siguranță.” Legile
de circulație sunt cele de care ne lovim în fiecare zi, dar mai sunt și regu-
lile cu privire la ora stingerii și la abținere, respectul față de proprietatea
celorlalți. Mai sunt și regulile școlii și ale bisericii, regulile impuse de li-
deri și profesori.
RESPECTUL 149
Viața socială devine mai ușoară dacă respectăm legile și autoritățile.

Dacă tu îi respecți pe cei din conducerea școlii și a bisericii, e foarte pro-
babil că și copiii tăi vor face asta.
9. Învață-i pe copii să se respecte pe ei înșiși și corpurile lor.

Începe să-i înveți de mici, pe copii, obiceiuri de viață sănătoase și cum
să-și respecte corpul. Învață-i să mănânce mâncare bună, să se odihneas-
că suficient și să facă exercițiu zilnic, să evite substanțele dăunătoare și
să-și țină corpurile curate. Învață-i să se respecte pe ei înșiși – nu rosti
lucruri disprețuitoare despre ei și nici nu accepta ca alte persoane să facă
acest lucru. Bineînțeles, poți fi un bun exemplu încurajându-i și sprijinin-
du-i, fără să îi cerți. Învață-i cum să recunoască semnele unui potențial
abuz și cum să evite să fie prinși într-o situație de acest fel. Educația se-
xuală face parte și ea din acest pachet al respectului de sine. Mergi la cea
mai apropiată librărie, unde vei găsi cărți pe care să le citești împreună
cu copiii mai mici sau pe care le-ar putea citi singur adolescentul tău. Fii
deschis discuțiilor pe acest subiect. E mai bine să învețe aceste lucruri de
la tine decât de la prieteni sau de la televizor.
10. Învață-i pe copii să îi trateze pe cei din jur așa cum ar vrea
să fie și ei tratați. Regula de aur este esența respectului. Se aplică pri-
etenilor și neprietenilor, oamenilor pe care îi iubești și oamenilor cu
care ți-e dificil să relaționezi, membrilor familiei și străinilor. În ori-
ce situație, se pune această întrebare: Cum mi-ar plăcea să fiu tratat
dacă aș fi în această situație? Copiii mici abia învață să înțeleagă cum
se simt ceilalți. Încep să experimenteze empatia. Trebuie să practice
mult acest obicei, de a se gândi la cum se simt ceilalți, înainte de a pu-
tea aplica regula de aur. (Capitolul 15, care vorbește despre bunătate
și compasiune, oferă sugestii despre cum poate un copil să-și dezvolte
empatia.)
Copilul de ciclu primar ar putea înțelege mai bine, pentru că e mai
mare. Întreabă-l: „Dacă alți copii ar râde de tine, cum ți-ar plăcea să fii
tratat?” („Mi-ar plăcea ca un alt copil să vină să mă apere și să fie pri-
etenul meu”) „Dacă i-ai împrumuta prietenului tău patinele, cum ți-ar
plăcea să ți le înapoieze?” („Să mi le înapoieze repede și în bune condiții”)
„Te jucai cu mingea cu prietenii tăi, iar mingea a spart geamul de la baia
casei de lângă. Dacă tu ai fi vecinul, cum ți-ar plăcea să fii tratat?” („Să
vină să-mi spună că este făptașul și să se ofere să plătească înlocuirea
geamului .”) Regula de aur funcționează de fiecare dată.
11. Arată-le copiilor cum să se poarte cu reverență în prezența

lui Dumnezeu și cum să-L laude prin adorare. Astăzi, mulți oameni
arată foarte puțin respect față de Dumnezeu, Regele universului. Vor-
besc cu El în mod necuviincios, merg la biserică în hainele de zi cu zi,
Îi folosesc numele ca să înjure și aruncă Biblia, Cuvântul Său, la un loc
cu multe alte cărți. Dacă ai fi invitat într-o audiență la regele sau regina
unei țări moderne, cum te-ai pregăti și cum te-ai purta? Îmi imaginez că
ai studia care este forma potrivită de adresare față de Altețele Sale regale.
Ai învăța care sunt bunele maniere pentru o ocazie de acest fel și ți-ai ale-
ge cu grijă hainele. Ai avea foarte multe emoții cu privire la această ocazie.
Toate acestea arată respectul față de un monarh pământesc. Cum rămâne
însă cu Regele universului? Te pregătești cu la fel de multă grijă să-L
întâlnești în locașul Său pământesc? Ai un comportament respectuos și
reverențios la biserică? Te închini cu reverență și adorare? Copiii trebuie
să învețe să-L respecte pe adevăratul Rege și să-L admire, să pășească
ușor în prezența Lui și să-L laude în inimile lor.
12. Respectă Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, ca ghid

de viață pentru familia ta. Închinarea și reverența pentru Dumnezeu
încep cu respectul pentru Cuvântul Lui. Citește Biblia zilnic, cu toată
familia. Tratează Cartea însăși cu respect, ținând-o într-un loc special
(de onoare). Deși e posibil ca în familie să aveți mai multe Biblii, o Biblie
a familiei ținută într-un loc special (de onoare) vorbește despre valorile
voastre oricui vă intră în casă. Îndreaptă-te spre Cuvântul lui Dumnezeu
pentru direcție, consolare și fericire. Nu te va dezamăgi niciodată (vezi
capitolul 10 pentru a vedea cum îl poți ajuta pe copilul tău să iubească
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu).
SUGESTII PRACTICE
Am ales subiectul unei vieți sănătoase pentru prezentarea sugestii-
lor practice. Orice copil trebuie să-și dezvolte obiceiuri de viață sănătoa-
să. Acestea nu vin natural, dar sunt de neprețuit pentru toată viata. Soțul
RESPECTUL 151
meu, care a fost medic pediatru 25 de ani, m-a ajutat în selectarea

acestor îndrumări.
» VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ PENTRU COPII

Dietă
1. Începe cât mai devreme posibil să îl hrănești la sân. Adaugă-i în
alimentație, încetul cu încetul, și mâncare solidă, începând de la 5 luni.
Începe cu cereale, apoi legume și, într-un final, dă-i și fructe.
2. Menține regularitatea meselor. În general, nu le permite gustări
decât dacă sunt sănătoase, cum ar fi morcovii, țelina, biscuiții cu cereale,
fructele uscate. Mulți copii au nevoie de o mică gustare între mese, când
vin de la școală, mai ales dacă cina e mai târziu. Dar dacă copiii mănâncă
prostii, nu vor face rost de nutrienții de care au nevoie corpurile lor. Dacă
un copil nu vrea să mănânce niciodată când e ora mesei, poți să fii sigur
că mănâncă altceva între mese.
3. Dă-i mâncare hrănitoare și atrăgătoare. Nu folosi decât foarte
rar dulciuri, zahăr și sucuri. Evită mâncarea de tip junk-food, în special
bomboanele și sucurile carbogazoase. Majoritatea sucurilor conțin la fel
de multă cafeina precum cafeaua. Folosește mâncare naturală diversă din
grupele de bază de alimente.
4. Învață-i pe copii cum să aleagă și să-și pregătească mâncare sănă-
toasă.
5. Creează o atmosferă veselă de familie în timpul meselor.
6. Dă-i copilului să bea multă apă. Este băutura perfectă. Pune-i
apa la îndemână. Evită cantitățile mari de lichide înainte de somn sau de
masă.
7. Urmărește care e atitudinea copiilor față de mâncare. Nu le da
mâncare, mai ales dulciuri, pentru a-i consola când sunt răniți sau supă-
rați sau ca răsplată pentru bună purtare. I-ar obișnui să considere mân-
carea o consolare, iar asta poate duce mai târziu la obezitate. Nu le da
copiilor o sticlă pentru a merge la culcare. Îi poate răni la dinți.
8. Evită să insiști asupra unei diete sau asupra greutății membrilor
familiei. Dacă tu ții regim, nu face mare caz din asta. Ține-l în liniște
și fără comentarii. Copiii sunt incredibil de sensibili la mesajele despre
greutate. Mass-media accentuează prea mult faptul că femeile și fetele ar
trebui să fie slabe, iar când ele aud același mesaj și acasă, mesajul emoțio-
nal devine destul de neplăcut. Un număr surprinzător de fete sub 10 ani
s-au îmbolnăvit de anorexie. Nu mănâncă suficient pentru a crește cum
trebuie. Și-au însușit mesajul că, pentru a fi iubite, trebuie să fie slabe. Nu
te gândi că asta nu i se poate întâmpla copilului tău. Se poate! Uită-te la
mesajele cu privire la mâncare.
Exercițiu și aer curat

1. Începând din fragedă copilărie, asigură-te că cel mic petrece zil-
nic un timp în aer liber. Soarele și aerul curat reprezintă niște avantaje
importante pentru sănătate. Toți avem nevoie de cel puțin 15 minute de
expunere la soare, zilnic, pentru a absorbi vitamina D. Unele școli nu mai
au pauze sau copiii se joacă în sala de gimnastică, astfel că nu prea mai ies
afară în timpul zilei.
2. Joacă-te și lucrează cu copiii tăi, pentru a le oferi un exemplu ma-
tur de viață activă.
3. Învață-i de mici cum să se coordoneze. La liceu e deja prea târziu.
Asigură-te că și copilul tău învață să alerge, să sară, să se cațere, să arunce,
să ridice și să se rostogolească.
4. Nu acorda prea multă atenție sporturilor organizate la școală, ci
încurajează activitățile lejere, de o viață, precum înotul, plimbările, aler-
gatul, schiatul, tenisul, golful sau mersul pe bicicletă.
5. Descurajează competiția; încurajează dezvoltarea fizică și plăce-
rea de a juca.
6. Încurajează exercițiul fizic folositor, precum grădinăritul, tâmplă-
ria, mecanica și treburile gospodărești.
7. Evitați să petreceri prea multe ore la televizor, citind sau având
alte activități sedentare. Copiii care petrec prea mult timp privind la tele-
vizor sau citind nu își dezvoltă abilitățile fizice și sociale necesare.
Odihnă
1. Încurajează un program regulat de somn, potrivit nevoilor copii-
lor. Nevoile de somn variază foarte mult.
RESPECTUL 153
2. Asigură-le un spațiu pentru dormit liniștit și calm. Evitați dis-

tracțiile și televizorul înainte de somn.
3. Transformă momentul dinainte de culcare în cel mai important
moment al zilei, din punct de vedere social și emoțional. Stabilește o ru-
tină cu copiii mai mici (de exemplu baia, povestea de seară, timpul de
alintat). Oferă-i fiecărui copil un moment special cu tine, înainte ca ei să
meargă la somn.
4. Evită să folosești patul, sau somnul, ca pedeapsă pentru un copil.
5. Fiecare copil să aibă patul lui. Evită dormitul copiilor împreună
sau cu părinții. Poate ocazional, dar să nu devină o regulă.
6. Evitați medicamentele sau tratamentele înainte de somn.
7. Evită gustările înainte de somn.
Îngrijire personală
1. Păstrează hainele copilului curate și într-o stare bună.
2. Asigură-te că hainele lor sunt de mărimea potrivită. Copiii cresc
repede, iar îmbrăcămintea prea strâmtă este incomodă.
3. Învață-i să fie curați: să facă baie cu regularitate, să se spele pe
mâini înainte de masă, să se spele pe dinți, să se îmbrace mereu în haine
curate, să folosească deodorantul etc.
4. Discutați despre modul în care se schimbă corpul înainte și în
timpul adolescenței.
5. Ajută-i pe copii să învețe cum să-și păstreze părul și pielea atrăgă-
toare. Dacă adolescentul tău suferă de acnee, solicită ajutor profesional.
6. Ajută-ți copiii să învețe cum să se îmbrace într-un mod atrăgător,
fără să epuizeze Imprimeria Băncii Naționale și fără să investească peste
măsură în ce poartă ceilalți. Tinerii, normal, vor să arate la modă, însă
ei nu trebuie să fie sclavii oricărui capriciu al mulțimii. Învățați-i cum să
aibă o ținută și o statură potrivite și cum să aibă grijă de corpurile lor.
Dacă știi că arăți bine și că e importantă ținuta pentru corpul tău, acestea
te ajută să îți construiești încrederea și respectul de sine.
DIFICULTĂȚI CU PRIVIRE LA RESPECT?

Eric refuză să coopereze, indiferent ce îi cer părinții. Este sfidător și
nerespectuos. Lovește și țipă când i se refuză ceva. Răspunsul lui automat
este: „Nu!” Are puțini prieteni, pentru că se bate cu toți. Se ceartă cu oricine
pentru orice. Are un comportament dificil la grădiniță, refuzând să se su-
pună regulilor clasei sau să-și ducă la îndeplinire sarcinile. E nerespectuos
și certăreț cu adulții și cu copiii deopotrivă. Mama sa nu știe ce să mai facă,
iar tatăl își ridică mâinile neputincios și se retrage în biroul său. Cum e po-
sibil ca un copil de cinci ani să fie atât de sfidător și lipsit de respect?
William Lee Carter, în cartea sa Kid Think, oferă câteva sugestii
excelente pentru cum să-ți înțelegi și să te porți cu copilul îndărătnic. Am
adaptat câteva dintre acestea pentru situația lui Eric.
Eric are un temperament dificil. Nu părinții l-au făcut dificil – așa a
venit el pe lume. Este foarte emoțional și vrea să controleze tot, inclusiv
pe părinții săi. Nu-i plac schimbările și nici surprizele, pentru că îl fac să
simtă că nu are control. Puterea și controlul sunt lucrurile care îl motivea-
ză. În timp ce unii copii învață prin raționament, Eric persistă în a privi
lucrurile din punctul său de vedere. Nu vede decât consecințele imediate
ale unei acțiuni. Dacă stai de vorbă cu el și încerci să-l convingi, nu faci
decât să intensifici conflictul.
Eric a învățat că își poate controla părinții, rănindu-i din punct de
vedere emoțional. A devenit foarte repede dependent de sentimentul de
putere și control pe care îl simte atunci când părinții lui sunt supărați. Ce
ar putea ei să facă?
Dacă vor să-l ajute, părinții trebuie mai întâi să învețe să se detașe-
ze de problemele lui Eric. Trebuie să rămână întotdeauna calmi, liniștiți
și stăpâni pe situație. Eric trebuie să își țină problema sub control. În
momentul în care mama s-a supărat, Eric nu trebuie să-și schimbe com-
portamentul. A câștigat și e nevoie ca mama să-și mai schimbe compor-
tamentul, pentru că este controlată de Eric. Prin urmare, ea n-ar trebui să
se implice emoțional, ci ar trebui să-l lase să-și rezolve problema.
Părinții lui Eric trebuie să-i stabilească niște limite clare. Acestea
trebuie să fie prezentate într-o manieră clară și pozitivă: „Dacă faci vreo
criză de isterie, te voi trimite să stai singur în cameră. Dacă reușești să
îți controlezi sentimentele, vei putea să stai cu ceilalți și să te implici în
RESPECTUL 155
ceea ce fac ei.” Părinții înșiși trebuie să respecte aceste limite, explicit și
prompt. Nu are niciun rost să încerci să-l convingi să se poarte diferit
sau să gândească altfel. Mama și tata (și cei care au grijă de el) trebuie să
acționeze imediat conform limitelor stabilite dinainte.
Nu ar trebui să stea la discuții cu Eric. El gândește altfel și decât cei-
lalți copii, iar discuțiile nu duc la niciun rezultat. E un copil care trebuie
să învețe din proprie experiență. Majoritatea copiilor sunt conștienți de
faptul că adulții au mai multă experiență și vor ca aceștia să aibă grijă
de ei și să îi ajute. Nu și Eric. El crede că le știe pe toate și nu are nevoie
de adulți, ca să-l ajute. El vrea să controleze tot. Vrea să învețe de unul
singur.
Părinții lui Eric pot fi mai eficienți în a-l ajuta să se maturizeze dacă
îl ascultă și îi oferă un timp în care fac împreună lucruri plăcute. Va coo-
pera mai mult dacă se simte înțeles și plăcut. Părinții trebuie să aleagă cu
grijă cel mai potrivit moment pentru a-l instrui pe Eric. Sincronizarea e
totul pentru un copil.
Nu e ușor să ajuți un copil ca Eric. Probabil că va primi în școala
vieții mai multe bobârnace decât ceilalți copii, pentru că insistă să le înve-
țe pe toate la prima mână. Dar dacă părinții se controlează și nu intră în
jocul lui, va învăța mai ușor.
Vizitați bătrânii: Vizitați persoanele în vârstă, cunoscute familiei
voastre; puteți începe cu rudele. Dacă nu locuiește niciuna în apropiere,
duceți-i pe copii la un azil de bătrâni sau la un centru de asistență. Le pot
împărți desene făcute acasă, flori, ceva bun de mâncat și multă voioșie.
Mergeți regulat, pentru ca familia să se obișnuiască cu fiecare.
Adoptați un bunic: Dacă părinții tăi nu locuiesc în apropiere, adop-
tați un bunic. Mulți oameni în vârstă duc o viață singuratică și s-ar simți
foarte bine să fie adoptați de o familie. Chemați bunicii adoptați la reu-
niunile de familie și la alte ocazii speciale din casa voastră. Ajutați copiii
să le pregătească mici cadouri și să scrie notițe despre viața lor. Familia
voastră va fi răsplătită cu mult mai mult decât a dăruit, iar copiii vor în-
văța să-i respecte pe oameni.
Arborele genealogic al familiei: Cercetați trecutul familiei. Spu-

neți povești despre familia voastră. Vizitați cimitirele unde sunt înmor-
mântați membri ai familiei. Aflați tot ce se poate despre strămoșii voștri.
Să-ți afli genealogia seamănă cu rezolvarea misterelor. Copiilor tăi le va
plăcea. Se vor simți conectați la ceva mai extins decât ei înșiși. Vor învăța,
de asemenea, să respecte tot felul de oameni! Cine știe pe cine veți desco-
peri că face parte din arborele vostru genealogic!
Felicitări: Realizați felicitări de bun venit pentru nou-născuți sau

pentru a transmite urări de bine oamenilor ale căror nume sunt trecute
în ziarul local, la rubrica de nașteri sau de internări în spital, sau oame-
nilor pe care îi cunoașteți personal. Puneți la fiecare o notă explicativă,
în care să le spuneți oamenilor că familia voastră se apropie de ceilalți
semeni, în speranța construirii unei comunități mai prietenoase. Cereți
persoanei care primește felicitarea să facă, la rândul ei, un gest de priete-
nie, trimițând o felicitare de bun venit pentru un bebeluș sau gânduri de
însănătoșire unei persoane pe care o cunosc. Acesta nu este un lanț sau o
piramidă, doar deschiderea unei familii către oameni.
E ușor să faci felicitări dacă ai un computer. Poți folosi hârtie sim-
plă. Copiii mai mici pot desena pe felicitări, iar cei mari pot scrie pe ele
un mesaj. Alegeți un nume sau două pentru fiecare săptămână. Iar în
timpul săptămânii, în familie, rugați-vă pentru persoanele cărora le-ați
trimis felicitările.
Împărtășește copiilor câteva vorbe înțelepte.
Cu cât îi este unui om rușine de mai multe lucruri, cu atât devine mai
respectabil. (G. B. Shaw)
Dacă te placi și îți place ce faci, probabil că vei plăcea orice persoană
pe care o vei întâlni, indiferent cine este ea.
Dacă îi judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești. (Maica Tereza)
Nu voi vorbi de rău niciun om, ci voi spune tot ce știu bun despre el.
(Benjamin Franklin)
RESPECTUL 157
Acesta este testul final pentru un gentleman: respectul său pentru cei
care nu îi sunt de niciun folos. (William Lyon Phelps)
Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul său.
(Eleanor Roosevelt)
Lumina care luminează cel mai departe strălucește cel mai tare acasă.
Dragostea înseamnă fapte, nu discursuri bune. (Proverb spaniol)
Dragostea încălzește mai bine decât o mie de focuri. (Proverb englezesc)
RESPECTUL ÎN NATURĂ
Păstrează-ți ochii și urechile deschise pentru a vedea semne ale res-
pectului în natură. Nu trebuie să fii biolog ca să înveți valori din natură.
Chiar și cei ce locuiesc la oraș se pot bucura de natura din grădinile zo-
ologice sau din rezervațiile naturale. De la biblioteci se pot împrumuta
cărți și filme despre natură. Ajută-i pe copii să vadă dincolo de lucruri, să
le înțeleagă semnificația și conexiunea cu valorile. Îi poți întreba așa: Ce
putem învăța despre respect din acest film despre antilopele africane? Cu
un mic indiciu, copiii vor prinde mișcarea și vor veni cu o mulțime de idei
de a conecta valorile cu natura. Cu cât faceți mai mult acest lucru, cu atât
se vor gândi mai ușor la conexiuni.
Valurile oceanului: Valurile oceanului sunt o forță considerabilă,
puternică. Marinarii respectă această forță a valurilor și ce pot acestea
să facă. S-au înregistrat valuri de 30 de metri și chiar mai înalte. Chiar și
Lacurile Mari au avut valuri de 8-9 metri înălțime. În 1955, un cutremur
din Portugalia a cauzat valuri atât de puternice, că au lovit Indiile de Vest,
traversând oceanul unul după altul. (Ia o hartă și vezi cât de departe au
ajuns valurile.) Un singur val nu poate traversa toată această distanță,
însă o succesiune de valuri poate purta fluxul peste un ocean întreg. Valu-
rile merită respectul nostru, iar Dumnezeu, Creatorul oceanelor, merită
cu siguranță să fie respectat.
Animale: Animalele au acest instinct de conservare a corpurilor și
de protecție a puilor. Ele caută mâncare pentru pui și pentru ele însele.
Vor mânca doar atât cât e nevoie pentru a rămâne puternice. În climatele
reci, animalele vor depozita mâncare, pentru a face față iernii, sau vor
mânca foarte mult și vor acumula grăsime, care îi va hrăni în perioada de

hibernare. În sălbăticie nu există animale obeze. Doar animalele de casă
devin leneșe, nu fac mișcare și mănâncă prea mult. Animalele sălbatice
nu se autodistrug. Doar oamenii mănâncă ce nu e bun pentru ei, își ne-
norocesc copiii prin abuz și se autodistrug prin obiceiuri de viață rele. În
sălbăticie, multe animale trăiesc în grupuri sociale. Fiecare grup are un
lider care este respectat de toți membrii grupului. Liderul este respon-
sabil pentru siguranța grupului și pentru găsirea unor rezerve de hrană
potrivite pentru puii din grup. Putem învăța de la animale multe lecții
despre respectul față de noi înșine și față de liderii noștri.
VALORILE ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI
Situațiile zilnice cu care se confruntă copilul tău sunt cele mai bune
metode de a-l învăța valorile. Folosește aceste mici istorioare sau experi-
ențe similare, pentru a deschide ușa spre rațiunea copilului tău.
Copilăria timpurie: Scuipatul
Jacob, în vârstă de 2 ani, și mama sa au mers în vizită la vecina lor,
pe nume Janelle. Când au ajuns acolo, Janelle l-a luat pe Jacob în brațe, ca
să se joace cu el, însă Jacob nu dorea să se joace. Când Janelle a insistat,
Jacob a scuipat-o în față, intenționat. Apoi a lovit-o. A fost frumos ce a
făcut? Cum crezi că s-a simțit Janelle când Jacob a scuipat-o? Ce ar fi
putut face Jacob pentru ca Janelle să se simtă mai bine? Ce ar fi trebuit să
facă mama lui Jacob?
Copilăria târzie: Poreclitul
Într-o dimineață, în clasă, Ben râdea de Mario – îl poreclea în diver-
se feluri și arunca în el cu hârtii. Lui Ben i se părea amuzant, însă nu și lui
Mario. Când ceilalți copii au început să râdă la glumele pe care le făcea
Ben despre el, Mario a început să plângă și a ieșit din clasă, mormăind:
„Lasă-mă în pace.” Când profesoara și-a dat seama ce s-a întâmplat, a
trimis un alt copil să-l cheme pe Mario și l-a scos pe Ben în fața clasei.
Ce poate face sau spune profesoara în acest moment pentru a-l învăța pe
Ben (dar și pe ceilalți copii) că ce i-a(u) făcut el (ei) lui Mario nu a fost
amuzant, ci foarte lipsit de respect?
RESPECTUL 159
Adolescența: Răspunsul obraznic

Într-o seară, Alfred l-a invitat la el acasă pe Samuel, cel mai bun
prieten al său, pentru a juca fotbal pe computer. Când abia începuseră
să joace, mama lui Alfred a venit și l-a întrebat cu amabilitate dacă vrea
să meargă până la magazin, să-i cumpere ceva. Imediat, Alfred s-a răstit
la mama sa, fiindcă-l întrerupsese și și-a terminat răspunsul nepoliticos
spunând: „Lasă-mă în pace! De ce nu mergi să-ți iei singură?”
Samuel a rămas șocat văzând modul în care i-a răspuns Alfred ma-
mei sale. A simțit că Alfred a fost lipsit de respect față de mama sa. Ce îi
poate spune Samuel prietenului său (fără să-l supere prea tare), pentru a-l
ajuta să-și dea seama că a fost nerespectuos cu mama sa? Cum îl poate
ajuta Samuel pe cel mai bun prieten al său să dezvolte o atitudine respec-
tuoasă față de mama sa?
PRINCIPII DE PREDARE A RESPECTULUI

1. Tratează-ți partenerul de viață, copiii și familia extinsă cu dra-
goste și respect.
2. Concentrează-te asupra părților bune ale oamenilor.
3. Poartă-te cu respect și onoare cu bătrânii.
4. Poartă-te cu o grijă iubitoare față de persoanele defavorizate
sau cu dizabilități.
5. Include în cercul vostru de prieteni de familie oameni din dife-
rite rase și culturi.
6. Învață-i pe copii să se poarte cu amabilitate cu orice persoană
pe care o întâlnesc.
7. Sprijină și respectă liderii și legile comunității din care faci parte.
8. Învață-i pe copii să se respecte pe ei înșiși, precum și corpurile lor.
9. Învață-i pe copii să se poarte cu ceilalți așa cum vor ca ceilalți să
se poarte cu ei.
10. Arată-le copiilor cum să manifeste reverență în prezența lui
Dumnezeu și cum să I se închine.
11. Respectă Cuvântul lui Dumnezeu, ca ghid de viață pentru familia
voastră.
CAPITOLUL 12
RESPONSABILITATEA
Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta.
(Eclesiastul 9:10)
B
unicii lui Brandon plănuiau un tur al insulei în perioada vizitei
lor de vacanță, propunându-și să se oprească în toate locurile in-
teresante de pe traseu. Mergeau și sora lui Brandon, și verii lui, și
mătușa, și unchiul. Dar – un mare dar – Brandon acceptase rolul unui
înger într-un musical pe care biserica sa urma să-l prezinte în weekendul
Crăciunului, iar ultima repetiție coincidea cu excursia. Ar fi fost o mare
distracție, însă trebuia să fie la repetiție. De ce trebuiau să fie toate în ace-
lași timp? Până la urmă, simțământul de responsabilitate a avut câștig de
cauză, iar Brandon a rămas acasă. El și părinții săi s-au alăturat excursiei
în ultima zi, după repetiție. Au petrecut un timp frumos împreună, la
noul muzeu de observație. Și piesa a decurs bine.
Întreabă orice profesor, șef sau pastor de biserică. Întreabă orice
părinte. Responsabilitatea este una dintre trăsăturile indispensabile de
caracter pe care mulți copii – chiar și unii adulți – nu o au. Toți vor să
ajute dacă acest lucru nu le produce vreo inconveniență. „Voi preda unei
clase în weekendurile în care nu merg cu cortul.” „Voi cânta la pian dacă
mă trezesc la timp.” Îi spui profesoarei: „Nu am avut timp să-mi termin
tema.” Iar mai târziu, unui prieten: „Nu a fost tare filmul de aseară?”
Simțul responsabilității îți va pune copilul în linia din față, la școală
sau la muncă. Toată lumea vrea să lucreze cu persoane cu adevărat res-
ponsabile, cu oameni pe care te poți baza întotdeauna.
Cum îți poți învăța copilul să fie responsabil? Copiii par să fie atât
de iresponsabili! Bineînțeles, pentru că sunt copii. Nimeni nu se naște
responsabil, chiar dacă e adevărat că unii copii învață mai ușor decât alții
să fie responsabili.
Ce înseamnă să fii responsabil în viața reală?
CÂND SUNT RESPONSABIL...

Ceilalți au încredere în mine că îmi țin angaja-
CONȘTIINCIOS
mentele.
LOIAL Sunt de nădejde. Îmi voi face treaba și chiar mai
mult decât atât.
DE NĂDEJDE Îmi fac partea pentru a-mi face familia fericită.
Te poți baza pe mine. Îmi voi face bine treburile
DE BAZĂ și îmi voi ține promisiunile.
DEMN DE ÎN- Mă gândesc serios la acțiunile mele și la cum
CREDERE mă vor afecta pe mine sau pe alții. Iau decizii bazate
pe o analiză atentă și rugăciune, pentru a afla ce vrea
Dumnezeu să fac. Pot amâna ceva ce îmi place acum, pentru că știu că
Dumnezeu are un plan mai bun pentru mine în viitor.
RESPONSABILITATEA DIN PERSPECTIVA

LUI DUMNEZEU
Când am fost cu voi, v-am
Dumnezeu vrea să muncesc fo- dat această regulă: „Dacă
losindu-mă de cele mai bune abilități vreunul din voi nu muncește,
ale mele și să fiu perseverent până nici să nu mănânce.”
la capăt. Credincios este cuvântul pe (2 Tesaloniceni 3:10; ICB)
care îl folosește Dumnezeu. Cre- Ai fost credincios peste puține
dincioșia mea Îl onorează pe Dum- lucruri, te voi face să stăpânești
nezeu, Creatorul și Salvatorul meu. multe lucruri.
Oooo... Vreau să-L onorez pe Dum- (Matei 25:21; NKJV)
nezeu, însă uneori uit și fac lucrurile Dacă vei fi credincios,
de mântuială. Ce pot să fac ca să fiu îți voi da cununa vieții.
credincios și responsabil? Dumne- (Apocalipsa 2:10; ICB)
zeu spune: „Voi fi cu tine. Te voi aco-
RESPONSABILITATEA 163
peri cu dragostea mea ca și cu o pătură. Promit să fiu mereu alături de

tine atunci când ți-e greu să fii responsabil. Voi fi credincios față de tine
pentru că vreau ca tu să fii credincios până la capăt.” Aha! Înțeleg. Res-
ponsabilitatea nu înseamnă doar să-mi fac treaba bine și să-mi țin pro-
misiunile. Responsabilitatea creștină înseamnă să Îl am pe Isus în
centrul vieții mele, iar El să mă păstreze credincios.
OAMENI AI BIBLIEI
Câțiva oameni din Biblie care au fost responsabili și credincioși:
Avraam (Geneza 14:14-24), Iosif (Geneza 47:1-12), Moise (Exodul
19; 20), Estera (Estera 4:15-16), Daniel (Daniel 1), Maria și Iosif (Luca
2:39-40), Pavel (Faptele 27), Hanani (Neemia 7:2).
Cum și-au arătat acești oameni credincioșia? Citește despre fiecare.
Discutați despre credincioșia și responsabilitatea de care au dat ei dova-
dă. Au greșit din când în când? Ce a făcut Dumnezeu atunci? Cum i-a
ajutat Dumnezeu să-și învețe lecțiile? Fă un poster, un colaj sau o broșură
despre fiecare personaj despre care discutați. Desenați imagini sau scrieți
povestiri despre modul în care și-a dovedit fiecare responsabilitatea și
credincioșia. Compuneți un cântec sau o schiță despre una dintre aceste
povestiri.

SIMȚUL RESPONSABILITĂȚII
Până încep școala, copiii învață deja multe lecții despre responsa-
bilitate și iresponsabilitate. Se vede acest lucru. Când am predat la clasa
întâi, până la sfârșitul primei săptămâni de cursuri știam deja care copii
proveneau din familii în care se punea accent pe responsabilitate.
1. Fii tu însuți un model de responsabilitate. Arată-le că a fi res-
ponsabil este foarte important pentru tine, personal, trăind în acest fel.
Ține-ți promisiunile făcute copiilor. Dacă le-ai spus că le vei lua o înghe-
țată la cornet, dacă se poartă frumos pe durata cumpărăturilor făcute
în mall, fă acest lucru. Nu spune: „E prea târziu acum. O să vă iau data

viitoare.”
Arată că ești responsabil în lucrurile pe care le ai tu de făcut. Nu sta
să citești sau să te uiți la televizor când chiuveta din bucătărie este plină
de vase murdare și mâncare, iar copiii au nevoie de ajutor la teme. Fii
responsabil cu privire la treburile tale. Fă-ți patul, aranjează-ți hainele
în dulap, păstrează-ți lucrurile în ordine, dacă te aștepți ca și copiii tăi
să facă la fel. Dacă ai o responsabilitate în biserică sau în comunitate, fii
un om pe care ceilalți se pot baza. Copiii observă când ridici din umeri și
spui: „Sunt sigur că liderul va găsi pe altcineva să conducă licitația.” Dacă
tu ești responsabil, e foarte probabil ca și ei să fie, la rândul lor.
2. Dă-le copiilor responsabilități reale. Începe chiar de când sunt

foarte mici. Cu ajutor din partea ta, Domnișoara Trei-anișori își poate
strânge jucăriile. Ea poate avea ca responsabilitate împăturitul pijamale-
lor, dimineața. Domnul Patru-ani poate învăța să-și spele dinții în fiecare
zi, fără să i se mai spună. Alți copii pot fi responsabili cu dusul gunoiului,
tunderea gazonului, spălatul vaselor sau al mașinii, aranjatul cumpărătu-
rilor, supravegherea bebelușului cât timp mama sau tata pregătesc cina,
sau chiar ar putea prepara ei înșiși cina. Pot fi membri autentici ai fami-
liei, cu responsabilități reale. Ei pot fi, de asemenea, responsabili pentru
locul de muncă din afara familiei – școala –, făcându-și temele eficient,
predându-le la timp, repartizându-și bine timpul în așa fel încât să-și ter-
mine proiectele mari, învățând pentru examene, ținând pasul cu temele
date, ajungând la cursuri și laboratoare la timp.
3. Fii atent și apreciază acțiunile responsabile. Copiilor le place să

știe că ceea ce fac e bine. Când copiii învață să fie responsabili, apreciază
orice dovadă de responsabilitate. Rărește apoi aprecierile, făcând acest lu-
cru doar din când în când, nu tot timpul. Ai grijă mai ales să remarci orice
manifestare neobișnuită de responsabilitate și gândire corectă. Mama o
rugase pe Kailey, în vârstă de zece ani, să aibă grijă de Jill, sora ei de doi
ani, cât ea a mers să cumpere de mâncare. Fetițele se distrau împroșcân-
du-se cu apa din bazinul din curte, când Jill a călcat din greșeală pe o
bucată de sticlă și s-a tăiat la picior. Kailey a mângâiat-o, a dus-o în casă,
i-a spălat bine piciorul și l-a presat până ce s-a oprit sângerarea, a curățat
rana cu dezinfectant și a acoperit-o cu un bandaj steril. Când mama s-a

întors acasă, a apreciat-o pe Kailey pentru că a gândit bine și a acționat
corect.
4. Pe cât posibil, folosește mai degrabă regula bunicii decât re-

compensele tangibile. Bunica spunea întotdeauna: „Muncă înainte de
joacă” și „spanac înainte de desert”. Încurajează-ți copiii să fie responsa-
bili, terminându-și mai întâi treaba. Timpul de joacă vine după muncă.
Copiii sunt mai dispuși să-și facă treaba de care sunt responsabili dacă
așteaptă ceva după. Bunica era destul de inteligentă în privința copiilor
până la urmă. Etichetele, steluțele și bifările într-un tabel îi ajută pe copii
să-și aducă aminte care le sunt responsabilitățile. Dacă-i plătești pentru
tot ceea ce fac – note bune, treburile de menaj din casă – vor deveni niște
copii iresponsabili care vor face anumite lucruri doar dacă sunt plătiți.
Vor lucra mai degrabă pentru bani decât pentru acel sentiment plăcut de
a fi o persoană responsabilă pe care ceilalți se pot baza.
5. Nu-i salva pe copii de consecințele comportamentului lor. Să

înveți să fii responsabil înseamnă și să accepți consecințele comporta-
mentului iresponsabil. Dacă Diana citește de două ore o carte, când ar
trebui să lucreze la proiectul de științe sociale, nu te grăbi s-o ajuți să-l
termine la timp. Las-o să suporte consecințele comportamentului ei ires-
ponsabil. Va învăța să fie responsabilă suferind consecințele unei note
proaste. Consecințele naturale sunt un instrument minunat de învățare
din viața reală. Nu-i priva pe copii de cea mai bună experiență de învăța-
re, salvându-i de fiecare dată când sunt în încurcătură. Bineînțeles, când
încurcătura în care se află nu e din cauza lor, e în regulă ca familia să
organizeze o operațiune de salvare.
6. Discutați despre consecințele pe termen scurt și pe termen

lung ale comportamentului. Încearcă să-i faci pe copii să prevadă ce s-ar
putea întâmpla. Dacă uiți să îți faci tema... Dacă uiți să pui laptele în fri-
gider... Dacă te joci în loc să-ți faci temele pentru școală... Dacă nu dai de
mâncare câinelui... Dacă îl necăjești pe fratele tău...
Jucați jocul „Ce se întâmplă dacă...?”. Nu te grăbi să le dai răspunsu-
rile. Așteaptă ca ei să înceapă să gândească.
7. Stabilește consecințele pentru un comportament iresponsabil.

Consecințele pot fi niște inhibitori foarte eficienți pentru comportamen-
tul iresponsabil. Dacă copilul tău știe că va pierde niște privilegii impor-
tante dacă se comportă iresponsabil, se va gândi cu mai multă grijă la
cum se poartă și, probabil, va trece de partea responsabilității. Asigură-te
că aceste consecințe sunt potrivite vârstei copilului. Nu aplica același tra-
tament Domnișoarei Treisprezece-ani, ca și Domnișoarei Trei-anișori.
Dar stabilește clar consecințele pentru comportamentul iresponsabil.
8. Învață-i că a fi responsabil înseamnă două lucruri: să eviți ce

este rău și să faci ce este bine. „Nu am făcut nimic rău” nu înseamnă că
s-a purtat într-o manieră responsabilă. Poate că ar fi trebuit să acționeze
într-un mod pozitiv. Responsabilitatea implică două părți – să eviți ce
este rău și să faci ce este bine. Unii copii învață mai greu acest lucru, dar
nu renunța. În timp, vor prinde ideea. Să faci ceva rău sau să nu faci ceva
bun sunt cele două părți ale aceleiași monede. Indiferent de situație, te-ai
comportat iresponsabil.
9. Învață copiii să-și asume propriul comportament: să-și recu-

noască greșelile, să spună adevărul, să-și ceară scuze, să repare lu-
crurile și să-și ia angajamentul de a fi mai responsabili în acțiunile
viitoare. Să recunoști o greșeală deschide ușa pentru învățare. Copi-
lul tău nu va învăța din greșeli până nu recunoaște că a făcut una. Fii
răbdător și perseverent. Folosește-te de întrebări în loc să țipi (vezi ca-
pitolul 4). Nu trece la etapa următoare până ce copilul nu și-a recunos-
cut greșeala. Discutați despre ce trebuie să se întâmple mai departe și
ajută-l să parcurgă aceste etape pentru a îndrepta lucrurile. Însoțește-l
pe fiul tău atunci când merge să înapoieze bomboana pe care a furat-o
din magazin. Arată-ți sprijinul, dar nu înapoia tu bomboana, în locul
lui. El trebuie să-și ceară scuze și să repare lucrurile. Asigură-te că își ia
angajamentul unui comportament mai responsabil în viitor. Uneori, un
contract scris pentru comportamentul viitor poate fi de mare folos.
10. Încurajează responsabilitatea față de Dumnezeu, la fel și față

de familie, prieteni și comunitate. Cu toții avem responsabilități față
de familia noastră, față de prieteni, comunitate și față de Dumnezeu.
Dar cel mai mult, față de Dumnezeu. Ajută-i pe copii să se gândească la

ce înseamnă exact toate acestea. Care este responsabilitatea noastră față
de Dumnezeu? Față de familie? Față de prieteni? Dar față de comunita-
tea din care facem parte? Cum ne manifestăm concret aceste responsa-
bilități?
ÎNDRUMĂRI SPECIFICE
Am ales două domenii importante pentru îndrumări specifice:
munca și banii. Ele sunt înrudite, dar totuși diferite. Responsabilitatea în
aceste două domenii va avea ca rezultat o viață mai simplă și mai bună.
Evident, să fii responsabil include multe alte lucruri. Folosește îndrumări
similare pentru orice alt domeniu pe care vrei să te concentrezi.
» RESPONSABILITATEA ÎN MUNCĂ
Copilul care a învățat să se mândrească cu o treabă bine făcută și
care este automotivat spre excelență va intra în perioada de maturitate
cu un avantaj enorm. Va dobândi atitudini de muncă responsabile care îi
vor fi de folos tot restul vieții. Știe să muncească din greu, să amâne răs-
plata până când treaba este gata, este disciplinat și perseverent. Pentru că
munca lui ajută alți oameni, se simte conectat la comunitate. Își va dori,
probabil, să se implice în activități de slujire – pentru familie, biserică
și comunitatea din care face parte. Slujirea va fi o parte importantă din
viața lui.
Copiii încep să învețe atitudini despre muncă și slujire când sunt
foarte mici. Aceste îndrumări vor veni în ajutorul familiei tale pentru a
avea un început bun cu privire la muncă și slujire:
1. Începe cu sarcini ușoare și crește apoi, gradat, dificultatea
acestora. Domnișoara Doi-anișori poate ajuta cărând sticla bebelușului,
Domnul Cinci-ani poate goli coșurile de gunoi, Domnișoara șapte-ani
poate aranja masa, iar apoi o poate curăța, iar Domnul Zece-ani poate
tunde gazonul.
2. Oferă instrucțiuni clare, în așa fel încât copilul să știe cum
să îndeplinească cerința primită. Copiii au nevoie de instrucțiuni
clare. Dacă sunt la nivelul la care pot citi, scrie instrucțiunile pe un card,
pas cu pas. Cine se ocupă de acel lucru poate să apeleze cu ușurință
la acel card. Ține cardurile pentru fiecare treabă casnică într-un singur
loc. Fă o gaură în fiecare și pune-le un inel. Fii clar cu privire la rezultatul
final pe care îl aștepți. Odată, lucram cu o familie care avea un copil de 13
ani. Principala problemă a părinților era faptul că el nu-și îndeplinea bine
sarcinile de pe lângă casă. Când i-am rugat să fie mai specifici, au fost
foarte vagi. Am știut atunci că acel copil nu i-ar putea mulțumi vreodată
pentru că ei nu erau în stare să-i spună exact ce vor. Ne-a luat ceva timp
să stabilim exact care e rezultatul care i-ar mulțumi. Copilul părea să fie
foarte ușurat să știe exact ce se așteaptă de la el. Până ce nu știe exact
ce aștepți de la el, un copil nu își poate câștiga acel: „Ai făcut o treabă
bună.”
3. Fă în așa fel încât munca să fie plină de satisfacții. Observă

și apreciază o treabă bine făcută. Copiii au nevoie să știe că au făcut o
treabă bună. Apreciază partea care a fost bine făcută. Fii specific în ob-
servațiile pe care le faci: „Îmi place că ai lăsat marginile curate azi, când
ai tuns iarba.” Faptul că ai o reacție încurajează realizarea unei munci și
mai bune. Nu folosi munca pentru a pedepsi. Aceasta ar putea cu ușu-
rință dezvolta atitudini negative față de muncă, în sine. Singura excepție
este munca în mod evident corelată cu o greșeală (să muncești pentru a
repara ceva, de exemplu, frecatul podelei din bucătărie cu peria murdă-
rită de copil în mod intenționat sau din neglijență sau câștigarea unor
bani pentru a plăti o jucărie pe care a stricat-o). Muncește împreună cu
copilul tău. Orice lucru devine mai distractiv și mai ușor de făcut când nu
ești singur. Mai mult decât atât, veți avea parte de acel „timp de calitate”
de care ne place să vorbim. Discuțiile curg mai ușor când mâinile sunt
ocupate.
4. Dezvoltă o atitudine pozitivă și responsabilă față de muncă.

