ELIAS, TOBIAS, FRIEDLANDER - Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor PDF

DR. MAURICE J.
ELIAS este profesor de psihologie

la Rutgers University ºi un expert recunoscut în
rezolvarea problemelor legate de copii ºi de edu-
caþie.
STEVEN E. TOBIAS, doctor în psihologie, director
al Centrului de dezvoltare a copilului ºi a fami-
liei din Morristown, New Jersey, este un expert
în probleme privind dezvoltarea copilului, apti-
tudinile sociale ºi tulburãrile de deficit de
atenþie/hiperactivitate.
DR. BRIAN S. FRIEDLANDER este creator de pro-
grame pe calculator ºi psiholog ºcolar în New
Jersey. Programele sale au fost de ajutor multor
elevi ºi educatori.
MAURICE J. ELIAS
STEVEN E. TOBIAS
BRIAN S. FRIEDLANDER
Inteligenþa emoþionalã
în educaþia copiilor
Ediþia a III-a
Cuvânt înainte de
DANIEL GOLEMAN
Traducere de
ANDREEA ROSEMARIE LUTIC
BUCUREªTI, 2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
ELIAS, MAURICE J.
Inteligenþa emoþionalã în educaþia copiilor /
Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander ;
trad.: Andreea Rosemarie Lutic. - Ed. a 3-a. - Bucureºti :
Curtea Veche Publishing, 2012
ISBN 978-973-669-834-7
I. Tobias, Steven E.
II. Friedlander, Brian S.
III. Lutic, Andreea Rosemarie (trad.)
159.922.7
Coperta: GRIFFON AND SWANS
MAURICE J. ELIAS, Ph.D., STEVEN E. TOBIAS, Psy. D.,

and BRIAN S. FRIEDLANDER, Ph. D.
Emotionally Intelligent Parenting
How to Raise a Self-Disciplined, Responsible, Socially Skilled Child
Copyright © 1999 by Maurice J. Elias, Steven E. Tobias and Brian S. Friedlander

All rights reserved.
This translation published by arrangement with Harmony Books,
a division of Random House, Inc.
© Curtea Veche Publishing, 2003, 2012

pentru prezenta versiune româneascã
ISBN 978-973-669-834-7
Copiilor mei, Sara Elizabeth ºi Samara Alexandra.
M-aþi învãþat foarte mult despre ce înseamnã sã fii pã-
rinte ºi mi-aþi îmbogãþit viaþa mai mult decât pot spune
în cuvinte.
MJE
Copiilor mei, Meg ºi Gillian, ºi generaþiei voastre.

Încerc sã-mi folosesc inteligenþa emoþionalã ºi sã-i învãþ
ºi pe alþii acest lucru, pentru ca lumea pe care o veþi moº-
teni, voi ºi semenii voºtri, sã fie sigurã, sã vã înþelegeþi
bine între voi ºi sã aveþi o viaþã împlinitã.
SET
Cu dragoste, în amintirea mamei mele, Marylin

Friedlander, care mi-a arãtat importanþa iubirii ne-
condiþionate, a familiei ºi a faptului de a învãþa. Chiar ºi
fãrã a mai fi lângã mine, continui sã-mi dai inspiraþie
cãtre noi culmi.
BSF
MULÞUMIRI
i mulþumesc familiei mele pentru cã s-a împãcat cu

Î dezordinea pe care activitatea mea literarã o creeazã
în viaþa noastrã, în camera noastrã de zi ºi în sufrageria
noastrã. Soþia mea, Ellen, este partenerul meu în creºte-
rea copiilor ºi în toate celelalte activitãþi de peste 348 de
luni, iar sprijinul ei neobosit mã ajutã sã merg înainte.
De asemenea, vreau sã le mulþumesc colegilor mei de la
Asociaþia pentru Progresul Învãþãmântului Social ºi
Emoþional, cu care lucrez în continuare pentru a aplica
principiile inteligenþei emoþionale în domeniul educaþiei;
membrilor harnici ºi dedicaþi ai Secþiei de Rezolvare a
Problemelor Sociale de la UMDNJ; extraordinarilor pro-
fesori de inteligenþã emoþionalã de la renumitele ºcoli
Highland Park, Piscataway, Berkeley Heights ºi Cape
May Courthouse din New Jersey; Institutului Copiilor
din Verona, New Jersey ºi Kiryat Ono din districtul ºcolar
metropolitan din Tel Aviv; studenþilor ºi absolvenþilor
de la Rutgers, unde am avut privilegiul sã predau ºi sã
acord asistenþã în ultimele douã decenii; ºi celor patru
colegi întru totul deosebiþi, cu care sper sã-mi continui
colaborarea multã vreme de acum încolo: Ed Dunkelblau,
Tom Schuyler, Linda Bruene-Butler ºi Bernie Novick.
Îmi sunt prieteni pe viaþã, iar implicarea lor în ceea ce
priveºte copiii ºi crearea unor relaþii sincere ºi profunde
cu oamenii mi-a propus standarde pe care mã strãdu-
iesc continuu sã le respect.
MJE
8 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ ÎN EDUCAÞIA COPIILOR
Aº vrea sã le mulþumesc tuturor profesorilor mei

pentru cã au fãcut posibilã scrierea acestei cãrþi. Înce-
pând cu dra Pazulli de la grãdiniþã ºi pânã la dr. Marvin
Bram de la colegiu, incluzându-i pe toþi profesorii care
m-au stimulat ºi m-au îndrãgit, vreau sã-mi exprim
recunoºtinþa faþã de contribuþia lor la dezvoltarea mea
personalã ºi profesionalã. Soþia mea, Carol, a fost pro-
fesorul, suporterul ºi prietenul care m-a încurajat sã-mi
îndeplinesc scopurile. O apreciez cu adevãrat. Alãturi
de profesorii mei, aº dori sã-i menþionez ºi pe pãrinþii
mei, pe Ruth Zitt, Hersch Zitt ºi George Tobias, care m-au
învãþat despre idealuri ºi rezolvarea problemelor; pe
sora mea, Susan, care îmi este prietenã; pe colegii mei,
de la care am avut de învãþat atât pe plan profesional,
cât ºi personal; ºi pe pacienþii mei care, pe lângã faptul
cã mi-au acordat încredere, mi-au oferit tot timpul idei
noi ºi m-au învãþat ce înseamnã compasiunea.
SET
Pe parcursul nenumãratelor ore pe care le-am petre-

cut lucrând la acest proiect ºi la multe altele, soþia mea,
Helene, a fost un izvor nesecat de sprijin ºi de încura-
jare. Fãrã ea, aceste proiecte mi s-ar fi pãrut irealizabile.
De asemenea, aº vrea sã-i mulþumesc fiicei mele,
Chelsea, care mi-a oferit o paletã bogatã de experienþe
pãrinteºti. Aº dori sã-i mulþumesc ºi tatãlui meu, Robert
Friedlander, care mi-a oferit întotdeauna un model ºi
un fundament solid referitor la inteligenþa emoþionalã
în creºterea copiilor. Socrilor mei, Hyman ºi Ruth
Gorelick, le aduc multe mulþumiri pentru dragostea ºi
sprijinul lor. De asemenea, le mulþumesc cumnatului
meu, Victor, ºi cumnatei mele, Kathie, pentru entuzias-
mul de care au dat dovadã. Aº vrea sã le mai mulþu-
mesc fratelui meu, Devin, ºi soþiei lui, Sara, surorii
MULÞUMIRI 9
mele, Susan, ºi soþului ei, David, precum ºi familiilor
lor, pentru sprijinul, încurajarea ºi încrederea pe care
mi-au acordat-o.
BSF
Avem mulþi colegi, prieteni ºi rude ale cãror sprijin ºi

inspiraþie ne-au permis sã ducem aceastã muncã la bun
sfârºit. Printre ei, vrem sã-i mulþumim în mod special
lui Dan Goleman, ale cãrui extraordinare viziuni ºi apti-
tudini de comunicare au deschis drumul cãtre lumea
inteligenþei emoþionale ºi sociale pentru milioane de
oameni din întreaga lume ºi care ne-a sprijinit în încer-
carea de a pune munca noastrã la dispoziþia pãrinþilor.
De asemenea, aducem mulþumiri unui grup special de
colegi de la Centrul de Psihologie Aplicatã al ªcolii de
Psihologie Aplicatã ºi Profesionalã de la Rutgers
University. Dr. Lew Gantwerk ºi Diane Crino ne-au dat
posibilitatea sã organizãm ateliere ºi alte tipuri de în-
truniri care ne-au permis sã ne perfecþionãm mesajul ºi
sã consolidãm înþelegerea. Ne aºteptãm sã continuãm
colaborarea cu ei pe termen lung. De asemenea, vrem
sã-i mulþumim agentului nostru literar, Denise Marcil,
pentru încrederea pe care a avut-o în noi, pentru rãb-
darea, creativitatea ºi energia ei. Ne-a învãþat o mulþime
de lucruri despre ce înseamnã sã fii autor. Mulþumiri ºi
tuturor asistenþilor Denisei, care ne-au ajutat sã
rezolvãm numeroase chestiuni legate de logisticã. În
fine, îi mulþumim lui Peter Guzzardi, editor-ºef la
Harmony Books, care iubeºte cu adevãrat copiii, vrea
sã-i ajute sã se descurce în aceste vremuri dificile ºi ºtie
atâtea lucruri despre ce înseamnã sã scrii. Peter ne-a
ajutat sã colaborãm cu un grup de profesioniºti de la
Harmony, extraordinar de talentaþi, la editare, marke-
ting ºi vânzãri, atât în Statele Unite, cât ºi în strãinãtate.
Fãrã aceastã echipã, cartea noastrã n-ar fi avut o influ-

enþã atât de puternicã asupra atâtor pãrinþi ºi educatori.
ªi acesta este scopul nostru — sã-i ajutãm pe cei ce se
ocupã de educaþia copiilor sã foloseascã inteligenþa
emoþionalã.
Viaþa de familie este prima ºcoalã a emoþiilor. În acest
creuzet intim, învãþãm sã recunoaºtem atât emoþiile
proprii, cât ºi reacþiile celorlalþi la emoþiile noastre; cum
sã gândim aceste emoþii ºi cum sã ne alegem reacþiile;
cum sã citim ºi sã ne exprimãm speranþele ºi temerile.
Aceastã ºcoalã emoþionalã nu înseamnã doar ceea ce le
spun pãrinþii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei; ea
presupune, de asemenea, modelele oferite de pãrinþi în
ce priveºte felul de a-ºi trata propriile emoþii ºi pe cele
care apar în relaþia soþ–soþie.
DANIEL GOLEMAN
CUVÂNT ÎNAINTE
de Daniel Goleman
Pãrinþii n-au avut niciodatã atâta nevoie ca în

prezent de învãþãturi cum sunt cele din aceastã carte.
Ca pãrinte, mã tulburã în mod deosebit rezultatele
unui studiu realizat la nivelul întregii naþiuni, în care un
grup de copii americani, între 7 ºi 14 ani, a fost evaluat
de pãrinþi ºi profesori — adulþi care îi cunoºteau bine.
Realizat pentru prima oarã la mijlocul anilor ’70 ºi reluat
pe un grup similar la finalul anilor ’80, studiul a dez-
vãluit cã, în medie, valoarea indicatorilor de bazã ai
inteligenþei emoþionale a copiilor din America a scãzut
îngrijorãtor.
Au devenit mai impulsivi ºi mai neascultãtori, mai
îngrijoraþi ºi mai temãtori, mai singuri ºi mai triºti, mai
iritabili ºi mai violenþi. Pe scurt, nivelul a 42 de asemenea
indicatori a scãzut ºi niciunul nu a cunoscut îmbunãtã-
þiri. Totodatã, în aceastã perioadã, rata violenþei, a si-
nuciderilor ºi a violurilor, în rândul adolescenþilor, a
înregistrat un salt uriaº. Cel mai înfricoºãtor mi se pare
numãrul în creºtere al crimelor sãvârºite cu arme de foc,
care au loc în ºcolile noastre.
Care este motivul acestei degradãri a calitãþilor esen-
þiale ale caracterului? Dupã pãrerea mea, copiii sunt
prada uºoarã a douã forþe care se dezlãnþuie în prezent
pe scena lumii — una economicã ºi cealaltã tehnologicã.
Escaladarea concurenþei globale presupune faptul cã

generaþia actualã de pãrinþi este nevoitã sã munceascã
mai mult ºi mai din greu decât generaþia anterioarã
pentru a-ºi menþine un standard de viaþã decent; nu
vreau sã spun cã ne iubim copiii mai puþin, ci cã avem
mai puþin timp liber pe care sã ni-l petrecem alãturi de
ei decât au avut pãrinþii noºtri pentru noi.
În acelaºi timp, mobilitatea crescândã a familiilor
aduce cu sine faptul cã tot mai puþini oameni au rude în
apropiere, care sã le preia, parþial, îndatoririle. Foarte
multe familii trãiesc în cartiere în care le este teamã sã-ºi
lase copiii mai mici sã se joace pe-afarã nesupravegheaþi
— ca sã nu mai vorbim despre vizitele la vecini.
În ceea ce priveºte aspectul tehnologic, tineretul
lumii trece printr-o experienþã fãrã precedent: mai mult
ca oricând în istoria omenirii, copiii îºi petrec
numeroase ore din viaþã cu ochii lipiþi de ecranul unui
monitor. Ei preferã sã cadã în mrejele unui CD-ROM
educaþional sau sã vizioneze emisiuni televizate, a cãror
calitate este de multe ori îndoielnicã, decât sã se joace
cu alþi copii.
Pânã la ora actualã, trãsãturile de bazã ale inteli-
genþei emoþionale s-au transmis firesc de la o generaþie
la alta — în jocurile cu alþi copii, de la pãrinþi, de la
rude, de la vecini. Copilãria s-a schimbat: în prezent
copiii nu mai au acces în mod firesc la aceste învãþãturi
care ne-au însoþit de-a lungul evoluþiei noastre.
Iar aceasta ne sugereazã nouã, pãrinþilor, sã facem
tot ce ne stã în putinþã ca sã-i ajutãm pe copiii noºtri
sã-ºi însuºeascã aceste aptitudini fundamentale de
viaþã. În acest domeniu, suntem principalii dascãli ai
copiilor noºtri. Aceste lecþii se învaþã în relaþiile de
fiecare zi dintre pãrinte ºi copil. Cartea de faþã se referã
tocmai la aceste relaþii. Se vorbeºte despre felul în care
CUVÂNT ÎNAINTE 15
pãrinþii pot folosi o metodã foarte eficientã, numitã
„Pãstreazã-þi calmul“, atunci când sunt supãraþi, precum
ºi pentru a-i ajuta pe copii sã-ºi domoleascã furia. Se
vorbeºte despre importanþa faptului de a înþelege ºi a
respecta simþãmintele membrilor familiei în aceste
vremuri agitate, oferindu-se numeroase idei pentru a
reduce stresul activitãþilor casnice ºi pentru a mãri
timpul pe care pãrinþii ºi copiii îl petrec împreunã dis-
trându-se. Un aspect al acestei lucrãri care îi va ajuta pe
mulþi pãrinþi îl reprezintã sfaturile din ultimul capitol
— idei practice, cu aplicare rapidã, pentru a rezolva
într-o manierã inteligentã (din punct de vedere
emoþional) problemele care apar — încã de la ivirea
zorilor; ºi unde mai pui cã uneori problemele nu iau
sfârºit nici atunci când trebuie sã mergem la culcare,
lucru valabil atât pentru preºcolari, cât ºi pentru
adolescenþi.
Aº vrea sã adaug cã am lucrat cu Maurice Elias ºi pot
sã spun cã este o sursã competentã de sfaturi pentru
pãrinþi.
Puteþi fi siguri cã sfaturile doctorului Spock pentru
pãrinþi sunt adevãrate: „ªtiþi mai mult decât credeþi“
despre ceea ce înseamnã a fi pãrinte. Dar orice pãrinte
— ºi orice copil — va avea de câºtigat punând în
aplicare poveþele sãnãtoase, deosebit de utile ºi bine
verificate în practicã, prezentate în lucrarea de faþã.
Cred cã doctorul Spock ar fi apreciat aceastã carte. Eu,
unul, o apreciez.
1
REGULA DE AUR DE 24 DE CARATE:
DE CE ESTE IMPORTANT SÃ-I ÎNVÃÞÃM
PE COPII AUTODISCIPLINA,
RESPONSABILITATEA
ªI SÃNÃTATEA EMOÞIONALÃ
ª tiþi care este Regula de aur? O cunosc mulþi oameni.

De obicei, o auzim sub urmãtoarea formã: „Poartã-te
cu alþii aºa cum ai vrea sã se poarte ei cu tine.“ Noi o
numim „Regula de aur de 14 carate“. De ce? Pentru cã
existã o regulã mai bunã, care reflectã ceea ce noi
numim educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã:
Poartã-te cu copiii tãi aºa cum þi-ai dori

sã se poarte alþii cu ei
Þinem foarte mult ca oamenii sã ne respecte copiii, sã
le vorbeascã, în general, cu amabilitate ºi consideraþie ºi
sã nu le facã rãu din punct de vedere fizic. Cum aþi
reacþionat atunci când cineva a manifestat, într-un fel
sau altul, lipsã de respect faþã de copilul dvs.? Poate a
fost vorba despre un profesor, despre o persoanã dintr-un
magazin sau despre pãrintele altui copil. Suntem siguri
cã aþi fost supãrat ºi, printre altele, i-aþi întrebat ce au
gândit ºi cum au îndrãznit sã facã aºa ceva. Dar o clipã
de reflecþie onestã poate sã scoatã la ivealã momente în
care le-am spus ºi le-am fãcut chiar noi copiilor noºtri
niºte lucruri pentru care, dacã altcineva le-ar fi fãcut, am
fi vrut sã fie cercetat ºi bãgat la puºcãrie.
Diferenþa dintre Regula de aur de 14 carate ºi Regula
de aur de 24 de carate este educaþia bazatã pe inteligenþa
emoþionalã. Regula de aur de 24 de carate ne cere sã ne

cunoaºtem bine sentimentele, sã privim lucrurile din
perspectiva copiilor noºtri, sã ne controlãm propriile
impulsuri, sã ne supraveghem cu atenþie ca pãrinþi, sã
muncim în mod susþinut pentru a deveni mai buni în
aceastã „meserie“ ºi sã ne folosim aptitudinile sociale
pentru a ne transpune ideile în practicã.
În prezent, Regula de aur de 14 carate nu este sufi-
cient de puternicã pentru a servi drept ghid pentru
pãrinþi. Vremurile s-au schimbat. Viaþa este agitatã,
complicatã, incitantã, provocatoare ºi extenuantã. Infor-
maþiile ne copleºesc. A sosit momentul sã folosim o
nouã Regulã de aur. N-am mai avut una de pe vremea
lui Benjamin Spock ºi Haim Ginott — ºi asta a fost în
urmã cu mai bine de trei decenii. Este nevoie de o nouã
pildã, potrivitã pentru un nou secol ºi un nou mileniu:
educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã.
Ce poate face educaþia bazatã pe inteligenþa emoþio-
nalã pentru cãminul dvs.? În primul rând, vã va oferi
mai multã pace ºi mai puþin stres. Este o metodã de a ne
regãsi simþul echilibrului atunci când îngrijorarea ne
copleºeºte, copiii încep sã se batã, cooperarea se
transformã în conflict, adolescenþii se revoltã, iar
membrii familiei nu ºtiu ce sã facã mai întâi. O oarecare
dozã de stres poate sã ne motiveze, dar prea mult stres ne
împiedicã sã fim în forma cea mai bunã. Pentru oamenii
cuprinºi de nervozitate, este foarte greu sã facã ceea ce
ºtiu cã este bine în condiþii normale.
Este un moment dificil pentru a fi

pãrinte — sau copil
Trãim vremuri în care rolul de pãrinte ne solicitã
foarte mult. Poate singurul lucru mai dificil decât acesta
REGULA DE AUR DE 24 DE CARATE 19
este sã fii copil. Copiii n-au fost niciodatã supuºi atâtor
influenþe ºi atâtor surse de distragere. Într-un interviu
din 1997, James Comer — profesor de psihiatrie infan-
tilã la Centrul Yale de studii pentru copii, autorul cãrþilor
School Power ºi Waiting for a Miracle: Schools Can’t Solve
Our Problems, But We Can ºi totodatã un lider în
rezolvarea problemelor tinerilor, în special ale celor din
centrele urbane — a subliniat faptul cã niciodatã în
istoria omenirii copiii nu s-au confruntat direct cu
atâtea informaþii, nefiltrate de adulþii care le poartã de
grijã. Uri Bronfenbrenner, specialist în dezvoltarea
copilului la Universitatea Cornell, a remarcat cã trãim
într-o erã a activitãþii frenetice; ne facem tot timpul
planuri cum sã-i îndrumãm pe copiii noºtri, în aºa fel
încât sã fie mereu primii, cum sã facem tot ce avem de
fãcut, alergând dintr-o parte în alta ºi întrebându-ne dacã
o vom scoate la capãt cu aranjamentele noastre. Puneþi
toate acestea la un loc ºi o sã vedeþi care este situaþia
pãrinþilor: tot atât calm ºi aceeaºi ordine ca într-un stor-
cãtor de fructe aflat în funcþiune.
Suntem inundaþi de un ºuvoi de pãreri referitor la
creºterea copiilor. ªi aproape fiecare idee nouã este
clonatã, de obicei fãrã autenticitate ºi vreo speranþã de a
îndeplini promisiunile fãcute. Stresul nu dã semne cã ar
scãdea. Pãrinþii nu mai ºtiu încotro s-o apuce. Însã nu
trebuie sã pierdem din vedere faptul cã elementele
fundamentale ale biologiei omeneºti, ale creºterii
copiilor ºi ale relaþiilor dintre pãrinþi ºi copiii nu s-au
schimbat. Bestsellerul internaþional scris de Daniel
Goleman, Inteligenþa emoþionalã*, subliniazã faptul cã
am neglijat biologia simþãmintelor noastre, ca adulþi ºi
pãrinþi, ºi am neglijat rolul pe care-l au sentimentele în
* Cartea apãrutã la ed. Curtea Veche, 2001 (n. red.)

dezvoltarea sãnãtoasã a copiilor noºtri. Iar astãzi plãtim

preþul, ca familii ºi ca societate, datã fiind creºterea vio-
lenþei ºi a lipsei de respect. Plãtim acest preþ atunci când
vedem cum adolescenþi în aparenþã sensibili devin
pãrinþi, iar apoi încearcã sã scape de nou-nãscuþi ca ºi
cum ar fi niºte cumpãrãturi nedorite de la supermarket.
Plãtim preþul atunci când punem accent pe intelectul
studenþilor, dar uitãm de inimile lor. ªi, bineînþeles, preþul
îl plãtesc ºi copiii noºtri, deoarece nefericirea ºi tul-
burãrile lor de comportament sunt în continuã creºtere.
Sã folosim inteligenþa emoþionalã

în munca noastrã de pãrinþi
Aceastã carte vã cãlãuzeºte mai departe pe drumul
pe care aþi pornit citind cartea lui Daniel Goleman. În
paginile ei, încercãm sã-i ajutãm pe pãrinþi sã înþeleagã
de ce inteligenþa emoþionalã este atât de importantã în
activitãþile zilnice legate de creºterea copiilor ºi în resta-
bilirea pãcii ºi a armoniei cãminului. Facem asta în
cunoºtinþã de cauzã, pentru cã am lucrat cu Daniel
Goleman. De fapt, teoria inteligenþei emoþionale se ba-
zeazã pe decenii de cercetãri ºi de practicã profesionalã,
inclusiv a noastrã. În plus, ca pãrinþi, înþelegem prin ce
trec pãrinþii. ªtim cã educaþia bazatã pe inteligenþa
emoþionalã trebuie sã þinã cont de presiunile la care
sunt supuºi pãrinþii în fiecare zi ºi sã le ofere un mod de
rezolvare realist. Timpul pãrinþilor este extrem de
preþios; nu-ºi pot permite sã-ºi piardã vremea ºi energia
emoþionalã în harababura casnicã, în relaþii proaste cu
copiii lor sau cu alþi copii scãpaþi de sub control ºi lipsiþi
de responsabilitate, autodisciplinã ºi de capacitatea de a
separa ceea ce este cu adevãrat în interesul lor de valo-
rile promovate ºi impuse de colegii lor ºi de mass-media.
Educaþia bazatã pe inteligenþã emoþionalã foloseºte
tehnici specifice, simple, dar importante, care pot con-
tribui din plin la pacea ºi la armonia familiei. Toate
aceste metode reprezintã rodul eforturilor depuse de
autori ºi au implicat pãrinþi, familii ºi ºcoli. Ideea de
bazã este ca pãrinþii sã lucreze cu propriile emoþii ºi cu
emoþiile copiilor în mod inteligent, constructiv, pozitiv
ºi creativ, respectând realitãþile biologice ºi rolul
sentimentelor în natura omeneascã. Forþa metodei
constã în practicarea unor schimbãri mãrunte, repetate zi
dupã zi, în relaþiile cu copiii noºtri. Educaþia bazatã pe
inteligenþã emoþionalã este, deopotrivã, o nouã para-
digmã pentru creºterea copiilor ºi o abordare realistã ºi
practicã a acestui lucru. Iar un aspect major al acesteia
este de a înlãtura mãcar o micã parte din stres ºi de a
aduce mai multã bucurie în familiile noastre ºi în
relaþiile cu copiii noºtri.
Nu vorbim despre pãrinþi rãi

sau copii rãi
Unii copii au din naºtere un temperament deosebit
de dificil, iar alþii par sã dobândeascã un asemenea
temperament în urma unor experienþe dureroase de
viaþã. Este important sã reþinem cã ei nu vor sã fie rãi.
Un copil rãu nu este fericit, indiferent cum ar putea
pãrea în ochii pãrinþilor ºi ai celorlalþi. Un copil care nu
se poartã cum trebuie încearcã, deºi fãrã succes, sã-ºi
însuºeascã un mod de a trãi în aceastã lume — care
înseamnã, de fapt, a învãþa autodisciplina, responsabi-
litatea, inteligenþa socialã ºi emoþionalã.
În aceastã carte nu vorbim despre pãrinþi „rãi“ sau

copii „rãi“ ºi nici nu vã sugerãm cã trebuie sã vã simþiþi
vinovat pentru cã nu sunteþi un pãrinte bun ori sã daþi
vina pe partenerul de viaþã, pe societate sau pe copil.
Intenþia noastrã este sã vã învãþãm cum sã dobândiþi
aptitudini concrete. E foarte interesant sã înveþi lucruri
noi în acest domeniu ºi sã-i dezvolþi copilului tãu noi
aptitudini emoþionale ºi sociale — deprinderile inteli-
genþei emoþionale — pentru cã aceasta poate îmbunãtãþi
atmosfera din cãminul dvs., iar copilul va fi mai bine
pregãtit pentru viaþã. Dar, deºi nu dãm vina pe nimeni,
considerãm cã responsabilitatea trebuie sã cadã pe
umerii pãrinþilor. A fi pãrinte înseamnã sã-þi asumi rolul
de lider al casei, sã-i ajuþi pe copii sã-ºi dezvolte
inteligenþa emoþionalã. Numai de pãrinþi depinde sã
foloseascã ei înºiºi ºi sã-i înveþe pe copiii lor iscusinþa
care le permite sã atingã þelurile pe care le-au stabilit
pãrinþii.
Vã recunoaºteþi?
Pentru a examina felul în care putem avea o viaþã de
familie mai armonioasã ºi mai beneficã pentru copiii
noºtri, am dori sã aruncaþi o privire asupra urmãtoa-
relor evenimente obiºnuite din familie, ca sã vedeþi dacã
vi se par cunoscute:
1. Copilul dvs. preºcolar trebuie sã se îmbrace, dar
atenþia lui este atrasã de jucãriile din camerã, de norii
de pe cer, de absolut orice, iar dumneavoastrã trebuie sã
ajungeþi la timp la serviciu.
2. Copilul dvs. din ºcoala primarã se întoarce acasã
la ora 3 dupã-amiazã. Cursul de sport începe la ora 3:30.
Dar, în anumite zile, la ora 4 începe cursul de religie. ªi
mai este ºi proiectul acela care trebuie fãcut împreunã
cu alþi doi copii. Copilul nu-ºi mai aduce aminte când
trebuie sã aibã loc toate aceste lucruri. Este joi, ora 4
dupã-amiazã, ºi dvs. nu prea ºtiþi unde trebuie sã
mergeþi mai întâi, când trebuie sã ajungeþi acolo ºi cine
o sã conducã maºina.
3. Fiica dvs. se pregãteºte sã meargã la petrecerea
colegilor din clasa a ºaptea. Dar i-aþi spus ca mai întâi
sã-ºi facã ordine în camerã, sã-ºi punã toate lucrurile la
loc ºi sã-ºi facã lecþiile. Deºi v-a asigurat cã a terminat
totul, vã daþi seama cã e departe de a fi aºa cum spune
ea ºi cã nu se mai poate face mare lucru în timpul
rãmas. Transportul a fost deja aranjat, dvs. aveþi planuri
pentru disearã, iar ea s-a îmbrãcat ºi, chipurile, este
gata, dar încã mai vorbeºte la telefon. Nu ºtiþi ce sã
faceþi ºi simþiþi urgent nevoia sã vã aºezaþi.
4. Ah, liceul! La ora 7 dimineaþa are loc o întâlnire a
asociaþiei de elevi. Dupã terminarea cursurilor, repetiþie
la cor, apoi o întrunire de grup pentru o ºedinþã de
laborator. Iar seara, sunteþi informat cã un grup de copii
trebuie sã meargã în oraº sã cumpere ceva pentru o
ocazie care s-a ivit pe nepusã masã, dar situaþia v-a fost
relatatã atât de repede, încât nu mai sunteþi sigur
despre ce e vorba. Nu ºtiþi cine o sã conducã — poate
dvs., poate copilul dvs. sau unul dintre prietenii lui.
Aduceþi vorba despre o compunere la englezã, care
parcã trebuia predatã a doua zi, ºi rãspunsul este: „A,
da, nu-þi face griji, o s-o fac.“ Tocmai când începeþi sã
simþiþi cã vã cuprinde disperarea, copilul dvs. spune:
„ªi îmi trebuie niºte bani, bine?“
5. Trãiþi într-un cartier primejdios. Seara, târziu, se
aud focuri de armã ºi pe strãzi se învârtesc mulþi oameni
care nu prea au ce cãuta pe-acolo. Faceþi tot ce vã stã în
putinþã ca sã vã descurcaþi, dar nu e deloc uºor. Copiii
dvs. vor sã iasã la plimbare; dvs. vreþi sã fiþi sigur cã îºi

vor face temele — ºi, apoi, aveþi nevoie de ajutor pentru
copiii mai mici. „Dar, mami, toþi ceilalþi copii ies afarã.
Ei nu trebuie sã-ºi facã temele sau sã stea acasã sã ajute.
Nu e drept!“ Sunteþi cuprins de valuri de vinovãþie;
empatia dvs. e pe picior de rãzboi cu ceea ce v-aþi
gândit cã este bine pentru copilul dvs.
Care este rolul pãrinþilor pe acest pãmânt? Sã-i înveþe,

sã-i sfãtuiascã ºi sã-i îndrume pe copii? Copiii se pare cã
nu prea îºi mai doresc acest tip de îndrumare, iar unii se
revoltã fãþiº. Poate cã nu trebuie decât sã-i hrãneºti, sã-i
îmbraci, sã-i conduci unde vor ei, sã le alcãtuieºti
programul, sã le cumperi tot felul de lucruri ºi, din când
în când, sã le reaminteºti care le sunt reponsabilitãþile.
Se pare cã pãrinþii îºi petrec foarte mult timp cu astfel
de lucruri, dar probabil cã nu ele reprezintã rolul nostru
în aceastã lume. Atunci care este? Sã ne facem griji! Când
ne facem foarte multe griji, mai ales atunci când nu
ne-am lãmurit propriile simþãminte complicate, legate
de tot ce se petrece în viaþa noastrã ºi în viaþa copiilor
noºtri, probabil cã vom folosi „cuvinte de îngrijorare“.
Din nefericire, aceste cuvinte, deºi sunt spuse cu bune
intenþii, deseori conduc la ºi mai multã confuzie ºi la
tulburãri emoþionale. Iatã câteva exemple de „cuvinte
de îngrijorare“:
1. „De câte ori þi-am spus sã te îmbraci înainte de a te
juca sau atunci când te uiþi pe fereastrã? ªtii cât timp
pierzi în felul ãsta?“
2. „Nu mai þii minte cã te-am rugat sã pui afiºe pe
frigider ºi sã notezi tot ce ai de fãcut? De câte ori trebuie
sã-þi spun, ca sã mã asculþi?“
3. „N-o sã ajungi niciodatã nicãieri dacã mã minþi ºi
nu-þi faci ordine în camera aia care o sã ajungã ca un
grajd. Cum o sã te descurci la facultate, când o sã fii
departe de casã?“
4. „De-asta are acum probleme fratele tãu — prea
multe plimbãri, mereu la telefon. Niciodatã nu a învãþat
suficient.“
5. „Când eram de vârsta ta, eram în stare sã-mi fac
lecþiile, sã am o slujbã ºi sã mai ajut ºi la treburile casei.
Nu-mi pierdeam niciodatã vremea afarã, cu prietenii.“
Suntem susþinãtori înfocaþi ai îngrijorãrii pãrinteºti ºi

avem obiceiul sã ne facem multe gânduri. Oricât de
mult ne-ar consuma aceastã îngrijorare, este nevoie de
ceva mai mult. Imaginaþi-vã cum ar fi dacã, în loc sã ne
asigurãm cã copiii noºtri ºi-au însuºit niºte cunoºtinþe
de bazã la ºcoalã ºi niºte obiceuri solide în ceea ce
priveºte sãnãtatea, pur ºi simplu ne-am fi fãcut griji în
legãturã cu aceste lucruri, fãrã sã întreprindem nimic
altceva. În jurul nostru ar fi o sumedenie de copii ne-
educaþi ºi murdari! Nu suntem atât de cruzi ºi lipsiþi de
inimã, încât sã le cerem pãrinþilor sã renunþe la îngri-
jorare; ar fi ca ºi cum i-am cere unui copil sã renunþe la
un colac de salvare. Cu toate acestea, ca sã ne pregãtim
copiii pentru viitor, trebuie sã-i ajutãm sã-ºi dezvolte o
imagine de sine pozitivã ºi puternicã, sentimentul de
încredere în sine ºi (ceea ce le lipseºte adesea)
autodisciplina, aptitudini sociale ºi emoþionale ºi simþul
responsabilitãþii.
Pentru toate acestea, este nevoie de un cãmin în care
preocuparea ºi respectul faþã de sentimentele celorlalþi
sã fie preþuite ºi în care aceste valori sã fie susþinute.
Lucrurile pe care le spunem când nu ne folosim prea
bine inteligenþa emoþionalã îi fac pe copii sã se întrebe
dacã îi respectãm într-adevãr ºi dacã sentimentele lor

înseamnã ceva pentru noi. Iatã o scurtã listã cu ceea ce
se petrece, probabil, în mintea lor în situaþiile pe care
le-am descris mai înainte:
1. „Timpul este relativ, lucru pe care Einstein ºi alþii
l-au confirmat. Aºa cã a spune cã «îmi pierd» timpul
presupune cã timpul este o entitate fixã, un lucru
tangibil, cu anumiþi parametri de funcþionare. Cred cã
pãrerea ta nu are nici o bazã ºtiinþificã — nici mãcar
culturalã — aºa cã am decis sã mã îmbrac încet sau
chiar deloc. Mã îmbrac, deci exist.“
2. „Pe baza experienþei din trecut, aº estima cã tre-
buie sã-mi spui un lucru în medie de 4,5 ori ca sã existe
50% ºanse sã mi-l reamintesc; cred cã între douã ºi
ºapte-opt repetiþii sunt suficiente. Numãrul descreºte
dacã foloseºti notiþe ºi, la vârsta mea, rãspund destul de
bine ºi la stimulente tangibile, cum ar fi o gustare, o
carte, niºte poze cu baseball sau ceva de genul ãsta. Fii
creativ! ªtii, nu suntem toþi binecuvântaþi cu o memorie
verbalã extraordinarã.“
3. „Dacã n-o sã ajung niciodatã nicãieri, atunci chiar
cã n-are niciun sens sã-þi faci griji în legãturã cu munca
sau camera mea. Mulþumesc! Mã simþeam prost pentru
cã nu reuºeam sã fac ceea ce promisesem ºi încã mai
încercam sã-mi dau seama cum sã rezolv toate treburile
astea. Acum nu mai e cazul!“
4. „Fratele meu? Ce-are el de-a face cu ce vorbim
noi? Eu sunt eu, nu sunt nimeni altcineva. Cred cã ºi tu
eºti tu. Ce-ar fi sã ne ocupãm mai bine de cine suntem
noi? Altfel, o sã încep ºi eu sã-þi povestesc despre
pãrinþii prietenilor mei, despre ce fac ei ºi ce nu fac, de-o
sã-þi vinã sã te urci pe pereþi.“
5. „Tu eºti de-a dreptul perfect, nu-i aºa? Nu hoinã-
reai niciodatã, întotdeauna munceai ºi, probabil, te rugai
de cinci ori pe zi, iar în timpul liber spãlai toate feres-
trele. Cum eu nu pot sã fiu atât de bun ca tine, o sã
încerc, pur ºi simplu, sã nu te mai ascult ºi sã fiu la fel ca
ºi ceilalþi copii.“
Cam asta se petrece, probabil, în mintea copiilor care

aud atât de des cuvintele bine intenþionate ce exprimã
îngrijorarea ºi preocuparea pãrinteascã. Exemplele
noastre sunt (sperãm!) pline de umor ºi, poate, puþin
exagerate, ca sã subliniem faptul cã frazele care
„deschid frontierele“ ºi permit un flux real de cuvinte ºi
idei sunt mai utile decât frazele ce creeazã neînþelegeri
ºi duc la stãri conflictuale între membrii unei familii.
ªtim cã atunci când se simt supãraþi ºi frustraþi, pã-
rinþii spun lucruri pe care ar vrea apoi sã le „retragã“.
Facem ºi noi asta, la fel ca toþi pãrinþii. Dar am desco-
perit cã existã un echilibru care reprezintã culmea
educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã, iar aceastã
carte vã poate ajuta sã gãsiþi ºi sã pãstraþi armonia în
cãminul dvs.
Scopuri familiale ºi principiile

de 24 de carate ale educaþiei bazate
pe inteligenþa emoþionalã
Aºadar, pãrinþii nu sunt perfecþi. Nimic nou în asta.
Cum putem sã abordãm o atitudine pozitivã, având în
vedere tot ce se petrece în viaþa noastrã ºi a copiilor
noºtri? Aºa cum am spus când am prezentat Regula de
aur de 24 de carate, aici ne poate ajuta educaþia bazatã pe
inteligenþa emoþionalã. Aceastã regulã conþine cinci
principii fundamentale ale educaþiei bazate pe inteligenþa
emoþionalã, care servesc drept scopuri pentru pãrinþi ºi

copii. Strãduinþa de a atinge aceste scopuri conduce la o
familie armonioasã, iar atingerea lor le permite copiilor sã
devinã adulþi responsabili ºi capabili sã adopte o
disciplinã. Unul dintre „secretele“ educaþiei bazate pe
inteligenþa emoþionalã este acela cã progresul pãrinþilor
determinã progresul copiilor, deci ceea ce este bun
pentru pãrinþi este la fel de bun ºi pentru copii. Vom
începe prin a prezenta cele cinci principii ale educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã. Fiecare dintre
capitolele acestei cãrþi se ocupã de o anumitã combi-
naþie a acestor principii.
1. Fiþi conºtient de sentimentele dvs. ºi de ale celorlalþi.