Ai grijă ce spui despre muncă. Dacă te văicărești și oftezi la fiecare lucru,
și copiii tăi vor face la fel. Ei oricum vor încerca să facă acest lucru, chiar
dacă tu ai o atitudine veselă, dar, într-un final, îți vor copia atitudinea
pozitivă. Remarcă modul în care contribuie munca la bunăstarea familiei.
Munciți împreună, ca familie, pentru a ajuta un vecin mai în vârstă să
strângă frunzele sau să spele geamurile. Implică-te în munca voluntară la
biserică. Transformă munca într-o ocazie specială. Cântă un cântec vesel
în timp ce muncești. Luați-vă la întrecere, pentru a vedea cine termină

primul de curățat o fereastră. Mândriți-vă cu o treabă bine făcută.
5. Încurajează îndeletnicirile din afara casei. Pe măsură ce copiii
cresc, încurajează-i să-și găsească singuri îndeletniciri în afara casei –
tunsul gazonului, livrare de ziare, strânsul frunzelor sau curățarea zăpe-
zii, supravegherea copiilor. Asigură-te că copilul tău știe cum se face acel
lucru și că e rezonabil pentru vârsta lui. Recapitulați împreună măsurile
de siguranță. Cere-i copilului să participe la un training de formare îna-
inte să supravegheze copii contra plată. Dacă nu există niciunul dispo-
nibil în localitatea din care faceți parte, fă tu un astfel de curs, la care să
participe copilul tău, dar și prietenii lui. Când supraveghează un copil,
copilul tău trebuie să știe întotdeauna unde ești, în caz de urgență. Lu-
crând pentru alții, copiii se maturizează în modul de a înțelege oamenii
și îi ajută să se descurce cu multe tipuri de persoane diferite. Fiicei tale îi
va fi mai ușor să reziste presiunii de grup după ce a experimentat lumea
reală a muncii. Va fi avut deja experiență în a sta pe picioarele proprii. Va
deveni mai responsabilă.
» RESPONSABILITATEA ÎN CE PRIVEȘTE BANII

Oferă-le copiilor un start bun cu privire la viitorul lor financiar, în-
vățându-i să fie responsabili în gestionarea banilor. Modul în care oa-
menii își cheltuiesc banii vorbește despre valorile pe care le au. În lumea
de azi, a fi capabil să-ți gestionezi bine banii – fie ei mulți sau puțini – e
o abilitate crucială. Din perspectiva lui Dumnezeu, gestionarea banilor
reprezintă un test al loialității și angajamentului față de El. Oferă-le co-
piilor acest avantaj.
1. Imediat ce copilul poate recunoaște valorile banilor, dă-i o
mică alocație. Explică-i că, fiind membru al familiei, are responsabili-
tatea de a ajuta la treburi, dar are și privilegiul de a se bucura de plată.
Stabilește suma în funcție de ce te aștepți să facă apoi cu acei bani.
2. Învață copilul să economisească din banii lui de buzunar pen-
tru a-I oferi o parte lui Dumnezeu și celor din jur. Ajută-l să calcule-
ze și să pună deoparte zecimea. Învață-i să dăruiască încă de când sunt
foarte mici. Acțiunea de a dărui celorlalți este un antidot pentru egoism.
3. Învață copilul să economisească o parte din banii de buzunar.

Creează o modalitate atractivă de verificare a economiilor. E important
să-și cultive acest obicei. E bine să înceapă încă de mic. Ar putea econo-
misi pentru a-și cumpăra ceva ce își dorește.
4. Când începe să scrie numerele, ajută-l să-și stabilească un
sistem prin care să țină evidența alocației și a banilor cheltuiți. Un
carnețel mic e foarte potrivit. Poate scrie data și suma în partea de sus a
paginii. Cheltuielile pot fi scrise dedesubt. Această evidență a cheltuieli-
lor îl formează să aibă grijă cu privire la modul în care gestionează banii.
Când copilul primește un venit suplimentar, asigură-te că îl va include
în carnețel. Când îi dai următoarea alocație, verifică-i sistemul de con-
tabilitate. Apreciază alegerile bune și corectitudinea cu care a înregistrat
datele.
5. Înainte de a-i da alocația, discută cu copilul tău despre lu-
crurile care sunt în responsabilitatea lui să le cumpere. Pe măsură ce
crește, mărește și alocația și lista de lucruri de care e responsabil să le
cumpere. De exemplu, în clasa a IV-a sau a V-a, ar putea să aibă gri-
jă să-și cumpere tot ce are nevoie pentru școală (cu excepția caietelor,
bineînțeles). Aici pot fi incluse rezervele, excursiile, prânzurile, cadouri-
le pentru aniversările prietenilor etc. Estimează cam care ar fi costurile
pentru un an și stabilește, în funcție de acestea, o sumă potrivită pentru
alocație. Asigură-te că are suficienți bani pentru a acoperi aceste chel-
tuieli, ceea ce dăruiește, ceea ce economisește și „banii de distracție”. Să
nu fie totuși prea mulți „bani de distracție” – trebuie să fie motivat să-i
câștige.
6. Treptat, crește numărul responsabilităților financiare până în
punctul în care ajunge să își cumpere singur toate hainele, când ajunge la
liceu. Stabiliți o sumă pe an pentru haine și dați-i-o în rate lunare. Încu-
rajează-l să-și găsească un loc de muncă în afara casei, pentru a câștiga
banii necesari altor cheltuieli. Dacă ai nevoie de el acasă (să aibă grijă
de un frățior mai mic, de exemplu) și nu are timp să muncească în altă
parte, plătește-l așa cum ai plăti pe altcineva angajat pentru același lucru.
Cere-i ca, în această perioadă, să economisească o parte din bani pentru
facultate și pentru alte proiecte pe termen lung. Mulți adolescenți își do-
resc o mașină proprie, dar majoritatea familiilor nu își permit acest lucru.
Chiar dacă îți permiți să îi cumperi copilului o mașină, de obicei nu e o

idee bună să faci acest lucru. Cercetările arată că elevii de liceu care nu
au mașină obțin note mai bune și sunt implicați în mai multe activități
extracurriculare.
7. Înainte de a pleca de acasă, oferă-le copiilor experiența de a
cumpăra alimentele necesare familiei și de a plăti facturile timp de
3 luni. Pot face cumpărăturile după lista pregătită de tine, având grijă
să verifice dacă sunt reduceri. Plata facturilor casei este o experiență de
viață reală, ce include citirea facturilor și plata la timp. Majoritatea ado-
lescenților sunt surprinși să afle de cât de mulți bani e nevoie pentru
a plăti facturile obișnuite ale gospodăriei. Acestea sunt niște cunoștințe
care le vor fi de folos. În ultimul an în care fiul nostru a locuit cu noi, a
ales să își asume responsabilitatea, pentru un an de zile, de a cumpăra
el alimentele necesare familiei. S-a descurcat bine, a urmărit ofertele și
a aflat de cât de mulți bani e nevoie pentru a hrăni o familie. Un an mai
târziu, s-a căsătorit.
8. Ajută copilul să dobândească puțină experiență cu privire la
împrumuturi și dobânzi. Dacă cineva are o cheltuială neprevăzută și
are nevoie de bani, dă-i un împrumut formal. Stabilește suma și taxeaz-o
cu aceeași rată a dobânzii pe care ar pune-o și cardurile de credit majore
curente. E o ocazie bună pentru copilul tău să facă niște calcule matema-
tice în viața reală. Stabiliți un plan de înapoiere a banilor. Țineți o evi-
dență a plăților și a dobânzilor plătite. Copilul va înțelege foarte repede
ideea că e foarte costisitor să faci un credit – o lecție pe care e necesar să
o învețe pentru a-și construi un viitor responsabil din punct de vedere
financiar. Mulți adulți nu au învățat niciodată această lecție – carduri-
le lor de credit sunt întotdeauna folosite la limită. Sigur, ar fi mai ușor
pentru tine să îi dai banii, pur și simplu, decât să te încurci cu plăți și
dobânzi, însă copilul are nevoie să învețe această lecție a cumpărării pe
credit.
9. Nu plăti copilul pentru realizarea treburilor obișnuite din
casă. Toți trebuie să ajute „compania” familiei. Acesta e modul în care pot
contribui. Consider însă că e necesar să fie plătiți pentru ce fac în plus. De
exemplu, când copiii mei erau adolescenți, am aflat cât ar cere o firmă de
curățenie pentru curățarea geamurilor. Le-am oferit apoi lor șansa de a
face acest lucru. Au acceptat pentru că era o sarcină bine plătită și își do-
reau acei bani. Dacă îți responsabilizezi copiii cu privire la cheltuielile lor
proprii, atunci vor fi motivați să muncească pentru a câștiga bani. Dacă
doar le dai bani de fiecare dată când îți cer, nu vor fi motivați să-i câștige.
Vor crede că banii cresc în copaci – Copacul Mama și Tata. Nu vor avea
nicio idee despre cât de greu se muncește pentru acei bani. Au nevoie să
învețe acest lucru.
10. Dacă ați urmat cu grijă un program planificat de a învăța ges-
tionarea banilor, până vor ajunge la liceu sau la facultate, copiii tăi ar
trebui să fie destul de responsabili cu banii. Când fata noastră a plecat
la facultatea de stomatologie, ne aflam în situația financiară de a-i da de
la început toți banii pregătiți să fie cheltuiți pentru educația ei (un îm-
prumut fără dobândă, să-i zicem). Când povestesc acest lucru în cadrul
seminarelor, întotdeauna mă întreabă cineva: „Cum ai știut că n-o s-o ia
razna, cumpărându-și o mașină sport nouă, cheltuindu-i pe toți, și apoi
să fii nevoit să o salvezi plătindu-i facturile școlare?”
Ei bine, o cunoșteam și nu am avut niciun fel de îndoială. Eram
destul de încrezători în capacitatea ei de a gestiona banii. Până la urmă,
trecuse printr-o perioadă minuțioasă de învățare. Ea a investit banii și nu
a fost nevoită să se atingă de capitalul de cheltuieli pentru traiul zilnic
până în al treilea an de școală. Mai mult decât atât, la final îi rămăse-
seră 10.000 de dolari. Atunci și-a cumpărat o mașină nouă. Și-a plătit
cu conștiinciozitate ratele acelui împrumut educațional până a născut
primul copil. Atunci am decis să anulăm restul plății și să-i facem astfel
un cadou pentru educația ei. Astăzi, gestionează banii familiei cu foarte
multă grijă. Când au aplicat, recent, pentru o ipotecă, firma a fost șocată
că ei nu aveau nicio datorie – nici măcar vreun card de credit. Cunosc un
cuplu tânăr ale căror carduri de credit – și au multe – sunt întotdeauna
la limită și plătesc sute de dolari pe an ca dobândă. Evident, nu par să se
descurce financiar. Din nefericire, și ei și-au însușit aceste obiceiuri de
management financiar în casa în care au crescut – obiceiuri care nu i-au
învățat să amâne răsplata și nu îi ajută nici acum.
DIFICULTĂȚI CU RESPONSABILITATEA?
Unii copii sunt în mod natural mai responsabili decât alții. Par să
se fi născut cu simțul responsabilității, sau cel puțin îl dobândesc mai
ușor. Responsabilitatea pare să se potrivească personalității lor. Copiii
mai mari par să își însușească mai des acest model, însă nu întotdeauna.
Părinții lor se mândresc cu faptul că i-au învățat foarte bine să fie respon-
sabili – până când apare un frățior sau o surioară care mai mult fluieră
prin viață, fără să se gândească la ziua de mâine sau chiar la cea de azi,
de altfel. Se întreabă atunci unde au greșit. Aruncarea de zaruri a genelor
le-a dat un copil pe care nu-l interesează prea mult să fie responsabil. Și
nu vrea să învețe. Va fi o mare provocare în acest joc al responsabilității.
Alți copii sunt iresponsabili, nu-și termină niciodată sarcinile de la
școală sau temele, nu-și țin promisiunile și nu te poți baza pe ei că își vor
aduce aminte de ceva, nu pentru că aceasta e personalitatea lor, ci pur și
simplu au dobândit niște obiceiuri rele, obiceiuri de iresponsabilitate în
muncă, față de bani și promisiuni. Nu au avut niciodată o șansă, pentru
că familiile lor nu au insistat ca ei să învețe să fie responsabili.
În orice caz – dobândite sau înnăscute – acești copii trebuie să în-
vețe să fie responsabili. Începe cu începutul. Recapitulează îndrumările
anterioare. Încearcă să-ți dai seama unde ai greșit cu acest copil. Alege un
domeniu sau două în care vrei să dezvolți simțul responsabilității. Sta-
bilește un contract cu adolescentul sau copilul tău mai mare. Spune clar
care e tipul de comportament pe care îl aștepți și care sunt consecințe-
le nerespectării îndrumărilor. Asigură-te că acest contract este asumat
de copil. Fă tot ce e posibil pentru a-l angaja în acest proces. Dacă nu
se implică, folosește-te de autoritatea părintească pentru a-i spune care
sunt așteptările cu privire la el. Folosește-te de regula bunicii, care nu dă
greș – muncă înainte de joacă. Fă ca responsabilitatea să fie percepută ca
fiind plină de satisfacții. Apreciază eforturile și îmbunătățirile. Lucrează
treptat în această direcție, până la momentul în care copilul ajunge să fie
mândru că este responsabil.
Copilului mai mic spune-i clar ce se așteaptă de la el: „Ne așteptăm
ca tu să-ți strângi pijamalele în fiecare dimineață. Îți vom reaminti doar
o singură dată. Dacă faci acest lucru, îți poți pune o față zâmbitoare în
tabel. Dacă nu le strângi, vei suporta o consecință care nu-ți va plăcea.”
Apoi fă cum ai spus. Copiii mai mici răspund, de obicei, la recompense –
steluțe sau fețe zâmbitoare pe un tabel al responsabilităților și o îmbrăți-

șare pentru o treabă bine făcută. În orice caz, trebuie să fie stabilite foarte
bine consecințele ignorării planului.
De obicei, un copil este iresponsabil deoarece părinții sau suprave-
ghetorii nu au insistat ca el să fie responsabil. Mulți părinți îmi spun că
au încercat metoda cu tabele și consecințe, dar nimic nu pare să fi făcut
o diferență. Dar când cer mai multe detalii asupra modului în care au in-
sistat, reiese că, de fapt, ei înșiși nu au fost responsabili. Uneori s-au ținut
de plan, dar ulterior, când se simțeau obosiți sau se grăbeau, copilul făcea
ce își dorea. Aceasta e cea mai ușoară metodă din lume pentru a dezvolta
un comportament iresponsabil la copii.
Copiii se prind că nu faci întotdeauna ceea ce spui. Speră mereu
că acela e momentul în care nu vei spune sau nu vei face nimic. Te vor
testa de fiecare dată. Dacă uneori faci și uneori nu, ei vor continua să te
testeze și nu își vor dezvolta niciodată un comportament responsa-
bil constant. Numim aceasta „întărire aleatorie”. E o metodă puternică.
Comportamentul are continuitate pentru că nu știi niciodată când vei
primi o recompensă.
Dacă consecințele sunt constante și previzibile, în cele din urmă,
copiii vor obosi să se tot dea cu capul de pereți și vor învăța să facă ce li
se cere. Un copil cu o voință proprie deosebită va mai încerca din când
în când să vadă dacă peretele încă rezistă. Dacă rezistă, va da înapoi și
va continua să acționeze cu responsabilitate. Copilul mereu vesel și bine
dispus se va simți întotdeauna ca într-un conflict cu responsabilitatea,
dar poate învăța.
Corectarea comportamentului iresponsabil nu are loc peste noapte.
Fii perseverent, nu renunța. Într-un final, copilul va răspunde, deși lucru-
rile se vor înrăutăți, probabil, înainte să se îmbunătățească. De ce? Pentru
că copilul e obișnuit să facă ce vrea mai tot timpul și să ignore supărările
tale ocazionale când îl faci responsabil pentru acțiunile lui. Va încerca de
fiecare dată să împingă limitele, până învață că pur și simplu nu se poate.
Apoi lucrurile vor deveni din ce în ce mai bune. Merită să reziști până la
capăt.
Joey a luat întotdeauna note bune și și-a făcut la timp temele pen-
tru școală. Dintr-odată, în clasa a VIII-a, notele sale au scăzut și și-a
dezvoltat față de școală și muncă o atitudine de „nu-mi pasă de nimic”.
Părinții săi au vorbit cu profesorii, au vorbit cu el, au încercat obișnuitele
recompense și consecințe. Nimic nu s-a schimbat. Joey, înainte foarte res-

ponsabil, a devenit foarte iresponsabil. Venise momentul pentru acțiuni
serioase. Joey își putea dezvolta ușor obiceiul de a fi iresponsabil, ceea ce
nu i-ar fi ajutat deloc în perioada adolescenței și mai târziu. Părinții lui
Joey au decis să scoată artileria grea și să-i dea de înțeles lui Joey că erau
foarte serioși în această privință.
Artileria grea însemna: „Suntem foarte serioși cu privire la acest lu-
cru!” Părinții lui Joey i-au încuiat camera în care își ținea toate jocurile
electronice și i-au spus că va avea din nou acces la acea cameră când no-
tele i-ar fi revenit la normal. A dormit pe canapeaua din camera de zi.
Avea acces la camera sa doar pentru a-și lua hainele. Nu-și putea vizita
prietenii după școală sau la sfârșit de săptămână. I s-a cerut să stea la
masa din camera de zi și să-și facă temele pentru școală sub supraveghe-
rea unui adult. Nu i s-a permis nici să se uite la televizor. I s-a cerut să-și
facă treburile în casă. Cu alte cuvinte, viața sa devenise destul de sterilă,
lipsită de lucrurile „distractive” de care se bucurase înainte.
Trecuseră șase săptămâni, iar notele nu s-au îmbunătățit. De fapt,
și-a făcut temele, dar apoi „a uitat” să le predea profesorului. Părinții săi
însă nu au renunțat. „E problema ta, fiule”, i-au spus ei. „Cheia care îți dă
acces la lucrurile care îți plac este la tine.” Și au continuat ca și până atunci.
Într-un final, Joey și-a dat seama că erau serioși. Chiar n-aveau de gând
să-l lase să-și viziteze prietenii, să se uite la televizor, să intre în camera sa
sau să se joace pe calculator până nu începea din nou să aibă note mari.
Dintr-odată, în trei săptămâni, notele sale au revenit la nivelul dinainte
și au rămas acolo.
Oricând apărea o înclinație cât de mică spre iresponsabilitate în vi-
itor, era suficient ca părinții să-i spună: „Îți aduci aminte de clasa a VIII-
a?” iar Joey, dintr-odată, era foarte doritor să fie responsabil. Ca tânăr
adult, lui Joey îi vine să râdă de experiența din clasa a VIII-a și își dă
seama că a fost exact ce-a avut nevoie.
E nevoie de timp și efort pentru a trece prin această situație, pentru
a te asigura că copilul tău își învață lecția. E posibil să fii nevoit să-ți lași
la o parte propriile responsabilități și să acorzi mai mult timp copilului
tău, pentru a-l învăța acest lucru. Roagă-te pentru înțelegere și pentru
puterea de a acționa. Iresponsabilitatea poate fi corectată.
Mingea responsabilității: Asigură-te că fiecare membru al familiei
înțelege ce înseamnă să fii responsabil – să faci ce ai spus că vei face,
de exemplu – înainte să începi această activitate. Așază-i pe toți pe po-
dea, într-un cerc, pătrat sau triunghi, în funcție de câți participă la joc.
Aruncă sau rostogolește mingea către cineva și spune: „Mingea respon-
sabilității spre tine s-a rostogolit! Spune-ne degrabă azi ce-ai înfăptu-
it!” Persoana care prinde mingea povestește o situație din acea zi când a
fost responsabil („Mi-am făcut patul!”), apoi aruncă mingea spre o altă
persoană. Cu cât merge mai repede jocul, cu atât e mai mare distracția.
Chiar și copiii mai mici se prind foarte repede. Jocul poate fi adaptat pen-
tru vârste diferite, permițându-le copiilor mai mici să repete un anumit
lucru, dar copiii mai mari și adulții trebuie să se gândească la ceva nou de
fiecare dată. Dacă unei persoane nu-i vine nimic în minte, alți membri ai
familiei îi pot oferi sugestii. E o metodă foarte bună de a te concentra pe
lucrurile pozitive.
Cele mai bune cumpărături: Organizează o ieșire la mall, pentru

a învăța cum se fac cumpărăturile. Mai întâi de toate, puneți-vă de acord
asupra a ce vreți să cumpărați – ceva ce copilul dorește să își cumpere cu
banii pe care i-a economisit. Ajută-l să-și dea seama dinainte care sunt
calitățile importante. Mergeți la toate magazinele care conțin lucrul do-
rit, pentru a compara prețurile. Luați cu voi un clipboard pe care copiii
pot scrie magazinul și suma. Încheiați ieșirea la cumpărături prin achi-
ziționarea acelui lucru la cel mai bun preț, apoi fă cinste tuturor. Copiii
au nevoie de multe astfel de experiențe, în care să caute „cele mai bune
cumpărături”. Comparați reclamele pentru alimente. Arată-i adolescen-
tului cum faci comparație între magazine, înainte de a cumpăra o mașină
sau alt lucru major. Arată-i cum să verifice revistele adresate clienților
sau site-urile de internet pentru a face evaluări de calitate. Uitați-vă și la
reclamele pentru lucruri folosite. Transformați acest lucru într-un joc de
familie, pentru a face „cele mai bune cumpărături”.
Ce ți-au spus părinții tăi despre responsabilitate, muncă sau bani
când ai crescut? Dacă a fost ceva valoros, transmite acel lucru și copiilor
tăi sau alege unele dintre citatele înțelepte de mai jos:
Fii tu însuți responsabil la un standard mai înalt decât ar aștepta oricine
de la tine. Nu-ți găsi niciodată vreo scuză. (Henry Ward Beecher)
Excelența nu e niciodată un accident.
O cusătură la timp salvează altele nouă. (Proverb tradițional)
Nu există ambuteiaj dacă mergi un kilometru în plus.
Dacă inviți necazul pe la tine, e foarte posibil să accepte.
Când semeni ovăz sălbatic, te poți aștepta la o recoltă bogată. (Pro-
verb tradițional)
Promite doar atunci când poți oferi. Oferă apoi mai mult decât ai promis.
Visele se transformă în realitate doar la cei care muncesc în timp ce
visează.
Un bănuț economisit este un bănuț câștigat. (Proverb tradițional)
» RESPONSABILITATEA ÎN NATURĂ
Dumnezeu ne vorbește prin natură. Ține-ți ochii și urechile deschi-
se pentru a vedea exemple de responsabilitate în natură.
Furnicile: Pune niște firimituri pe terenul sau pe trotuarul de lângă
casa ta. Privește cum furnicile se adună pentru a duce mâncarea acasă
(sau cumpără o fermă de furnici pentru a privi ori du-te să vezi una într-o
rezervație naturală). Privește lungul șir și modul în care cooperează. Fur-
nicile lucrează împreună pentru a aduna mâncare pentru iarnă și pentru
a-și proteja tunelele și proviziile de mâncare. Sunt curate, oneste și mun-
citoare. Niciuna nu se eschivează. Fiecare furnică e responsabilă pentru
partea ei și, împreună, duc treaba la bun sfârșit. Chiar și Biblia dă furni-
cile ca exemplu pentru munca silitoare (Proverbele 6:6-8).
Castorii: Mergi la plimbare în pădure și caută un baraj constru-
it de castori. Observă copacii pe care castorii i-au tăiat, barajul pe care
l-au construit și casele lor. Dacă nu sunt castori în zona în care locuiești,
împrumută o casetă video sau o carte despre castori. Observă cât de res-
ponsabili și muncitori sunt castorii. Ei construiesc cel mai bun lac posibil
și cea mai bună casă și muncesc din greu pentru a aduna provizii de hra-
nă pentru iarnă. Veverițele, de asemenea, muncesc foarte mult pentru a
aduna și depozita mâncare pentru iarnă.
Râmele: Imediat după o ploaie, uită-te după râme pe trotuar, pe
alee sau pe gazon. Râmele sunt indispensabile fermierilor și grădinarilor.
Ele procesează pământul pentru ca plantele să poată crește. Pe o bucată
de teren de aproximativ 4.000 m2, râmele trec prin corpul lor aproape 10
tone de pământ. Ele sunt motocultivatorii harnici ai naturii.
» RESPONSABILITATEA ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI
Lista următoare aduce în prim-plan modalități de a fi responsabil zil-
nic. Fiecare punct poate fi adaptat pentru copiii mai mici sau pentru adoles-
cenți. Vorbiți despre modul în care simțământul crescut de responsabilitate
al copiilor vă face să fiți mândri sau despre modalități prin care ei să de-
vină mai buni în acest domeniu. Încurajați comentariile asupra fiecărui
punct, dați exemple și idei de alte domenii în care se vede responsabi-
litatea în viața reală. Poate că îți vor sugera zone în care tu ai nevoie de
îmbunătățiri! Faceți un plan de îmbunătățire. Apreciază întotdeauna
progresul.
VERIFICAREA RESPONSABILITĂȚII
Rar Întotdeauna
Îmi fac temele la timp. 1 2 3 4 5
Îmi fac bine treburile din casă. 1 2 3 4 5
Îmi onorez promisiunile. 1 2 3 4 5
Te poți baza pe mine că termin orice treabă încep. 1 2 3 4 5
Sunt mândru de notele mele, pentru că fac
tot ce pot. 1 2 3 4 5
Îmi ajut familia în fiecare zi. Fac parte din echipa
familiei. 1 2 3 4 5
Sunt corect când muncesc pentru bani. 1 2 3 4 5
Țin evidența banilor, cheltui cu grijă și economisesc. 1 2 3 4 5
PRINCIPII DE RESPONSABILITATE
1. Fii un exemplu de responsabilitate în propria viață.
2. Dă copiilor responsabilități reale.
3. Observă și apreciază acțiunile responsabile.
4. Folosește mai degrabă regula bunicii, pe cât posibil, decât să
oferi recompense tangibile.
5. Nu-i salva pe copii de consecințele comportamentului lor.
6. Discutați despre consecințele pe termen scurt și lung ale com-
portamentului lor.
7. Stabiliți care sunt consecințele comportamentului iresponsabil.
8. Învățați-i că responsabilitatea are două părți: a evita ce este rău
și a face ce este bine.
9. Ajutați-i pe copii să-și recunoască comportamentul.
10. Încurajați responsabilitatea față de Dumnezeu, precum și față de
familie, prieteni, comunitatea din care faceți parte.
CAPITOLUL 13
AUTOCONTROLUL ȘI
CUMPĂTAREA
Roada Duhului, dimpotrivă, este... înfrânarea poftelor (autocontrolul).
(Galateni 5:22-23)
stăzi, mulți oameni se lasă conduși de sentimentele lor. Ziarul
A nostru local și canalele de știri naționale au scos în evidență peri-

colele „furiei de pe șosea”, șoferi nervoși cu temperamente impul-
sive. Uită-te în direcția mea și o să fac la fel cu tine. Cine te crezi de te bagi în
fața mea? Ești orb? O vreau toată pentru mine! Îmi stai în cale. Și dau frâu
liber mâniei, uneori ajungând la amenințări cu arma. Presupun că nu au
învățat să se controleze când erau mici.
Uau! Ai văzut noua secretară? Și un lucru duce la următorul, iar o
familie încetează să existe. Fiecare pachet de țigări poartă cu el un aver-
tisment: Tutunul dăunează grav sănătății. Dar oamenii fumează în con-
tinuare; se droghează și consumă alcool, deși știu că sunt nocive pentru
sănătate. O mulțime de reviste elogiază beneficiile aduse sănătății de
exercițiul fizic zilnic. Dar fac eu acest lucru? Ei bine, uneori..., dar cu
siguranță nu în fiecare zi. Adevărata problemă este că nu sunt suficient
de autodisciplinată pentru a-mi urma bunele intenții.
Lui Kevin îi place să citească. Ar prefera să citească decât să facă ori-
ce altceva. Treburi casnice... Ce sunt alea? Ar fi trebuit să dau de mâncare
pisicii? Teme pentru școală... Nicio problemă. O să le fac la un moment dat.
Să studiez la clarinet? Lasă-mă întâi să termin capitolul ăsta. E timpul
mesei? De ce nu pot să citesc la masă? Pot să citesc și să mănânc în același

timp. Să socializez? De ce trebuie să mă joc cu acești copii doar pentru că
familia lor a venit în vizită? Și Kevin dispare în dormitor, să citească. De
ce trebuie să învăț să scriu? E așa o pacoste. O să am o secretară într-o zi, o
să scrie ea în locul meu. Kevin are o problemă cu autocontrolul și cumpă-
tarea. E un copil foarte deștept și reușește să ia note bune la majoritatea
materiilor pentru că temele sunt ușoare pentru el, însă, dacă nu va învăța
să fie mai autodisciplinat, istețimea lui nu va valora foarte mult în viața
reală a muncii.
Cumpătarea este cealaltă parte a monedei autocontrolului – ele merg
împreună. Ele produc o viață mai productivă și mai fericită. Cum îi
putem ajuta pe copiii noștri să își însușească, în caracterele lor, autocon-
trolul și cumpătarea?
CÂND MĂ CONTROLEZ ȘI SUNT CUMPĂTAT...

Am control asupra propriilor sentimente.
AUTODISCIPLINĂ Nu e nevoie să țip și să strig sau să mă enervez
când cineva mă înfurie. Pot controla calm situația.
ORGANIZARE Mănânc ce e bun pentru mine. Nu mă îndop
ORDINE cu mâncare nesănătoasă în fiecare zi. Nu îmi in-
troduc în corp substanțe dăunătoare, precum dro-
ABNEGAȚIE guri, alcool sau tutun.
TEMPERANȚĂ Mă străduiesc să-mi păstrez viața organizată
și planificată, pentru a reuși să-mi termin treburi-
MODERAȚIE le. Încerc să nu amân, ci să plănuiesc dinainte.
REȚINERE Pot să aștept ceva ce-mi doresc când știu că e
mai bine să aștept.
ABSTINENȚĂ Urmez regulile de antrenament ale echipei
mele, chiar dacă uneori e dificil.
Nu trebuie să cumpăr imediat tot ce văd la mall. Înainte să-mi risi-
pesc banii, mă gândesc dacă am nevoie de acel lucru și dacă mi-l permit.
Sunt hotărât să-mi păstrez virginitatea până mă voi căsători. E difi-
cil, dar știu că pot s-o fac. Respect persoanele cu care ies și nu ne așezăm
în situații compromițătoare. Vreau să mă dăruiesc pur din punct de ve-
dere moral viitorului partener de viață.
AUTOCONTROLUL ȘI CUMPĂTAREA 183
Cred că și lucrurile bune pot fi duse la extrem. Dacă toate progra-

mele TV ar fi bune, le-aș urmări pe toate? Bineînțeles că nu. Trebuie să
aleg ce e mai bun. Nu pot să fac tot ce-mi trece prin cap. Asta înseamnă
autocontrol. Înseamnă să închid televizorul sau computerul când trebuie
să învăț. Înseamnă să-mi fac întâi treburile din casă și apoi să citesc o
carte sau să mă joc cu mingea. Înseamnă să am grijă de ce spun și fac.
PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE

LA AUTOCONTROL ȘI CUMPĂTARE
Dumnezeu ne-a creat
cu abilitatea de a gândi și Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă
simți. Deși ambele sunt im- să fie batjocorit” Ce seamănă omul, aceea
portante în viață, sentimen- va și secera. (Galateni 6:7)
tele pot fi greu de gestionat
Roada Duhului, dimpotrivă, este...
uneori. Ele încearcă dese-
înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23)
ori să ne convingă să ale-
gem calea mai ușoară – să Omul care nu este stăpân pe sine
fim leneși și nedisciplinați este ca o cetate surpată și fără ziduri.
cu privire la viața noastră, (Proverbele 25:28)
să facem ce vrem într-un De aceea, dați-vă și voi toate silințele
anume moment. Dumne- ca să uniți... cu cunoștința, înfrânarea;
zeu ne-a dat abilitatea de cu înfrânarea, răbdarea. (2 Petru 1:5-6)
a gândi pentru a decide ce
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce
este mai bine sau corect și, mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat
cu ajutorul Său, să și facem și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și
acest lucru. Ce e corect nu e cu poftele lumești și să trăim în veacul de
întotdeauna și ușor. acum cu cumpătare, dreptate și evlavie,
așteptând fericita noastră nădejde.
Autocontrolul este o (Tit 2:1 1-13)
trăsătură de caracter pe care
Dumnezeu o vrea pentru Deci, fie că mâncați, fie că beți,
noi (de la noi). El dorește fie că faceți altceva: să faceți totul
pentru slava lui Dumnezeu.
să ne ajute să ne controlăm, (1 Corinteni 10:31)
pentru a trăi vieți evlavioase
și integre, nu controlate de
pasiunile noastre, de angajamentul nostru de a trăi conform voinței lui

Dumnezeu. El este chiar lângă noi, ajutându-ne în fiecare zi.
OAMENI DIN BIBLIE

Biografiile din Biblie arată influența pozitivă a autocontrolului și
efectul negativ al opusului acestuia. Citește-le pe următoarele, împreună
cu copiii tăi: Daniel și cei trei prieteni la curtea Babilonului (Daniel 1);
Urie Hetitul și Regele David (2 Samuel 11); Ahab și Izabela (1 Regi
21:1-24), Iosif și soția stăpânului său (Geneza 39); reîntâlnirea lui Iosif
cu frații săi (Geneza 42-45); Hofhi, Fineas și Eli, tatăl lor (1 Samuel
4:11-22); Nadab și Abihu (Numeri 3:2-4); Isus (Matei 4:1-11; 27:32-
66); Regele Irod și Salomeea (Matei 14:1-12); Regele Belșațar (Daniel
5); Petru încearcă să meargă pe apă (Matei 14:22-36); Petru în Grădina
Ghetsimani (Matei 26:36-45). Și lista poate continua. Povestește copi-
ilor unele dintre aceste istorisiri. Citește-le din Biblie. Încurajează-ți co-
piii să facă o schiță, desene, să compună cântece, să mimeze, să decupeze
forme din hârtie sau să modeleze obiecte din lut – orice îți vine în cap
pentru a face ca povestirea din Biblie și lecțiile acesteia despre autocon-
trol să devină o parte a gândirii lor.

AUTOCONTROLUL ȘI CUMPĂTAREA
Autocontrolul pare să fie mai ușor pentru unii copii decât pentru al-
ții. Unii par să aibă o înclinație naturală spre a fi organizați, a-și respecta
programul și a rezista tentațiilor în fața cărora alți copii nu rezistă. Ori-
cât i-ar fi de ușor micului tău coleric sau melancolic, sau oricât de greu
i-ar fi sangvinului sau flegmaticului tău în devenire, autocontrolul este
o trăsătură de caracter de o valoare inestimabilă în toate aspectele vieții.
Autocontrolul și cumpătarea aduc recompense enorme. Unii copii au,
pur și simplu, nevoie de mai mult timp și mai multă pregătire pentru a
pricepe.
ÎNDRUMĂRI PENTRU COPIII MAI MICI

Kara, în vârstă de 18 luni, și-a întins cu ezitare mâna dolofană pen-
tru a atinge planta de pe măsuța de cafea, apoi și-a întors capul, pentru a
vedea reacția mamei ei. Mama se asigurase că toată casa era un loc sigur
pentru bebeluș, cu excepția acelei plante. Hotărâse că fetița ei avea nevoie
să se deprindă puțin câte puțin cu autocontrolul și putea fi învățată, cu
siguranță, să stea departe de un lucru.
Mama a răspuns aproape previzibil. Îi mai spusese și înainte: „Nu,
Kara. Nu pune mâna!” Și, cu grijă, dar cu fermitate, a dat mâna Karei la
o parte de la plantă. „Nu, nu”, a spus mama, clătinând din cap. „Vino în
bucătărie cu mine. Poți să te joci cu lingurile.”
Kara a urmat-o pe mama ei în bucătărie și a izbit cu voioșie lingu-
rile, pentru o vreme. Dintr-odată, liniștea era copleșitoare, așa că mama
a știut că ar fi mai bine să investigheze. Unde era Kara? O singură
presupunere a fost suficientă. Kara își pusese mâna în ghiveci iarăși și
împrăștia pământul pe masă. „Nu, Kara! Nu, nu! Nu pune mâna!” De
data aceasta, mami a lovit-o ușor și inteligent pe mână. Kara scânci ca și
cum sentimentele ei ar fi rănite, dar s-a întors din nou spre plantă.
I-a luat câteva zile Karei pentru a înțelege că mama era serioasă în ce
spunea. Nu trebuia să atingă planta. De fiecare dată când Kara se apropia
de plantă, mama reacționa foarte previzibil. Au și cântat împreună un
cântecel despre acest lucru: „Aceasta este planta mamei, Iar eu nu mă
ating de ea, Îmi țin mânuțele departe, căci o iubesc pe mama mea!” Kara
făcuse primul său pas spre autocontrol. Mai erau mulți pași de făcut, dar
era mândră de realizarea ei. Când tati a venit acasă, Kara s-a dus în sufra-
gerie, a arătat spre plantă și a spus: „Mami. Nu, nu.” Dar nu a atins planta.
Tati a îmbrățișat-o și i-a spus: „Bravo, fetița mea!”
Învățarea autocontrolului în timpul copilăriei timpurii e un element
de bază, indispensabil pentru conceptul de sine, pentru dezvoltarea so-
cială, a caracterului și a spiritualității. Copiii care respectă limitele și au
învățat să se controleze sunt apreciați de ceilalți oameni și primesc multe
reacții pozitive în fiecare zi. Acestea, în schimb, le formează propriul res-
pect de sine.
Copiii care nu au învățat să se controleze îi terorizează pe propri-
etarii magazinelor și pe gospodine și îi îndepărtează pe colegii de joacă.
Bineînțeles, aceștia primesc foarte puține reacții pozitive, iar respectul lor
de sine suferă. Mai târziu, viața creștină li se va părea restrictivă. Le va
fi greu să spună „nu” drogurilor și presiunii de grup. Preferă recompensa
imediată a oricărui moft și un stil de viață pe principiul: „Dacă un lucru
ți se pare bun, fă-l!”
Obținerea autocontrolului este o bornă importantă în dezvoltarea
copiilor mai mici. Majoritatea copiilor și-l însușesc până la vârsta de 3
ani, nu în sensul că se autocontrolează întotdeauna, dar știu cum să-și
înăbușe acțiunile și cum să-și spună să nu facă anumite lucruri.
Cum îți poți ajuta copilul mai mic să își dezvolte autocontrolul?
1. Concentrează-te pe o lecție sau două mai importante, pe rând.
O casă plină de lucruri fragile va fi prea mult pentru un copil mic, însă el
poate învăța să nu atingă o plantă sau o vază. Nu încerca să predai prea
multe lecții de autocontrol dintr-odată. Copilul tău se va simți copleșit.
Dar e foarte important ca el să învețe să-și înăbușe acțiunile când e nevo-
ie. Dacă spui: „Oh, e prea micuț. Poate o să înțeleagă când va avea 3-4 ani”
vei irosi cel mai bun moment de predare a autocontrolului. Mai târziu,
va fi mult mai greu.
2. Stabilește foarte clar limitele și fii foarte previzibil în răspun-
sul tău, când aceste limite sunt testate. Asigură-te că copilul tău știe
exact ce comportament aștepți de la el („Să nu-l lovești pe fratele tău”).
Întotdeauna – de fiecare dată – răspunde printr-o consecință care încu-
rajează autocontrolul. Ai pierdut lupta dacă ignori uneori comportamen-
tul, iar alteori reacționezi. Copilul tău va învăța imediat să ignore limitele
și nu își va dezvolta autocontrolul.
3. Fii generos cu laudele pentru autocontrol. Copiii au nevoie să
audă din nou și din nou că ești mulțumit de ei. Aceasta le construiește
respectul de sine și, prin urmare, le va forma sentimente pozitive cu pri-
vire la ei înșiși și la familia lor.
ÎNDRUMĂRI PENTRU COPIII MAI MARI

Pe măsură ce copiii cresc, sunt și alți pași pe care îi poți face pentru
a-i încuraja să-și dezvolte autocontrolul.
1. Stabiliți în casă un orar zilnic, cu momente regulate de mân-

cat, somn, joacă, muncă și studiu. Când ai stabilit, pentru parcursul
unei zile, momente previzibile și potrivite pentru a face anumite lucruri,
copiii se simt mai în siguranță. Știu la ce să se aștepte și intră mai ușor
în rutină. Atmosfera încurajează autocontrolul. Masa de seară, momente
scurte petrecute cu toată familia, timpul de studiu. Fără televizor în serile
dinaintea unei zile de școală. Fără convorbiri telefonice cu prietenii îna-
inte de terminarea temelor. Pregătirea hainelor de cu seară (în climatele
în care vremea este cumva previzibilă), pregătirea pentru somn, momente
de stat împreună și împărtășit secrete cu mama și tata. Copiii se simt în
siguranță. Și învață autocontrolul. Da, acest lucru cere efort. Nu, nu poți
fi plecat în fiecare seară. Da, va merita efortul până la urmă (când tragi
linia).
3. Dezvoltă autocontrolul și cumpătarea în propria viață. Ai grijă

ce modele au copiii tăi. La ce te poți aștepta când tu citești un roman,
în timp ce tacâmurile de la micul dejun sunt încă pe masă, dormitoarele
sunt în dezordine, iar copiii aleargă prin casă țipând că nu își găsesc ma-
terialele pentru școală? Autocontrolul și cumpătarea încep cu adulții din
familie. Asta nu înseamnă că nu e loc pentru spontaneitate sau că nu vor
fi momente când vor fi lăsate toate baltă pentru a face ceva foarte special.
„Au venit mierlele albastre, mamă. Vino să le vezi!” Bineînțeles, te vei
opri din orice ai face pentru a admira cum mierlele albastre se stabilesc în
cuiburile lor. Să fii doar spontan poate fi dezastruos, iar prea mult auto-
control înseamnă rigiditate. Poți echilibra autocontrolul și cumpătarea în
raport cu spontaneitatea? Aici e cheia.
Ai grijă care sunt celelalte modele din viața copilului tău. Desenele
animate promovează agresiune și violență nelimitată; multe personaje
din desenele animate fumează tutun și beau alcool. Mulți dintre spon-
sorii evenimentelor sportive sunt companii de alcool și tutun. Exercită
un oarecare control cu privire la cât de mult este expus copilul tău la
exemple negative. Poate că ai un exemplu negativ în propria casă. Ex-
plică-i copilului că această persoană a făcut câteva alegeri greșite în acel
moment, alegeri care îl vor afecta. Copilul tău poate lua decizii bune. Își
poate controla propria viață.
3. Învață-i pe copii cum să își gestioneze timpul, dar să se contro-

leze și pe ei înșiși. Copiii trebuie să învețe abilități de management prac-
tic: cum să-și planifice timpul, cum să țină evidența temelor pentru școală,
cum să împartă o temă mai mare în acțiuni ușor de gestionat, pentru a o
termina la timp, cum să aibă grijă de propriile haine, cum să-și aranjeze lu-
crurile personale, să facă mai întâi lucrurile importante, în loc să le amâne,
să-și stabilească ținte și pașii necesari îndeplinirii acelor ținte, să cânte la un
instrument muzical sau să facă sport în fiecare zi, pentru a deveni experți.
Aceste abilități se pot învăța, dar copiii au nevoie de ajutor ca să le învețe.
Pentru majoritatea copiilor, ele nu vin în mod natural. Nu te baza pe
faptul că o să le învețe la școală. Tu ești primul educator al copiilor tăi.
4. Folosește argumente când îi disciplinezi pe copii, în așa fel
încât ei să înțeleagă de ce trebuie să se comporte într-un fel anume.
Evită disciplinarea dură, care se folosește de putere într-o manieră agre-
sivă. Copiii crescuți cu o disciplină dură tind să fie foarte slabi în privința
autocontrolului. Mereu au fost controlați de cineva, așa că nu au învățat
niciodată să se descurce singuri. Fii cald și comunicativ, folosește-te de
argumente și îți vei încuraja astfel copiii să fie autodisciplinați.
5. Învață-i pe copii să facă un pas înapoi și să gândească înainte
de a acționa: Ce trebuie să fac? Fără să gândească, ei vor face pur și sim-
plu ce își doresc, în loc de ce trebuie. Ce e cel mai bine pentru mine și pen-
tru alții? Ce ar vrea Dumnezeu să fac? Învață-i pe copii că pot alege cum
să se comporte. Nu trebuie să se lase copleșiți de sentimente și impulsuri.
Ei pot controla aceste lucruri. E un sentiment minunat de putere să te
controlezi pe tine însuți. Explică-le că e aproape ca și cum ai sta undeva
în spate, în public, și te-ai urmări pe tine însuți pe scenă. Când faci parte
din public, te gândești mai bine la ce trebuie să faci. Când ești pe scenă,
interpretând, e ca și cum doar ai spune replicile, fără să le gândești.
Explică-i că el, copilul, este directorul acestei piese. Îi spune actoru-
lui (lui însuși) ce să facă pentru ca piesa să iasă bine. El e cel care condu-
ce. Capitolul 9 are câteva ponturi despre cum să gestionezi presiunea de
grup, acest lucru fiind de ajutor în deprinderea autocontrolului.
Învață copilul strategia „numără până la 10” pentru a-și gestiona
sentimentele de mânie. Să numere încet până la 10 înainte să răspun-
dă. Puteți exersa acest lucru în familie. Orice membru al familiei poate
număra cu voce tare când este pus în situația de a-și gestiona mânia sau
alte sentimente negative. Copilul tău va învăța că până și adulții trebuie
uneori să „numere până la 10” pentru a-și controla emoțiile.
Adu-ți aminte, sunt doar niște copii și vor face greșeli, la fel ca adul-
ții de altfel. O greșeală nu e un capăt de lume. O greșeală înseamnă un
pas înainte spre lucruri mai bune.
6. Nu da copilului prea mult, prea repede și prea ușor. E bine să
aștepte prima pereche de colanți sau primul sutien până când sunt într-
adevăr necesare, să aștepte în privința întâlnirilor până ajunge la vârsta
la care e responsabil, să aștepte să conducă o mașină până face școala
și are vârsta potrivită pentru a primi permisul, să aștepte pentru prima
mașină până ajunge la vârsta la care poate avea grijă de ea și își permite
să-i plătească asigurarea, să aștepte să poarte haine de adulți până devine
adult, să aștepte pentru un card de credit până ce își permite să plăteas-
că facturile, să aștepte în privința relațiilor sexuale până e pregătit să
gestioneze consecințele – și lista continuă. Copiii și adolescenții mereu
imploră pasul următor. Își doresc să devină adulți înainte de a fi pregă-
tiți emoțional să facă față experiențelor maturității. Le vei face o mare
favoare insistând să aștepte momentul potrivit. Vor învăța astfel și lecții
valoroase de autocontrol. Ei trebuie să rămână copii cât mai mult timp
posibil. Când copiii se maturizează prea devreme, de multe ori se întorc
spre copilărie mai târziu. Copilăria precede maturitatea din motive de
dezvoltare foarte bune.
ÎNDRUMĂRI PENTRU ADOLESCENȚI

La sugestiile de mai sus, mai adaugă câteva specifice anilor adoles-
cenței:
1. Cu adolescenții e bine să stabilești instrucțiuni clare pentru
domenii-cheie. Acestea pot incluse șofatul și utilizarea mașinii familiei,
întâlnirile, sexualitatea, utilizarea banilor, drogurile, alcoolul și tutunul,
înfățișarea personală sau orice altceva are copilul nevoie.
Stabilește o întâlnire pentru o discuție pe îndelete cu copilul tău
pentru a dezvolta împreună aceste instrucțiuni pentru un domeniu
anume. Lasă-ți adolescentul să fie primul care să le propună. Puneți-le

pe hârtie. Dacă sunt domenii în care simți că e nevoie de recomandări
suplimentare, pune-le în discuție, aducând argumente. Fii dispus să ne-
gociezi. Când ați căzut de acord asupra instrucțiunilor, printați-le sub
forma unui contract formal, pe care să-l semneze și adolescentul, și adul-
tul responsabil. Acest contract ar trebui, de asemenea, să stipuleze care
sunt consecințele ignorării instrucțiunilor. Dă-i o copie adolescentului,
păstrează o copie pentru tine, iar una lipește-o pe frigider sau într-un alt
loc unde pui notițele importante. Dacă ai mai mult de un adolescent în
familie, e posibil să poți folosi aceleași instrucțiuni pentru fiecare dintre
ei, sau ai putea să realizezi un contract separat pentru cei mai mici și
pentru cei mai mari.
Contractele te pot salva de multe dureri de cap și dispute în perioa-
da adolescenței. Adolescenților le place să știe clar ce se așteaptă de la ei.
Contractele lipsite de echivoc au ajutat foarte multe familii cu care am
lucrat și care aveau dificultăți în relația cu adolescenții lor. Părinții unui
băiat de 13 ani se plângeau că acesta nu-și făcea bine treburile din casă.
Dar când am încercat să înțeleg ce înseamnă pentru ei acest „bine” nu au
știut să-mi explice. Așa că a trebuit să le negociem așteptările atunci și
acolo. Au spus că nu-și face patul bine. Așa că i-am întrebat ce anume
i-ar mulțumi – marginea patului trebuia să arate ca în armată sau era
bine chiar și cu câteva cute? Au spus că asculta muzică la un volum prea
mare. Dar nu puteau explica ce însemna acel „prea tare”, așa că băiatul a
sugerat ca, atunci când vor ajunge acasă, să pună câteva dintre CD-urile
sale preferate și să încerce diferite niveluri de volum. Când ar fi ajuns
la nivelul potrivit din punct de vedere al părinților săi, urma să facă un
semn cu markerul, pe butonul de control al volumului, în acel loc. Sună
pretențios, nu-i așa? Dar a funcționat foarte bine pentru acea familie,
pentru că băiatul a știut exact ce se așteaptă de la el.
Pe de altă parte, e posibil ca adolescentul tău să nu aibă nevoie de
un contract pentru majoritatea domeniilor de mai sus. Poate că e vorba
doar de unul sau două domenii unde sunt probleme și un contract ar
fi de ajutor. Contractele preventive pot fi de mare ajutor. Ele împiedică
apariția problemelor.
Fata noastră, fiind tânără și singură, era cu noi la un seminar despre
abilitățile părintești pe care îl susțineam și asculta în timp ce explicam
despre contracte și utilitatea acestora în relația cu adolescenții. Am fo-

losit ca ilustrație utilizarea mașinii familiei. Mai târziu, în acea zi, mi-a
spus: „M-aș fi simțit jignită dacă am fi făcut un contract pentru mașină!”
I-am răspuns: „Acesta e și motivul pentru care nu am făcut niciun con-
tract formal pentru tine și fratele tău. Ați fost respectuoși față de restul
familiei și ne-am înțeles bine fără să scriem acest lucru pe o bucată de
hârtie. Dar nu orice familie se înțelege atât de bine, iar unii adolescenți
sunt mai dificili decât alții. De aceea contractele pot fi foarte utile.”
Noi aveam două mașini, una exclusiv a soțului meu, pediatru, iar
cealaltă o împărțeam eu și copiii. Locuiam foarte aproape de școală și de
locul meu de muncă, dar folosind și bicicletele și ducându-ne unii pe alții
cu mașina, ne-am înțeles bine cu o singură mașină. Nimeni nu a mono-
polizat mașina și ne-am consultat cu ceilalți de fiecare dată când aveam
nevoie de mașină. Nu a fost nevoie de niciun contract.
Cântărește cu grijă situația familiei tale. Dacă adolescenții tăi sunt
responsabili, nu îi jigni folosind contractele. Înțelegerile verbale pot fi
suficiente. Dar dacă aveți probleme de comunicare, contractele pot fi o
modalitate foarte utilă de a ieși din impas și de a calma câteva dintre
ciocnirile trecerii dure prin adolescență.
2. Comunică-i adolescentului dorința ta ca el să devină indepen-
dent. Organizează ceva special la aniversarea vârstei de 13 ani. Ai putea
să-l scoți la un restaurant, unde să savurați împreună o masă bună. Ex-
plică-i faptul că, deoarece a crescut și devine adolescent, vrei să purtați o
discuție despre faptul că se îndreaptă spre independență. Creați împreu-
nă o listă a abilităților pe care trebuie să și le însușească pentru a deveni
independent până la finalul liceului.
Pentru începători, ai putea include abilitățile de gestionare a banilor
(utilizarea carnetului de cecuri, plătirea facturilor, cumpărarea alimente-
lor, economii, taxe etc.) și abilitățile de relaționare cu oamenii (cum să-și
facă noi prieteni, cum să-i selecteze pe cei buni, cum să spună „nu”, cum
să se descurce cu oamenii sufocanți sau prea agresivi, cum să reacționeze
când persoana de sex opus cu care se întâlnește cere prea mult sau este
prea agresivă etc.). Scrie-le într-o agendă, lăsând spațiu pentru a nota
elementele de progres pentru fiecare abilitate. Decideți apoi care sunt
abilitățile potrivite pentru anul în curs. Faceți un plan pentru cum își
poate dezvolta acele abilități. Întâlniți-vă într-o „conferință de verificare

a abilităților” o dată la fiecare trei sau șase luni. La viitoarea aniversare,
evaluați anul deja scurs și decideți care sunt țintele pentru anul viitor.
Treptat, va ajunge să aibă o viață independentă și să se autocontroleze.
Acest plan te plasează fix de partea lui – ajutându-l să își obțină
independența. Majoritatea adolescenților se tem că părinții lor nu îi vor
lăsa niciodată să fie independenți. Gândirea unui plan care să ducă la
independență îl reasigură pe adolescent că nu îl vei considera mereu „un
bebeluș”. De asemenea, va avea darul de a liniști destul de mult tendința
de a se revolta. Nu va mai avea de ce să se revolte dacă veți acționa împre-
ună pentru a atinge ținta independenței.
Când copilul tău va pleca de acasă pentru a studia la facultate sau
pentru a munci, vei ști că e bine pregătit pentru acest lucru, pentru că ai
plănuit cu grijă acest pas nou.
Am ales două domenii pentru îndrumările specifice: drogurile și în-
tâlnirile. Ambele sunt domenii-cheie în care autocontrolul joacă un rol
major.
» DROGURILE
Știm mai multe decât știam acum câțiva ani despre cine e mai pre-
dispus să folosească substanțe chimice și de ce unii copii și adolescenți
încep să fumeze, să bea și să folosească droguri. Deși cercetările făcute nu
au răspuns încă la toate întrebările, știm totuși suficient pentru a oferi câ-
teva îndrumări excelente cu privire la prevenirea abuzului de substanțe:
1. O relație puternică de familie e cea mai bună protecție pe care
o poate avea un copil. Aceasta include foarte multă dragoste și afecțiune,
comunicare deschisă și exprimarea sentimentelor, respectul față de fieca-
re membru al familiei și aplicarea cu dragoste și fermitate a unor reguli
rezonabile. Angajamentul tău religios și comunitatea sunt, de asemenea,
factori importanți. Biserica din care faci parte ar trebui să aibă caracte-
risticile unei familii puternice. Împreună, familia și biserica pot oferi cea
mai mare parte din protecție.
2. Explică-i cu claritate poziția familiei față de consumul de alco-

ol, tutun sau droguri. Ce îți dorești să spună copiii tăi? „Nu, niciodată”
sau „nu mai” sau „nu, nu astăzi”? De multe ori, părinții care nu folosesc
niciuna dintre aceste substanțe presupun că exemplul lor personal va fi
suficient și nu-și vor exprima niciodată cu claritate poziția, nici nu vor
face vreo educație cu privire la droguri. Adu-ți aminte, copiii tăi vor vedea
și alte persoane pe care le vor lua drept model și care-i vor influența în
direcția consumului de alcool sau al altor droguri. Exprimă clar care este
poziția familiei voastre. Exprimă-ți așteptările pozitive pe care le ai față
de copii.
3. Practică ceea ce „predici” despre abuzul de substanțe. Copiii
care provin din familii în care se bea, se consumă droguri și se fumează
sunt mai predispuși să facă la fel.
4. Fă tot ce e posibil pentru a-ți ajuta copilul să își dezvolte un
puternic sentiment de respect de sine. Încurajează-le propria indivi-
dualitate, respectă-le punctele de vedere, oferă-le sprijin și susținere, în
special în perioada dinainte și în primii ani de adolescență. Bărbații sunt
mai predispuși spre abuzul de substanțe. Găsește un bărbat care să fie un
model pozitiv și pentru băieți, și pentru fete. În capitolul 7 veți găsi idei
despre cum să ajutați copilul să-și dezvolte respectul de sine.
5. Învață-i să aibă un comportament responsabil și abilitățile de
rezolvare a problemelor sociale într-o manieră responsabilă. Un nu-
măr surprinzător de tineri spun că ei beau „pentru a scăpa de probleme”
sau „pentru a face față mâniei și frustrării”. Aceștia prezintă un risc special
de abuz de substanțe pe termen lung. Nu-ți salva copiii din orice difi-
cultate și nu le face viața prea ușoară. Nu le găsi scuze și nu-i cocoloși.
Copiii trebuie să se confrunte cu dificultățile pentru a crește puternici. Ei
au nevoie să simtă că sunt responsabili și că au control asupra vieții lor.
Trebuie să știe cum să-și rezolve problemele. Destul de multe cercetări
arată că ei trebuie să învingă de mici anumite probleme sociale, altfel se
vor transforma în adolescenți cu mari probleme psihice și de comporta-
ment, inclusiv abuzul de substanțe.
6. Informează-te cu privire la droguri și dependențe, pentru a
le oferi copiilor informații corecte. Oferă-i copilului informații im-
portante cu privire la orice istoric familial de dependență chimică. 80%

dintre alcoolici moștenesc această dependență chimică de la părinți sau
bunici alcoolici. Copiii trebuie să știe că pot fi în mod deosebit vulnera-
bili cu privire la un anumit lucru și cum să preia controlul asupra viito-
rului lor. Adu-ți aminte să începi din timp propaganda, înainte să devină
defensivi.
7. Învață-i abilități de luare a deciziilor și strategii prin care să
facă față presiunii de grup. Presiunea de grup e unul dintre motive-
le pentru care tinerii încearcă substanțe chimice. Ajută-i să învețe cum
să-și facă prieteni și cum să aprecieze relațiile. Vezi capitolele 8 și 9 pen-
tru câteva idei despre cum să iei decizii și să faci față presiunii de grup.
8. Ajută-i pe copii să dobândească succesul academic. Chiar de la
început, copiii trebuie să se implice în procesul de învățare și au nevoie să
simtă că au succes. Aceasta e o componentă importantă a respectului și a
stimei de sine. Dacă copiii nu simt că au succes la școală până la vârsta de
11 ani, e foarte posibil să renunțe, pentru a încerca alte forme de succes,
de obicei negative, și să înceapă să folosească droguri. Fă tot ce poți pen-
tru a-i ajuta pe copii să învețe.
9. Oferă-le copiilor multe ocazii de a-și dezvolta abilități de gân-
dire critică. Copiii au nevoie de multe ocazii de a vorbi despre valori,
chestiuni morale și viața de zi cu zi. Au nevoie să gândească și să evalu-
eze. Acest dialog trebuie să înceapă acasă. Poate fi o protecție împotriva
abuzului de substanțe.
» ÎNTÂLNIRILE
Pregătește-ți bine copiii pentru scena întâlnirilor. E plină de capca-
ne, precum și de bucurie și plăcere. Pregătirea ajută la evitarea capcanelor.
1. Începe de timpuriu pregătirea pentru experiențele întâlnirilor.
Ajută-i să deprindă abilități sociale și să învețe cum să-și facă prieteni,
dar și cum să evalueze prieteniile. Învață-i pe băieți să le respecte pe fete
și cum să petreacă un timp frumos împreună fără să fie implicat sexul.
Învață fetele să se îmbrace într-o manieră atractivă, dar fără să fie pro-
vocatoare din punct de vedere sexual. Învață-i și pe băieți, și pe fete să-i
respecte pe părinții celor cu care ies la întâlnire. Băieții nu ar trebui nicio-
dată să stea în mașină și doar să claxoneze pentru ca fata să apară. Băieții

cu care merită să ieși la întâlnire întotdeauna intră și salută familia. Fetele
cu care merită să ieși au, de obicei, părinți care își doresc să întâlnească
băiatul cu care iese fata lor.
2. Decide care e vârsta potrivită la care copilul tău poate începe
să iasă la întâlniri. Fă acest lucru înainte ca hormonii să dea năvală. E
posibil să vrei să stabilești vârste diferite pentru întâlnirile în grup, cum
ar fi mersul la un banchet, unde și adulții sunt prezenți, și întâlnirile de
unii singuri (o fată și un băiat merg undeva împreună, în mașina lui).
Discută cu copilul tău despre această vârstă și așteaptă momentul în care
va începe să iasă la întâlniri. Fii pozitiv cu privire la acest ritual care mar-
chează o schimbare. „Când vei avea 16 ani (sau orice vârstă ați stabilit)
și vei începe să mergi la întâlniri...” Dacă speri să meargă la facultate, amâ-
nă cât poți momentul întâlnirilor de unii singuri. Dă-i copilului o șansă
să-și dezvolte câteva ținte care țin de carieră și să se maturizeze din punct
de vedere emoțional înainte de a se confrunta cu nesiguranțele și presiu-
nile întâlnirilor.
3. Dezvoltă instrucțiuni clare cu privire la activitățile potrivite
pentru o întâlnire. Dezvoltă-le împreună cu copilul tău. Un adolescent
care are în minte o listă de posibile activități pentru o întâlnire poate
preveni unele dificultăți reale.
4. Comunică-le reguli clare cu privire la comportamentul din ca-
drul întâlnirilor, care să prevină tentațiile copleșitoare pentru activi-
tate sexuală sau consum de droguri sau alcool. Insistă ca cel puțin un
adult însoțitor să fie prezent la toate petrecerile și ca copilul să nu meargă
la petreceri unde sunt disponibile droguri și alcool. Fii foarte clar cu pri-
vire la faptul că copilul tău nu trebuie să fie singur cu un prieten de sex
opus la tine acasă sau în casa altcuiva. Potrivit rapoartelor naționale din
Statele Unite, cel puțin trei sferturi din relațiile sexuale dintre adolescenți
au loc la ei acasă, când părinții nu sunt prezenți. Să împartă mașina fa-
miliei, în loc să aibă una proprie, în timpul liceului, previne foarte multe
probleme.
Nu te gândi că nu i se poate întâmpla copilului tău. Se poate și se
întâmplă „copiilor foarte buni”. Uită-te doar la rata sarcinilor la adoles-
cente. Asigură-te că copiii ți-au câștigat încrederea înainte să crezi tot ce

spun despre unde se duc și cu cine. Sexul e o forță extrem de puternică,
în special pentru băieți.
5. Asigură-te ca adolescentul tău știe că te poate suna oricând
pentru o operațiune de salvare. Când pleacă la o întâlnire, asigură-te că
are suficienți bani pentru a suna acasă și pentru a ajunge acasă, dacă este
necesar. Telefoanele mobile și pagerele pot fi de mare ajutor. Asigură-te
că știe că poate suna oricând și că tu vei merge imediat să-l iei, fără să pui
întrebări. Are nevoie de siguranța aceasta.
6. Învață-l pe preadolescentul tău cum să reacționeze față de alți
copii sau adulți care îi invadează spațiul personal prin metode ofensi-
ve. Copilul tău trebuie să știe cum să se descurce cu o persoană care în-
cearcă să fie prea intimă, care devine agresivă sau abuzivă. Din nefericire,
în zilele noastre, nu poți avea încredere în toată lumea. Și fetele, și băieții
trebuie să știe cum să se poarte cu oamenii dificili.
7. Fă din casa ta un loc atractiv pentru întâlnirile copilului cu pri-
etenii săi. Păstrează mereu pline borcanul cu prăjituri și raftul cu gustări.
Împreună cu copilul tău, selectați muzica și jocurile care sunt atractive
pentru copii, dar care respectă și standardele tale. Fii prietenos, dar nu
excesiv de băgăreț. Am considerat întotdeauna că, dacă se întâlneau la
noi acasă, știam ce făceau. Mulți tineri de azi nu prea au contact cu adul-
ții care se presupune că fac parte din viețile lor. Ei vor fi în mod natural
atrași spre o casă cu adulți calzi și prietenoși.
8. Încurajează activitățile de grup pentru preadolescenți și ado-
lescenți. Activitățile de grup îi ajută pe copii să-și dezvolte abilitățile
sociale și îi pregătește pentru întâlnirile romantice de mai târziu. Întâl-
nește-te cu alți părinți și plănuiți activități. Nu te aștepta ca alți oameni
să-ți supravegheze copiii tot timpul. Fii tu însuți parte a acțiunii. Cineva
trebuie să înceapă. Am fost întotdeauna recunoscătoare că au fost multe
activități sociale de grup în mediile în care s-au învârtit copiii noștri în
timpul liceului. Au avut întâlniri individuale, dar majoritatea timpului
de socializare implica întregul grup. Poți încuraja acest lucru cu prietenii
copilului tău, ajutând la organizarea activităților.
DIFICULTĂȚI CU AUTOCONTROLUL?
Crizele de isterie sunt prima problemă majoră cu care se confruntă
mulți părinți atunci când vor să-i învețe pe copii autocontrolul. Orice
copil va încerca să facă crize de isterie sau să își țină respirația. E ușor să
spui că, dacă o criză nu-i aduce copilului ce își dorește, acesta va renunța
la crize. Dar, de obicei, nu e chiar așa ușor.
Crizele încep, de obicei, ca o reacție naturală cauzată de oboseală,
durere sau frustrare din cauză că ceva nu s-a întâmplat bine. Bebelușul
construiește un turn, iar acesta se prăbușește. Bunica vrea ca bebelușul
să se oprească din joacă și să doarmă. Lui însă îi place să se joace și nu îi
place să fie întrerupt pentru somn. Frustrarea și mânia ies la iveală sub
forma unei crize. Unii copii sunt foarte sensibili și se enervează foarte
ușor, în timp ce alții pot îndura foarte multe dezamăgiri înainte să explo-
deze. Oboseala acționează ca un fitil scurt, care crește probabilitatea unei
crize. Nu oboseala e cea care creează, de fapt, crizele.
Copiii mai mici, care nu se controlează deloc din cauza oboselii și a
unui moment dificil, au nevoie de confortul și siguranța unui adult care
îi poate stăpâni fizic, până se liniștesc. Nu ar fi de niciun folos să îi disci-
plinezi acum. Acești copii au nevoie să fie ținuți cu fermitate și consolați
cu blândețe, până se mai calmează. Apoi se poate discuta și veni cu ar-
gumente.
Când îți dai seama că copilul tău face o criză doar ca să i se dea aten-
ție, nu-i da atenția pe care o cere. Ignoră-l. Du-l într-un loc sigur – în pat
sau pe o pătură, pe podea sau într-un țarc – și spune-i că nu poți vorbi
cu el până nu se calmează. Apoi pleacă. Nu te uita în urmă. Doar pleacă.
Nimic nu îi atrage atenția mai repede unui părinte decât o criză. Poate
fi chiar înspăimântător, mai ales dacă copilul obișnuiește să își țină răsufla-
rea. (De obicei, organismul va prelua controlul destul de repede și va începe
din nou să respire.) Unii copii plâng atât de tare și sunt atât de furioși, încât
vomită. Nu-i da niciodată copilului ce își dorește pentru că a avut o criză.
Rezistă impulsului de a-i da vreo atenție și asigură-te că nici alte persoane
nu îi acordă atenție. Odată ce vede că aceasta e metoda perfectă de a atrage
atenția sau de a obține ce dorește, te vei confrunta cu crizele foarte mult
timp. Nu le lăsa să înceapă ca mod de comportare. Mulți copii vor înceta să
facă crize când își dau seama că nu le sunt de niciun folos.
Sunt însă și copii mai dificili. S-au născut cu un sistem emoțional

foarte instabil. Din prima zi n-au avut deloc răbdare. Se enervează la cea
mai mică provocare, se aruncă pe podea, lovesc, țipă și își izbesc capul. E
foarte dificil să te înțelegi cu ei. Încearcă rutina calmă, să vezi dacă funcți-
onează. Dacă nu, du copilul într-un loc liniștit și pleacă. Spune-i că te vei
întoarce când el va fi mai calm.
Pentru un copil de 2-3 ani care încă mai face crize, e posibil să func-
ționeze metoda trimiterii la el în cameră, subliniind că se poate întoarce
când reușește să se controleze. Treptat, nu imediat, dacă ești suficient de
perseverent. Dar dacă îl ignori doar de câteva ori, iar ocazional, copilul
primește ce vrea, îi vei întări comportamentul, iar copilul nu va înceta
niciodată fără eforturi eroice din partea ta.
Copiii cu un temperament nestatornic au o luptă grea în fața lor. Au
nevoie de tot ajutorul pe care-l pot obține pentru a-și controla emoțiile.
Dacă nu învață să-și controleze sentimentele, vor deveni niște adulți care
aruncă cu farfurii, sparg ferestre, își abuzează fizic partenerul și trag cu
arma pe șosea. Controlul este imperativ. Un copil de 7-8 ani care încă se
mai aruncă la podea într-un acces de furie are nevoie de o soluție solidă
pentru a se putea controla.
Unii copii vor învăța să se controleze în situații în care li se cere
aceasta, cum ar fi la școală, dar continuă să facă crize acasă pentru că li se
permite acest lucru. Părinții consideră, în mod eronat, că acest compor-
tament va fi depășit de copil. Ia situația în mâinile tale. Explică-i copilului
seriozitatea acestei chestiuni. Lasă-l să știe că vorbești serios. Și așa fă.
Copilul te va testa, pentru că are un obicei foarte prost de care îi va fi greu
să se lase. Nu fi moale. Fii ferm și ajută-l să-și învingă acest obicei! E cel
mai bun lucru pe care-l poți face pentru viitorul lui. În mod cert e nevoie
de dragoste categorică. Va funcționa.
Alegerea hranei: Arată-le copiilor piramida alimentației. Dacă nu
ai una, o pot face ei, cu imagini din reviste. Secțiunile, de la bază spre
vârf, sunt următoarele: cereale și paste, legume, fructe, proteine, grăsimi
și dulciuri. Distrați-vă găsind imagini cu diferite tipuri de hrană pentru
fiecare secțiune. Cere fiecăruia să pretindă că este un aliment și să spu-
nă tuturor ce proprietăți are și de ce ar trebui să fie consumat. Găsiți
imagini pentru hrană nesănătoasă. Discutați motivele pentru care sunt

nesănătoase.
Simon spune: Copiilor le place acest joc. Cel care conduce jocul spu-
ne: „Simon spune să... [ridici mâna, de exemplu].” Dacă Simon spune să
faci un lucru, jucătorii trebuie să-l facă. Ocazional, cel care conduce va
da o comandă fără expresia „Simon spune”, ca să-i prindă pe copii.
Menține un ritm rapid, în special pentru copiii mai mari. Acest joc cere
o ascultare atentă și autocontrol.
Animalul-statuie: Acesta e un joc foarte bun pentru deprinderea
autocontrolului și majorității copiilor le place să-l joace. Marchează o li-
nie de plecare și o linie de sosire. Liderul stă la linia de sosire, cu spatele
la grupul de jucători. Participanții stau la linia de plecare. Liderul, fără să
privească în spate, la jucători, strigă numele unui animal și un tip de mers
(doi pași de elefant, de exemplu) și numără încet până la 10. Toți cei care
joacă fac doi pași de elefant, mimând mersul unui elefant. Când liderul
termină de numărat și se întoarce, toți trebuie să stea la fel de nemișcați
ca o statuie, arătând ca un elefant care merge. Dacă liderul surprinde pe
cineva mișcându-se, acel jucător trebuie să parcurgă înapoi exact pașii
făcuți. Jocul continuă cu un alt anunț al liderului: trei sărituri de iepure,
de exemplu. Prima persoană care atinge linia de sosire devine următorul
lider. E un joc foarte bun pentru a învăța să ai control asupra corpului.
Omul care își pierde capul e de obicei ultimul care îi simte lipsa.
Va birui asupra unui dușman puternic acela care își va birui propria
mânie.
Atâta timp cât un om e mânios, nu poate avea dreptate. (Proverb
chinez)
E mai ușor să înghiți cuvintele mânioase decât să trebuiască să le
mănânci.
Cel mai bun răspuns în fața mâniei este tăcerea. (Proverb german)
Cel care domnește asupra lui însuși și stăpânește asupra pasiunilor, a
dorințelor și a temerilor face mai mult decât un rege.
Cuvintele fierbinți fac ca prieteniile să se răcească.
AUTOCONTROLUL ȘI CUMPĂTAREA ÎN NATURĂ

Gerbilul: Jean Mayer, profesor de nutriție la Universitatea Harvard, a
spus această poveste la un seminar susținut de soțul meu. Băiatul lui auzise
frecvent despre experimentele științifice și cercetările pe care el le făcea.
Într-o zi, i-a spus tatălui că vrea și el să facă un experiment. Așa că au con-
ceput un experiment pentru a vedea cât de multă mâncare poate mânca
gerbilul său de casă. În prima zi, băiatul i-a dat gerbilului 15 semințe de
floarea-soarelui. Gerbilul le-a mâncat pe toate. În fiecare zi, băiatul adăuga
încă o sămânță de floarea-soarelui la dieta gerbilului. În a doua zi, gerbilul
a mâncat 16 semințe, în a treia zi 17, și așa mai departe. Gerbilul a mâncat
toate semințele până a ajuns la 33. Chiar dacă băiatul a continuat să-i dea
în fiecare zi câte una în plus, gerbilul nu a mâncat mai mult de 33. Ascun-
dea cu grijă semințele care erau în plus. Nu mânca niciodată mai mult.
Dar în ziua în care a primit 100 de semințe, a adăugat încă una la di-
eta sa. A mâncat apoi 34 de semințe în fiecare zi. Mayer a ajuns la conclu-
zia că gerbilul folosea destul de multă energie pentru a ascunde semințele
care erau în plus, așa încât a avut nevoie de puțină hrană în plus. Gerbilul
a demonstrat un autocontrol fantastic prin faptul că nu mânca niciodată
mai mult decât avea nevoie. De asemenea, s-a îngrijit bine și de viitorul
lui, muncind din greu pentru a ascunde semințele care erau în plus.
Rechinii: Rechinii sunt cunoscuți ca fiind atacatori feroce ai oame-
nilor. Soțul meu a avut o experiență în Insula Cocos, din Oceanul Pacific,
lângă Costa Rica, când făcea scufundări, care l-a învățat că rechinii nu
atacă întotdeauna. Când nu le e foame, îi vor lăsa pe oameni complet sin-
guri. Cei șase scafandri din grupul lui înotau pașnici în jurul unui banc de
rechini-ciocan, care nu acordau nicio atenție scafandrilor. Aveau destui
pești înjur să mănânce și erau bine hrăniți. Nu le era foame. Animalele
par să aibă mai mult autocontrol decât oamenii când e vorba de mâncare.
Vor mânca atât cât au nevoie corpurile lor, nu mai mult. De multe ori, oa-
menii mănâncă mai mult decât e nevoie pentru sănătatea corpurilor lor.
Crinii și trandafirii: Isus a folosit frumoșii crini de pe câmp ca un
exemplu pentru grija lui Dumnezeu. Crinii și trandafirii albi simbolizea-
ză puritate. Încearcă să găsești un crin sau un trandafir alb pentru ca
fiica ta să-l poarte și să-i amintească de puritatea pe care Dumnezeu vrea
ca ea s-o mențină.
AUTOCONTROLUL ȘI CUMPĂTAREA
ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI
De fiecare dată când copilul tău trece printr-o situație, în viața reală,
din care poate învăța despre autocontrol și cumpătare, opriți-vă amândoi
din ce spuneți și faceți. Asigură-te că discuția este potrivită vârstei copi-
lului. Lasă-l pe copil să vorbească mai mult, cu puțină ghidare din partea
ta. Una dintre următoarele povestiri te-ar putea ajuta să pornești discuția
pe acest subiect.
Copilăria timpurie: Rachel și bomboana

Rachel se străduia din greu să învețe alfabetul. Într-un final, l-a spus
perfect. Învățătoarea a fost foarte mulțumită și i-a spus: „Rachel, ai mun-
cit mult ca să înveți alfabetul. Sunt mândră de tine. Am un borcănel cu
bomboane pe catedra mea. Poți lua una, ca să sărbătorești.
Rachel s-a dus la catedră și a găsit borcănelul. Când învățătoarea nu
s-a uitat, a luat o mână plină de bomboane. Unul dintre ceilalți copii a
văzut-o și s-a dus să-i spună învățătoarei. Ce crezi că va face învățătoa-
rea? Și-a folosit Rachel autocontrolul? Ce poate face Rachel acum ca să
îndrepte lucrurile cu învățătoarea? Cum poate învățătoarea s-o ajute pe
Rachel să învețe autocontrolul?
Copilăria târzie: Nasul spart

Din greșeală, Milton l-a călcat pe James pe picior în timp ce se gră-
bea afară, în pauză. Nervos, James l-a lovit pe Milton în față și i-a spart
nasul. Din nasul sensibil al lui Milton a țâșnit sângele. Fața sa a devenit,
din palidă, roșie, în timp ce plângea de durere. Profesoara a observat în-
tregul incident, dar nu l-a putut opri pe James, pentru că totul s-a în-
tâmplat foarte repede. În mod intenționat l-a călcat Milton pe James pe
picior? De ce crezi că l-a lovit James pe Milton? James a crezut că Milton
l-a călcat intenționat pe picior. Ce ar fi trebuit să facă pentru a verifica
acest lucru? Ce se poate spune sau face în acest punct? Ce poate face pro-
fesoara pentru a-l ajuta pe James să învețe să se controleze? Cum poate
James să învețe autocontrolul?
Adolescența: Petrecere cu pizza

Jane l-a invitat pe Steve, prietenul ei, la o petrecere cu pizza, la ea
acasă. El a sosit cu câteva minute mai devreme și a început să mănânce
înaintea celorlalți. În scurt timp, pofta lui Steve l-a făcut să mănânce o
pizza întreagă. Pe când se pregătea să atace o nouă cutie de pizza, Jane a
simțit că trebuie să-l oprească pentru că altfel cineva avea să rămână fără
pizza, iar Steve trebuia să primească o lecție despre autocontrol.
PRINCIPII DE PREDARE
A AUTOCONTROLULUI ȘI CUMPĂTĂRII
Pentru copiii mici
1. Concentrează-te pe una sau două lecții importante odată.
2. Stabilește cu claritate limitele și fii foarte previzibil în răspunsul
tău cu privire la aceste limite.
3. Fii generos cu laudele pentru autocontrol.
Pentru copiii mai mari

1. Stabilește un program zilnic cu momente regulate de mâncat,
somn, joacă, muncă și studiu.
2. Fii un model de autocontrol și cumpătare în propria viață. Ai
grijă ce alte modele vede copilul tău.
3. Ajută-i pe copii să învețe să-și gestioneze timpul, dar și pe ei înșiși.
4. Folosește argumente atunci când disciplinezi.
5. Învață-I pe copil să se retragă și să gândească înainte de a acționa.
6. Nu le da copiilor prea mult, prea repede și prea ușor.
Pentru adolescenți
1. Împreună cu adolescentul tău, dezvoltă instrucțiuni specifice
pentru domenii-cheie: șofat, întâlniri romantice, sexualitate, bani,
droguri, alcool și tutun, înfățișare personală.
2. Comunică-ți dorința de a-l ajuta pe adolescent să fie din ce în ce
mai independent.
CAPITOLUL 14
ONESTITATEA
ȘI INTEGRITATEA
Doamne, scapă-mi sufletul! (Psalmii 120:2)
Z
iarul nostru local a relatat povestea unei fete din clasa a VII-a care
s-a înfuriat pe profesorul suplinitor pentru că acesta insistase
ca ea să respecte regulile clasei. Ca să se răzbune, ea l-a acuzat
că a abuzat-o sexual și i-a convins pe câțiva colegi să-i confirme povestea
fictivă. Până ce au reușit polițiștii și lucrătorii sociali să descurce ițele
poveștii, iar fetele au recunoscut că au mințit, reputația profesorului a
fost distrusă. Nicio școală nu a mai vrut să-l angajeze, chiar dacă era ne-
vinovat.
Recent, am citit un articol dintr-o revistă de educație despre un
profesor de la o universitate importantă care a văzut mai mulți studenți
copiind ostentativ, în timp ce el supraveghea un examen final. Când le-a
atras atenția, studenții au negat cu impertinență că ar fi copiat, chiar dacă
profesorul îi văzuse copiind din fițuici, iar ei știau acest lucru. Câțiva stu-
denți i-au scris notițe spunându-i că, dacă i-ar fi denunțat, l-ar fi acu-
zat de hărțuire și și-ar fi pierdut slujba. Chiar dacă profesorul a raportat
această problemă administrației la nivel înalt al universității – aceasta
fiind cu siguranță calea integrității – nu s-a întâmplat nimic. Studenții
nu au fost niciodată pedepsiți și nici nu li s-a spus nimic.
Am trecut prin câteva experiențe similare chiar în timp ce predam la
o universitate creștină – studenți care aduceau teme făcute de alții, pre-
tinzând că sunt ale lor; copiat în cadrul testelor generale; copiat în cadrul
lucrărilor practice sau al rapoartelor de internship. Lista poate continua.

Acesta e copiat la nivel de învățământ superior, însă trișatul începe în
grădiniță. Întrebați orice educator.
Ce s-a întâmplat cu onestitatea și integritatea?
Da, într-adevăr, onestitatea și integritatea sunt calități rar întâlnite în
aceste zile caracterizate de o gândire de genul „fă orice te duce înainte”. Ve-
dem lipsa lor la oficialii guvernului, la evangheliștii de la televizor, aclamați
la nivel național, și chiar în viețile noastre de zi cu zi. Cum îți poți învăța
copiii să fie onești? Cum arată onestitatea și integritatea în viața reală?
CÂND SUNT ONEST ȘI INTEGRU...

Spun adevărul chiar dacă îmi este foarte greu.
Nu trișez când îmi fac temele pentru școală.
PRINCIPIU
Îmi fac singur tema și iau notele pe care le merit.
ADEVĂR În sport, joc cât de bine pot. Respect regulile.
Nu bârfesc alți oameni.
CARACTER
Când muncesc, nu mă prostesc și nu pierd
SINCERITATE timpul.
Îmi țin promisiunile. Fac ceea ce promit. Oa-
AUTENTICITATE
menii pot avea încredere în mine.
DECENȚĂ Fac întotdeauna ce e onest și corect, chiar
dacă e posibil să doară. Vreau ca oamenii să știe
ONOARE
că sunt o persoană integră. Vreau să însemne ceva
cuvântul meu.
ONESTITATEA, DIN PERSPECTIVA

LUI DUMNEZEU
Dumnezeu are multe de spus cu privire la lipsa onestității, buze
și acțiuni mincinoase și lipsa corectitudinii în practicile de afaceri. Lui
Dumnezeu Îi e scârbă de necinste. Caracterul lui Dumnezeu include
integritate, onestitate absolută și transparență. Putem avea încredere în
promisiunile Sale. El nu minte niciodată.
Minciuna a apărut pentru prima dată în inima lui Lucifer, îngerul
căzut. El a folosit-o cu succes în perfecțiunea Edenului. „Nu vei muri
ONESTITATEA ȘI INTEGRITATEA 205
dacă mănânci din fructele

acestui copac.” Eva a crezut Ferește-ți limba de rău și buzele de cuvinte
înșelătoare! (Psalmii 34:13)
minciuna și știm cu toții
rezultatele care se văd în Urăsc orice cale a minciunii.
viețile distruse și mizera- (Psalmii 119:128 u.p.)
bile. Cumpăna înșelătoare este urâtă Domnului.
Dumnezeu vrea ca (Proverbele 11:1 p.p.)
noi să fim corecți în orice
Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai
aspect al vieților noastre. El înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor.
vrea ca noi să fim persoane (2 Corinteni 8:21)
cu o integritate veritabilă.
Să faceți ce este bine.
Vrea ca noi să strălucim (2 Corinteni 13:7 u.p.)
ca aurul curat într-o lume
murdară. Vrea să fie cu noi Încolo, frații mei,... tot ce este vrednic
de cinste... aceea să vă însuflețească.
în orice zi, pentru a ne aju-
(Filipeni 4:8)
ta să fim cinstiți. Vrea ca
cinstea și integritatea noas- Și în gura lor nu s-a găsit minciună.
tră să curgă din dragostea (Apocalipsa 14:5)
noastră pentru El. Să mă ocrotească nevinovăția
și neprihănirea. (Psalmii 24:21)
OAMENI DIN BIBLIE

Pentru că Biblia relatează viețile așa cum au fost în realitate – nu
versiuni idealizate de un departament de PR – sunt biografii ale multor
oameni din Biblie care au întâmpinat dificultăți cu onestitatea și integri-
tatea: Acan (Iosua 7), Anania și Safira (Faptele 5:1-11), Petru și procesul
lui Isus (Matei 26:69-75), Rebeca și Iacov (Geneza 27:1-17) și frații lui
Iosif (Geneza 37), printre alții.
Scriitorii Bibliei, de asemenea, au înregistrat scene de integritate ve-
ritabilă: Daniel nu și-a ascuns devotamentul față de Dumnezeu (Daniel
6:10-12). Șadrac, Meșac și Abed-Nego au rămas credincioși convingeri-
lor lor (Daniel 3:16-18). Iosif a rezistat tentației de a fi incorect față de
stăpânul său (Geneza 39:6-19). Ioan I-a fost alături lui Isus în timpul
procesului (Ioan 18:15).
Ajută-i pe copii să înțeleagă că onestitatea și integritatea nu duc în-

totdeauna la o soluție ușoară. Uneori, calea integrității e dificilă și plină
de ocoluri, însă rezultatul final strălucește puternic. De-a lungul acestui
drum, o conștiință curată aduce libertate și bucurie.
Viețile fiecăruia dintre acești oameni conțin lecții importante pen-
tru copiii tăi. Luați-vă timp ca să le înțelegeți bine pe fiecare. Există un
echivalent modern pentru fiecare ispită de a fi incorect/necinstit. Vezi
dacă copiii tăi se pot gândi la modul în care aceste tentații s-au simțit cu
adevărat în propriile vieți.