Este dificil sã vã conºtientizaþi sentimentele. Ce este,
de fapt, un sentiment? Poeþii, filosofii ºi oamenii de
ºtiinþã au încercat sã-l defineascã, chiar dacã ºtim cu toþii
ce este. Cum conºtientizãm ceea ce simþim? Oamenii vã
întreabã tot timpul: „Ce mai faci?“, iar dvs. probabil cã
rãspundeþi: „Bine, dar tu?“, iar ei spun „Bine“, rãspuns
care nu reflectã, poate, adevãrul de nicio parte. Când s-a
întâmplat ultima oarã sã vã întrebe cineva ce mai faceþi,
iar dvs. sã-i daþi un rãspuns sincer? „Ce mai faci?“
„Sunt dãrâmat. Muncesc pânã nu mai pot, iar în ultima
vreme soþia mea ºi cu mine nu prea mai comunicãm, aºa
cã mã simt ºi mai singur, izolat ºi neîmplinit.“ (Dacã veþi
rãspunde astfel prea des, probabil cã oamenii n-or sã vã
mai întrebe ce mai faceþi.) Data viitoare când cineva vã
întreabã ce mai faceþi, gândiþi-vã puþin ºi spuneþi-i ade-
vãrul. Se prea poate ca rãspunsul sã fie ignorat, pentru
cã persoana nu vrea cu adevãrat sã ºtie adevãrul, dar
uneori este posibil ca aceastã atitudine sã conducã la o
comunicare plinã de sens.
„Ce mai faci?“ este o întrebare importantã, indiferent
dacã noi îi întrebãm pe alþii sau alþii ne întreabã pe noi.
„Ce mai faci?“ ne cere sã ne exprimãm sentimentele, sã
le punem etichete care sã le reflecte diversitatea. Foarte
mulþi copii care prezintã dificultãþi de comportament
au ºi probleme în a-ºi identifica în mod corect sen-
timentele. Pentru ei, supãrat ºi furios înseamnã acelaºi
lucru; la fel se poate spune despre nemulþumit ºi trist,
mândru ºi bucuros ºi multe altele. Odatã ce suntem
capabili sã ne recunoaºtem diferitele sentimente, existã
ºanse mult mai mari sã le controlãm. De ce este impor-
tant acest lucru? Felul dvs. de a fi influenþeazã foarte
mult ceea ce faceþi. Când sunteþi trist, aveþi tendinþa sã
vã interiorizaþi. Când sunteþi fericit, aveþi tendinþa sã
rãspândiþi în jur voie bunã. Dar dacã nu ºtiþi ce simþiþi
— atunci nu sunteþi sigur ce veþi face ºi, prin urmare, nu
ºtiþi cum sã vã purtaþi.
Totodatã este esenþial sã fim conºtienþi de sentimen-
tele celorlalþi. Dacã îl întrebaþi pe un adolescent cum se
simte o persoanã anume, uneori rãspunsul va fi: „Nu
ºtiu, ºi de ce mi-ar pãsa?“ Ar trebui sã le pese, pentru cã
dacã ºtiu cum se simte cel de lângã ei, sunt mai multe
ºanse sã aibã o relaþie pozitivã cu acea persoanã ºi, even-
tual, chiar sã obþinã ceea ce doresc. Sã dãm un exemplu
din lumea adulþilor. Cum este atunci când vreþi sã-i
cereþi ºefului o mãrire de salariu? Poate fi util sã ghiciþi
starea în care se aflã ºi sã ºtiþi când e bine sã-i cereþi ceva
ºi când sã-l evitaþi. Adolescentul capabil sã înþeleagã
sentimentele profesorului are ºanse mai mari sã obþinã o
amânare pentru proiect, un ajutor în plus ºi, poate, chiar
o notã mai bunã decât un elev având acelaºi „IQ“
(coeficient de inteligenþã academicã), dar nu ºi acelaºi
„EQ“ — coeficient de inteligenþã emoþionalã.
2. Fiþi empatic ºi înþelegeþi punctele de vedere

ale celorlalþi.
Empatia este capacitatea de a împãrtãºi sentimentele
celorlalþi. Pentru aceasta, omul trebuie mai întâi sã fie
conºtient atât de propriile sale sentimente, cât ºi de ale
celuilalt, conform principiului numãrul 1. Este intere-
sant faptul cã, pe mãsurã ce vã veþi cunoaºte mai bine
propriile sentimente, le veþi cunoaºte mai bine ºi pe ale
celorlalþi.
A cunoaºte sentimentele celuilalt este o parte impor-
tantã a dezvoltãrii sensibilitãþii faþã de oamenii din jurul
nostru. Iatã ce înseamnã sã fii „amabil“ cu ceilalþi, o
idee departe de a fi nouã. Mulþi înþelepþi au dat acest
sfat de-a lungul secolelor. Dintre ei, poate cel mai bine a
fãcut-o Hillel, care a fost considerat de mulþi unul dintre
principalii promotori ai principiilor etice ale iudeo-creº-
tinismului, iar tehnicile sale sunt citate pe larg în lucrarea
Ethics of the Fathers: „Nu-i judeca pe alþii pânã când nu
te pui în pielea lor.“ Reprezintã singurul fel în care
puteþi înþelege punctul lor de vedere ºi sentimentele lor
legate de o anumitã situaþie. Aceastã combinaþie este
esenþialã ºi ne ajutã sã ne definim deplin ca fiinþe
omeneºti. De exemplu, când doi fraþi se ceartã, e posibil
ca fiecare dintre ei sã aibã o idee cu privire la punctul de
vedere al celuilalt, dar, aproape sigur, nu este conºtient
de sentimentele celuilalt. Dacã este ajutat sã devinã
conºtient de faptul cã sora lui se simte, la rândul ei,
tristã sau rãnitã, conºtientizarea s-ar putea sã-i
domoleascã mânia. Dacã poate manifesta empatie faþã
de sentimentele celuilalt, probabil cã nu va încerca sã-l
rãneascã.
Pentru a cunoaºte sentimentele celuilalt ºi a fi alãturi
de el, trebuie sã înþelegem care sunt acestea. Fapt ce
presupune, deopotrivã, sã ascultãm cu atenþie ºi sã citim
indiciile nonverbale. Deseori, limbajul trupului ºi tonul
vocii ne transmit emoþiile într-un mod mai eficient
decât cuvintele. Putem considera empatia o înþelegere
emoþionalã nonverbalã a celorlalþi. Capacitatea de a
manifesta empatie este esenþialã pentru relaþiile pãrin-
þilor cu copiii lor ºi mi se pare extrem de important ca
un copil sã-ºi însuºeascã empatia ca aptitudine socialã
pozitivã (ca sã nu mai spunem cã empatia ne permite sã
ne adaptãm mai bine din punct de vedere emoþional ºi
sã avem mai mult succes, mai ales în relaþiile de dra-
goste).
A înþelege punctul de vedere al celorlalþi ne oferã
acces la gândurile lor, la felul în care privesc ºi definesc
o situaþie ºi la ceea ce au de gând sã facã. Desigur, o
asemenea înþelegere sporeºte cu timpul. Ea depinde de
nivelul de dezvoltare cognitivã al persoanei, iar expe-
rienþa de viaþã cu siguranþã cã o întãreºte. Televizorul ºi
filmele video le oferã copiilor o falsã perspectivã asupra
sentimentelor celorlalþi, pentru cã par a fi reale, dar, de
fapt, ele sunt nãscocite ºi puse la cale de scenariºti,
regizori, actori. Bãnuiala noastrã este cã în ziua de azi
copiii par sã se poarte cu mai multã maturitate decât au
în realitate, pentru cã sunt expuºi la atâtea „experienþe
de viaþã“ într-un mod superficial, prin intermediul mij-
loacelor de comunicare în masã.
Copiii mici (ºi adulþii imaturi) au tendinþa sã pri-
veascã lumea prin prisma dorinþelor ºi a nevoilor lor. Pe
mãsurã ce cresc, în jurul vârstei de 7–8 ani, devin mai
capabili sã negocieze, sã accepte compromisurile ºi sã fie
toleranþi. Dar în adolescenþã, acest proces îºi are
suiºurile ºi coborâºurile lui, dupã cum ºtiu toþi pãrinþii.
Cu toate acestea, pãrinþii pot face în fiecare zi foarte
mult pentru a-i învãþa pe copii sã priveascã lucrurile
din diverse perspective. Având în vedere mass-media,
Internetul ºi cultura timpurilor noastre, ce ne transmit

atâtea mesaje derutante ºi contradictorii, credem cã este
mai important decât oricând ca pãrinþii sã deþinã un rol
semnificativ în îndrumarea copiilor, astfel încât aceºtia
sã-ºi gãseascã drumul potrivit. Pentru aceasta, exem-
plul pãrinþilor nu este suficient; ei trebuie sã le explice
copiilor comportamentul ºi stãrile lor emoþionale,
pentru ca aceºtia sã înþeleagã mai bine „de unde vin“ ºi
sã nu creadã cã vin cumva din acelaºi loc cu personajele
mediatizate. Acest lucru este important ºi pentru cã
oamenii care sunt în stare sã priveascã lucrurile din
diferite unghiuri sunt, de obicei, mai capabili sã-ºi con-
troleze impulsul de a lua decizii rapide ºi pot rezolva
problemele într-un mod mai creativ ºi mai eficient —
alte aptitudini importante pe care vrem sã ºi le dezvolte
copiii noºtri.
3. Dobândiþi-vã echilibrul ºi faceþi faþã impulsurilor

emoþionale ºi comportamentale.
În cartea sa, Inteligenþa emoþionalã, Daniel Goleman a
popularizat deja celebrul test al bomboanelor. Walter
Mischel este un psiholog care, în anii ’60, la Universitatea
Stanford, a adresat o provocare unor copii de 4 ani,
punându-i sã aleagã între a lua o bomboanã pe moment
ºi a aºtepta câteva minute, pânã când un cercetãtor avea
sã revinã în camerã ºi sã le ofere douã bomboane. Capa-
citatea de a aºtepta — ºi copiii au fãcut cele mai nãstruº-
nice lucruri pentru a se abþine de la a mânca bomboanele
care erau aºezate pe o masã în preajma lor — a avut o
legãturã strânsã cu obþinerea unor rezultate mai bune,
psihologice ºi comportamentale. Mischel i-a monito-
rizat pe aceºti copii pânã când au absolvit liceul ºi a
descoperit cã aceia care fuseserã în stare sã nu mãnânce
bomboana imediat nu numai cã stãteau mai bine în
privinþa diverselor teste de comportament pozitiv ºi
sãnãtate mentalã, dar ºi valorile la testele de cunoºtinþe
ºcolare (SAT) erau, în medie, cu 200 de puncte mai mari
decât cele ale foºtilor lor colegi mai grãbiþi. Aºadar,
capacitatea lor de a aºtepta s-a tradus mai târziu într-un
avantaj la testele de aptitudini ºcolare, atât de impor-
tante pentru admiterea la colegiu.
Ce se întâmplã aici? Oare urmãrim sã-i facem pe copii
sã mãnânce mai multe bomboane sau sã-i ajutãm sã-ºi
dezvolte stãpânirea de sine ºi capacitatea de a rezista
primului impuls ºi tentaþiilor de moment? Cred cã e
vorba despre a doua variantã, deºi uneori, o bomboanã
de ciocolatã este mult mai atrãgãtoare decât autocon-
trolul. În realitate, testul bomboanelor vizeazã un aspect
al controlãrii impulsurilor comportamentale, cunoscut
sub numele de recompensã întârziatã, relevând capaci-
tatea de a aºtepta ceva. Este un concept pe care, în
aceastã erã a cãrþilor de credit, chiar ºi numeroºi adulþi
îl considerã greu de stãpânit, aºa cã nu e de mirare cã
nici pentru copiii noºtri nu este uºor. Dacã nu avem
capacitatea sã aºteptãm o recompensã întârziatã, pânã
la urmã obþinem mai puþin decât am fi putut avea. Dacã
munciþi din greu pentru ceva, aveþi tendinþa sã realizaþi
mai mult ºi, de asemenea, aveþi satisfacþia de a fi muncit
pentru ceea ce v-aþi dorit. Copiilor care nu se pot stã-
pâni le este nespus de greu sã aºtepte, pentru cã nu sunt
siguri cã vor primi vreodatã recompensa.
Un alt aspect al autocontrolului este capacitatea de a
ne echilibra reacþia emoþionalã faþã de o situaþie, indi-
ferent dacã aceastã reacþie este pozitivã sau negativã.
De exemplu, copiii se înfurie uºor ºi îºi pierd stãpânirea
de sine? Devin foarte uºor irascibili ºi surescitaþi ºi le
este greu sã se liniºteascã? Cu siguranþã, sunt momente
când este bine sã „dai totul afarã“, dar sunt ºi multe alte
situaþii când acesta nu este cel mai înþelept lucru. Dacã

un copil ºi-a exprimat simþãmintele într-un mod ne-
potrivit — de exemplu, a þipat ºi a fost obraznic cu unul
dintre pãrinþi — acest fapt poate declanºa reacþii, care,
de obicei, nu sunt pozitive. Uneori, în asemenea situaþii,
pãrinþii (sau profesorii) ºi copiii ajung sã escaladeze o
„spiralã a urletelor“. Când un copil îºi pierde controlul,
de obicei pãrinþii încearcã sã-l opreascã, ceea ce pre-
supune uneori o remarcã zgomotoasã din partea lor. În
cazul anumitor copii, aceastã reacþie le mãreºte ºi mai
mult anxietatea ºi reactivitatea, în loc sã le micºoreze,
aºa cã îºi pierd ºi mai mult stãpânirea de sine. Când
aceste stãri sunt urmate de reacþii pãrinteºti din ce în ce
mai necontrolate, ajungem la o serioasã „spiralã a urle-
telor“. A practica stãpânirea de sine ºi a-i învãþa despre
aceasta ºi pe alþii poate fi un lucru dificil, dar strãduin-
þele în acest sens ne pot ajuta sã rezolvãm o mulþime de
probleme familiale.
Este foarte important sã ne þinem în frâu impulsurile
comportamentale din mai multe motive. Rãspunsurile
noastre pornite din instinct la o situaþie conflictualã sunt,
deseori, ineficiente. Ca fiinþe omeneºti, suntem progra-
maþi ca în situaþiile dificile sã avem o reacþie de tipul
„luptã sau fugi“. În vremurile preistorice, era un lucru
important pentru supravieþuire. Dar în societatea
modernã, nici lupta ºi nici fuga nu ne sunt de folos.
Trebuie sã folosim ceea ce ºtim despre sentimente ºi
puncte de vedere — ale noastre ºi ale celorlalþi — pentru
a ne controla mai bine impulsurile. În plus, trebuie sã
începem sã gândim pe termen lung.
4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii
omeneºti este acela cã ne putem stabili scopuri ºi ne
putem face planuri pentru a atinge aceste scopuri.
Aceasta înseamnã cã, în general, lucrurile pe care le fac
pãrinþii ºi copiii au în vedere un þel. Teoria inteligenþei
emoþionale ne spune cã acest fapt are implicaþii im-
portante.
În primul rând, trebuie sã recunoaºtem puterea imen-
sã a optimismului ºi a speranþei. Când ne aflãm într-o
stare de spirit pozitivã sau ne simþim plini de speranþã,
sunt implicate, deopotrivã, mintea, sufletul ºi trupul.
Speranþa ºi buna dispoziþie sunt însoþite de o anumitã
stare biochimicã ce se manifestã printr-o mai bunã
circulaþie a sângelui, o funcþionare optimã a sistemelor
cardiovascular ºi respirator, o activitate mai bunã a
sistemului imunitar ºi printr-un grad redus de stres.
N-ar avea niciun sens sã ne stabilim scopuri dacã nu ne
dorim sã le atingem ºi sã ne bucurãm de satisfacþiile pe
care ni le oferã.
În al doilea rând, ºtim cã în lupta noastrã de a ne
atinge þelurile nu suntem tot timpul la fel de eficienþi.
Sunteþi o persoanã care se trezeºte devreme dimineaþa?
Sau preferaþi sã staþi pânã seara târziu? Ori aveþi alte
momente pe care le consideraþi „cele mai bune“ pentru
a face ce aveþi de fãcut? Educaþia bazatã pe inteligenþa
emoþionalã presupune, printre altele, sã recunoaºtem în
noi aceste momente — ºi în copiii noºtri — ºi sã
cooperãm cât mai mult cu ritmurile noastre, nu sã ne
împotrivim lor.
În fine, ca pãrinþi ºi ca oameni, ar fi bine dacã ne-am
îmbunãtãþi capacitatea de a stabili ºi a planifica — mai
ales cã aºteptãm acelaºi lucru ºi de la copiii noºtri.
Metoda cea mai bunã presupune un proces de auto-
monitorizare ºi de feedback — sã ºtim ce anume am
încercat, cum a mers ºi ce putem face ca sã devenim mai
buni în diverse situaþii. În viaþa noastrã agitatã, existã
pericolul real sã pierdem feedbackul ºi lecþiile pe care ni
le poate oferi. Pãrinþii (ºi copiii) sunt atât de ocupaþi,

încât momentele de reflecþie par neproductive ºi, poate,
chiar o pierdere de timp. Este o mare greºealã, având în
vedere ceea ce ºtim despre educaþia bazatã pe inteli-
genþa emoþionalã; pe parcursul acestei cãrþi, vom pre-
zenta modalitãþi prin care putem deveni pãrinþi mai
buni prin metoda feedbackului.
Desigur, nu suntem mereu pe deplin conºtienþi de
scopurile noastre, iar acestea nu sunt întotdeauna pozi-
tive. Scopul unui copil poate fi sã se rãzbune pentru o
ofensã realã sau imaginarã. Din nefericire, atingerea
unui asemenea scop nu va face decât sã provoace ºi alte
probleme. Uneori, pãrinþii îºi propun sã aibã câteva
momente de liniºte tocmai când scopul copiilor lor este
acela de a le atrage atenþia. Mai este cazul sã vorbim
despre problemele care pot apãrea?
Trebuie sã-i ajutãm pe copii sã înþeleagã semnificaþia
cuvântului scop. Unii dintre ei îl percep ca pe o þintã în
sine; pe alþii îi ajutã mai mult imaginea unei cârme, a
unui volan sau a unei busole; iar alþii preferã analogiile
din sport. Indiferent de felul în care ne percepem noi
scopul, conºtientizarea acestuia ne ajutã sã ne con-
struim un plan potrivit, menit sã ne ajute. Dacã, de
exemplu, un adolescent a minþit atunci când a spus cã
se duce sã doarmã la un prieten ºi, de fapt, a fost la un
concert rock, prima reacþie a pãrinþilor ar fi sã-l doje-
neascã ºi sã-l acuze la nesfârºit. Dacã însã pãrinþii îºi fac
un plan înainte de a reacþiona — poate acela de a-l
învãþa pe copil sã fie sincer ºi sã comunice deschis —
atunci o altã acþiune se poate dovedi mai eficientã. La
urma urmei, mustrãrile care nu mai iau sfârºit sunt
nepractice ºi, deseori, îl vor îndemna pe copil ca data
viitoare sã fie mai ºiret!
În acest exemplu, ar fi fost mai bine pentru copil sã-ºi
propunã un scop (sã meargã la concert) ºi sã conceapã
un plan eficient. Adolescenþii care fac tot felul de aran-
jamente ca sã ajungã la un concert fãrã acordul pãrin-
þilor ºi-au fãcut un plan, dar, de obicei, nu s-au gândit la
el suficient. (Dupã cum am menþionat mai devreme,
capacitatea de a planifica se leagã de alte aspecte ale
inteligenþei emoþionale, cum ar fi echilibrarea impulsu-
rilor ºi recompensa întârziatã.) Ceva mai târziu, vã vom
arãta felul în care capacitatea de a lua în considerare
obstacolele ce apar în calea unui plan este esenþialã
pentru a-i asigura succesul. Acest lucru este valabil,
deopotrivã, pentru pãrinþi ºi copii.
5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.

Alãturi de faptul de a fi conºtienþi de propriile senti-
mente, de autocontrol, de capacitatea de a stabili un
scop ºi de empatie, este important sã ºtim cum sã ne
purtãm eficient în relaþiile cu ceilalþi. Aceasta presupune
deprinderi sociale cum ar fi comunicarea ºi rezolvarea
problemelor. Pentru a comunica, nu este suficient sã ne
exprimãm clar, ci trebuie sã ºtim cum sã ascultãm ºi sã
oferim rãspunsuri constructive. Aceste aptitudini sunt
importante atât pentru pãrinte, cât ºi pentru copil.
Un alt set de aptitudini are în vedere apartenenþa la
un grup. Pãrinþii vor ca familia lor sã funcþioneze bine
ca grup. De asemenea, doresc ca fiii ºi fiicele lor sã aibã
deprinderile necesare pentru a se integra în grupurile
de la ºcoalã, de la serviciu ºi din comunitate. A învãþa
sã-i ascultãm pe ceilalþi cu atenþie, sã vorbim atunci
când ne vine rândul, sã ne armonizãm diversele simþã-
minte, sã ajungem la un consens ºi sã ne exprimãm
ideile cu claritate reprezintã doar o parte a noianului de
aptitudini sociale care ne ajutã sã lucrãm mai bine
într-un grup. ªi, bineînþeles, când membrii unui grup
folosesc aceste aptitudini, grupul respectiv funcþioneazã

mai bine — inclusiv o familie.
Vacanþele în familie sunt un moment foarte potrivit
pentru a pune în practicã aceste aptitudini. O astfel de
vacanþã trebuie sã fie beneficã pentru toþi membrii ei,
prin urmare, fiecare trebuie sã aibã un cuvânt de spus
în planificarea sa. Înainte de urmãtoarea vacanþã, ar fi o
idee bunã ca familia sã se reuneascã ºi sã facã un schimb
de idei. Fiecare membru al ei trebuie sã vorbeascã, iar
ceilalþi sã asculte. De aici se poate ajunge la un consens
în legãturã cu locul ales pentru petrecerea vacanþei ºi cu
ceea ce veþi face acolo. Bineînþeles cã dacã tata vrea sã
meargã la pescuit, mama vrea sã colinde prin maga-
zinele de antichitãþi, Lois tânjeºte dupã un spectacol de
balet, iar Artie este adeptul campingului, trebuie sã
faceþi niºte compromisuri. Dar o bunã comunicare ºi
încercarea de a rezolva problemele în mod creativ pot
face ca nevoia fiecãruia în parte sã fie împlinitã într-o
oarecare mãsurã. (Vom discuta mai pe larg despre
aceasta în Capitolul 6.)
Alte aptitudini sociale importante sunt reprezentate
de capacitatea de a rezolva problemele interpersonale ºi
de a face alegeri bune, temeinice ºi responsabile în viaþa
de fiecare zi, precum ºi de capacitatea de a ne reveni
atunci când ne lovim de inevitabilele obstacole ºi de
blocajele care apar în relaþiile cu ceilalþi.
Gândiþi-vã la momentele în care membrii familiei
trebuie sã decidã ce vor face la sfârºit de sãptãmânã.
Dacã sunteþi o familie activã, poate va trebui sã alegeþi
între o excursie cu bicicleta, o cãþãrare pe stânci, schi ºi
snowboard sau poate chiar o excursie într-un parc de
distracþii acoperit, pentru o partidã de popice, o cursã
de maºinuþe ori un meci de baschet virtual. Este un
moment foarte potrivit pentru ca toatã lumea sã-ºi
exprime punctul de vedere, sã încerce sã facã unele
compromisuri sau sã vorbeascã pe rând ºi sã-ºi aducã
aminte cã este vorba despre un scop comun — sã se
distreze în weekend. La fel de important însã este ºi
cum învaþã copiii sã reacþioneze atunci când decizia
majoritãþii nu este cea mai favorabilã lor — de exemplu,
cazul vizitei la un muzeu în locul unui meci de baseball
din liga juniorilor. Pãrinþii trebuie sã recunoascã faptul
cã, de obicei, copiii lor vor fi mai întâi supãraþi ºi cã le
va fi greu sã se înþeleagã cu ei în clipele de mare dezamã-
gire. Dar dupã ce se liniºtesc, îi puteþi ajuta sã aºtepte cu
nerãbdare evenimentul de care se vor bucura în
weekendul urmãtor. Fãcând în mod repetat aceste efor-
turi, timp de sãptãmâni ºi luni, copiii dvs. vor deveni mai
capabili sã priveascã înainte atunci când nu ºtiu pe
unde s-o apuce, având astfel capacitatea de a-ºi alunga
dezamãgirea ºi de a rãmâne orientaþi cãtre scopurile lor,
precum ºi aptitudinea de a þine cont de sentimentele ºi
nevoile celorlalþi membri ai familiei.
Un mod de a estima inteligenþa emoþionalã

a membrilor familiei
V-aþi format deja o idee despre ce înseamnã educaþia
bazatã pe inteligenþa emoþionalã. Ca sã vã ajutãm sã vã
pregãtiþi pentru ideile ºi activitãþile propuse prin
intermediul acestei cãrþi, investiþi câteva clipe în
evaluarea inteligenþei emoþionale proprii ºi a aceleia a
copiilor dvs. Puneþi-vã urmãtoarele întrebãri:
Inteligenþa mea emoþionalã

1. Cât de bine îmi cunosc sentimentele? Cât de bine
cunosc sentimentele familiei mele? Gândiþi-vã la o
problemã recentã din familie. Cum v-aþi simþit dvs. sau

cum s-au simþit copiii dvs. sau alte persoane implicate
în aceastã problemã?
2. Câtã empatie simt faþã de ceilalþi? Îmi exprim
empatia faþã de ei? Când am fãcut asta ultima datã?
Sunt sigur cã ei ºtiu ceea ce fac eu? Sunt capabil sã
înþeleg punctul de vedere al altcuiva, chiar dacã ne
certãm?
3. Cum mã descurc în momentele de furie, anxietate
sau în alte situaþii de acest gen? Reuºesc sã-mi menþin
autocontrolul atunci când sunt stresat? Cum mã com-
port dupã o zi grea? Cât de des þip la ceilalþi? Care sunt
momentele mele cele mai bune ºi cele mai proaste ºi
cum variazã acestea în diferite zile?
4. Ce scopuri am pentru mine ºi familia mea? Ce
planuri am pentru atingerea lor?
5. Cum mã descurc în problemele de fiecare zi legate
de relaþiile interumane? Îi ascult cu adevãrat pe ceilalþi?
Reacþionez în acelaºi fel în care îmi vorbesc ceilalþi?
Abordez conflictele sociale într-un mod chibzuit? Mã
gândesc la mai multe soluþii înainte de a lua o decizie?
Inteligenþa emoþionalã a copilului meu

1. Cât de bine reuºeºte copilul meu sã-ºi exprime
sentimentele? Dacã îl întreb cum se simte, îmi vorbeºte
despre un sentiment sau îmi spune ce s-a întâmplat?
Copilul meu este în stare sã recunoascã anumite emoþii,
cu toate treptele intermediare? Poate sã identifice
sentimentele celorlalþi?
2. Cum îºi manifestã copilul meu empatia? În ce mod
a acordat importanþã ultima datã sentimentelor alt-
cuiva? Îl preocupã sentimentele celorlalþi? Când îi spun
poveºti despre nenorocirile altora, cum reacþioneazã?
Poate înþelege diferitele puncte de vedere? Poate vedea
toate faþele unei probleme? Poate face asta în toiul unui
conflict?
3. Are rãbdare sã aºtepte ceea ce doreºte, mai ales
atunci când e vorba despre ceva ce-ºi doreºte cu adevã-
rat? Are rãbdare sã aºtepte un lucru care e chiar în faþa
lui, dar nu-l poate avea imediat? Cât de bine acceptã
frustrarea? Cum îºi exprimã furia ºi alte sentimente
negative?
4. Ce scopuri are copilul meu? Ce scopuri aº vrea eu
sã aibã? Îºi concepe vreodatã un plan înainte de a face
ceva? L-am ajutat vreodatã sã-ºi facã un plan pentru
a-ºi atinge un scop?
5. Cum rezolvã copilul meu conflictele? Cât de
independent este în rezolvarea conflictelor? Îi ascultã
pe ceilalþi sau îi ignorã? Poate imagina diverse moduri
de a rezolva un conflict?
Atât pentru dvs., cât ºi pentru copiii dvs., gândiþi-vã

care sunt „punctele tari“, domeniile în care sunteþi cu
adevãrat buni. Felicitaþi-vã cãlduros pentru atuurile
dvs. — vorbim serios! — ºi lãudaþi-vã copiii pentru ale
lor, cât de des puteþi. De asemenea, gândiþi-vã care
momente ale zilei sunt propice pentru a vã manifesta
aceste aptitudini ºi care sunt mai puþin favorabile.
Aceste ºabloane sunt foarte importante, deoarece
încercând sã înotãm în direcþia curentului, ºi nu contra
lui, ne ajutãm pe noi înºine.
S-ar putea sã nu ºtiþi cum sã rãspundeþi la unele
dintre întrebãrile pe care vi le-am pus. Asta se întâmplã
de multe ori, pentru cã le cerem pãrinþilor sã priveascã
lucrurile puþin altfel decât erau obiºnuiþi. O metodã de
a gãsi niºte rãspunsuri este sã înregistraþi pe o casetã

video un film (neagresiv) ºi sã-l urmãriþi împreunã cu
copiii dvs. Sau sã citiþi o poveste împreunã cu ei. În
diverse momente, opriþi-vã ºi puneþi în discuþie urmã-
toarele aspecte:
• Cum se simte personajul principal.

• Cum se simt celelalte personaje ºi ce gândesc ele.
• Ce crede copilul dvs. despre sentimentele perso-
najelor.
• Care sunt scopurile diferitelor personaje ºi ce crede
copilul dvs. despre acestea.
• Cum crede copilul dvs. cã poate rezolva situaþia în
care se aflã un personaj.
• Ce considerã copilul dvs. cã a fost bun în felul în
care personajele au rezolvat situaþia ºi ce ar fi putut
face mai bine.
Sã nu vã mire dacã, la primele încercãri, copilul dvs.

vã va rãspunde cu dificultate sau chiar va reacþiona
negativ. Acesta este motivul pentru care citiþi aceastã
carte. Vã vom ajuta sã le oferiþi copiilor ocazii ºi expe-
rienþe ce le vor dezvolta capacitatea de a rãspunde la
aceste întrebãri, nu numai în cazul poveºtilor, ci ºi în
viaþa realã. Pentru aceasta, aveþi nevoie de educaþia
bazatã pe inteligenþa emoþionalã.
Ce este ºi ce nu este educaþia bazatã

pe inteligenþa emoþionalã
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã nu este o
abordare în termeni de calcule. Metodele detaliate,
pas cu pas — „Un nou cãmin în cinci sãptãmâni“,
„Copiii ideali în ºapte etape“ sau „Cum sã deveniþi un
pãrinte-model“ — pot arãta bine pe hârtie ºi sunã
atrãgãtor atunci când îi auzim pe autori ºi pe experþi
vorbind despre ele. Dar aceste tehnici funcþioneazã
rareori în cãminul dvs. Vrem sã subliniem faptul cã vina
nu vã aparþine.
La fel ca majoritatea lucrurilor care dau un sens vieþii
noastre ºi ne aduc satisfacþie, educaþia este un proces
extrem de complex ºi de profund. Educaþia bazatã pe
inteligenþa emoþionalã porneºte de la faptul cã totali-
tatea acþiunilor noastre — atât cele care se axeazã pe
chestiunile importante, cât ºi cele mãrunte, de fiecare zi
— ne permite sã creãm un echilibru mai sãnãtos în cãmi-
nele noastre ºi în relaþiile cu copiii. Acþiunile noastre
trebuie sã punã accent pe importanþa sentimentelor ºi
sã ne ajute, pe noi ºi pe copiii noºtri, sã ne þinem sub
control emoþiile, în loc sã acþionãm impulsiv sau sã ne
lãsãm copleºiþi de sentimente. (Daniel Goleman numeºte
aceastã teorie „suprastimularea emoþionalã“.)
Pentru unii copii, viaþa este durã ºi nesigurã; pentru
alþii, este plinã de tensiune. În ambele cazuri, a-ºi pierde
controlul poate însemna pierderea unor drepturi, pier-
derea unor activitãþi extraºcolare sau de îndrumare,
pierderea unor oportunitãþi de a-ºi gãsi o slujbã sau
chiar plasarea în instituþii ºcolare speciale ori în inter-
nate. Copiii au nevoie de un mediu pozitiv, care le oferã
numeroase oportunitãþi.
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã le poate
spori ºansele. Nu este vorba despre detalii referitoare la
felul în care trebuie sã vã purtaþi, dvs. sau copiii dvs. ªi
nici despre principii vagi sau „filosofii“ despre creºterea
copiilor, fãrã niciun indiciu despre transpunerea lor în
practicã.
Aceastã carte este conceputã în continuare, astfel încât
fiecare capitol sã înceapã cu o scurtã schiþã a acelor
principii ale educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã

pe care se va pune accentul în capitolul respectiv. Deoa-
rece emoþiile, gândurile ºi acþiunile se întrepãtrund,
strategiile noastre trebuie sã se bazeze simultan pe mai
multe principii. Nu este nici foarte simplu, dar nici
peste mãsurã de complex, ci realist ºi practic. De aseme-
nea, le permite pãrinþilor sã aleagã între diversele soluþii
propuse. Este mai bine sã folosiþi în mod constant
câteva principii decât sã încercaþi sã le utilizaþi pe toate
dintr-odatã.
Pregãtiþi-vã pentru cãlãtorie:

planul cãrþii
Sunteþi pe cale sã începeþi o cãlãtorie în cursul cãreia
veþi examina diverse aspecte ale vieþii dvs. de familie.
Aceastã carte nu trebuie cititã neapãrat de la cap la coadã;
poate veþi dori sã începeþi cu anumite capitole, pentru
cã par sã prezinte chestiuni de cea mai mare importanþã
pentru dvs. Iatã planul cãrþii:
În capitolul 2, vom examina modul în care este alcã-
tuitã familia. Ce puteþi face pentru ca timpul petrecut
împreunã sã însemne preocupare faþã de ceilalþi,
afecþiune ºi rezolvarea problemelor alãturi de cei dragi?
Cum puteþi face ca aceste momente sã fie mai puþin
stresante pentru toatã lumea? Vã vom prezenta metode
prin care sã aduceþi în sânul familiei dvs. mai multã
distracþie ºi mai multe râsete. În capitolul 3, vã vom
arãta cum puteþi vorbi cu copiii dvs., astfel încât ei sã
gândeascã mai mult ºi sã vã rãspundã într-o manierã
mai activã ºi mai rezonabilã. Principiile cãlãuzitoare pe
care vi le oferã vã vor fi de mare ajutor, indiferent câþi
ani au copiii dvs. Vor crea, cu siguranþã, niºte schimbãri
apreciabile în cãminul dvs. În capitolul 4, vom examina
disciplina, dar din punctul de vedere al educaþiei bazate
pe inteligenþa emoþionalã. Cum putem proceda, astfel
încât copiii noºtri sã dobândeascã un simþ al auto-
controlului ºi al responsabilitãþii care sã se manifeste
permanent, nu doar atunci când sunt „supravegheaþi“?
În Capitolul 5, facem un pas mai departe ºi vã îm-
pãrtãºim cele mai eficiente moduri de a dezvolta auto-
controlul ºi aptitudinile sociale ale copiilor, precum ºi
modalitãþile de a-i ajuta sã fie mai puþin impulsivi ºi sã
se gândeascã mai bine înainte de a face ceva. În acest
capitol vã vom expune „SATGIAPO“ — o strategie de
rezolvare a problemelor pe care n-o veþi uita! În capi-
tolul 6, vom discuta despre situaþii puþin mai com-
plicate, care necesitã o gândire atentã atât din partea
pãrinþilor, cât ºi a copiilor. Aici, ne vom concentra
asupra diferenþelor esenþiale dintre a avea idei bune ºi a
le investi în acþiuni responsabile. Pãrinþilor le vor plãcea
unele dintre metodele prin care îi ajutãm sã manifeste
mai multã creativitate în ceea ce priveºte abordarea
diverselor situaþii ºi rezolvarea problemelor. Capitolul 7
ne oferã ºansa de a oferi exemple referitoare la felul în
care pot fi folosite aptitudinile inteligenþei emoþionale,
de cãtre pãrinþi ºi copii, pentru a se descurca în situaþiile
dificile ce apar în viaþa de zi cu zi, în special în cele
legate de ºcoalã, de la fotbal pânã la alegerea carierei ºi
a facultãþii — bineînþeles, fãrã sã uitãm de temele
pentru acasã.
Chestiunile dificile sunt examinate în capitolul 8, unde
scopul nostru va fi adaptarea principiilor educaþiei ba-
zate pe inteligenþa emoþionalã în cazul copiilor dificili.
Am selectat ceea ce noi am descoperit cã sunt cele mai
bune momente ce se pot ivi într-o familie pentru a vorbi
cu copiii ºi vã arãtãm cum sã puneþi în aplicare aceste
principii, într-un mod cât mai natural. Vrem sã subli-

niem faptul cã în aceastã erã a violenþei, a bolilor in-
curabile ºi a drogurilor, trebuie sã facem cu toþii mai
multe eforturi pentru a ne înþelege cu copiii, iar noi vã
împãrtãºim cele mai bune strategii pe care le avem la
îndemânã.
Capitolul 9 conþine o serie de sfaturi axate pe creº-
terea copiilor — exemple de rãspunsuri concise la
întrebãrile pe care ºi le pun, de obicei, pãrinþii. Sunt
prezentate subiecte cum ar fi izbucnirile de furie ale
pãrinþilor, plimbãrile cu maºina, temele pentru acasã,
ora de culcare, neînþelegerile dintre pãrinþi, ce puteþi
face când copiii dvs. sunt foarte triºti, cum sã „daþi
afarã“ pe toatã lumea dimineaþa, cum sã stabiliþi anu-
mite limite în ceea ce-i priveºte pe adolescenþi ºi ce sã
faceþi atunci când copiii mint, înºalã sau comit alte
asemenea lucruri necinstite.
Acum sunteþi gata de start! Citiþi ºi bucuraþi-vã!
Împãrtãºiþi aceste idei ºi exemple rudelor ºi prietenilor.
ªi, mai presus de toate, încercaþi lucruri noi, adaptân-
du-le diverselor situaþii în care vã aflaþi. Am vãzut
schimbarea pe care au adus-o principiile educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã în multe cãmine ºi
ºtim cã acest lucru este posibil ºi în cãminul dvs.
2
CUM SÃ AVEM O FAMILIE AFECTUOASÃ,
DEVOTATÃ ªI CAPABILÃ
SÃ-ªI REZOLVE PROBLEMELE
F amiliile în care membrii acestora îºi împãrtãºeºc

punctele de vedere, discutã despre sentimentele lor
ºi fac legãturi între acestea ºi evenimentele petrecute
sunt un suport pentru copiii lor. Când pãrinþii creeazã o
atmosferã pozitivã ºi îi ajutã pe copii sã-ºi rezolve pro-
blemele în loc sã le ofere soluþiile pe tavã sau sã ia toate
deciziile în locul lor, sunt ºanse mult mai mari ca
micuþii sã-ºi dezvolte simþul responsabilitãþii.
Acest fapt se bazeazã pe o serie de lucruri relativ
mãrunte, efectuate în mod consecvent ºi, deseori, vreme
de mai mulþi ani. În particular, acest capitol se referã la
felul în care putem face ca emoþiile mai mult sau mai
puþin puternice ale membrilor familiei sã nu scape de
sub control sau sã nu fie înþelese greºit ori, la fel de rãu,
sã fie suprimate ºi chiar ignorate. În limbajul inteligenþei
emoþionale, pãrinþii înºiºi trebuie sã evite „suprastimu-
larea emoþionalã“ — adicã sã se lase copleºiþi de emoþii
puternice ºi sã acþioneze în mod nechibzuit — ºi sã
cunoascã foarte bine valorile ºi regulile deosebit de
importante pentru familie. Una dintre acestea trebuie sã
punã accentul pe preocuparea faþã de faptele, expe-
rienþele, ideile ºi sentimentele celorlalþi. În aceastã erã a
inflaþiei informaþionale, nu e greu deloc sã-þi pierzi min-
þile ºi sã-þi petreci vremea cu fleacuri. Una dintre cele
mai importante sarcini ale pãrinþilor este de a-i ajuta pe

copii sã-ºi cultive aptitudinile sociale ºi sã-ºi pãstreze
sãnãtatea emoþionalã. Respectarea regulilor din familie,
momentele dedicate discuþiilor ºi rezolvãrii problemelor,
precum ºi un spirit de bunãvoinþã ºi de cooperare, toate
acestea la un loc îi vor îndruma pe copii spre o cale
constructivã ºi pozitivã.
Principiile inteligenþei emoþionale, evidenþiate

în acest capitol
§ 1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de ale
celorlalþi.
§ 2. Manifestaþi empatie ºi înþelegeþi punctul de vedere
al celorlalþi.
§ 5. Recurgeþi la o conduitã socialã adecvatã în relaþiile
cu ceilalþi.
Cine suntem noi ca familie?

Ce înseamnã sã faci parte dintr-o
anumitã familie?
Date fiind problemele cu care se confruntã o familie,
sunt necesare anumite mãsuri pentru a evita confuzia
sau dezorientarea din viaþa copiilor. Pãrinþii trebuie sã
facã mai mult decât sã le ofere un loc unde sã-ºi facã
temele, sã le asigure transportul la meciurile de fotbal
sau sã serveascã drept popasuri ocazionale pentru o
masã. Am descoperit cã ajutã enorm dacã familiile sunt
încurajate sã-ºi defineascã un Motto al familiei, o
O FAMILIE AFECTUOASÃ ªI DEVOTATÃ 49
Declaraþie de intenþii a familiei ºi o Constituþie a
familiei (sau, dupã cum veþi vedea în cele ce urmeazã,
Regulile drumului).
O familie iubitoare are la bazã relaþii pozitive; un
aspect esenþial al acestora îl reprezintã valorile ºi scopu-
rile pãrinþilor. Ce înseamnã sã faci parte dintr-o anumitã
familie? Ce credinþe sau Idei Mari au în comun membrii
unei familii? Fireºte, acestea se vor schimba pe mãsurã
ce familia se maturizeazã, dar sã luãm ca exemplu un
tatã care are patru copii, între 2 ºi 11 ani. El afirmã cu
mândrie cã vorbind cu oricare dintre copiii lui ºi între-
bându-l: „Ce faceþi voi în familia voastrã?“ acesta va
rãspunde: „Dãruim unii altora.“ Acesta este doar un
exemplu de Motto al familiei, o frazã scurtã, pe care o
înþelege toatã lumea ºi poate servi drept cãlãuzã în
comportamentul ºi opþiunile de fiecare zi. Alte
asemenea mottouri pe care le-am întâlnit au fost: „Nu-i
jignim pe alþii“; „Ne pasã de alþii“; „Ne ascultãm unii pe
alþii“; „Îi respectãm pe ceilalþi ºi punctele lor de vedere.“
O Declaraþie de intenþie a familiei implicã ceva mai
mult. Când copiii sunt mai mici, de ea vor beneficia în
principal pãrinþii, ca sã se poatã concentra asupra lucru-
rilor ce apar pe parcursul perioadelor agitate în care se
clãdesc case, cãmine ºi familii noi. Iatã un exemplu de
Declaraþie de intenþie a familiei:
„Suntem o familie ai cãrei membri sunt dornici sã
înveþe, sã râdã, sã se dezvolte împreunã. Vrem sã îm-
pãrtãºim totul între noi ºi cu alþii.“
Acestea sunt sugestii foarte nimerite pentru familiile
care nu au timp liber. Unii ar prefera sã adauge ºi alte
cuvinte, cum ar fi „iubire“, iar familiile cu o credinþã re-
ligioasã puternicã pot ilustra acest lucru în declaraþiile lor.
O Constituþie a familiei conþine, de obicei, principii

specifice care sunt folosite în tratarea chestiunilor de zi
cu zi.
Iatã câteva exemple:
„Ne vom înþelege între noi ºi nu ne vom certa.“
„Ne vom face temele înainte de a ne uita la televizor
sau înainte de a naviga pe Internet.“
„Televizorul n-o sã fie deschis în timp ce mâncãm, cu
excepþia ocaziilor speciale, pe care le vom stabili
împreunã.“
„Duminica mergem cu toþii la bisericã.“
„Când vin prietenii la noi acasã, se vor descãlþa la
intrare.“
„Fãrã mâncare în dormitor!“
„Când cineva îþi rãneºte sentimentele, nu accepta —
dar spune-i acest lucru într-un mod cât mai amabil.“
„Toatã lumea dã o mânã de ajutor la masã.“
„La cinã, vom aduce mulþumiri pentru mâncarea
noastrã.“
„Bunicii ºi profesorii trebuie trataþi întotdeauna cu
cel mai mare respect!“
„Nimeni nu are voie sã înjoseascã un membru al
familiei, mai ales în faþa altor oameni.“
Dacã luaþi drept model Constituþia Statelor Unite,
ºtiþi cã nu se intrã în detalii foarte amãnunþite, dar se
vorbeºte despre drepturi, responsabilitãþi ºi valorile esen-
þiale. Vã recomandãm sã începeþi cu un Motto al familiei
ºi, apoi, sã adãugaþi o Constituþie cu trei sau patru
puncte. Afiºaþi-o într-un loc vizibil, vorbiþi despre ea ºi,
dupã ce aþi folosit-o o vreme, puteþi sã-i aduceþi ce
„amendamente“ doriþi. Gândiþi-vã împreunã cu familia
care ar putea fi punctele acesteia, apoi vedeþi cum le
puteþi reduce la trei sau patru. Aceastã acþiune va cere
participarea copiilor ºi e mult mai bine decât atunci
când pãrinþii dau un „decret de sus“.
Cum ajungeþi sã discutaþi despre aceste modalitãþi
de a defini o familie? Pentru început, impuneþi ideea de
timp petrecut împreunã. Ea este simplã: iatã, este
momentul în care membrii familiei îºi împãrtãºesc între
ei trãirile, vorbesc despre evenimentele importante ale
zilei, care îi preocupã ºi despre cele viitoare sau chiar
despre ceea ce s-a întâmplat în trecut. Deseori, momen-
tul cel mai potrivit este cina sau o plimbare cu maºina.
Mai întâi, se creioneazã regula de a-i asculta pe ceilalþi
ºi a auzi punctul de vedere al fiecãruia. Având în vedere
principiile prezentate anterior, putem spune cã timpul
petrecut împreunã va da roade atunci când membrii
familiei ºtiu cã îºi pot împãrtãºi fãrã teamã sentimen-
tele. Nu vor sã fie insultaþi, pedepsiþi sau ca ideile lor sã
fie luate în derâdere. Dacã nu existã un sentiment de
siguranþã ºi o tradiþie a împãrtãºirii ideilor ºi a senti-
mentelor, va fi greu sã obþineþi participarea tuturor la
crearea unui Motto al familiei sau a unei Declaraþii de
intenþie.
Ne mai putem împãrtãºi sentimentele ºi prin inter-
mediul unui Cotidian al familiei. Acesta este un caiet cu
foi volante, aºezat pe o masã, în care toatã lumea îºi
poate nota gândurile, experienþele, întrebãrile, neliniºtile
— tot ceea ce vor sã facã astfel cunoscut. Ceilalþi le pot
rãspunde. Desigur, un asemenea jurnal poate conþine ºi
desene, precum ºi imagini decupate din ziare sau
reviste. O versiune mai structuratã este Jurnalul fami-
liei. În acesta, vor fi notate în fiecare zi evenimentele
semnificative sau interesante care au trezit sentimente
puternice, pozitive sau negative. De asemenea, pãrinþii
pot lãsa mesaje pentru copii, în care sã le aminteascã
despre temele pentru acasã, despre diversele sarcini ºi
întâlniri, iar copiii le pot reaminti pãrinþilor când ºi unde

trebuie sã-i ducã în ziua aceea, pe cine trebuie sã mai ia
cu ei ºi care temã trebuie verificatã mai întâi, precum ºi
motivele pentru care anumite sarcini nu vor fi în-
deplinite. Unele familii folosesc pentru aceasta o tãbliþã
de scris, pe care o ºterg azi pentru ca mâine s-o ia de la
capãt. Dar alþii vor prefera sã alcãtuiascã o istorie a
evenimentelor în ordinea în care s-au petrecut acestea.
În fine, sunt familii care au un Calendar al familiei,
care nu este altceva decât un calendar de hârtie sau
creat pe calculator, structurat pe casete mari, unde pot
fi notate evenimentele viitoare ºi cele din trecut. Este o
metodã bunã de a þine evidenþa zilelor de naºtere ºi a
altor aniversãri. Multe familii sunt de pãrere cã atunci
când revãd calendarele folosite de-a lungul anilor
(meritã sã le pãstraþi!) simt cã regãsesc o comoarã
preþioasã — amintirile ºi istoria familiei.
Copiilor mei n-o sã le placã aceasta.