ONESTITATEA ȘI INTEGRITATEA
Copiii învață să trăiască privindu-ne pe noi cum ne trăim viața, in-
diferent cât de mult le spunem să trăiască diferit. Nicăieri nu este această
afirmație mai aplicabilă decât în cazul onestității și integrității.
1. Oferă tu însuți un model de onestitate și integritate prin viata
ta. Copiii tăi nu vor fi mai onești decât ești tu. Cât ar valora pe piață ca-
racterul și integritatea ta? S-ar vinde la preț redus împreună cu ce a mai
rămas din ultimul sezon? Ori ar fi afișată împreună cu produsele de cea
mai înaltă calitate din magazin, căutate de oameni pricepuți? Cei care te
cunosc se întreabă: „E de încredere – e un om integru?”; „Te poți baza pe
această persoană? E cinstit până la ultimul bănuț?”
Copiii prind lecțiile informale din viața de zi cu zi mai repede de-
cât pe cele pe care părinții încearcă să-i învețe deliberat. Fiecare zi oferă
oportunități pentru lecții informale despre integritate și onestitate.
Verifici bonul de la aprozar. Vânzătorul ți-a luat mai puțini bani
pentru un produs sau ți-a dat prea mult rest. Ce faci când greșeala e în
favoarea ta? Cum ar fi fost dacă greșeala era în favoarea magazinului?
Minunată lecție informală pentru copilul tău. Credeți-mă, e o lecție la
care vor lua 10 cu felicitări de acum înainte. Vor ști exact ce să facă în
circumstanțe similare, în viitor.
Termenul-limită pentru a duce casetele video sau cărțile la biblio-
tecă este astăzi. Te grăbești. Le duci sau spui: „Nu contează. De obicei,
pot vorbi cu bibliotecarul să scap de amendă”? Nu te gândești la ceilalți
oameni care e posibil să aștepte acea casetă sau carte, ci doar la lecția
implicită că, dacă ești suficient de deștept, de obicei poți găsi o cale să
ocolești regulile.
„Întârziem la lecția de înot. O să fim atenți la radar. Putem păcăli
oricând poliția!” spui râzând și cu puțină mândrie. Lecție implicită: E în
regulă să fii viclean și „deasupra” regulilor. Gândește-te de câte ori vor
putea copii tăi să aplice această lecție!
„Se pare că nu mai avem agrafe de hârtie și nici bandă scotch. O să
iau câteva de la birou mâine. Mai avem nevoie de ceva?” Sammie, de șase
ani, își dă cu părerea: „Asta nu înseamnă să furi?” „Ah, nu, dragă! Toată
lumea face asta!” Lecții implicite: E în regulă să furi de la cineva care e
mai bogat decât tine. Onestitatea la locul de muncă nu e chiar așa im-
portantă, oricum. E în regulă să fii la fel de necinstit ca cel de lângă tine.
Ce lecții informale învață copiii tăi privind la tine de-a lungul unei
zile obișnuite? Ei sunt niște elevi foarte buni, învață repede și aplică re-
pede. Să nu te surprindă dacă vei vedea aceleași scenarii repetându-se în
viața lor. Întrebarea reală este: Vei recunoaște lecția pe care a învățat-o
cel mic? Sau îți vei frânge mâinile și te vei tângui: „Cum poate să fie așa
viclean? Întotdeauna l-am învățat să fie corect.”
Poate că aproape ai pus cartea jos, cu dezgust, după primele câteva
exemple. De necrezut! Nimeni nu trăiește așa astăzi! Dar ceva te-a făcut să
continui să citești, căci începe să se ivească lumina. Este una dintre porunci
care spune: „Să nu furi” și o alta care spune: „Să nu mărturisești strâmb
împotriva aproapelui tău” Stai puțin, poate că am mers după mulțime. Toate
acele lecții de zi cu zi despre lipsa onestității s-au adunat. Ce pot să mai fac?
Fă-ți curaj. Poți face ceva acum. Data viitoare când apare o astfel de
situație, poți fi cinstit cu copiii tăi și să spui ceva de genul: „Nu cred că
am fost întotdeauna foarte onest. Acum îmi dau seama că trebuie să fiu
corect. Nu voi mai aduce acasă produse de la muncă. Ne vom cumpăra
singuri aceste produse de la magazinul cu accesorii de birou. Am plătit
deja la birou produsele pe care le-am furat (urât cuvânt, nu-i așa?) în
trecut, atât câte mi-am dat seama că au fost (sau intenționez să fac asta).
Vă rog să mă iertați pentru că v-am arătat un stil de viață necinstit. Vreți
să mă ajutați să fiu mai corect pe viitor?”
Copiii vor fi șocați, dar nici nu vor ierta noua lecție. E posibil să
le stimuleze și lor conștiințele și să îndrepte unele lucruri pe care le-au
făcut. Puteți merge înainte ca familie, ajutându-vă unii pe alții să trăiți cu

mai multă onestitate. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă un standard de
onestitate la care mulți dintre noi încă aspirăm. Împărtășește-l copiilor
tăi și mergeți înainte împreună.
După ce ai făcut lucrurile de mai sus, poți trece la următoarele su-
gestii. Dar dacă, în mod regulat, prin acțiunile tale din fiecare zi, îi înveți
să nu fie cinstiți, celelalte îndrumări vor fi ipocrite. E un fel de: „Fă ce
spun, nu ce fac.” Copiii vor învăța întotdeauna modul de viață de tipul
„ceea ce fac” și nu te vor respecta pentru că îi înveți ceva, dar faci altceva.
Jocul acesta se numește integritate. Piesele sunt evidente – chiar și cei
mai mici copii înțeleg. Învață-i ceea ce deja trăiești.
2. Caută modele de onestitate și lipsă de onestitate în viața reală,
pentru a le împărtăși copiilor tăi. Învață-i ce înseamnă onestitatea și
lipsa acesteia prin exemple din viața reală. Poveștile oamenilor faimoși
(poți găsi exemple de onestitate, chiar dacă par să fie mult mai numeroa-
se cele pentru lipsa de onestitate), decupajele din ziarul local și situațiile
din viața reală pe care le întâlnești împreună cu copiii tăi pot furniza
modele fie pentru onestitate, fie pentru lipsa acesteia. Discutați despre
ce s-a întâmplat și despre consecințele ambelor opțiuni. Faceți-i pe copii
să se gândească la efectele unui comportament onest, respectiv lipsit de
onestitate. Încercați să-i ajutați pe copii să înțeleagă consecințele unui
comportament onest, respectiv lipsit de onestitate. Capacitatea lor de în-
țelegere depinde de vârsta lor.
De multe ori, onestitatea salvează timp și face pe toată lumea să se
simtă mai confortabil. De exemplu, sună un agent de vânzări prin tele-
fon. În loc să stai să asculți, când știi deja că nu vrei acel produs, spune
simplu: „Îmi pare rău, dar nu sunt interesată de ce vindeți. Vă rog să nu
mă mai sunați.” Închide. Fii politicos, dar ferm. Onestitatea salvează tim-
pul tuturor. Încrederea se construiește pe baza onestității. Nu-i spune
copilului: „N-o să te doară” înainte de vizita la dentist, când știi că îl va
durea. Fii onest cu privire la durere, dar oferă-i asigurare și confort.
Onestitatea salvează multe manevre. O minciună e rareori suficien-
tă pentru a acoperi urmele unui lucru. O minciună duce la alta, până se
ajunge la un șir de minciuni și pare că nu mai e vreo cale de ieșire. Apoi
mai e problema de a-ți aduce aminte ce ai spus. Destul de repede, minciu-
nile se contrazic una pe cealaltă. Cea mai bună memorie este cea sinceră.
3. Observă și apreciază acțiunile oneste. E întotdeauna potrivit să

întărești un comportament bun. Observă acțiunile oneste, chiar și pe cele
mici. Apreciază-le. „Am văzut că ai fost onest când te-am întrebat cine
a mâncat prăjiturile. Îți mulțumesc pentru sinceritatea ta.” Mai tot tim-
pul observăm acțiunile lipsite de onestitate. Acestea sunt mai flagrante și
suntem setați în mintea noastră să corectăm greșelile. Copiilor le place să
fie observați. Aprecierea acțiunilor oneste va duce la și mai multe de acest
fel, iar acțiunile lipsite de onestitate vor fi din ce în ce mai puțin frecvente,
pe măsură ce sunt înlocuite cu cele oneste.
4. Lasă-i pe copii să suporte consecințelor acțiunilor necinstite,
dar oferă-le oportunitatea de a o lua din nou de la început. Nu le re-
aminti mereu despre momentele când nu au fost cinstiți. Fă curată placa
pe care pot scrie o nouă poveste. Arată-le o mică tablă, scrie pe ea min-
ciuna pe care au spus-o, iar apoi șterge-o complet. Tablele albe și plăcile
magice nu merg prea bine la această ilustrație, pentru că mai rămâne pu-
țină culoare pe ele sau o urmă pe fundalul negru, pe care copiii inteligenți
o vor sesiza, cu siguranță. Tablele pe care se scrie cu creta sunt cele mai
bune. Poți chiar să le speli cu totul, pentru a ilustra iertarea, dacă șterge-
rea este mai puțin eficientă.
Copiii trebuie să învețe că a spune minciuni sau alte acțiuni lipsite
de onestitate sunt foarte serioase. Furatul nu este acceptabil în nicio cir-
cumstanță. Ajută-ți copilul să returneze la magazin un produs furat. Nu
mărturisi în locul lui, dar mergi împreună cu el, pentru a-i oferi încuraja-
re și sprijin. Să copiezi de la un alt coleg în timpul testului sau pentru un
proiect înseamnă și să furi, și să minți.
Când un copil minte intenționat și refuză să recunoască acest lucru,
trebuie să transmiți un mesaj clar cu o consecință pe care nu o va uita
prea curând. Când copilul recunoaște că a spus o minciună sau că nu a
fost corect în vreun fel, gestionează diferit situația. Apreciază faptul că a
mărturisit. „Ai avut nevoie de curaj să recunoști că ai mințit.” Rezolvați
apoi consecințele minciunii. Poate că cineva a fost rănit sau ceva s-a stri-
cat și e nevoie de reparare. Mărturisirea nu elimină necesitatea restaură-
rii. Fii clar în prezentarea mesajului onestității!
Dacă copilul tău minte frecvent, dar apoi mărturisește imediat, înva-
ță un obicei prost. Minte din comoditate și apoi se bazează pe bunătatea
ta că o să-l lași să scape. Are nevoie să suporte niște consecințe pentru a
înțelege foarte bine mesajul tău. Fii atent la modelul de comportament

pe care îl dezvoltă și acționează ca atare.
5. Ajută-ți copiii să învețe să se descurce în situații dificile. Une-
ori, un copil – ori un adolescent sau un adult – nu este onest pentru că
nu-și dă seama cum să rezolve o situație în care a intrat. Trebuie să de-
prindă abilități de soluționare a problemelor pentru ca situațiile viitoare
să fie mai ușor de rezolvat. Astfel, copilul nu va fi tentat să folosească
minciuna ca soluție.
„Lucinda” a strigat mama. „Cine a făcut această teribilă dezordine în
camera mea?”
„Nu știu”, a mințit Lucinda. „Probabil pisica.”
Loțiunile și sticlele de parfum ale mamei erau împrăștiate pe măsuța
de toaletă, iar unele erau pe jos. Crema de mâini vărsată se scurgea în fața
măsuței. Era o mare dezordine.
„Nu-mi amintesc să fi văzut pisica în camera mea în această dimi-
neață. Am trecut pe-aici cu puțin timp în urmă și nimic nu era împrăști-
at”, răspunse mama.
„Eu am văzut pisica fugind pe hol, spre camera ta”, minți Lucinda.
„Atunci hai să găsim pisica”, sugeră mama. Lucinda se albi la față,
dar s-a dus cu mama ei în căutarea pisicii, care dormea liniștită la soare,
pe pământ, în partea cealaltă a casei.
După multe lacrimi, Lucinda a recunoscut, în sfârșit, că ea făcuse
dezordinea. Când mama a întrebat-o pe Lucinda cum s-au vărsat sti-
cluțele, ea a explicat: „Încercam să iau niște cremă de mâini, așa cum faci
și tu... Și nu am reușit să ajung la ea... Și toate celelalte au căzut. Atunci
m-am speriat și am fugit. Mi-a fost frică să-ți spun.”
„Lucinda, ai făcut două lucruri care sunt greșite. Ai luat ceva ce nu-ți
aparține și ai mințit despre acest lucru”, a precizat mama foarte clar.
„Lucinda, când vrei ceva ce nu-i al tău, cum rezolvi această problemă?”
Lucinda și mama ei au discutat despre cererea permisiunii. Apoi
mama a spus: „Ai mai avut o problemă. Când vrei ceva care e prea sus
pentru tine, ce poți face?”
„Aș putea lua un scaun și să mă urc pe el”, a sugerat Lucinda cu
ezitare.
„Ce altceva mai poți face?” continuă mama.
„Păi, cred că te pot ruga pe tine să-mi dai”, admise Lucinda.

„Asta ar rezolva ambele probleme, nu crezi?”
E nevoie de timp pentru a-i face să deprindă abilitățile de rezolvare
a problemelor, dar e un timp bine petrecut.
6. Învață-i pe copii că onestitatea nu e niciodată grosolană. Unii
oameni folosesc onestitatea ca scuză pentru grosolănie și maniere proas-
te. Ei își scuză acțiunile cu un: „Măcar sunt sincer.” Onestitatea este în-
totdeauna blândă și iubitoare. Nu ar trebui să fie niciodată confundată
cu comentariile nepoliticoase și intruzive. Am citit odată că, dacă iubești
pe cineva suficient de mult, poți spune orice e necesar să fie spus. Dacă
nu, primești ceea ce meriți. Învață-i pe copiii tăi să spună adevărul atunci
când e necesar, în cel mai amabil mod cu putință.
Să fii onest este un obicei. Toate obiceiurile cer timp și perseverență
pentru a se dezvolta. Ajută-i pe copii să învețe să trăiască vieți oneste,
deschise și transparente. Nu renunța prea ușor. Copiii sunt învățăcei în
școala onestității.
DIFICULTĂȚI CU ONESTITATEA
ȘI INTEGRITATEA?
Niciun copil nu este onest tot timpul. Copiii trebuie să învețe să fie
onești și eventual să-și dezvolte integritatea, un proces care ia mulți ani
de învățare/pregătire atentă. Mai întâi, copiii trebuie să învețe să facă di-
ferența dintre adevăr și minciună. Cel mai bun moment pentru a începe
să îi înveți diferența dintre adevăr și minciună este între 3 și 4 ani. Până
la vârsta de 4 ani, majoritatea copiilor înțeleg minciuna și au și câteva
încercări deliberate de a minți. În timp ce învață să facă această diferență,
au nevoie de comentarii din partea adulților, care vor spune: „Serios? Nu
am văzut nicio broască țestoasă mov în curte. E o poveste inventată amu-
zantă, dar nu s-a întâmplat cu adevărat. Uneori e amuzant să inventezi
povești.” Copiii trebuie să învețe că a ascunde adevărul e la fel de lipsit
de onestitate ca a spune efectiv o minciună. E o minciună pusă în scenă.
Copiii mint din multe motive. Potrivit lui Paul Ekman, autor al căr-
ții De ce mint copiii (Why Kids Lie), cel mai comun motiv e cel de a evita
pedeapsa sau mânia unui adult. Uneori vor să obțină ceva, să-și păstreze
intimitatea, să-și protejeze prietenii sau pe ei înșiși de ceva rău, să câștige

admirația altora, să evite o încurcătură sau pentru a-i testa sau provoca
pe cei care reprezintă autoritatea. E posibil să fie leneși din fire și nu vor
să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Unele dintre aceste
motive sunt mai degrabă caracteristice copilăriei timpurii, în timp ce al-
tele sunt întâlnite mai des în preadolescență sau în primii ani ai tinereții.
Cele mai critice perioade sunt între 3 și 4 ani și la începutul adolescenței,
când presiunea de grup se manifestă cel mai puternic. Copiii care mint
cel mai mult au, de obicei, părinți care mint. Acești copii au parte de mai
puțină supraveghere din partea părinților și experimentează mai multă
respingere din partea lor.
Tuturor copiilor trebuie să li se ceară să-și asume responsabilita-
tea pentru minciunile ocazionale, însă unii își dezvoltă un mod de viață
ca o minciună continuă. Acești copii au, de obicei, și alte probleme de
comportament. Potrivit lui William Lee Carter, în cartea sa Kid Think,
copiii care mint sunt, de obicei, foarte nesiguri. Își acoperă nesiguranța
manipulând oameni și circumstanțe. Nu vor să-și asume responsabili-
tatea pentru acțiunile lor. E posibil să aibă, de asemenea, o mândrie ne-
sănătoasă. Sunt extrem de sensibili când e vorba de persoana lor sau de
orice i-ar pune într-o situație stânjenitoare. Se enervează când vrei să-i
ajuți cu defectele lor și pretind că nu au niciunul. Se dau în spectacol cu
aroganță și sunt mândri într-o manieră ostentativă.
Una dintre cele mai exasperante caracteristici ale copiilor mincinoși
este abilitatea acestora de a fi vagi și neclari. Comunicarea reprezintă o
zonă dezastruoasă. Nu-ți vor spune exact ce/cum se simt. Ai senzația că
ceea ce spun nu se potrivește cu sentimentele/simțămintele lor, dar nu
prea îi poți prinde cu asta. Nu-ți vor spune ce s-a întâmplat cu adevărat
sau de ce au mințit sau au înșelat. Încercările tale de a face pe detectivul
vor avea ca final sentimentul de frustrare, iar copilul deține în continuare
controlul. Ce poți face?
Trebuie să lupți pe două fronturi în același timp: să pedepsești com-
portamentul și să rezolvi motivele care stau la baza acestuia. În primul
rând, evaluează-ți prioritățile față de acel copil. Sunt așteptările tale prea
înalte, mai mari decât este el capabil să împlinească? Poate că nu e un
elev de nota 10+ sau un atlet de performanță. Presiunea de a fi ceva ce
nu este pregătește terenul pentru ca acel copil să fie dezamăgit cu privire
la ce se întâmplă în viața lui. De asemenea, îl face să se simtă foarte ne-

sigur. Schimbă-ți prioritățile în așa fel încât să fie pe măsura abilităților
și talentelor lui naturale. Comunică-i clar acest lucru. Apreciază-i punc-
tele tari. Arată-ți dragostea și preocuparea în modalități pe care copilul
le poate înțelege. Ajută-l să-și dezvolte o imagine de sine mai puternică
(vezi capitolul 7, pentru idei). Treptat, va deveni mai sigur, iar nevoia
de a minți se va mai diminua. Oricum, aceasta nu va dispărea prea ușor,
dacă minciuna a devenit un obicei prost. Obiceiurile cer efort pentru a
se schimba. Minciuna i-a furnizat niște avantaje la care îi va fi greu să
renunțe.
Fii un părinte care oferă o îndrumare clară. Nu e nevoie să înțe-

legi toate motivele comportamentului copilului tău. Acționează pe baza
dovezilor pe care le ai. Acționează cât se poate de clar. Declară-ți cu ones-
titate emoțiile, dar evită mânia, sarcasmul sau orice altă reacție negativă.
Nu uita, când tu îți pierzi controlul, copilul este cel care îl deține. Stabilește
limitele clare ale comportamentului. Consecințele ar trebui să fie pe mă-
sura acțiunilor sale – nu fi peste măsură de strict sau prea indulgent.
Pedepsele excesiv de severe încurajează minciuna. Indulgența le permite
copiilor să fie iresponsabili și să își formeze un tipar de minciună. Încu-
rajează demnitatea copilului tău, dar nu îl lăsa să scape dacă se comportă
iresponsabil sau fără să suporte rezultatele acțiunilor sale. Nu-l lăsa să te
manipuleze să „renunți” din exasperare sau să eviți confruntarea proble-
mei. Este exact ce își dorește.
Apelează la cooperarea altor persoane. Ai nevoie de tot ajutorul

pe care îl poți primi pentru a-ți ajuta copilul să schimbe direcția. Co-
munică frecvent cu profesorii și antrenorii. Apelează la ajutorul celorlalți
membri ai familiei. Cu cât copilul are mai puține ocazii de a manipula și
minți, cu atât se va schimba mai repede.
Încurajează mereu noile începuturi. Arată-i copilului tău iertarea

lui Dumnezeu. Rugați-vă împreună când aveți o problemă. Accentuează
faptul că Dumnezeu este întotdeauna gata să ierte și ajută-l să scape de
acel obicei prost. Dragostea lui Dumnezeu înconjoară și sprijină întot-
deauna copilul.
Adevărat sau fals: Acest joc poate fi adaptat pentru toate vârstele
copiilor. Când îl jucați cu copii foarte mici, scopul este să îi învățați ce în-
seamnă adevărat sau fals. Când îl jucați cu copii mai mari și adolescenți,
scopul este să îi determinați să fie mai selectivi cu privire la ce cred sau
acceptă ca fiind adevărat.
Pentru copii mici, începeți cu afirmații ușor de identificat, precum:
„Familia noastră are patru membri.” Întrebați-i apoi: „Sunt patru mem-
bri? Ce am spus este adevărat sau fals?”
Continuă cu orice îți trece prin cap. Umorul face ca jocul să fie amu-
zant. Fă niște afirmații cu adevărat absurde, dar și unele adevărate și sim-
ple. Poți inversa jocul spunând adevărat sau fals și cerându-i copilului să
spună o propoziție care se potrivește.
Pentru copiii mai mari, care deja știu ce înseamnă adevărat sau fals,
fă afirmații mai degrabă simple, uneori amuzante, pentru a începe jocul.
Treci apoi la propoziții care cer mai mult timp de gândire pentru a decide
dacă sunt adevărate sau false. Dacă aveți adolescenți, folosiți propoziții
care le cer să caute răspunsul. Copiii pot inversa rolurile, creând ei înșiși
propoziții și încercând să-i tragă pe sfoară pe alții. Voi decideți cât de
simplu sau complicat să devină acest joc.
Surse: Scopul acestui joc este de a-i ajuta pe copii să învețe să eva-
lueze sursele de informații pe care le aud sau le citesc, să fie mai selectivi
cu privire la ce cred. Adună cât mai multe mijloace de comunicare din
următoarele surse: un ziar, un e-mail, o enciclopedie, o Biblie, o revistă
celebră, un jurnal profesional, o scrisoare personală, notițe scrise de un
copil în clasă, un roman istoric, un roman romantic, o biografie oficială, o
biografie neoficială, un film video, un video informațional de la National
Geographic etc. Cere fiecăruia să aleagă un obiect și să spună celorlalți cât
de bună este acea sursă de informație. Discutați despre fiecare obiect. Ce
te face să crezi că e o sursă de informație bună sau proastă? De ce? Cum
poți fi sigur? Aranjați-le apoi pe podea în ordinea nivelului de încredere
pe care îl acorzi informațiilor. Pe cine poți să crezi cu adevărat? Pe mama
și tata? Bunicul și bunica? Veri? Cei mai buni prieteni? Această activitate
poate continua pe parcursul mai multor seri de familie.
Legea: Căutați împreună, în familie, să aflați ce spune legea des-

pre oamenii care mint polițiști sau la tribunal. Care sunt consecințele
pentru furt dacă o persoană este condamnată? Investigați și alte practici
necinstite care apar la știri (o grămadă de exemple disponibile în zilele
noastre!). Dacă este posibil, vizitați o sală de tribunal. În majoritatea tri-
bunalelor locale, publicul are permisiunea de a participa, ca vizitatori, la
orice proces. Sau discutați despre o vizită la o sală de tribunal făcută de
copii, împreună cu clasa de la școală. Au crezut copiii că avocații
spuneau adevărul? Ce i-a făcut să creadă asta? Pe cine poți să crezi cu
adevărat?
O înfățișare cinstită este cel mai bun pașaport. (Proverb englez)
Chiar dacă mor de sete, nu beau apa unei fântâni furate. (Proverb
japonez)
Banii adunați pe căi necinstite nu rămân la cel care i-a adunat (Pro-
verb japonez)
Minciuna te lasă să trăiești o noapte, adevărul te face să trăiești veșnic.
(Proverb tunisian)
Un mincinos bun are nevoie de o memorie bună. (Proverb arab)
Un mincinos nu e crezut când spune adevărul. (Proverb german)
O conștiință bună este o pernă moale. (Proverb german)
Adevărul și uleiul ies întotdeauna la suprafață. (Proverb spaniol)
Cinstea e cea mai bună tactică. (Proverb american)
Să nu crezi nimic din ce auzi și doar jumătate din ce vezi. (Proverb
american)
ONESTITATEA ÎN NATURĂ
Drojdia: Drojdia ne oferă o lecție valoroasă din natură cu privire la
onestitate și integritate. Când punem drojdia în aluatul de pâine, ea pă-
trunde peste tot. E imposibil apoi să o identifici. Odată ce drojdia începe
să acționeze, aluatul devine din ce în ce mai mare. Nu ai cum să oprești
modul în care aceasta acționează și să salvezi și pâinea. Ai putea răci sau
îngheța drojdia pentru a o împiedica să acționeze, dar imediat ce începe

să se încălzească, își va face treaba în continuare.
Drojdia e ca minciuna – pătrunde peste tot. Odată ce ai spus o min-
ciună, de cele mai multe ori trebuie să spui altele, ca să-ți acoperi urmele.
Minciunile devin din ce în ce mai mari, cam cum ajunge și pâinea în
care am pus drojdie.
Drojdia e și ca integritatea – se vede în tot ce faci. Toți cei care te
cunosc îți respectă integritatea. Ești o persoană de cuvânt și vei face ce e
corect, chiar dacă nu e convenabil. Oamenii au încredere în tine, deoare-
ce integritatea „pătrunde” în tot ce faci.
Meduza: Când trăiam în Caraibe, cel mai mult ne plăcea să ne re-

creem mergând la plajă. Apa caldă, de un albastru intens, ne atrăgea pe
toți cei prezenți. Câteva luni pe an trebuia să fim mai atenți, pentru că
erau mai multe meduze. Nu voiam să nimerim vreuna, pentru că pot avea
o înțepătură periculoasă.
Meduzele arată ca o bilă transparentă, iar partea de sus are forma
unei umbrele deschise, cu tentaculele atârnând în jos. Ele plutesc în apă,
de obicei purtate de valuri, așteptând ca hrana lor să înoate prin apropi-
ere, pentru a le injecta cu veninul lor. Ele nu își urmăresc hrana, ci pur și
simplu așteaptă ca ceva să înoate pe lângă ele. Uneori dau de bucluc și se
ciocnesc de anumite lucruri pentru că nu pot înota bine, ci doar plutesc
pe valuri.
Meduzele îmi aduc aminte de fetele și băieții care doar „plutesc” îna-
inte, făcând ce fac și ceilalți. Dacă e convenabil, spun o minciună; dacă e
convenabil, spun adevărul. Ei doar plutesc, făcând orice pare convenabil.
După o vreme, ceilalți copii îi evită, la fel cum oamenii evită meduzele.
Nu vor să fie „înțepați” de minciunile lor. Preferă să își petreacă timpul
cu copii pe care se pot baza că își sprijină prietenii – nu fac doar ce le
convine.
ONESTITATEA ȘI INTEGRITATEA ÎN VIAȚA

DE ZI CU ZI
Folosește orice moment din viața reală din care se poate învăța pen-
tru a încuraja onestitatea și integritatea.
Copilăria timpurie: Jucăriile Wal-Mart

Lui Ruben îi place să meargă la mall cu mama sa. De fiecare dată
când merg, el vrea să meargă la raionul de jucării. Azi nu e o excepție.
Când au ajuns acasă, Ruben a întrebat-o imediat pe mama sa dacă
poate merge la joacă afară. Mama i-a spus că mai întâi trebuia să ia cina,
însă Ruben a insistat că vrea să meargă afară și să se joace în acel moment.
Mama a început să suspecteze faptul că exista un motiv pentru insistența
lui. A observat că Ruben părea ca și cum ar fi ascuns ceva în interiorul
jachetei.
Când mama l-a întrebat pe Ruben ce ține în jachetă, el a ezitat, dar,
într-un final, i-a spus că era o jucărie de la mall. Mama știa că nu a cum-
părat nicio jucărie de acolo. Ruben furase jucăria din magazin. Ce crezi
că ar trebui să facă Ruben? Ce ar trebui să facă mama?
Copilăria târzie: Testul la matematică

„Ei bine, să învățați bine pentru testul la matematică de mâine”, i-a
sfătuit doamna White, „și sunt sigură că vă veți descurca”. Aceste cuvinte
se tot învârteau în mintea Samanthei. Știa că era vina ei că nu știa răs-
punsurile la întrebările testului. Cu o seară înainte, s-a uitat la emisiunea
ei preferată de la televizor și apoi a jucat un joc pe calculator, în loc să
învețe la matematică. Și-a mințit chiar și tatăl, când acesta a întrebat-o
dacă are teme.
Toți erau ocupați să scrie, chiar și cea mai bună prietenă a ei, Ellen,
care stătea chiar vizavi. Ce avea să facă? Dacă pica testul, ar fi luat o notă
proastă în clasă, părinții ei s-ar fi supărat, iar ea ar fi fost cu siguranță
pedepsită. Opțiunile îi tot treceau prin minte: putea copia sau putea s-o
roage pe profesoară să o lase să dea testul altă dată, să dea foaia goală sau
să-și încerce șansa cu întrebările.
Copiatul ar fi simplu și i-ar aduce o notă bună. A fost ușor să vadă
răspunsurile lui Ellen. A doua zi, Samantha a primit înapoi testul, cu un
10 pe el. Dar, în sinea ei, îi era rușine de ceea ce făcuse. Părinții ei dintot-
deauna o învățaseră să fie cinstită. Ce final ai da tu acestei povești?
Adolescența: Bret și Harry

Directorul școlii, dl Carter, avea obiceiul de a-i invita în mod special
pe campionii sportivi la o cină la el acasă. Bret și Harry erau invitați pen-
tru că erau noile vedete din fotbal. Pe parcursul serii, s-au trezit amândoi
în camera cu trofee a d-lui Carter. Le plăcea să se uite la diversele trofee,
medalii și alte amintiri valoroase. Aurul, argintul, bronzul și alte metale
prețioase îi atrăgeau pe Bret și Harry. Erau singuri în cameră. Ce mare
scofală ar fi fost dacă luau 2 monede mici de aur – foarte frumoase, piese
mici și strălucitoare? Nimeni nu și-ar fi dat seama că lipsesc din acea
adunătură de lucruri.
Curând în acea seară, i-au mulțumit d-lui Carter pentru invitație și
pentru seara frumoasă. Apoi au plecat, fiecare cu câte o monedă de aur în
buzunar. Au trecut câteva zile. D-l Carter nu a observat lipsa monedelor –
cel puțin nu l-a întrebat pe niciunul dintre băieți dacă știa ceva despre ele.
Cu toate acestea, după câteva zile, moneda de aur părea să-i sfredelească
conștiința lui Harry. Părinții lui l-au învățat să fie onest și să nu fure ni-
ciodată. I s-a făcut rușine când a spus cuvântul „furt” – suna ca și cum ar
fi fost un infractor, dar asta făcuse. Furase o monedă de la d-l Carter. Se
simțea nervos, tensionat și iritat.
Ce final ai da tu acestei povești? Ce ai face dacă ai fi în locul lui
Harry? Ar trebui să-i spună ceva lui Bret?
PRINCIPII DE PREDARE A ONESTITĂȚII

ȘI INTEGRITĂȚII
1. Fii tu însuți un model de onestitate și integritate.
2. Împărtășește copiilor tăi modele de onestitate și integritate din
viața reală.
3. Observă și apreciază acțiunile oneste.
4. Stabilește consecințele acțiunilor necinstite, dar oferă copiilor
oportunitatea de a o lua de la capăt.
5. Ajută-ți copiii să învețe să-și dea seama cum să se descurce în
situațiile dificile care le testează onestitatea și integritatea.
6. Învață-i pe copii că onestitatea nu este niciodată grosolană.
7. Nu te da bătut prea curând. Dezvoltarea obiceiului onestității și
integrității cere timp.
CAPITOLUL 15
BUNĂTATEA
ȘI COMPASIUNEA
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul,
cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32)
răim într-o lume întoarsă pe dos din cauza violenței și a egois-
T mului. „Eu primul” este lozinca. „Dă-i bătaie” este sloganul, iar
violența împroșcată prin ecranele televizoarelor noastre și în
viețile noastre este rezultatul acestora. În ciuda faptului că sunt în totală
opoziție cu calea lui Dumnezeu, copiii noștri absorb aceste valori din
lumea înconjurătoare. Calea Lui – dăruirea, ajutorul, consolarea, iertarea
și slujirea altora – este miezul vieții creștine.
Studiul Valuegenesis, efectuat de Search Institute pe 15.000 de ado-
lescenți creștini, cu vârste între 12 și 18 ani, a arătat că adolescenții care
apreciau slujba la un nivel înalt, de asemenea, au demonstrat un înalt ni-
vel al maturității credinței și angajament față de biserica lor. Aceiași tineri
proveneau de asemenea din familii care munceau împreună în proiecte
de ajutorare. Acest lucru nu ar trebui să fie unul surprinzător. La urma
urmei, Biblia spune: „Slujiți-vă unii altora în dragoste... «Să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți»” (Galateni 5:13-14).
Înainte ca adolescenții și copiii să răspundă cu dragoste și grijă la ne-
norocirea unei alte persoane, ei trebuie să fie în stare să empatizeze – să
se pună în papucii celuilalt și să privească viața prin ochii și sentimentele
celuilalt. Să dăruiești, să ajuți, să consolezi și să cooperezi sunt toate părți
ale răspunsului la sentimente de empatie și dragoste. Copiii își dezvoltă

treptat aceste abilități.
Mulți oameni cred că copiii mici sunt în totalitate egoiști, însă nu
este așa. Până la vârsta de un an, cei mici arată că le pasă de alții și în-
cearcă să facă lucruri drăguțe pentru ei. Joy, care are 16 luni, s-a dus să ia
propria pătură pentru a o acoperi pe mama ei, care se odihnea pe cana-
pea. Dacă impulsurile ei generoase și iubitoare sunt încurajate de adulții
din viața ei, sentimentele ei de compasiune și modalitățile de exprimare
ale acesteia vor crește.
Copiii care provin din familii și societăți în care fiecare membru al
familiei trebuie să ajute pentru a supraviețui au mai multe șanse de a
dezvolta o atitudine de altruism și cooperare mai târziu în viață. Spiritul
de competiție al societăților vestice descurajează bunătatea și coopera-
rea. În unele studii, copiii au fost observați încercând să micșoreze scorul
unui adversar la un joc, chiar dacă acest lucru nu reprezenta un avantaj
pentru ei înșiși. Competiția descurajează grija. Atitudinile de competi-
tivitate se dezvoltă foarte devreme. Ai grijă ce anume își dezvoltă copi-
lul tău – spiritul de competiție sau de compasiune. Uneori, acestea sunt
incompatibile.
Adolescenții au abilitatea de a se gândi la cum se simt ceilalți și își
manifestă compasiunea. Cu toate acestea, majoritatea studiilor arată că
grija și compasiunea par să scadă în perioada adolescenței. De ce? Religia
pare să fie veriga lipsă. Adolescenții care au o viață religioasă activă arată
mai multă compasiune și grijă față de cei de vârsta lor. Sunt mai doritori
de a se implica în activități de slujire și de a-i ajuta pe cei în nevoie.
Ce poți face pentru a încuraja în copiii tăi o atitudine iubitoare, de
grijă și ajutorare față de alții? Cum arată în viața reală bunătatea și com-
pasiunea?
CÂND SUNT BLÂND ȘI PLIN DE COMPASIUNE...

Dau o mână de ajutor când văd o nevoie.
Sunt înțelegător când ceva rău se întâmplă unui prieten sau cuiva
din familia mea, sau chiar unei persoane pe care nu o cunosc. Încerc să
consolez acea persoană și să o ajut.
Sunt blând cu animalele. Nu mă port niciodată rău cu ele.
BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA 221
Sunt prietenos cu oamenii pe care îi întâlnesc.

BLÂND Zâmbesc și îi salut cu bucurie.
Sunt blând și prietenos cu copiii care sunt ne-
GRIJULIU
căjiți de alți oameni sau au dizabilități.
ÎNȚELEGĂTOR Încerc să ajut oamenii cărora le e foame sau
care sunt bolnavi sau trăiesc în zone unde se desfă-
SENSIBIL șoară un război. Uneori ajut la cantină sau duc mân-
care unei familii nevoiașe. Dau hainele care mi-au
PRIETENOS
rămas mici copiilor care nu au suficiente haine.
IUBITOR Îmi arăt dragostea față de oameni și animale,
fiind blând și milos față de ei.
Când cineva e răutăcios cu mine, Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să
fiu iertător.
BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA,
DIN PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU
Compasiunea începe
cu Dumnezeu. Mila Sa
Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii,
pentru ființele umane a
faceți-le și voi la fel; căci în aceasta
adus salvarea în această este cuprinsă Legea și Prorocii.
lume. El și-a încurajat (Matei 7:12)
Fiul, pe Isus, să vină să fie
Salvatorul nostru din pă- Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri,
simțind cu alții, iubind ca frații, miloși,
cat. Dumnezeu ar fi putut
smeriți. Nu întoarceți rău pentru rău,
pur și simplu să distrugă nici ocară pentru ocară; dimpotrivă,
întreaga lume păcătoasă binecuvântați, căci la aceasta ați fost
și să uite de noi. Dar ne-a chemați: să moșteniți binecuvântarea.
iubit prea mult. Inima Sa (1 Petru 3:8-9)
e plină de milă și dragoste
Dragostea este plină de bunătate.
pentru noi. (1 Corinteni 13:4)
Când Isus a trăit aici,
a mers peste tot ajutând oa- Să facem bine la toți.
menii. Le-a dat să mănânce (Galateni 6:10)
și i-a vindecat de bolile lor.
Isus era plin de compasiu-
ne. Vrea, de asemenea, ca și eu să

fiu blând cu alți oameni. Vrea ca Dacă este flămând vrăjmașul tău
eu să îi iubesc pe oameni, pentru dă-i pâine să mănânce...
că „dragostea este plină de bună- Căci, făcând așa, aduni cărbuni
tate”. Când nu vreau să fiu bun cu aprinși pe capul lui.
(Proverbele 25:21 -22)
cineva care m-a rănit, Isus îmi va
umple inima cu bunătatea Sa și Aruncă-ți pâinea pe ape și
cu gânduri iubitoare, dacă Îi cer după multă vreme o vei găsi iarăși.
acest lucru. El vrea ca eu să îi ajut (Eclesiastul 11:1)
pe cei flămânzi și slabi.
OAMENI DIN BIBLIE

Biblia conține multe povești despre oameni care au fost blânzi și
miloși. Dorca făcea haine pentru oamenii săraci (Faptele 9:36). David l-a
ajutat pe Mefiboșet, nepotul dușmanului său Saul (2 Samuel 9). Isus a
vindecat foarte, foarte mulți oameni (Ioan 4:43-54; Matei 8:14-17; Mar-
cu 2:1-12). Le-a dat să mănânce când erau flămânzi (Matei 14:13-21;
Luca 9:10-17). Isus a relatat povestea Samariteanului milos, un om care
a ajutat pe cineva care fusese bătut și jefuit de niște hoți (Luca 10:25-37).
A fost apoi Rahav (Iosua 2; 6:22-25), femeia Sunamită (2 Regi 4:8-10)
și Iosif (Geneza 42-47) și mulți, mulți alții.
Citește despre acești oameni împreună cu copiii tăi. Concentrați-vă,
într-una dintre serile petrecute în familie, asupra unuia dintre acești
oameni din Biblie care au manifestat bunătate și compasiune. Copiii mai
mici ar putea mima sau ar putea desena o schiță bazată pe povestea lui.
Copiii mai mari sau adolescenții ar putea găsi detalii interesante cu pri-
vire la acea poveste din comentariul Bibliei, enciclopedii sau alte cărți.
Puteți participa cu toții la realizarea unei picturi murale, inspirată de
personajul respectiv. Când familia ta se concentrează în profunzime asu-
pra unui personaj biblic, acesta prinde viață și devine un prieten și un
model pentru întreaga familie. Dacă timp de o lună serile petrecute în
familie se concentrează asupra oamenilor din Biblie care au demonstrat
bunătate și compasiune, întreaga idee va începe să pătrundă în mintea
copiilor și în modul lor de acțiune.
CUM SĂ ÎȚI AJUȚI COPIII SĂ-ȘI DEZVOLTE

BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA
Familia joacă un rol important în a ajuta copiii să își dezvolte bună-
tatea și compasiunea. Anii copilăriei timpurii reprezintă perioada critică
în ce privește influența familiei.
1. Comunică-ți dezaprobarea profundă cu privire la rănirea oa-
menilor și a animalelor. Nu te amuza când copilul tău manifestă un
comportament agresiv, care îi rănește pe ceilalți. Stabilește limite clare
în ce privește rănirea celorlalți. Acest lucru îi va spune copilului tău că
ceilalți oameni au sentimente care trebuie respectate. Copilului care i se
permite să rănească oameni sau animale îi lipsește primul pas în deprin-
derea empatiei.
2. Ajută-i pe copii să înțeleagă cum se simt alți oameni. Când îi

explici copilului tău cum se simte un alt copil, spune-i și ce gândești des-
pre comportamentul lui. „L-ai făcut pe John să plângă; Nu e frumos să
muști.” „Bebelușul e fericit că te-ai jucat cu el.” Pe măsură ce cresc, în-
cearcă să-i faci pe copii să se gândească la efectele acțiunilor lor asupra
celorlalți. Întreabă copilul cum crede că se simte cealaltă persoană. Unii
copii empatizează cu ceilalți foarte ușor. S-au născut cu o abilitate mai
mare de a empatiza.
Într-o zi, în timp ce predam unui grup mic de copilași între 18 și 22
de luni, am văzut cum câțiva copii mici pot înțelege cum se simt alți
oameni. Le spuneam despre cât de important e să vină când mama sau
tata le spune: „E momentul să te încalț.” Ne pregăteam să exersăm
venitul repede, strigând fiecare copil pe nume. Cu toate acestea, nu
aveam decât o pereche de papuci de bebeluș și trebuia să îi împart celor
trei copii din grup. Le-am dat câte un papucel lui Joey și Melissei și i-am
spus lui Dennis, cel mai mare din grup, că rândul lui va veni mai târziu.
Imediat ce Joey, cel mai mic, a primit papucelul său, s-a uitat în jur,
la ceilalți copii. A văzut că Dennis nu avea papucel, așa că s-a dus imediat
la Dennis și i l-a dat pe-al lui, apoi s-a uitat la mine, având un zâmbet
larg pe față. L-am îmbrățișat și i-am spus: „Îți mulțumesc că ai renunțat

pentru Dennis.”
3. Fii un exemplu despre cum să fii grijuliu față de alții. Adulții
calmi și prietenoși, cu un comportament altruist și care îi învață pe copii
cum să fie lipsiți de egoism și de folos, sunt cei mai eficienți în a-i ajuta pe
copii să devină altruiști. „Dna Hernandez nu poate ieși din casă, pentru
ca și-a rupt piciorul. Cred că se simte singură. Hai să o vizităm și să-i du-
cem ceva bun de mâncare!” Când copiii fac împreună cu tine aceste fapte
bune, până la urmă vor înțelege și vor începe să vină cu idei despre cum
să-i ajute ei înșiși pe alții.
4. Promovează o perspectivă pozitivă asupra oamenilor. Gândește
ce-i mai bun despre oameni. Evită să critici și să faci comentarii negative
despre oameni. Copiii sunt mai predispuși să își dezvolte nivelul de em-
patie dacă îi văd pe oameni într-o manieră pozitivă. Ajută-ți copiii să dez-
volte prietenii cu copii din diferite culturi și rase. Vor fi mai predispuși
să ajute și să fie prietenoși cu toată lumea dacă ajung să cunoască oameni
din mai multe culturi.
5. Oferă-le copiilor multe ocazii de a ajuta. Copiii care cresc dând
ajutor aleg să fie folositori și mai târziu. Transformă ajutorul într-un joc.
Treci peste greșelile lor copilărești – ideea e să se bucure că pot fi de
ajutor.
6. Încurajează-i pe copii să se gândească la ei înșiși ca fiind niște
persoane grijulii și care oferă ajutor. Fă din acest lucru o parte a imagi-
nii de sine. „Mulțumesc pentru că ai fost așa de bun și m-ai ajutat astăzi.
Îți mulțumesc pentru că ai aranjat masa și ai avut grijă de bebeluș. Ești
un copil bun și de ajutor.” Fă des remarci despre comportamentul blând
și care ajută. Între 6 și 9 ani, copiii sunt în mod deosebit sensibili la ce
spui despre ei. Ei încorporează ideile tale în imaginea de sine pe care
și-o dezvoltă. Dacă-ți ajuți copiii să își dezvolte un sentiment pozitiv de
respect de sine, se vor vedea mari rezultate în multe domenii ale vieții lor.
7. Contracarează înclinațiile naturale de egoism ale copiilor.
Egoismul și gelozia l-au izgonit pe Satana din cer. Aceste trăsături sunt
opusul dragostei și al slujirii. Oferă-le copiilor lecții consistente despre
dăruire. Limitează hainele și jucăriile la un număr rezonabil. Fă tot ce
poți pentru a înlocui „dă-mi”-urile cu dăruirea și grija față de ceilalți.
8. Implicați-vă regulat, cu toată familia, în proiecte care vin în

ajutorul altora. Pentru a te simți cu adevărat bine în urma ajutorului
oferit cuiva, familia voastră trebuie să se implice personal în proiecte care
îi ajută pe oameni în nevoie. Te-ai simțit vreodată foarte bine după ce
ai ajutat pe cineva? Cercetătorii au descoperit că un sentiment de bine
atât de puternic vine, probabil, din eliberarea de endorfine, asemănătoa-
re celor eliberate în momentele de euforie ale alergătorului. Endorfinele
creează un sentiment de bunăstare și euforie. Îl poți obține și când ajuți
pe cineva, și când alergi. Alege un proiect de familie și implică-i pe toți.
Te vei bucura că ai făcut-o.
DIFICULTĂȚI CU BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA?

Unii copii sunt în mod natural mai blânzi și mai miloși. Par să se fi
născut așa. De fapt, mai mulți cercetători în domeniul dezvoltării copi-
lului au ajuns la concluzia că unii copii se nasc mai empatici și se poartă
cu bunătate cu alții când sunt doar niște copilași. Majoritatea copiilor nu
fac acest lucru. Cei care sunt empatici de timpuriu plâng când alții plâng,
își mângâie mamele când acestea par necăjite, sau își oferă propria sticlă
unui alt bebeluș care plânge.
Alți copii sunt, de la natură, mai puțin orientați spre sentimente.
Aceștia vor trece prin viață pe drumul rațiunii, cu siguranță nu pe cel al
sentimentelor. Mulți copii, chiar dacă nu sunt empatici de mici, învață să
înțeleagă cum se simt ceilalți și cresc devenind niște ființe umane foarte
raționale și pline de compasiune. Copilăria timpurie este cel mai bun mo-
ment de a învăța despre empatie. Copiii trebuie să deprindă sentimentele
de empatie până la vârsta de 6-7 ani.
Ce facem însă cu copiii care par să se gândească doar la ei înșiși și
nu-și dau seama când ar trebui să spună sau să facă ceva drăguț pentru
o altă persoană? Unora dintre aceștia chiar pare să le lipsească abilitatea
de a-și exprima sentimentele sau de a înțelege cum se simt ceilalți. Cum
pot fi ajutați?
Mama lui Jediah și-a exprimat față de mine îngrijorarea cu privire
la lipsa de sentimente a acestuia. El pare să fie în întregime rațional. Este
foarte deștept și îi plac informații din aproape toate domeniile. Poate să
gândească și să analizeze. Dar când îl întreabă cum s-ar putea simți o altă
persoană, nu are nicio idee, habar nu are, chiar dacă majoritatea copiilor
de 10 ani se identifică într-o anumită măsură cu sentimentele celorlalți
copii. Ea spune că nu stârnește antipatia celorlalți copii, dar e izolat de
ei. Nu se poartă răutăcios cu alți copii, dar nici nu face vreun gest drăguț
sau drăgăstos specific. Pare să prefere relațiile superficiale cu ceilalți copii
și pare orb la nevoile celorlalți. Mama sa a încercat să îl învețe despre
bunătate și compasiune încă de când era un țânc, dar el pare să nu aibă
niciun interes să le deprindă. Nu consideră că e important să se poarte
frumos cu ceilalți.
Am sfătuit-o pe mama lui Jediah să continue să încerce și să nu
renunțe, deocamdată. Ar trebui să folosească orice ocazie pentru a-l ajuta
să se gândească la cum se simt alți oameni și ce le-ar plăcea sau ar avea
nevoie. Atrage-i atenția asupra modului în care alți copii își manifestă
bunătatea. Ar putea juca „Ghicește sentimentul” sau „Interpretează sen-
timentul”, folosind poze din revistă sau mimând un sentiment. Ar putea
face apel la sentimentul său de autoritate sau la obiectivele sale de carieră
(are deja câteva) și să încerce să-l implice pe Jediah în activități care îi
ajută pe oameni în mod direct, pentru a simți puțin din bucuria care vine
din ajutorul oferit celorlalți. Acest lucru l-ar putea încuraja să înceapă
să se gândească la nevoile celorlalți. Jediah va avea nevoie de o anumită
proporție de bunătate și compasiune în viața adultă, în special în relația
de căsătorie, chiar dacă probabil întotdeauna va fi mai interesat de rați-
une decât de sentimente. Viața sa va fi foarte izolată și lipsită de relații
interumane dacă se concentrează exclusiv asupra computerului său. I-am
spus mamei sale că în niciun caz nu e prea târziu pentru a-l ajuta pe Jediah
să devină mai implicat în relațiile cu oamenii. Este un copil strălucit și
poate învăța ceea ce alți copii fac în mod natural.
1. Înscrieți-vă într-un proiect de voluntariat într-una dintre va-
canțele familiei.
2. Faceți vizite de încurajare bătrânilor, celor bolnavi sau izo-
lați. Duceți-le flori, cărți, casete, mâncare sau desene făcute de copiii
voștri.
3. Confecționați albume pentru copiii internați în secțiile din spi-

tal. Distribuiți-le, dacă este posibil.
4. Confecționați sau cumpărați jucării pentru copiii din spital.
Distribuiți-le, dacă este posibil.
5. Confecționați sau cumpărați jucării pentru o familie nevoiașă.
Mergeți să le duceți. Faceți cunoștință cu familia.
6. Împărțiți-vă jucăriile cu alte familii nevoiașe. Mergeți să le du-
ceți. Faceți cunoștință cu familiile.
7. Sortați și dați hainele care au rămas mici. Ajutați la împacheta-
rea cutiilor în cadrul organizațiilor de caritate.
8. Invitați o familie nevoiașă la masa de Ziua Recunoștinței sau
de Anul Nou.
9. Ia câte o bucată de pâine de casă sau gem și du-le oamenilor din
blocul tău.
10. Colecționează mâncare la conservă de Halloween și dă-o unei
familii sărace. Viziteaz-o.
11. Ajută-i pe cei în vârstă, pe cei cu dizabilități sau bolnavi, pe
cei singuri din cartierul tău sau de la biserică. Vopsește, mătură frunzele,
curăță zăpada, tunde iarba, ia scrisorile, fă cumpărăturile, repară acope-
rișul, repară gardul, spală hainele. Nu accepta să fii plătit pentru asta. E
un cadou din dragoste.
12. Corespondează cu un misionar. Trimite-i lucrurile de care are
nevoie.
13. Sacrifică-ți bomboanele într-o lună și economisește bani pen-
tru unul dintre proiectele menționate mai sus.
14. Ajută un copil izolat la școală.
15. Ia apărarea unui coleg de clasă când este ridiculizat sau luat în
râs. Acest copil poate fi un proiect special al familiei voastre.
16. Oferă-ți ajutorul la o cantină locală.
17. Adună mâncare și haine pentru oamenii străzii. Ajută la distri-
buirea acestora.
Două lucruri sunt rezistente ca piatra: bunătatea când celălalt e într-un
necaz, curajul când în necaz ești tu. (Adam Lindsay Gordon)
Fii întotdeauna puțin mai bun decât este necesar. (Sir James Matthew
Barrie)
Ți s-a arătat bunăvoință? Dă-o mai departe. Dă-o mai departe. (Henry
Burton)
Mici fapte de bunătate,
Mici cuvinte de iubire,
Fac ca pământul să fie fericit,
Ca și cerul de deasupra. (Julia A. Fletcher Carney)
O față blândă este o față frumoasă. (M. Tupper)
Nu există granițe pentru bunătate. (Proverb japonez)
Inima blândă nu îmbătrânește. (Proverb tunisian)
Niciun om nu are dureri de cap când consolează pe altcineva. (Pro-
verb italian)
O vorbă bună este mai bună decât o plăcintă mare. (Proverb rus)
Bunătatea este răsăritul în care toate virtuțile cresc.
Bunătatea constă în a iubi oamenii mai mult decât merită. (Joubert)
Mă aștept să trec prin viață doar o dată. Prin urmare, dacă pot arăta
bunătate, sau dacă pot face vreun bine vreunui tovarăș, lasă-mă să fac asta
acum, pentru că nu voi mai trece pe acest drum. (William Penn)
Cel mai mic act de bunătate valorează mai mult decât cele mai mari
intenții.
BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA ÎN NATURĂ

De multe ori, natura pare crudă, nemiloasă. Însă natura oferă, de
asemenea, exemple de bunătate și compasiune.
Gâștele: Când migrează, gâștele zboară în formă de V. Să conduci
o formație de acest tip cere multă putere, deoarece liderul simte din plin
forța vântului. Când gâsca-lider obosește, revine în formație și o altă gâs-
că îi ia locul. Dacă o gâscă este lovită și nu poate continua zborul, una
dintre tovarășele-gâște coboară cu ea până se face bine, apoi își continuă

zborul împreună. Gâștele arată bunătate și compasiune una față de cea-
laltă.
Câini și pisici: De multe ori, o cățelușă sau o pisicuță care tocmai a

născut și alăptează e dispusă să ia puiul altei mame, să-l hrănească și să
aibă grijă de el ca și cum ar fi al ei. Ziarul nostru local a relatat povestea
unei cățelușe care a hrănit nouă purceluși până ce aceștia au fost în stare
să se hrănească singuri. Dumnezeu compară dragostea Sa cu cea a unei
mame care alăptează (Isaia 66:12-13).
BUNĂTATEA ȘI COMPASIUNEA ÎN VIAȚA DE

ZI CU ZI
Copii reali, locuri reale, decizii reale de luat. Folosește problemele
din viața reală a copiilor tăi pentru a-i ajuta să învețe să fie buni și plini de
compasiune. Pentru întăriri suplimentare, discutați despre unul dintre
aceste scenarii din viața reală.
Copilăria timpurie: Insecta

Alabaster și Jeremy se jucau în parc. Bunica lor îi supraveghea, în
timp ce ei se dădeau în leagăne. Curând, s-au plictisit de legănat și au
început să tot alerge în jurul terenului de joacă. Gâfâind de oboseală, s-au
prăbușit pe teren, lângă un tufiș.
„Oh, privește, Jeremy! Uită-te la insecta aceea. Pare moale și umedă.
O s-o calc și o s-o strivesc. Ne-ar putea face rău.”
„Nu, hai s-o chemăm pe bunica. Ea știe ce e asta” spuse Jeremy.
„Bunica, bunica”, strigă el. Iar bunica a venit cât de repede a putut. Se
gândea că poate s-au lovit, dar când a ajuns acolo, nu era nimeni rănit.
„Bunico, uite” îi arătă Jeremy. „Ne va face rău? Alabaster vrea să o
strivească.”
„Oh, nu! Să n-o strivești! E o omidă. Mănâncă frunze din tufiș.
Dacă o lași în pace, într-o zi se va transforma într-un fluture frumos” le
explică bunica.
Dar Alabaster își dorea în continuare să o strivească sau cel puțin să o
lovească cu un bețigaș. Ce ar fi trebuit să facă bunica? Cum s-ar fi simțit
omida dacă ar fi fost lovită? Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost strivită? E

important să fii blând cu insectele? Ce fac insectele pentru noi?
Copilăria timpurie: Ce ai putea face?

Compasiunea înseamnă să te simți rău când altcineva suferă și să
vrei să-l ajuți. Dacă ai auzi pe cineva spunând următoarele lucruri, cum
te-ai simți? Cum îți poți arăta compasiunea în aceste situații diferite?
Mama, intrând pe ușă, de la muncă: „Sunt atââââât de obosită!”
„Așteaptă-mă! Nu pot merge atât de repede cu ghipsul ăsta.”
„Dragii mei elevi, faceți cunoștință cu Heinrich. Familia lui tocmai
s-a mutat aici din Austria”
„Tocmai am pierdut jocul din cauza ta!”
Fratele tău mai mic:„Mi-e atât de frică! Copilul acela mai mare a zis
că o să mă bată dacă nu îi aduc mâine taxa de 5 dolari. Nu am niciun ban.”
Adolescența: Janesta și Michelle

Janesta era singura studentă afro-americană de la Lakeshore High
School. Părinții ei tocmai se mutaseră în acest district. Majoritatea copii-
lor din școală nu mai avuseseră niciodată un prieten care să nu fie cauca-
zian. La început, Janesta s-a simțit foarte izolată. Nimeni nu vorbea cu ea
și nimeni nu stătea lângă ea la masă. De fapt, nu stătea nimeni la aceeași
masă cu ea. Avea sentimentul că ceilalți copii vorbeau despre ea, dar toți
îi aplicau tratamentul tăcerii dacă se apropia de vreun grup de copii. Si-
tuația a durat primele două săptămâni.
Apoi, într-o zi, Michelle s-a hotărât să stea lângă Janesta la masă.
Michelle fusese la o școală cu elevi din mai multe țări diferite, așa că se
simțea în largul ei lângă oameni din rase diferite. Dar exista riscul ca prie-
tenii ei să o abandoneze dacă era prietenoasă cu Janesta. Nimeni nu li s-a
alăturat la prânz. Într-un final, după o săptămână sau două, una dintre
prietenele lui Michelle a venit și a stat cu ele la masa de prânz. Treptat, li
s-au alăturat și alți copii. Până la sfârșitul primului semestru, Janesta și-a
făcut câțiva prieteni, însă Michelle a rămas cea mai bună prietenă a ei.
Majoritatea prietenilor lui Michelle nu au abandonat-o, dar nici nu s-au
împrietenit cu Janesta.
Janesta a încercat să intre în echipa de majorete, dar nu a reușit.
Umbla zvonul că „nu puteau primi în echipă pe cineva care arăta atât de
diferit.” Janesta se simțea prost, dar a mers înainte și a rămas prietenoasă

cu toată lumea. Michelle a încurajat-o și i-a rămas alături.
În ultimul an, Michelle a decis să candideze pentru postul de casi-
er al clasei. Fără ca ea să știe, Janesta de asemenea a decis să candideze
pentru o poziție în clasă – cea de vicepreședinte. Ar trebui să-și organi-
zeze împreună campania? Sau acest lucru i-ar afecta șansele lui Michelle?
Cum s-ar simți Janesta dacă Michelle nu ar sprijini-o? Erau încă destui
copii care nu o plăceau pe Janesta și o umileau de fiecare dată când aveau
ocazia. Ar trebui Michelle să renunțe la campania ei și să se concentreze
să o ajute pe Janesta cu a ei? Sau ar trebui să ignore campania lui Janesta
și să se concentreze pe a ei?
Nu toate situațiile au răspunsuri ușoare. Faceți în așa fel încât, în
discuțiile din familie, să luați în considerare cât mai multe puncte de ve-
dere.
PRINCIPII PENTRU BUNĂTATE

ȘI COMPASIUNE
1. Comunică-ți clar dezaprobarea față de rănirea oamenilor și a
animalelor.
2. Ajută-i pe copii să înțeleagă cum se simt ceilalți oameni.
3. Fii un model de persoană grijulie și iertătoare față de familia ta
și față de ceilalți.
4. Promovează o atitudine pozitivă față de oameni.
5. Creează pentru copii ocazii speciale de a ajuta și de a se gândi la
ei înșiși ca fiind oameni grijulii și care ajută.
6. Înlocuiește „dă-mi”-urile cu dăruirea și grija față de alții.
7. Implică-ți familia în proiecte de a-i ajuta pe cei din jur.
CAPITOLUL 16
MULȚUMIREA
ȘI RECUNOȘTINȚA
Căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc.
(Filipeni 4:11)
A
i observat vreodată că, în general, copiii, cu cât au mai multe
„lucruri”, cu atât își doresc și mai multe și le apreciază mai puțin
pe cele pe care le au? Jucăriile sunt aruncate alandala în casă și
prin curte. Lipsesc unele părți din ele și, după doar câteva zile, jucăria nu
mai funcționează și nu mai prezintă interes pentru copii. Și încă le mai
cumpărăm!
E greu să reziști bombardamentului media care ne face să nu fim
satisfăcuți cu ce avem. Înainte să aflăm ce ne-a lovit, știm sigur că Kristen
nu va fi fericită dacă nu-i cumpărăm o casă de jucărie cu lumini electrice
și mobilă în stil de epocă. Și Michael e sigur că nu poate trăi fără jucăriile
de ultimă oră pe care le au ceilalți băieți.
Părinții buni, până la urmă, le oferă copiilor lor aceste importante
„oportunități educaționale”, ne spun agențiile de publicitate. Ce nu re-
cunosc ei este faptul că au un singur scop: să câștige bani de pe urma
sentimentului nostru de insatisfacție indus de media.
Dumnezeu ne spune ceva complet diferit: „Mulțumiți-vă cu ce aveți”
(Evrei 13:5). Calea lui Dumnezeu este una a satisfacției, nu a insatisfac-
ției; a recunoștinței, nu a pretențiilor îngăduinței de sine. Cum am putea
schimba lucrurile? Nemulțumirea este, până la urmă, calea diavolului, iar
el va face ca ideea de a „avea mai mult” să pară foarte atractivă! Mulțumi-

rea și recunoștința încep prin controlul impulsului de a avea mai mult.
Cum arată mulțumirea și recunoștința în viața reală?
CÂND SUNT MULȚUMIT ȘI RECUNOSCĂTOR...

Sunt fericit cu jocurile pe care le am. Nu cerșesc
FERICIT și nu jelesc de fiecare dată când mergem cu familia
la mall.
SATISFĂCUT Spun întotdeauna „mulțumesc” când primesc un
SENIN cadou. Scriu bilețele de mulțumire oamenilor care
fac lucruri drăguțe pentru mine.
ÎMPLINIT Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru lucrurile
APRECIATIV minunate pe care le-a creat – flori și păsări, plante
și melci, câini și pisici.
RECUNOSCĂTOR În fiecare săptămână fac ceva pentru a îngriji pla-
MULȚUMIT neta creată de Dumnezeu.
Îmi place să le ofer cadouri prietenilor și familiei
mele. Îmi place să le fac surprize.
În fiecare zi îi spun lui Dumnezeu „mulțumesc” pentru binecuvân-
tările date în acea zi.
Sunt fericit cu hainele pe care le am. Când îmi rămân mici, le dau
altcuiva care are nevoie de ele.
Nu îi invidiez pe alți copii pentru lucrurile pe care le au. Am grijă de
lucrurile mele și sunt fericit cu ce am.
MULȚUMIREA ȘI RECUNOȘTINȚA,
Dumnezeu este cea mai generoasă ființă. Niciodată nu obosește să
ofere familiei Sale pământești. Tot ce Își dorește, în schimb, este atitu-
dinea noastră de apreciere pentru darurile Sale minunate. Lui Dumne-
zeu Îi place să ofere daruri minunate tuturor copiilor Săi de pe pământ.
Cea mai mare bucurie a Lui este să ofere. În Cuvântul Său, Dumnezeu
spune foarte clar că Își dorește ca noi să fim mulțumiți cu ce avem și să
fim întotdeauna recunoscători. Invidia și lăcomia nu fac parte din mo-
MULȚUMIREA ȘI RECUNOȘTINȚA 235
dul Său de viață. Își dorește

ca noi să Îi mulțumim în-
Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire
totdeauna, chiar dacă via-
este un mare câștig. (1 Timotei 6:6)
ța e grea. Vrea ca noi să Îi
aducem cererile noastre cu So vă mulțumiți cu lefurile voastre.
recunoștință. (Luca 3:14)
Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu

OAMENI ce aveți, căci El Însuși a zis: „Nicidecum
n-am să te las, cu niciun chip nu te voi
AI BIBLIEI părăsi.” (Evrei 13:5)
Care este cea mai cu-
Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem
noscută povestire din Bi- să răsune cântece în cinstea Lui!
blie despre recunoștință? (Psalmii 95:2)
Probabil întâmplarea cu
Lăudați pe Domnul căci este bun, căci în
cei zece leproși care au fost veac ține îndurarea Lui! (Psalmii 107:1)
vindecați de Isus (Luca
17:12-19). Unul singur Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi
și de aceea suntem plini de bucurie.
s-a întors să Îi mulțumeas- (Psalmii 126:3)
că lui Isus. Ce poți învă-
ța despre recunoștință și Bucurați-vă întotdeauna în Domnul...
Nu vă îngrijorați de nimic, ci în orice lucru,
mulțumire din povestirile
aduceți cererile voastre la cunoștința
biblice? Paraliticul de la lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri,
scăldătoarea din Betesda cu mulțumiri. (Filipeni 4:4,6)
(Ioan 5:1-15), Abigail și
Mulțumiți lui Dumnezeu pentru
David (1 Samuel 25), Si- toate lucrurile, căci aceasta este voia lui
meon și Ana (Luca 2:25- Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
38), Maria (Ioan 12:1-8), (1 Tesaloniceni 5:18)
omul bogat care voia să-și
construiască un hambar
mai mare (Luca 12:13-21), Zacheu (Luca 19:2-10), fiul risipitor și frate-
le său (Luca 15:11-32), Iuda (Matei 26:14-56), Acan (Iosua 7), Anania
și Safira (Faptele 5:1-11), aducerea primelor roade ca jertfa la Templu
(Exodul 23:16-19). Puteți discuta pe marginea acestor povestiri în ca-
drul multor seri de familie. Fiecare conține un mesaj important de la
Dumnezeu despre mulțumire și recunoștință.
CUM SĂ ÎI AJUȚI PE COPII SĂ FIE MULȚUMIȚI

ȘI RECUNOSCĂTORI
Mulțumirea și recunoștința sunt un mod de a privi viața, o cale care
duce la fericire. Cum îți poți ajuta familia să-și dezvolte o atitudine de
mulțumire?
1. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți schimbe propria atitudine. Sunt

mai multe motive pentru care uneori cumperi prea multe lucruri pentru
tine sau pentru copiii tăi. O poți face inconștient, pentru a recompensa ce
nu ai avut tu, copil fiind, sau pentru a impresiona alți oameni. E posibil
să o faci pentru că te simți vinovat că petreci prea puțin timp cu copiii tăi.
Poate că ești impulsiv sau o marionetă inconștientă a agenților de publi-
citate. Sau poate că vii împovărat și îngrijorat de la muncă, te-ai săturat
să-ți auzi copiii implorând în magazin și cedezi!
Dumnezeu te poate ajuta să te schimbi.
2. Privește atent la ce se întâmplă în casa ta. Dulapurile copiilor

tăi sunt ticsite, cutiile lor cu jucării dau pe-afară? Calci peste jucării ori-
unde ai merge? Sunt copiii tăi neglijenți cu lucrurile care le aparțin? Au
o atitudine de genul: „Ei, bine, putem lua mai multe?” Au o problemă cu
„dă-mi”-urile?
Sunt și dulapurile tale pline și nu poți găsi loc pentru noul accesoriu
de bucătărie pe care l-ai cumpărat? Ai și tu o problemă cu „dă-mi”-uri-
le? Îți poți controla propriile cheltuieli? Cardurile tale de credit sunt la
limită? Îi spui soțului tău, pe un ton nostalgic: „Ai văzut că Mary și John
și-au cumpărat un nou ATV?” Compari în mod constant ce ai tu cu ce
au prietenii tăi?
Dacă da, a venit momentul ca întreaga familie să-și revizuiască
atitudinea! Orice moment este potrivit pentru acest lucru, însă Ziua
Recunoștinței e momentul perfect pentru un nou început. Despre asta e
vorba – să fii recunoscător pentru ce ai.
3. Fă un inventar împreună cu copiii și partenerul tău. Ajută-i

pe copii să-și sorteze jucăriile și hainele. Încurajează-i să pună deoparte
lucrurile pe care nu le mai folosesc pentru a le dărui unei familii nevoiașe
sau unei organizații umanitare locale. După ce sortați jucăriile, puneți
deoparte jumătate dintre ele. Vei fi uimit cât de interesante vor fi devenit
cele din jumătatea păstrată. În câteva luni, schimbă câteva din jucăriile
rămase cu cele din magazin. De fiecare dată când copilul tău vrea o ju-
cărie nouă, încurajează-l să ofere una din cele vechi (nu-i o idee rea nici
pentru propriul șifonier umplut până la refuz). Ia-ți timp, împreună cu
soțul tău, să faceți același lucru și cu lucrurile voastre. Am observat că
unele reviste de femei au cel puțin un articol în fiecare număr despre cum
să devii organizat. Toate articolele spun că sortarea și reducerea număru-
lui de lucruri sunt primul pas în a deveni organizat. E posibil să fie o pro-
blemă națională. Cel puțin e confortabil să știm că nu suntem singurii.
4. Examinează importanța pe care o are media în viața copilului

tău. Unul dintre principalele mesaje din media este: „Cu cât ai mai multe
lucruri, cu atât o să fii mai fericit.” E un mesaj pe care copiii – și adulții,
aș putea adăuga – îl îmbrățișează foarte ușor. Subscriem foarte ușor unui
set fals de valori. Principalul scop al televiziunii este să facă bani pentru
producătorii de programe și pentru agenții de publicitate. Copiii sunt
expuși zilnic multor mesaje de genul „dă-mi, dă-mi”. Să te mulțumești cu
ce ai nu e, cu siguranță, un rezultat secundar al acestor mesaje. Verifică
mesajele pe care le primesc copiii tăi. Fă ceva în privința lor. Taie din
timpul alocat televizorului. Ai grijă la mesajele de vânzări de pe internet,
la reclamele din reviste sau din alte locuri. Discută cu copiii mai mari
despre ce vor să obțină agenții de publicitate. Clarifică procesul. Elimină
cu totul expunerea la aceste mesaje în ce-i privește pe copiii mai mici.
5. Începe să pui mai mult accent pe relații decât pe lucruri. Încu-

rajează bunicii și celelalte rude să pună accent pe relația cu copilul vostru
aducându-se „pe ei înșiși” sau ceva personal (cum ar fi să se înregistreze
ei înșiși pe o casetă, spunând o poveste de ascultat înainte de culcare),
sau petrecând timp cu copilul, făcând ceva împreună. Dacă obișnuiești
să călătorești, nu aduce daruri de fiecare dată când te întorci acasă. În loc
de asta, adu-te „pe tine însuți” și un timp pe care să-l petreceți împreună.
Îmbrățișează-ți și apreciază-ți copiii pentru orice lucru bine făcut, în loc
să le dai de fiecare dată bani sau alte recompense materiale. Cea mai bună
recompensă pe care o poți oferi copilului tău ești tu însuți – timpul tău
și relația cu tine. Nu-ți păcăli copilul dându-i lucruri în loc să i te oferi pe
tine însuți. Dacă familia voastră a fost până acum orientată spre lucruri,
va dura ceva timp să realizați transferul către relații. Dar, într-un final,
veți fi cu toții fericiți că ați făcut-o.
6. Rezistă impulsului de a cumpăra mai multe jucării, haine sau

alte lucruri. Întreabă-te: Chiar are nevoie de acest lucru? Va încuraja acest
lucru o atitudine de mulțumire și recunoștință? Sau va dezvolta mândrie,
egoism și „dă-mi”-uri? Chiar dacă familia voastră își permite să cheltuiască
mulți bani cu ocazia sărbătorilor de iarnă, hotărâți-vă asupra unei limite
înainte de a începe cumpărăturile. Folosește restul de bani pentru a cumpă-
ra haine, mâncare și jucării pentru familii care nu se pot bucura de astfel de
lucruri nici măcar în această perioadă. Du personal aceste pachete de Cră-
ciun familiilor nevoiașe. Lasă-ți întreaga familie să împărtășească această
bucurie de a dărui. Fiecare să confecționeze un cadou pentru ceilalți mem-
bri ai familiei. Nu sunt permise cadourile cumpărate. Sau fiecare membru
al familiei să primească doar un cadou mare, cu unul sau două mai mici.
Vei fi surprins să vezi că vor fi cu mult mai semnificative.
7. Încurajează exprimarea recunoștinței. Asigură-te că fiecare co-

pil scrie un bilețel de mulțumire pentru fiecare cadou pe care l-a primit
în orice moment al anului. Oferă-le și bunicilor. Transformă acest lucru
în obicei. Învață-ți copiii să primească cadouri cu amabilitate, cu un zâm-
bet și un comentariu potrivit. „Oh, bunico! Ce drăguț! Mulțumesc”, în-
soțit de o îmbrățișare, e tot ce e nevoie. Învață-ți copiii să fie politicoși
și niciodată, niciodată să nu spună lucruri urâte cu privire la un cadou.
Chiar dacă sunt dezamăgiți, respectul față de sentimentele celeilalte per-
soane e mai important decât decepția lor. Faceți repetiții despre cum se
primește un cadou cu amabilitate. Adu-ți aminte: cel care oferă cadoul a
investit timp, efort și bunăvoință în acest cadou. Toată lumea iubește un
copil amabil. Timpul investit pentru a-l învăța pe copilul tău să fie amabil
și politicos va fi răsplătit de-a lungul timpului printr-o încredere de sine
crescută și multe relații de prietenie.
8. Încurajează o atitudine generoasă. Să oferi cadouri celorlalți e

un antidot excelent împotriva „dă-mi”-urilor. Nu le da copiilor bani de
colectă – lasă-i să-I ofere lui Dumnezeu din banii proprii. Când bise-
rica sau comunitatea din care faceți parte strâng cadouri pentru familii
nevoiașe, lasă copiii să ajute la alegerea cadourilor oferite de familia voas-
tră, împachetați-le și duceți-le la punctul de colectare. Dacă este posibil,
faceți parte din echipa care împarte cadourile. Dă-le copiilor responsa-
bilitatea de a cumpăra cadouri pentru aniversările prietenilor din banii
lor proprii (asigură-te că alocația lor e destul de mare încât să le permită
acest lucru) și de a le împacheta (cu ajutorul tău, dacă e nevoie). Când ești
invitat în oraș, fă un mic gest de prietenie – du un buchet mic de flori sau
un fel special de mâncare. Implică-ți și copiii în alegerea cadoului.
Încurajează oferirea de cadouri personale, care nu costă bani.
„Mamă, vreau să-ți ofer o oră pentru un pui de somn. O să am grijă de
bebeluș pentru o oră, cât timp tu vei dormi.” Cărei mame nu i-ar plăcea
să primească un astfel de cadou? Oferă-le copiilor tăi un model cu privire
la acest tip de dăruire. „Josie, văd că ești foarte stresată cu proiectul de la
școală. Nu am foarte mult timp acum, dar pot sta 15 minute să te ajut
să găsești materiale pe internet.” Exprimă lucrurile pe care le faci pentru
copiii tăi în termeni de dăruire. Încurajează-i să facă la fel. Mulțumește-le
pentru ceea ce dăruiesc.
9. Încurajează o atitudine de recunoștință și laudă la adresa lui

Dumnezeu pentru binecuvântările Sale zilnice. Lauda și recunoștința
față de Dumnezeu ne pot lumina viețile în moduri surprinzătoare. E
unul dintre cele mai bune tratamente pentru descurajare și depresie.
Într-o anumită perioadă dificilă din viața mea, mi-am format obiceiul
de a observa numai dezamăgirile sau lucrurile „rele” care se întâmplau
în fiecare zi, un lucru ușor pentru mine să-l fac. Această atitudine a dus
curând la sentimente de depresie și descurajare.
Într-o zi, în timp ce citeam un articol din revista Guidepost, Dum-
nezeu mi-a vorbit și am decis să urmez sugestia autorului – să încep un
jurnal al binecuvântărilor, în care să scriu despre binecuvântările trimise
de Dumnezeu în fiecare zi.
La început, a fost dificil să găsesc „binecuvântările” și au fost câteva
zile în care am apelat la notarea răsăritului (nu este vizibil în fiecare zi
unde locuiesc eu), florile de vară sau alte binecuvântări generale. Treptat,
am putut începe să mă concentrez asupra evenimentelor personale, iar
jurnalul meu cu binecuvântări a devenit o reală sursă de încurajare pe

măsură ce analizam cum Dumnezeu conducea lucrurile și mă ajuta cu
adevărat cu multele probleme din viața mea, mici și mari.
Începe un jurnal al binecuvântărilor cu familia ta și vei experimenta
aceleași rezultate. Familia ta, inclusiv copiii voștri, vor începe să se con-
centreze mai degrabă asupra lucrurilor bune decât asupra întâmplărilor
negative și va predomina un spirit de recunoștință. Îngrijorările vor păli
în strălucirea lucrurilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru tine. Și vei
observa ceva ciudat – Dumnezeu va începe să reverse binecuvântări asu-
pra familiei tale și toată lumea își va da seama. Copiii tăi vor începe să
așeze temelia de piatră a mulțumirii și recunoștinței în structura carac-
terului lor.
DIFICULTĂȚI CU MULȚUMIREA ȘI
RECUNOȘTINȚA?
Unii copii au o mare problemă cu mulțumirea. Sunt îngrijorați și
pesimiști sau sunt consumați de monstrul cu ochi verzi ai geloziei. Cu
siguranță, spiritul de mulțumire nu se formează în mod natural. Ce poți
face pentru a-l ajuta pe copilul tău gelos să treacă peste aceste sentimente
negative?
Majoritatea întâilor-născuți simt cel puțin un strop de gelozie la so-
sirea unui nou bebeluș. Mama pare să fie în totalitate ocupată cu cel nou-
sosit, iar lor le e dor să fie în centrul atenției. Mama stătea pe canapea,
hrănindu-l pe bebelușul Zach, când Leah, de 2 ani, a urcat alături de ea.
Pentru câteva momente, a încolăcit o șuviță din părul mamei și a privit
cum era hrănit bebelușul. Apoi a spus hotărâtă, cu o privire plină de înțe-
les spre bebeluș: „Sunt prea mulți oameni pe canapea.” Era destul de clar
cine era în plus. Până la urmă, Leah a trecut peste sentimentul că a fost
dată la o parte, iar astăzi, ea și fratele ei sunt destul de apropiați. Dar nu
întotdeauna scene similare ajung la același final fericit.
La 10 ani, Paula este consumată de gelozie față de sora ei de 7 ani.
Când a sosit sora ei bebeluș, s-a purtat destul de civilizat cu bebelușul,
dar și-a îndreptat furia spre mama ei. De ce a trebuit să aducă acasă acest
„lucru”? Dintr-un copil care vorbea liber, cu un vocabular bogat, a înce-
put dintr-odată să se bâlbâie foarte tare. Am sfătuit familia să reziste, să
ignore bâlbâială și să o trateze pe Paula cu multă dragoste și atenție, im-

plicând-o în îngrijirea bebelușului. Am simțit că bâlbâială era categoric
legată de noul bebeluș. Însă un an mai târziu, ea încă se bâlbâia. I-a fost
greu mamei să rămână pe poziție și să creadă că bâlbâială va dispărea în
timp. Dar așa a fost. La 14 luni de la sosirea bebelușului, Paula a renun-
țat la bâlbâială de pe o zi pe alta. Și-a dat ea seama de ceva în mintea ei
micuță, dar curând a devenit evident că nu-și învinsese sentimentele de
gelozie, deși nu și le exprima direct către bebeluș.
Majoritatea copiilor reușesc să-și controleze gelozia și să se adapteze
la noua sosire într-un an, doi sau trei, dar Paula nu s-a adaptat niciodată.
La 10 ani, sentimentele ei de gelozie s-au transformat în resentiment și
mânie, care o stăpânesc în totalitate. E întotdeauna în alertă pentru orice
demonstrație a ceea ce ea consideră „un favor special” față de sora sa, pen-
tru a-și apăra repede drepturile. Îmi reamintește de un leu ghemuit pe o
stâncă, cu mușchii încordați, întotdeauna gata pentru atac. Cu siguranță,
nu e un copil fericit și mulțumit.
Grace Ketterman, un psihiatru creștin, poartă o excelentă discuție
despre gelozie în cartea sa You and Your Child’s Problems [Tu și proble-
mele copilului tău]. Ea crede că gelozia constă în convingerea că unul nu e
la fel de bun ca cealaltă persoană. Persoana cealaltă este în mod constant
năpădită de sentimente de incertitudine, îndoială și suspiciune, care se
pot transforma în mânie și uneori în ură. În secret, acest copil se compară
cu alții. Copiii geloși tind să fie sensibili și receptivi. Pot foarte ușor să
vadă lucrurile bune din ceilalți și chiar să le exagereze. Cu toate acestea,
pentru că sunt nesiguri, nu-și văd limpede propriile părți bune.
Un alt motiv al geloziei poate fi părtinirea inconștientă manifestată
de părinți. Toți părinții au visuri pentru copiii lor și e posibil ca un copil
să le împlinească visurile mai mult decât celălalt. Ei își iubesc toți copiii,
dar e posibil să îl aprobe mai mult pe cel care le împlinește mai bine visu-
rile. Uneori, rudele adaugă și ele sentimente de dezaprobare comparân-
du-i pe copii. Cel care se simte lăsat pe dinafară – dezaprobat – va deveni
gelos. Unii copii dintr-o familie sunt mai populari printre cei de vârsta
lor decât alții. Acest lucru poate duce la gelozia copilului mai puțin po-
pular. Unii copii primesc mai multă atenție din partea părinților pentru
că au nevoi speciale. Copilul „normal” se poate simți gelos pentru că nu
primește aceeași atenție.
Să ne întoarcem la Paula. La suprafață, nu are niciun motiv să fie

geloasă. Arată mai bine decât sora ei, este foarte inteligentă, este o elevă
de nota 10 și e bună la sport. Când era mică, era foarte drăguță, iar adulții
o adorau și o copleșeau cu atenție. Pe de altă parte, surioara ei a avut colici
în fiecare zi în primele șapte luni. În consecință, mama sa a ținut-o mai
tot timpul în brațe. Bebelușul avea o dispoziție foarte capricioasă și avea
o predispoziție spre crize majore de furie ori de câte ori ceva nu îi era pe
plac. Paula, dimpotrivă, fusese liniștită și relaxată. Surioara putea rămâne
atentă doar pe o scurtă perioadă de timp și era extrem de activă. Când a
început școala, a devenit evident că avea o problemă în ce privește învăța-
rea. Din cauza nevoilor ei speciale, probabil că a primit mai multă atenție
din partea părinților decât Paula. Așa că, în timp ce Paula se bucura de
multe avantaje, era încă geloasă pe copilul care primise cantități uriașe de
atenție parentală și nu făcea niciun efort să înțeleagă nevoile speciale ale
surorii ei.
Ce pot face părinții Paulei în acest punct? În primul rând, pot exa-
mina modul lor de raportare la fete, pentru a vedea dacă au fost imparți-
ali. De câte ori un părinte îmi spune: „Nu mă pot gândi la nimic bun în
legătură cu copilul ăla!”, cred că în acea familie este imparțialitate. Orice
copil poate fi apreciat pentru ceva. Probabil că nu sunt conștienți de aten-
ția suplimentară cu care au copleșit-o pe surioara mai mică și de modul în
care acest lucru a afectat-o pe Paula. Mereu s-au gândit la ea ca la copilul
bun, care nu are nicio problemă.
Apoi, ar trebui să discute cu Paula despre acest lucru, explicându-i
că nu o iubesc pe sora ei mai mult decât o iubesc pe ea. Au trebuit să-i
ofere mai multă atenție pentru că avea niște probleme și avea nevoie de
mai mult ajutor. Probabil că Paula știe care sunt acele probleme. Ar tre-
bui să-i explice Paulei că o iubesc foarte mult și că sunt mândri de ea.
Nu și-au dat seama cât de mult o răneau pe Paula. Ar putea ea să-i ajute
să găsească o cale de a evita să o facă să se simtă lăsată pe dinafară când
sora ei are nevoie de atât de mult ajutor? Să asculte ce are Paula de spus.
Probabil că va avea câteva idei bune.
Ar putea pune apoi la cale un plan de schimbare. Vor fi nevoiți să-și
reamintească frecvent să acționeze după noul plan. Ar fi corect ca disci-
plina să fie aplicată ambelor fete. Regulile și așteptările familiei trebuie să
fie clare, în asa fel încât ambii copii să le poată urma. Implicați fetele în
stabilirea acestor reguli și ori de câte ori e necesară o schimbare. Mergeți
până la capăt, în mod constant, cu ambele fete.
În sfârșit, trebuie să o ajute pe Paula să devină mai încrezătoare în
sine. Să o ajute să-și dezvolte abilitățile sociale. Să o ajute să-și dezvolte
nivelul de empatie, pentru a evita să-i rănească pe alții și pentru a-și face
mai mulți prieteni. Să o ajute să învețe să asculte preocupările celorlalți,
nu să vorbească doar despre ale ei. Să-i invite prietenii la ei acasă. Să se
asigure că Paula are lucruri în comun cu prietenii ei. Nu îi cereți ca sora
mai mică să fie mereu ca un scai care se ține de ea. Paula are nevoie de o
viață a ei, proprie.
Uneori, un copil e gelos pe o soră sau pe un frate care arată într-ade-
văr mai bine, are mai mulți prieteni, e mai deștept, sau într-un anume fel
e evident mai atractiv și primește mai multă atenție din partea tuturor.
Părinții acestui copil vor trebui să depună mult efort pentru a-i întări
atuurile și pentru a-l ajuta să-și construiască un nivel sănătos de încrede-
re în sine și să-i acorde mai multă atenție.
Vor fi momente în care va fi nevoie ca părinții Paulei să fie foarte
fermi în stoparea obiceiului ei de a fi geloasă. Ei trebuie să o încurajeze pe
Paula să Îi ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru depășirea acestui obicei
rău din viața ei. Va fi mult mai fericită și mulțumită când va lăsa gelozia
în urmă.
Binecuvântările de azi: Dacă copiii noștri nu aud despre binecu-
vântările lui Dumnezeu de la noi, cine le va vorbi despre ele? Începeți o
tradiție de familie pentru masa de seară, în care fiecare membru al famili-
ei, chiar și preșcolarii, să vorbească despre un lucru special pe care Dum-
nezeu l-a făcut în acea zi. Poate fi o binecuvântare personală specială, un
răspuns la rugăciune sau modul în care Dumnezeu a ajutat o persoană
pe care o cunoști.
Albumul Mulțumesc, Doamne!: Confecționează, împreună cu co-
piii tăi, un album intitulat Mulțumesc, Doamne! E o activitate specială
pentru o seară în familie. Poate fi un album obișnuit, o versiune com-
puterizată sau o combinație între cele două. Copiii mai mici ar putea
căuta în reviste fotografii care vorbesc despre o binecuvântare specială a
lui Dumnezeu revărsată asupra familiei în săptămâna anterioară. Copiii
mai mari ar putea scrie o compunere scurtă despre un lucru pentru care
sunt recunoscători sau ar putea realiza un clip pe calculator sau o operă
de artă originală. Copiii mai mici ar putea face desene, iar tu ai putea scrie
o poveste care să se potrivească imaginilor. În fiecare săptămână, alegeți
o întâmplare specială din album pentru a o repovesti. În acest mod, veți
avea o tradiție de familie centrată pe multele moduri prin care Dumne-
zeu v-a condus familia.
Dumnezeu si istoria familiei noastre: Povestește-le copiilor tăi

momentele speciale în care Dumnezeu a binecuvântat familia voastră în
trecut. Poveștile de familie sunt cele mai bune; au cea mai mare semnifi-
cație. Poveștile de familie aparțin familiei voastre și nimeni altcineva nu
le poate revendica. Pentru început: Cum ți-ai întâlnit partenerul? Unde
ați locuit prima dată după ce v-ați căsătorit? Unde ați locuit când erați
copii? Ce făceai? Chiar dacă nu Îl cunoșteai pe Dumnezeu când erai co-
pil, El era oricum prezent în viața ta, binecuvântându-te. Adaugă aceste
binecuvântări în albumul Mulțumesc, Doamne! sau înregistrează-le pe o
casetă în timp ce le povestești. Treptat, vei forma o bibliotecă de casete cu
experiențe personale. Ce mod minunat să îți aduci aminte de călăuzirea
lui Dumnezeu în viața ta și să transferi aceste binecuvântări copiilor tăi!
Flori: Acordă atenție florilor de pe câmp împreună cu copiii tăi.