Ce-i de fãcut?
Dintr-o sumedenie de motive, unii copii nu le uºu-
reazã deloc sarcina pãrinþilor lor, care încearcã pentru
prima oarã sã ducã la îndeplinire un asemenea scop.
Câþiva dintre noi au trãit aceastã experienþã atunci când
au propus un timp petrecut împreunã. Ceilalþi fie n-au
spus nimic, fie l-au luat în râs pe cel care a venit cu
propunerea, au refuzat sã coopereze ori s-au înfuriat —
n-a fost nici uºor, nici amuzant. El a insistat ºi nu i-a fost
deloc uºor, ci foarte greu ºi s-a temut sã nu adopte o
poziþie defensivã, sã se înfurie sau sã uite totul. Per-
severenþa este esenþialã; dacã pãrinþii nu cred în
valoarea ei, nu pot obþine rezultate pe termen lung.
Existã mai multe metode de a evita un rãspuns sar-
castic din partea copiilor. În primul rând, alegeþi mo-
mentul cu atenþie. Nu-i luaþi prin surprindere. Aºteptaþi
un moment în care familia se aflã împreunã. Unii pãrinþi
au descoperit cã un moment potrivit pentru a începe
discuþia despre un Motto al familiei, o Declaraþie de
intenþie sau despre împãrtãºirea sentimentelor poate fi
acela când se aflã împreunã la restaurant. Un astfel de
loc va domoli negativismul ºi nimeni nu va putea sã
fugã în camera lui. O altã metodã este folosirea unui
mesaj prin e-mail. Mai ales în cazul adolescenþilor, acest
mijloc de comunicare oferã ocazia de a purta conver-
saþii surprinzãtor de interesante ºi raþionale, care sunt
deseori mai eficiente decât o discuþie faþã în faþã.
Lãsaþi-l pe copil sã comenteze ideea ºi, treptat, sã ajungã
sã o punã în aplicare.
Cu adolescenþii ºi cu unii copii extrem de dificili,
negocierea poate fi o metodã salutarã. Încheiaþi o înþele-
gere prin care veþi consfinþi cã nu veþi încerca sã faceþi
niciunul dintre lucrurile care îl pot supãra pe copil,
dacã este dispus sã se angajeze într-o discuþie, apoi
împãrtãºiþi-i ideile dvs. Sandra ºi Harry Choron, în
lucrarea lor, Book of Lists for Kids, Houghton Mifflin,
1995, oferã câteva exemple de lucruri pe care le fac
pãrinþii ºi care nu sunt pe placul copiilor. Iatã câteva
exemple incluse în listele lor ºi câteva incluse în listele
noastre, de la care promiteþi cã vã veþi abþine în cazul în
care copiii dvs. sunt dispuºi sã încerce metoda
discuþiilor în familie, a jurnalelor ºi a calendarelor:
• Sã vã criticaþi copilul în faþa prietenilor lui.

• Sã-i dezvãluiþi secretele personale în faþa celorlalþi
membri ai familiei.
• Sã deschideþi corespondenþa copilului.
• Sã-i cereþi copilului sã facã un anumit lucru ca sã

staþi cu el.
• Sã fiþi în preajmã când vin în vizitã prietenii copi-
lului sau sã fiþi prea „curios“.
• Sã uitaþi numele prietenilor copilului sau sã-i
confundaþi între ei.
• Sã încãlcaþi intimitatea copilului dvs. intrând în
camera lui fãrã sã bateþi la uºã.
• Sã le puneþi prietenilor copilului multe întrebãri
personale (de exemplu, despre pãrinþii lor, slujbele
sau posesiunile lor).
• Sã vã ignoraþi copilul când vin în vizitã prietenii dvs.
• Sã întrebaþi aceleaºi lucruri legate de ºcoalã de mai
multe ori într-un rãstimp scurt.
• Sã faceþi comentarii critice la adresa a ceea ce
ascultã copilul la radio.
• Sã vã cicãliþi copilul cã trebuie sã doarmã mai mult
ºi în acelaºi timp sã-i spuneþi cã trebuie sã facã mai
mult pentru ºcoalã.
• Sã vã plângeþi în legãturã cu obiceiurile lui de a
mânca.
O metodã eficientã de a-i antrena pe adolescenþi în

alcãtuirea unui Cotidian al familiei este sã mizaþi pe
curiozitate. Spuneþi-le cã pot sã-l citeascã indiferent dacã
ºi ei contribuie sau nu. Folosiþi-l ca pe o metodã de a
face reflecþii despre copilul dvs. sau de a-l lãuda. Treptat,
începeþi sã puneþi întrebãri prin intermediul caietului.
Am descoperit cã deseori curiozitatea este mai puternicã
decât rezistenþa. Nu fiþi surprins dacã veþi gãsi în caiet
rãspunsuri la întrebãrile dvs. — ºi nu spuneþi „ªtiam cã
pânã la urmã o sã scrii în caiet“. Dacã faceþi astfel, e
foarte probabil ca altã datã sã nu mai scrie.
Indiferent de metoda folositã, veþi vedea cã simþul
umorului e de ajutor. Puþine lucruri sunt mai valoroase
în educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã decât capa-
citatea de a vedea partea luminoasã a lucrurilor. Ceva
mai târziu în acest capitol vã vom da câteva idei în
legãturã cu acest lucru. (Reþineþi, vã rog, cã în cazul
copiilor care sunt izolaþi de activitãþile familiei ºi poate
chiar puþin porniþi împotriva pãrinþilor va fi nevoie de
mai multe eforturi specializate — vom vorbi despre
acest subiect în Capitolul 8.)
Odatã ce am început sã construim un simþ al împãr-
tãºirii sentimentelor, al preocupãrii faþã de ceilalþi ºi al
rezolvãrii problemelor în familie, a sosit momentul sã
dãm la ivealã harta!
Harta care vã ajutã sã deveniþi

o familie afectuoasã, devotatã ºi capabilã
sã-ºi rezolve problemele
Ideea hãrþii îi aparþine lui Eliot Malomet, profesor,
rabin ºi pãrinte. În cursul cãlãtoriei pe autostrada edu-
caþiei bazatã pe inteligenþa emoþionalã, pãrinþii vor
întâlni unele semne de circulaþie. Dacã vor sã ajungã la
destinaþie, este bine sã le respecte. Iatã câteva dintre cele
mai importante semne pe care le veþi întâlni pe drum,
precum ºi câteva sugestii referitoare la cãlãtorie.
Stop!
Cum le arãtãm copiilor cã ne pasã de ei? În mod
paradoxal, nu dându-le tot ceea ce-ºi doresc sau renun-
þând în mod constant la propriile noastre nevoi ca sã
facem ceva pentru ei. Adevãrul este cã atunci când
pãrinþii nu le impun copiilor restricþii, aceºtia cred cã
pãrinþilor nu le pasã de ei. Deºi nu vor spune niciodatã

acest lucru, copiii au nevoie ca adulþii sã le impunã
anumite graniþe ºi reguli. Pãrinþii trebuie sã fie niºte
adevãraþi adulþi, adicã sã-ºi asume responsabilitatea
pentru fericirea copiilor lor ºi sã ia decizii bazate pe
înþelepciunea, experienþele ºi valorile proprii. Orice
pãrinte trebuie sã impunã anumite graniþe care nu sunt
negociabile, mai ales atunci când copiii lor ajung la
perioada adolescenþei ºi se confruntã cu decizii ce
urmeazã sã aibã consecinþe foarte serioase.
Reduceþi viteza — curbã periculoasã!

A început ºcoala. Sunt teme de fãcut la trei materii. Se
dau probe pentru echipele sportive. ªi, mai presus de
toate, urmeazã o lucrare la matematicã. Este ziua buni-
cului Lou ºi petrecerea lui Bubbe ºi a lui Zeide. Fiinþele
acelea care se târãsc pe pervazul ferestrei sunt furnici?
Când lucrurile par sã te copleºeascã, trebuie sã înceti-
neºti. A încerca sã faci mereu totul nu duce decât la stres
ºi harababurã. Nu mai rãmâne decât sã te întrebi la ce
medic sau psihiatru sã mergi. Pãrinþii inteligenþi emo-
þional ºtiu sã citeascã atât semnele propriilor sentimente,
cât ºi pe cele ale copiilor lor. ªtiu cã atunci când îi
aºteaptã niºte curbe periculoase, trebuie sã reducã
viteza, sã mânuiascã volanul cu mare atenþie ºi sã
priveascã drept în faþã, þinând volanul cu ambele mâini.
Punct de informare
Sunt momente în care pãrinþii, pur ºi simplu, nu ºtiu
ce sã facã. Este un act inteligent emoþional sã lase deo-
parte încãpãþânarea sau falsa mândrie ºi sã afle ce au de
fãcut. Probabil cã aveþi prieteni ale cãror idei, cel puþin
în anumite situaþii, vã vor fi utile. Poate una dintre
rudele dvs. cunoaºte o tehnicã sau douã care vã pot veni
în ajutor. Alte surse de informaþie sunt psihologii ºcolari,
consilierii, lucrãtorii sociali ºi educatorii din domeniul
sãnãtãþii. Pediatrii au foarte multã experienþã ºi cunosc
surse de referinþã. Existã reviste specializate ºi site-uri
pe Internet întreþinute de editorii acestora sau de alte
persoane care, deseori, conþin informaþii utile despre
relaþiile cu copiii.
Bãrbaþii au reputaþia cã nu vor sã cearã indicaþii
atunci când se rãtãcesc ºi de multe ori, atât ei, cât ºi
soþiile lor, dupã ce devin pãrinþi, au aceeaºi tendinþã.
Opriþi-vã ºi cereþi informaþii!
Staþie de verificare
Aici vom aborda lucrurile puþin altfel decât vã aºtep-
taþi. O staþie de verificare poate fi consideratã ca un
moment în care sã vedeþi ce este bine ºi ce este rãu, nu
doar ca o ocazie de a scoate la ivealã problemele. De
multe ori, sub pretextul eficienþei, pãrinþii reflectã nerãb-
darea societãþii de a identifica o problemã ºi de a o
rezolva. Pentru a deveni pãrinþi mai buni, putem sã ne
punem urmãtoarele întrebãri: Când sunt copiii mei în
cea mai bunã formã? Când mã comport eu cel mai bine
ca pãrinte? Când se poartã copiii mei cel mai rãu? Când
mã port eu cel mai rãu ca pãrinte?
Dacã vã puneþi aceste întrebãri ºi vã concentraþi
pentru început asupra a ce este mai bine, examinãm
acele stãri care în teoria inteligenþei emoþionale sunt de-
numite „stãri de performanþã optimã“. Aceasta în-
seamnã cã avem cu toþii momente când ne manifestãm
la cel mai înalt nivel de inteligenþã, claritate în gândire
ºi concentrare în lucrurile pe care le facem. O asemenea
stare poate fi greu de identificat; poate cã este mai simplu
sã identificãm momentele când suntem în cea mai

proastã formã. De exemplu, când veniþi de la serviciu ºi
pãºiþi pragul casei, când vã treziþi prea devreme în
weekend, când este foarte târziu ºi sunteþi obosit sau
înainte de a citi mesajele primite prin e-mail, marcate ca
urgente. Uneori, pãrinþii se aflã în forma lor cea mai
bunã dimineaþa devreme ºi seara târziu.
Bineînþeles, acest lucru este valabil ºi pentru copii.
Oare e drept sã-i „lovim“ cu programul adulþilor în cel
mai nepotrivit moment al zilei? Poate fi ceva bun în
asta? Puþin probabil. Dacã ne respectãm ºi ne înþelegem
propriile noastre momente favorabile ºi nefavorabile,
precum ºi pe cele ale copiilor noºtri, le putem integra în
conduita zilnicã a familiei, evitând astfel întreaga
harababurã emoþionalã care nu ne este de niciun folos ºi
nici productivã. Asta înseamnã, oare, cã, uneori, trebuie
sã aºteptãm ca sã spunem ce gândim? Da. Înseamnã cã,
uneori, copiii vor trebui sã aºtepte înainte sã ne cearã o
favoare? Da. De asemenea, înseamnã cã vor fi momente
mai bune sau mai proaste pentru discuþiile în familie ºi
pentru a ajunge în pragul unor hotãrâri importante.
Acestea se vor schimba pe mãsurã ce familia se
dezvoltã ºi activitãþile zilnice ale membrilor ei au
tendinþa sã se înlãnþuie sau, dimpotrivã, sã se separe.
Vã putem recomanda ºi metode de reglare avansate.
Gândiþi-vã la punctele forte ale copiilor dvs. Unii dintre
ei nu au darul de a fi oratori. Dar se exprimã prin
muzicã, desen, picturã, interpretând un rol, improvizând
ceva cu jucãriile sau costumaþiile ori construind ceva.
(Pãrinþii poate cã sunt familiarizaþi cu acest lucru dacã
la ºcolile unde învaþã copiii lor s-au desfãºurat semi-
narii de tipul „inteligenþele multiple“, bazate pe
lucrãrile lui Howard Gardner, psiholog la Harvard ºi
scriitor.) Staþiile de verificare le oferã pãrinþilor ºansa de
a afla cum sunt copiii lor, nu cum îºi doresc sau cum
le-ar plãcea sã fie. Cu aceste informaþii, pãrinþii sunt
mai bine pregãtiþi pentru a depãºi curbele periculoase.
Fiþi sigur de urmãtorul aspect: copiii dvs. au timp sã se
implice în activitãþi care le înalþã spiritul. Depinde de
pãrinþi sã se asigure cã atuurile copiilor lor nu sunt
irosite prin activitãþi ce îi solicitã în domenii pentru care
manifestã mai puþinã înclinaþie.
Acest subiect este suficient de important pentru a
justifica o listã scurtã cu exemple. Într-un cãmin, familia
a decis ca, atunci când intrã pe uºã, mama sã poarte o
inscripþie pe care este notat „Atenþie la pãrinte“, pentru
a-i avertiza pe copiii ei sã n-o bombardeze cu întrebãri
ºi cereri înainte sã apuce sã-ºi scoatã pantofii ºi sã
verifice corespondenþa. Într-un alt cãmin, pe peretele
din faþa uºii de la intrare atârnã un carton pe care a fost
lipitã imaginea unui semafor. Când copilul intrã pe uºã,
el aºazã lumina roºie, galbenã sau verde, pentru ca
mama ºi tata sã ºtie ce fel de zi a avut sau, cel puþin, sã
afle dacã este pregãtit sã vorbeascã despre diverse lu-
cruri. Semnificaþia culorilor roºu ºi verde este evidentã.
Galben înseamnã cã sunt lucruri de discutat, dar
pãrinþii trebuie sã procedeze cu atenþie ºi sã fie oricând
pregãtiþi sã se opreascã.
Un exemplu referitor la modul în care putem con-
solida punctele forte ale celor mici îl poate reprezenta
un copil care n-a fost niciodatã bun la matematicã, dar
cãruia îi place sã deseneze. Strategia tipicã a pãrinþilor
ar fi sã se asigure cã, înainte de orice, îºi face temele la
matematicã, mai ales înainte „sã uite“ sau sã se apuce
de altceva. Am descoperit cã este mult mai eficient un
aranjament prin care intervalul de 10 sau 15 minute în
care copilul face exerciþii la matematicã sã fie urmat de

o pauzã de 10 minute de desen sau muzicã. Alternarea
activitãþilor care implicã nepricepere ºi frustrare cu acti-
vitãþile pentru care are înclinaþie pare sã aibã un efect
pozitiv asupra copilului: el se va simþi mai puþin des-
curajat ºi mai puþin frustrat, tendinþa de a evita sã-ºi
facã temele ºi certurile pe marginea acestui lucru vor
scãdea semnificativ, iar încrederea lui în sine va creºte.
Veþi descoperi cã unii copii au nevoie de o pauzã de la
scris pentru a rezolva jocuri matematice, iar pentru alþii,
cuvintele încruciºate dupã trei probleme sau ecuaþii
fãrã sfârºit sunt ca un baton de ciocolatã — sau ceva
asemãnãtor.
Aceste strategii sunt deosebit de importante dacã
unul sau mai mulþi copii au probleme cu învãþatul, o
dificultate emoþionalã sau de comportament, probleme
de ordin fizic, probleme de atenþie sau în alte domenii
în care sunt mai slabi. Trebuie sã le oferim un echilibru,
iar pentru aceasta trebuie sã ne asigurãm cã îºi
manifestã ºi punctele forte în mod regulat.
Punct de taxare
Întreþinerea oricãrei gospodãrii ºi a oricãrei familii
presupune tot felul de sarcini ºi corvezi. Dintre acestea
fac parte banii câºtigaþi pentru traiul de zi cu zi, curã-
þenia, a face ordine, spãlatul rufelor, gãtitul, spãlatul
vaselor, unele reparaþii casnice, vizitele la medic ºi la
stomatolog, reciclarea ºi cãratul gunoiului, plantarea ºi
stropirea florilor, îngrijirea animalelor ºi plata facturilor.
Acesta este „preþul“ vieþii de familie. Este ca o taxã pe
care o plãtim pentru a trece podul de pe un mal pe
celãlalt sau pentru a depãºi o barierã. Este preþul pe care
trebuie sã-l plãtim pentru a ajunge de unde suntem
acum acolo unde ne dorim sã fim. Dar aceste taxe au
rolul lor. Ele permit întreþinerea drumului. Datoritã lor
se petrec lucrurile pe care le aºteptãm. Acest mod de a
privi sarcinile gospodãreºti le permite membrilor
familiei sã participe cu toþii la îndeplinirea lor, fãrã a
considera toate acestea o corvoadã. În acest fel ne
aducem contribuþia la bunãstarea familiei noastre. Cu
toþii facem tot felul de lucruri folositoare ºi fiecare
dintre ele este important; pentru a fi o familie, avem
nevoie ca totul sã fie dus la capãt. Iar dacã trebuie sã
facem munca altora, asta ne lasã mai puþin timp pentru
propriile noastre treburi ºi familiei îi va fi mai greu sã-ºi
atingã þinta. Taxa plãtitã nu trebuie perceputã ca o pena-
lizare, ci ca o necesitate. Ea ne ajutã sã ajungem acolo
unde ne dorim.
Cedeazã trecerea
Devine din ce în ce mai greu sã þinem o evidenþã a tot
ceea ce fac copiii noºtri. Chiar dacã ºcolile dispun de
poºtã electronicã vocalã ºi de sisteme de comunicare prin
care profesorii le lasã pãrinþilor mesaje ce conþin sar-
cinile copiilor, precum ºi viitoarele evenimente de la
ºcoalã, pentru mulþi pãrinþi este greu sã afle ce pot sau
ce trebuie sã facã, de fapt, copiii lor. Sã redacteze un
raport de cinci pagini sau unul de patru? Trebuie sã
verifice toate problemele de matematicã ºi sã le arate ce
au fãcut? E vreo problemã dacã o lucrare de laborator nu
este scrisã atât de clar pe cât ºi-ar dori pãrinþii? Existã
vreun profesor care nu are nimic împotriva temelor
scrise pe foi rupte dintr-un caiet cu spiralã? De ce a doua
parte a capitolului nu este inclusã în test?
Când pãrinþii nu sunt siguri de un anumit lucru, e
foarte bine sã foloseascã semnul „Cedeazã trecerea“.
Aceasta înseamnã sã îi sugeraþi copilului dvs. ce sã facã,
dar cu atenþie. Nu aveþi motive sã le spuneþi sã se

opreascã. În situaþia datã, nu este nevoie. Aºadar, cedaþi
spuselor lor. Acest fapt clãdeºte un sentiment de în-
credere. De asemenea, va fi un lucru mai puþin de supra-
vegheat. De exemplu, în legãturã cu ºcoala, de-a lungul
timpului, din conversaþiile pe care le veþi avea cu per-
sonalul din învãþãmânt, puteþi afla dacã sunteþi la
curent cu tot ceea ce se petrece sau ceea ce ar trebui sã
se întâmple. În aceastã lume a vitezei, pãrinþii trebuie sã
„cedeze“ mai des — dar sã nu ia niciodatã mâna de pe
volan, piciorul de pe frânã ºi sã nu-ºi dezlipeascã ochii
de pe geam.
Intersecþie
Orice familie are nevoie de un timp pe care sã-l dedice
odihnei. Aceastã necesitate se reflectã în numeroase
tradiþii religioase ºi spirituale. În unele religii, vinerea,
sâmbãta ºi duminica sunt zile „sacre“. Acestea sunt
ocazii de a ne îndepãrta de rutina zilnicã ºi de a ne
petrece timpul în sânul familiei, sãrbãtorind credinþa în
care ne-am nãscut. Acest concept integreazã ºi inteli-
genþa emoþionalã. Membrii familiei trebuie sã pãstreze
un simþ al empatiei ºi al perspectivei celorlalþi. Nu vrem
sã lãsãm sã treacã prea mult timp fãrã sã ºtim ce fac
ceilalþi, ce simt despre ceea ce se petrece în viaþa lor, ce
probleme, termene, proiecte au ºi ce scopuri pozitive
ºi-au propus. Semnul „intersecþie“ trebuie folosit de
pãrinþi atunci când simt cã familia se împrãºtie ºi o
apucã în mai multe direcþii — indiferent dacã se în-
depãrteazã sau se apropie unii de ceilalþi. Trebuie sã ne
oprim la colþ, sã comunicãm între noi, sã reflectãm, sã
facem planuri ºi apoi sã trecem la acþiune, cu un simþ
mai clar al ordinii ºi ºtiind spre ce se îndreaptã ceilalþi
membri ai familiei. În acest fel, e mai puþin probabil sã-i
pierdem din vedere pe cei pe care îi iubim — sau sã ne
ciocnim de ei. Cum fac pãrinþii acest lucru? Stabilind un
moment potrivit pentru a opri la intersecþie. Miercurea
viitoare luãm cina împreunã. Nimeni nu merge la vreo
altã întâlnire. Dacã aveþi o întâlnire, vã duceþi mai
târziu. Dacã aveþi teme de fãcut, pregãtiþi-vã sã le
începeþi dupã aceea. Multor familii le este greu sã facã
aceasta în mod regulat. Strãduiþi-vã sã vã faceþi un
program ºi aveþi grijã sã nu treacã mai mult de douã
sãptãmâni fãrã a avea loc aceastã întâlnire. (Pãrinþii care
cãlãtoresc pot cel puþin sã dea un telefon cu asemenea
ocazii; în prezent, telefoanele mobile sunt la îndemâna
oricui. Dacã sunteþi o ciberfamilie, probabil cã puteþi
pãstra legãtura prin Internet.)
Vedere de ansamblu
Un aspect al educaþiei bazate pe inteligenþa emo-
þionalã îl reprezintã faptul cã este necesar sã înþelegem
cã membrii familiei trebuie sã iasã din când în când din
rutina zilnicã ºi sã se bucure de frumuseþea lumii din
jur. Nu reprezintã aceasta o vedere de ansamblu? Este
acel loc de pe marginea drumului creat pentru un scurt
popas ca sã admirãm peisajul? Cãlãtorii agitaþi de pe
superautostrada pãrinteascã ar face bine sã se opreascã
o clipã pentru a aprecia lucrurile pe lângã care trecem
cu toþii, adesea în grabã, fãrã sã le luãm în seamã. Priviþi
cerul noaptea. Examinaþi cu atenþie tablourile din casa
dvs. ºi bucuraþi-vã din nou de ele. Faceþi acelaºi lucru
cu pozele din albume, cu cele strânse în cutiile de pan-
tofi sau cu vechile casete video de familie. Plimbaþi-vã
în jurul casei ºi observaþi ceea ce n-aþi mai vãzut înainte
sau în ultima vreme. Chiar ºi în oraº sunt plante care se
zbat sã iasã la luminã prin crãpãturile asfaltului, flori ºi
copaci care aºteaptã sã fie observaþi, porumbei ce nu
vor sã-ºi ia zborul, deoarece simt cã trotuarul este la fel

de bine al lor, ca ºi al dvs. În suburbii sau în zonele
rurale, sunteþi înconjurat de mai multã frumuseþe, dar
asta nu înseamnã cã v-aþi fãcut timp sã vã bucuraþi de
ea, sã o priviþi cu surprindere, sã-i permiteþi sã vã ajute,
pe dvs. ºi pe familia dvs., sã ajungeþi la mai multã
armonie, recunoscând faptul cã nimic nu este aºa cum
pare a fi, cã în jurul nostru existã minuni care aºteaptã
sã fie descoperite ºi cã avem foarte mult de pierdut
atunci când nu ne oprim din goana vieþii pentru a ne
forma o imagine mai clarã asupra locului unde ne aflãm
ºi a ceea ce facem.
Urmãtorul punct de revizie

este la peste 2 000 km distanþã
Poate cã exagerãm puþin. Dar aceste semne ne cer sã
verificãm rezervorul de combustibil al maºinii.
Rezervorul familiei este constituit de valorile ºi regulile
ei, aºa cã trebuie sã ne mai oprim din când în când ca sã
verificãm Mottoul familiei, Declaraþia de intenþii sau
Constituþia. Funcþioneazã în continuare? Au nevoie de
puþin ulei? Sunt piese care trebuie înlocuite? Este cumva
nevoie de reparaþii mai serioase? E mai bine sã aflaþi
acum decât în mijlocul pustiului. Revizia este o idee la
fel de bunã în cazul familiilor, ca ºi al maºinilor. Indi-
ferent dacã indicatoarele de la maºinã vã dau de ºtire cã
e timpul sã vã opriþi, dacã vi se pare cã maºina nu merge
bine sau ºtiþi cã este momentul unei revizii tehnice,
verificaþi ceea ce trebuie ºi faceþi schimbãrile necesare.
Dupã verificare, familia dvs. poate sã meargã mai de-
parte, iar cãlãtoria va decurge mai lin.
Cum sã descreþiþi frunþile
membrilor familiei
Ce credeþi despre râs? Îl consideraþi un semn de
frivolitate, de lipsã de serioziate, poate chiar o lipsã de
respect? Poate cã, în unele situaþii, chiar aºa este. Dar
credem cã râsul lipseºte din viaþa prea multor oameni ºi
este singurul lucru care poate conduce, într-adevãr, la
un mediu creativ, care ne permite sã rezolvãm pro-
blemele.
Potrivit lui Edward Dunkelblau, preºedintele Aso-
ciaþiei Americane de Umor Terapeutic, cercetãrile au
arãtat cã, în medie, copiii râd de peste 200 de ori pe zi.
Adulþii râd cam de 15 ori pe zi. Ce s-a întâmplat în
celelalte 185 de ocazii? Ce pierdere imensã! Membrii
familiilor care se distreazã împreunã se pot bucura de
compania celorlalþi, pot sã vinã cu idei care, poate, nu
sunt viabile sau foarte bine elaborate, pot face greºeli
fãrã sã le fie teamã cã vor fi ridiculizaþi — ºi, chiar dacã
mã credeþi sau nu, aceºti oameni sunt mai sãnãtoºi. O
atmosferã destinsã ne face viaþa mai seninã.
Faceþi testul urmãtor, care a fost publicat în The Free
Spirit Newsletter: News and Views on Growing Up (vol. 4,
nr. 3, ianuarie-februarie 1991):
Citiþi cu voce tare urmãtorul paragraf:

Ha ha ha ha ha ha ha. Hi hi hi hi hi. Hã-hã-hã. Ha ha
ha hi hi hi hi. He he he hã hã hã hi hi ha ha hi hi. Ho ho
ho ho ho ho ho. Hã hã. Hi hi hi he he he ha ha ha. Ha
ha ha ho ho ho hi hi hi. Ha ha. Ha!
Aþi început sã râdeþi? Sau poate numai sã zâmbiþi
puþin? Poate doriþi sã mai exersaþi, ca sã meargã mai
bine. Iatã o adaptare care ne place:
Hã hã hã hã hã! Ho ho ho ha ho. Hu hu hu he he he.

Ha ha hi hi ha ha. He he he hi hi hi hhe he he hi hi hi.
Ha ha ha ha ha hî hî hî hî hî. Hu hu ha ha hi. Hu ha!
E mai bine? Dvs. ºi familia dvs. puteþi sã încercaþi, pe

rând, sã vedeþi cine se descurcã mai bine! Dar de ce am
încerca aºa ceva? Atunci când râdem, în corpul nostru
se întâmplã lucruri extraordinare. Inima începe sã batã
mai repede, sistemul imunitar este activat, se produc
hormoni care ne ajutã sã fim mai activi, iar creierul pri-
meºte mai mult oxigen. Muºchii se relaxeazã ºi sistemul
digestiv începe sã funcþioneze mai bine. Hi hi hi!
Aceasta duce la alte stãri benefice. Nivelul de stres
scade. Atmosfera devine mai destinsã. Avem libertatea
sã fim mai creativi ºi sã ne lãrgim perspectiva asupra
lucrurilor; devenim mai capabili sã fim empatici;
suntem mai puþin ostili ºi ne creºte capacitatea de a lua
decizii bune ºi de a rezolva conflicte. Nu este un mira-
col; ci educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã: sã ne
cunoaºtem atât propria noastrã structurã biologicã,
emoþionalã ºi intelectualã, cât ºi pe cea a copiilor noºtri
ºi sã ne folosim de aceastã cunoaºtere, sã nu mergem
împotriva ei sau sã o ignorãm.
Haideþi sã vedem în continuare dacã ne putem spori
cu câteva procente simþul umorului.
Urmãriþi glumele bune (ºi chiar pe cele mai puþin
bune). Iatã trei tipuri de glume, adaptate dupã Free Spirit:
MAMA: Keesha, nu fi egoist. Lasã-l ºi pe fratele tãu sã

meargã cu bicicleta.
KEESHA: Dar îl las, mami. Eu cobor cu ea de pe deal ºi el
urcã.
ELEVUL: Am probleme cu acest test. Sufãr de amnezie.

PROFESORUL: De când þi se întâmplã asta?
ELEVUL: De când ce?
LEO: Mami, am luat zece la douã materii.
MAMA: Da? La ce?
LEO: Patru la istorie ºi ºase la matematicã.
Copiilor le plac glumele ce le stârnesc imaginaþia ºi
care se folosesc într-un fel nou de lucrurile familiare,
cum ar fi culori, plante, animale, obiecte sau pãrþi ale
corpului.
Ce culoare poþi sã mãnânci?

Roºie.
Ce întrebare poþi sã bei?

Ceai.
Ce parte a corpului face fructe?

Pãrul.
Ce are spate ºi patru picioare, dar n-are corp?

Scaunul.
Ce poþi avea într-un buzunar gol?

O gaurã.
Glumele care conþin paradoxuri ºi aduc pe scenã ani-

male ºi obiecte neînsufleþite capteazã imaginaþia multor
elevi din ciclul gimnazial. Iatã o glumã simpaticã:
Proprietarul unei staþii de benzinã avea o pisicã.

Într-o zi, pe când umplea rezervorul unui client, a scãpat
puþinã benzinã în laptele pisicii. Pisica a bãut tot laptele
ºi a început sã alerge ca nebuna prin garaj, apoi s-a oprit
brusc ºi a cãzut. Clientul întrebã: „Ce-i cu pisica, a
murit?“ „Nu“, rãspunse proprietarul garajului, „cred cã
a rãmas fãrã benzinã.“
O altã formã de umor presupune o perspectivã nouã

asupra unui lucru familiar. În acest caz, Patty Wooten
ne oferã un nou punct de vedere asupra cãrþilor. Gluma
va fi gustatã de adolescenþii de toate vârstele, mai ales
de cei pasionaþi de calculatoare.
Prezentarea noului Complex Automat de Redare

a Textelor (CARTE)
CARTEA este o adevãratã revoluþie în tehnologie: fãrã

cabluri, fãrã circuite electrice, fãrã baterii. Nu are nevoie
de conectare sau de butoane. Este atât de simplu de folosit,
încât o poate manevra ºi un copil. Compactã ºi portabilã,
poate fi folositã oriunde — chiar ºi când stai într-un foto-
liu lângã foc — totuºi este suficient de puternicã pentru a
stoca tot atâtea informaþii cât un CD-ROM. Iatã cum func-
þioneazã:
CARTEA este alcãtuitã dintr-o serie de foi numerotate sec-
venþial, realizate din lemn presat, material cunoscut ºi sub
numele de hârtie (reciclabil), iar fiecare dintre aceste foi
poate conþine mii de biþi de informaþie.
Paginile sunt legate la un loc cu ajutorul unui dispozitiv
special care pãstreazã foile în ordinea corectã. Tehnologia
hârtiei opace (THO) le permite fabricanþilor sã foloseascã
ambele feþe ale foii, ceea ce dubleazã densitatea informa-
þiilor ºi reduce costurile. Experþii studiazã noi metode de
mãrire a densitãþii informaþiei; pentru moment, dispozi-
tivele numite CÃRÞI, care conþin mai multe informaþii, au,
pur ºi simplu, mai multe pagini.
Fiecare paginã este scanatã optic, informaþiile fiind înre-
gistrate direct în creierul omenesc. Parcurgerea informa-
þiilor se realizeazã digital — este suficientã o miºcare a
degetului pentru a trece la pagina urmãtoare. CARTEA
poate fi folositã în orice moment prin simpla sa deschidere.
CARTEA nu se blocheazã niciodatã ºi nu necesitã re-
pornirea, deºi, la fel ca alte dispozitive de afiºare, poate
deveni inutilizabilã dacã o scãpaþi peste bord. Facilitatea
„navigãrii“ vã permite sã vã deplasaþi instantaneu la orice
foaie, dar ºi sã mergeþi înainte sau înapoi. Multe dispo-
zitive sunt prevãzute cu o facilitate numitã „index“, care
indicã locaþia exactã a unei informaþii selectate, pentru a o
gãsi instantaneu.
Un accesoriu opþional, „semnul de carte“, vã permite sã
deschideþi dispozitivul exact acolo unde aþi rãmas în sesi-
unea precedentã, chiar dacã acesta a fost închis.
Semnele de carte respectã standardele universale de design;
prin urmare, acelaºi semn de carte poate fi folosit în
sisteme CARTE provenite de la diverºi fabricanþi. ªi, invers,
pentru acelaºi dispozitiv CARTE pot fi folosite mai multe
semne de carte dacã utilizatorul doreºte sã stocheze simul-
tan mai multe informaþii. Numãrul lor este limitat doar de
numãrul de pagini al dispozitivului. De asemenea, puteþi
face însemnãri personale lângã informaþiile tip text cu
ajutorul unui instrument de programare opþional, numit
CREION (Circuit Realimentabil Elementar de Imprimare
Opþionalã a Notiþelor).
Portabil, durabil ºi la un preþ rezonabil, sistemul CARTE
este considerat ca precursor al unei noi tendinþe de a petrece
timpul liber. De asemenea, exercitã o atracþie atât de mare,
încât mii de creatori de informaþii sunt dedicaþi deja acestei
platforme ºi investitorii continuã sã vinã. Ne aºteptãm
foarte curând la o adevãratã avalanºã de titluri noi.
Umorul destinat tinerilor pe cale sã depãºeascã pragul

adolescenþei este mai greu de caracterizat. Dar un lucru
care le aduce întotdeauna zâmbetul pe buze — chiar
dacã este însoþit de comentarii — îl reprezintã jocurile
de cuvinte, în special cele pline de sarcasm.
„George se întâlneºte pe stradã cu prietenul lui, Mike,