Învățați să identificați diferitele soiuri. Luați cu voi o cameră foto pe
care să o poată manevra și copiii. Le vor plăcea să fotografieze florile.
Amintește-le copiilor faptul că Isus a dat florile ca exemplu pentru a ne
învăța să fim mulțumiți. Nu ar trebui să ne îngrijorăm niciodată cu pri-
vire la ziua de mâine, deoarece Dumnezeu a promis că întotdeauna va
avea grijă de noi. Creșteți câteva flori. Puteți crește flori la ghiveci chiar
și într-un apartament dintr-un bloc turn, în mijlocul unui oraș mare.
Sădește câteva semințe de flori sălbatice. Fă pământul puțin mai verde,
din considerație față de planeta verde pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu.
Exprimă-ți recunoștința față de florile care ne luminează viețile și îți vei
face zilele mai fericite.
Păsările: Învățați să recunoașteți diferitele soiuri de păsări din zona

în care locuiți. Ascultați-le trilurile. Cumpărați un CD cu ciripit de pă-
sări și învățați să recunoașteți diferite păsări după sunetele specifice. As-
cultați CD-ul cu cântece de păsărele pentru a vă relaxa. Există CD-uri
cu muzică de relaxare cu ciripit de păsări. Fă din această planetă un loc
mai bun, ajutându-L pe Dumnezeu să aibă grijă de păsări. Construiește
sau cumpără o cutie din care să mănânce păsările și asigură-te că e pli-
nă tot anul. Pregătește un recipient în care păsările să se poată spăla.
Adu-ți aminte, împreună cu copiii tăi, cum a folosit Isus păsările pentru
a ne învăța să nu ne îngrijorăm de nimic pentru că Dumnezeu promite să
aibă grijă de noi întotdeauna. Exprimă-ți recunoștința pentru frumoase-
le păsări care ne îmbogățesc viața.
„Activități verzi”: Recunoștința pentru lumea naturală pe care

Dumnezeu a oferit-o oamenilor ne face să ne dorim să Îl ajutăm să aibă
grijă de ea. Puteți face multe „activități verzi” împreună cu copiii pentru
a vă exprima recunoștința: reciclați gunoiul, ridicați gunoiul aruncat pe
drumul spre casa voastră, hrăniți păsările, plantați copaci și alte plan-
te verzi, acționați pentru a proteja speciile din viața naturală pe cale de
dispariție, creați un morman de deșeuri pentru a-l folosi ca fertilizator.
Alegeți o activitate sau două care se potrivesc stilului vostru de viață.
Implică-te alături de copiii tăi. Asigură-te că faci conexiuni între acțiunile
tale și spiritul de recunoștință.
Cel care pleacă din casa sa în căutarea fericirii aleargă după o umbră.
(Proverb chinezesc)
Secretul unei vieți fericite nu este să faci ce iți place, ci să îți placă ce faci.
Cel mulțumit are suficient. Cel care se plânge are prea mult.
Mulțumirea vine nu dintr-o mare bogăție, ci din puține dorințe.
Orice persoană trăiește cu un MIRE dintre cei doi: mulțuMIRE sau nemulțu-
MIRE. Tu cu care dintre ei trăiești?
Speră la cel mai bine, pregătește-te pentru ce poate fi mai rău, iar apoi
ia ce alege Dumnezeu să îți trimită. (Matthew Henry)
Cel care nu e satisfăcut la masa tatălui său niciodată nu va fi satisfăcut.

(Proverb libanez)
Ce gătește vecinul întotdeauna miroase mai bine. (Proverb maltez)
Iarba e întotdeauna mai verde de cealaltă parte a gardului. Când ajungi
lângă ea, își dai seama că e din plastic. (Adaptare după un proverb tra-
dițional american)
Sunt bogați cei care știu când au suficient. (Proverb chinez)
Nu lăsa niciodată ca fericirea ta să depindă de alți oameni.
O față fericită poate transforma ceva obișnuit în ceva special.
Omul mulțumit nu poate fi niciodată sărăcit (Proverb chinez)
Dacă avem pâine, să nu ne uităm după prăjituri. (Proverb spaniol)
MULȚUMIREA ȘI RECUNOȘTINȚA ÎN NATURĂ

Păsări: Chiar dacă au mulți dușmani și fac față multor pericole, pă-
sările par mai tot timpul fericite. Au mereu un cântecel, cântă în orice
moment al zilei și pălăvrăgesc una cu cealaltă. Chiar și păsările din curte
fac asta. Oamenii ar trebui să fie recunoscători pentru păsări. Fără ele, nu
am putea trăi pe pământ prea mult. Ele fac multe lucruri binefăcătoare
pentru oameni. Mănâncă semințele plantelor dăunătoare și ajută fermi-
erul mâncând insectele dăunătoare. Sturzii mănâncă viermii care distrug
rădăcinile plantelor și strică recoltele. Bufnițele mănâncă goferi, șoareci și
șobolani. Păsările scapă semințele fructelor pe pământ, iar pescărușii se
poartă ca niște gunoieri. Ciripitul păsărilor ne face să ne simțim fericiți
și relaxați. Păsările care stau de-a lungul iernii înfrumusețează peisajul
cu frumoasele lor culori și ne înveselesc când vin la cutia de alimentare.
Păsările care se întorc sunt adesea primul semn că primăvara e după colț.
Flori: În Predica de pe Munte, Isus a folosit păsările și florile pentru a
ilustra grija Tatălui Său față de natură și oameni. El ne-a spus să fim ca pă-
sările cerului și ca florile de pe câmp. Să nu ne îngrijorăm cu privire la ziua
de mâine – Dumnezeu ne va purta de grijă. Să nu ne fie teamă. Dumnezeu
are grijă de păsări și de flori. De ce să ne îngrijorăm cu privire la ce vom
mânca sau cu ce ne vom îmbrăca, dacă Dumnezeu promite să aibă grijă de
noi? Florile ne reamintesc mereu binecuvântările lui Dumnezeu. Suntem
înconjurați de frumusețea lor și aduc bucurie în viețile noastre. Hai să ne
oprim și să admirăm covorul minunat de frumusețe de lângă drum!
MULȚUMIREA ȘI RECUNOȘTINȚA ÎN VIAȚA

DE ZI CU ZI
Experiențele din fiecare zi sunt cele mai bune metode de predare
a valorilor. Adună-le. Poate că una dintre următoarele povestiri îți vor
ajuta copiii să învețe despre recunoștință și mulțumire.
Copilăria timpurie: Prânzul
Se servește prânzul, iar Johnny se plânge de opțiunile disponibile,
refuzând să mănânce și cerând junk-food. Mama îi spune că se poate
ridica de la masă dacă nu vrea să mănânce din ce se servește. Nu va mai
primi mâncare până la următoarea masă. Se mai plânge puțin și, în silă,
ia câteva guri.
Se apropie Ziua Recunoștinței. A doua zi, familia pregătește o
sacoșă de mâncare pentru a o duce la centrul pentru cei fără adăpost. Vor
fi și copii acolo? Cum vor reacționa când vor primi mâncarea din sacoșă?
Vor fi fericiți să o mănânce sau se vor văita și se vor plânge și vor cere
junk-food? Ai fost vreodată atât de flămând încât să te doară stomacul și
să nu ai ce să mănânci?
Copilăria târzie: Fata cu de toate
Kari intră în casă nerăbdătoare să-i spună mamei sale ce a văzut în
casa lui Crystal. „Mamă, ar trebui să vezi casa lui Crystal! Uau! Este atât
de mare, încât poți să te pierzi în ea! Fiecare are camera lui și propriul te-
levizor, și computer, și radiocasetofon, și tone de CD-uri, și casete video.
Să vezi hainele lui Crystal! Are un dressing imens plin de haine! Arată
aproape ca un magazin. Nu am văzut niciodată atât de multe haine! Dă
o petrecere săptămâna viitoare, de ziua ei, și m-a invitat și pe mine. Ce aș
putea să duc cuiva care are de toate? Nu am nimic de îmbrăcat, în com-
parație cu Crystal. Și noi avem doar un televizor pentru întreaga familie.”
„Crezi că Crystal e mai fericită decât tine?” întreabă mama.
„Nu știu. Părinții ei sunt plecați într-o excursie în Europa și doar
doica și menajera erau acolo. A spus că i-a plăcut totul la noi acasă când a
fost aici, săptămâna trecută. Mă întreb de ce. Sigur nu-i la fel de frumos
ca la ea acasă.”
Pot lucrurile să te facă fericit? De câte lucruri e nevoie ca o persoană
să fie fericită? Tu ai putea fi fericit fără o mulțime de lucruri? Ce e cel mai
important pentru fericire?
Adolescența: Diformități
Maria refuză să poarte fustă, pentru că ea crede că picioarele ei arată
ciudat. Cei din familie îi spun încontinuu că picioarele ei sunt normale,
dar Maria refuză să-i creadă. Se uită mereu în oglindă și vede ceea ce ea
numește „diformități”. În fiecare zi se plânge de „diformitățile” ei. Într-o
zi, în clasa ei a sosit o nouă colegă. Fata era de vârsta Mariei, dar era în
scaun cu rotile. Uitându-se la scaunul cu rotile, Maria vede o fată cu
părul închis la culoare, o față frumoasă și un zâmbet drăguț, dar cu pi-
cioare foarte deformate. Dintr-odată, Maria își aduce aminte de propriile
nemulțumiri cu privire la picioarele ei „deformate” și roșește. Ce crezi că
gândește Maria? Ce poate face pentru ca fata din scaunul cu rotile să se
simtă bine la școală?
PRINCIPII DE ÎNVĂȚARE A MULȚUMIRII ȘI

RECUNOȘTINȚEI
1. Cere-I lui Dumnezeu să-ți schimbe modul în care te raportezi
la lucruri.
2. Privește atent la ce se întâmplă în casa ta.
3. Fă un inventar cu familia ta. Faceți un exercițiu. Rezistați tentației
de a cumpăra mai multe jucării, lucruri, haine.
4. Examinează importanța pe care o are media în viața copilului
tău.
5. Încearcă să pui mai mult accent pe relații decât pe lucruri.
6. Încurajează exprimarea recunoștinței.
7. Încurajează o atitudine generoasă.
8. Încurajează o atitudine de recunoștință și laudă față de Dumne-
zeu pentru binecuvântările Sale zilnice.
CAPITOLUL 17
RĂBDAREA
ȘI PERSEVERENȚA
Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El! (Psalmii 37:7)
R
uben era elevul meu în clasa a VII-a. La momentul respectiv, pre-
dam spaniola ca limbă secundară la o școală engleză din Puerto
Rico. Ruben era un elev obișnuit, făcând colecție de note de 7 și
8, poate câte un 10 din când în când. Clasa era mică și mulți elevi erau
foarte străluciți. Luau ușor note mari. Dar Ruben era perseverent. Zi
după zi, mama sa îl încuraja să își facă temele și să se țină de ele. Și el asta
a făcut.
Ca tânăr profesor, încă nu învățasem că perseverența prezice suc-
cesul mai bine decât o face genialitatea. Nu i-aș fi prezis niciodată lui
Ruben un viitor strălucit. Cu toate acestea, astăzi este un profesor uni-
versitar de succes într-un domeniu extrem de dificil. Este recunoscut ca
expert, căutat de colegi și i se propun poziții administrative.
Joel își dorea să devină fizioterapeut. A învățat încet și greu din cau-
za dislexiei. A repetat anatomia și fiziologia de trei ori înainte să ia nota
de care avea nevoie pentru a fi admis la o școală profesională. Astăzi este
un fizioterapeut de succes și foarte mulți oameni lucrează pentru el –
este un antreprenor modern în domeniul medical.
Jeanne era studentă la doctorat și un foarte bun psiholog școlar când
a fost lovită de scleroză multiplă. A decis să nu renunțe la visul ei de a ter-
mina doctoratul. Câte un curs odată. Suficient timp pentru odihnă. Mai
mult timp pentru examene. Perioada de stagiu finalizată în trei ani în loc
de unul. Un proiect de cercetare pentru lucrarea de final, în care a studiat
familii cu un părinte afectat de scleroză multiplă. Într-un final, la 17 ani
după ce a început, Jeanne s-a străduit să urce platforma folosind cârjele,
pentru a primi mult râvnita diplomă de doctor. Audiența a izbucnit în
aplauze spontane.
Ca un profesor mai înțelept, le spun acum viitorilor studenți doc-
toranzi: „Diplomele de doctorat sunt acordate uneori celor geniali, însă
întotdeauna celor perseverenți.”
Răbdarea și perseverența sunt ingredientele magice care fac diferen-
ța dintre mediocritate și excelență, dintre eșec și reușită în viața creștină,
dintre o căsătorie de succes și una eșuată, dintre a avea o idee de carte și
chiar a scrie una. (Mă întreb de ce m-am gândit la asta?) Între a-ți dori
să câștigi steagul victoriei și chiar să se întâmple acest lucru. Dintre cer și
iad chiar. Să perseverezi când e întuneric peste tot. Să crezi că Dumne-
zeu ne e alături chiar acolo.
Haideți să mergem pe drumul răbdării și al perseverenței împreună
cu copiii noștri. Mai întâi, cum arată răbdarea și perseverența în viața de
zi cu zi?
CÂND SUNT RĂBDĂTOR ȘI PERSEVERENT…

Nu-mi ies din fire când sunt iritat sau cineva mi-a tăiat calea. Nu-
măr până la 10 și mă gândesc: Pot rezolva această problemă. Ce opțiuni
am? Încerc apoi să răspund într-o manieră rezonabilă.
Încerc să aștept răbdător când nu pot obține ce
RĂBDARE îmi doresc. Știu că nu pot avea totul chiar acum. Sunt,
poate, lucruri pe care nu le pot avea niciodată. Tre-
TOLERANȚĂ
buie să accept dezamăgirile și să merg mai departe.
STĂRUINȚĂ Nu întrerup oamenii când vorbesc. Îmi aștept
rândul.
LINIȘTE
SUFLETEASCĂ Rămân să-mi fac treaba până când e gata. Nu
plec să mă joc când devine plictisitoare sau grea.
REZISTENȚĂ Încerc să-mi analizez cu grijă opțiunile și să iau
CALM o decizie bună. Încerc să nu fiu impulsiv și prea gră-
bit pentru a mă gândi.
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA 251
Când mă blochez într-un proiect și nu știu ce să fac mai departe, nu

mă dau bătut. Încerc să găsesc ajutor și să-mi dau seama ce e de făcut.
Când lucrez la un proiect mare, încerc să-mi stabilesc obiective mai
mici, pentru a termina la timp.
Încerc să fiu răbdător cu oamenii care sunt înceți sau care nu pricep
la fel de repede ca mine.
Dragostea nu renunță niciodată, așa că, dacă iubesc pe cineva, nu
renunț la el, indiferent ce se întâmplă.
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA,
Din perspectiva lui
Dumnezeu, răbdarea și Dar cine va răbda până la sfârșit
perseverența sunt unul și va fi mântuit.
același lucru, din câte se (Matei 24:13)
pare. Diferite traduceri ale
Bibliei folosesc unul sau Țineți cu tărie ce aveți până voi veni.
altul dintre aceste cuvinte (Apocalipsa 2:25)
pentru același pasaj. Dum-
nezeu știe cât de greu este Răbdarea este mai bună decât mândria.
să perseverezi. Tendința (Eclesiastul 7:8 NIV)
umană naturală este să re-
Dragostea este îndelung răbdătoare,
nunți când lucrurile devin
...nu este mândră, ... ea ...
dificile. Astfel că, în sfa- întotdeauna perseverează.
turile pe care ni le dă, El (1 Corinteni 13:4-7, KJV)
accentuează importanța
răbdării și a perseverenței Să alergăm cu stăruință
până la sfârșit. De aseme- în alergarea care ne stă înainte.
nea, promite să fie alături (Evrei 12:1)
de noi până la final, prin
orice dificultăți și încercări Să uniți ...cu înfrânarea, răbdarea;
ne-ar apărea pe parcursul cu răbdarea, evlavia
drumului. Răbdarea este (2 Petru 1:5-6)
cu siguranță calea divină.
Răbdare cu oamenii, răbdare cu circumstanțele, răbdare cu întârzierile,

răbdare când nu poți vedea finalul. Răbdare până la sfârșit. Dragostea
este răbdătoare și perseverează întotdeauna.
OAMENI DIN BIBLIE

Biografiile Bibliei includ oameni răbdători și oameni nerăbdători,
perseverenți și descurajați. Folosește unele dintre aceste biografii biblice
pentru a-ți ajuta copiii să învețe care sunt consecințele răbdării și ale per-
severenței. Noe a predicat și a construit arca timp de 120 de ani (Geneza
6:9-22). Moise era la început pripit și nerăbdător. A ucis un om. A fugit
apoi în deșert, unde Dumnezeu l-a învățat răbdarea (Exodul 2-4).
Iosua a mers înainte cu răbdare și perseverență pentru a cuceri Ca-
naanul (Iosua 1—12). Isus a îndurat cu o răbdare supremă multe încercări
și ispite dificile (Matei 4:1-11; 26:27-36; 27). David a așteptat mulți ani,
răbdător, să devină rege (1 Samuel 16:1-13; 2 Samuel 2:1-11; 5:1-4). Io-
sif a așteptat răbdător în închisoare, acuzat pe nedrept, fără să spere că va
fi eliberat (Geneza 39-41). Pavel, nerăbdător și încăpățânat la început, a
așteptat nerăbdător la Roma în timp ce se apropia de sfârșitul vieții sale
(Faptele 28).

RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA
Când asistentele i-l aduceau mamei lui pe nou-născutul Danny,
pentru a fi alăptat, întotdeauna comentau: „E tare nerăbdător. Cum des-
chide ochii, cum vrea mâncare!” Observațiile lor au fost profetice. Cu
siguranță, Danny a avut multe probleme în zona răbdării. Dar învață – și
părinții lui de asemenea.
Nu toți copiii sunt ca Danny. Cu îndrumare, majoritatea copiilor, în
cursul natural al creșterii lor într-o familie în care se manifestă răbdare și
perseverență, învață să fie suficient de răbdători și perseverenți cât să se
descurce în viața de zi cu zi. Câteva sfaturi generale îți pot fi de ajutor în
îndrumarea copiilor tăi.
1. Treptat, învață-i pe copiii mici cum să aștepte lucrurile pe
care și le doresc. Copiii foarte mici au foarte puțină răbdare, dar une-
ori demonstrează o doză mare de perseverență. Uită-te la un bebeluș

care încearcă să învețe să meargă de-a bușilea. Dar și cel mai perseverent
bebeluș, în această situație, trebuie să învețe răbdarea. Așteaptă de la co-
piii tăi să învețe răbdarea la momentul potrivit. Mama vorbește la telefon.
Nu poate fi întreruptă decât pentru o urgență. Insistă asupra respectării
regulilor, dar ajută-ți copilul să învețe să aștepte. Pune lângă telefon niște
foi și creioane sau o carte interesantă, pentru a-i da copilului ceva de fă-
cut cât așteaptă să se termine conversația. Tu însuți fii rezonabil. Dacă
vezi că apelul durează prea mult, cere o pauză scurtă și vorbește cu copi-
lul tău.
Nu te văita; în caz contrar, eforturile tale de a-i învăța răbdarea vor fi
în zadar. Stabilește clar faptul că te aștepți ca ei să aibă răbdare. Nu consi-
dera că trebuie să sari imediat să-i dai micuțului tău orice lucru după care
țipă. Curând, va deveni un mic tiran care îți conduce casa. Insistă asupra
răbdării, însă așteaptă-te la un nivel al răbdării corespunzător vârstei co-
pilului. Treizeci de secunde sunt o veșnicie pentru un copil de un an, iar
două minute, o veșnicie pentru un copil de patru ani.
Explică faptul că răbdarea înseamnă să aștepți calm. „Mama, tata
și bunica te iubesc și îți vor oferi tot ce ai nevoie la momentul potrivit.
Tata nu se poate opri din amestecarea sosului pentru a-ți da o jucărie.
Sosul s-ar arde. Dar te va ajuta să o iei când sosul va fi gata. Dacă te vaieți
și te agiți, nu ți-o va da.”
O clepsidră de sticlă poate fi de mare ajutor. Chrissy poate privi
nisipul ca să știe când așteptarea ei se apropie de sfârșit. Și nu există nicio
modalitate de a face ca nisipul să curgă mai repede. Pentru copii foarte
mici, folosiți un cronometru de treizeci de secunde sau un minut. Pe mă-
sură ce copiii cresc, schimbați-l cu unul de două sau trei minute.
2. Implică-ți copilul în activități care nu pot fi terminate imediat.
Planifică în mod deliberat activități care presupun mai mult de o sesiune
pentru a fi finalizate. Lasă un puzzle pe o masă de jocuri pentru ca cei
din familie să lucreze la el, fiecare când are timp. Construiți împreună o
căsuță pentru păsări sau un aeroplan. Coaseți hăinuțe pentru păpuși sau
haine reale împreună cu copilul tău. Aceste activități sunt ocazii minu-
nate de a învăța să continui până termini un proiect. Cel mai eficient
mod de a învăța un lucru este când părintele și copilul fac un proiect
împreună. Lecțiile de muzică și practicarea sporturilor sunt de asemenea

modalități excelente de a dezvolta perseverența.
3. Ajută copiii să învețe cum să-și gestioneze frustrările. Mulți
adulți nu au această abilitate. Se învață din copilărie. Nu te lăsa prins în
capcana care spune: „E doar un copil. Nu te poți aștepta de la ea să supor-
te prea multe frustrări.” Dacă nu începe să învețe când e mic, nu va învăța
niciodată să gestioneze frustrarea.
Domnișoara Zece-ani a făcut o criză pentru că părinții i-au spus
că nu-i pot cumpăra blugii de firmă de care ea susținea că are nevoie.
Chiar și după estomparea accesului de furie, refuza să asculte sau să fie
rațională și continua să țipe: „Nu ții la mine! Nu-mi iei niciodată ce-mi
trebuie!” Așa că părinții ei au decis să o lase singură până ce își revine.
S-au îndepărtat fără vreun alt comentariu.
Când și-a venit în fire, încă bosumflată, dar cel puțin fără să țipe, ei
au hotărât să încerce din nou: „Din moment ce noi nu-ți putem cumpăra
blugii de firmă pe care ți-i dorești, cum crezi că ai putea să îi ai?” A fost
nevoie de mai multe încercări pentru a o face să se gândească serios la
această întrebare. Într-un final, i-au spus: „Îți putem cumpăra niște blugi
obișnuiți sau îți putem da banii pe care i-am plăti pentru aceștia și poți
câștiga banii pentru perechea mai scumpă. Poate ar trebui să te gândești
la acest lucru pentru un timp, înainte de a decide ce vrei să faci.”
Domnișoara Zece-ani s-a gândit și a discutat despre această vari-
antă de mai multe ori cu părinții ei în cursul zilelor următoare. Într-un
final, s-a hotărât să câștige bani pentru a-și cumpăra blugii mai scumpi.
Dar, în mod surprinzător, când a avut suficienți bani pentru a-i cumpă-
ra, a ales să nu-i cumpere. Știa acum de cât efort a fost nevoie pentru a
câștiga acei bani și s-a gândit că ar fi mai bine să facă altceva cu acei bani
munciți din greu. A fost o lecție minunată despre cum să suporți frustra-
rea, despre perseverență și, în plus, despre valoarea banilor.
Toți copiii au nevoie de aceste lecții. Ajută-i să învețe să-și analizeze
frustrarea și să-și dea seama ce au de făcut. Amintește-le, de asemenea, că
unele lucruri nu se pot schimba și pur și simplu trebuie să trăiască cu ele.
„Sora ta e sora ta. E foarte diferită de tine, dar este sora ta. Nu o vom da,
iar tu trebuie să înveți să te înțelegi cu ea.”
„Părinții tăi au divorțat. E groaznic, dar nu poți schimba acest lucru.
Putem avea o casă fericită, chiar dacă nu-l vei vedea pe tata în fiecare
săptămână.” Afișează într-un loc vizibil din casa ta rugăciunea seninătății

și menționeaz-o des: „Doamne, ajută-mă să schimb lucrurile pe care le
pot schimba, să accept lucrurile pe care nu le pot schimba și să știu să le
deosebesc.”
4. Învață-i pe copii că succesul și perseverența sunt strâns lega-
te. Succesul și perseverența sunt parteneri. Succesul nu vine niciodată
fără perseverență. Copiii cred de obicei că doar cei mai deștepți oameni
au succes. Adevărul este că mulți oameni de succes nu sunt genii, dar
sunt întotdeauna perseverenți. Știi zicala veche: „Geniul reprezintă 1%
inspirație și 99% transpirație.” Spune-o și copiilor tăi. Ajută-i să se com-
porte ca atare. Învață-ți copiii că mulți oameni ajung să aibă succes pur
și simplu refuzând să se dea bătuți. Obstacolele sunt doar trambuline
spre victorie. Ascultă visurile copiilor tăi și ajută-i apoi să le atingă pas cu
pas, perseverent. Abundă poveștile despre atleți, oameni de stat și inven-
tatori perseverenți. Roagă bibliotecarul local să te ajute să găsești câteva
din aceste povești pentru a le citi împreună cu copiii tăi. Inspiră și apoi
practică.
5. Învață-i pe copii că nerăbdarea și impulsivitatea pot avea con-
secințe reale. Copiii mai mici pot pierde lucruri, se pot răni sau pot pier-
de un premiu pentru că nu vor să aștepte. Din cauza impulsivității, copiii
mai mari pot pierde prieteni, pot strica un proiect pentru școală, pot
pierde un joc sau pot fi atrași în a folosi droguri și a întreține relații se-
xuale. Corelează consecințele cu răbdarea și nerăbdarea, pentru ca ideea
să fie foarte bine înțeleasă de copii. Folosește și multe exemple pozitive,
nu doar negative. „Ai avut răbdare să termin de repetat la pian cu sora ta;
acum vă puteți juca împreună, cu mingea.” Încurajează copiii mai mari și
adolescenții să nu ia decizii pripite pe care s-ar putea să le regrete în vii-
tor. E nevoie de răbdare și perseverență pentru a găsi prieteni potriviți și a
dezvolta relații. Nerăbdarea poate avea consecințe dezastruoase, precum
copii din flori, mahmureli și accidente de mașină zdrobitoare.
6. Când pare să fie copleșit de o anumită sarcină, ajută-ți copilul
să depășească punctul dificil. Sunt lucruri micuțe pe care le poți face
pentru a încuraja un copil frustrat și descurajat. Du-te la copil, întreabă-l
care e dificultatea și încearcă apoi să-i dai o sugestie pentru a-l ajuta să
meargă mai departe. Dacă nu funcționează, lucrați împreună până la ur-

mătorul nivel. Poate că e nevoie de două mâini pentru a ține părțile lipite
sau poate nu știe cum să găsească în enciclopedie informația de care are
nevoie. Exprimarea faptului că înțelegi cât de dificil e un lucru îl va încu-
raja uneori pe copil să continue.
Ajută-l să-și stabilească ținte mai mici, care îl vor ajuta să-și finali-
zeze proiectul. Fixează o țintă care poate fi atinsă curând. Ajută-l apoi
să decidă care e următorul pas. Probabil îi va fi mai ușor să continue
când știe ce are de făcut mai departe. Transformă finalizarea proiectului
într-un joc, dacă poate fi terminat în puțini pași.
Dacă copilul se satură de muncă înainte de a-și termina treburile
din casă și vrea să le lase baltă, atrage-i atenția asupra unui lucru plăcut
pe care îl poate face când termină. Ajută-l să termine. „Au fost multe vase
astăzi. Te voi ajuta să le ștergi pe ultimele; apoi te poți juca cu mingea
împreună cu Mike.”
DIFICULTĂȚI CU RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA?

Unii copii, precum Danny, au mult de furcă cu răbdarea și perseveren-
ța. Impulsivitatea și perseverența sunt la cote mari în structura caracterului
lor. Când vor ceva, vor acum – nu mai târziu. Și e foarte greu să le distragi
atenția de la ceea ce își doresc. Acești copii sunt foarte des numiți încăpățâ-
nați pentru că insistă în ceea ce fac, în ciuda încercărilor altor oameni de a-i
distrage. Părinților le place această combinație de trăsături când copilul lor
se joacă singur perioade lungi de timp sau când sora mai mare nu poate fi
distrasă de la finalizarea temei. Însă, când același copil insistă să poarte o
anumită vestimentație sau să meargă într-o anumită excursie care nu e pe
placul părinților, aceeași perseverență poate fi văzută într-o manieră nega-
tivă. Este, totuși, doar o manifestare a aceleiași trăsături de temperament
– perseverența. Copilul este într-adevăr foarte perseverent.
Danny e unul dintre acei copii etichetați drept „încăpățânați și cu
voință puternică” (a se citi „cu un nivel înalt de perseverență”). Și-a dat
arama pe față din maternitate. Și a continuat la fel. Cu toate acestea, per-
severența înaltă are o parte puternic pozitivă, care nu e întotdeauna ob-
servată de părinți. Danny a arătat-o într-o zi când el a fost băiețelul care
duce Biblia la o nuntă.
Blond, cu ochi albaștri, Danny arăta adorabil în smochingul său.

A mers pe culoar, spre altar, ducând mândru Biblia preotului, apoi s-a
întors și și-a încrucișat picioarele în locul în care trebuia să stea.
Mireasa a venit spre altar, iar ceremonia a început. Curând, Danny
a început să-și legene brațele înainte și înapoi. (Ceea ce arată cât de mult
îi era distrasă atenția.) A privit apropiații mirilor, apoi audiența, și a con-
tinuat să-și legene brațele și să se răsucească într-o parte și-n cealaltă.
Indiferent cât s-a mișcat însă, un picior era întotdeauna în formă de X. I
s-a spus să stea cu picioarele încrucișate – și așa a făcut.
Curând, i s-a făcut cald și a început să-și frece fruntea. Cu cât îi era
mai cald, cu atât freca mai tare. Urechile și obrajii i s-au înroșit. Imediat,
lacrimi tăcute îi curgeau pe față. În mod evident, se simțea jalnic, dar
nu și-a schimbat poziția de pe podea, unde i s-a spus să stea. Dându-și
seama cât de amărât era, câțiva oameni din audiență i-au făcut semn să
se așeze, dar el a rămas cu picioarele încrucișate. Chiar și când tatăl său
i-a spus să vină, a rămas în aceeași poziție. Avea să-și facă datoria indi-
ferent ce s-ar fi întâmplat. După o vreme, tatăl său s-a dus pe platformă,
l-a ridicat ușor și l-a dus în auditoriu, unde s-a putut răcori. La recepție,
fără călduroasa jachetă de smoching, Danny era din nou charismatic și
atrăgător.
Părinții săi mi-au zis că de la naștere Danny a arătat un temperament
și o determinare de nezdruncinat. Și-au dat seama curând că Danny avea
idei solide cu privire la ce își dorea, iar răbdarea nu făcea parte din recuzita
sa. Odată ce se hotărăște că vrea ceva, nimic nu-l poate distrage de la acel
lucru, și izbucniri de temperament au loc de mai multe ori pe zi. Părinții săi
au încercat din greu să-l ajute să-și controleze temperamentul și să fie mai
răbdător. Îmbunătățirea a fost mică, dar puteau vedea un progres.
Cu toate acestea, putea fi cel mai fermecător copil întâlnit de cineva.
Zâmbetul său minunat și atrăgător putea câștiga inima oricui în timp ce
se fâțâia de colo-colo. Foarte des înconjura cu brațele gâtul mamei sale și
îi șoptea: „Te iubesc.”
La nuntă, Danny a arătat că are o calitate de aur – rezistă, indiferent
ce s-ar întâmpla. Își face datoria chiar și când se simte groaznic. Mulți
copii ar fi renunțat. Nu și Danny. Și-a făcut treaba chiar dacă i-a fost greu
– și-a ținut picioarele încrucișate.
Dacă ai un copil încăpățânat și foarte perseverent, adu-ți aminte de

Danny și de partea lui bună – stăruința. Copilul tău are o trăsătură în-
născută care îl va ajuta să depășească dificultăți în fața cărora alții cedea-
ză. Poate deveni un lider puternic care perseverează în vremurile dificile.
Dar are nevoie de îndrumarea voastră pentru a învăța că trebuie să-și
dozeze perseverența și să se adapteze.
De asemenea, Danny a fost foarte activ – își legăna brațele, se întor-
cea în X, dădea din picioare și se legăna. Nivelul său înalt de activitate și
impulsivitatea sa au o parte bună și una rea, de asemenea. Trăiește intens.
Se mișcă repede și face lucrurile foarte repede. E mereu într-o mare aler-
tă. Observă tot ce se întâmplă în jurul lui. E ca un tigru ghemuit cu un
picior la bază, așteptând s-o fure pe următoarea. E un jucător de fotbal
agresiv. Îți spune ușor că te iubește și își complimentează mama pentru că
gătește bine. Asta e partea bună.
Partea rea e că poate fi dificil să trăiești cu toată această activitate
și impulsivitate, în special dacă familia este mai relaxată. Răbdarea nu
se obține ușor. Aproape că nu-i deloc atent. Planificare și organizare –
ce sunt astea? Camera lui arată ca după un uragan. Unii l-ar numi pe
Danny „dificil” din cauza acestei combinații speciale de trăsături de ca-
racter. Cum poate o familie să trăiască cu un copil atât de energic și activ?
Adu-ți aminte că e o parte bună și o parte proastă. Pentru a face față celei
proaste, ia în considerare următoarele sugestii:
1. Păstrează o rutină în ce privește mâncatul, dormitul și exercițiile
fizice. Regularitatea este foarte importantă.
2. Pregătește-ți copilul din timp pentru schimbări sau situații care
îl pot tulbura. Siguranța e foarte importantă. Copilul trebuie să știe ce se
întâmplă. Fără surprize!
3. Stabilește câteva reguli bine alese și ține-te de ele. Fii răbdător,
perseverent, calm și ferm cu privire la aceste reguli.
4. Limitează activitățile care îl agită prea mult (programe TV
înfricoșătoare, grupuri mari de persoane sau situații noi).
5. Bucură-te pentru pașii foarte mici – nu te aștepta la un progres
extraordinar.
6. Arată-i copilului tău foarte multă dragoste. Asigură-te că se simte
iubit.
7. Caută să-i vezi calitățile și punctele tari și încurajează-le. Să nu-i

lași copilului impresia că e o dezamăgire pentru tine. Aceasta poate deve-
ni o profeție autoîmplinită foarte greu de depășit.
8. Păstrează certurile pentru chestiunile cu adevărat importante.
9. Ia-ți o pauză. Mergi undeva, fă ceva pentru tine.
10. Roagă-te pentru răbdare și înțelegere. Nu te da bătut! Acest co-
pil are un potențial imens.
Încercați câteva activități de familie noi, în care învățați toți împreu-
nă. Sau faceți o activitate care este nouă pentru copiii tăi. Copiii nu învață
răbdarea și perseverența de unii singuri. Acestea trebuie să fie activități
de familie. Ar trebui ca în primul rând să vă distrați, învățând răbdarea și
perseverența, și să trăiți recompensele perseverenței. Alegeți activitățile
care se potrivesc familiei voastre sau inventați-le.
1. Învățați să construiți un zmeu și înălțați-l.
2. Faceți împreună un puzzle de 2.000 de piese sau unul de o
singură culoare.
3. Realizați decorațiuni de Crăciun pentru vecini sau pentru mem-
bri ai familiei voastre extinse.
4. Coaceți și ornați biscuiți de Crăciun pentru toate mătușile,
verișoarele și unchii voștri sau pentru colegii fiecărui copil.
5. Învățați să faceți goblenuri. Sunt disponibile modele simple. E
mai ușor decât să croșetați sau să coaseți. Nu poți pierde un fir, iar pânza
este întotdeauna acolo când vrei să te apuci din nou. Se dezvoltă astfel
foarte bine nivelul de concentrare.
6. Învățați să identificați ciripitul celor mai obișnuite 10 păsări
din zona în care locuiți.
7. Învățați să identificați toate țările din Africa. Învățați câte ceva
despre fiecare țară, precum relieful geografic, sau cele mai importante
produse, sau ceva interesant despre oamenii de acolo sau din istoria acelei
țări. Poate chiar reușiți să corespondați cu cineva care trăiește într-una
din țările acelea.
8. Învățați să jucați șotron.