ºi-i spune:
— Vii cu mine la sãrbãtoarea trabucului?
— Vin, dar ce-i asta?
— Mai þii minte cã voiam sã mã las de fumat?
Nevastã-mea mi-a sugerat ca, ori de câte ori am chef de
un trabuc, sã iau o acadea.
— ªi aºa ai fãcut?
— Da! ªi tocmai de-asta vreau sã fac cinste. Crede-mã,
am încercat, dar ideea cu acadeaua n-a mers. De fiecare
datã când simþeam nevoia sã fumez, îmi cumpãram o
acadea. Dar ºtii ceva? Nu reuºeam s-o aprind cu nici un
chip!“
„Doi tipi, Pete ºi Dave, lucrau pe o schelã. Tocmai

trecea pe acolo un om care cãuta numere noi pentru
spectacole de varietãþi. Ajuns chiar la baza schelei, îl
vede deodatã pe Pete cã face un triplu salt, urmat de un
salt înapoi, încã un dublu salt ºi, apoi, aterizeazã în
picioare.
Omul, entuziasmat de ceea ce vãzuse, se duce la Pete
ºi-l întreabã:
— Vrei sã vii sã faci asta în spectacolul meu?
— Da, de ce nu?
— ªi cât ceri?
— 1 000 de dolari.
— 1 000 de dolari???
— Da. 500 pentru mine ºi 500 pentru Dave, care mi-a
dat cu ciocanul peste picior.“
„Fred ºi Steve se hotãrãsc sã iasã la pescuit. Închi-

riazã o barcã, se duc undeva pe lac, stau toatã ziua ºi
prind o grãmadã de peºti, care muºcau momeala într-o
veselie. Când soseºte momentul sã se întoarcã acasã,
Fred spune:
— ªtii ceva, Steve? Aici am avut noroc. Ce-ar fi sã
însemnãm cumva locul, ca sã mai venim ºi altã datã?
— Ai dreptate. Cum sã facem?
Cei doi se gândesc ºi, pânã la urmã, fac un X mare pe
fundul bãrcii, apoi o iau spre mal. La doar câþiva metri
de ponton, Steve spune pe un ton îngrijorat:
— Mãi Fred, nu ºtiu dacã e bine. Ce facem dacã nu
luãm aceeaºi barcã?“
Care este scopul acestor glume? În primul rând,

poate cã unele or sã vã amuze. În al doilea rând, ele
creeazã o atmosferã mai destinsã în familie. Se spune cã
umorul — chiar dacã rãmâne la stadiul de încercare —
este o parte valoroasã în relaþiile dintre oameni ºi
contribuie la sãnãtatea familiei.
Iatã alte câteva moduri de a înveseli sala de clasã sau
camera în care copiii îºi fac temele:
• Aºezaþi în casã un panou pentru benzi desenate ºi

caricaturi având ca tematicã ºcoala. Poate luaþi
unul chiar de la ºcoalã.
• Decupaþi poze din revistele de benzi desenate ºi
alcãtuiþi dvs. textele. Aceasta poate fi o activitate
desfãºuratã în familie sau la ºcoalã.
• Pentru evenimentele curente, decupaþi poze sub
care vã puteþi scrie propriile dvs. citate.
• Organizaþi un colþ umoristic acasã sau la ºcoalã.
Folosiþi poze, cãrþi sau orice alt lucru amuzant.
• Faceþi o pauzã de râs. Aceasta poate fi de mare
folos când copiii se luptã din greu cu temele. Benzi
desenate scurte, segmente de benzi audio sau
video, paragrafe din cãrþi sau reviste umoristice —
toate acestea pot aduce o schimbare imensã. Este

greu, frustrant ºi ineficient sã stai acolo ºi sã „te
strãduieºti“ când chiar nu merge. Umorul deschide
noi perspective. Nu e o pierdere de timp!
Umorul nu este acelaºi pentru copiii de toate

vârstele. Dupã ce am trecut în revistã câteva exemple,
meritã sã urmãrim felul în care este perceput umorul
de-a lungul anilor. Înainte de a merge la ºcoalã, glumele
sunt legate de joacã ºi de activitatea fizicã. De multe ori,
„a te purta prosteºte“ provoacã un râs copios atât în
rândul copiilor, cât ºi al adulþilor care îi privesc. De
asemenea, copiilor le place sã-i vadã pe adulþi cã se
poartã caraghios, cã fac lucruri neaºteptate sau cã
exagereazã. Ed Dunkelblau îi încurajeazã pe pãrinþi sã
foloseascã diverse costumaþii — pãlãrii caraghioase,
lucruri purtate de-a-ndoaselea, cravate fãrã cãmaºã,
ochelari puºi peste o mascã sau o pãlãrie — dacã vor
sã-ºi audã copiii râzând în hohote. În plus, fiþi pregãtit
sã repetaþi. Copiii nu se vor opri din râs pânã când nu
daþi jos o furculiþã de pe masã de 10 sau 12 ori.
Când încep sã meargã la grãdiniþã, copiilor le place
sã foloseascã alte nume pentru obiecte, cuvinte „tabu“
ºi sã nãscoceascã vorbe fãrã sens sau rime ciudate. Le
plac cãrþile dr. Seuss, pentru cã tocmai asta fac. „Vulpea
în ºosete“ sau „Pisoiul cu pãlãrie“ se încadreazã în acest
model. La ºcoala primarã, devin populare ghicitorile ºi
bancurile — în special cele de genul „Cioc-cioc! —
Cine-i acolo?“ Mai târziu, umorul acesta „copilãresc“
începe sã disparã. Copiilor le place în continuare sã se
prosteascã, dar îºi fac probleme cã acest lucru n-ar fi
„marfã“. Umorul se regãseºte mai mult în povestiri ºi în
glume fãcute pe socoteala altora; ele sunt folosite de
copii pentru a putea sã-ºi dea seama cine sunt sau nu
sunt, cine este ca ei ºi cine nu. La aceastã vârstã, a gãsi
defecte la ceilalþi devine o preocupare majorã, iar cultura
noastrã încurajeazã acest lucru prin intermediul filme-
lor ºi al reclamelor. Copiii trebuie sã ia contact cu diverse
forme de umor. Bill Cosby ºi unii dintre comicii mai
vechi, cum ar fi Lucille Ball, Sid Caesar, Dick van Dyke
ºi Groucho Marx, au mare succes în rândul copiilor, mai
ales prin spectacolele televizate. Poate veþi fi surprins sã
aflaþi câþi adolescenþi în devenire încã mai aruncã
priviri furiºe la reluarea de la Happy Days sau Muppet
Show! De asemenea, pãrinþii trebuie sã ºtie cã, pe mãsurã
ce copiii încep sã aibã mai multã încredere în ei ºi sã se
simtã mai acceptaþi, glumele pe socoteala celorlalþi vor
scãdea ca numãr, deºi, având în vedere cultura noastrã,
nu ne putem aºtepta sã disparã în întregime.
Pauzele umoristice în familie:

vitamine pentru acþiuni pozitive
Gândiþi-vã la lucrurile pe care le faceþi ºi care vã aduc
zâmbetul pe buze sau vã oferã un sentiment de cãldurã
ºi de mulþumire. De exemplu, sã ascultaþi muzicã, sã
citiþi, sã vã uitaþi la un film vechi, sã ascultaþi emisiunea
preferatã la radio, sã priviþi vechi fotografii de familie, sã
staþi pe scaunul preferat, sã reflectaþi la unele lucruri, sã
îndepliniþi anumite ritualuri religioase sau spirituale ori
sã priviþi noaptea cerul înstelat. Apoi gândiþi-vã cât timp
dedicaþi, de obicei, acestor lucruri, pe zi sau pe sãptã-
mânã. Veþi descoperi, probabil, cã, oricum, mai puþin
decât v-aþi imaginat.
Ca sã vã pãstraþi optimismul, încercaþi sã faceþi în
fiecare zi unele lucruri care vã aduc buna dispoziþie,
chiar dacã numai pentru scurtã vreme — ºi, dacã nu le
puteþi face zilnic, încercaþi, cel puþin, sã le faceþi mai
des. Aceste mici „pauze umoristice“ acþioneazã ca niºte
vitamine puternice, care vã stimuleazã ºi vã susþin

capacitatea de a rãspunde pozitiv la diversele provocãri
ale vieþii, inclusiv educarea copiilor. Pe mãsurã ce copiii
trec prin acest fel de experienþe, pe care ºi dumnea-
voastrã le trãiþi împreunã cu familia, e posibil sã desco-
periþi cã oamenii devin mai toleranþi unii faþã de alþii,
acceptã mai uºor dezamãgirile ºi capãtã mai multã
încredere unii în ceilalþi. Un numãr din ce în ce mai
mare de cercetãtori studiazã binefacerile unei atitudini
optimiste ºi ale unei vieþi din care nu lipsesc dozele
regulate de umor ºi de fericire. Cei care au scris cãrþi
pentru publicul larg estimeazã cã pauzele umoristice
frecvente estimeazã doar momentele, destul de rare, de
fericire intensã.
Iatã câteva sugestii.
Gãsiþi-vã timp sã urmãriþi împreunã lucruri amu-
zante, care vor aduce bunã dispoziþie tuturor. Din ne-
fericire pentru unii, aceastã delectare poate fi gãsitã în
„filmele clasice“, ºi nu în cele care ruleazã în ziua de azi.
Bill Cosby este un comic extraordinar pentru viaþa de
familie. Primele sale înregistrãri (da, a trãit în era de
vinilin) ºi casetele video cu The Bill Cosby Show sunt
emisiuni clasice. Televiziunile ºi staþiile de difuzare prin
cablu transmit reluãri cu Dick Van Dyke, Mary Tyler
Moore ºi The Munsters.
Notaþi trei lucruri care s-au întâmplat astãzi ºi v-au
fãcut sã vã simþiþi bine. Pot fi lucruri mãrunte: razele
soarelui, aþi vãzut un fluture, aþi primit un compliment,
aþi fãcut parte dintr-o echipã câºtigãtoare. Faceþi asta de
douã sau de trei ori pe sãptãmânã. Scrieþi în Jurnalul
familiei ºi puteþi fi sigur cã toatã lumea va citi. Nu luaþi
în seamã ce spun alþii. Conteazã faptul cã s-au simþit
bine — desigur, dacã nu este vorba de ceva ilegal sau
primejdios.
O asemenea listã este foarte valoroasã, pentru cã
poate fi pusã la dispoziþia celorlalþi ºi o puteþi revedea
mai târziu. Când cineva este deprimat, poate gãsi în ea
o ocazie de a se înveseli. De asemenea, ne transmite ideea
subtilã cã putem contribui personal la cel puþin o parte
din fericirea noastrã ºi cã nu suntem condamnaþi la
disperare.
Încercaþi ºi alte lucruri care fac apel la umor.
O cutie cu îmbrãþiºãri
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã poate lua
multe forme! De fapt, puteþi sã vã amuzaþi de ziua
Sfântului Valentin, sau taþii pot pune la cale, împreunã
cu copiii, un cadou extraordinar de Ziua femeii, care va
putea fi pãstrat o viaþã întreagã. (Mamelor, ºi voi puteþi
face asta pentru taþi, dar cum mamele au, de obicei, o
sumedenie de idei grozave referitoare la cadouri, iar
taþii nu se supãrã niciodatã dacã îi ajutã cineva în acest
sens, vã rugãm sã le lãsaþi lor ideea asta, bine?)
Cãutaþi un suport cum sunt cele pentru cãrþile de
vizitã, puneþi în el niºte cartonaºe pe care aþi scris în
joacã mesaje care îi dau dreptul persoanei care alege
cartonaºul la un anumit numãr de îmbrãþiºãri, în dife-
rite circumstanþe. De ce îmbrãþiºãri? Pentru cã aceste
manifestãri de iubire întãresc legãturile dintre membrii
unei familii. Ele sunt un mod sigur de a împãrtãºi senti-
mente cãlduroase ºi exprimã fãrã cuvinte inteligenþa
emoþionalã. Iatã câteva exemple de cartonaºe cu îm-
brãþiºãri:
O îmbrãþiºare ºi o prãjiturã (mai întâi îmbrãþiºarea, apoi

mâncaþi împreunã din prãjitura preferatã)
O îmbrãþiºare pentru mama
O îmbrãþiºare pentru tata

O îmbrãþiºare pentru copil (poate fi vorba ºi despre doi
fraþi)
O îmbrãþiºare-sendviº (din partea a douã persoane)
O îmbrãþiºare dublu-sendviº (persoana care primeºte
îmbrãþiºarea stã în mijloc, iar ceilalþi se strâng în
jurul sãu ca sã o îmbrãþiºeze)
O îmbrãþiºare în ritm de dans (ca în dansul numit
„bump“ — dupã ce îmbrãþiºaþi persoana, îi daþi câte
un „ghiont“ cu ºoldul atât în partea dreaptã, cât ºi în
partea stângã)
O îmbrãþiºare ºi o melodie (în timpul îmbrãþiºãrii, per-
soana îngânã un cântec)
O îmbrãþiºare ºi un imn
O îmbrãþiºare ºi o rugãciune (sau o binecuvântare, sau
o altã vorbã ori urare pozitivã)
O îmbrãþiºare dublã
O îmbrãþiºare triplã
O îmbrãþiºare ºi o sãriturã (sãriþi în sus amândoi în
timpul îmbrãþiºãrii)
O îmbrãþiºare mai lungã
O îmbrãþiºare mai scurtã
O îmbrãþiºare ºezând
O îmbrãþiºare în care nu foloseºti braþele
O îmbrãþiºare în care nu îl atingi, dar te apropii cât poþi
de mult de cel de lângã tine
O îmbrãþiºare în care deschizi larg braþele
O îmbrãþiºare discretã
O îmbrãþiºare zgomotoasã
O îmbrãþiºare ieºitã din comun (folosiþi-vã imaginaþia)
O îmbrãþiºare în timpul cãreia scoateþi un bâzâit
O îmbrãþiºare ºi o gustare (dupã îmbrãþiºare, faceþi
pentru persoana respectivã ori savuraþi împreunã o
canã cu cafea, cu ceai sau cu ciocolatã fierbinte, cu
cidru de mere sau cu lapte cald)
O îmbrãþiºare aºa cum vrei tu
Câteva îmbrãþiºãri aºa cum vrei tu
Cred cã aþi înþeles. Folosiþi aceste sugestii, veniþi cu
propriile dvs. idei ºi, din când în când, mai schimbaþi
câte ceva, astfel încât totul sã rãmânã proaspãt. Dacã
este oferitã în dar, cutia cu îmbrãþiºãri poate fi decoratã
cu ajutorul unor carioci, acuarele, abþibilduri — ceva care
nu se ºterge. (Dacã vã iubiþi mama, nu puneþi sclipici.)
Pãrinþi, cutia cu îmbrãþiºãri poate fi folositã chiar ºi în
lipsa copiilor. Nu ne asumãm responsabilitatea pentru
consecinþe, dar dacã roadele încep sã aparã, puteþi avea
încredere în noi!
Ce-ar face sau ce-ar spune un erou?

Când copilul dvs. „se blocheazã“ ºi nu reuºeºte sã
gãseascã cheia unei probleme — legatã de ºcoalã sau de
relaþiile cu ceilalþi — îi puteþi arãta cã vã pasã de el
întrebându-l cum ar proceda un personaj din cãrþi, de la
televizor sau din filme. Din când în când, încercaþi sã
alegeþi un personaj comic. Gândiþi-vã la diversele
comedii sau emisiuni distractive pe care le urmãresc
copiii. Iatã câteva personaje care ar putea fi date ca
exemplu:
Ce ar fi fãcut Harry Potter? Dar Luke Skywalker?
Ioda? Obi Wan Kenobi? Tarzan? Sindbad Marinarul?…
Suntem siguri cã puteþi adãuga pe listã multe alte
nume, în funcþie de locul unde trãiþi ºi de preferinþele
dvs. ºi ale copiilor.
Bineînþeles, este bine ca, din când în când, atunci când
le faceþi educaþie copiilor, sã vã comportaþi ca ºi cum ei
nu ar cunoaºte anumite personaje, dar va fi mai eficient
dacã recurgeþi la ceea ce ºtiu. De exemplu, puteþi lega
întrebãrile dvs. de cãrþile pe care le citesc la ºcoalã sau
de personalitãþi din istoria ºtiinþei.
Alte idei
Acompaniaþi treburile casnice cu muzicã
Cãutaþi piese muzicale al cãror ritm sã se preteze la
anumite activitãþi casnice. Lãsaþi-i pe copii sã aleagã
melodiile sau alegeþi-le împreunã. Gãsiþi muzica potri-
vitã pentru paºii pe care-i faceþi atunci când aspiraþi
praful, muzicã pentru dus gunoiul, muzicã pentru
strâns aºternuturile, muzicã pentru strânsul mesei ºi
aºa mai departe. Diversele tonuri muzicale îi semna-
leazã copilului cã este momentul sã facã o anumitã
treabã — ºi reprezintã ceva mult mai plãcut ºi mai
eficient decât cicãleala obiºnuitã sau alte sisteme de
convingere. Este bine dacã adulþii sunt primii care fac
aceºti paºi, în ritmul muzicii, atunci când se îndelet-
nicesc cu anumite treburi gospodãreºti. Nu vã sfiiþi sã
cântaþi, sã dansaþi atunci când munciþi!
Puneþi suflet în tot ceea ce faceþi

Iatã câteva exemple:
Dragã Billy,
Ieri mi-a fost dor de tine. Eram atât de plin ºi speram
sã mã duci afarã, ca sã fiu golit, sã-mi recapãt liberta-
tatea, dar asta nu s-a întâmplat. De patru zile, în inte-
riorul meu zace gunoiul familiei. Aº minþi dacã aº spune
cã sunt fericit. Nu sunt. Nu numai cã e neplãcut, dar
miroase urât. Nu ºtiu ce au gãtit pãrinþii tãi la cinã
sãptãmâna asta, dar aº vrea sã cred cã n-ai fost nevoit
sã mãnânci. Sper sã ne vedem vineri. Cautã-mã, sunt
dupã uºa din spate.
Prietenul tãu, Coºul de gunoi
Bunã, Sima. Suntem blugii tãi. Îþi lãsãm acest mesaj

telefonic, întrucât vreau sã ºtii cã suntem triºti. Triºti
deoarece credem cã nu îþi pasã de noi ºi de prietenii
noºtri, ºorturile ºi pantalonii. Stãm deja pe-afarã de
douã zile. Nu ne simþim bine. Ba ne e cald, ba ne e frig.
Unii dintre noi ar vrea sã fie în dulap. Alþii chiar
trebuie sã fie atârnaþi — am început sã avem crampe
musculare, pentru cã stãm mototoliþi. Eu am fost ales
de ceilalþi sã te rog sã ai grijã de noi: nu avem, oare,
grijã de tine? Mulþumim ºi o zi bunã!
Cãtre: Jess
De la: vase@chiuvetã.com
Dragã Jess, eu sunt o farfurie. S-a lipit mâncarea de
mine ºi e tare neplãcut. Din câte am vãzut pe lista de
pe frigider, trebuia sã ne speli dupã cinã, pe mine ºi pe
prietenii mei. Asta nu s-a întâmplat încã ºi am prins
pojghiþã. O sã fie ºi mai greu sã ne cureþi ºi vom fi mult
mai nefericiþi dacã n-o vei face. Te rugãm, încearcã sã
ajungi la noi cât mai repede. Ce e zgomotul ãsta?
Doamne, e ceaºca… Laptele din ea începe sã se brân-
zeascã. Sunã la buretele de urgenþã! Trebuie sã plec. Te
rog, vino repede, situaþia e gravã!
Cred cã aþi înþeles. Copiilor le place un cãmin care nu

este tot timpul solemn. Iar dacã pot râde împreunã cu
pãrinþii, înseamnã cã pot ºi sã stea de vorbã cu ei în
momentele dificile.
Cuvânt de încheiere
A fi o familie — în cel mai bun sens al cuvântului —
presupune sã te implici ºi acest lucru nu este uºor.
Meritã efortul? Da. Veþi fi surprins cât sens ºi câtã
împlinire — ºi distracþie — veþi gãsi în viaþa de fiecare
zi. Copiii dvs. probabil cã nu vã vor mulþumi — cel
puþin nu înainte de a deveni adulþi. Dar puteþi fi sigur
cã, undeva în profunzime, la un anumit nivel al inteli-

genþei emoþionale, se vor simþi mai bine, mai echilibraþi,
mai armonioºi, pentru cã în viaþa lor va exista echilibrul
potrivit: cãminul lor va fi un paradis în care se vor simþi
în siguranþã, o sursã de afecþiune, de sprijin, de ajutor în
rezolvarea problemelor ºi un loc în care domneºte
veselia. În cazurile pe care le-am studiat, am vãzut ce se
întâmplã atunci când aceste lucruri lipsesc, am depistat
situaþii pe care pãrinþii nu le pot vedea clar sau la care
nu au acces. Iatã de ce unii dintre vechii înþelepþi au
afirmat cã pacea cãminului este una dintre cele mai
importante valori. Ei spuneau cã din acest motiv pã-
rinþii nu trebuie sã le vorbeascã direct copiilor despre
defectele lor ºi sã nu spunã întotdeauna exact ce simt în
legãturã cu ceea ce fac copiii lor.
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã presupune
cã trebuie sã ne folosim atât capul, cât ºi inima. Desigur,
în unele cãmine este mai simplu decât în altele. Când
apar dificultãþi ºi copiii au nevoie de mai mult ajutor
pentru treburile zilnice, poate cã problema se referã la
una dintre aptitudinile copilului. În capitolul urmãtor,
vã vom împãrtãºi câteva metode prin care pãrinþii îºi
pot ajuta copiii, într-un mod ferm, dar eficient, sã devinã
mai stãpâni pe sine ºi sã fie capabili sã-ºi exprime senti-
mentele puternice.
3
CUM TREBUIE SÃ LE VORBIÞI COPIILOR,
ASTFEL ÎNCÂT SÃ-I DETERMINAÞI
SÃ GÂNDEASCÃ?
upã cum am afirmat, în scopul de a le crea copiilor

D aptitudini sociale ºi pentru a-i face sã descopere
inteligenþa emoþionalã, este necesarã o abordare nouã.
Ideea principalã este sã-i învãþãm sã gândeascã singuri
în loc sã le spunem ce sã facã. Acest lucru poate fi dificil
pentru pãrinþi, pentru cã nu se întâmplã în mod firesc.
Ca pãrinþi, dorim ca pruncii noºtri sã fie niºte cópii per-
fecþionate ale propriilor noastre fiinþe. De asemenea,
pentru cã îi iubim, vrem sã îi ferim de toatã durerea ºi
suferinþa pe care am trãit-o ca urmare a greºelilor noastre.
Prin urmare, avem tendinþa sã le spunem ce sã facã,
bazându-ne pe propria noastrã experienþã, care nu a
fost lipsitã de încercãri grele sau de erori. Însã copiii pro-
babil cã nu vor asculta, iar datoria noastrã ca pãrinþi
este de a-i învãþa cum sã-ºi rezolve singuri propriile
probleme. Nu putem fi mereu alãturi de ei ca sã le
spunem ce sã facã ºi cum sã se poarte — ºi, de fapt, nici
nu dorim acest lucru. Scopul educaþiei este de a-i învãþa
pe copii sã gândeascã singuri ºi sã þinã cont de un cod
alcãtuit din reguli morale, împãrtãºite de pãrinþii lor.
Un alt motiv pentru care este atât de greu sã fii
pãrinte îl reprezintã acela cã nu poþi fi obiectiv cu copiii
tãi. Legãtura emoþionalã este strânsã, iar natura relaþiei
vã face sã reacþionaþi faþã de copil într-un mod emo-
þional, ºi nu cognitiv. Când copilul þipã: „Te urãsc!“,

pãrintelui nu-i trece prin cap urmãtorul gând: „Copilul
meu este frustrat ºi îºi exteriorizeazã emoþiile negative
faþã de mine pentru cã eu reprezint o þintã sigurã.“
Dimpotrivã, pãrintele reacþioneazã în virtutea faptului
cã se simte rãnit, care-i provoacã emoþii puternice, deºi
în mod ideal totul s-ar reduce la o evaluare raþionalã a
situaþiei ºi la o acþiune bine gânditã. Aceastã intensitate
a emoþiilor îi poate face pe pãrinþi sã reacþioneze instinc-
tiv ºi sã alunece din nou pe panta vechilor ºabloane
preluate din propria lor copilãrie. Resentimentele trãite
de pãrinþi atunci când se lasã pradã acestor reacþii
emoþionale duc la mânie, ce poate fi chiar nejustificatã
faþã de copilul care este „cauza“ tuturor problemelor,
iar toate acestea pot conduce la un ciclu de interacþiuni
pãrinte–copil neplãcute ºi ineficiente.
Aºadar, atunci când îi învãþaþi pe copii inteligenþa
emoþionalã ºi aptitudinile sociale, rolul dvs. nu este de
a rezolva problema copilului sau de a lua decizii în
locul lui, chiar dacã doriþi asta. Trebuie sã vã abþineþi ºi
sã îl ajutaþi pe copil sã gândeascã ºi sã-ºi rezolve singur
problema. În aceste momente, e necesar sã vã separaþi
emoþional de problema copilului. Un asemenea rol nu
presupune sã fiþi expertul sau salvatorul care îi
împãrtãºeºte din înþelepciunea sa copilului, oferindu-i
soluþia perfectã.
Dacã sunt cãlãuziþi cu pricepere în privinþa aptitudi-
nilor sociale, copiii vor înþelege cã o purtare nepotrivitã
nu le oferã ceea ce vor cu adevãrat — în principal, sã fie
iubiþi ºi acceptaþi. Acesta este un principiu al inteli-
genþei emoþionale mai complex decât pare la prima
vedere. Trãim vremuri în care dominã impulsurile de
moment; vrem sã putem fi contactaþi în orice moment
prin telefon, pager sau e-mail. Dorim calculatoare cât
mai rapide. Foarte mulþi oameni iau supradoze de
CUM TREBUIE SÃ LE VORBIÞI COPIILOR 83
megaherþi. ªtirile sunt pline de rãpiri ºi crime odioase,
pentru care pedepsele par sã fie prea mici sau inexistente.
A-i ajuta pe copii sã-ºi dea seama ce vor ºi sã reziste
impulsului de a acþiona pe baza emoþiilor puternice sau
a unor dorinþe inspirate de mass-media ºi în funcþie de
presiunea exercitatã de semenii lor este o provocare care
solicitã constant atenþia pãrinþilor.

în acest capitol
§ 1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de ale ce-
lorlalþi.
al celorlalþi.
§ 3. Dobândiþi-vã echilibrul ºi faceþi faþã impulsurilor
§ 4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.
§ 5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.
Ce pot face pãrinþii pentru a-i ajuta pe copiii lor sã

înveþe sã gândeascã ºi sã-ºi rezolve problemele în mod
eficient? Experienþele noastre ca pãrinþi, psihologi, me-
dici, cercetãtori ºi practicieni ne-au condus la un ansam-
blu de principii cãlãuzitoare pentru a pune în aplicare
inteligenþa emoþionalã. Dar cei mai mulþi dintre noi au
fost deprinºi cu un alt set de principii, care creeazã
probleme pe termen lung pentru pãrinþi ºi copii.
Cum sã vorbiþi pentru a nu-i ajuta pe copii

sã gândeascã
1. Spuneþi-le tot timpul exact ce gândiþi.
2. Evaluaþi-le ideile sau afirmaþiile imediat ce le ros-
tesc. Etichetaþi-le drept „bune“ sau „proaste“.
3. Cu fiecare ocazie, împãrtãºiþi-le din înþelepciunea

propriei copilãrii. („Pe când eram de vârsta ta…“)
4. Eliminaþi orice ºansã de dezamãgire, împiedicân-
du-i pe copii sã urmeze o cale despre care dvs. credeþi
cã nu este bunã. „Nu se poate întâmpla aºa ceva.“ „Un
om cu minte nici nu s-ar gândi la asemenea lucruri.“
5. Fiþi întotdeauna foarte serios. Temele pentru acasã,
treburile casnice, îngrijirea fraþilor, activitãþile extra-
ºcolare ºi sportul sunt responsabilitãþi care trebuie
tratate cu seriozitate, stoicism ºi demnitate.
6. Vorbiþi puþin. Nu este nevoie sã vã repetaþi. Expli-
caþiile trebuie oferite o singurã datã. Copiii trebuie sã
asculte cu atenþie prima oarã ºi, apoi, ei ºtiu oricum ce
vor sã spunã adulþii.
7. „Fã aºa cum spun, nu aºa cum fac.“
8. Creaþi-vã o imagine perfectã. Nu le arãtaþi niciodatã
copiilor dvs. cã nu înþelegeþi sau cã aþi greºit.
Aceste instrucþiuni întruchipeazã înþelepciunea

convenþionalã care ne-a fost transmisã de generaþiile
anterioare; sunt idei care par sã reziste foarte bine de-a
lungul timpului. Unele dintre acestea sunt asociate cu
anumite contexte culturale. Nu trebuie sã le categorisim
nici „corecte“, dar nici „greºite“. Dar trebuie sã ne între-
bãm cât de potrivite sunt ele în era în care ne creºtem
copiii ºi în ce mãsurã vor fi potrivite atunci când copiii
noºtri vor deveni adulþi. Dupã pãrerea noastrã,
folosirea sistematicã a acestor principii poate provoca
probleme.
Fiecare dintre aceste „antiprincipii“ ridicã blocaje în
procesele de gândire ale copiilor, atunci când este folosit
prea mult ºi prea des de cãtre pãrinþi. Aceasta se întâm-
plã în diverse feluri — nu le oferã copiilor informaþiile
de care au nevoie sau eliminã chiar din start orice posi-
bilitate. Unele dintre ele reflectã nesiguranþa în legãturã
cu ce trebuie sã facã, de fapt, pãrinþii pentru a le trans-
mite copiilor ce au de transmis. Altele îi trateazã pe
copii ca pe niºte adulþi în miniaturã, ceea ce cu sigu-
ranþã cã nu sunt.
Pentru a-i îndruma ºi învãþa pe copiii lor, pãrinþii
trebuie sã construiascã relaþii prin care sã comunice cu
ei. În ziua de azi, copiii sunt supuºi atâtor influenþe
contradictorii, încât nu este suficient ca pãrinþii sã pre-
supunã cã vor fi ascultaþi, din simplul motiv cã sunt
pãrinþi. Bine sau rãu, trãim în era întrebãrilor. Iar secre-
tul pentru a rãspunde la întrebãrile copiilor nu este de
a oferi imediat un rãspuns. Secretul constã în a predica
mai puþin ºi a asculta mai mult; în a spune mai puþin ºi
a arãta mai mult; în a înlocui autoritatea de pãrinte cu
persuasiunea internã; în a forma caracterul copilului
pornind dinspre interior, nu în a-l impune. Aceste
lucruri sunt posibile numai dacã între pãrinþi ºi copii s-a
stabilit o relaþie ºi ambii sunt parteneri inteligenþi (din
punct de vedere emoþional), plini de dragoste ºi pre-
ocupare unul faþã de altul.
Motivul pentru care vã propunem propriul nostru
set de principii cãlãuzitoare este acela cã el reprezintã
cel mai puternic antidot indicat în familie împotriva
impulsului de a acþiona fãrã judecatã ºi fãrã dragoste.
Principiile se bazeazã pe credinþa cã scopul educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã este acela de a-i ajuta
pe copii sã dobândeascã aptitudinile necesare pentru a
aplica în viaþã inteligenþa emoþionalã. Cuvântul aptitu-
dini sugereazã un proces de învãþare, cu tot cortegiul de
încercãri ºi de erori pe care le presupune aceasta. Dvs.
trebuie sã îndrumaþi ºi sã ajutaþi, în loc sã daþi decrete
sau sã solicitaþi.
Pãrinþii pot avea un sentiment neplãcut dacã percep

aceasta ca pe o pierdere a controlului sau ca pe o re-
nunþare la autoritate. Dar nu este cazul. Pãrintele îl
îndrumã pe copil în cadrul unui proces, dar trebuie sã
fie dispus sã renunþe la ideile preconcepute despre ce
înseamnã soluþia „corectã“. Aceasta, la fel ca sugestiile
negative menþionate anterior, nu va face altceva decât
sã înãbuºe gândirea copilului. Când copiii opun
rezistenþã ºi pãrinþii încearcã sã-i cãlãuzeascã spre rãs-
punsul „corect“, în cele din urmã se vor simþi frustraþi,
iar certurile nu sunt prea departe.
Sã nu considerãm însã cã dacã un copil se supune, va
fi neapãrat mai bine. Într-adevãr, cooperarea poate fi un
mod de a le oferi pãrinþilor ceea ce vor sã audã. Dar asta
nu spune mare lucru despre ceea ce simte ºi gândeºte
copilul cu adevãrat ºi despre ce-ar face el într-o anumitã
situaþie. A-i spune unui copil ce sã facã în orice situaþie
ºi a-l determina sã vã urmeze indicaþia nu este acelaºi
lucru cu a-l învãþa sã-ºi rezolve singur problemele,
atunci când niciun adult nu e de faþã ºi este supus
influenþelor diverse, cum ar fi cele din partea colegilor.
Vrem sã vã asigurãm cã rezolvarea problemelor nu
se face într-un vid de valori. Deºi pãrinþii îi încurajeazã
pe copii sã gândeascã cu propria lor minte, primii au
responsabilitatea de a crea un cadru moral. Dacã sunt
cãlãuziþi cu pricepere în procesul de rezolvare a pro-
blemelor, copiii îºi pot evalua comportamentul prin
prisma acestor valori ºi vor fi în mãsurã sã-ºi stabileascã
propriile scopuri.
De exemplu, când un copil spune cã scopul lui este
sã renunþe la ºcoalã, pãrintele nu trebuie sã reacþioneze
imediat, certându-l, pedepsindu-l sau þinându-i o pre-
legere despre valoarea educaþiei. (Apropo, adolescenþii
îºi înfruntã deseori pãrinþii cu acest tip de respingere
intenþionatã a valorilor pãrinteºti, într-o încercare de
a-ºi gãsi propria identitate. Nu vã faceþi griji, de obicei
este o atitudine temporarã, dacã nu îi faceþi sã se în-
cãpãþâneze prin atitudinea dvs.) Pãrintele trebuie sã-i
explice copilului cã poate renunþa la ºcoalã pentru a-ºi
îndeplini un scop, dar cã abandonul ºcolar nu repre-
zintã un scop în sine. Dacã interesul copilului este sã se
distreze, atunci pãrintele trebuie sã-l ajute sã se gân-
deascã la alte modalitãþi prin care poate obþine ceea
ce-ºi doreºte. Apoi, când copilul se gândeºte la even-
tualele consecinþe ale acþiunilor sale, pãrintele îl poate
întreba ce se va întâmpla dacã renunþã la ºcoalã. În
cazul în care copilul nu s-a gândit deja la acest aspect,
pãrintele îl poate ajuta sã-ºi imagineze cum va munci
ore întregi pe bani puþini, dar de fapt, nu-ºi va permite
distracþiile dorite.
Este important ca pãrinþii sã discute cu copiii lor nu
numai pentru ca aceºtia sã-i asculte ºi sã se supunã, ci
sã se gândeascã ºi sã reflecteze la valorile pe care fami-
lia le considerã importante (dupã cum v-am recoman-
dat în Capitolul 2). Pãrintele care îºi ajutã copilul sã-ºi
imagineze scenarii negative în loc sã-l contrazicã
imediat îl va ajuta sã-ºi formeze niºte aptitudini pe care
le va folosi atunci când trebuie sã ia decizii dificile pe
cont propriu, fãrã ca în preajma lui sã fie pãrinþii care
sã-l sfãtuiascã.
Principiile cãlãuzitoare ale educaþiei bazate pe inteli-
genþã emoþionalã, care îi ajutã pe copii sã gândeascã
singuri, sunt organizate în trei grupe: Principii pentru
fiecare zi, Tehnici de a pune a întrebãri ºi Sugestii pentru
succesul pe termen lung. De asemenea, sunt ordonate
în funcþie de dificultate, de la cele mai simple la cele mai
dificile. Aveþi rãbdare ºi învãþaþi sã le folosiþi. (În plus,
s-ar putea sã vã ajute sã manifestaþi empatie faþã de
greutãþile prin care trec copiii dvs. atunci când trebuie

sã-ºi însuºeascã o aptitudine nouã ºi dificilã.)
Principiile cãlãuzitoare
ale inteligenþei emoþionale
Principii pentru fiecare zi

1. Modelare
2. Îndemnuri ºi indicii pentru a folosi aptitudinile
însuºite anterior
3. Parafrazare
Tehnici de a pune întrebãri

4. Întrebãri deschise
5. Regula celor douã întrebãri
6. Tehnica lui Columbo
Sugestii pentru succesul pe termen lung

7. Rãbdare ºi perseverenþã
8. Flexibilitate ºi creativitate
9. Adaptare
Principii pentru fiecare zi

Obiceiurile legate de mediul familial ºi relaþiile de zi
cu zi pe care le avem cu membrii familiei ne oferã cel
mai bun cadru de a face apel la inteligenþa emoþionalã.
Acestea sunt, de fapt, cele mai prielnice momente, care
apar destul de des ºi nu necesitã eforturi sau modificãri
importante de program din partea pãrinþilor; printr-o
repetare constantã, pot produce o schimbare uriaºã în
familia dvs. ºi în modul de viaþã al membrilor sãi, dar ºi
în ce priveºte timpul ºi energia (ºi supãrarea) pe care le
investim în activitãþile obiºnuite, precum ºi în aptitu-
dinile pentru viaþa de fiecare zi pe care ºi le însuºesc
copiii noºtri.
1. Modelare
În procesul de modelare, un copil poate sã înveþe în
timp ce-i urmãreºte pe adulþi cum îºi folosesc aptitu-
dinile, iar pãrinþii îi pot îndruma pe copii prin exemple;
aceastã practicã este mult mai eficientã decât dacã le-ar
spune, pur ºi simplu, ce sã facã. Din nefericire, de multe
ori adulþii nu le dezvãluie copiilor modul lor de
gândire. Dacã i-ar lãsa sã le cunoascã gândurile, copiii
ar ºti cã este perfect normal sã ai emoþii negative, sã te
simþi dezorientat ºi sã nu ai întotdeauna la îndemânã
soluþia idealã. Aceasta le aratã copiilor cã pot sã gãseascã
soluþii. Bineînþeles, pãrinþii trebuie sã dobândeascã
primii autocontrolul ºi aptitudinile de comunicare pe
care le aºteaptã de la copiii lor.
O mamã cu care am lucrat ne-a mãrturisit odatã cã
bãiatul ei i-a zis cã e „proastã“. Când terapeutul i-a spus
cã nu este normal sã se întâmple aºa, tatãl a dezvãluit
faptul cã mama îl fãcea „prost“ pe copil tot timpul.
Evident, aceste mãrturisiri nu erau de niciun folos, dar,
în condiþiile acelea, erau de înþeles, date fiind frustrarea
mamei ºi lipsa mijloacelor de a controla purtarea copi-
lului ei. Însã dacã scopul mamei era sã schimbe com-
portamentul copilului, trebuia mai întâi sã-ºi ºi schimbe
ea însãºi propriul fel de a fi.
În cazul modelãrii necorespunzãtoare, pãrinþii se
lovesc de urmãtoarea problemã: ne dorim o schimbare
a copiilor noºtri, dar noi vrem sã ne schimbãm? Cine
trebuie sã-ºi revizuiascã mai întâi comportamentul —
adultul sau copilul? Din punct de vedere logic, adultul,
care ar trebui sã aibã înþelepciunea, aptitudinile, per-

spectiva, disciplina ºi stãpânirea de sine pentru a face
acest lucru. Dar ºtim cu toþii care este, de fapt, situaþia,
nu-i aºa? Nu e uºor sã te schimbi. E greu sã renunþi la
vechile ºabloane. E nevoie de muncã, de perseverenþã ºi
de sprijinul ºi rãbdarea celor din jur.
Situaþia este aceeaºi ºi în cazul copiilor noºtri, mai
ales când nu le este clar ce avantaje extraordinare le va
aduce un nou fel de a se purta. De exemplu, am lucrat
cu un copil care avea un mod îngrozitor de a învãþa.
Citea cu casetofonul lipit de ureche, toate hârtiile zãceau
strânse în mormane uriaºe, ochii îi oboseau repede,
pentru cã îi plãcea sã lucreze la o luminã mai slabã.
Rezultatele testelor din clasa a noua au fost dezastru-
oase, deºi mai înainte nu avusese probleme. Pãrinþii ºi
profesorii nu mai ºtiau ce sã facã, iar copilul nu-ºi dãdea
seama ce e cu toatã agitaþia din jurul sãu.
L-am rugat sã ne spunã cum învaþã, apoi l-am
întrebat cum a ajuns sã studieze în acest fel. Rãspunsul:
de la tatãl lui. Copilul ne-a spus unele poveºti pe care i
le relatase tatãl sãu despre colegiu ºi, de asemenea, ne-a
povestit cum tatãl lui lucra uneori în sufragerie cu
televizorul deschis, cu toate hârtiile împrãºtiate în jur,
þinând o canã de cafea într-o mânã ºi în cealaltã, tele-
fonul. Ce tatã talentat!
Când i-am adus tatãlui la cunoºtinþã toate acestea, el
a rãmas o clipã pe gânduri, apoi a fost de acord cã
obiceiurile lui ºi ale fiului lui de a studia erau foarte
asemãnãtoare. Dar spunea cã el lucreazã bine ºi eficient.
Apoi l-am întrebat dacã a folosit aceleaºi strategii în
ºcoala primarã ºi la liceu. A rãspuns: „Sigur cã nu. Am
început sã lucrez aºa când am intrat la facultate.“ Dupã
aceea, tatãl ºi-a dat seama cã fiul sãu a preluat modelul
lui actual ºi nu modelele anterioare, care ar fi fost, poate,
mai potrivite pentru copil.
Tatãl a înþeles: îi dãdea copilului un exemplu prost.
Ceea ce-i arãta copilului în prezent nu îi folosea deloc
acestuia. Pânã la urmã, a reieºit cã tatãl nu trebuia sã-ºi
schimbe radical stilul de lucru. Ci sã aibã o discuþie cu
fiul lui despre modul cum învãþa el în trecut, iar noi
l-am ajutat sã-l îndrume ºi sã-l corecteze cu rãbdare.
Odatã ce tatãl a mãrturisit ce fãcea el (lucru confirmat,
la cererea noastrã, de un bunic ºi de un unchi), întreaga
situaþie s-a schimbat. S-au redus certurile, tristeþea ºi
furia. La rândul lui, tatãl a început sã-ºi poarte mai mult
de grijã, lucrând cu luminã suficientã ºi cu televizorul
închis.
2. Îndemnuri ºi indicii pentru a folosi

aptitudinile însuºite anterior
Nu este suficient sã-i învãþaþi pe copii anumite aptitu-
dini; acestea trebuie aplicate în viaþa realã. O metodã de
a-i face pe copii sã-ºi foloseascã aptitudinile spontan ºi
independent este sã le reamintiþi acest lucru. Dar existã
o diferenþã între a aminti ceva cuiva ºi a-l cicãli. Cicãleala
este asociatã cu diverse cuvinte cum sunt mustrãrile,
dojenile, critica. Tare neplãcut! A face atent pe cineva devine
sinonim cu a împinge, a înghionti, a stimula. A reaminti
poate fi însã asociat cu a sugera, a da un indiciu, a trezi la
realitate. Apare astfel o diferenþã esenþialã. Adultul îl
ajutã pe copil sã se concentreze asupra unui lucru.
Când faci atent pe cineva, ideea de bazã este aceeaºi,
dar implicã faptul cã mintea are nevoie de mai mult
ajutor. A cicãli sugereazã cã mintea nu funcþioneazã
bine, cã tot ceea ce încearcã sã facã cel vizat este „greºit“.
Sã nu ne mai mire atunci cã odraslele noastre (ºi soþii?)
spun imediat „nu“ atunci când începe cicãleala. Este o

reacþie fireascã.
Existã câteva metode specifice de a reaminti un lucru
în mod eficient — sau chiar de a „înghionti“ pe cineva.
Puteþi folosi un îndemn sau cuvinte obiºnuite pentru a-i
arãta copilului cã acum este un moment potrivit pentru
a-ºi folosi aptitudinile pe care le-a deprins anterior. Sã
luãm ca exemplu cina. În multe cãmine, copiii sunt
obiºnuiþi cu tehnologia Star Trek. Ce vrem sã spunem
prin asta? Mâncarea este adusã pe masã prin „tele-
portare“, apoi, dupã cinã, resturile, farfuriile ºi tot ce se
mai aflã pe masã se dematerializeazã.
De unde ºtim asta? De obicei, copiii apar la masã cu
câteva secunde înainte sã se serveascã mâncarea ºi „se
evaporã“ imediat dupã sau chiar în timp ce mestecã ulti-
ma îmbucãturã. Noi, cel puþin, aºa avem impresia. Inter-
venþia pãrinþilor, la început ºi la sfârºit, sunã cam aºa:
„Haide, stai jos. De ce nu mã ajuþi ºi tu?“
„Nu m-a rugat nimeni.“
„Trebuie sã te rog? În fiecare searã avem aceeaºi
discuþie. Trebuie sã te rog? Trebuie sã ºtii. Data viitoare,
vreau sã mã ajuþi ºi tu!“
„Bine.“
Dupã masã:
„A fost bun. (Observaþie: Copiii rareori spun asta,
dar vrem sã fie puþin dialog!) Pa!“
„Unde te duci? Cum rãmâne cu farfuriile? Pune
laptele la loc. ªi nu uita sã-þi speli farfuria.“
Uneori, în cazul acesta, copilul se întoarce. Dar nu
întotdeauna.
„Data viitoare. Acum trebuie sã o sun pe Pat.“ (Un
copil mai înzestrat cu inteligenþã emoþionalã va spune
mãcar ceva de genul: „Trebuie sã ascult emisiunea de la
radio“ sau „Am de învãþat. Doar nu vrei sã nu mã
descurc la lucrare, nu-i aºa?“)
Pãrinþilor nu le-a prea rãmas de ales. Aceastã situaþie
nu are darul de a-i reaminti copilului ce are de fãcut, ci
mai curând sunã a cicãlealã.
Cum le cerem ajutorul? În primul rând, le spunem
clar ce vrem. Vor fi douã cereri; sã ne ajute sã aºezãm
masa ºi, apoi, sã o strângem. În legãturã cu servitul
mesei, le puteþi cere orice din ceea ce pot face copiii (sau
soþii? — amintiþi-vã prima sugestie!). Indiferent de
vârsta pe care o au. „Vreau sã ajuþi ºi tu când ne pre-
gãtim sã luãm cina. Asta înseamnã cã o sã aranjezi masa
(sau o sã aduci apa sau sucurile, o sã împãtureºti ºerve-
tele, o sã scurgi legumele sau orice alt lucru pe care-l
poate face copilul).“ Desigur, pe mãsurã ce cresc, îi
puteþi învãþa tot mai multe lucruri, pentru ca ei sã vã
ajute în tot mai multe feluri.
La fel ºi cu strânsul mesei. Iatã o altã formulã. „Dupã
masã, aº vrea sã mã ajuþi sã strâng. Ce þi-ar plãcea sã
faci sãptãmâna asta?“ Odatã stabilit acest lucru, pãrinþii
dispun de un îndemn pe care îl vor putea folosi. De ce?
Deoarece e puþin probabil cã micuþii îºi vor aminti cã au
ceva de fãcut. Fie vor uita, fie — pentru cã sunt obiº-
nuiþi sã fie cicãliþi ºi „înghiontiþi“ — vor aºtepta acest
„stimulent“. Dacã nu se întâmplã nimic înainte, e în
ordine, înseamnã cã nu trebuie sã facã nimic. Dacã se
întâmplã dupã — bun, ne putem adapta.
Îndemnurile au rolul unui memento — ele le aduc
aminte copiilor cã trebuie sã facã un anumit lucru.
Înainte de masã, pãrinþii spun: „Vreau ca peste zece
minute sã mã ajuþi sã aºez masa.“ Aceasta nu mai este o
afirmaþie ambiguã. Înseamnã cã trebuie fãcut un
anumit lucru, într-un anumit interval de timp. Acest în-
demn este un memento al unei conversaþii precedente.
ªi s-ar putea sã repetaþi îndemnul de mai multe ori