9. Învățați să săriți coarda. Copiii mai mari pot învăța sărituri și
manevre complicate.
10. Învățați să vă dați cu skateboardul.
11. Învățați să vă dați cu patinele cu role, toți din familie. Fără
scuze, mama și tata. Toți sunt incluși.
12. Memorați un imn clasic. Aflați când și de ce a fost scris. Învățați
toate versurile. Aflați și semnificația lor.
13. Învățați câteva mișcări de acrobație de bază, precum rostogo-
litul sau statul în cap.
14. Memorați un nou verset din Biblie în fiecare săptămână, până
învățați un capitol întreg.
15. Confecționați împreună o cuvertură. Modelul în zigzag este
unul ușor, pe care copiii îl pot face. Implică doar tăiat și o mașină de cu-
sut. Dimensiunea păturii este ușor de gestionat și poate fi terminată într-o
perioadă rezonabilă de timp. Sau faceți o cuvertură din pătrate de 30 de
cm de muselină, fără imprimeuri. Fiecare membru al familiei face câteva
pătrate și desenează modele cu markere permanente. Unul dintre copiii
mai mari poate coase pătratele laolaltă. Fiecare pătrat poate reprezenta o
vacanță de familie sau un eveniment important al unui membru de familie.
16. Realizați împreună un proiect simplu din lemn.
17. Citiți o rețetă simplă și gătiți-o. Răsplata vine imediat – ceva
bun de mâncat.
18. Plantați o mică grădină. Nimic nu dezvoltă mai bine răbdarea
decât să aștepți ca plantele să înmugurească și să crească. Un ghiveci în
curte e la fel de bun ca o grădină mare.
19. Angajați-vă să vă ocupați de ridicarea gunoiului de pe o secți-
une de stradă. Poate chiar o să aveți numele familiei scris pe o pancartă,
lângă stradă.
20. Realizați împreună o machetă – avion, mașină, casă de păpuși
etc.
Geniul este 1% inspirație și 99% transpirație. (Thomas Edison)
Poate că ai pierdut o bătălie, dar încă mai poți câștiga războiul.
Puterea perfectă este când ai răbdare cu nerăbdarea celuilalt.
Dacă un capac nu se potrivește într-un loc, există un altul care se po-
trivește. (Proverb japonez)
Răbdarea va străpunge chiar și o piatră. (Proverb japonez)
Există ceva bun în orice întârziere. (Proverb marocan)
Ține-te de coada câinelui până ai trecut râul. (Proverb arab)
O călătorie de o mie de mile începe cu un singur pas. (Proverb chi-
nezesc)
Chiar și cea mai lungă zi are un sfârșit.
Un pom mutat des nu se încarcă niciodată cu fructe. (Proverb italian)
Cea mai mare realizare nu este să cazi, ci să te ridici din nou după ce
cazi. (Vince Lombardi)
Răbdarea deschide toate ușile.
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENTA ÎN NATURĂ

Natura pare rareori că se grăbește. Provoacă-ți copiii să strângă do-
vezi că lumea naturală afișează cantități enorme de răbdare și perseveren-
ță. Pentru început:
Apă, gheață și vânt: Apa, gheața și vântul sunt printre cele mai mari
forțe ale pământului. Uneori își afișează puterea dintr-odată, prin ura-
gane, tornade și tsunami. Alteori, acțiunile lor sunt foarte, foarte lente.
Picătură cu picătură, stalactitele se formează în sute de ani. Încetul cu
încetul, pietrele se fărâmițează și se transformă, până la urmă, în pământ.
Anotimp după anotimp, apa și gheața sapă un canion. Ghețarii se mută
centimetru cu centimetru și schimbă fața pământului. Fără grabă. Doar
cu acțiuni mici, neobosite.
Scoica: În adâncul oceanului, din întâmplare, un grăunte de nisip
iritant ajunge în interiorul scoicii, iar aceasta îl transformă în perlă, adău-
gând câte un strat, până ce devine o bijuterie foarte căutată cu un curcu-
beu de culori. Răbdarea și perseverența pot transforma orice obstacol în

ceva de care să fii mândru.
Semințe și plante: O plantă mică își face drum pe lângă o piatră și
iese la lumină. Rădăcina unui pom străpunge asfaltul și cimentul. Semin-
țele din mormintele faraonilor din Egiptul Antic au încolțit, având viața
intactă, după secole. Perseverența poate câștiga în ciuda unor minuscule
șanse de izbândă.
RĂBDAREA ȘI PERSEVERENȚA ÎN VIAȚA

DE ZI CU ZI
Cele mai bune metode de învățare sunt experiențele propriului tău
copil, dar pot fi folositoare și poveștile despre alți copii.
Copilăria timpurie: Orașul din cuburi
Andre se joacă cu cuburile. A muncit din greu pentru un proiect
mare, mai mare decât orice făcuse până acum. Fratele său Luis intră gră-
bit în camera în care se joacă Andre, se împiedică de un covoraș și cade
peste orașul din cuburi construit de Andre. Întreaga construcție se pră-
bușește. Andre e foarte trist. Era foarte mândru de orașul său din cuburi
și voia să i-l arate și tatălui său când ajungea acasă. Ce ar trebui să facă
Andre? L-ar ajuta cu ceva să se enerveze pe fratele său? A fost un accident
sau o întâmplare? Ar trebui să înceapă să reconstruiască orășelul? Ce ar
trebui să facă Luis?
Copilăria târzie: Proiectul de artă
Alexis lucrează la un proiect de artă care presupune pictarea unui
hambar pe o planșă. Proiectul trebuie să fie gata în ziua următoare, iar
Alexis lucrează intens pentru a-l termina la timp. Profesoara îi va scădea
nota dacă predă proiectul mai târziu. Se concentrează intens la ceea ce
pictează, când fratele ei mai mic, David, vine clătinându-se în cameră și
izbește o sticlă cu vopsea. Vopseaua se răstoarnă peste lucrarea lui Alexis,
stricând-o. Alexis scoate un țipăt lung. Și-ar dori să-și strângă fratele de
gât, dar bineînțeles că nu o face. Dar ce poate face? Cum să-și termine
proiectul de artă la timp? Cum ar putea Alexis să supraviețuiască acestui
test de răbdare și perseverență?
Adolescența: Piesa de teatru

Brett a participat la o audiție pentru un rol în piesa de teatru anu-
ală a liceului. Dintotdeauna și-a dorit să încerce să joace și a fost foarte
încântat când a fost ales pentru rol. Nu era un rol important, dar era un
început bun pentru un începător. A început imediat să învețe replicile.
Dar oricât de mult ar fi repetat și ori de câte ori le-ar fi spus, nu-și putea
aminti fiecare cuvânt. Directorul piesei era foarte strict cu privire la în-
vățarea perfectă a replicilor și l-a certat la ultima repetiție pentru că s-a
bâlbâit de două ori. Brett este descurajat și dezamăgit. Poate că nu mi-e
dat să fiu actor. Poate nu sunt suficient de deștept. Toți par să-și știe replicile.
De ce eu nu mi le pot reaminti pe ale mele? Ce ar trebui să facă Brett cu
frustrarea și descurajarea sa? Ar trebui să renunțe la piesă și la actorie?
Cum se va simți dacă va renunța? Cum se va simți dacă nu va renunța?
PRINCIPII DE ÎNVĂȚARE A RĂBDĂRII ȘI

PERSEVERENȚEI
1. Treptat, învață-i pe copiii mici cum să aștepte pentru ceva ce-și
doresc.
2. Implică-ți copiii în activități care nu pot fi terminate imediat.
3. Ajută-ți copiii să învețe cum să-și gestioneze frustrările.
4. Învață-i pe copii că succesul și perseverența sunt strâns legate.
5. Învață-i pe copii că nerăbdarea și impulsivitatea pot avea conse-
cințe reale.
6. Când e copleșit de o sarcină, ajută-ți copilul să depășească punc-
tul dificil.
CAPITOLUL 18
PACEA ȘI UMILINȚA
Cei blânzi... au belșug de pace. (Psalmii 37:11)
oată lumea caută pacea... Cel puțin așa spun toți. Pare un vis
T iluzoriu. Când fiecare grup se luptă pentru drepturile lui, mai

durează până să vină pacea. Aud părinți tineri murmurând: „Oh,
doar câteva minute de pace și liniște!” Să nu se certe nimeni. Să nu țipe
nimeni. Cineva care să spună: „E în regulă. Te iert.”
Lumea e plină de oameni ale căror acțiuni strigă: „EU, EU, EU!
Vreau cea mai mare bucată, cea mai scumpă mașină, cea mai mare casă,
cele mai frumoase haine, cea mai influentă slujbă, cea mai frumoasă ne-
vastă și cei mai frumoși copii. Vreau ca toți să mă admire. Vreau să fiu
important. EU, EU, EU!”
Dar pacea începe cu umilința, un cuvânt pe care majoritatea oa-
menilor nu vor să-l audă în zilele noastre. Nu se potrivește cu imaginea
corporatistă de putere. Dar aceasta este imaginea Învățătorului și Vinde-
cătorului Galileean.
Unul dintre predicatorii mei preferați, Benjamin Reaves, spunea:
„Adevărata umilință nu înseamnă negarea darurilor, ci recunoașterea
sursei lor.” Mi-a plăcut asta. Umilința nu înseamnă să fiu preșul pe care
să calce alți oameni. Nu înseamnă să mă târăsc în nămolul autoincrimi-
nării și al criticismului. Sunt o persoană valoroasă, creată de Dumnezeu,
cu abilități pe care le pot folosi pentru a-i ajuta pe ceilalți. Umilința nu
înseamnă că nu pot fi un lider vizionar sau un artist de succes. Umilința
nu înseamnă că nu pot fî recunoscut ca un atlet, vorbitor sau muzician

de talie mondială. Înseamnă că Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind sursa
talentelor mele. Nu sunt mândru și nu mă laud cu realizările mele.
Pacea începe în inimile și casele noastre. După cum spune un pro-
verb chinezesc: „Dacă este curăție în inimă, va fi frumusețe în caracter.
Dacă este frumusețe în caracter, va fi armonie în casă. Dacă este armonie
în casă, va fi ordine în stat. Dacă este ordine în stat, va fi pace în lume.”
Cum îți poți ajuta copiii să îmbrățișeze o viață de pace și umilință
când peste tot în jurul lor eul este stăpânul absolut? Cum arată pacea și
umilința în viața reală?
CÂND AM PACE ȘI SUNT UMIL...

Sunt cooperant. Încerc să evit certurile și să îmi rezolv problemele
în mod pașnic.
Depun mult efort pentru a da ce e mai bun, dar nu mă laud în legă-
tură cu asta.
Încerc să reacționez calm, în loc să devin agitat sau nervos cu privire
la lucrurile care nu-mi plac.
Dacă cineva e răutăcios cu mine, încerc să-mi aduc aminte că este
problema lor. Încerc să fiu înțelegător.
Sunt un bun jucător de echipă. Depun mult
CALM efort pentru echipa mea.
COOPERANT Învăț să negociez în situațiile dificile.
Dacă cealaltă echipă câștigă, îi felicit. Nu mă
MODEST plâng că arbitrul nu a fost corect și că acesta ar fi
motivul victoriei lor. Dacă cineva din echipa mea
SUPUS a făcut o gafa mare care ne-a costat victoria, încerc
discret să-l ajut să înțeleagă că oricine poate greși,
AMABIL
că încă îl respect și că îl vreau în echipa noastră. Va
ÎNDELUNG- juca mai bine data viitoare.
RĂBDĂTOR Când câștig sau primesc un premiu special,
accept aprecierea într-un spirit de umilință. Re-
GRIJULIU
cunosc meritele celor care m-au ajutat să o obțin.
CURTENITOR Sunt mândru și fericit de realizările mele, dar nu
sunt lăudăros.
PACEA ȘI UMILINȚA 267
Încerc să fiu curtenitor și de folos oricărei persoane pe care o întâl-

nesc.
PACEA ȘI UMILINȚA, DIN PERSPECTIVA

LUI DUMNEZEU
Inima umană este plină
de egoism. Sinele este cel mai
În cinste, fiecare să dea întâietate
important. Doar Dumnezeu altuia. (Romani 12:10)
ne poate oferi o perspecti-
vă diferită. Nu ne putem Dacă vezi un om care se crede înțelept,
schimba singuri, dar Îi pu- poți să ai mai multă nădejde pentru
tem cere lui Dumnezeu să ne un nebun decât pentru el.
schimbe inimile egoiste într- (Proverbele 26:12)
unele iubitoare. Dragostea
nu se laudă, nu se mândrește Mândria merge înaintea pieirii și trufia
și nu caută folosul său. Dra- merge înaintea căderii.
gostea caută binele în ceilalți. (Proverbele 16:18)
Umilința ne ajută să trăim în
armonie cu ceilalți oameni. Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu
Ea aduce în viețile și inimi- al neorânduielii, ci al păcii.
le noastre adevărata pace. (1 Corinteni 14:33)
Este modul în care lucrea-
ză Dumnezeu într-o lume Celui cu inima tare
Tu-i chezășuiești pacea; da,
confuză și egocentristă. Și Îi
pacea, căci se încrede în Tine.
oferim posibilitatea de a face
(Isaia 26:3)
acest lucru doar atunci când
suntem conectați cu El.
OAMENI DIN BIBLIE

Biblia abundă de exemple de pace și umilință și opusul lor. Bi-
blia spune despre Moise că era cel mai blând om de pe fața pământului,
dar nu fusese așa dintotdeauna (Numeri 12:3). Vezi cum s-a schimbat,
dintr-un om mândru într-un om umil. Când Samuel s-a dus să-l ungă pe
Saul ca prim rege al lui Israel, unde l-a găsit (1 Samuel 9-10)? Când Iosif
și Daniel au interpretat visele regilor lor, amândoi au avut grijă să-I atri-
buie lui Dumnezeu interpretările, nu lor înșiși (Geneza 41:25-28; Daniel
2:27-28). David a vrut să construiască un templu în onoarea lui Dumne-
zeu, dar când Dumnezeu i-a spus: „Nu, ci fiul tău va construi o casă pentru
Mine,” David s-a supus cu umilință (îndrumării) lui Dumnezeu (1 Cronici
28). Isus a oferit modelul perfect de pace și umilință când a trăit pe pă-
mânt. Câte povestiri despre El poți găsi, care să ilustreze pacea și umilința?
Gândește-te la relația dintre Avraam și Lot (Geneza 13:8-9), la Iacov și
Esau, când s-au întâlnit după mulți ani (Geneza 33:4), la vameșul și farise-
ul din templu (Luca 18:10-13), la bănuții văduvei (Marcu 12,41-44) și la
Maria, picurând parfumul pe picioarele lui Isus (Ioan 12:1-7).
De asemenea, Biblia conține exemple de sentimente opuse păcii și
umilinței. Pentru început, gândește-te la Nebucadnețar (Daniel 4), apoi
la ucenicii lui Isus, certându-se care să fie mai mare în importanță (Mar-
cu 10:35-45).
Aceste povestiri din Biblie oferă multe subiecte de discuții și ocazii
de a trăi efectiv întâmplările. Folosește metodele de învățare preferate cel
mai mult de copiii tăi – muzică, teatru, scris, sculptură, stabilirea fapte-
lor, argumentare științifică, introspecții personale.

PACEA SI UMILINȚA
Pacea și umilința merg împreună – umilința aduce pacea. La ele se
rezumă stilul creștin de viață, opusul absolut la ceea ce vedem în jurul
nostru – război, luptă, agresivitate, mândrie, egoism și „eu primul”. Po-
trivit Indexului de indicatori principali de cultură din Iowa, rata infrac-
țiunilor juvenile violente din Statele Unite a crescut cu 150 de procente
în ultimii 20 de ani, în timp ce rata generală a infracțiunilor juvenile a
crescut cu doar 5 procente. Nu e ușor să-i învățăm pe copiii noștri pacea
și umilința, pentru că diferă atât de mult de ce vedem și auzim în fiecare
zi, dar îi putem îndruma în această direcție. Harul lui Dumnezeu poate
pătrunde în viețile noastre, ca apoi să se reverse în viețile copiilor noștri,
conferindu-le pace și umilință.
1. Oferă un model de pace și umilință prin relațiile din familia
voastră. Încurajează membrii familiei să se gândească la nevoile altora.
Dă dovadă de pace și umilință în propriul mod de viață. Explică faptul
că umilința aduce pace și fericire. Fii un model în ce privește relația cu
Dumnezeu, ca o mlădiță legată de Viță. Când avem o legătură cu Dum-
nezeu, orice etalăm este al Lui, orice abilitate este de fapt abilitatea Lui,
împrumutată nouă.
2. Încurajează o atmosferă de dăruire și joc cooperant. Minima-
lizează posesiunile și posesivitatea. Încurajează dăruirea și jocurile co-
operante. Redu disputele prin limite stricte. Ia în considerare o regulă
strictă ca oricine se ceartă trebuie să plece. Învață copiii să recunoască
cuvintele și acțiunile care incită la violență, precum: „Sunt mai bun decât
tine!” „Tocilarule, tocilarule!”, „Grăsanule, grăsanule!”, „Bebelușul mamei”
sau oricare ar fi epitetele folosite acum. Când recunosc aceste „cuvinte de
ceartă” copiii pot învăța apoi să-și controleze propriile emoții și să plece
din acel loc, fără să intre într-o dispută. Pot, de asemenea, învăța să stea
departe de copiii care caută certuri. (Vezi capitolul 9 pentru modul în
care îi poți învăța să reziste presiunii de grup.)
3. Încurajează un respect de sine sănătos, dar descurajează fan-
faronada și lăudăroșia. Învață copiii să nu se laude singuri, ci să-i lase pe
ceilalți să-i aprecieze pentru realizările lor. Încurajează copiii să fie mân-
dri de eforturile lor și că au făcut ce au putut mai bine, dar să nu se laude
că ei sunt cei mai buni. În loc să le dai insigne pe care scrie „Sunt cel mai
bun”, dă-le unele pe care scrie „Am făcut ce am putut mai bine”. Explică-le
misterul umilinței – dacă crezi că ești, de fapt nu ești.
4. Ajută copiii să experimenteze iertarea – să o ofere, dar și să
o primească. Oferă-le propriul exemplu puternic și constant al iertării
fiecărui membru al familiei. Nu readu în discuție greșelile din trecut.
Concentrează-te asupra prezentului. Ajută-i pe copii să învețe să se ierte
unul pe celălalt. Învață-i că iertarea nu vine în mod natural, ci din relația
cu Dumnezeu. Noi vrem să purtăm ranchiună pentru totdeauna – ne
simțim așa bine să fim supărați pe cineva, să ne răfuim. Dar când facem
acest lucru, ne despărțim de Dumnezeu. Copiii tăi trebuie să știe ade-
vărul despre iertare: un spirit neiertător le va distruge fericirea. Mânia îi

poate îmbolnăvi fizic și îi poate jefui de orice fericire în viață.
5. Evită competiția exagerată. Încurajează o atitudine de respect
față de calitățile fiecărei persoane. Încurajează competiția cu sinele, de-
pășirea propriului record din trecut, mai degrabă, decât competiția cu
alți oameni. Concentrați-vă pe calitățile tuturor membrilor familiei. Co-
pilul care nu este foarte atletic – o trăsătură apreciată de colegi – poate
fi foarte amabil și plin de compasiune, un artist, sau un muzician, sau
poate avea calități de lider. Respectați și bucurați-vă de punctele tari ale
fiecăruia. Când un copil murmură: „Mi-aș dori să pot alerga ca Nick”, dis-
cutați despre volumul de muncă de care e nevoie pentru a ajunge să alergi
repede. Ajută-ți copilul să aleagă un sport care i s-ar potrivi, în funcție
de structura corpului său. Apreciați condiția fizică a lui Nick, dar încura-
jați-vă copilul să-și dezvolte propriile puncte tari prin exercițiu.
6. Încurajați membrii familiei să se ajute unii pe alții când întâm-
pină dificultăți. Suntem o echipă, suntem toți implicați într-un lucru.
Dacă un membru al echipei are nevoie de un sprijin special, vom face cu
toții tot ce putem pentru a-l ajuta.
7. Încurajați nonviolența și pacea. Nu cumpăra jucării de luptă și
nu încuraja jocurile violente. Evitați distracțiile care ridică în slăvi violen-
ța. Învață-i metode pașnice de a rezolva conflictele. Fii un promotor al
păcii în cartierul tău.
8. Refuză să permiți comunicarea negativă în casa ta. Încurajea-
ză comunicarea pozitivă. Schițați o constituție a familiei, pe care să o
semneze toți: Voi vorbi frumos cu toți membrii familiei. „Cuvintele de
război”, poreclele, sarcasmul sau înjosirile trebuie interzise. Construiți-vă
un vocabular cu cuvinte inspiratoare. Arată-le copiilor cum să-și exprime
mânia sau supărarea într-o manieră nonviolentă.
9. Arată-le copiilor cum să gestioneze laudele. Repetați zâmbe-
tul și un „mulțumesc” amabil, acompaniat de un limbaj corporal potrivit
culturii din care faceți parte. Repetați cum să recunoașteți meritele celor-
lalți oameni care au dat o mână de ajutor. Învață-i pe copii cum să evite
minimalizarea realizărilor lor sau stânjeneala. Nu e nevoie decât de un
„mulțumesc” și de un zâmbet.
10. Ajută-i pe copii să deprindă aptitudini de negociere și de re-

zolvare pașnică a conflictelor. La un moment dat, când toți simt că dețin
cumva controlul, învață-i pe copii cum să rezolve conflictele. Ajută-i să de-
prindă abilități de comunicare – cum să asculte, cum să explice clar ce s-a
întâmplat fără să provoace, cum să negocieze. Practicați aceste lucruri pe-
riodic. Dacă nu stăpânești tu singur aceste lucruri, poți cumpăra o carte de
autoinstruire de la o librărie locală sau să participi la cursuri de comunicare
pentru adulți pe care multe biserici și comunități le organizează.
11. Ajută-i pe copii să își asume responsabilitatea pentru com-
portamentul lor. Stabilește consecințe nedorite pentru rănirea altor per-
soane, fizic sau verbal. Exprimă-ți clar poziția și mergi până la capăt cu
consecințele. Nu tolera niciodată violența sau alte comportamente nega-
tive. Fii constant, rămâi pe poziție. Nu te amuza o dată la un comporta-
ment violent, pentru ca altă dată să-l pedepsești.
12. Creează o atmosferă calmă în casa voastră. Muzica dată tare,
cu un ritm vibrant și alte zgomote produc tensiuni de fond care afectea-
ză deopotrivă copiii și adulții. Toți devin agitați și cresc șansele ca mai
degrabă să explodeze decât să rămână calmi. Fii precaut. Pune muzică
liniștită. Evită zgomotele tari, confuzia și muzica prea stimulantă. Dacă
se aud toată ziua de afară bătăi de ciocan pneumatic sau dacă zgomotele
de afară acoperă orice gând rezonabil, ia în considerare ideea mutatului.
Trăiește cât mai aproape de natură posibil. Cerul albastru, pomii, iarba,
florile și cântecul păsărilor calmează pe oricine.
13. Învață-i pe copii cum să-și gestioneze problemele care vizea-
ză siguranța personală. Mulți copii experimentează multă anxietate din
cauza bătăușilor sau a altor probleme care țin de siguranța personală.
Dezvoltă un plan clar de acțiune, în așa fel încât copiii să știe exact ce să
facă în cazul în care le e amenințată siguranța personală. Învață-i să recu-
noască semnele care indică un pericol și ce au de făcut.
Deseori, copiii se pot juca liniștiți cu oricine, în afară de frații sau
surorile lor. Sunt amabili și plini de compasiune față de alți copii și adulți,
dar nu și unul față de celălalt. Inamicul principal le stă în cale. Mai degra-
bă ar muri, spun ei, decât să se poarte frumos cu fratele sau sora lor. Dacă
poți diminua rivalitatea dintre frați, copiii vor începe, treptat, să trăiască
mai liniștiți împreună și vor învăța să se bucure unii de alții.
RIVALITATEA DINTRE FRAȚI

„Mami, mami! Joel m-a bătut!” strigă Celeste. Crezi că i-ai liniștit pe
toți, până îl auzi pe Joel urlând: „Ia-o pe Celeste de aici! Mi-a stricat cami-
onul făcut din Lego!” Pare ceva ce nu se termină niciodată. Ce e de făcut?
Rivalitatea dintre frați pare să fie la cel mai înalt nivel între 6 și 9
ani, chiar dacă de obicei apare mai devreme și poate dura până mai târ-
ziu. Mulți specialiști în familie spun că este o parte naturală și normală
a maturizării și că va dispărea în timp sau, cel puțin, va fi redusă până la
un nivel cu care se poate trăi. Până la un punct, acest lucru este adevărat,
dar nu în totalitate.
Te-ai dus vreodată la o reuniune de familie pentru ca, dintr-odată,
să te simți din nou copil mic? Părinții ți-au spus ce să faci și ai simțit din
nou vechile rivalități dintre frați planând asupra tuturor evenimentelor
din acel weekend. Cum te simți când sora ta este promovată, și tu nu?
Sau când fratele tău câștigă cu siguranță mai mulți bani decât tine? Unele
familii se încurcă în rivalități care nu mor niciodată.
Bineînțeles, părinți creștini fiind, avem idealuri mai înalte pentru
familiile noastre. Vrem ca dragostea și compasiunea să predomine și în
casele noastre, dar și în afara lor. Ce poți face pentru a diminua rivalitatea
dintre frați și, astfel, copiii tăi să înceapă să experimenteze bucuria dra-
gostei și a bunătății din partea membrilor familiei?
Centrul de îndrumare a Copilului din Filadelfia oferă câteva sfaturi
excelente pentru reducerea rivalității dintre frați, în cartea intitulată Your
Child’s Emotional Health [Sănătatea emoțională a copilului tău]. Am
adaptat câteva dintre sfaturile lor pentru secțiunea aceasta a cărții.
1. Vezi care sunt motivele disputelor din casa voastră. Într-o at-
mosferă generală de dispută și ceartă, copiii se vor purta la fel. Le vorbești
copiilor tăi mai tot timpul cu o voce irascibilă? Tu și soțul tău vă certați
des? Sunteți o familie foarte competitivă, în care fiecare încearcă să-i de-
pășească pe ceilalți? Îți critici des soțul și copiii? Rar te satisface orice fac
copiii tăi? Dacă răspunsul tău este „da” la majoritatea răspunsurilor de
mai sus, așteaptă-te la multe certuri între copiii tăi. Puterea exemplului
este cea mai puternică metodă de educație într-o familie. E timpul să te
oprești, să recunoști existența unei probleme, să îți privești familia. Nu
amâna.
2. Oferă-i fiecărui copil o atenție individuală. Asigură-te că fie-

care dintre copiii mai mari petrece un timp individual cu fiecare părinte,
în fiecare săptămână, iar cei mai mici au parte de acest lucru în fiecare zi.
Fiecare 10 minute petrecute de unul singur cu tata pot fi de mare folos
unui copil mic. Foarte multe rivalități dintre frați apar pentru a le atrage
atenția părinților. Chiar dacă sunt puține momentele zilnice individuale,
de maximă concentrare, pe care le petreceți cu copilul dumneavoastră, ele
pot face o mare diferență. Ocupați acel timp cu ce își dorește copilul să
facă „în timpul lui”. Oferiți-i o atenție deplină și aplicată. Veți fi surprinși
de rezultate.
3. Dă directive clare, care promovează respectul față de fiecare

membru al familiei. Aceasta include și posesiunile fiecărei persoane,
precum și drepturile și privilegiile ei. Exprimă foarte clar aceste îndru-
mări. Discutați-le cu toată familia dacă copiii sunt suficient de mari să
înțeleagă discuția. Dacă nu, formulează reguli foarte simple pentru copiii
mici. Scrie regulile pe o coală și lipește-le pe panoul familiei. Respec-
tă intimitatea și lucrurile care aparțin celorlalți. Copiii mai mari au mai
multe privilegii decât cei mai mici. Mama și tata au uneori, de asemenea,
dreptul la intimitate. Nimeni nu ar trebui să invadeze spațiul altcuiva
fără permisiune. Nici să împrumute ceva fără permisiune.
4. Nu compara niciodată un copil cu celălalt. Comparațiile hră-

nesc invidia și rivalitatea. Respectă fiecare copil pentru individualita-
tea sa. Încurajează reușitele și activitățile individuale. Justin și Jason nu
trebuie să fie amândoi buni la fotbal. Rezistă impulsului de a îmbrăca
amândoi copiii la fel. Cultivă-le abilitățile și personalitățile individuale.
Alți adulți și copiii vor face comparații între copiii tăi. Nu poți controla
acest lucru, dar nu pune paie pe focul rivalității, făcând tu însuți compa-
rații. Poți minimaliza comparațiile făcute de ceilalți, evidențiind calitățile
ambilor copii.
5. Oferă-le copiilor tăi multe amintiri de timp-petrecut-împre-

ună. Concepe ocazii care să creeze în mintea copiilor tăi ulterior multe
amintiri de timp-petrecut-împreună – jucați-vă împreună, înălțați zme-
ie, mergeți la plajă, faceți un picnic de iarnă în fața unui șemineu, jucați
diverse jocuri. Încurajați-vă copiii să se surprindă unul pe celălalt cu mici
acte de bunătate, poate chiar pe ascuns, pentru ca celălalt copil să nu știe
cine a făcut acel lucru. Lista cu posibilele amintiri este nesfârșită. Copiii
vor împărtăși un coș mare cu amintiri care îi vor lega în anii ce vor urma.
6. Atât cât este posibil, permite-le copiilor să-și rezolve singuri
conflictele. Evident că nu îi poți lăsa când Domnul Patru-ani o bate pe
Domnișoara șase-luni. Mama, tata sau bunicul să intervină să salveze!
Dacă nu ai văzut ce s-a întâmplat exact, poți doar ghici cine ce a făcut. Ai
rolul unui arbitru care nu vede jocul. Unii copii sunt experți în a începe o
ceartă și a părea nevinovați. Fii atent la capcanele lor.
Copiii au nevoie de experiență în soluționarea conflictelor – aceasta
e viața reală. Au nevoie, de asemenea, să deprindă abilități de rezolvare a
conflictelor.
Când doi copii se ceartă cu privire la ce joc pe calculator să aleagă
sau cine să folosească calculatorul, poți spune simplu: „Aveți cinci minute
ca să vă hotărâți ce joc pe calculator veți juca. Dacă nu vă decideți până
atunci, în mod pașnic, voi închide calculatorul și niciunul dintre voi nu-l
poate folosi pentru o oră.” Spune acest lucru pe o voce neutră, dar fer-
mă, și pornește cronometrul. Rămâi pe poziție. La un moment dat, vor
înțelege. Excepție vor face acei copii pe care îi consumă atât de mult su-
părarea că pur și simplu au un frate, încât ar face orice să-i strice acestuia
distracția, chiar dacă și-o strică și pe-a lui. Dacă supărarea încă persistă la
trei sau patru ani de la sosirea pe lume a frățiorului, ar fi înțelept să cauți
ajutor specializat pentru acel copil.
DIFICULTĂȚI CU PACEA ȘI UMILINȚA?

Unii copii par să aibă o supradoză de umilință, dar de fapt sunt doar
timizi și introvertiți. Aceștia pot sau nu să aibă o atitudine umilă. De fapt,
și opusul poate fi adevărat – se gândesc mereu la ei înșiși și se compară cu
ceilalți într-o manieră nefavorabilă. Acest gen de copil are nevoie de mult
ajutor și încurajare pentru a-și construi încrederea în sine. Vezi ideile din
capitolul 7 cu privire la construirea încrederii și a respectului de sine.
Alți copii par să aibă o supradoză de încredere. Se laudă, fac paradă
și caută tot timpul să fie în centrul atenției. Îi numim „copiii din centrul
scenei”. Vorbesc tare și zgomotos. Cu siguranță știi că sunt prin preajmă!
Par să fie opusul umilinței. Cu toate acestea, mulți lăudăroși sunt de fapt
foarte nesiguri. Lauda e de fapt o acoperire pentru sentimentul lor acut
de nesiguranță și eșec. Poate din cauză că nu primesc suficientă afecțiune
acasă. Aceștia au nevoie să deprindă mai bine unele abilități sociale și
să-și dezvolte o doză mai sănătoasă de încredere și stimă de sine.
Unii dintre acești căutători de atenție sunt pur și simplu extrover-
tiți care nu au învățat niciodată să-și tempereze comportamentul natural.
Părinții lor au fost prea leneși, neimplicați sau nu au știut cum să stabi-
lească și să întărească limite clare, în așa fel încât comportamentul lor să
fie mai acceptabil din punct de vedere social.
Poate că alții au părinți care i-au împins mereu spre rolul din cen-
trul scenei, lăudându-i mereu și „făcând paradă” cu copilul lor deștept și
talentat. Copilul a dobândit astfel un simțământ exagerat de importanță
de sine – opusul umilinței –, așteptându-se să fie admirat tot timpul.
Vezi care sunt motivele tale. Dezvoltă-i încrederea, dacă e nevoie
de acest lucru, prin recunoașterea realizărilor reale, atitudini pozitive și
acțiuni adecvate. Dă-i copilului ocazii de a lucra cu ceilalți, ca lider sau ca
ucenic. Jucați aceste roluri pentru a-i dezvolta abilitățile sociale. Învață-i
metode specifice de a reacționa în diverse situații sociale. Acordă-le zilnic
atenția corespunzătoare.
Oferă-i copilului lăudăros și excesiv de extravertit o susținere calmă,
liniștită și înțelegătoare. Încurajează-l să vadă lucrurile bune în ceilalți
și să învețe să le aprecieze. Pune-l în situații în care trebuie să se subor-
doneze și să învețe să se integreze în grup. Explică-i care sunt efectele
negative ale comportamentului lui asupra altor copii. Dă-le întotdeauna
recunoașterea potrivită pentru realizările reale. Implică-l în activități li-
niștite. Ajută-l să învețe să ia cuvântul și să-și aștepte rândul pentru a vor-
bi. Arată-i cum să-i aprecieze pe ceilalți pentru realizările lor. Asigură-te
că are parte de multă afecțiune acasă, în așa fel încât să se simtă sigur de
dragostea ta.
Reporterii: Jucați-vă de-a reporterii care observă soluții pașnice sau
violente la conflicte, umilința, mândria. Luați notițe. La masa de seară,
sau într-un alt moment pus deoparte pentru acest gen de activitate, dă-le
reporterilor ocazia de a comunica ce au văzut. Adu-le aminte că reporte-
rii trebuie să fie obiectivi și să prezinte cu acuratețe ce au văzut. Ați putea
crea o secțiune a reporterilor pe un panou sau pe frigider unde să poată fi
completate rapoartele. Copiii mai mici le pot face oral. Discutați fiecare
raport, aspectele negative și pozitive ale situației, așa cum sunt prezenta-
te. Gândiți-vă cum ar rezolva Isus acel conflict?
Echipa de celebrități a familiei: Creați o echipă de celebrități a

familiei, descoperind abilitățile fiecărei persoane. Postează echipa pe
frigider, pe avizierul familiei sau într-un alt loc vizibil. Fiecare membru
al familiei trebuie să fie în echipă, având rolurile foarte bine clarificate:
organizator (cu aptitudini de management), reporter (abilități de obser-
vare), majoreta (entuziasm) etc. În prima săptămână, trimite oameni în
recunoaștere, pentru a găsi oameni talentați pentru echipa ta de celebri-
tăți. Toți membrii familiei devin spioni pentru echipă. Când aceștia pre-
zintă în rapoartele lor talentele descoperite la ceilalți membri ai familiei,
gândiți-vă împreună la o poziție în echipă, potrivită pentru fiecare talent
descoperit. Fiecare membru al familiei poate avea mai multe poziții în
echipă. Când familia are nevoie ca cineva cu o anumită abilitate să facă
ceva pentru echipa familiei, căutați în lista voastră de vedete. Bineînțeles
că noi talente pot fi descoperite oricând.
Mândria, în cultura voastră: Frunzăriți împreună cu copiii prin

reviste, căutând modalități prin care cultura voastră încurajează mândria
egoistă și aroganța. Discutați pe marginea a ce găsiți. Ce înseamnă să fii
mândru și arogant? Cum controlează mândria gândirea? Care este dife-
rența între a te simți mândru în mod justificat de anumite realizări și a fi
mândru într-un mod egoist și arogant? Analizați la fel și reclamele TV.
Creanga care suportă cel mai mult atârnă cel mai jos. (Garrick)
Umilința este coroana umanității. (Proverb arab medieval)
Mereu cânți fals când încerci să te lauzi singur.
Unii oameni sunt ca un balon de jucărie: o înțepătură de ac, și nu ră-
mâne nimic din ei.
Unde e pace, e binecuvântare. (Proverb idiș)
E nevoie de doi pentru o ceartă. Și e nevoie tot de doi pentru o împă-
care. (Proverb tradițional)
Căderea e mai puțin dureroasă pentru cei care zboară la joasă înălți-
me. (Proverb chinez)
Farurile nu bat clopotele și nu dau cu tunul pentru a atrage atenția la
lumina lor; ele doar luminează.
PACEA ȘI UMILINȚA ÎN NATURĂ

Dumnezeu le va vorbi copiilor tăi prin natură, cea de-a doua carte a
Sa cu instrucțiuni. Păstrează-ți ochii și urechile deschise pentru a vedea
cum se manifestă pacea și umilința în natură.
Castorul: Castorii sunt animale pașnice, întotdeauna pregătite să
ajute alți castori. Dacă lacul pe care au încercat din greu să-l construias-
că este ocupat de alt animal, ei nu se luptă pentru drepturile lor. Pur și
simplu, se vor muta și vor începe să construiască un nou baraj, pentru a
forma un nou lac.
Porumbeii: Porumbeii sunt ușor de recunoscut. Sunt destul de
mari și au o formă distinctă, cu un cap mic și corpul mare. Deseori poți
vedea porumbei în parcurile unui oraș mare. Este o pasăre comună la țară
și în zonele suburbane.
Porumbeii sunt un simbol al păcii și al Duhului Sfânt. Probabil
aceste două simboluri sunt legate – Duhul Sfânt aduce pace. Demult, oa-
menii țineau porumbei pentru capacitatea lor de a duce mesaje. Aceștia
formau un sistem de comunicare la distanță și de multe ori duceau mesa-
je foarte importante – anunțuri de victorii sau cereri de ajutor în timpul
bătăliilor. Porumbeii sunt considerați păsări blânde, iar în timpurile bi-

blice, erau aduși ca jertfa de oamenii săraci, care nu-și puteau permite un
miel. De asemenea, oamenii îi considerau un simbol al iubirii, pentru că
porumbeii erau deseori observați când gângureau și se curtau.
Oaia: Biblia menționează oaia, probabil, mai des decât orice animal.
Erau aduse ca jertfă pentru păcat în cadrul serviciilor religioase, simbo-
lizând sacrificiul viitor al lui Isus. Oile sunt cunoscute ca fiind calme,
pașnice și supuse. Nu se bat. Merg unde le îndrumă conducătorul lor.
Depind de păstor pentru mâncare, adăpost și protecție. În Biblie, oile
sunt folosite ca simbol pentru umilință. Isus a fost comparat cu o oaie
(Isaia 53:7), iar noi suntem, de asemenea, descriși ca fiind oi (versetul 6).
PACEA ȘI UMILINȚA, ÎN VIAȚA DE ZI CU ZI

Situațiile zilnice cu care se confruntă copiii tăi sunt cea mai bună
metodă prin care să îi înveți valorile. Folosește povestioarele de mai jos
sau experiențe similare pentru a-l provoca pe copil să gândească.
Copilăria timpurie: Desenul lui Mary
Educatoarea le-a spus copiilor, la grădiniță, să facă un desen cu orice
își doresc să deseneze. Nerăbdători, copiii au început să deseneze. Când
toți au terminat, educatoarea s-a plimbat prin clasă pentru a vedea toate
desenele. Când a ajuns la desenul lui Mary, i-a spus: „Foarte frumos. Ara-
tă bine.” Apoi toți ceilalți copii s-au strâns în jurul lui Mary și au început
să o laude. „Tu desenezi frumos. Desenul tău e mai bun decât al oricui
altcuiva.” „Îmi arăți și mie cum să fac o floare ca a ta?” Mary se simte bine
pentru că educatoarei și celorlalți copii le place desenul ei. Ce ar trebui să
le spună Mary celorlalți copii? Cum ar trebui să se poarte? Ar trebui să îi
arate celuilalt copil cum să facă și el o floare ca a ei?
Copilăria târzie: Elevul lunii
În fiecare lună, școala Generală Dyke afișa pe culoarele școlii fo-
tografiile și numele „elevilor lunii”, în așa fel încât toți să vadă cine a fost
onorat. Pentru luna noiembrie, una dintre profesoare a spus clasei ei
că, cel mai probabil, vor fi aleși să primească această distincție doi elevi:
Henry și Mike. Amândoi așteptau cu nerăbdare momentul în care-și vor
vedea fotografiile la avizierul din hol. Cu toate acestea, la începutul lunii,

când au fost afișate fotografiile, Mike a văzut numele și poza lui Henry,
dar nu și pe ale sale. S-a dus la Henry și l-a întrebat: „Cum se face că
numele tău apare? Sunt un elev mai bun decât tine.” Cum ar trebui să
răspundă Henry la această acuzație, fără să se laude și fără să-l enerveze
pe Mike?
Adolescența: Sala de sport

Sam și Jake fac sport la aceeași sală. Nu sunt cei mai buni prieteni,
dar se cunosc destul de bine. Într-o seară, Sam a venit la sală să facă
sport. Jake folosea de 45 de minute singura bancă disponibilă pentru ri-
dicat greutăți. Sam l-a întrebat pe Jake dacă a terminat de folosit banca,
pentru că voia și el să o folosească și nu avea mult timp la dispoziție.
Jake avea deja o zi proastă. S-a enervat foarte tare și l-a înjurat pe Sam.
Era în mod evident gata să sară la bătaie, dar Sam a plecat liniștit și nu
a spus niciun cuvânt. A doua zi, când Jake a sosit la sală, l-a găsit pe
Sam lucrând la banca de greutăți. Sam părea supărat pe Jake și nu i-a
acordat nicio atenție. Imediat, lui Jake i-a părut rău pentru modul în care
reacționase față de Sam în ziua precedentă. Ce poate face acum pentru
a recâștiga prietenia lui Sam? Cum s-ar putea revanșa față de Sam pen-
tru modul în care a reacționat ieri? Cum ar putea rezolva pașnic această
problemă?
PRINCIPII CU PRIVIRE LA PACE ȘI UMILINȚĂ

1. Modelează pacea și umilința în relațiile voastre de familie.
2. Încurajează o atmosferă de dăruire și joc cooperant.
3. Încurajează stima de sine pozitivă, dar descurajează bravada și
lauda.
4. Ajută-i pe copii să experimenteze și primirea, și dăruirea iertării.
5. Evită competitivitatea excesivă. Încurajează respectul pentru
punctele tari ale fiecăruia.
6. Încurajează membrii familiei să se ajute unul pe celălalt în mo-
mentele dificile.
7. Încurajează nonviolența și pacea. Asigură-te că îți înveți copiii

cum să gestioneze problemele de siguranță personală.
8. Refuză să permiți folosirea tehnicilor negative de comunicare în
casa voastră.
9. Arată-le copiilor cum să gestioneze laudele.
10.Învață-i pe copii tehnici de negociere și de rezolvare pașnică a
conflictelor.
11.Creează o atmosferă calmă în casa voastră.
CAPITOLUL 19
LOIALITATEA
ȘI ANGAJAMENTUL
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei;
când este El la dreapta mea, nu mă clatin. (Psalmii 16:8)
M
amă! Ce să fac? Am dat de bucluc!” Fața abătută a Donitei
spunea multe despre necazul ei.
„Ce s-a întâmplat, dragă?”
„Păi, uite cum stă treaba. Știi că petrecerea de Ziua îndrăgostiți-
lor este săptămâna viitoare. Săptămâna trecută, Kevin m-a întrebat dacă
merg cu el, iar eu i-am spus că da. Dar astăzi, m-a întrebat Michael! Mi-
chael este Dl Popularitate și Dl Sportiv într-unul singur! N-aș fi visat
vreodată că îmi va cere să ies cu el!”
„Ce i-ai răspuns?” întrebă mama.
„Păi, știi, vreau foarte mult să merg cu el, dar deja i-am promis lui
Kevin. Dar nu am vrut să-l refuz. Mă tem că n-o să mă mai invite nicio-
dată. Așa că i-am spus că o să mă gândesc și îi dau mâine răspunsul. Ce
să fac?” se vaită Donita.
Loialitate și angajament. Dl Popularitate. Ținerea promisiunilor.
Kevin. Decizii zilnice care implică loialitate și angajament. Alegeri mari,
alegeri mici. Alegeri importante.
Loialitatea și angajamentul au două laturi. Luând în considerare la-
tura bună, sunt foarte de dorit și rar de găsit. Căsniciile eșuează peste tot
în jurul nostru din cauza lipsei de angajament de a rezista în vremurile
dificile. Soțiile bârfesc despre problemele intime ale căsătoriei lor. An-
gajații și șefii vorbesc de parcă ar avea două guri. Uneori e dificil să-ți
dai seama ce vrea cineva să spună. Puțini oameni au curajul să-și arate
loialitatea față de Dumnezeu.
Loialitatea poate fi folosită și în mod greșit. Poți citi despre asta
peste tot în ziare. Oamenii mint ca să își acopere șefii, împușcă civili
nevinovați, spionează, ucid sau jefuiesc pentru bandă, folosesc loialitatea
ca scuză pentru aproape orice lucru îndoielnic pe care l-au făcut.
Pentru a fi trăsătura pozitivă de caracter pe care o dorim pentru noi
și copiii noștri, loialitatea trebuie să facă pereche cu integritatea. Angaja-
mentul are nevoie de o cauză nobilă. Din acest motiv, acesta este ultimul
capitol al cărții. Credința în Dumnezeu, responsabilitatea, respectul, au-
tocontrolul, onestitatea și integritatea, toate ne asigură că loialitatea și
angajamentul nu vor fi folosite greșit. Loialitatea adevărată stă pe umerii
dragostei – dragostea lui Dumnezeu.
CÂND SUNT LOIAL...

Voi sta de partea familiei mele indiferent ce s-ar întâmpla, pentru că
îi iubesc. Dacă cineva o tachinează sau o sâcâie pe sora mea, îi iau apăra-
rea. Rămânem împreună.
Îmi țin promisiunile față de familia și prietenii
mei. Se pot baza pe mine. Când spun că fac ceva
DRAGOSTE
pentru ei, vorbesc serios, chiar dacă ar trebui să re-
DĂRUIRE nunț la altceva pentru a-mi ține promisiunea.
Voi fi loial lucrurilor pe care m-au învățat pă-
CREDINȚĂ
rinții mei despre ce e bine și ce nu, pentru că îi iu-
PRIETENIE besc.
Nu-i bârfesc pe prietenii mei și nici pe altcine-
DEVOTAMENT
va. Vreau să le protejez reputația. Bârfa îi rănește
FIDELITATE pe oameni.
Îmi iubesc țara și ce reprezintă ea. Respect
CREDINCIOȘIE steagul țării mele. Îmi fac partea pentru a fi un bun
CURAJ cetățean. Când voi fi mai mare, voi învăța despre
cum este condus guvernul și voi vota la alegeri.
Dacă e nevoie, voi ajuta la apărarea țării mele.
LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL 283
Îmi aleg cu grijă prieteni care îmi vor fi loiali, pentru că loialitatea
e bilaterală. Îmi fac prieteni care cred în aceleași valori ca și mine. Chiar
dacă sunt prietenoasă cu toată lumea, îmi aleg prietenii apropiați cu mare
grijă.
Pot păstra un secret. Acesta e unul dintre modurile în care îmi arăt
dragostea și loialitatea față de prieteni și familie.
Cred că Dumnezeu vrea ca eu să am un cămin fericit când voi crește.
Știu că e nevoie de timp pentru a găsi persoana potrivită pentru căsătorie.
Când mă voi căsători, îi voi promite lui Dumnezeu loialitate și devota-
ment față de partenerul meu. Voi ține mereu acea promisiune. E una
dintre cele mai importante promisiuni pe care le voi face vreodată, așa că
voi avea mare grijă să-L rog pe Dumnezeu să mă ajute să găsesc persoana
potrivită cu care să mă căsătoresc. Pot fi loial acelei persoane acum, păs-
trându-mi virginitatea până la căsătorie.
Îi dau șefului meu o zi întreagă de muncă. Nu mă eschivez de la muncă
și nu-mi vorbesc de rău șeful sau locul de muncă. Dau tot ce pot mai bun.
Sunt entuziast și sprijin cauzele bune. Te poți baza pe mine de ziua
școlii sau poți fi sigur că mă voi implica în spălatul mașinilor, pentru a
strânge bani pentru excursia clasei.
Îmi țin întotdeauna promisiunea de a-I fi loial lui Dumnezeu. Une-
ori am nevoie de mult curaj pentru aceasta. El mă va ajuta atunci când am
de luat o decizie dificilă. Pentru că Dumnezeu mă iubește și îmi este loial,
loialitatea mea față de Dumnezeu trebuie să fie prioritară.
LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL,
Loialitatea și angajamentul sunt foarte importante în planul lui
Dumnezeu. Datorită marii Sale iubiri față de noi, Dumnezeu este devo-
tat în totalitate salvării noastre. El va fi loial față de noi până la sfârșit. El
este întotdeauna optimist cu privire la viitorul nostru. Se așteaptă ca și
noi să-I fim loiali. El își va ține promisiunile față de noi și Se așteaptă ca
și noi să ne ținem promisiunile față de El.
Dumnezeu vrea ca noi să manifestăm acest tip de loialitate și anga-
jament în relațiile cu ceilalți oameni. Loialitate și angajament înseamnă
să nu-i bârfim pe oameni și să

nu-i rănim. Le vom fi ală- Fiți tari, nu lăsați nimic să vă schimbe.
turi și-n momentele de bucu- (1 Corinteni 15:58; ICB)
rie, și-n cele de necaz. Vom fi
mereu acolo pentru a-i ajuta, Voi intra la împărat în ciuda legii; și,
așa cum Dumnezeu ne e me- dacă va fi să pier, voi pieri.
reu alături pentru a ne ajuta. (Estera 4:16)
Dumnezeu Se așteaptă ca noi
să ne onorăm promisiunile Dar cine va răbda până la sfârșit
față de partenerul nostru de va fi mântuit (Matei 24:13)
căsătorie – să fim loiali și de-
votați până la moarte. Ce a împreunat Dumnezeu, omul să
Dumnezeu și-a arătat nu despartă. (Marcu 10:9; Dumnezeu
a unit doi oameni. Nimeni să nu-i des-
dragostea și devotamentul su-
partă - ICB)
prem când și-a trimis Fiul, pe
Isus, să moară pe cruce pen-
Dumnezeu Își va țiine promisiunile.
tru a ne salva. Ar fi putut să
(Psalmii 145:13; ICB)
abandoneze această planetă
bolnavă, dar dragostea Sa și
Prietenul adevărat iubește oricând,
loialitatea L-au împiedicat să iar în nenorocire ajunge ca un frate.
facă acest lucru. Vrea ca noi să (Proverbele 17:17)
fim pentru totdeauna prietenii
Lui. Este un prieten care ține
mai mult la tine decât un frate.
(Proverbele 18:24)
OAMENI
DIN BIBLIE Cine acoperă o greșeală caută dragos-
Loialitatea și angajamen- tea, dar cine o pomenește mereu în
tul cer uneori foarte mult cu- vorbirile lui dezbină pe prieteni.
raj. Multe biografii din Biblie (Proverbele 17:9)
demonstrează acest tip de cu-
raj: Estera (Estera 3-8), David Nu este mai mare dragoste decât să-și
dea cineva viața pentru prietenii săi.
și Ionatan (1 Samuel 18:1-4;
(Ioan 15:13)
19; 20; 23:16-18), Osea (Osea
1-3), Rut (Rut 1-4), Șadrac,
Meșac și Abed-Nego, în cuptorul aprins (Daniel 3), Daniel în groapa cu

lei (Daniel 6), Caleb și Iosua (Numeri 13;14), Avraam și Isaac (Geneza
22), Noe construind arca (Geneza 6-8) și Iosif (Geneza 39). De aseme-
nea, Biblia conține povestiri despre oameni care nu au fost loiali. Pentru
început, citiți despre Iona (Iona 1-4) și Absalom (2 Samuel 13-18).
Estera, Daniel și Iosif sunt preferații copiilor și adolescenților. Aceș-
tia inspiră loialitate și curaj în fața dificultăților. Întipărește în mințile
și inimile copiilor tăi prin intermediul artei, al muzicii, al teatrului și al
poveștilor exemplul lor, până vor deveni eroi admirați toată viața.

LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL
În multe feluri, loialitatea este intangibilă, mai dificil de identificat și
explicat decât alte valori discutate mai devreme. Chiar și așa, este expre-
sia supremă a dragostei noastre unul față de celălalt și față de Dumnezeu.
Cred că loialitatea trebuie experimentată pentru a fi înțeleasă. Experien-
țele care duc la înțelegerea loialității încep foarte de timpuriu.
1. Asigură-te că copilul tău se simte iubit de familie. Loialitatea
începe cu atașamentul iubitor dintre mamă și copil. Abilitatea de a iubi
și de a te lăsa iubit crește din atașamentul inițial dintre mamă și copil.
Consecința acestei iubiri inițiale este încrederea. (Vezi capitolul 10 pen-
tru idei despre cum să-ți ajuți copiii să-și dezvolte încrederea.) Aceasta
oferă fundamentul esențial pentru loialitate. Dacă copilul tău întâmpină
dificultăți cu dragostea, ia-o de la început și încearcă să construiești o le-
gătură de dragoste între tine și copilul tău. Concentrează-te pe dragoste,
cultivă dragostea, exprim-o în multe feluri, asigură-te că copilul tău se
simte iubit de tine și de ceilalți membri ai familiei. Cu cât mai mult, cu
atât mai bine. Dragostea caldă venită din partea familiei extinse încura-
jează loialitatea puternică față de familie.
2. Fii tu însuți un model de loialitate și angajament și explică ce

înseamnă aceste lucruri. Fii un model de loialitate și angajament. Copiii
învață ceea ce văd în modul tău de viață. Dar să le trăiești nu este sufici-
ent. Copiii tăi au nevoie să te audă spunând ce faci și de ce. „Am promis
să ajut la curățenia bisericii în această dimineață. Da, sunt obosită și mi-ar
plăcea să stau acasă, dar am făcut un angajament. Nu îi voi lăsa baltă.”
Explicațiile tale fac ca modelul tău să fie mai eficient. Pot copiii tăi să aibă
încredere în tine? Faci ce ai spus că vei face? Încrederea este indispensa-
bilă loialității. Nimeni nu poate fi loial cuiva în care nu are încredere. Fii
un model de persoană demnă de încredere. Nu critica persoanele cu au-
toritate, în special instituțiile cărora vrei să le fie loiale copilul tău. Critica
face ca înflorirea loialității să fie foarte dificilă. Vorbește de bine pastorul,
profesorii, pe fostul tău partener și pe alții, de dragul copiilor tăi.
3. Dezvoltă loialitatea față de familie. Pune accent pe faptul că

sunteți o echipă de familie, lucrând împreună pentru binele tuturor
membrilor familiei. Ne sprijinim unul pe celălalt. Mergem la jocuri și
recitaluri pentru a ne arăta sprijinul și dragostea. Dacă un membru al
echipei are o urgență, toată lumea sare de pe bancă să ajute. Creați tradiții
de familie, povestiți despre familia extinsă și tradițiile din căminul vostru
din timpul copilăriei voastre. Dacă membrii familiei extinse locuiesc în
apropiere, adunați-vă împreună des, pentru ca toți să simtă că fac parte
dintr-o mare familie. Puneți la vedere fotografii cu membrii familiei, tri-
miteți e-mailuri, dați telefoane, trimiteți cadouri.
Nu le cereți copiilor să ia partea cuiva în dispute, cu atât mai mult în
cazul unui divorț. Copiii tăi au dreptul de a fi loiali ambilor părinți. Știu
că sunt momente în care un părinte nu pare să merite acea loialitate (în
special în situațiile de abuz), dar persoana este încă părintele copilului
tău. Când înjosești părintele, îți înjosești copilul, mai ales dacă copilul
seamănă cu părintele sau e de același sex. Lasă-ți copilul să ia propriile
decizii.
4. Oferă-i copilului tău ocazii în care să experimenteze loialitatea

și angajamentul. Animalele de companie, în special câinii, sunt o moda-
litate minunată prin care copilul să-și dezvolte loialitatea. Un câine va
răspunde cu o loialitate puternică față de stăpânul său. Copiii vor cu-
noaște ambele părți ale loialității. Sprijinul pe care membrii familiei și-l
asigură unul altuia – ajutor în treburile casnice, participarea la concerte
și evenimente sportive – oferă-le copiilor experiența ambelor părți ale lo-

ialității. Când le ceri copiilor să asculte, în loc să le poruncești acest lucru,
au ocazia să-și manifeste loialitatea față de tine și față de familie. Ob-
servă și comentează fiecare dovadă de loialitate pe care o vezi în cadrul
familiei.
5. Oferă-le copiilor ocazii în care să se gândească la ce înseamnă

prietenii și loialitatea. Ajută-ți copiii să se gândească la întrebări pre-
cum: Cui ar trebui să le fie loiali? Când? Cine le este lor loial?
Învață-ți copiii cum să-și aleagă prietenii. Care sunt cele mai valoroase
calități ale unui prieten? Ce fel de prieteni își doresc? Ce înseamnă să fii
loial unui prieten?
Învață-ți copiii să fie foarte precauți cu privire la prieteniile cu oameni
care au defecte serioase de caracter. Aceste prietenii îi vor trage în jos și le
vor expune la riscuri loialitatea față de Dumnezeu, față de ei înșiși și fa-
miliile lor. Vechile zicale „Cine se aseamănă se-adună” și „Ajunge un măr
putred ca să strice toate merele din coș” sunt încă adevărate. Vor deveni
așa cum sunt prietenii lor. Ajută-ți copiii să înțeleagă diferența dintre a fi
prietenos pentru a ajuta o persoană și a deveni „cei mai buni prieteni”. E o
diferență crucială, pe care trebuie să o învețe copiii și adolescenții.
Accentuează faptul că loialitatea față de Dumnezeu este mai importan-
tă decât orice altă loialitate. Loialitatea față de principii este mai importantă
decât loialitatea față de cineva care face ceva greșit. Nu-ți sacrifica princi-
piile pentru o prietenie. Dacă un prieten îți cere să-ți sacrifici principiile,
într-un final acea prietenie te va trage în jos, până la același nivel. Dar,
dacă un prieten îi cere copilului tău să mintă pentru a-l proteja? Dacă
iubitul îi spune: „Dacă m-ai iubi, ai face-o”? Care este diferența dintre
loialitate și „a pârî” un prieten sau o cunoștință? Ce ar face un prieten
loial în aceste circumstanțe? Ar încerca, probabil, să o convingă pe acea
persoană să-și recunoască greșeala și să facă ceva pentru a se schimba.
Un prieten loial are în minte binele final al persoanei, nu doar o rezolvare
temporară.
Accentuează faptul că loialitatea nu este egoistă. Adevărata loialitate
nu se folosește niciodată de alți oameni în scopuri egoiste sau pentru a se
da mare. Loialitatea nu-i calcă în picioare pe ceilalți pentru a avansa. Nu
se folosește de nimeni ca de un preș de la intrare. Loialitatea îți stă alături

la bine, și la rău.
6. Alege cu grijă angajamentele familiale. Ai grijă să nu îți iei an-
gajamente pe care nu le poți ține, ca familie sau ca individ. Multe familii
trăiesc copleșite de angajamente din cauză că fac ușor promisiuni pe care
nu le pot ține. Discutați despre aceste angajamente. Aduceți orice angaja-
ment major în cadrul discuțiilor din consiliul familial. Verificați progra-
mul tuturor. Învățați-i pe copii câteva abilități de organizare a timpului.
Arătați-le cum să-și gestioneze angajamentele. Dacă îți asumi ceva, fă-o
până la capăt, ca familie sau în mod individual.
7. Ajută-i pe copii să înțeleagă ce înseamnă loialitatea fată de
Dumnezeu. Loialitatea față de Dumnezeu include ascultarea de poruncile
Sale. Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în această privință. De cele
mai multe ori, nu e ușor și cere mult curaj. Dumnezeu promite să ne dea
curajul de a asculta de poruncile Sale, iar El întotdeauna își ține promi-
siunile.
Loialitatea față de Dumnezeu include și folosirea talentelor noastre
pentru a-L onora. Dacă este muzician sau un alt fel de artist, va folosi co-
pilul tău acest dar pentru a-L onora pe Dumnezeu sau pentru a se onora
pe sine? Odată cu abilitățile, vin și mari responsabilități de a-L onora pe
Dumnezeu cu darurile pe care El ni le-a dat. Copiii tăi trebuie să înțelea-
gă că abilitățile pe care le au sunt daruri din partea lui Dumnezeu. Folo-
sirea acestor talente pentru Dumnezeu exprimă loialitatea lor față de El.
Când Îi dăruim lui Dumnezeu partea Sa din bani, acest lucru este de
asemenea un test al loialității noastre față de El. Învață-l pe copil acest lucru
de mic, cu primii lui bani. Dacă bunicul și bunica îi trimit 10 dolari de
ziua lui, cât Îi aparține lui Dumnezeu? Învață-i pe copii ce spune Cuvân-
tul lui Dumnezeu despre zecimi și daruri.
8. Ajută-i pe copii în gestionarea loialităților conflictuale. Copi-
ilor mici le e mai dificil să înțeleagă diferite roluri, ca să nu mai vorbim
de loialitățile conflictuale. Ei se gândesc la un singur rol pe rând. Caro-
line Kennedy, în vârstă de 3 ani, a fost foarte des pomenită când a spus:
„Tăticul meu nu este președinte. El este tăticul meu.” Pe măsură ce cresc,
ideea loialității și a unor roluri multiple devine mai ușor de înțeles. Dar
situațiile care implică loialități conflictuale pot fi foarte dificile. Divorț.

Prieteni. Bine și rău. Cu bunătate și cu rugăciune, ajută-l pe copil să înțe-
leagă aceste lucruri. Încurajează-l să gândească și să-și exprime gândurile.
9. Ajută-i pe copii să înțeleagă faptul că adevărata loialitate tre-
buie câștigată. E posibil ca loialitatea, odată trădată, să nu mai aibă o
a doua șansă. Dacă pălăvrăgești despre secretul celui mai bun prieten,
meriți ce primești – respingerea. Șpăgile și manipulările nu își au locul în
adevărata loialitate. Benjamin Franklin a spus la un moment dat: „Poate
că promisiunile îți aduc prieteni, dar ținerea acestora îi păstrează.” Dacă
vrei ca cineva să îți fie loial, trebuie să fii demn de încredere. E dificil
să găsești o persoană cu adevărat de încredere. E riscant să oferi loiali-
tate. Dacă trădezi acea loialitate, e posibil să nu mai ai o a doua șansă.
Trădarea doare foarte tare. Dacă ai fost vreodată trădat, știi cum e. Fii
atent la orice experiență personală pentru a-ți ajuta copiii să învețe acest
principiu.
10. Ajută-i pe copii să-și cultive o identitate și o stimă de sine
pozitivă. Ce cred despre ei înșiși le va influența într-o mare măsură ca-
pacitatea de a fi loiali. Unii copii se cred „membrii unei bande”, așa că
loialitatea lor primară va fi față de bandă. Cu cine se identifică copilul
tău? Cine crede că este? Un rebel? Un tocilar? Un atlet? Un nimeni? Un
copil al lui Dumnezeu?
Demult, era un copil care trăia într-un anumit sat din Africa. Tatăl
băiatului era un rege, însă acesta a murit cu câteva săptămâni înainte de
nașterea lui. Când băiatul a fost suficient de mare să înțeleagă, mama sa
i-a explicat că el nu era un oarecare. Era copilul unui rege. În fiecare zi îi
reamintea că el este un prinț.
La școală, în timp ce toți ceilalți băieți făceau probleme, se băteau
și aruncau lucruri și ignorau instrucțiunile învățătoarei, acest copil era
ascultător și respecta toate regulile. Într-o zi, unul dintre profesori l-a în-
trebat: „De ce ești așa diferit? Tu nu te porți urât, ca ceilalți băieți.”
Băiatul a răspuns: „Sunt diferit pentru că nu sunt ca ceilalți copii.
Sunt special pentru că tatăl meu a fost un rege. Sunt un prinț, iar prinții
nu se poartă la fel ca alți copii.” Loialitatea față de tronul tatălui său venea
din faptul că știa cine este.
DIFICULTĂȚI CU LOIALITATEA ȘI
ANGAJAMENTUL?
Copiii care provin din familii divorțate au deseori probleme cu lo-
ialitatea și angajamentul. Ei au învățat să evite loialitatea față de unul
dintre părinți în preajma celuilalt. Au învățat, de asemenea, să nu aibă
încredere. Perspectivele lor cu privire la o lume sigură și de încredere au
fost spulberate pentru totdeauna. Au experimentat simțăminte adânci de
respingere și un sentiment acut de pierdere. În cine poți avea încredere?
Aceste simțăminte îi pot urmări în perioada adultă și le pot afecta pro-
priile căsnicii și relația lor cu Dumnezeu.
Divorțul nu a fost ceva ce ai plănuit pentru viața ta și nu a fost ceva
ce ți-ai dorit, dar iată-te trăind cu ceva ce nu poți schimba. Sunt condam-
nați copiii tăi să aibă dificultăți cu loialitatea și angajamentul pentru toa-
tă viața lor? Bineînțeles că nu! Poți face ceva pentru a-i ajuta să-și așeze
din nou la loc piesele încrederii spulberate.
Copiii au nevoie și merită o educație de cea mai înaltă calitate. Aceasta
include părinți care și-au rezolvat propriile probleme de ordin psihologic,
care au personalități mature, nu se folosesc de copil în vederea împlinirii
propriilor nevoi nevrotice, văd copilul ca o persoană în dezvoltare, consi-
deră că adultul este responsabil pentru și se ocupă de creșterea copilului,
iar pe ei înșiși se consideră adulți care fac ce este cel mai bine pentru
copil, chiar dacă, personal, nu le convine. După cum se poate observa,
majoritatea acestor lucruri afectează dezvoltarea încrederii unui copil.
Seriozitatea cu care tratezi procesul de refacere a încrederii va avea mari
rezultate într-un final.
Mai întâi, dacă simți că încă mai ai multe probleme nerezolvate cu
privire la divorț, că ești furios și răzbunător, că vrei să-l faci pe fostul tău
partener „să plătească”, evitând orice contact și transformându-i pe co-
pii în „mesageri”, te rog să mergi la consiliere. Meriți să treci peste aceste
probleme și să începi să ai o viață. Mai presus de toate, copiii tăi nu ar
trebui să plătească din punct de vedere psihologic pentru problemele tale
nerezolvate.
Copiii sunt copii. Au nevoie să simtă că cineva în care pot avea încredere
va avea grijă de ei. Chiar și adolescenții au această nevoie. Mulți copii se
îngrijorează că și părintele în custodia căruia au rămas va dispărea. Tu

ești adultul și ai grijă de copiii tăi. Ei nu sunt acolo ca să aibă grijă de tine.
Nu-i face pe copii parteneri în viața de adult. Ei nu ar trebui să fie con-
fidenții tăi sau urechea care să asculte toate problemele tale. Vor accepta
cu entuziasm sentimentul de a fi „adultul” cu care vorbește mama, dar
până la urmă, acest lucru le va amenința dezvoltarea normală. Găseș-
te un prieten adult în care poți avea încredere pentru a fi sfătuitorul și
confidentul tău. Lasă-ți copiii să fie copii. Pentru aceasta există copilăria
– pentru a fi un copil îngrijit de adulți. Asigură-te că ai grijă de copiii tăi.
Nu fi atât de implicat în propriile probleme, încât să uiți de nevoile lor.
Acest lucru va avea efecte pe termen lung în procesul de reconstruire a
încrederii.
Răspunde sincer și deschis întrebărilor despre divorț puse de copi-
lul tău. Spune adevărul cu blândețe. Nu intra în jocul acuzațiilor. Acesta
nu-i ajută niciodată pe copii să depășească sentimentele de respingere și
pierdere. Dacă te întreabă, asigură-i pe copii că nu a fost o decizie luată
în grabă. Explică-le ce ai făcut pentru a încerca să salvezi căsnicia. Subli-
niază mereu faptul că nu ei sunt vinovați pentru divorț. Fii cât de specific
poți cu privire la ce îi așteaptă – când se vor întâlni cu părintele care nu îi
are în custodie, cu rudele, unde vor locui, la ce școală vor merge etc.
Fă tot ce poți pentru a menține situația cât mai stabilă cu putință.
Într-o situație ideală, copiii ar locui în aceeași casă și ar merge la ace-
eași școală, dar acest lucru nu este întotdeauna posibil. Dacă trebuie să
vă mutați, asigură-te că copiii își iau lucrurile preferate cu ei. Aceasta le
oferă continuitate și un sentiment de siguranță. Anunță-i despre mutare
cu grijă, din timp, și încearcă să faci situația cât mai prietenoasă pentru
copil. Uneori e de ajutor ca noua locuință să fie în apropierea familiei ex-
tinse, care le poate oferi copiilor un sprijin suplimentar. Creează un cadru
cât mai stabil cu putință acasă – mese și ore de culcare regulate, haine
curate, curățenie în casă, disciplină constantă, ajutor la teme, interes față
de viața copilului.
Fă orice efort posibil pentru a fi demn de încredere. Ține-ți promisi-
unile. Fă ce ai spus că vei face. Fii punctual când iei copiii de la școală și
de la joacă. Asigură-te că copiii știu că se pot baza pe tine. Fii punctual
și responsabil în timpul vizitelor, dacă nu ești părintele custode. Concen-
trează-te asupra relației tale cu copiii când aceștia te vizitează. Pentru a-ți
ajuta copilul să-și recapete încrederea, amână întâlnirile până când viețile
copiilor tăi sunt stabilizate. O suită de întâlniri poate fi foarte derutan-
tă pentru copii. Chiar când copilul începe să se simtă confortabil cu un
bărbat, dispare și acesta. De asemenea, întâlnirile tale pot părea amenin-
țătoare pentru adolescenții care ies ei înșiși la întâlniri. Vor simți că sunt
într-o competiție cu tine. Aceasta nu ajută la reconstruirea încrederii.
Fă-i-L cunoscut copilului pe Dumnezeu, Părintele ceresc care niciodată
nu abandonează sau respinge. El nu va dispărea niciodată. El va fi întot-
deauna acolo pentru a alina și pentru a fi prieten pentru totdeauna. Îi
pot spune Lui secretele pe care nu îndrăznesc să le spună oricui altcuiva.
Copiii și adolescenții pot găsi o mare mângâiere într-o relație din ce în ce
mai strânsă cu Isus și Dumnezeu. Această relație va influența succesul în
ce privește recăpătarea încrederii și, în consecință, a loialității. Vor învăța
că se pot baza pe Dumnezeu. El este întotdeauna loial și devotat celor
mai bune interese ale lor. Dragostea Lui îi înconjoară întotdeauna.
Ziua Familiei: Deseori, școlile sărbătoresc „Ziua școlii”. De ce să
nu fie și o zi a familiei? Plănuiți o activitate interesantă pe care să o faceți
împreună, cu toată familia. Activitatea ar trebui să ducă familia de acasă.
Inventați pentru fiecare membru al familiei ceva năstrușnic de îmbrăcat
– cum ar fi o șapcă de baseball decorată. Copiii se vor gândi la lucruri
mai amuzante și mai năstrușnice decât tine. Lasă-i să le facă. Dacă alți
oameni vă pun întrebări cu privire la cum v-ați îmbrăcat, lasă-i pe copii
să le povestească despre Ziua Familiei. Creați o tradiție cu acest lucru.
Albumul foto de istorie a familiei: Lucrați împreună pentru a crea
albumul foto de istorie a familiei. Începeți cu arborele genealogic. E po-
sibil să fie nevoie de câteva telefoane pentru a afla informațiile necesare,
dar acest lucru le va da copiilor oportunitatea de a vorbi cu familia ex-
tinsă. Bunicii pot fi o sursă importantă de informare. Ar putea chiar să
trimită câteva notițe sau fotografii pentru album. Unele familii au tradiții
foarte puternice în ce privește ocupațiile, numele, cadrul religios și alte
aspecte ale vieții. Această activitate poate fi o extensie a activității despre
genealogia familiei propusă în capitolul 11.
Cercetarea „Biserica”: Învățați împreună cu toată familia despre

biserica voastră. Aflați care este istoria ei, care sunt tradițiile și convinge-
rile care o definesc. Informați-vă cu privire la pionierii timpurii ai bise-
ricii. Este această biserică o tradiție de familie sau o nouă afiliere? De ce
familia voastră și-a schimbat biserica? Aflați cum este organizată biserica
voastră din punct de vedere administrativ.
Cercetarea „Orașul”: Învățați împreună despre orașul sau județul
vostru. Aflați tot ce puteți despre fondarea orașului. Care îi sunt tradi-
țiile? Ce festivaluri sunt sărbătorite în fiecare an? Are cartiere etnice di-
ferite? Dacă locuiți într-un oraș mare precum Chicago, New York sau
Londra, va trebui poate să limitați cercetarea la o zonă specifică a orașu-
lui. Faceți ceva cu toată familia, pentru a înfrumuseța zona în care locuiți
– strângeți gunoiul, curățați graffitti, plantați flori sau copaci. Învață-i pe
copii să fie mândri și devotați orașului lor.
Loialitatea este cel mai sfânt bun al inimii umane. (Proverb latin)
Loialitatea este cel mai frumos compliment.
Nu voi vorbi pe nimeni de rău, ci voi spune tot binele pe care-l știu
despre oricine. (Ben Franklin)
Un singur om curajos este o majoritate. (Andrew Jackson)
Memoria este un șoim care nu poate fi ținut; loialitatea este un cuib de
vrabie care nu poate fi reparat. (Proverb turcesc)
Loialitatea valorează mai mult decât banii.
Credincioșia este soră cu dragostea.
Nu poți fugi cu iepurele și vâna cu câinii.
Șobolanii fug de pe o corabie care se scufundă.
Dumnezeu întotdeauna le dă ce are mai bun celor care Îl lasă pe El
să aleagă.
Dumnezeu nu ne întreabă care ne sunt abilitățile sau incapacitățile, ci
dacă suntem devotați.
Dacă nu trăiești un lucru, înseamnă că nu-l crezi.
LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL ÎN NATURĂ

Loialitatea și angajamentul se văd des în lumea naturală. Chiar dacă
animalele nu gândesc ca oamenii, ele demonstrează câteva trăsături uma-
ne în comportamentul lor. Ajută-i pe copii să vadă loialitatea și angaja-
mentul în natură.
Câinii: Câinii domestici sunt cunoscuți pentru loialitatea față de
stăpânii lor. Îi vor servi și îi vor proteja de orice i-ar putea amenința sau
răni. Îi salută nerăbdători după o perioadă de absență. Vor dormi lângă
scaunul stăpânului sau chiar pe pat, dacă li se permite. Dacă stăpânul e
trist, câinele se va apropia gudurându-se și va încerca să îl înveselească.
Câinii mai sunt cunoscuți și pentru faptul că pot călători distanțe foarte
lungi pentru a-și regăsi stăpânii după ce aceștia s-au mutat în altă parte
a țării. Motivul pentru care câinii sunt niște animale de companie atât de
îndrăgite este loialitatea.
Castorii: Castorul harnic este credincios pe viață partenerului său.
Ei își poartă de grijă unul celuilalt, cresc câte o familie în fiecare an și
sunt credincioși unul celuilalt pentru totdeauna. Sunt foarte multe alte
creaturi în lumea naturală care se împerechează pe viață.
Păsările-rinocer: Păsările-rinocer își construiesc cuiburi în scorbu-
rile copacilor pentru a-și depune ouăle în ele. Când perechea e pregătită
să clocească ouăle, masculul blochează intrarea în cuib pentru a-și prote-
ja partenera și ouăle. Lasă o gaură mică la intrare, pentru a-și hrăni par-
tenera. El muncește cu credincioșie pentru a o hrăni. De mai multe ori
pe zi, el vine și pleacă, aducându-i mâncare femelei care clocește. Această
muncă este grea. Până ies puii din ouă, el ajunge aproape un schelet, dar
și-a dovedit angajamentul față de familie.
LOIALITATEA ȘI ANGAJAMENTUL ÎN VIAȚA

DE ZI CU ZI
Experiențele zilnice ale copiilor tăi sunt cea mai bună cale de a-i
învăța loialitatea și angajamentul. Luptă împreună cu ei în experiențe-
le pe care le au, lasă-i să se gândească la ce au de făcut și fii un sprijin
pentru ei, în timp ce descoperă ei înșiși care sunt cerințele loialității și
angajamentului. Folosește ilustrațiile următoare ca experiențe de învățare

suplimentare.
Copilăria timpurie: Bătaia cu zăpadă
Pablo și Maia sunt părinții a doi băieței. Pablito are trei ani, iar Jor-
gito, doi ani. De obicei, duminica după-amiaza, au activități cu întreaga
familie. Într-o duminică, era foarte multă zăpadă, o zi perfectă pentru
joacă în zăpadă. Așa că întreaga familie s-a îmbrăcat gros și au plecat cu
mașina spre dunele formate pe lacul Michigan. Copiii erau atât de încân-
tați, încât abia așteptau să ajungă la dune. Când au ajuns, s-au hotărât să
se dea pe derdeluș.
Curând, băieții au decis că venise momentul pentru o bună bătaie
cu zăpadă. Pablito a decis să facă echipă cu tati, gândindu-se că tati e mai
mare și poate să arunce mai repede, în timp ce Jorgito a făcut echipă cu
mami. Pe la jumătatea jocului, Pablito a simțit că sunt pe cale să piardă,
așa că a strigat către mami, întrebând-o dacă poate veni în echipa ei.
Imediat, mami s-a oprit și i-a spus: „Pablito, ai ales la început să
fii într-o echipă cu tatăl tău, așa că trebuie să fii loial deciziei pe care ai
luat-o și echipei voastre, indiferent ce se întâmplă. Vezi, tati a luptat din
greu pentru că a fost loial echipei voastre.” Pablito a obiectat și a comen-
tat, dorindu-și în continuare să schimbe echipele. Nu a mai luptat, ci
doar a stat acolo, îmbufnat pentru o bucată de timp. Ce crezi că s-a în-
tâmplat până la urmă? A fost corect ca mami să-i spună lui Pablito că nu
poate schimba echipele? Care erau opțiunile lui Pablito?
Copilăria târzie: Noua școală
Tom era în clasa a V-a. Nu cunoștea pe nimeni la noua sa școală și
își dorea foarte mult să aibă prieteni. Se termina prima săptămână de
școală, iar el încă nu se simțea în largul lui. În lunea următoare, în tim-
pul pauzei, Bobby, un băiat popular din clasă, l-a abordat și a început
să vorbească cu el. Lui Tom nu-i venea să creadă că Bobby chiar vorbea
cu el, dar așa era. Până la sfârșitul pauzei, cei doi băieți au hotărât să se
întâlnească din nou în cantină.
Mai târziu în acea zi, la prânz, când cei doi s-au așezat să mănân-
ce, Bobby i-a arătat lui Tom un pachet de țigări pe care le ascunsese în
buzunar. Bobby l-a invitat pe Tom să fumeze câteva cu el, după școală,
într-un loc secret. Inima lui Tom a început să bată nebunește. Știa că
părinții săi i-au spus mereu că nu e bine să fumezi, dar își dorea cu dispe-
rare să se integreze. Ce ar fi spus Bobby dacă l-ar fi refuzat? Ar mai vorbi
cu el?
Oprește povestea aici și întreabă-i pe copii: Ce crezi că s-a întâmplat
mai departe? Ce ai face tu dacă ai fi în locul lui Tom? Care sunt opțiunile
lui Tom acum? Care ar fi rezultatele fiecăreia dintre acestea? După ce
discutați pe marginea acestor întrebări, continuă cu restul poveștii.
După câteva minute în care s-a luptat în sinea sa cu variantele pe
care le avea, i-a spus lui Bobby: „Îmi pare rău. Nu fumez.” Bobby, în
mod evident luat prin surprindere, nu a știut ce să spună. Într-un sfâr-
șit, a răspuns: „E-n regulă, Tom. Nici eu nu fumez. Motivul pentru care
te-am întrebat a fost că toată lumea se întreba dacă ai fuma doar ca să te
integrezi.”
„Serios?” a întrebat Tom, foarte surprins. „Da, încă îmi doresc să fim
prieteni.”
„Și eu”, a spus Bobby. Tom a fost bucuros că a rămas loial convinge-
rilor sale și lucrurilor pe care l-au învățat părinții săi.
Dar dacă povestea ar fi avut un final diferit? Cum s-ar mai fi putut
termina? Loialitatea are un preț?
Adolescența: Echipa preferată a Marciei
Marciei îi plăcea să susțină echipa de volei a școlii sale. Dintotdea-
una făcuse acest lucru. Când juca echipa ei, Marcia putea fi întotdeauna
văzută și auzită încurajându-i zgomotos și cu entuziasm. A făcut chiar
și postere și a scris versuri prin care-și elogia echipa și jucătorii preferați.
Apoi, într-o zi, Anita, verișoara Marciei, a venit să locuiască cu ei.
Anita era foarte bună la volei, așa că a început să o învețe pe Marcia câ-
teva dintre abilitățile ei. Au devenit foarte apropiate datorită timpului pe
care îl petreceau împreună.
Era totuși o mică problemă. Anita a mers la o școală rivală, unde
juca volei. Pe măsură ce se apropia campionatul, Marciei îi era tot mai
greu să rămână un fan loial echipei școlii sale. Era prinsă la mijloc, între
echipa școlii ei și echipa școlii Anitei, din cauza prieteniei cu Anita. Era
cu adevărat o problemă pentru ea, nu știa ce să facă. Oprește-te aici și dis-
cutați ce ar putea să facă Marcia. Ar trebui să rămână loială echipei școlii
ei? Cum rămâne cu prietenia ei cu Anita? Cum îi va afecta aceasta loiali-

tatea? Ce se va întâmpla dacă echipele ajung în aceeași ligă?
Continuă povestea. Până la urmă, Anita a ajutat-o amintindu-i Mar-
ciei că a fost un fan al echipei școlii ei înainte să se împrietenească cu ea.
Ar trebui să continue să susțină echipa școlii ei, pentru că era echipa ei
preferată. I-a spus Marciei că nu o deranja deloc, pentru că o înțelegea.
Dar dacă povestea ar fi avut un alt final? Dacă Anita ar fi amenințat-o
că nu-i mai e prietenă dacă nu susține echipa ei? E posibil să susții două
echipe, din motive diferite? Loialitatea cere să fii hotărât?
PRINCIPII DE LOIALITATE ȘI ANGAJAMENT

1. Asigură-te că copilul tău se simte iubit de familie.
2. Fii un model de loialitate și angajament și explică-ți comporta-
mentul.
3. Construiește loialitate față de familia ta.
4. Oferă-le copiilor ocazia să experimenteze loialitatea și angaja-
mentul.
5. Oferă ocazii în care să se gândească la ce înseamnă prietenia și
loialitatea.
6. Alege cu grijă angajamentele familiale și individuale.
7. Ajută-i pe copii să înțeleagă ce înseamnă loialitatea față de Dum-
nezeu.
8. Ajută-i pe copii să-și rezolve situațiile de conflict cu privire la
loialitate.
9. Ajută-i pe copii să înțeleagă că adevărata loialitate trebuie câș-
tigată.
10.Ajută fiecare copil să-și cultive un sentiment pozitiv de identita-
te și respect de sine.

10 Valori Crestine Pe Care Orice Copil Ar Trebui Sa Le Stie, de Donna J. Habenicht

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

10 Valori Crestine Pe Care Orice Copil Ar Trebui Sa Le Stie, de Donna J. Habenicht

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

VALORI

pe care orice copil

Traducere: Mădălina Teioșanu

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate

Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare:

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

I. Teioșanu, Mădălina (trad.)

lui Herald, Larry, Nancy,

Jeanette Johnson m-a ajutat să continui să scriu atunci când am vrut să

capitolelor, sunt prezentate sugestii de activități pentru familii, citate și

Creșterea unui copil seamănă mult cu dezvoltarea unui pom. De ce

în Psalmul 1 – nu e o sarcină ușoară într-o lume indiscutabil seculară.

de-ai lor. Și-a programat timpul de lucru în timpul după-amiezii și seara

Culoarea mea preferată: O persoană spune care e culoarea ei prefe-

preferată, lipind pe el imagini din reviste cu lucruri de acea culoare. Scrie

Responsabilitatea primordială a părinților nu este fericirea

PROTEJEAZĂ mintea copilului tău

FĂ O DIFERENȚĂ clară între bine și rău

DEZVOLTĂ respectul de sine și încrederea

OFERĂ ocazii de luare a deciziilor

ARATĂ-LE copiilor tăi cum să reziste presiunii de grup

rborele valorilor, după cum ai observat, începe și se termină cu

A Dumnezeu. Începând cu rădăcina, continuând cu trunchiul și

înzestrat cu rațiune. În proporție de 82%, cei intervievați întreținuseră

care au răspuns 7.000 de persoane. Pe primele zece locuri s-au situat

Ne-am supus... când am vrut să dominăm.

Cu cât Îl cunoaștem mai bine, cu atât vom deveni mai asemănători

carton. Ajută-i să scrie câteva dintre valorile lui Dumnezeu pe trunchi și

„Furtunile întăresc un pom; încercările întăresc un creștin.”

PRINCIPII CARE TE AJUTĂ ÎN ALEGEREA

PROTEJEAZĂ mintea copilului tău

FĂ O DIFERENȚĂ clară între bine și rău

DEZVOLTĂ respectul de sine și încrederea

OFERĂ ocazii de luare a deciziilor

ARATĂ-LE copiilor tăi cum să reziste presiunii de grup

le pe care le presupune calitatea de părinte vor da cu siguranță la ivea-

acel moment, ea are de făcut o alegere: să ocolească obstacolul sau să

Timpul petrecut împreună de către adulți și copii este esențial în

În ziua de azi se vorbește foarte mult despre petrecerea unui „timp

desfășurare, pentru ca ei să vadă modul în care gândești. Discutați și des-

PRINCIPII CARE TE AJUTĂ

Când trăim ceea ce spunem, le putem spune celorlalți

PROTEJEAZĂ mintea copilului tău

FĂ O DIFERENȚĂ clară între bine și rău

DEZVOLTĂ respectul de sine și încrederea

OFERĂ ocazii de luare a deciziilor

ARATĂ-LE copiilor tăi cum să reziste presiunii de grup

pina. Discutați despre întâlniri și alegerea prietenilor, de exemplu, cu

1. Concentrează-te asupra valorii. Fă un plan sistematic de preda-

Valoare Lună Zi specială

Valoare Lună Zi specială

Sau, în loc să alegi o valoare diferită în fiecare lună, te poți con-

foarte urâtă – aproape ca o sperietoare de ciori. Toți copiii o priveau in-

2. Folosește strategii. Predarea valorilor nu se aseamănă cu preda-

cum au luat deciziile dificile. Încearcă să afli ce gândesc copiii. Nu spune,

Mama decise repede că e momentul pentru o lecție despre pericolele

3. Ajută-i pe copii să se gândească la valori. Un factor important

Fără multe complicații. Doar idei simple, pe care ei să le poată înțelege.

E mai ușor să modelezi copii decât să repari adulți.

PRINCIPII CARE TE AJUTĂ

PROTEJEAZĂ mintea copilului tău

FĂ O DIFERENȚĂ clară între bine și rău

DEZVOLTĂ respectul de sine și încrederea