pânã când el sã ducã la un act permanent, la o acþiune
voluntarã. Dupã cinã, îndemnul este: „Nu uita sã
strângi înainte sã te apuci de altceva.“ Dacã acþiunea nu
poate fi efectuatã înainte ca ceilalþi sã-ºi termine de bãut
cafeaua sau ceaiul, puteþi adãuga: „O sã te chem când
toatã lumea e gata — cam în zece minute, aºa cã nu te
instala în faþa calculatorului ºi nu te apuca de un lucru
pe care nu poþi sã-l întrerupi.“
Dacã folosesc un îndemn simplu, pãrinþii nu trebuie
sã se opreascã ºi pot sã treacã în revistã un set întreg de
aptitudini sau o secvenþã de activitãþi. În plus,
îndemnul de a folosi o aptitudine este cu totul altceva
decât critica. Un copil care vorbeºte prea tare ºi prea
repede poate fi învãþat sã-ºi controleze vocea, deschizând
gura mai puþin, respirând între fraze ºi amintindu-ºi de
„glasul liniºtit“. Iar toate aceste sfaturi pot fi însoþite de
îndemnul de a „se liniºti“. A-i spune unui copil: „Acum
ar fi un moment potrivit ca sã foloseºti metoda
«liniºteºte-te»“ va fi perceput cu totul altfel decât „Nu
vrei sã te potoleºti odatã?“ chiar dacã pentru pãrinte
ambele înseamnã acelaºi lucru.
Probabil cã vã gândiþi deja la vreo 150 de ocazii pe zi
când vreþi sã folosiþi aceste îndemnuri. Încercaþi sã
rezistaþi. Pentru început, alegeþi douã ocazii — cum ar
fi cina sau apropierea orei de culcare — ºi aplicaþi-le în
mod consecvent. Când constataþi cã îndemnurile dvs.
sunt înþelese ºi au devenit un obicei, puteþi începe sã
adãugaþi ºi altele, în alte domenii. Încercaþi sã aveþi
rãbdare — veþi fi rãsplãtit.
Pentru mulþi copii, este util ca persoanele din jurul
lor sã înveþe aceleaºi reguli ºi sã le foloseascã atunci
când trebuie. Într-adevãr, existã ºcoli în care copiii sunt
învãþaþi anumite îndemnuri ce le sunt transmise ºi
pãrinþilor, pentru a le folosi acasã. În alte cazuri, îndem-
nurile considerate utile de pãrinþi sunt explicate la ºcoalã
ºi adaptate pentru a fi folosite ºi aici. Vorbind la modul
general, cu cât îndemnul de a-ºi folosi aptitudinile este
mai puternic, cu atât copilul va învãþa mai repede. În
ºcoli, profesorii ºi chiar personalul de la bucãtãrie pot fi
învãþaþi sã foloseascã îndemnuri în loc sã-i cicãleascã pe
elevi ºi sã þipe la ei sã stea jos ºi sã tacã. Îndemnul de a
folosi o aptitudine în loc de a încerca sã câºtigi supu-
nerea cu ajutorul invectivelor poate fi o intervenþie
pozitivã ºi eficientã.
Dupã cum vedeþi, folosirea îndemnurilor îi ajutã pe
copiii dvs. sã-ºi formeze aptitudini importante legate de
autocontrol ºi disciplinã. Iatã douã îndemnuri folosite
pentru a-i ajuta pe copii sã se calmeze atunci când încep
sã se supere ºi care le reamintesc felul în care trebuie sã
se poarte cu ceilalþi: „Pãstreazã-þi calmul“ ºi „Fii la înãl-
þime“. „Pãstreazã-þi calmul“ este un exerciþiu de relaxare,
care poate fi folosit oriunde, ori de câte ori copiii trebuie
sã se liniºteascã în urma unei experienþe ce i-a stimulat
prea mult sau atunci când sunt copleºiþi de o emoþie.
Vom descrie pe larg acest exerciþiu în capitolul 5.
3. Parafrazare
A parafraza înseamnã a reda acelaºi lucru cu alte
cuvinte, a reformula, a rezuma sau a repeta cele zise de
altcineva. Cu alte cuvinte, parafrazarea înseamnã sã pui
într-o altã formã ceea ce s-a mai spus, pentru a te
asigura cã ai înþeles ce a vrut sã transmitã vorbitorul ºi
a-i comunica acestuia cã s-a exprimat clar. Sã mai
parafrazãm o datã? Probabil cã nu e cazul. Dar aceastã
strategie este, probabil, familiarã oricãrei persoane cu
educaþie în comunicare, management sau supraveghere
sau care are experienþã în consultanþã maritalã.
Parafrazarea este importantã, deoarece o ajutã pe
cealaltã persoanã sã se simtã apreciatã ºi înþeleasã. Prin
faptul cã îi repetãm cuiva ceea ce a spus, arãtãm cã

luãm în serios acea persoanã, cã sentimentele ºi gân-
durile pe care le-a exprimat sunt importante. Repetând
cuvintele copilului dvs., vã asiguraþi cã ºtiþi cu adevãrat
ce vrea sã spunã ºi îi comunicaþi astfel cã înþelegeþi.
Un alt aspect util al parafrazãrii este cã pãrintele
poate reformula cu blândeþe afirmaþiile copilului, într-un
limbaj mai exact sau mai potrivit. Copiii au deseori
dificultãþi în a-ºi exprima sentimentele. De exemplu,
când îl întrebaþi ce mai face, copilul poate rãspunde: „E
un idiot.“ Acest lucru poate fi parafrazat astfel: „Se pare
cã eºti foarte supãrat pe el.“ De multe ori este necesar sã
convertim modul brut în care copilul îºi exprimã
emoþiile în afirmaþii mai precise ºi mai rafinate. Aceasta
îi va ajuta pe copii sã-ºi limpezeascã propriile gânduri ºi
sentimente ºi sã-ºi formeze un vocabular mai potrivit
pentru a-ºi rezolva problemele.
Iatã un exemplu puþin exagerat. Puteþi încerca aºa
ceva pe cont propriu, ca sã vã amuzaþi, când vorbiþi la
telefon cu soþia sau cu unul dintre socri, sau când vã
deranjeazã de la masã unul dintre telefoanele acelea de
vânzãri.
SOÞIA: Bunã, dragul meu.

SOÞUL: Deschizi conversaþia cu un salut.
SOÞIA: A, da… Voiam sã ºtiu cum þi-a mers astãzi ºi ce
s-a întâmplat cu copiii.
SOÞUL: Arãþi preocupare faþã de starea sãnãtãþii mele ºi
faþã de soarta progeniturilor noastre. Te porþi grijuliu
cu noi.
SOÞIA: Te simþi bine? S-a întâmplat ceva? Au intrat hoþii
în casã? Ai fost rãpit de extratereºtri?
SOÞUL: Faptul cã ai auzit de la mine rãspunsuri neaºtep-
tate þi-a stârnit îngrijorarea. Parcã ai cãuta o explicaþie.
SOÞIA: Ce e ãsta, un joc? E mama ta acolo? Sã ºtii cã
nu-mi place deloc chestia asta. Ce-i cu tine? Eu încerc
sã port o conversaþie normalã, iar tu…
În exemplul de mai sus, ultima afirmaþie aratã cã este

un moment potrivit pentru a explica faptul cã exersaþi
parafrazarea. Nu uitaþi însã cã folosirea ei în exces fãrã
a primi rãspunsuri adecvate îi poate plictisi pe ceilalþi.
Poate sã fie bine sau rãu, în funcþie de cel cu care vorbiþi.
Tehnici de a pune întrebãri

Aspectul comun al tuturor acestor tehnici pe care vi
le recomandãm este acela cã ele se bazeazã pe simpli-
ficare, adicã presupun sã-i înveþi pe alþii punând între-
bãri, ºi nu spunându-le ceva direct. Un alt aspect inerent
acestei abordãri este maniera neautoritarã. Este necesar
sã-i conducem sau, uneori, chiar sã-i împingem pe copii
sã ia decizii ºi sã facã alegeri pe baza unei strategii: sã-ºi
dea seama care sunt sentimentele lor, sã-ºi exprime
problemele verbal, sã-ºi stabileascã scopuri proprii ºi sã
decidã asupra acþiunii potrivite. Este mult mai bine
decât sã-i manevraþi mereu în direcþia doritã de dvs. —
ºi despre care credeþi cã este cea mai bunã — sau chiar
spre cea pe care vã imaginaþi cã ºi-au ales-o ei.
4. Întrebãri deschise
Existã patru tipuri de întrebãri:
• Întrebãri referitoare la cauze: „De ce l-ai lovit?“; „De

ce nu-þi aduci aminte ce þi-am spus?“; „De ce nu-þi
ajuþi sora?“
• Întrebãri cu mai multe variante: „L-ai lovit pentru cã
te necãjea, deoarece þi-a luat ceva sau întrucât erai
supãrat din alte motive?“; „Îþi aminteºti ceva atunci
când þip la tine, când repet de 50 de ori sau când îþi

las bilete peste tot prin camerã?“; „O sã-þi ajuþi sora
dacã þip, dacã îþi dau o recompensã sau chiar
trebuie sã te ameninþ?“
• Întrebãri de tipul adevãrat-fals: „L-ai lovit, da sau nu?“;
„Nu-þi aminteºti ce trebuie atunci când îþi spun?“;
„O ajuþi pe sora ta sau nu?“
• Întrebãri deschise: „Ce s-a întâmplat între voi?“; „Ce
pot face ca sã-þi fie mai uºor sã-þi aminteºti lucru-
rile importante, pe care te rog sã le faci?“; „Cum
putem gãsi un mod ca sã-þi ajuþi sora, atunci când
are nevoie de tine?“
Celor mai mulþi copii le este greu sã rãspundã la

întrebãri de tipul „de ce“, pentru cã ele ascund deseori
o acuzaþie, iar copiii, la fel ca majoritatea adulþilor, încep
sã se apere atunci când se simt încolþiþi. În plus, cei mai
mulþi adulþi pun aceste întrebãri atunci când apar pro-
bleme. Dupã cum ºtiþi ºi dvs., la o asemenea întrebare,
copiii rãspund în general: „Nu ºtiu“ sau „Eu n-am fãcut
nimic“.
La drept vorbind, dacã am putea sã citim gândurile
celorlalþi, am observa cã e imposibil de dat un rãspuns
corect la întrebarea „de ce“ fãrã a ne recunoaºte propria
slãbiciune în ceea ce priveºte inteligenþa emoþionalã. O
asemenea „citire“ ar scoate la ivealã faptul cã, la între-
barea „De ce l-ai lovit?“, rãspunsul corect al copilului
ar fi „Pentru cã nu-mi stãpânesc bine emoþiile ºi am
tendinþa sã acþionez impulsiv, în loc sã mã gândesc la
alte variante care pot fi mai eficiente în rezolvarea pro-
blemei pe termen lung“. Ar fi tare bine dacã am primi
asemenea rãspunsuri de la adulþi, ce sã mai vorbim
despre copii!
Bineînþeles, nu ne aºteptãm ca vreunul dintre noi sã
renunþe la întrebãrile referitoare la cauzã, la cele de
tipul adevãrat-fals sau la cele cu variante multiple. În
unele situaþii, asemenea întrebãri sunt folositoare. Dar
pãrinþii trebuie sã se asigure cã în conversaþiile cu copiii
lor existã o proporþie optimã de întrebãri deschise. Este
la fel ca în cazul celor patru grupe principale de alimente:
o alimentaþie bunã necesitã un echilibru zilnic. Dacã veþi
considera întrebãrile referitoare la cauzã niºte alimente
bogate în grãsime ºi colesterol ºi le veþi elimina, veþi
evita blocajele din arterele de comunicaþie ale familiei.
Pentru aceasta, este necesar ca pãrinþii sã se obiºnu-
iascã sã punã mai multe întrebãri deschise. O primã
etapã ar fi sã exerseze moduri de a remodela întrebãrile
de tipul „de ce“. Iatã câteva exemple:
„Ce s-a întâmplat?“

„Ce voiai sã se întâmple?“
„Cum te simþi?“
„Ce fãcea cealaltã persoanã?“
„Ce s-a întâmplat înainte de asta?“
Deseori, pãrinþii se grãbesc prea tare sã punã între-

bãri cu mai multe variante, în special atunci când copiii
tind sã opunã rezistenþã. De obicei, pãrinþii înþeleg
destul de bine care sunt posibilitãþile ºi le prezintã sub
o formã succintã. Dar unul dintre scopurile educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã este de a-l ajuta pe
copil sã gândeascã eficient ºi sã fie capabil sã ia o
decizie bunã atunci când nu sunt în preajmã adulþi care
sã-l sfãtuiascã ºi, mai ales, când se aflã în mijlocul celor
de-o seamã cu el. Acest lucru este mult mai uºor de
realizat atunci când copiii sunt încurajaþi sã gândeascã
de la început pe cont propriu.
Excepþie fac copiii mai mici ºi situaþiile care implicã
o limitã de timp. Aceºtia nu vor fi întotdeauna capabili
sã spunã ce vor sau sã gãseascã cele mai potrivite cuvinte

pentru a-ºi exprima gândurile ºi sentimentele. De
obicei, vor avea nevoie de îndemnurile pe care le oferã
întrebãrile cu mai multe variante, cel puþin pentru a
verifica astfel ceea ce au spus. De asemenea, a pune
numai întrebãri deschise poate fi o pierdere de timp,
mai ales în cazul copiilor refractari. Prin urmare, deºi
regula de bazã este sã începeþi cu întrebãri deschise, în
unele situaþii sunt preferabile întrebãrile cu mai multe
variante. Totodatã, este important sã evitaþi întrebãrile
la care se rãspunde prin da sau nu. Dacã cineva întreabã
„Eºti supãrat?“ va obþine mult mai puþine informaþii
decât dacã formuleazã întrebarea într-o manierã des-
chisã: „Care sunt sentimentele tale în aceastã clipã?“
Dacã pãrintele îºi asumã rolul autoritãþii sau al
cenzorului absolut, copiii nu se vor simþi încurajaþi sã
gândeascã ºi sã exploreze idei, întrucât acestea nu îi pot
„conduce“ nicãieri. În special adolescenþilor nu le place
ca alþii sã le spunã ce sã facã. Copiii ºi adolescenþii îi vor
ispiti deseori pe adulþi cu rãspunsuri nepotrivite,
aºteptând cu rãbdare ca ei sã „muºte din momealã“,
pentru ca discuþia sã se abatã de la subiect sau sã sfâr-
ºeascã printr-o ceartã. Dacã nu vã erijaþi într-un expert
absolut, sunt mai puþine ºanse sã se ajungã la revoltã
sau ceartã. De asemenea, aceasta vã pune în postura de
aliat al copilului, ºi nu în aceea de „duºman“. Deºi
necesitã mai mult timp, întrebãrile deschise creeazã un
climat pozitiv, care le va permite copiilor sã simtã cã
deþin soluþia.
5. Regula celor douã întrebãri

Aceastã regulã simplã, dar eficientã, este rezultatul
cercetãrilor efectuate în ºcoli asupra unor întrebãri care
par sã favorizeze cel mai mult procesul de învãþare.
Soluþia nu o constituie doar întrebãrile deschise, ci ºi
regula celor douã întrebãri. Regula este simplã: „Dupã
o întrebare, puneþi-o ºi pe a doua.“ Asta îi reaminteºte
pãrintelui cã trebuie sã foloseascã în continuare aceeaºi
tehnicã. De exemplu: „Cum te simþi?“; „Bine“; „De ce
sentimente mai eºti conºtient?“; „Ei, sunt puþin nervos.“
De aici putem trece la parafrazare ºi, eventual, la alte
întrebãri deschise.
Cum funcþioneazã regula celor douã întrebãri? Gân-
diþi-vã la vremea când vã aflaþi la ºcoalã, eraþi aºezaþi
într-un cerc sau pe rânduri, iar profesorul v-a pus o
întrebare la care toatã lumea trebuia sã dea un rãspuns.
Ce aþi fãcut? Majoritatea copiilor îºi formuleazã rãspun-
sul în minte, în mod repetat, ca sã fie pregãtiþi sã-l
rosteascã atunci când le vine rândul. Dupã aceea,
rãsuflã uºuraþi. Nu prea ascultã ce spun cei de dinainte
sau de dupã.
Dar regula celor douã întrebãri schimbã foarte mult
lucrurile. Fiþi atent: „Din ce este formatã pãdurea de
conifere?; „Din brazi, pini, molizi“; „Bine! Ce înãlþime
au brazii?“ Haideþi sã mai încercãm o datã sã citim gân-
durile: „Aoleu! Vrei sã spui cã trebuie sã gândesc?“ îºi
spune copilul. „Ce am spus? Brazi. Ce au spus ceilalþi?
Of, de ce n-am ascultat? Sammy Deºteptu’ a spus ceva
despre copaci ºi ce înãlþime au… cum era? Ah!“ În
timpul acestei activitãþi mentale, ceilalþi elevi observã
un copil ºocat care a primit o a doua întrebare. Iatã ce
gândeºte un alt elev: „Uau! Eu trebuia sã spun «animale
pe cale de dispariþie». Dar dacã îmi cere un exemplu? Sã
mã gândesc — nu, trebuie sã mã uit în carte. A, da —
fluturii. Mda. Acum sunt pregãtit.“ ªi un altul: „Ce noroc
pe mine cã nu m-a întrebat ceva. Am zis ceva despre
tãierea ºi arderea pãdurilor, dar asta era pe lucrarea lui
Rudy — n-am idee ce înseamnã. Data viitoare, ar fi mai
bine sã fiu atent!“
Acest exerciþiu nu numai cã dã la ivealã mai multe

informaþii, dar le cere copiilor sã gândeascã la un nivel
mai profund decât ar face-o de obicei. Iatã un exemplu
dintr-o familie: „Ce ai fãcut azi la sociologie?“; „Am
vorbit despre Primul Rãzboi Mondial.“; „ªi ce aþi vorbit
despre asta?“; „Îm?“; „Ce aþi discutat despre asta —
cum sau de ce a început, cine a participat, cum a fost,
unde a avut loc, ce s-a întâmplat?“; „Îmm, a fost, îmm,
cum a început.“; „Asta-i rãzboiul în care cineva a fost
ucis ºi de la asta a pornit totul?“; „Mda, a fost arhi-
episcopul Fordinson sau ceva de genul ãsta.“; „Hmm,
poate arhiducele Ferdinand?“; „Mda. Asta e.“; „Ce a
spus profesorul vostru, ãsta a fost adevãratul motiv
pentru care a izbucnit rãzboiul?“; „Îmm, nu sunt sigur.
Trebuie sã citim acasã mai mult din manual.“; „Bine,
mi-ar plãcea sã recapitulãm împreunã dupã ce termini.
Îmi amintesc cã am învãþat aºa ceva, dar mi-ar plãcea
sã-mi reîmprospãtez puþin memoria — ºtii doar cã sunt
cam uituc!“
Cu cât copilul vorbeºte mai mult despre problema
sau situaþia respectivã, cu atât se va înþelege mai bine cu
pãrintele sãu. Bineînþeles, asta se poate aplica ºi în cazul
problemelor cu prietenii ºi, de ce nu, cu fratele sau sora.
„Ce-i cu plânsetele ºi þipetele astea? Myrtle, ce s-a
întâmplat?“; „Mi-a spus ceva urât.“; „Willow þi-a spus
ceva urât? Ce?“; „Era ceva urât, o înjurãturã.“; „Chiar
aºa? Care?“; „ A fost… rãu.“; „Þi-a spus ceva rãu sau cã
eºti rea?“; „Mi-a zis cã sunt rea.“; „Myrtle, ºtii cã asta
nu-i o înjurãturã, deºi nici frumos nu se poate spune cã
este. Willow, ce s-a întâmplat înainte sã vin eu?“; „Mi-a
stricat jocul.“; „L-a stricat? Cum? Ce-a fãcut?“; „A încer-
cat sã-mi ia maºinuþele.“; „Vrei sã sugerezi cã a venit la
tine ºi þi-a smuls maºinuþele?“; „Da. Nu. Mi le-a cerut
pe toate.“; „Apoi le-a luat?“; „Da. Nu.“; „Da sau nu? A
luat maºinuþele sau le-a atins?“; „Nu.“; „Ce i-ai zis?“;
„I-am spus: «Pleacã de-aici.»“; „ªi, apoi, ce s-a întâm-
plat?“; „I-am spus cã este rea. ªi ea a afirmat cã nu este.
Iar eu am mai zis cã da.“; „Acum cred cã înþeleg. Nu s-a
întâmplat chiar aºa cum mi-aþi relatat voi. Willow nu
te-a înjurat. ªi Myrtle nu þi-a stricat jocul. Când te-a
rugat frumos, cum ai fi putut rãspunde ca sã nu se
supere pe tine?“; „Sã spun nu?“; „Myrtle, crezi cã asta
ar fi fost de folos?“; „Da.“; „ªi ce-ai fi putut face pentru
ca Willow sã nu se supere aºa de tare pe tine?“; „Sã nu-i
cer toate maºinuþele.“; „Copii, sunt mândrã de voi. Data
viitoare, þineþi minte, o sã vã întreb ce s-a întâmplat cu
adevãrat, ca sã nu mai pierdem vremea ºi sã spuneþi
povestea ca ºi cum aici ar fi fost o camerã video care
înregistreazã totul.“
ªirurile de întrebãri, mai ales când sunt combinate cu
alte principii de îndrumare, îi ajutã pe copii sã-ºi
limpezeascã propriile gânduri ºi sentimente, sã înveþe
sã se exprime mai clar — iar pãrinþilor le oferã un in-
diciu despre ce se întâmplã în realitate. Dar ca ºi în
cazul parafrazãrii, a ºti când ºi cât de mult poþi insista
este o adevãratã artã. Iatã de ce aceasta este regula celor
douã întrebãri, ºi nu a celor patru. În general, cel mai
bun procedeu este cel cu douã întrebãri la rând.
6. Tehnica lui Columbo

Aceastã strategie a fost alcãtuitã dupã metoda loco-
tenentului Columbo, personajul din serialul de televi-
ziune cu acelaºi nume. Columbo seamãnã confuzie ºi
pune indirect tot felul de întrebãri. Se scarpinã în cap ºi
înþelege greu. Pare inofensiv ºi, prin urmare, cei pe care
îi interogheazã nu intrã la bãnuieli. Pe baza inconsecven-
þelor din povestirile martorilor sau determinându-i pe
suspecþi sã explice ce s-a întâmplat, el obþine informaþii
esenþiale pentru rezolvarea cazului.
Aceastã strategie este deosebit de eficientã în cazul

copiilor încãpãþânaþi. De exemplu, dacã doi fraþi vitregi
se bat ºi unul dintre ei susþine cã celãlalt l-a lovit fãrã
niciun motiv, pãrintele îl poate întreba: „Vrei sã spui cã,
pur ºi simplu, a venit la tine ºi te-a lovit? Este de-a
dreptul ciudat! Unde erai? Aratã-mi. Aha! ªi el de unde
a venit? De aici? Nu de aici? A, poate de aici? Oricum,
ce-ai spus înainte sã te loveascã?“ ªi aºa mai departe.
Cu acest ºir de întrebãri, nu puneþi niciodatã la îndoialã
afirmaþiile copilului. Dar le permiteþi inconsecvenþelor
sã iasã la ivealã sau continuaþi sã obþineþi informaþii pe
ocolite, pânã când copilul vã spune ce s-a întâmplat cu
adevãrat.
Aspectul esenþial al tehnicii lui Columbo este faptul
cã evitã confruntarea. Este important sã nu spuneþi
niciodatã ceva de genul „Haide, ºtiu cã minþi“, chiar
dacã ºtiþi cã nu a spus adevãrul. Adevãrul va ieºi la
luminã printr-o perseverenþã blândã. La urma urmei,
aceasta se întâmplã atunci când oamenii simt cã nu este
nicio problemã sau cã este în interesul lor sã spunã
adevãrul.
Acest proces poate necesita timp, dar atunci când un
pãrinte nu ºtie ce se petrece, de multe ori aceasta este
cea mai bunã metodã de a afla. În cazul copiilor refrac-
tari, cu cât pãrintele insistã mai mult, cu atât rezistenþa
creºte. În cazul tehnicii lui Columbo, spiritul lor de
contradicþie îi împinge sã vã arate ceea ce dvs., „adultul
fraier“, nu ºtiþi. În cele din urmã, asta îi face sã scoatã la
luminã adevãrul.
Sugestii pentru succesul

pe termen lung
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã nu consti-
tuie o modã, un instrument sau o tehnicã; este o metodã
de a stabili relaþii cu copiii dvs. ºi de a vã organiza viaþa
de familie. Nu veþi folosi toate principiile enumerate în
lucrarea de faþã tot timpul. Nu este nevoie. Trebuie doar
sã folosiþi mai multe principii, ceva mai mult timp, iar
copiii, împreunã cu dvs., nu vor avea decât de câºtigat.
Pentru aceasta, am identificat câteva principii cãlãuzi-
toare pe termen lung, care susþin educaþia bazatã pe
inteligenþa emoþionalã.
7. Rãbdare ºi perseverenþã
Dupã cum s-a menþionat anterior, pentru a-i ajuta pe
copii sã înveþe sã-ºi rezolve problemele în mod eficient
ºi sã ia decizii responsabile, este nevoie de timp. Trebuie
sã-i învãþaþi un ansamblu complex de aptitudini. Deºi
toþi copiii trebuie sã-ºi însuºeascã aceste aptitudini,
pentru unii este mai uºor decât pentru alþii. Tot aºa cum
unii copii învaþã singuri sã citeascã, iar alþii suferã de
dislexie, unii îºi formeazã aceste deprinderi sociale în
mod natural sau cel puþin mai uºor, sub îndrumarea
adultului, iar altora le este greu sã citeascã diversele
semne, sã înþeleagã problemele legate de relaþii ºi sã se
exprime într-un fel care sã le permitã sã-ºi atingã sco-
purile.
Aceºti copii suferã de ceea ce noi numim „dislexie
socialã“. Tot aºa cum un copil dislexic are nevoie de mai
mult timp ºi depune un efort suplimentar pentru a
învãþa sã citeascã, un copil cu dislexie socialã are nevoie
de mai mult timp ºi depune un efort pentru a dobândi
aptitudinile sociale. Dacã cineva susþine cã existã o me-
todã simplã sau rapidã de a face aceasta, nu este sincer.
Pentru copiii cu dislexie socialã, progresul este posibil
doar printr-o exersare îndelungatã ºi dificilã a acestor
aptitudini. Dar vestea bunã este cã acest progres poate
fi obþinut. Cum niciunul dintre certificatele de naºtere
pe care le-am vãzut nu include garanþii referitoare la

simplitatea creºterii ºi educãrii unui copil, trebuie sã
fim dispuºi sã depunem mult efort.
Din fericire, existã un drum bine bãtãtorit, care con-
duce la succes. Este important sã aveþi rãbdare cu copiii
dvs. când învaþã aceste deprinderi ºi, de asemenea, sã
aveþi rãbdare cu dvs. înºivã în procesul de învãþare a
acestor noi metode de educaþie.
Rãbdarea trebuie însoþitã de perseverenþã. Dacã un
lucru este înfãþiºat în momente distincte ºi privit din
perspective diferite, existã mai multe ºanse ca el sã fie
însuºit. Ascultaþi ce vrea sã vã spunã cu adevãrat copilul
dvs., puneþi-i o întrebare, aºteptaþi rãspunsul ºi explica-
þi-i lucrurile pe care nu le înþelege, chiar dacã s-ar putea
sã dureze mai mult decât v-aþi fi închipuit.
ªi înarmaþi-vã cu perseverenþã în întreaga perioadã
de dezvoltare a copilului dvs. Aceste tehnici nu sunt
destinate unei anumite grupe de vârstã. La fel ca ideile
dr. Haim G. Ginott, un lider în problema modului în
care trebuie sã vorbeascã pãrinþii cu copiii lor pentru a
clãdi relaþii mai bune, ºi cele ale lui T. Berry Brazelton,
considerat unul dintre cei mai importanþi medici pe-
diatri din America, strategiile din aceastã carte pot fi
folosite ani ºi ani la rând. Majoritatea pãrinþilor, dupã ce
citesc o carte sau participã la un seminar despre creºterea
copiilor, sunt entuziasmaþi de ceea ce au învãþat. Dar,
deseori, acestea nu sunt decât „remedii rapide“ ºi, pe
mãsurã ce timpul trece, nu se mai aplicã, sunt prea greu
de susþinut sau pãrinþii uitã noua strategie ºi revin la
vechile tipare. Ar fi foarte bine dacã aþi reciti pãrþi din
aceastã carte din ºase în ºase luni. Acum ºtim cã educa-
þia bazatã pe inteligenþa emoþionalã este un tip de practicã
recunoscutã de multã vreme ca valoroasã. Acum ºtim
mai bine cã, în societatea de astãzi, pãrinþii trebuie sã
manifeste rãbdare ºi perseverenþã dacã vor ca mesajul
lor sã ajungã la copii, strãpungând barajul cultural actual.
8. Flexibilitate ºi creativitate
ªtim cât sunt de ocupate familiile de astãzi ºi cã, în
multe privinþe, nu-ºi mai vãd capul de-atâtea treburi.
Am putea sã vã sfãtuim sã o luaþi mai uºor, sã progra-
maþi mai puþine activitãþi pentru copiii dvs., sã vã faceþi
timp ºi pentru dvs. înºivã, sã vã opriþi, de pildã, sã
mirosiþi trandafirii sau sã dedicaþi o orã pe zi pentru a
le da un exemplu bun, învãþându-i pe copii tehnici
sociale ºi emoþionale, deºi ºtim cã nu veþi face asta (nici
noi n-o facem). Prin urmare, trebuie sã fiþi flexibil ºi
creativ în viaþa de familie. Dupã cum vã vom arãta,
puteþi exersa aceste aptitudini seara, în jurul mesei,
când mergeþi la cumpãrãturi, când staþi la coadã ca sã
luaþi bilete la film sau când conduceþi, iar atunci când
apar probleme, trebuie sã vã faceþi timp sã le rezolvaþi.
Noi vã sugerãm sã integraþi abordarea educaþiei bazate
pe inteligenþa emoþionalã în stilul dvs. de viaþã obiº-
nuit, în loc sã recurgeþi la schimbãri dramatice. Pentru
asta, aveþi nevoie de flexibilitate.
O mare parte din ceea ce ºtim am aflat de la familiile
cu care am lucrat. Suntem observatori ºi colecþionari.
Familiile cu care lucrãm vin cu propriile lor tehnici ºi
activitãþi, cu propria lor flexibilitate ºi creativitate. Prin-
cipiile cãlãuzitoare enumerate în acest capitol pot fi
gândite ca niºte ingrediente în stare brutã, care vor da
naºtere creativitãþii. În acest fel, pãrinþii pot avea încre-
dere în ceea ce creeazã! Vã încurajãm sã vã concepeþi
propriile dvs. metode pentru educaþia bazatã pe inteli-
genþa emoþionalã. Odatã ce înþelegeþi conceptele de bazã,
totul se reduce la aplicarea creativã. ªi chiar va fi mai
amuzant aºa. Vã rugãm sã ne trimiteþi adaptãrile dvs.,

ca sã avem material pentru urmãtoarea noastrã carte!
9. Adaptare
Acest principiu este o sugestie pe termen lung care ne
oferã motive suplimentare pentru a cultiva flexibilitatea,
creativitatea, rãbdarea ºi perseverenþa. Când suntem
pãrinþi, trebuie sã creºtem odatã cu copiii noºtri. Iar dacã
avem mai mulþi copii, trebuie sã ne adaptãm situaþiei
unice a fiecãruia. Pãrinþii nu-i pot trata pe toþi copiii la
fel, deoarece, chiar ºi atunci când sunt de aceeaºi vârstã,
trãiesc în ere diferite. Ca pãrinþi, nu mai suntem aceleaºi
persoane la al doilea sau la al treilea copil. Vârsta de
8 ani, de exemplu, nu o percepem la fel în cazul fiecãrui
copil. ªi acesta este un lucru bun! Profitaþi de ceea ce aþi
învãþat de la viaþã!
Un cuvânt de încheiere
Niciun pãrinte nu respectã mereu toate principiile
cãlãuzitoare. Nici nu este necesar. Observãm însã cã
foarte mulþi pãrinþi respectã doar într-o micã mãsurã
aceste principii. În acest caz, copiii au de suferit. Vrem
sã recreãm un echilibru mai bun, care sã le permitã
copiilor sã se dezvolte pe plan social, emoþional ºi inte-
lectual. Pentru aceasta, începeþi cu principiile pe care le
puteþi urma, rãmâneþi fidel acestora ºi, treptat, adãugaþi
ºi altele. Dacã fac ceva mai des câteva lucruri în plus,
pãrinþii le pot aduce multã bunãstare copiilor lor!
În capitolul urmãtor, le vom oferi pãrinþilor câteva
idei despre felul în care pot organiza viaþa de familie,
astfel încât copiii sã fie mai stãpâni pe sine ºi mai
disciplinaþi, sã aducã în casã mai multã ordine ºi
înþelegere.
4
AUTOÎNDRUMARE ªI AUTODEZVOLTARE:
DISCIPLINA BAZATÃ
PE INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ
Pãrintele (calm): Te rog, Robbie, nu þipa la sora ta

când sunteþi la masã. Dacã nu þi-a dat cartofii când i-ai
cerut, roag-o din nou.
Pãrintele (peste câteva secunde, mai puþin calm ºi
vorbind puþin mai tare): Robbie, ºi acum vorbeºti prea
tare. Trebuie sã ceri mai frumos!
Pãrintele (peste 30 de secunde, cu faþa roºie, cu venele
de la gât umflate, cu mâinile încordate atât de puternic
pe braþele scaunului, încât oasele par sã-i iasã prin piele,
vorbind tare — chiar foarte tare): ROBBIE! AJUNGE! NU
ªTII SÃ VORBEªTI CU CINEVA FÃRÃ SÃ ÞIPI? TREBUIE
SÃ ÎNVEÞI CUM SÃ TE CALMEZI CÂND NU OBÞII CEEA
CE VREI!
Hmmm…
Deºi ºtim cã dvs. n-aþi fost niciodatã într-o asemenea
situaþie, sau cel puþin nu foarte des, nu mai mult de o
datã pe sãptãmânã sau pe zi, ºtim, de asemenea, cã
printre prietenii dvs. sunt ºi persoane care s-au ambalat
la fel ca pãrintele din exemplul nostru.
Este ironic faptul cã un pãrinte îi solicitã strigând
unui copil sã nu mai þipe sau îºi altoieºte copilul pentru
cã acesta ºi-a lovit fratele. Nu vrem sã le spunem pãrin-
þilor sã nu mai þipe sau sã nu-ºi mai loveascã odraslele.
Acestea sunt subiecte controversate, pentru care
cercetãrile nu ne oferã o soluþie clarã. Dar vrem sã vã

gândiþi la ce învaþã copiii dvs., fãrã sã vrea, din aceste
tehnici de control al comportamentului ºi de construire
a inteligenþei emoþionale. Lecþia desprinsã poate fi
aceea cã, pentru a obþine ceea ce vrei de la ceilalþi,
trebuie sã-i intimidezi. Dar poate cã pãrinþii nu vor, de
fapt, sã-i înveþe asta, chiar dacã uneori metoda pare sã
„funcþioneze“.
Într-adevãr, mulþi pãrinþi folosesc ceea ce noi numim
„tehnici obiºnuite de disciplinare“. În general, acestea
nu reflectã altceva decât atitudinea abordatã de pãrinþii
lor, inclusiv metode vechi, cum ar fi þipetele, palmele,
ameninþãrile, prelegerile, „confiscarea“ unor anumite
lucruri sau alte tipuri de pedepse. Vã întrebãm însã din
nou: ce învaþã un copil din toate acestea? „Þi-ai lovit
fratele, aºa cã nu primeºti desert.“ Ce-are a face lovitul
cu mâncarea? Copilul poate sã-ºi aleagã mai bine
momentul ºi sã-ºi batã fratele dupã desert.
Copiii noºtri trãiesc vremuri dificile. Din aceastã
cauzã, exemplul pe care îl dau pãrinþii în asemenea
situaþii este mai important decât ne închipuim. În acest
capitol vom trece în revistã cele patru strategii funda-
mentale pe care mulþi pãrinþi le considerã mai eficiente
decât „tehnicile obiºnuite de a impune disciplina“. Ele
sunt valabile pentru toþi copiii, dar, în special, pentru cei
mai dificili. Copiii „fãrã probleme“ rãspund la aproape
orice metodã, deseori fiind suficientã o „privire“. (ªtiþi
ce înseamnã aceastã „privire“ — specificã unuia dintre
pãrinþi ºi, poate, anumitor profesori; îþi îngheaþã
sângele în vine, simþi valuri de vinovãþie pentru tot
ce-ai fãcut, chiar ºi pentru lucruri despre care persoana
care te priveºte n-avea cum sã afle.) Dar noi vrem sã
punem în evidenþã aspectul „educativ“ al strategiilor
pãrinteºti, pentru ca acesta sã nu se piardã în încercarea
AUTOÎNDRUMARE ªI AUTODEZVOLTARE 111
de a „controla“ pe loc un copil nedisciplinat, neascultã-
tor. Cele patru strategii urmãresc sã dezvolte conºtiinþa
socialã, sensibilitatea emoþionalã ºi capacitatea de
autoîndrumare a tuturor copiilor. În cazul copiilor mai
dificili, va fi nevoie de mai multã consecvenþã ºi de rãb-
dare în aplicarea acestor tehnici.
Deºi aceste strategii vã sunt, probabil, deja cunoscute,
pot exista unele diferenþe subtile în raport cu modul în
care le folosiþi dvs. sau faþã de ceea ce aþi auzit despre
ele. În general, totul este o chestiune de atitudine ºi de
scop. Strategiile nu sunt pedepse; ci doar niºte instru-
mente care îi învaþã pe copii respectul, responsabilita-
tea, autoîndrumarea, conºtiinþa de sine ºi toleranþa.
Diferenþa dintre disciplinã, care înseamnã „a educa“, ºi
pedeapsã, care semnificã „a face sã sufere“, se reduce la
modul în care pãrinþii concep aceste tehnici ºi la felul în
care ei le folosesc.

în acest capitol
lorlalþi.
2. Manifestaþi empatie ºi înþelegeþi punctul de vedere
al celorlalþi.
5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.
Principiile inteligenþei emoþionale îi ajutã pe pãrinþi:

a) sã devinã conºtienþi de propriile sentimente ºi de cele
ale copiilor lor; b) sã foloseascã strategii care le permit
copiilor sã-ºi controleze emoþiile puternice ºi acþiunile
impulsive, prin metode pozitive, orientate spre învãþa-

re; c) sã se concentreze asupra „procesului educativ“ ºi
nu a „pedepselor“. Un posibil produs secundar al utili-
zãrii principiilor din acest capitol este scãderea numã-
rului de conflicte din familie. De ce? Într-o casã în care
copiii au scãpat de sub control sau pãrinþii sunt priviþi
ca niºte despoþi, existã mai puþine ºanse sã întâlnim la
copii o atitudine constructivã, rãbdãtoare, orientatã
spre rezolvarea problemelor ºi luarea unor decizii res-
ponsabile. Conflictele dure conduc la lupte pentru putere
între pãrinte ºi copil. În acest fel apar „învingãtorii“ ºi
„învinºii“ ºi se creeazã premisele „dorinþei de rãzbu-
nare“. Pentru a învãþa sã-ºi rezolve problemele, copiii
trebuie sã creadã ºi sã simtã cã pãrinþii „sunt de partea
lor“. Aceasta implicã multe alte valori, cum ar fi „since-
ritatea“, „încrederea“ ºi „deschiderea“. Principalul scop
al strategiilor de disciplinã, din acest capitol, este acela
de a îmbunãtãþi relaþiile dintre membrii familiei.
Laude ºi prioritãþi
Noi, oamenii, suntem programaþi sã fim fiinþe
sociale. Avem nevoie unii de alþii. Avem nevoie unii de
alþii pentru a ne împlini nevoile materiale, cât ºi pentru
dragoste ºi tovãrãºie. De asemenea, avem nevoie unii
de alþii pentru a ne descurca în viaþa de fiecare zi. Copiii
din orfelinate nu suferã din cauza lipsei de hranã, adã-
post ºi îmbrãcãminte, ci din cauza absenþei dialogului,
a mângâierii ºi a dragostei. Toþi avem nevoie de atenþie,
de contactul cu oamenii ºi de relaþii împlinite de iubire.
Cãutarea unor legãturi de afecþiune ºi a atenþiei pozitive
sunt principalii factori motivaþionali ai comportamen-
tului, în special la copii. Deseori, pãrinþii se întreabã:
„De ce ar face asta pentru a primi atenþie? Deja am
cheltuit o groazã de timp cu el, iar când are o problemã,
toate familia e în jurul lui. De câtã atenþie are nevoie
copilul ãsta?“
Atenþia creeazã dependenþã, nu este, pur ºi simplu,
ceva care ne place, ca un desert. Dupã o masã îm-
belºugatã, indiferent cât de delicios ar fi desertul, ajun-
geþi la punctul la care spuneþi „Ajunge“. Dar copiii vor
spune rareori: „ªtii, mami, astãzi mi-ai acordat destulã
atenþie. Acum o sã mã joc singur, liniºtit ºi o sã te las
sã-þi faci treaba.“ Nu, atenþia le creeazã copiilor depen-
denþã, iar ei, prin însãºi structura lor biologicã, doresc ºi
le place atât de mult atenþia, încât nu par sã se sature
niciodatã. Bineînþeles, cu cât primesc mai multã atenþie
negativã, cu atât devin mai nesiguri, ceea ce îi face sã
caute sã obþinã ºi mai multã atenþie. Acest ciclu poate
deveni o problemã, deoarece atenþia negativã nu este la
fel de satisfãcãtoare ca atenþia pozitivã.
În aparenþã, copiilor nu le prea pasã ce tip de atenþie
primesc, pozitivã sau negativã. Iatã de ce, chiar atunci
când un pãrinte þipã la copil, va descoperi cã acesta nu
se opreºte sau foarte curând îºi reia purtarea nepotrivitã.
De multe ori, pãrinþii îl întreabã pe copil: „De ce mã faci
sã þip la tine?“ Rãspunsul poate fi urmãtorul: copilul vrea
sã i se acorde atenþie. Dar adevãrul profund este cã îi
lipsesc aptitudinile emoþionale de a atrage atenþia pozitivã
sau cã pãrinþii trebuie sã-ºi mai regleze „antenele“ cu care
capteazã dorinþa copiilor de a primi atenþie pozitivã.
Modurile în care pãrinþii preferã sã le acorde

copiilor atenþie negativã:
Prelegeri
Cicãlealã
Certuri
Þipete
Ceea ce îi face pe copii:

Sã nu-i mai asculte pe pãrinþi;
Sã mormãie;
Sã fugã sau sã-i evite pe pãrinþi;
Sã facã din nou acelaºi lucru pentru care au primit
atenþie negativã.
Reglarea antenelor
pentru atenþie pozitivã
Modelul pe care îl folosim pentru a le acorda atenþie
copiilor este sã le oferim atenþie pozitivã când se poartã
frumos ºi sã nu le mai dãm nicio atenþie în cazul unui
comportament nepotrivit, dar inofensiv. Când copiii nu
se poartã frumos, pãrinþii, de obicei, nu le mai dau niciun
fel de atenþie pozitivã, ci, dimpotrivã, negativã, sub fomã
de cicãlealã, certuri, prelegeri sau þipete. În mãsura în
care este posibil, pãrinþii trebuie sã reducã volumul de
atenþie negativã adresatã copilului, deoarece aceasta
tinde sã producã mai multe conflicte ºi sã reducã stima
de sine atât a pãrinþilor, cât ºi a copilului. De ce? Atenþia
negativã poate sã creeze dependenþã ºi nu credem cã
vreun pãrinte vrea sã þipe sau sã-ºi cicãleascã odrasla ori
de câte ori trebuie sã o determine sã facã ceva. Dacã
înþeleg principiile de funcþionare, pãrinþii pot avea la în-
demânã mult mai multe posibilitãþi de a aduce la normal
un comportament nepotrivit.
De obicei, pãrinþii nu considerã laudele o strategie în
relaþiile cu copiii. Toþi pãrinþii îºi laudã copiii, dar au
tendinþa sã o facã în mod reactiv; cu alte cuvinte, dacã
se întâmplã sã observe ceva, cum ar fi nota 10 în carnet,
îºi vor lãuda copilul. Alþi pãrinþi exprimã tot timpul apre-
cieri. „E grozav.“ „Minunat!“ „Sunt foarte mândru.“
Dupã pãrerea noastrã, pãrinþii subestimeazã forþa
aprecierilor. Vã încurajãm sã folosiþi atenþia pozitivã
sau aprecierea în mod proactiv. Motivul este acela cã,
astfel, copiii vor începe sã se poarte în aºa fel, încât
atenþia pãrinþilor lor sã sporeascã. Cea mai bunã
metodã este de a-i propune copilului ca scop anumite
comportamente ºi de a cãuta ocazii pentru a lãuda
comportamentele respective. Este foarte bine sã vã
concentraþi asupra unor lucruri mãrunte, cum ar fi sã
vorbeascã frumos cu fratele sãu sau sã-ºi punã teniºii la
loc dupã ce se descalþã. Ideea esenþialã este: Copilului
trebuie sã-i fie foarte clar ce comportament anume apreciaþi.
Termenii de ordin general cum sunt „grozav“ ºi „bine“,
deºi încurajatori, nu-i ajutã pe copii sã înþeleagã ce v-ar
plãcea sã vedeþi mai des la ei.
Este deosebit de important sã lãudaþi comportamente
incompatibile cu cele pe care vreþi sã le descurajaþi. De
exemplu, într-o familie cu care am lucrat, certurile dintre
cei trei fraþi îi aduceau pe pãrinþi la disperare. Când au
venit pentru consiliere, pãrinþii au spus: „Se ceartã
mereu.“; „Mereu?“; „Mereu. N-avem nicio clipã de
liniºte.“; „Nicio clipã de liniºte? Îngrozitor. ªi nu
dorm?“ „Sigur cã dorm.“; „Au fost exmatriculaþi de la
ºcoalã?“; „Nu, n-ar face niciodatã aºa ceva la ºcoalã. Se
ceartã doar între ei.“; „ªi se ceartã mereu?“; „Mereu.“;
„Unde sunt acum?“; „În sala de aºteptare.“ „Aha. Dar
nu-i aud. Se ceartã în liniºte?“; „Fac o gãlãgie!“; „Acum
mi se pare cã nu se ceartã sau, cel puþin, nu cine ºtie
ce…“; „Nu, sigur cã nu…“
Din aceastã conversaþie, am reuºit sã identificãm anu-
mite momente în care copiii nu se certau. I-am sfãtuit pe
pãrinþi — poate cã am insistat este un termen mai
potrivit — sã caute momente de cooperare sau cel puþin
de coexistenþã paºnicã ºi, apoi, sã-i laude pe copii pentru
faptul cã se înþeleg unii cu alþii. Le-am cerut sã fie preciºi
în aprecierile lor ºi, mai ales, sã se concentreze asupra

momentelor când simþeau, într-adevãr, cã odraslele lor
erau calme. Este important sã lãudaþi anumite compor-
tamente („Eºti atât de drãguþ cu sora ta“), ºi nu calitãþi
globale („Eºti bãiat bun“), pentru cã un cuvânt de apre-
ciere bine formulat îi oferã copilului informaþii explicite
despre ceea ce a fost demn de laudã în comportamentul
sãu, pentru a-l putea repeta. În plus, prin intermediul
aprecierii, îi transmiteþi copilului ce este important
pentru dvs., care sunt valorile dvs. A-l lãuda pe un
copil pentru faptul cã împarte ceva cu alþii îl va învãþa
cã bunãtatea ºi generozitatea sunt importante, cã vã
face plãcere purtarea lui, iar el se va simþi foarte bine.
De multe ori, pãrinþii trec cu vederea un comporta-
ment potrivit, îl laudã cu jumãtate de gurã sau folosesc
vorbe de laudã cu caracter general, pentru cã au obosit
sã asiste la atâtea comportamente nepotrivite ºi nu se
aºteaptã ca laudele sã schimbe ceva. Îi avertizãm cã,
dacã nu persevereazã, e puþin probabil sã reuºeascã.
Apoi le spunem cã totul este bine, cã probabil va dura
cel puþin douã sãptãmâni ca sã-ºi formeze noul obicei.
Câteva sugestii
referitoare la aprecieri
Când lãudaþi pe cineva, este important sã o faceþi
necondiþionat. Cu alte cuvinte, nu adãugaþi cuvinte cum
ar fi „dar“ sau „de ce“. Ori „Dar cum rãmâne cu asta?“
sau „De ce nu te porþi aºa tot timpul?“ Aceste rezerve
vor estompa aspectele pozitive ale vorbelor de laudã.
Haideþi sã examinãm patru situaþii având în centru
certurile dintre fraþi despre care vorbeam mai înainte.
Observaþi urmãtoarele lucruri:
1. Unul dintre copii îºi ajutã fratele sã gãseascã o
revistã fãrã a fi rugat sã o facã.
2. Stau cu toþii în jurul mesei ca sã-ºi facã temele — ºi
chiar ºi le fac.
3. Dupã cinã, când au terminat de mâncat, se ridicã
toþi ºi îºi pun farfuriile în chiuvetã fãrã sã fie rugaþi sau
sã se înghionteascã ºi sã se îmbrânceascã unul pe
celãlalt.
4. Doi copii care stau în aceeaºi camerã îºi fac ordine
la rugãmintea dvs. ºi se împacã foarte bine în acest timp.
Gândiþi-vã cum i-aþi putea lãuda în fiecare dintre

aceste situaþii. Haideþi sã examinãm câteva dintre
exemplele noastre:
1. „Îmi place felul în care v-aþi ajutat unul pe
celãlalt.“
2. „Aþi fãcut o treabã grozavã când aþi stat împreunã
ºi v-aþi fãcut temele, fãrã sã vã bateþi. Bravo!“
3. „Mulþumesc cã aþi dus cu atâta grijã farfuriile la
spãlat.“
4. „Aþi muncit atât de bine împreunã ºi camera voastrã
aratã grozav.“
Observaþi cât de uºor este sã anulaþi efectele apre-

cierilor, adãugând un „dar“ sau un „de ce“:
1. „Îmi place felul în care v-aþi ajutat unul pe celãlalt.
De ce nu puteþi face asta tot timpul?“
2. „Aþi fãcut o treabã grozavã când aþi stat împreunã
ºi v-aþi fãcut temele, dar ar fi fost ºi mai bine dacã n-aþi
fi vorbit atât.“
3. „Mulþumesc cã aþi dus cu atâta grijã farfuriile la
spãlat. De ce nu începeþi sã faceþi asta în fiecare searã?“
4. „Aþi muncit atât de bine împreunã ºi camera

voastrã aratã grozav, dar nu aþi ºters praful de pe dulap
aºa cum mi-ar fi plãcut.“
Se vede clar cã, dacã adãugaþi aceste cuvinte, laudele

se transformã în critici sau în vorbe de corecþie. Existã
un moment potrivit pentru fiecare frazã. Ideea este sã
procedaþi astfel, încât lauda dvs. sã aibã efectul dorit ºi
sã fiþi mulþumit — face minuni!
Nu este chiar atât de uºor

sã ignori
Iritarea nu reprezintã doar o problemã a pielii. Este
ceea ce mulþi pãrinþi simt atunci când copiii lor fac tot
felul de lucruri mãrunte, neplãcute, supãrãtoare, frus-
trante. Când pielea ne este iritatã, deseori ne frecãm sau
ne zgândãrim zona respectivã. Acest tratament nu vin-
decã, dimpotrivã, nu face decât sã înrãutãþeascã lucru-
rile. Aduce însã o uºurare temporarã. Când copiii noºtri
ne iritã, noi îi „zgândãrim“, exprimându-ne supãrarea
sau, poate, doar rotindu-ne ochii ori dând din cap într-un
mod care le comunicã faptul cã nu ne place ceea ce fac.
Când vã iritã copiii, încercaþi sã treceþi cu vederea
acest lucru. O purtare neplãcutã, dar inofensivã, cum ar
fi vãicãreala, întreruperile, toanele ºi cicãleala sunt lu-
cruri pe care ar trebui sã le ignoraþi. Trebuie însã sã vã
avertizãm cã, la fel ca atunci când vã mãnâncã pielea, a
ignora toanele copiilor poate fi un lucru extrem de dificil.
Ce ironie! Nu-i aºa cã e mai greu sã treci cu vederea
decât sã faci ceva? Dar pentru a ignora e nevoie de
multã muncã ºi de inteligenþã emoþionalã.
Înainte de a practica metoda ignorãrii, încercaþi sã vã
daþi seama de câtã stãpânire de sine veþi avea nevoie. Va
trebui sã vã concentraþi asupra scopului dvs., sã învãþaþi
sã vã pãstraþi calmul când simþiþi cã vã cuprinde supã-
rarea ºi sã fiþi pregãtit pentru ce se va întâmpla în
continuare. Când un comportament este ignorat, iniþial,
copilul va stãrui în purtarea respectivã, iar în cele din
urmã se va opri. Aceasta este o tendinþã însuºitã, ºi nu
o încercare a copilului de a vã face sã vã ieºiþi din minþi.
De exemplu, când rãsuciþi cheia în contact, vã aºteptaþi
sã porneascã motorul. Dacã nu porneºte, încercaþi din
nou, ºi din nou, ºi puþin mai mult, mai mult, ºi începeþi
sã apãsaþi pedala. Când faceþi ceva, aºteptaþi o replicã,
dar când acest lucru nu se întâmplã, amplificaþi acþiu-
nea iniþialã. Vã gândiþi: „A mers înainte, aºa cã trebuie
sã meargã din nou.“ Copiii gândesc la fel. Dacã ignoraþi
o toanã de-a lor, ei ºtiu cã mai înainte au reuºit sã vã
capteze atenþia în acelaºi mod ºi presupun cã ºi de
aceastã datã va fi la fel. Când nu rãspundeþi, copilul
încearcã din nou, mai mult, mai tare… pânã când fie se
opreºte, pentru cã îºi dã seama cã nu merge, fie încearcã
altceva, cum ar fi sã arunce cu ceva în dvs., lucru care
nu mai poate fi ignorat, pentru cã nu mai este inofensiv.
(Vom vorbi în ultima secþiune din acest capitol despre
cum trebuie sã reacþionaþi la acest gen de acþiuni, pe
care le considerãm o încãlcare a regulilor din familie.)
Aºadar, ce presupune faptul de a ignora cu adevãrat?
Înseamnã sã te faci cã nici nu-þi cunoºti copilul, nici sã
nu-l priveºti. De asemenea, se exclud privirile rãutã-
cioase, mustrãrile, mormãielile ºi chiar oftaturile; nu-i
acordaþi niciun fel de atenþie. (Remarcaþi cã, de obicei,
aceste gesturi sunt suficiente pentru a-i informa pe copii
cã vor fi ignoraþi.) Fireºte, de îndatã ce copilul înceteazã
cu purtarea nepotrivitã, trebuie lãudat pentru faptul cã
încearcã sã se poarte frumos.
Ce funcþioneazã în cazul dvs.?

Pentru a-i ajuta pe pãrinþi sã-ºi consolideze inteli-
genþa emoþionalã, le sugerãm un exerciþiu, sã alcãtu-
iascã o listã cu toate lucrurile care îi deranjeazã la copiii
lor. Poate fi vorba despre certurile dintre fraþi, despre
faptul cã nu ascultã ori cã le ia prea mult timp sã se
îmbrace sau cã se plâng în legãturã cu temele pentru
acasã. Ordonaþi punctele de pe listã de la cele mai im-
portante la cele mai puþin importante. Sfârºitul listei
(lucrurile cel mai puþin importante) vã va sugera o idee
cu privire la lucrurile pe care le puteþi ignora. Apoi
faceþi o listã cu lucrurile opuse, de exemplu, lângã
„certuri între fraþi“, puteþi nota „se înþeleg bine unul cu
altul“. Aceastã listã paralelã vã va da o idee referitoare
la lucrurile pe care le puteþi lãuda. Începeþi cu partea de
sus a listei (lucrurile cele mai importante), care va
constitui þinta laudelor dvs.
Reacþiile ºi conºtiinþa de sine

Noi credem cã, în esenþã, copiii sunt buni, cã ºtiu sã
deosebeascã binele de rãu ºi vor sã facã ce este bine. Îi
poate împiedica însã faptul cã le lipsesc conºtiinþa
propriilor sentimente, capacitatea de a-ºi controla impul-
surile, scopurile ºi planurile, sensibilitatea faþã de senti-
mentele celorlalþi ºi/sau aptitudinile sociale — elemente
de bazã ale inteligenþei emoþionale. O metodã de a-i ajuta
pe copii sã-ºi formeze noi aptitudini este aceea de a-i
supraveghea ºi de a-i face conºtienþi de propriul com-
portament. Acest lucru este valabil indiferent dacã îi
învãþaþi matematicã, golf sau arta conversaþiei. Supra-
vegherea comportamentului permite sporirea conºtii-
nþei de sine ºi a capacitãþii de autosupraveghere. De
asemenea, îi ajutã pe pãrinþi sã priveascã în mod obiectiv
un anumit comportament, sã vadã cât este de rãu în
realitate ºi dacã situaþia se îmbunãtãþeºte sau nu.
PÃRINTELE (probabil cã este vorba despre o mamã): Faci
firimituri prin toatã casa.
COPILUL: Îmi pare rãu. (Sau „Ba nu“, sau „Nu eu, fratele
meu.“)
Ceea ce vrea, de fapt, sã spunã copilul, dar fie nu
poate, fie este suficient de inteligent sã n-o facã, e urmã-
torul lucru: „Chiar aºa? Hai sã privim în mod obiectiv.
Asta e o bucatã de nuga. Cum nugaua trebuie suptã, este
lipicioasã ºi mai puþin probabil sã facã firimituri decât, sã
zicem, chipsurile sau sticksurile. E adevãrat, pot sã cadã
firimituri. Acum sã vedem în ce zonã am umblat cu
substanþa ofensivã. Am deschis-o în bucãtãrie. Am
muºcat din ea o datã. În acel moment, eram lângã chiu-
vetã. Am fãcut patru paºi pânã în sufragerie, unde am
mai luat o înghiþiturã. Apoi am mai fãcut ºapte paºi,
mestecând, pânã am ajuns la uºa din spate. În acel mo-
ment, tu ai emis acea remarcã acuzatoare ºi inexactã.
Dacã nu cumva dimensiunea întregii case a scãzut
dramatic ºi ai închiriat tot etajul, camera de zi, holul ºi
scãrile, plus pivniþa ºi veranda, cred cã firimiturile nu
s-au împrãºtiat prin toatã locuinþa. În plus, zona cu
concentraþie maximã de firimituri va fi acolo unde am
muºcat din prãjiturã ºi poate fi indicatã cu precizie. Aºa
cã nu înþeleg, de fapt, de ce ai fãcut aceastã afirmaþie:
poate nu eºti conºtientã de dimensiunile propriei tale
case sau chiar crezi cã am umblat peste tot scuturând din
nuga, ca sã fac firimituri, sau vrei doar sã mã acuzi pe
nedrept ºi sã faci ca lucrurile sã parã mult mai grave
decât sunt în realitate. Sunt buimãcit. Vrei sã curãþ toate
locurile unde s-ar putea sã fie firimituri ºi data viitoare sã
încerc sã fac firimituri numai în bucãtãrie? Asta pot sã

înþeleg ºi sã accept.“
Supravegherea comportamentului poate fi puþin
cam dificilã. Este nevoie de organizare, consecvenþã ºi
perseverenþã. Dacã o practicaþi în mod inconsecvent, îi
transmiteþi copilului mesajul cã nu vã pasã suficient
pentru a vã asuma responsabilitatea (de adult) rezol-
vãrii problemei sau cã, dacã el are suficientã rãbdare,
voinþa pãrinteascã poate fi subminatã. Însã a-i supra-
veghea comportamentul ºi a-i oferi copilului informaþii
despre acesta este un instrument puternic care, dupã
cum s-a menþionat anterior, poate servi o diversitate de
scopuri ºi meritã efortul.
Majoritatea comportamentelor pot fi monitorizate cu
ajutorul unei diagrame. Este destul de simplu sã o definiþi.
Scopuri. În primul rând, stabiliþi-vã niºte scopuri. Ce
comportamente vreþi sã supravegheaþi? În mod ideal,
acestea trebuie exprimate pozitiv. Vã recomandãm ca,
iniþial, sã selectaþi între unu ºi trei scopuri, în funcþie de
capacitatea dvs. de a efectua în mod consecvent munca
de supraveghere. Odatã îndeplinite scopurile iniþiale,
puteþi adãuga oricând obiective noi.
Aceste obiective pot fi: sã împartã ceea ce au cu fraþii
lor, sã se poarte frumos la masã ºi sã-ºi facã singuri
temele. Este important sã vã exprimaþi scopurile pozi-
tive, cum ar fi, de exemplu, „Jucaþi-vã frumos“. Vrem ca
ei sã se poarte frumos cât mai des. Are însã sens ºi
supravegherea unor comportamente negative. Dacã
alegeþi un asemenea comportament, vã sugerãm sã îl
echilibraþi cu unul pozitiv. De exemplu, tachinarea sau
„înjosirea“ pot fi echilibrate prin complimente, laude
sau „edificãri“. Faptul de a lovi poate fi echilibrat prin
oferirea de ajutor. Reþineþi cã în aceastã etapã pãrinþii
nu încearcã sã schimbe nimic, ci doar sã-ºi dea seama ce
se întâmplã, cât de des, când ºi unde.
Perioada de timp. Perioada de timp selectatã depinde
de scopurile dvs. De obicei, diagrama este trasatã cu
zilele sãptãmânii în partea de sus. Apoi, în funcþie de
scopul ºi obiectivele dvs., puteþi indica o subdiviziune.
De exemplu, dacã unul dintre scopuri îl reprezintã
temele pentru acasã, atunci sub „luni“ puteþi introduce
o rubricã pentru dupã-amiazã ºi una pentru searã, adicã
intervalul creat dupã terminarea cursurilor ºi cel de
dupã sfârºitul cinei. Sâmbãta ºi duminica, este suficient
sã aveþi „dimineaþã“ ºi „dupã-amiazã“, în funcþie de
programul familiei. Dacã scopul îl constituie manierele
din timpul mesei, pentru fiecare zi puteþi folosi rubricile
„mic-dejun“, „prânz“, „gustare“ ºi „cinã“.
Sisteme de evaluare. Sistemul de evaluare depinde
ºi el de scopurile stabilite. Pentru unele scopuri, trebuie
sã numãraþi de câte ori se întâmplã un anumit lucru. În
aceste situaþii, puneþi un marcaj în rubrica adecvatã ori
de câte ori observaþi comportamentul respectiv. Când
urmãriþi comportamente negative, uneori poate fi mai
uºor sã eliminaþi un marcaj decât sã puneþi unul. De
exemplu, puteþi desena zece „feþe vesele“ într-o rubricã
scop/timp ºi, de fiecare datã când copilul nu se poartã
cum trebuie (de exemplu, când Todd dã în surioara lui),
tãiaþi una dintre feþe sau transformaþi-o într-una tristã.
Diagramele sunt extrem de folositoare ºi pentru supra-
vegherea comportamentului din afara casei. Pentru unii
copii, carnetele de note nu sunt utile în acest sens.
Copilul nu face nicio legãturã între felul în care s-a purtat
azi la ºcoalã ºi nota pe care o va lua peste douã luni. De
asemenea, unii copii se aºteaptã la eºec, aºa cã singurul
scop al notelor este de a reflecta ceea ce ei considerã
propria lor neºtiinþã. Diagramele de supraveghere zilnicã
necesitã timp din partea profesorilor, dar pentru unii
copii meritã din plin efortul. Dacã este luat în seamã de

profesor pe parcursul zilei, elevul se poate concentra mai
bine asupra a ceea ce se aºteaptã de la el, profesorul va
avea atât reacþii pozitive, cât ºi negative, iar pãrintele va
ºti ce se petrece cu copilul sãu. De cele mai multe ori, când
un pãrinte întreabã: „Cum a fost la ºcoalã?“ rãspunsul
este: „Bine.“ Apoi, pãrintele întreabã din nou: „Ce ai fãcut
astãzi?“ iar copilul rãspunde: „Nimic.“ Pãrintele,
preocupat ºi insistent, mai întreabã o datã: „A fost vreo
problemã?“ la care copilul rãspunde plictisit „Nu.“ Dacã
foloseºte o diagramã zilnicã, pãrintele ºtie ce fel de zi a
avut copilul lui. Astfel îl va putea lãuda atunci când este
cazul ºi îl va ajuta sã depãºeascã problemele.
Vedere din interior:

Cum funcþioneazã diagrama fãrã recompense
O greºealã fãcutã de majoritatea pãrinþilor care au
folosit diagrame este cã oferã imediat o recompensã
pentru bunã purtare. Suntem categoric împotriva
acestui lucru. Motivaþia poate fi vãzutã ca o þintã (vezi
figura urmãtoare). Cercul exterior simbolizeazã motiva-
þia materialã — faceþi un anumit lucru, pentru cã veþi
obþine ceva în schimb. Motivaþia socialã, reprezentatã în
cercul din mijloc, apare atunci când facem ceva, deoarece
ne ajutã sã fim împreunã cu alþii sau sã câºtigãm apro-
barea celor pe care-i iubim ori vrem sã îi impresionãm.
În centru se aflã motivaþia intrinsecã: facem ceva, dato-
ritã sentimentului de satisfacþie pe care ni-l dã îndepli-
nirea acelui lucru.
MATERIAL
SOCIAL
INTRINSEC
Þelul nostru este motivaþia intrinsecã a copiilor. Dacã

aceºtia întreprind ceva pentru ei înºiºi, pentru cã îi face
sã se simtã bine ºi sunt mândri de realizãrile lor, atunci
nimic nu le va sta în cale. O vor face pentru cã vor sã o
facã. Dacã le oferim informaþii despre performanþa lor,
le alimentãm motivaþia intrinsecã de a reuºi.
Gândiþi-vã la copiii dvs. când joacã un joc video. Ce
obþin? Un scor. Acest scor îi motiveazã, pentru cã îi face
sã se simtã mulþumiþi de realizãrile lor. Dar cum rãmâne
cu telefonul? Pentru asta nici mãcar nu primesc un scor.
(Primiþi o facturã, dar la mult timp dupã ce au avut loc
convorbirile, ºi acesta poate fi motivul pentru care nu
faceþi mare caz în legãturã cu asta, ca în cazul în care aþi
obþine pe loc informaþii despre cât vã costã convorbirile
copiilor dvs.)
Ce-i drept, supraveghind un comportament, veþi în-
cerca sã schimbaþi ceva în cel puþin jumãtate din timpul
acordat supravegherii. De ce? Sã luãm un exemplu.
Dacã vreþi sã slãbiþi, notaþi (în mod onest) tot ce mân-
caþi. Curând veþi observa cã faceþi lucruri pe care ºtiþi cã
n-ar trebui sã le faceþi. Dacã vreþi sã cheltuiþi mai puþini
bani, notaþi tot ce cumpãraþi. ªi în acest caz veþi observa

diverse cheltuieli fãrã sens.
Faptul de a supraveghea comportamentele ne face
mult mai conºtienþi de ele. Acest fapt semnificã, oare, cã
suntem inconºtienþi atunci când ne purtãm într-un fel
sau altul? Nu chiar. Înseamnã doar cã funcþionãm în
regim automat. Facem ceva lãsându-ne pradã primului
impuls, fãrã sã ne gândim prea profund, fãrã a reflecta
dacã este un lucru bun pentru noi, dacã este în deplin
acord cu scopurile noastre. Când trebuie sã scriem ce
lucruri am cumpãrat ºi ºtim cã partenerii noºtri de viaþã
vor examina ºi ei lista împreunã cu noi ºi va trebui sã
dãm explicaþii, vom fi mai puþin tentaþi sã risipim banii
cu uºurinþã.
Copiii noºtri nu prea sunt înclinaþi sã „þinã socoteala“
a ceea ce fac, dar atunci când ºtiu cã existã o diagramã
care va fi examinatã de un pãrinte, asta le va da de
gândit. Vor reflecta ceva mai mult — un semn de inteli-
genþã emoþionalã — ºi vor fi mai puþin impulsivi.
Motivaþia socialã tinde sã aparã în mod natural ºi îi
ajutã pe copii sã-ºi dezvolte motivaþia intrinsecã. Atunci
când un copil se poartã cum trebuie, cei din jur vor
reacþiona pozitiv. Aºa se petrec lucrurile în lumea asta:
dacã te porþi frumos cu ceilalþi ºi ei se vor purta frumos
cu tine.
Motivaþia materialã se aflã cel mai departe de þinta
noastrã. Copiii care sunt motivaþi în acest fel nu fac ceva
pentru cã se simt bine sau pentru a le face plãcere celor-
lalþi, ci pentru cã primesc ceva în schimb. Atunci când
dispare stimulentul material, ei nu vor mai face lucrul
pentru care ar fi trebuit sã fie recompensaþi. Dacã vrem
ca impulsul de a se purta bine sã porneascã din interior,
nu recompensele materiale reprezintã soluþia. Este
interesant de remarcat cã studiile referitoare la motivul
pentru care oamenii îºi dau demisia dintr-o slujbã au
relevat faptul cã nu banii erau principala cauzã, ci lipsa
împlinirii personale sau a aprecierii din partea celorlalþi.
Un alt aspect interesant este acela cã, oferindu-le
copiilor o motivaþie exterioarã de a face un lucru pentru
care aveau deja o motivaþie interioarã, s-ar putea sã le
rãpiþi motivaþia proprie. De exemplu, dacã îl rãsplãtiþi
pe un copil care vã ajutã la bucãtãrie pentru cã aºa îi
place, s-ar putea sã-l lipsiþi de bucuria de a vã ajuta.
Apoi, dacã nu-l mai rãsplãtiþi, e foarte posibil ca motiva-
þia lui de a vã ajuta sã scadã.
Pe de altã parte, existã situaþii în care recompensele
materiale pot fi valoroase. De exemplu, un copil cu care
am lucrat se confruntase cu o mulþime de eºecuri ºcolare,
din cauza unei tulburãri legate de citit, nediagnosticate
la timp. Acest copil nu voia sã-ºi facã temele, fiindcã
pentru el acest lucru era sinonim cu frustrarea ºi eºecul.
Temele pentru acasã nu erau asociate cu mândria ºi
realizarea. Deºi temele au fost modificate pentru a-l
ajuta pe copil ca, atunci când reuºeºte sã le facã, sã afle ce
înseamnã satisfacþia, iar pãrinþii l-au lãudat ºi l-au în-
curajat, pânã la urmã totul se transformã într-o bãtãlie.
Dupã cum a spus odatã un copil foarte deºtept, „Prefer
sã fiu rãu decât prost“. Pentru a-l determina pe acest
copil sã lucreze, soluþia adoptatã a fost aceea a unei
recompense. Cu alte cuvinte, copilul nu avea sã lucreze
pentru sine sau în scopul de a fi apreciat de pãrinþi, ci
pentru a primi un premiu, deoarece succesul sau eºecul
nu era legat de simþul propriei persoane, ci de ceva din
exterior. De asemenea, premiul trebuia sã fie valoros,
adicã ceva ce el îºi dorea cu adevãrat. Odatã ce copilul
a câºtigat premiul, l-am putut ajuta sã înþeleagã faptul
cã putea, într-adevãr, sã facã ce avea de fãcut. Aceasta
i-a schimbat percepþia asupra propriei persoane ºi a
început sã se considere competent, în loc sã se mai

simtã „ratat“. Au fost sãdite astfel seminþele conºtiinþei
de sine ºi ale motivaþiei interioare.
O altã situaþie în care puteþi folosi recompense mate-
riale este aceea în care puteþi fi aproape sigur cã, odatã
ce comportamentul a fost stabilit, motivaþia intrinsecã
va putea sã preia controlul. Iatã de ce se pot folosi re-
compense materiale pentru a-l determina pe copil sã
întrebuinþeze toaleta. Odatã ce a fost „instruit“, de obicei
se simte mândru de sine, pentru cã este „mare“ ºi pri-
meºte numeroase semne de atenþie pozitivã din partea
celorlalþi. Acest lucru devine mai important decât re-
compensele materiale, dacã aþi folosit aºa ceva. De
asemenea, puteþi folosi recompense materiale pentru a-i
determina pe copiii nehotãrâþi „sã sarã peste buºtean“.
Dacã un copil este timid sau inhibat, uneori puteþi sã-i
daþi un stimulent ca sã participe la o activitate, ºtiind cã
odatã ce a fãcut pasul ºi s-a obiºnuit, îi va plãcea cu
adevãrat. Apoi puteþi renunþa fãrã probleme la recom-
pensã, iar el va continua sã participe. Când se foloseºte
un stimulent material, acesta trebuie retras treptat ºi cu
atenþie, imediat ce copilul începe sã aibã reuºite ºi
încredere în sine. Nu uitaþi, recompensele materiale
reprezintã o soluþie ultimã, nu o stare iniþialã.
„În viaþã se întâmplã tot felul

de lucruri“
Dupã cum ºtim cu toþii, „în viaþã se întâmplã tot felul
de lucruri“. Aºa e lumea asta. Acþiunile noastre au
întotdeauna consecinþe, unele pozitive, altele negative,
unele previzibile, altele nu. Este important ca un copil
sã ºtie care sunt consecinþele acþiunilor lui. Aplicând
principiul „În viaþã se întâmplã tot felul de lucruri“,
pãrinþii îi ajutã pe copii sã înveþe cum sã anticipeze conse-
cinþele ºi sã-ºi asume responsabilitatea pentru ceea ce fac.
Ori de câte ori daþi o comandã urmatã de o amenin-
þare, ca, de exemplu, „Ar fi bine sã faci asta, altfel eu o
sã fac cealaltã“, declanºaþi aºa-numitul „reflex contra-
dictoriu“. Când suntem intimidaþi sau ni se spune ce sã
facem, tendinþa noastrã fireascã este sã spunem nu.
Copiii sunt la fel. Când un pãrinte îi ameninþã „Dacã
nu-þi faci curat în camerã, nu mai ai voie afarã!“ copilul
începe, din reflex, sã þipe, sã se certe sau, pur ºi simplu,
refuzã. Îl puteþi obliga sã facã ordine în camerã, dar
chiar aºa vreþi sã vã creºteþi copiii? (Dacã aþi rãspuns
„da“ la aceastã întrebare retoricã, vã rugãm sã recitiþi
Capitolul 1.)
Când spunem cã „se întâmplã tot felul de lucruri“, le
comunicãm copiilor noºtri, într-un mod paºnic, „lucru-
rile“ care se întâmplã în urma acþiunilor lor. Pentru a
lãmuri aceste situaþii, puteþi folosi tehnica diagramei,
descrisã mai devreme. Suntem cu toþii de partea copiilor,
nu împotriva lor. Îi avertizãm în legãturã cu ce s-ar
putea întâmpla dacã se poartã într-un anumit fel, dar ei
sunt liberi sã acþioneze cum vor. De exemplu, pãrinþii le
reamintesc copiilor cã, dacã le ia prea mult timp sã-ºi
facã temele, sau ºi le fac de mântuialã ºi apoi trebuie sã
le reia, s-ar putea sã piardã emisiunea de la televizor.
Aspectul important al principiului „se întâmplã tot
felul de lucruri“ nu este acela cã pãrintele îl conecteazã pe
copil la realitate prin intermediul unei sancþiuni, ci faptul
cã pedeapsa, prin consecinþele sale, devine un adevãrat
„educator“. Astfel se evitã luptele pentru putere ºi chesti-
unile legate de control. Reþineþi, nu este o situaþie pãrinte
contra copil. Pãrinþii sunt de partea copiilor, ajutându-i sã
evite evenimentele nedorite din viaþã. Rolul lor este de a-i
avertiza pe copii în legãturã cu consecinþele, ºi nu de a-i
ameninþa.
Desigur, în legãturã cu acest aspect existã o serie de

controverse. Nu vrem sã spunem cã tot ce face copilul
este bine. Atunci când este vorba de siguranþã sau de
legalitate, sunt necesare eforturi pentru a stopa un anu-
mit comportament. Dar aceasta nu se întâmplã prea des.
Când explicã o consecinþã potenþialã, pãrinþii trebuie
sã-i informeze pe copii, pe un ton neutru, ce se va întâm-
pla dacã ei aleg sã se comporte într-un anumit fel.
Copilul trebuie sã aibã posibilitatea de a alege între a se
purta în felul respectiv ºi a suporta consecinþele, sau
dimpotrivã. Chiar dacã, în cele din urmã, urmarea unor
fapte se aflã sub controlul pãrinþilor, alegerea este a
copilului ºi, prin urmare, tot lui, ºi nu pãrinþilor, îi
revine responsabilitatea pentru ceea ce a fãcut. Cunoºtin-
þele noastre despre inteligenþa emoþionalã ne îndeamnã
sã afirmãm cã, dacã pãrintele are un comportament
marcat de furie atunci când îºi avertizeazã copilul sau îi
expune consecinþele neplãcute ale uneia dintre faptele
sale, acesta se va concentra asupra pãrintelui furios, ºi
nu asupra consecinþei. În acest caz, nu va învãþa lecþia.
Când vreþi sã-i spuneþi ce se poate întâmpla, puteþi
folosi o exprimare de tipul „Dacã… atunci“.
„Dacã termini de mâncat, primeºti ºi desert.“
„Dacã îþi pui haina, o sã-þi fie cald.“
„Dacã îþi ia prea mult timp sã te pregãteºti de
culcare, n-o sã mai avem timp pentru poveºti.“
„Dacã nu conduci cu atenþie, n-o sã mai poþi folosi
maºina.“
În unele cazuri, nu putem fi siguri cã „lucrul“ res-
pectiv se va întâmpla. Prin urmare, vã recomandãm sã
folosiþi o formã de genul „Dacã… s-ar putea“:
„Dacã iei jucãria cu tine, s-ar putea sã o pierzi ºi sã fii
trist.“
„Dacã nu înveþi, s-ar putea sã nu faci bine la lucrare.“
„Dacã nu scrii repede un bilet de mulþumire, pe
viitor s-ar putea ca oamenii sã nu mai fie la fel de gene-
roºi, atunci când îþi vor mai oferi daruri.“
„Dacã citeºti reþeta, s-ar putea ca mâncarea sã fie mai
uºor de preparat ºi sã iasã mai bunã.“
„Dacã þipi la prietenii tãi ºi nu împarþi ceea ce ai cu
ei, poate cã nu vor mai dori sã vinã sã se joace cu tine.“
Când copilul alege sã se poarte necorespunzãtor ºi
suferã o consecinþã neplãcutã, este bine ca pãrintele sã-l
sprijine, în loc sã fie supãrat. „Sunt sigur cã eºti supãrat
pentru cã nu ai vãzut emisiunea ta preferatã la
televizor. M-am gândit cã s-ar putea sã se întâmple aºa
ceva ºi iatã de ce þi-am spus cât este ceasul. Cum o sã
faci data viitoare? Poate vei reuºi sã-þi termini temele
înainte de a începe emisiunea.“
Dupã cum am mai afirmat, pãrinþii nu trebuie sã le
permitã copiilor sã întreprindã acþiuni periculoase ºi sã
sufere consecinþe grave. Fraza „Dragul meu, dacã te joci
pe stradã, în aglomeraþie, s-ar putea sã fii lovit de o
maºinã ºi sã ºtii cã doare foarte tare“ nu reprezintã o
abordare potrivitã a acestei tehnici. În acest caz, dacã
strigaþi: „Urcã-te imediat pe trotuar, vin maºini!“ nu
faceþi decât sã folosiþi tehnica deja dobânditã a þipetelor,
care ne este tuturor atât de cunoscutã. De asemenea, nu
este bine sã spuneþi: „Dacã-þi bagi cuþitul în gurã, s-ar
putea sã te tai ºi toatã masa o sã se umple de sânge.“ În
acest caz, vã sugerãm sã-i luaþi cuþitul din mânã, câtã
vreme nu are vârsta potrivitã ca sã-l foloseascã în mod
corespunzãtor. În asemenea situaþii ºi în altele care pot
fi periculoase, trebuie sã vã asumaþi un rol mai activ
pentru a-l forma, astfel încât sã aibã un comportament
potrivit.
„Liniºteºte-te“
„Liniºteºte-te“ este varianta pe care noi o propunem
în locul tehnicii „Gata!“, despre care majoritatea
pãrinþilor cel puþin au auzit, dacã nu au ºi folosit-o. Însã
cei mai mulþi pãrinþi nu folosesc foarte bine metoda
„Gata!“, în parte întrucât e mult mai greu de aplicat în
mod corect decât pare ºi pentru cã funcþioneazã numai
atunci când este aplicatã corect. Am conceput metoda
„Liniºteºte-te“ ca pe un mijloc de a promova autoîndru-
marea în cadrul familiei — atât pentru pãrinþi, cât ºi
pentru copii — ºi nu ca pe o pedeapsã.
Puteþi considera varianta „Liniºteºte-te“ un substitut
al þipetelor. Primul pas este de a vã antrena sã spuneþi
calm „Liniºteºte-te“, în loc sã þipaþi. Aceasta vã va ajuta
sã vã pãstraþi controlul în prezenþa copiilor. Dacã vã
gândiþi puþin, pãrinþii au tendinþa sã þipe la copiii lor
din douã motive: în primul rând, pentru cã fac ceva ce
nu au voie (aceasta înseamnã încãlcarea regulii); în al
doilea rând, deoarece nu ascultã. Din punct de vedere
tehnic, aceasta înseamnã nerespectarea unei comenzi.
În cazul unei încãlcãri a unei reguli, consecinþele sunt
imediate. Fãrã discuþii, fãrã dezbateri, fãrã avertismente,
fãrã negocieri — doar „Liniºteºte-te“. În cazul ne-
respectãrii unei comenzi, puteþi sã daþi o comandã, apoi
sã o repetaþi ºi dupã aceea sã folosiþi „Liniºteºte-te“.
Aveþi grijã sã nu repetaþi regulile sau comenzile, pentru
cã s-ar putea sã deveniþi puþin mai nervos la fiecare
repetiþie. În cele din urmã, chiar dvs. vã veþi pierde
controlul. Nu este prea inteligent sã þipaþi la copiii dvs.
atunci când le spuneþi „Liniºteºte-te!“
Procedeul schiþat în continuare îi învaþã pe copii cum
sã-ºi gãseascã singuri calea, deoarece, dacã au de la 5 ani
în sus, ei se liniºtesc singuri, nu o faceþi dvs. Educaþia
bazatã pe inteligenþa emoþionalã presupune cã sunteþi
conºtient de faptul cã nu vã puteþi liniºti copilul; trebuie
sã facã el însuºi acest lucru. Evident, putem face lucruri
care le dau mai multe ºanse sã-ºi pãstreze stãpânirea de
sine. La început, au nevoie de timp ca sã înveþe cum sã
se calmeze ºi de un stimulent pentru a proceda astfel.
„Liniºteºte-te“ vã oferã ºi una, ºi alta.
Cum funcþioneazã, în realitate,

metodele „Gata!“ ºi „Liniºteºte-te“
În general, pãrinþii privesc aceste metode ca pe niºte
pedepse. În realitate, ele reprezintã instrumente educa-
þionale. Ideea fundamentalã este prezentatã mai jos,
într-un scenariu pe care pãrinþii îl pot folosi cu copiii lor:
Dragul meu copil,

A fi împreunã cu alþii este un privilegiu. Te joci cu
ceilalþi, te uiþi la televizor împreunã cu ei, foloseºti jocu-
rile ºi jucãriile celorlalþi. Pentru a fi cu ceilalþi, trebuie
sã te porþi cu respect ºi sã urmezi niºte reguli de bazã.
Dacã nu te poþi comporta într-un mod rezonabil din
punct de vedere social, într-un fel care sã nu-i rãneascã
sau sã-i supere pe ceilalþi, atunci nu vei avea privilegiul
de a fi împreunã cu alþii ºi nu vei putea face lucrurile
care se întâmplã atunci când eºti cu ei. Ca sã reuºeºti sã
te înþelegi cu ceilalþi, trebuie sã te liniºteºti. Poþi sã stai
singur ºi sã te gândeºti ce ai fãcut. Dupã ce te-ai liniºtit,
poþi sã te întorci la ceilalþi. Sperãm cã vã veþi înþelege ºi
vei rãmâne alãturi de ei. Dar dacã se întâmplã din nou
acelaºi lucru, probabil cã este felul tãu de a ne spune cã
trebuie sã mai încerci o datã sã te liniºteºti. ªi poþi
exersa asta oricât ºi oricând ai nevoie, pânã când vei fi
suficient de stãpân pe tine pentru a sta cu ceilalþi copii
ºi a te distra împreunã cu ei. Apoi, nu va mai fi nevoie
sã te retragi ca sã te liniºteºti. Apropo, dacã încerci sã
eviþi sã te liniºteºti sau dacã nu o faci atunci când îþi zic,

este un fel de a spune cã ai foarte multe de învãþat în
ceea ce priveºte stãpânirea de sine. Nicio problemã! În
acest caz, o sã stau lângã tine sau o sã te þin în braþe pânã
când vei reuºi sã te liniºteºti singur. Îþi voi arãta eu ce
este stãpânirea de sine ºi te voi ajuta sã o dobândeºti.
Tehnica liniºtirii este potrivitã pentru copiii între 2 ºi

12 ani. Ea atenueazã un comportament deficitar prin
faptul cã îi distrage în mod convenabil atenþia copilului
când el se poartã într-un anume fel. Este important ca
vorbele „Liniºteºte-te“ sã fie sfinte. Când le rostiþi, tre-
buie sã credeþi în ele cu adevãrat. Odatã ce le-aþi spus,
nu se mai întâmplã nimic pânã când copilul încearcã sã
se liniºteascã singur.
Iniþial, va trebui sã faceþi sacrificiile necesare pentru
a aplica în mod corect metoda „Liniºteºte-te“. Aºadar,
ori vã pregãtiþi sã întârziaþi la serviciu, ori nu spuneþi
„Liniºteºte-te“ ºi folosiþi altã tehnicã. Odatã ce aþi fãcut
eforturile necesare pentru a-l învãþa pe copil sã se liniº-
teascã singur, sã vã accepte autoritatea ºi sã-ºi pãstreze
calmul, tehnica poate deveni un instrument foarte efi-
cient, care o sã ia mai puþin timp decât cicãleala, þipetele
ºi certurile. Când practicaþi metoda „Liniºteºte-te“,
aveþi grijã sã o faceþi astfel încât sã vã pãstraþi controlul,
iar copilul dvs. sã înveþe sã-ºi gãseascã singur direcþia.
Când folosiþi aceastã tehnicã, vorbiþi cât mai puþin.
Nu-i reamintiþi copilului regula dinainte ºi nu repetaþi
comanda la nesfârºit. De asemenea, când îl trimiteþi pe
copil sã se liniºteascã, nu aveþi voie sã rostiþi mai mult
de zece cuvinte. Este important sã nu purtaþi o con-
versaþie cu copilul dvs., deoarece metoda se bazeazã pe
distragerea atenþiei, iar o discuþie implicã atenþie. De
asemenea, când un copil a fãcut ceva rãu ºi ºtie cã i se
va face moralã, oricum nu vã ascultã, aºa cã nu e cazul
sã vã ambalaþi ºi sã agravaþi situaþia. În cazul în care
copilul dvs. vrea sã ºtie de ce este trimis sã se liniº-
teascã, explicaþi-i dupã aceea. Dacã vrea sã vã explice de
ce era perfect justificat sã dea în sora lui, puneþi-l sã-ºi
expunã argumentele dupã ce se liniºteºte. Dacã vã
gândiþi: „Da, foarte bine, dar copiii mei n-or sã vrea sã
meargã sã se liniºteascã“, citiþi mai departe. Vom vorbi
despre aceasta — ºi despre multe alte posibilitãþi.
Procedeul „Liniºteºte-te“
1. Explicaþi-i copilului cum vã aºteptaþi sã se poarte
ºi de la ce doriþi sã se abþinã. Vorbiþi-i despre tehnica
liniºtirii ºi momentele când o veþi folosi.
2. Stabiliþi un loc unde va fi aplicatã metoda. Trebuie
sã fie un loc sigur ºi plicticos. De asemenea, e necesar sã
fie uºor de gãsit ºi sã vã ofere posibilitatea de a vã supra-
veghea copilul în timp ce el încearcã sã se liniºteascã.
Un scaun aflat într-o camerã în care intraþi mai rar sau
o treaptã de pe scarã reprezintã, de obicei, un loc foarte
bun. Nu folosiþi pentru aplicarea acestui procedeu baia,
camera în care se aflã televizorul, bucãtãria sau
dormitorul copilului.
3. Utilizaþi tehnica liniºtirii în cazuri de încãlcare a
regulilor ºi de nesupunere. Puneþi-l imediat pe copil sã
se liniºteascã atunci când încalcã o regulã a casei. Dacã
nu respectã o indicaþie, trebuie sã o repetaþi, însoþitã de
un avertisment, iar dacã nici de data asta nu o respectã,
trimiteþi-l sã se liniºteascã.
4. Când copilul a încãlcat o regulã sau nu a vrut sã facã
unul dintre lucrurile pe care i le-aþi cerut, spuneþi-i sã se
liniºteascã, folosind o frazã scurtã de maximum zece
cuvinte. Încercaþi sã vã pãstraþi calmul ºi obiectivitatea.
Stabiliþi un rãgaz între douã ºi zece minute, în funcþie de

vârsta copilului. Dupã ce expirã timpul, copilul se poate
întoarce. Dacã face gãlãgie sau vine înainte de perioada
stabilitã, luaþi totul de la început. Nu-l lãsaþi pe copil sã se
ducã la baie în acest rãstimp. (Nu vã lãsaþi pãcãlit de o
asemenea scuzã; se poate abþine.)
5. Dacã un preºcolar opune rezistenþã, poate fi nevoie
sã-l reþineþi cu blândeþe pânã când expirã timpul. Dacã
un ºcolar opune rezistenþã, adãugaþi câte un minut
pentru fiecare refuz, pânã la maximum cinci minute
suplimentare. Dacã totuºi nu vrea, înlãturaþi trei privi-
legii, unul câte unul (de exemplu, televizorul, mersul
afarã, desertul). Când copilul persistã în încãpãþânarea
lui, duceþi-l în camera lui pânã când este gata sã se
supunã (timpul petrecut de bunãvoie în camerã nu este
luat în considerare). Aveþi grijã sã nu-i daþi atenþie
copilului atunci când refuzã sã coopereze. Fiþi cât mai
concis cu putinþã. Orice discuþii sau explicaþii trebuie sã
aibã loc dupã ce s-a liniºtit.
6. Dupã ce s-a liniºtit, daþi-i voie sã revinã la situaþia
dinainte. Dacã se poartã cum trebuie, lãudaþi-l; altfel,
aplicaþi din nou metoda liniºtirii.
7. Vegheaþi mereu ºi apreciaþi trãsãturile de caracter
pozitive, mai ales dacã ele intrã în contradicþie cu regu-
lile de comportament pe care le-a încãlcat copilul. Ime-
diat dupã ce aþi aplicat tehnica liniºtirii, încercaþi sã-i
scoateþi în evidenþã una dintre pãrþile bune ale carac-
terului sãu.
În casele unde se practicã educaþia bazatã pe inteli-
genþa emoþionalã, se întâmplã anumite lucruri. Sunt
cãmine în care se aud constant laude; existã un simþ al
scopurilor ºi al prioritãþilor care cãlãuzeºte acþiunile
familiei; nu se prea folosesc ameninþãri ºi se manifestã
tendinþa de a-i lãsa pe copii sã înveþe din propriile expe-
rienþe. Dar asta nu înseamnã cã totul este bine. Când
copiii scapã de sub control ºi au nevoie de mai multã
autodisciplinã, li se oferã ºansa sã se liniºteascã ºi sã se
gândeascã la ce au fãcut înainte de a-ºi relua activitatea.
În cele din urmã, pãrinþii înþeleg cã, atunci când trebuie
sã încurajeze sau sã descurajeze un anumit comporta-
ment, le pot atrage atenþia copiilor asupra acestui lucru
folosind un grafic. Reacþiile lor faþã de comportamentul
copiilor determinã mai multã reflecþie ºi conºtiinþã de
sine, ceea ce conduce la un grad mai mare de auto-
disciplinã ºi la un grad mai mare de stãpânire de sine.
Aceste idei vor fi suficiente? Puþin probabil. Dar pe
mãsurã ce în casã se stabileºte un echilibru între meto-
dele obiºnuite ale pãrinþilor de a impune disciplina ºi
cele pe care vi le-am prezentat, existã mai multe ºanse
ca fiii ºi fiicele noastre sã ajungã singuri la concluzia cã
trebuie ei înºiºi sã decidã ceea ce au de fãcut — dezide-
rate ce reprezintã þelul tuturor pãrinþilor.
5
CUM ÎI PUTEÞI AJUTA PE COPII SÃ FIE
MAI PUÞIN IMPULSIVI, SÃ-ªI DEZVOLTE
STÃPÂNIREA DE SINE
ªI APTITUDINILE SOCIALE
DAVE (oferind o þigarã): Vrei una?

MARK: No!
DAVE: De ce nu?
Mark dã din umeri.
DAVE. Fraiere!
MARK: Taci din gurã.
DAVE: Nu fumezi?
Mark dã iar din umeri.
DAVE: Hai, încearcã, nu-i mare lucru.
Mark pare uºor jenat.
DAVE: Haide! (Îi dã o þigarã ºi i-o aprinde.)
Mark tuºeºte.
DAVE: Fraiere! (Râde.)
Mark continuã sã fumeze.
Existã vreun pãrinte care sã nu se teamã cã fiul lui
poate sã ajungã în postura lui Dave sau a lui Mark?
Cum vor învãþa copiii sã-ºi controleze sentimentele care
pun stãpânire pe ei, sã-ºi menþinã autocontrolul în
situaþii stresante ºi sã comunice într-un mod pozitiv cu
ceilalþi? Este chiar atât de important? veþi întreba dvs.
Da! Cercetãrile indicã faptul cã aceste aptitudini sunt
esenþiale pentru succesul la ºcoalã, în familie, cu prie-
tenii ºi pe plan profesional.
Când copiii noºtri nu sunt conºtienþi de propriile lor

trãiri, li se va pãrea dificil sã-ºi controleze acþiunile
cãlãuzite de primul impuls ºi sã ia deciziile adecvate; în
plus, nu vor fi în mãsurã sã comunice cu claritate ceea
ce vor cu adevãrat. De exemplu, în scena de mai sus,
dacã prietenii copilului fumeazã, el s-ar putea sã fie
încercat de sentimente contradictorii. Probabil cã se
simte nesigur ºi vrea sã facã parte din grup, ori îi este
teamã sã nu dea de bucluc dacã fumeazã ºi, de aseme-
nea, i se pare incitant sã facã ceea ce fac „oamenii mari“.
Pãrinþii vor spera cã el va fi cuprins de fricã, dar existã
posibilitatea ca tinerii aflaþi în pragul adolescenþei sã se
concentreze mai curând asupra sentimentelor lor de
nesiguranþã. Dacã un copil este învãþat sã conºtien-
tizeze aceste sentimente, s-ar putea sã-ºi dea seama cã a
face ceva dãunãtor pentru propria persoanã nu este
chiar modul cel mai inteligent de a-ºi alunga nesiguranþa
— ºi nici nu-i va oferi o certitudine solidã pe viitor.
Situaþiile de acest gen implicã ºi stãpânirea de sine.
Copiii trebuie sã-ºi stãpâneascã nesiguranþa, frica ºi
incitarea. A lua parte la activitãþi cum este fumatul poate
fi un mod de a-ºi liniºti emoþiile, dar noi vrem ca ei sã
cunoascã alte metode de a-ºi stãpâni stãrile de anxie-
tate. În plus, copiii trebuie sã ºtie cum sã spunã nu
într-un mod cât mai firesc cu putinþã. În fine, vrem ca ei
sã poatã aborda aceste situaþii înarmaþi cu capacitatea
de a gândi în mod critic, ca sã ia decizii potrivite pentru
ei înºiºi ºi sã nu se lase duºi de val.
Echilibrarea emoþiilor, stãpânirea de sine ºi aptitu-
dinile sociale prezentate în acest capitol sunt elementele
pe care se bazeazã aptitudinile de gândire despre care
vom vorbi în capitolul urmãtor. În cazul în care copiii
învaþã sã-ºi filtreze sentimentele, sã reacþioneze la stres
fãrã sã devinã inaccesibili ºi impulsivi ºi sã comunice
COPII MAI PUÞIN IMPULSIVI 141
eficient cu ceilalþi, atunci vor avea mai multe ºanse sã
facã faþã diverselor situaþii sociale prin chibzuinþã ºi
responsabilitate. Acestea sunt aptitudini care pot fi
predate ºi însuºite la fel ca oricare altele. Urmãtoarele
activitãþi vã vor ajuta sã dezvoltaþi aptitudinile copiilor
dvs. în aceste domenii importante.

în acest capitol
lorlalþi.
al celorlalþi.
Conºtiinþa propriilor sentimente

Sentimentele noastre sunt semnalele care ne averti-
zeazã atunci când avem probleme. Evident, este impor-
tant ca un copil sã înveþe sã fie atent la sentimentele lui,
dar, deseori, acesta este un lucru dificil de înfãptuit
chiar ºi pentru adulþi, cu atât mai mult pentru copii.
Unii copii par sã aibã probleme de comunicare; în
termeni tehnici, ei nu dispun de anumite mecanisme ºi
nu au la îndemânã mai multe viteze. Sunt fie pe „minim“,
fie pe „maxim“, dar le lipseºte întreaga gamã de reacþii
intermediare. De exemplu, unii copii sunt fie „buni“, fie
„rãi“. Când cineva îi supãrã, ei trec imediat de la „bun“
la „rãu“, fãrã a fi conºtienþi de emoþiile intermediare
cum sunt neplãcerea, inconfortul, iritarea, jignirea, supã-
rarea, furia.
Copiii au nevoie de un „vocabular al emoþiilor“, mai

elaborat. Dacã faceþi doar câteva schimbãri în obice-
iurile dvs., îi puteþi ajuta pe copii sã „schimbe vitezele“
mult mai eficient atunci când se confruntã cu diverse
situaþii acasã, la ºcoalã sau în relaþiile cu prietenii. Nu
este greu de fãcut acest lucru; când familia stã seara în
jurul mesei ºi discutã politicã, implicit, copilul va învãþa
politicã. Dacã familia vorbeºte despre sentimente, copiii
vor învãþa sã-ºi identifice ºi sã-ºi exprime sentimentele.
Când un pãrinte îi întreabã pe copii cum le-a mers în
ziua respectivã, este important sã-i întrebe ºi ce au simþit
în legãturã cu ceea ce s-a întâmplat.
Pe parcursul zilei, în conversaþiile lor cu copiii, pã-
rinþii îi pot întreba ce anume le-a inspirat un anumit
eveniment ºi ce cred ei cã au simþit ºi alte persoane
implicate. De asemenea, este important ca pãrinþii sã
vorbeascã despre sentimentele lor atunci când poves-
tesc cum le-a mers în ziua aceea — este un exemplu de
modelare. Cu ajutorul unor mãsuri mãrunte de acest
gen, aplicate atunci când se iveºte ocazia, pãrinþii pot
face foarte mult pentru a spori conºtiinþa emoþionalã a
copiilor lor, capacitatea acestora de a se exprima ºi
empatia faþã de sentimentele celorlalþi. Dacã aþi asculta
îndeaproape conversaþiile dintr-o familie, chiar ºi pe
cele intime, aþi fi surprins cât de rar se vorbeºte despre
sentimente. Dar sentimentele pot constitui cel mai
important aspect legat de ceea ce spune cineva, mai ales
din punctul de vedere al inteligenþei emoþionale.
ªarada sentimentelor
ªarada sentimentelor este un joc pe care-l puteþi juca
în familie pentru a spori conºtientizarea sentimentelor.
În acest joc, scrieþi pe niºte bucãþi de hârtie diverse
cuvinte care exprimã sentimente (puteþi folosi ºi ima-
gini decupate din reviste, care ilustreazã diferite expresii
ale chipului omenesc — uimire, bucurie, tristeþe — mai
ales în cazul copiilor mici) ºi puneþi-le într-o pãlãrie sau
într-o pungã. Prima persoanã ia un bilet din pãlãrie ºi
mimeazã sentimentul respectiv, aºadar, fãrã sã vorbeascã,
iar ceilalþi membri ai familiei trebuie sã ghiceascã despre
ce sentiment e vorba. În acest fel, atât actorul, cât ºi
publicul sunt ajutaþi sã identifice denumirea, caracteris-
ticile faciale ºi alte indicii nonverbale ale sentimentelor.
Existã ºi o activitate similarã, numitã „Amintirea sen-
timentelor“. Pentru acest joc se folosesc aceleaºi bilete
cu poze sau cuvinte care exprimã emoþii. O persoanã ia
un bilet ºi le povesteºte celorlalþi o situaþie în care a trãit
sentimentul respectiv. Pentru mai multã precizie, se pot
folosi urmãtoarele întrebãri:
a) Cine mai era cu tine?
b) Ce fãceai?
c) Când s-a întâmplat asta?
d) Unde erai?
e) De unde ºtii cã te-ai simþit aºa?
f) De ce crezi cã te-ai simþit aºa?
Apoi, fiecare membru al familiei poate sã vorbeascã
despre o situaþie în care s-a simþit astfel. Aceasta ne
învaþã trei lucruri. În primul rând, membrii familiei îºi
împãrtãºesc sentimentele într-o atmosferã de siguranþã,
în care aceste sentimente sunt percepute ca fiind absolut
normale. În al doilea rând, pãrinþii îºi pot modela pro-
priile reacþii, astfel încât copiii sã poatã învãþa mai bine
cum sã-ºi identifice sentimentele. Iar în al treilea rând,
fiecare membru al familiei poate fi ajutat sã-ºi dezvolte
o mai mare empatie faþã de ceilalþi ºi sã faciliteze comu-
nicarea între membrii familiei.
De exemplu, Maggie, în vârstã de 9 ani, a luat biletul

intitulat „Speriat“ ºi a rãspuns astfel la întrebãrile de
mai sus:
a) „Eram singurã.“
b) „Încercam sã dorm.“
c) „Noaptea.“
d) „La mine în pat.“
e) „Mã durea capul, mã durea stomacul ºi plângeam.“
f) „Nu ºtiu, mi-era fricã. Nu voiam sã fiu singurã.“
Apoi, tatãl a povestit despre o situaþie în care i-a fost
teamã noaptea, când se afla în pat. Mama a relatat ºi ea
o situaþie similarã, iar sora mai micã a lui Maggie a
vorbit despre monºtri, moment în care toþi au izbucnit
în râs.
Sentimentele la televizor
O altã activitate importantã referitoare la identificarea
sentimentelor este sã vã uitaþi la televizor împreunã cu
copiii. Televizorul încurajeazã acceptarea pasivã a valo-
rilor (sau a lipsei de valori) transmise prin spectacolul
urmãrit. Credem cã trebuie sã-i învãþaþi pe copii sã
devinã spectatori activi ºi sã urmãreascã totul cu un
ochi critic.
De exemplu, chiar ºi la spectacolele dedicate fami-
liei, oamenii îºi vorbesc unii altora aspru ºi jignitor, iar
rãspunsul publicului care asistã la spectacol îi încura-
jeazã pe cei care privesc sã râdã. Copiii sunt învãþaþi
astfel cã e bine sã râzi de suferinþa altora. Când vã uitaþi
la televizor împreunã cu copilul dvs. ºi întrebaþi: „Cum
crezi cã s-a simþit când fratele lui l-a fãcut «idiot»?“, îl
învãþaþi pe copil multe lucruri pozitive. Îl ajutaþi sã
înveþe sã-i perceapã pe cei de lângã el identificându-i
emoþional, sã anticipeze reacþiile afective ale celorlalþi,
sã-ºi dezvolte empatia ºi gândirea independentã. Dupã
întrebarea de mai sus, puteþi spune ceva de genul:
„Dacã asta l-a fãcut sã se simtã prost, atunci de ce toatã
lumea a râs?“ Aceasta îl va determina pe copilul dvs. sã
gândeascã critic în loc sã râdã împreunã cu mulþimea de
nenorocirile altora. (Un beneficiu în plus este ºi faptul cã
plãcerea, precum ºi motivaþia de a urmãri în continuare
aceste emisiuni ar putea sã disparã, încetul cu încetul.
Apoi, ei ar putea renunþa la aceste îndeletniciri în
favoarea ocaziei de a exersa aptitudini sociale în lumea
realã, eventual, jucându-se cu alþii!)
O imagine valoreazã
mai mult decât o mie de cuvinte
Exerciþiile artistice cu copiii sunt o altã metodã de a
încuraja dezvoltarea „vocabularului emoþiilor“. Puteþi
sã decupaþi imagini dintr-o revistã pentru a alcãtui un
„colaj al sentimentelor“ sau sã faceþi un desen care
ilustreazã un sentiment cum ar fi „entuziasmul“. Folo-
sirea unui program de graficã pe calculator sau a unui
program cu poveºti este o altã metodã de a-i antrena pe
copii într-o activitate motivaþionalã ºi de a promova
inteligenþa emoþionalã.
Vitrinele magazinelor
O altã activitate la care familiile pot participa cu plã-
cere este aceea numitã „vitrinele magazinelor“, avân-
du-ºi originea în strãvechea metodã de relaxare care
presupune a-i urmãri pe cei din jur. Am preferat s-o
denumim în acest fel, deoarece în zilele noastre strãzile
sunt pline de magazine. Pentru început, arãtaþi-i copilului
vitrina unui magazin ºi întrebaþi ce îi transmite ea despre

magazinul respectiv. Încurajaþi-i pe copii sã priveascã
toate aspectele vitrinei — ce se aflã acolo, ce ar fi putut
fi acolo, de ce lucrurile sunt amplasate într-un anumit
fel, ce culori au fost folosite ºi aºa mai departe. Apoi le
veþi spune copiilor cã ºi înfãþiºarea unei persoane poate
dezvãlui ceva anume. Alegeþi niºte oameni ca subiect
de studiu ºi lãsaþi-i pe copii sã ghiceascã câte ceva
despre aceºtia. Urmãriþi-le expresia feþei, þinuta, vocea
(dacã îi auziþi vorbind), hainele. Le puteþi ghici senti-
mentele? Unde se duc? De cât timp se aflã la cumpã-
rãturi? Este deosebit de instructiv sã analizaþi relaþiile
dintre copii ºi pãrinþi. Cum aratã copilul, cum vorbeºte?
Ce are în comun cu voi?
Culorile emoþiilor
Aceastã variantã, bazatã pe o tehnicã psihologicã
deja consacratã, aceea de asociere a cuvintelor, repre-
zintã o metodã de a construi vocabularul emoþiilor. Este
un joc potrivit pentru momentele când mergeþi cu
automobilul sau aºteptaþi la un rând. Începeþi cu o
caracteristicã fizicã ºi asociaþi cu ea o culoare. De exem-
plu, o persoanã spune „înalt“, iar cealaltã trebuie sã
spunã la ce culoare îl face acest cuvânt sã se gândeascã.
Puteþi folosi noþiuni ca fierbinte, rece, gras, mare, subþire,
curbat. Deseori, ele vã pot veni în minte dacã, pur ºi
simplu, aruncaþi o privire în jur. Dupã aceea, rostiþi un
cuvânt care exprimã o emoþie (fericit, supãrat, entuziast,
trist) ºi întrebaþi-l pe copil la ce culori se gândeºte. Pentru
început, puteþi folosi orice fel de cuvinte, cum ar fi
forme, copaci, flori sau personaje de la televizor. O altã
metodã este aceea de a-i arãta copilului ceva din jurul
sãu ºi de a-l întreba ce emoþie poate asocia cu lucrul
respectiv. De exemplu, dacã vã aflaþi în maºinã ºi treceþi
pe lângã o casã veche sau pe lângã un copac înalt, întreba-
þi-i pe membrii familiei ce sentiment le inspirã.
Pãstraþi-vã calmul
Vi s-a întâmplat vreodatã sã vã certaþi cu cineva ºi sã
vi se spunã sã vã pãstraþi calmul? Nu v-a fost de folos?
Nu i-aþi mulþumit pentru cã v-a fãcut conºtient de
faptul cã eraþi cât pe ce sã vã pierdeþi controlul? Nu? Nu
ne surprinde. Nu ºtiu dacã ne credeþi sau nu, dar nici
copiii nu apreciazã când li se spune sã-ºi pãstreze
calmul. Motivul este cã dvs. nu-i puteþi calma pe alþii;
singura metodã este sã te calmezi singur. De exemplu:
JENNY (are 14 ani, tocmai s-a întors acasã din vizita fãcutã
la tatãl ei): Îl urãsc. Nu mã mai duc acolo niciodatã.
MAMA: Ce þi-a fãcut?
JENNY: Mereu crezi cã a fãcut ceva. De ce îl acuzi tot
timpul? Nu-mi place când faci asta!
MAMA. Vrei sã te calmezi? N-am spus nimic. Ce s-a
întâmplat? Spune-mi!
JENNY (izbucneºte): Nu. Nimic. Lasã-mã-n pace!
În acest scenariu, nu este de mirare cã mama e supã-
ratã. Dar în loc sã înceapã o conversaþie cu fiica ei, ea
sporeºte dimensiunile conflictului care se naºte între
mamã ºi fiicã, tatã ºi fiicã ºi, probabil, între mamã ºi tatã.
Un alt exemplu:
TOM (are 9 ani): Sue este stupidã. E atât de rea!
MAMA. Dragul meu, care-i problema?
TOM (suspinând): Ea e problema.
MAMA: Bine, vãd cã te-a supãrat, într-adevãr, ceva în
legãturã cu sora ta. Înainte sã vorbim despre asta, hai
sã respirãm adânc amândoi… haide, împreunã cu
mine… aºa, e bine… acum expirã încet pe gurã…

Cum e? Hai sã încercãm din nou... Bine, poþi sã-mi
spui ce s-a întâmplat?
TOM (mai calm ºi mai stãpân pe sine): O urãsc.
MAMA. Vãd cã eºti chiar supãrat. Vrei sã vorbim despre
asta?
TOM: Bine.
În acest caz, mama ºi-a dat seama cã Tom este supãrat
ºi cã nu e încã în mãsurã sã discute despre ceea ce l-a
fãcut furios. Prin urmare, mai întâi trebuia sã-l ajute
sã-ºi redobândeascã stãpânirea de sine. În loc sã-i spunã
lui Tom sã se calmeze ca sã poatã vorbi despre necazul
lui, mama a fãcut împreunã cu el un exerciþiu de cal-
mare. Probabil cã tehnica respiraþiei a ajutat-o ºi pe ea
sã-ºi pãstreze calmul în aceastã situaþie.
„Pãstreazã-þi calmul“
Dacã a deveni conºtient de propriile sentimente este
primul pas, a controla sentimentul de supãrare este cel
de-al doilea. Activitatea „Pãstreazã-þi calmul“ are rolul
de a-i ajuta pe copii ºi pe pãrinþi sã ia o pauzã ºi sã se
gândeascã înainte de a acþiona. Este un mijloc de a
reduce comportamentul impulsiv ºi de a separa reacþia
emoþionalã de reacþia cognitivã ºi comportamentalã.
Aceasta poate stimula apoi o acþiune bazatã pe gândire,
pe lângã ceea ce-l afecteazã pe copil. Obiectivele activi-
tãþii „Pãstreazã-þi calmul“ sunt:
1. Sã scoatã în evidenþã situaþiile dificile în care copi-
lul îºi poate folosi autocontrolul pentru a se calma
înainte de a reacþiona.
2. Sã-l înveþe pe copil, printr-un exerciþiu care îl obligã
sã respire adânc ºi îi abate atenþia de la stres, cum sã se
calmeze ºi sã-ºi pãstreze stãpânirea de sine într-o situaþie
dificilã.
3. Practicarea unui exerciþiu care implicã respiraþia
profundã ºi calmarea.
Iatã cum decurge activitatea „Pãstreazã-þi calmul“:

Aceastã activitate vã va ajuta sã rezolvaþi problemele
ºi sã abordaþi în modul potrivit situaþiile în care vã
simþiþi supãrat ºi frustrat. Trebuie sã reþineþi patru etape
simple:
1. Spuneþi-vã: „Opreºte-te ºi uitã-te în jur.“
2. Spuneþi-vã: „Pãstreazã-þi calmul.“
3. Inspiraþi adânc pe nas, numãrând pânã la cinci,
þineþi-vã respiraþia, numãrând pânã la doi, apoi expiraþi,
numãrând pânã la cinci.
4. Repetaþi aceste etape pânã când simþiþi cã v-aþi
calmat.*
Trebuie sã-i învãþaþi pe copii metoda „Pãstreazã-þi

calmul“ ºi sã o exersaþi împreunã înainte ca ei sã fie în
mãsurã s-o foloseascã. Dacã familiile au aplicat aceastã
metodã în situaþii mai puþin stresante, sunt mai multe
ºanse sã o foloseascã atunci când este neapãrat nevoie
de ea.
Cum încep?
Cel mai bun moment pentru a începe îl poate repre-
zenta o situaþie similarã cu cea prezentatã mai sus, ai cãrei
eroi au fost Tom ºi mama lui. Atunci, este în interesul
* M. Elias ºi J. Clabby, Social Decision Making Skills: A Curriculum

Guide for Elementary Grades, New Brunswick, N.J.: Centrul de
Psihologie Aplicatã, Universitatea Rutgers, 1989.
copilului sã se calmeze pentru a putea povesti ce s-a

întâmplat. Dupã aceea, situaþia poate fi folositã ca un
memento: „Îþi mai aduci aminte când erai supãrat ºi am
fãcut un exerciþiu de respiraþie ca sã te calmezi ºi sã-mi
spui ce s-a întâmplat? Este un lucru care poate fi util ºi în
alte momente, când mã simt stresat sau supãrat.“ Pãrinþii
îi pot da apoi câteva exemple, despre întâmplãri pe care
copilul le-a vãzut: cum ar fi acela când ziarele au fost
aruncate peste florile din grãdinã ori când þârâitul
telefonului i-a întrerupt de la masã, de trei ori în decurs
de zece minute, sau când aveau foarte mult de lucru. În
acest moment, îi puteþi povesti copilului dvs. de unde ºtiþi
când sunteþi stresat.
Amprentele emoþionale
Copiii trebuie sã înþeleagã faptul cã trupurile noastre
ne trimit semnale când ne aflãm pe punctul de a ne
pierde controlul. Aceste semnale ne indicã faptul cã
suntem supãraþi sau stresaþi; noi le numim „amprente
emoþionale“. Ca ºi amprentele digitale, aceste „amprente
emoþionale“ sunt unice, manifestându-se sub diferite
forme, în cazul fiecãruia dintre noi. Pe unii oameni îi
doare capul, pe alþii stomacul, alþii îºi simt gâtul în-
þepenit sau le transpirã palmele. Unii chiar încearcã
toate cele patru senzaþii la un loc. Alþii îºi simt gura
uscatã, inima începe sã le batã mai repede, pumnii li se
încleºteazã, faþa li se înroºeºte sau încep sã se scarpine.
Când pãrinþii se gãsesc într-o situaþie stresantã sau au
de fãcut o alegere dificilã, ei pot sã exprime ceea ce simt
ºi îºi pot identifica amprentele emoþionale. Apoi, este
foarte firesc sã-ºi întrebe copiii: „Tocmai v-am spus cum
organismul meu mã face sã simt o durere de cap în
spatele ochiului stâng ºi o durere de stomac atunci când
sunt supãrat ºi mã simt stresat. Cum vã dau de ºtire
trupurile voastre cã sunteþi supãraþi?“
Apoi, este rândul copiilor sã dea exemple de situaþii
în care s-au simþit supãraþi ºi sã spunã care au fost am-
prentele lor emoþionale. Numim aceste evenimente
„situaþii declanºatoare“. Amprentele emoþionale sunt
utile, deoarece ne avertizeazã cã ne gãsim într-o situaþie
dificilã ºi trebuie sã ne folosim autocontrolul pentru a
rãmâne calmi. Pãrinþii pot folosi aceastã ocazie ca sã
discute cu copiii lor ºi sã le explice ce înseamnã sã-þi
pãstrezi controlul. Rugaþi-i sã vã povesteascã despre
anumite momente ºi situaþii în care a fost nevoie sã-ºi
foloseascã autocontrolul. Apoi, rugaþi-i sã vã spunã cum
îºi manifestã acest autocontrol sau ce fac pentru a rãmâne
stãpâni pe sine.
Dupã aceea, continuaþi prin a sublinia faptul cã,
într-un moment sau altul, oricine poate intra într-un
conflict care trebuie rezolvat. Pot apãrea probleme la
ºcoalã sau cu colegii, cu un profesor, cu pãrinþii sau cu
prietenii. „Uneori, încercãm sã rezolvãm o problemã
imediat, fãrã sã fim pregãtiþi. Exerciþiul de respiraþie pe
care l-ai fãcut este o metodã numitã «Pãstreazã-þi calmul»
ºi îi ajutã pe oameni — atât pe copii, cât ºi pe pãrinþi —
sã înveþe cum sã rãmânã calmi ºi sã fie stãpâni pe reac-
þiile lor în cursul unui conflict. În acest fel, vom fi
pregãtiþi sã ne confruntãm cu necazurile pe care le
avem, gândind înainte de a acþiona.“ În fine, subliniaþi
în faþa copiilor faptul cã, atunci când cineva îi supãrã,
când se aflã într-o situaþie dificilã, într-o „situaþie
declanºatoare“ sau când sesizeazã amprentele emoþio-
nale, este important sã-ºi regãseascã starea de echilibru înainte
de a încerca sã rezolve problema. (Formula „Pãstreazã-þi
calmul“ trebuie rostitã ºi de cãtre pãrinþi înainte de a
apela la metoda „Liniºteºte-te“ sau atunci când încearcã

sã nu-i dea atenþie copilului.)
Dupã aceastã introducere, putem prezenta ºi practic
etapele metodei „Pãstreazã-þi calmul“. Ca activitate de
familie, puteþi realiza un poster (sau douã) cu aceste
etape ºi sã îl amplasaþi într-un loc vizibil, în bucãtãrie
sau în camera de zi. Posterul le va aduce aminte copiilor
sã foloseascã aceastã aptitudine.
Tehnica „Pãstreazã-þi calmul“ ne ajutã sã ne regãsim
stãpânirea de sine în cadrul unui proces format din
patru etape:
1. Repetarea cu voce tare a metodei, în care pãrintele
îi cere copilului sã foloseascã în mod individual fiecare
etapã.
2. Repetarea etapelor metodei în ºoaptã ºi folosirea
întregii proceduri, atunci când este nevoie.
3. Repetarea spontanã, în liniºte, a metodei de cãtre
copil (ºi pãrinte).
4. Utilizarea unor reamintiri pentru a folosi metoda
în cazul când se manifestã sau sunt de aºteptat situaþii
declanºatoare.
Iatã câteva exemple cu privire la felul cum puteþi

parcurge toate cele patru etape:
1. Familia citeºte etapele metodei cu voce tare. Apoi,
începe o activitate fizicã (de exemplu, sãriturile sau aler-
garea pe loc). Dupã unul sau douã minute de activitate,
rostiþi: „Bine, hai sã folosim «Pãstreazã-þi calmul». Spune
«stop»… spune «pãstreazã-þi calmul»… inspirã adânc
pe nas numãrând pânã la cinci, þine-þi respiraþia, numã-
rând pânã la doi, expirã pe gurã, numãrând pânã la
cinci. Începi sã te calmezi?“ (dacã este nevoie, repetaþi
„Pãstreazã-þi calmul“).
2. Folosiþi o activitate fizicã similarã, dar acum daþi-le
startul copiilor rostind: „Când zic «Acum», folosiþi
«Pãstreazã-þi calmul» ca sã vã liniºtiþi. Spuneþi metoda
în ºoaptã. Priviþi posterul, dacã aþi uitat etapele.“
3. În a treia etapã, când copiii încep sã devinã nervoºi,
cereþi-le sã foloseascã în liniºte formula „Pãstreazã-þi
calmul“. Creaþi semnale sau indicii pe care copiii sã vi
le transmitã atunci când ºi-au regãsit calmul.
4. Este important ca adulþii sã le cearã în continuare
copiilor sã foloseascã metoda „Pãstreazã-þi calmul“,
atunci când sunt supãraþi sau încep sã-ºi piardã
controlul; de asemenea, aceastã tehnicã se poate folosi
înaintea lucrãrilor de control, a jocurilor de la ºcoalã sau
a altor situaþii care provoacã neliniºte (sau situaþii de-
clanºatoare). (În cazul adolescenþilor, evenimente cum
ar fi petrecerile de la ºcoalã, interviurile pentru o slujbã
sau insistenþele din partea colegilor de a intra în com-
binaþii periculoase sau antisociale sunt momente
potrivite pentru a folosi „Pãstreazã-þi calmul“.) Ora de
culcare ºi întrunirile de familie sunt momente foarte
bune pentru a recapitula modul în care pãrinþii ºi copiii
au folosit metoda ºi cum ar fi putut sã se descurce mai
bine. Cu cât li se cere mai des sã foloseascã „Pãstreazã-þi
calmul“ ºi alte strategii de rezolvare a problemelor, cu
atât ºi le vor însuºi mai repede.
În afarã de un poster cu etapele metodei

„Pãstreazã-þi calmul“, aceasta mai poate fi pãstratã în
atenþie ºi printr-o serie de activitãþi. Cereþi-le copiilor sã
facã o listã cu evenimentele viitoare sau cu cele în care
prevãd cã va fi util sã o foloseascã. De asemenea,
cereþi-le sã pãstreze evidenþa situaþiilor în care ar fi
trebuit sã o utilizeze. Prezentaþi-le copiilor niºte situaþii
dificile ºi pregãtiþi-vã pentru acele situaþii delicate ºi

stresante întrebuinþând „Pãstreazã-þi calmul“.
Unii copii, mai ales cei mai mari, s-ar putea sã opunã
rezistenþã la aceastã metodã. Poate fi util sã o prezentaþi
drept un exerciþiu inventat de psihologii sportivi ºi de
impresarii muzicienilor de toate tipurile în vederea
îmbunãtãþirii performanþelor sportive ºi muzicale (ceea
ce ºi este, de fapt). Discutaþi cu ei despre situaþii care
provoacã anxietate (a-i cere cuiva o întâlnire, a merge la
un interviu) ºi despre efectele pe care le are starea de
neliniºte asupra performanþelor personale. Cereþi-le sã-i
urmãreascã pe atleþi (jucãtorii de baschet care aruncã
mingea la coº ºi participanþii la probele olimpice de
sãrituri în apã oferã demonstraþii foarte bune) înainte
de a face o ispravã ce necesitã concentrare ºi rezistenþã
la stres. Spuneþi-le copiilor cã atleþii respirã adânc sau
se angajeazã într-o activitate care îi ajutã sã se calmeze.
Este exact ceea ce urmãreºte ºi metoda „Pãstreazã-þi
calmul“. Apoi, încurajaþi-i sã aplice aceste lucruri în
cazul propriilor „evenimente“ sociale ºi ºcolare. Dacã se
poate, sfãtuiþi-l pe antrenorul de sport al copilului sã
prezinte tehnica întregii echipe.
Metoda „Pãstreazã-þi calmul“ va fi mai eficientã dacã
pãrinþii exemplificã modul ei de utilizare, fac liste cu
situaþii critice ºi le aratã copiilor, în diverse moduri, cã
autocontrolul nu îi priveºte numai pe ei. Iatã un exemplu în
care s-a folosit aceastã metodã cu copiii unuia dintre
autori.
„Pãstreazã-þi calmul“, în acþiune

Fiica mea (BSF) participã la repetiþiile unei trupe de
teatru împreunã cu alþi copii între 5 ºi 17 ani. Timp de
patru luni, copiii realizeazã mai multe spectacole
muzicale, susþinute în faþa pãrinþilor, a elevilor ºi a
diverselor grupuri din comunitate. Fiica mea a învãþat
sã-ºi controleze emoþiile ºi sã lucreze eficient în acest
grup format din copii de diverse vârste. A trecut
repede prin întreaga gamã de emoþii de îndatã ce a
început stagiunea de toamnã. Nervii ei sunt puºi la
grea încercare de fiecare datã când trebuie sã-ºi
pregãteascã o nouã probã pentru audiþie, la fiecare
început de stagiune. Folosirea metodei „Pãstreazã-þi
calmul“ o ajutã, cu siguranþã, sã-ºi potoleascã anxie-
tatea care o cuprinde atunci când se apropie de scenã
pentru a-ºi susþine proba, în faþa directorului ºi a
celorlalþi elevi din program. Cu calm, fata mea urcã pe
scenã ºi reuºeºte sã se concentreze asupra a ceea ce are
de fãcut, ºtiind cã de aceastã scurtã probã depind
întreaga stagiune ºi rolurile pe care le va primi.
Dar acesta este numai începutul! A lucra eficient cu
ceilalþi copii este o altã aptitudine pe care trebuie sã þi-o
însuºeºti când faci parte dintr-o trupã de teatru. Pe
mãsurã ce competiþia pentru roluri creºte, sporesc ºi
gelozia ºi concurenþa între copii. Cum fiecare membru
al grupului îºi doreºte unul dintre rolurile principale,
copiii trebuie sã înveþe sã-ºi controleze emoþiile
puternice. Deºi fiica mea a avut norocul sã primeascã
roluri principale, deseori s-a confruntat cu problema
modului în care au reacþionat ceilalþi copii.
În cursul stagiunii trecute, una dintre prietenele ei i-a
spus: „Te urãsc. Eu voiam rolul principal din Oklahoma.“
Fiica mea ar fi putut foarte uºor sã se apere ºi sã aibã o
atitudine ostilã faþã de prietena ei, dar a reuºit sã evite
acest lucru, ceea ce a liniºtit lucrurile. Pe durata stagiunii,
apar multe asemenea situaþii, iar felul în care sunt rezol-
vate — sau nu — determinã cât de eficient lucreazã copiii
împreunã.
Fiþi la înãlþime
în comunicarea cu ceilalþi
Conform celor menþionate anterior, inteligenþa
socialã ºi emoþionalã este un lucru complex. Nu existã
nicio tehnicã, aptitudine sau abordare care sã „rezolve“
toate problemele sau sã vã arate cum sã luaþi decizii în
mod chibzuit. Inteligenþa emoþionalã se dezvoltã pe
niveluri care se întrepãtrund, ca o îngheþatã de vanilie
peste care s-a turnat o glazurã de ciocolatã caldã. Iatã o
altã „aromã“ pe care s-o adãugaþi:
Pe lângã conºtientizarea sentimentelor ºi capacitatea
de a controla emoþiile puternice, copiii trebuie sã se
afirme printr-o comunicare încrezãtoare. Ei trebuie sã facã
diferenþa între stilurile de comportament pasiv, agresiv
ºi încrezãtor.
Comunicarea încrezãtoare este un mod de a arãta ce
ai mai bun în tine. Pentru a comunica în acest fel,
trebuie sã fii conºtient de patru elemente esenþiale:
Poziþia (Staþi drept, dovediþi încredere în sine, dar

fãrã aroganþã)
Privirea (Priviþi persoana în mod corespunzãtor; di-
versele culturi abordeazã în mod diferit aceastã
chestiune)
Vorbirea (Folosiþi un limbaj potrivit, spuneþi ce simþiþi
cu adevãrat, dar fãrã insulte ºi jigniri)
Tonul vocii (Folosiþi o voce calmã, nu vorbiþi în
ºoaptã ºi nu þipaþi)
PPVT este un mod de a dialoga cu ceilalþi care vã

permite sã fiþi sigur pe dvs. ºi sã vã sporiþi ºansele de a
fi înþeles ºi respectat de ceilalþi.
Pãrinþii le pot spune copiilor cã existã trei metode
diferite de comunicare între oameni. Cei care le folosesc
vor fi numiþi Expansivul (agresivul), Introvertitul
(pasivul) sau Eu (încrezãtorul).
Expansivul este agresiv, impulsiv ºi dominator cu
ceilalþi. Nu-i pasã de sentimentele semenilor sãi ºi în-
cearcã sã obþinã ceea ce vrea, cãlcându-i în picioare. ªtie
ce vrea ºi încearcã sã obþinã acest lucru, dar nu ia în
considerare alþi factori ºi pe ceilalþi oameni. Pãrinþii îi
pot ajuta pe copii sã prevadã ce se poate întâmpla dacã
Expansivul încearcã sã obþinã ceea ce doreºte într-un
mod agresiv. Deºi uneori îºi împlineºte dorinþa, ceilalþi
nu-l plac ºi asta îi poate afecta ºansele de a obþine ce-ºi
doreºte pe termen lung. În fiecare cãmin sunt multe
exemple de acest gen. Întrebaþi-l pe copil: „Dacã þipi la
mine, crezi cã fac ce vrei tu?“ (Noi sperãm cã nu!)
Introvertitul este slab ºi pasiv. Pare sã-i pese mai
mult de ceea ce vor ceilalþi decât de ceea ce doreºte el.
Nu crede în sine ºi nu încearcã cu adevãrat sã obþinã
ceea ce ºi-ar dori. Îi lasã pe ceilalþi sã-l calce în picioare.
Deºi evitã conflictele, nu obþine niciodatã ceea ce ºi-a
propus.
Evident, personajul Eu are o abordare mai pozitivã
decât Expansivul ºi Introvertitul. El ºtie ce vrea ºi nu-i
este teamã sã cearã acest lucru. Dar þine întotdeauna
cont de sentimentele ºi de drepturile celorlalþi. „Eu“
spune ceea ce simte, dar astfel încât sã-l asculte ºi cei-
lalþi. ªtie cã nu poate avea mereu ce-ºi doreºte, dar ºtie,
de asemenea, cã modul cel mai bun de a încerca sã
obþinã ceva este de a colabora cu ceilalþi.
PPVT este un mod de a-i ajuta pe copii sã acþioneze
ca personajul de tip Eu, nu ca un Expansiv sau ca un
Introvertit. Copiii mai mari considerã cã aptitudinile
PPVT sunt importante, dar nu prea fac legãtura cu cele
trei personaje — Expansivul, Introvertitul ºi Eu. Însã pot
da exemple în care aptitudinile PPVT au fost folosite
„prea mult“ sau „prea puþin“ ºi îºi pot crea propriile lor
etichete. Mulþi copii pot eticheta ca Expansiv sau
Introvertit o persoanã pe care o cunosc ori un personaj
din film sau de la televizor. Uneori se poate folosi un
exemplu pozitiv pentru a le reaminti comportarea
personajului Eu. De multe ori, este util sã vorbiþi despre
PPVT în contextul unei probleme comune, cum ar fi
discuþiile cu prietenii, întâlnirile cu cineva de sex opus,
intrarea într-un grup, interviuri pentru slujbã sau de alte
tipuri ori iniþierea unor noi activitãþi, cum ar fi mersul în
tabãrã sau înscrierea într-un club sportiv.
Iatã încã douã activitãþi PPVT ce pot fi folosite în
diverse situaþii.
PPVT la Hollywood
Pentru a-i ajuta pe copiii dvs. sã extragã mesajele
pozitive din filmele pe care le urmãresc, îi puteþi întreba
cum ºi-au exprimat personajele anumite sentimente. Pe
baza PPVT, le puteþi pune întrebãri despre limbajul
trupului, privirea, felul în care vorbesc ºi tonul vocii
personajelor. Pornind de la impresiile noastre despre
momentele importante dintr-un film, putem sã-i între-
bãm pe ceilalþi membri ai familiei dacã ei au vãzut lucru-
rile în acelaºi fel. Când personajele se comportã violent,
este deosebit de util sã-i întrebãm pe copii cum ar fi
putut folosi aceºtia PPVT pentru a-ºi atinge scopul, fãrã
a se comporta ca un Expansiv.
PPVT în familie
Vin rude în vizitã. Sau poate dvs. mergeþi acasã la
cineva. Deºi este un moment dificil, el poate fi abordat cu
succes — salutaþi pe toatã lumea, fãrã a ofensa pe nimeni.
Nu vã îngrijoraþi — de data asta PPVT va funcþiona mai
bine ca oricând. „Când intrã bunicul Jaime, stai drept,
dar nu prea drept, nu-l privi în ochi, ci lasã-þi privirea în
jos, spune-i «domnule» ºi ai grijã sã vorbeºti calm, dar nu
prea încet. Iar când vine Sheila cu bebeluºul ei, trebuie
urmate alte reguli PPVT.“ Cred cã aþi înþeles — când au
loc întâlniri cu alte familii, interviuri pentru slujbã,
discursuri în public ºi alte asemenea evenimente, PPVT
poate fi integrat în pregãtirile familiei dvs.
Detectoarele de probleme
Detectoarele de probleme reprezintã o metodã de a
pune la un loc toate aceste aptitudini cu scopul de a
reduce conflictele din familie ºi de a le permite copiilor
sã-ºi rezolve problemele în mod independent. Un detec-
tor de probleme este o foaie care poate fi completatã de
copii pentru a-i încuraja sã se gândeascã la o problemã
ºi la modul ei de rezolvare înainte de a discuta despre
asta cu un pãrinte. De exemplu, doi fraþi se ceartã.
Amândoi sunt trimiºi sã se „liniºteascã“. Dupã aceea,
sunt încurajaþi sã foloseascã metoda „Pãstreazã-þi cal-
mul“. În continuare, fiecare primeºte o foaie de detec-
tare a problemelor, pe care trebuie sã o completeze.
Apoi, pãrinþii discutã despre aceste foi cu ambii copii,
care sunt îndemnaþi sã-ºi foloseascã aptitudinile PPVT.
Existã douã versiuni pentru detectoarele de pro-
bleme, în funcþie de nivelul la care a ajuns copilul cu
citirea ºi scrierea (vezi exemplele ce urmeazã). Pentru
copiii mai mici, puteþi desena o imagine a problemei. În
cazul altora, poate fi necesar sã-i ajutaþi sã-ºi înregis-
treze rãspunsurile. O soluþie poate fi sã le înregistreze
pe o casetã sau sã foloseascã un calculator (despre acest
aspect vom mai vorbi în Capitolul 7).
Folosirea detectorului de probleme

1. Copilul dvs. se vãicãreºte fãrã încetare? Cereþi-i sã
completeze un detector de probleme — de preferinþã, în
liniºte. Faceþi aceasta în mod consecvent ºi veþi des-
coperi cã va renunþa la vãicãrealã ºi cã prin aceastã
metodã va fi încurajat sã gãseascã un alt mod de a
reacþiona la probleme, frustrãri sau dezamãgiri.
2. Într-o familie, copiii au ajuns acasã cu câteva ore
înaintea pãrinþilor ºi, ca mai întotdeauna, s-au luat la
bãtaie; dupã aceea, au sunat-o pe mamã la birou. Dar,
din fericire, acasã exista un fax. Copiii au fost instruiþi
ca înainte de a-ºi suna la telefon pãrinþii, sã completeze
un detector de probleme ºi sã li-l trimitã pe fax. Astfel
s-a redus numãrul apelurilor telefonice, copiii au început
sã se gândeascã cum sã rezolve problema înainte de a-i
suna pe pãrinþi, iar aceºtia din urmã au putut afla ce se
întâmplã înainte de convorbirea telefonicã.
3. Când copiii se confruntã cu o situaþie stresantã în
afara familiei, ei pot, de asemenea, sã completeze un
detector de probleme ºi, apoi, sã discute problema cu un
pãrinte.
Un exemplu de detector de probleme

Urmãtoarea foaie de detectare a problemelor a fost
completatã de un bãiat pe care îl necãjea fratele lui.
Pãrinþii au discutat chestionarul cu ambii copii, pentru
a-i ajuta sã rezolve divergenþele dintre ei. Ori de câte ori
apãrea un conflict, primul pas era completarea unui
detector de probleme. Sau, dacã voiau sã se plângã unul
de celãlalt, mai întâi erau nevoiþi sã completeze o ase-
menea foaie ºi sã o înmâneze mamei lor (era singurul
pãrinte).
Detector de probleme
Nume: Jim Data: luni
UNDE ERAI?
Acas„.
CE S-A ÎNTÂMPLAT?
Ea a r‚s de mine, iar eu m-am sup„rat, a∫a c„ am lovit-o.
CINE A MAI FOST IMPLICAT?
Nimeni.
CE AI FÃCUT?
Am lovit-o.
CE AU FÃCUT CEILALÞI?
Au r‚s de mine.
CUM TE-AI SIMÞIT? CUM S-AU SIMÞIT CEILALÞI?
Au fost furio∫i.
CUM CREZI CA TE-AI PURTAT?
1 2 3 4 5
prost nu prea bine biniºor bine grozav
CÂT AI FOST DE SUPÃRAT?

1 2 3 4 5
îngrozitor foarte supãrat, puþin deloc
supãrat dar nu supãrat
foarte tare
CE ALTE LUCRURI AI FI PUTUT SÃ FACI?

S„-i spun mamei, s„ o lovesc mai tare, s„-i dau una s„ m„
˛in„ minte.
CE POÞI FACE ACUM, CA SÃ REZOLVI PROBLEMA SAU
PENTRU CA EA SÃ NU MAI APARÃ ÎN VIITOR?
Nimic.
Exemplul precedent a fost un detector de probleme

foarte util, din douã motive. În primul rând, faptul cã a
fost completat a permis rezolvarea imediatã a conflic-
tului. În loc sã fie nevoie ca mama sã încerce sã afle cine,
ce, cui i-a fãcut ºi de ce, a aflat mãcar în parte cum au
decurs lucrurile. În al doilea rând, deoarece comple-
tarea foii a durat câteva minute, copilul s-a calmat ºi a
devenit mai receptiv la discuþiile despre problemã. Acest
DP ne spune foarte mult ºi despre nivelul de inteligenþã
emoþionalã al acestui copil. Este conºtient de sentimen-
tele lui, capabil sã-ºi exprime problema ºi sã spunã ce a
fãcut pentru a o rezolva. Dar îi lipseºte capacitatea de a
se autoevalua corect. De exemplu, a considerat cã s-a
purtat „grozav“, lucru cu care poate cã nu sunteþi de
acord. De asemenea, îi este greu sã gãseascã soluþii
eficiente. Soluþia lui „sã-i spun mamei“ este doar de
faþadã, iar soluþiile mai realiste ºi agresive nu vor rezolva
problema, ci dimpotrivã. Însã ultimul lui rãspuns este
poate cel mai concludent. Când a fost întrebat ce poate
face în situaþia datã, a rãspuns „Nimic“. Acest rãspuns
aratã cã totul i se pare inutil ºi lipsit de speranþã. Crede
cã nu poate face nimic ca sã rezolve sau sã evite
problema, aºa cã de ce ar încerca? Aceasta ne sugereazã
cã nu are nevoie de o pedeapsã, care n-ar face decât sã-l
demoralizeze ºi mai mult, ci de sprijinul ºi încurajarea
pãrinteascã.
Dacã îi cereþi copilului sã completeze un detector de
probleme, veþi putea sã-l „descifraþi“ mai bine, ceea ce
vã va permite sã faceþi ce trebuie ca sã-l ajutaþi sã-ºi
formeze aptitudinile de care are nevoie.
Nume: __________________ Data: ___________________
UNDE A AVUT LOC EVENIMENTUL?

în autobuz în hol pe terenul de joacã
acasã în curte acasã la prietenul meu
la ºcoalã la masã în camera mea
Altele:
CE S-A ÎNTÂMPLAT?
cineva cineva cineva m-a
m-a supãrat m-a jignit înjurat
cineva cineva m-a cineva mi-a
m-a necãjit înghiontit vorbit urât
cineva m-a lovit am fost frustrat am pierdut
Altele: ______________________________________________
CINE A FOST? ______________________________________
M-AM SIMÞIT:
prost supãrat jenat speriat rãu
trist îngrijorat mânios plictisit nervos
furios tulburat jignit deranjat fericit
Altele: ______________________________________________
APOI:
i-am lovit i-am supãrat nu m-am jucat cu ei
i-am jignit i-am spus unui am fugit
om mare
i-am ignorat m-am strâmbat le-am vorbit cu PPVT
le-am zis am folosit am plecat
ceva urât „Pãstreazã-þi
calmul“
CE MI-A PLÃCUT ÎN CEEA CE AM FÃCUT:
CE NU MI-A PLÃCUT ÎN CEEA CE AM FÃCUT:
CE VOI FACE DATA VIITOARE:

UNDE ERAI?
CE S-A ÎNTÂMPLAT?
CINE A MAI FOST IMPLICAT?
CE AI FÃCUT?
CE AU FÃCUT CEILALÞI?
CUM TE-AI SIMÞIT? CUM S-AU SIMÞIT CEILALÞI?
CUM CREZI CÃ TE-AI PURTAT?

1 2 3 4 5
prost nu prea bine biniºor bine grozav
CÂT AI FOST DE SUPÃRAT?

1 2 3 4 5
îngrozitor tare supãrat, puþin deloc
supãrat dar nu supãrat
foarte
tare
CE ALTE LUCRURI AI FI PUTUT SÃ FACI?
CE POÞI FACE ACUM CA SÃ REZOLVI PROBLEMA SAU

PENTRU CA EA SÃ NU MAI APARÃ ÎN VIITOR?
În acest capitol am prezentat câteva dintre cele mai
eficiente ºi mai practice instrumente ale educaþiei prin
inteligenþã emoþionalã: amprentele emoþionale, metoda
„Pãstreazã-þi calmul“, PPVT ºi detectoarele de probleme.
Prin intermediul acestora, pãrinþii îi pot ajuta pe copii
sã-ºi identifice sentimentele ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã auto-
controlul. Detectoarele de probleme au fost folosite de
zeci de mii de ori de pãrinþi ºi de copii pentru a þine
evidenþa încercãrilor de a-ºi impune autodisciplina ºi
de a o îmbunãtãþi. Urmãtorul pas este adãugarea unei
strategii, pentru rezolvarea problemelor ºi luarea
deciziilor, care poate fi folositã într-o gamã largã de
situaþii de fiecare zi — atât simple, cât ºi complicate.
Acesta este scopul pe care ni l-am propus pentru
Capitolul 6.
6
ÎNDRUMAÞI-I PE COPIII DVS.
SÃ-ªI ASUME ACÞIUNI RESPONSABILE:
SATGIAPO NE VINE ÎN AJUTOR
S ATGIAPO? Cine este SATGIAPO? Ce înseamnã

SATGIAPO? De ce este important SATGIAPO? Cum îl
puteþi primi pe SATGIAPO în mijlocul familiei? Sunt
întrebãri aflate pe buzele fiecãrei familii, care sunt su-
biectul fiecãrui talk-show, sursa tuturor bârfelor din
ziare. Am exagerat, probabil cã nu e chiar aºa. Dar poate
cã ar trebui sã fie, deoarece acest acronim este deosebit
de util.
SATGIAPO reprezintã modul nostru de a vorbi despre
etapele pe care le pot parcurge adulþii ºi copiii pentru a
transforma ideile în acþiuni responsabile, chibzuite.
SATGIAPO este un model pe care îl pot folosi pãrinþii ºi
copiii pentru rezolvarea problemelor. Numele repre-
zintã un acronim al etapelor necesare pentru abordarea
acestor probleme ºi vom vorbi despre asta foarte curând.
SATGIAPO poate fi folosit ºi într-o manierã liberã cu
copiii; îi cãlãuzeºte pe pãrinþi atunci când le dau exem-
plu copiilor ºi când le pun întrebãri ca sã-i ajute sã ia
decizii bine întemeiate ºi sã le punã în aplicare. În fine,
poate fi folosit într-o oarecare mãsurã ºi de copii, dar
asta nu se întâmplã, de obicei, în cadrul familiilor (este
mult mai probabil sã fie folosit în ºcoli).
Dupã ce aþi început sã clãdiþi o familie mai armoni-
oasã, mai iubitoare ºi mai chibzuitã, puteþi face eforturi
pentru a-i orienta pe membrii ei cãtre acþiuni
responsabile, bazate pe conceptele morale ale familiei.

Nu vã faceþi griji dacã nu este încã totul perfect. În
primul rând, perfecþiunea nu existã; creºterea copiilor
este un proces continuu. Va trebui sã aplicaþi în
continuare toate lucrurile din capitolele precedente,
într-o mãsurã mai micã sau mai mare, dar deja sunteþi
pregãtit sã adãugaþi un nou ingredient — procesul de
rezolvare a problemelor.
Este important sã reþineþi cã problemele nu se pot re-
zolva decât în contextul anumitor relaþii ºi valori. Uneori,
copiii se încãpãþâneazã sã nu le vorbeascã pãrinþilor
despre o problemã, pentru cã se simt criticaþi ºi, prin
urmare, devin defensivi. Oamenii se apãrã când li se
pare cã sunt atacaþi. De multe ori, pãrinþii au convinge-
rea cã îi ajutã pe copii sã devinã conºtienþi de o problemã
pentru ca aceºtia s-o poatã rezolva, dar copiii cred cã
sunt criticaþi, iar acest gând se adaugã sentimentelor
neplãcute legate de ceea ce au fãcut. Ei încearcã sã se
apere, refuzã sã-ºi recunoascã vinovãþia ºi cu cât pãrin-
tele este mai insistent, cu atât copilul se dezvinovãþeºte
mai mult. De obicei, rezultatul final este cearta, ºi nu
discuþia pe care a dorit-o pãrintele.

în acest capitol
lorlalþi.
al celorlalþi.
COPIII ªI ACÞIUNILE RESPONSABILE 169
A pune accentul pe sentimente, scopuri, planuri ºi
aptitudini este metoda prin care vã ajutãm sã vã coor-
donaþi sentimentele, gândurile ºi acþiunile pentru a
rezolva eficient problemele cu care vã confruntaþi. Edu-
caþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã constituie, mai
presus de toate, o abordare realistã. Nu are niciun sens
sã simplificãm lucrurile în mod artificial sau sã pro-
punem niºte idei grozave ºi sã purtãm discuþii extra-
ordinare, fãrã a ne gândi cum putem sã le transpunem
în practicã. Haideþi sã examinãm un exemplu care aratã
cum putem folosi SATGIAPO în practicã, apoi îl vom
explica în detaliu.
O familie a venit la unul dintre cabinetele noastre sã
ne cearã ajutorul, deoarece fiul lor de 15 ani furase bani
de la un prieten de familie. Pãrinþii erau jenaþi, supãraþi
ºi îngrijoraþi în legãturã cu adolescentul lor. Când au
vorbit cu el, la început a negat, apoi, pus în faþa eviden-
þei, ºi-a recunoscut furtul fãrã cea mai micã remuºcare.
Asta i-a înfuriat ºi mai tare pe pãrinþi ºi a dus la adân-
cirea conflictului.
Dar ce se întâmplase, de fapt? Oare pãrinþii fuseserã
chiar aºa de nepricepuþi ºi crescuserã un sociopat, care
n-avea nici cea mai vagã idee cum sã deosebeascã binele
de rãu ºi nici un simþ al vinovãþiei? De multe ori, pãrinþii
reacþioneazã faþã de copil de parcã ar fi, într-adevãr,
niºte pãrinþi rãi, care nu i-au insuflat valori potrivite sau
simþul conºtiinþei ºi au crescut un ucigaº în serie.
Trebuie sã aveþi încredere în dvs. ca pãrinte. Când în
modul de a judeca al copilului dvs. se strecoarã o eroare,
indiferent cât este de gravã, aceasta nu indicã, în gene-
ral, o tulburare psihopatologicã majorã, care se poate
vindeca numai prin ani întregi de terapie, medicamente
sau internarea într-o clinicã aflatã departe de casã (chiar
dacã vreþi sã-l trimiteþi acolo). Trebuie sã o priviþi ca pe
o „greºealã“. Numai rareori se întâmplã ca pãrinþii sã

nu le insufle copiilor valorile corecte, dar natura relaþiei
dintre pãrinte ºi copil poate afecta modul de exprimare
a acestor valori.
În exemplul de faþã, pe mãsurã ce conflictul dintre
pãrinte ºi copil se adâncea, copilul se apãra tot mai
mult, iar pãrintele devenea tot mai ofensiv. Era necesar
ca pãrintele ºi copilul sã gãseascã o cale de a discuta
problema ºi de a decide ce este de fãcut. Era necesar ca
pãrinþii sã fie conºtienþi de propriile lor sentimente ºi sã
decidã care ar fi acþiunea potrivitã, iar fiul, la rândul lui,
trebuia sã fie conºtient de propriile-i sentimente ºi sã
decidã care e acþiunea potrivitã. În acest caz, tot ce a
fãcut terapeutul a fost sã serveascã familiei drept cãlã-
uzã în acest proces. Dar, din fericire pentru dvs., noi vã
dezvãluim în continuare acest proces, ca un bonus
special pentru cã aþi cumpãrat aceastã carte. Sperãm ca
aceasta sã vã scuteascã de ani îndelungaþi de terapie
costisitoare.
Dupã cum am menþionat mai devreme, SATGIAPO
reprezintã un acronim al unei metode folosite pentru a
rezolva probleme, a lua decizii ºi a planifica acþiuni.
Este important sã priviþi acest lucru ca pe un proces, nu
ca pe o formulã. Puteþi sã începeþi cu mijlocul, sã urmaþi
tehnica în sens invers, de la sfârºit cãtre început sau sã
o luaþi în ordine, pas cu pas. Uneori, veþi pune în apli-
care întreaga metodã, alteori numai o parte. În cazul
copiilor mai mici, poate fi nevoie sã munciþi mai mult;
copiii mai mari îºi vor asuma mai multe eforturi. Veþi
învãþa o versiune prescurtatã, aplicabilã atunci când vã
preseazã timpul, ºi o versiune extinsã, destinatã proble-
melor serioase de viaþã.
Când folosiþi SATGIAPO pentru a rezolva mai uºor
problemele, îl puteþi pãstra în mintea dvs. Când vreþi sã
le arãtaþi copiilor dvs. cum sã-l foloseascã în mod inde-
pendent, vã recomandãm sã le prezentaþi metoda.
SATGIAPO este la fel ca Jiminy Cricket din filmul
Pinocchio, realizat de Walt Disney, sau ca un antrenor.
Jiminy îi tot ºoptea la ureche lui Pinocchio, dar tot
Pinocchio trebuia sã decidã ce e de fãcut. Un antrenor
vã învaþã sã jucaþi, dar stã deoparte în timpul meciului,
atunci când sunteþi pe teren. SATGIAPO vã oferã o
metodã de a participa cu succes la meciul vieþii.
Dupã cum veþi vedea în continuare, SATGIAPO nece-
sitã un ansamblu complex de aptitudini. Similar ca uti-
lizare cu metoda „Pãstreazã-þi calmul“, SATGIAPO este
exemplificat mai întâi de cãtre pãrinþi, iar mai apoi
aceºtia îi învaþã pe copii ºi îi îndeamnã sã-l utilizeze.
Copiii ajung sã foloseascã metoda în mod independent.
Apoi devine un mod de a-i îndemna sau de a le re-
aminti sã aplice aptitudinile învãþate.
Deºi compus din opt paºi, SATGIAPO este prezentat
ºi folosit ca un proces unitar. Aptitudinile pe care le im-
plicã sunt însuºite prin repetarea întregii metode, fãrã a
pierde din vedere obiectivul principal — acela de a
rezolva problema copilului. De fiecare datã când pro-
cesul este repetat, poate fi pusã în evidenþã o nouã
„aptitudine secundarã“ (cum ar fi identificarea sentimen-
telor, stabilirea scopurilor sau un mod de comportare
pozitiv). Atât cât este posibil, copilul e responsabil cu
furnizarea ideilor care vor fi folosite în acest proces.
Este important ca pãrintele sã nu uite cã obiectivul glo-
bal îl constituie acela de a dezvolta capacitatea copiilor
de a-ºi rezolva singuri problemele, în mod responsabil
ºi independent. Iatã ce înseamnã SATGIAPO:
1. Sentimentele îmi indicã o acþiune chibzuitã.
2. Am o problemã.
3. Þelurile îmi servesc drept ghid.
4. Gândesc la ceea ce pot face.

5. Imaginez rezultate.
6. Aleg cea mai bunã soluþie.
7. Planific totul, anticipez capcanele, exersez planul
ºi îl pun în aplicare.
8. Observ ce s-a întâmplat — ºi mã gândesc ce
trebuie sã fac mai departe.
În continuare, vã prezentãm câteva caracteristici im-

portante ale fiecãrui pas al metodei de rezolvare a pro-
blemelor, denumite SATGIAPO.
Sentimentele îmi indicã

o acþiune chibzuitã
Sentimentele reprezintã primul pas în rezolvarea
problemelor, deoarece ele ne înºtiinþeazã cã trebuie sã
facem ceva. Dacã starea noastrã generalã este bunã,
înseamnã cã nu avem nicio problemã. Dar atunci când
copiii trãiesc sentimente neplãcute, au tendinþa sã se
agaþe de ele ºi sã se blocheze sau sã acþioneze ne-
corespunzãtor. De obicei, sentimentele neplãcute repre-
zintã pentru ei sfârºitul poveºtii. SATGIAPO îi învaþã sã
nu priveascã aceste sentimente ca pe rezultatul final al
unui eveniment neplãcut, ci sã le foloseascã pentru a
obþine ceea ce vor. O comparaþie potrivitã este durerea
fizicã. Dacã cineva se taie ºi nu simte durerea, s-ar putea
sã nu observe, iar sângerarea sã-i provoace moartea.
Durerea pe care o simte dupã ce s-a tãiat îi dã de ºtire cã
existã o problemã ºi trebuie sã facã ceva ca s-o rezolve.
Dacã nu o soluþioneazã, probabil cã lucrurile se vor
înrãutãþi. La fel e ºi cu sentimentele neplãcute. Dacã eºti
supãrat, ºtii cã te afli într-o situaþie care trebuie
rezolvatã ºi cã, dacã nu o rezolvi, probabil va fi mai rãu.
Faptul de a folosi sentimentele ca pe o sugestie de a
întreprinde o acþiune chibzuitã modificã perspectiva
asupra sentimentelor neplãcute ºi copiii se vor simþi în
stare sã acþioneze.
Este important sã fiþi conºtient de sentimente ºi sã le
identificaþi. În general, sentimentele copiilor sunt ca
niºte comutatoare cu douã poziþii (deschis/închis), fãrã
stadii intermediare. Ei sunt fie buni, fie rãi, fie fericiþi,
fie triºti, fie sãtui, fie flãmânzi. Este necesar sã înveþe cã
între cele douã extreme existã o gamã completã de emoþii
ºi sã ºtie sã deosebeascã aceste sentimente. De exemplu,
deseori, copiii nu fac distincþie între dezamãgire ºi furie.
Învãþând sã eticheteze diversele emoþii pe care le în-
cearcã, copiii vor putea alege modul potrivit de a acþiona.
Nu faceþi acelaºi lucru atunci când sunteþi dezamãgit
ori furios. A învãþa sã-þi identifici corect sentimentele
înseamnã a-þi forma un vocabular al emoþiilor, conform
celor discutate anterior.
Am o problemã
Asta nu înseamnã cã problema a apãrut din vina co-
pilului (chiar dacã aºa a fost), ci cã este responsabilitatea
lui sã o rezolve. Nu are niciun rost sã încerci sã-l faci pe
un copil sã-ºi recunoascã vina. Ideea nu este de a-ºi
recunoaºte vinovãþia, ci de a-l face sã înþeleagã cã el este
cel care se simte supãrat ºi, prin urmare, el este cel care
trebuie sã iasã cu bine din situaþia în care se aflã. Chiar
dacã va aduce tot felul de argumente pentru a
demonstra cã nu din vina lui s-a întâmplat totul, asta nu
rezolvã lucrurile. De multe ori, copiii dau vina pe alt-
cineva ºi, prin urmare, considerã cã este responsabilitatea
celor învinuiþi de ei sã rezolve problema. Aceasta îi face
neputincioºi, pentru cã se concentreazã asupra a ceea ce
ar trebui sã facã alþii. Obiectivul acestei etape a metodei

de rezolvare a problemelor nu este de a-l face pe copil
sã-ºi recunoascã vina, ci de a-l ajuta sã-ºi accepte respon-
sabilitatea pentru rezolvarea ei ºi sã o exprime în cuvinte.
Un alt aspect important este acela cã problema nu poate
fi rezolvatã prin sentimente; tot ce puteþi face este sã vã
gândiþi la acþiunile potrivite. A-l face pe copil sã gãseascã
o exprimare potrivitã pentru situaþia dificilã în care se
aflã reprezintã o altã tehnicã de a stimula controlarea
impulsului. Dacã vã gândiþi ºi vorbiþi, probabil cã încã
nu acþionaþi.
Este dificil ca în acelaºi timp sã identificaþi o anumitã
nemulþumire ºi sã o separaþi de alte probleme sau senti-
mente care vã asalteazã. În situaþia aceasta, în cazul în
care copiii vorbesc despre probleme care nu sunt rele-
vante pentru situaþia respectivã, puteþi face unul dintre
urmãtoarele douã lucruri: folosind metoda „Colombo“,
sã-l întrebaþi în ce fel se leagã spusele lor de sentimen-
tele despre care vorbeau iniþial; sau îi lãsaþi sã continue,
fãcând paºii urmãtori. La un anumit moment, poate vor
observa cã soluþia propusã de ei nu rezolvã problema ca
atare. Atunci, reveniþi ºi reformulaþi enunþul. De ase-
menea, este posibil ca noua problemã a copilului sã fie,
de fapt, problema realã care îl supãra.
De exemplu, sã zicem cã doi copiii se bat. Pãrintele îi
întreabã ce s-a întâmplat. Unul dintre ei spune cã John
e un bãdãran. Dacã, apoi, încearcã sã propunã soluþii
pentru a rezolva acest lucru, s-ar putea sã observe cã,
orice ar face, nu e sigur cã-l poate determina pe John sã
fie mai puþin bãdãran. În plus, aceste soluþii se bazeazã
mai mult pe ideea ca John sã facã ceva, ceea ce este mai
curând o dorinþã decât o rezolvare inteligentã a situa-
þiei. Îl puteþi ajuta pe copil sã reformuleze problema,
astfel încât enunþul lui sã se refere la sine. De exemplu,
el poate spune astfel: „Nu-mi place cã John mã tot
necãjeºte“ sau „Când John mã necãjeºte, mã simt prost
(sau furios) etc.“
Þelurile îmi servesc drept ghid

Una dintre cele mai importante pãrþi ale SATGIAPO
este T: „Þelurile îmi servesc drept ghid.“ În ziua de azi,
sunt mulþi copii cãrora le lipsesc concentrarea, orien-
tarea ºi motivaþia. Mulþi pãrinþi sunt îngrijoraþi de felul
nepotrivit în care copiii lor îºi folosesc timpul — atât în
ceea ce priveºte activitãþile ºcolare, cât ºi pe cele re-
creative. Un fapt care, deseori, trece neînþeles este acela
cã stabilirea scopurilor reprezintã o aptitudine ºi, prin
urmare, poate fi învãþatã. Odatã însuºitã, ea va fi folo-
sitã, pentru cã ne ajutã sã scãpãm de stres.
De exemplu, când avem foarte multe de fãcut ºi ne
simþim copleºiþi, care este cel mai firesc lucru pe care-l
putem face? Sã alcãtuim o listã! ªi ce înseamnã sã facem
o listã? Este o activitate de stabilire a scopurilor, care ne
cãlãuzeºte în acþiunile noastre. Odatã ce ne-am întocmit
o listã, avem tendinþa sã ne simþim mai bine, încercãm
un sentiment de uºurare. Ca dovadã cã acest lucru este
cum nu se poate mai adevãrat, mulþi dintre noi fac o
pauzã dupã alcãtuirea listei — chiar dacã nu ne-am
uºurat povara. Vã vom arãta cum în activitãþile de
fiecare zi, de la a lua cina în oraº pânã la micul dejun,
însoþit de rutina fiecãrei dimineþi ºi rezolvarea temelor
pentru acasã, precum ºi a sarcinilor extraºcolare, îi
puteþi ajuta pe copiii dvs. sã-ºi dezvolte aptitudinile
legate de stabilirea scopurilor ºi atingerea lor.
Un scop este acel lucru dorit de cineva. Poate fi gândit
ca o problemã pe dos: problema este cã mi-am fãcut
temele târziu; scopul meu este sã-mi fac temele la timp.

În lipsa scopurilor, nu avem nicio direcþie.
Copiii trebuie sã înþeleagã faptul cã scopurile oferã o
direcþie acþiunilor noastre, pentru a obþine ceea ce vrem
cu adevãrat. De asemenea, este important ca ei sã înveþe
sã-ºi stabileascã scopuri rezonabile ºi tangibile. Acest
lucru se va întâmpla cu timpul, pe mãsurã ce copilul
exerseazã acest proces. De asemenea, este necesar sã
identificãm scopurile secundare ºi sã ne definim prio-
ritatea. De exemplu, poate cã scopul dvs. este sã fiþi o
persoanã popularã. Scopurile secundare pot fi sã faceþi
pe grozavul ºi sã vã plimbaþi cu prietenii, sã luaþi note
bune ºi sã câºtigaþi bani (ºi asta poate face pe cineva
popular). Evident, aceste scopuri secundare pot intra în
conflict. Dacã devine conºtient de ele, copilul poate
învãþa sã amâne recompensele, iar discuþiile despre ele
pot constitui o activitate foarte utilã.
Ceva mai devreme, când am vorbit despre scrierea
unei Declaraþii de intenþie a familiei, am avut în vedere
ºi aceste discuþii despre scopuri. În prezent, declaraþiile
de intenþie se folosesc mult în cadrul firmelor, pentru a
conferi o direcþie unitarã, astfel încât toatã lumea — de
la paznicul de noapte pânã la director — sã ºtie ce rol
are firma respectivã ºi încotro se îndreaptã. O Declaraþie
de intenþie a familiei are acelaºi rol. Este o afirmare a
valorilor ºi a þelurilor globale ale familiei. Dacã încã
n-aþi fãcut-o, poate cã ar fi un moment potrivit sã vã
gândiþi serios la asta.
Mã gândesc la ceea ce pot face

Mãcar de-ar exista o baghetã magicã cu care pãrinþii
ating creºtetul copiilor ºi aceºtia încep sã gândeascã! De
obicei, „bagheta magicã“ folositã pentru a-i face pe copii
sã gândeascã sunt pedepsele, iar singurul lucru la care
se gândesc copiii în aceastã situaþie este cã pãrinþii lor îi
urãsc. Scopul acestei etape din metoda noastrã este
modest: a-l ajuta pe copil sã se gândeascã la diversele
lucruri pe care le poate face, fãrã a cataloga ideile drept
bune sau rele. Unul dintre motivele pentru care metoda
SATGIAPO este atât de frumoasã e acela cã împarte un
proces extrem de complex în secþiuni concrete, uºor de
manevrat, care pot fi prezentate ºi însuºite direct. De
câte ori nu v-aþi pus întrebarea retoricã: „De ce nu te
gândeºti înainte sã faci ceva?“ SATGIAPO îl învaþã pe
copil cum sã facã aceasta, fãrã a presupune cã el poate
face aceasta.
Învãþându-i pe copii sã gândeascã înainte sã acþio-
neze, îi învãþãm cum sã-ºi controleze impulsurile. De
asemenea, vrem sã-i învãþãm sã gândeascã creativ. Este
ceea ce se numeºte „gândire liberã“ (un mod de a gândi
care nu se conformeazã ºabloanelor). Pentru aceasta,
este necesar un proces de brainstorming*, în care jude-
cata criticã nu-ºi are locul. Este important ca nici pãrin-
tele ºi nici copilul sã nu-ºi cenzureze gândurile, pentru
cã aceasta blocheazã gândirea creativã. Uneori, o idee
trãsnitã vã ajutã sã veniþi cu o idee bunã. De exemplu,
dvs. ºi copilul dvs. vã gândiþi cum sã vã faceþi prieteni.
Copilul sugereazã cã ar putea sã-i plãteascã pe alþi copii
ca sã fie prietenii lui. Asta vã face sã vã gândiþi la o
petrecere pentru un grup de copii.
Este important sã vã gândiþi la cât mai multe lucruri.
Pe parcursul procesului, puteþi sã rafinaþi sau sã com-
binaþi idei. În cazul copiilor mai mici sau refractari,
poate fi nevoie ca pãrintele sã ofere mai multe sugestii,
* Discuþie în grup pentru stimularea dirijatã a creativitãþii

individuale (n. red.)
dar nu e nicio nenorocire în acest caz. Dupã o perioadã

de „antrenament“, copiii încep sã se descurce biniºor.
Cu cât veniþi cu mai multe soluþii, cu atât sunt mai mari
ºansele sã obþineþi ceea ce vreþi. Viaþa este complexã ºi
rareori se întâmplã ca o problemã sã aibã o singurã
soluþie corectã.
Imaginez rezultate
Pe lângã o baghetã magicã, n-ar fi grozav sã avem ºi

un glob de cristal? Am putea sã ne uitãm în el ca sã
vedem ce se va întâmpla. Uneori, ne gândim cã poate
ne-am ales profesia greºit ºi cã, de fapt, ar fi trebuit sã
înfiinþãm un serviciu telefonic de educaþie para-
normalã. Dar pânã atunci, va trebui sã vã învãþaþi copiii
sã-ºi ghiceascã singuri viitorul. Printre altele, aceasta
presupune sã-i învãþaþi sã-ºi închipuie ce se poate
întâmpla înainte de a face ceva. N-ar fi grozav? Din
pãcate, nu vã puteþi aºtepta ca aceasta sã se întâmple de
la sine ºi nici nu le-o puteþi cere; trebuie sã-i învãþaþi. În
acest scop, puneþi întrebãri, oferiþi explicaþii ºi exersaþi.
Îi ajutaþi pe copii sã înþeleagã consecinþele acþiunilor
trecute (vã mai amintiþi cã „În viaþã se întâmplã tot felul
de lucruri“?), sã se gândeascã la ce se va întâmpla dupã
ce aplicã SATGIAPO ºi sã îi lãudaþi atunci când iau
decizii bune.
Dupã ce copilul s-a gândit la lucrurile pe care le poate
face pentru a rezolva problema, trebuie sã-ºi închipuie
ce s-ar întâmpla dacã ºi-ar pune ideile în practicã.
Verbul „a imagina“ a fost ales special, pentru cã are
conotaþia de a vedea. Poate fi de ajutor atunci când copiii
pot sã-ºi imagineze rezultatele, nu doar sã se gândeascã
la ele. Acest lucru se poate face dupã fiecare opþiune
(mai ales pentru copiii mai mici) sau dupã alcãtuirea
întregii liste. Când îi prezentaþi copilului aceastã fazã,
trebuie sã subliniaþi importanþa faptului de a anticipa
consecinþele acþiunilor întreprinse. Copiii trebuie sã
înþeleagã cã orice acþiune are o consecinþã. Puteþi exersa
aceasta ca pe un joc, sugerând o acþiune ºi cerându-i co-
pilului sã se gândeascã la o consecinþã. De exemplu,
dacã acþiunea este „sã împarþi jucãriile cu alþii“, con-
secinþa va fi …; dacã acþiunea este „te baþi cu fratele
tãu“, consecinþa este …
Este necesar sã-l încurajaþi pe copil sã-ºi imagineze
mai multe rezultate, atunci când este cazul. Un copil îºi
poate imagina cã, dacã îºi loveºte un coleg, acesta nu-l
va mai supãra, dar ºi cã poate sã fie lovit la rândul lui ºi
cã va da de bucluc. De multe ori, pãrintele va trebui sã
adauge posibile consecinþe pe care copilul nu le-a pre-
vãzut.
Aleg cea mai bunã soluþie

Dacã aþi ajuns pânã aici, copilul dvs. a uitat, probabil,
cã aplicaþi metoda SATGIAPO. Poate cã ºi dvs. trebuie sã
reveniþi la problema ºi la scopul iniþial. Copiii se lasã
distraºi cu uºurinþã ºi sunt adevãraþi experþi în a le
abate atenþia pãrinþilor, mai ales când vorbesc despre
problemele lor. De obicei, cea mai bunã metodã de a
trata comentariile care nu au legãturã cu subiectul este
sã le ignoraþi, mai ales pe cele cu care doresc sã vã pro-
voace. Reamintiþi-le dorinþa pe care ºi-au exprimat-o.
Asiguraþi-vã cã aþi gãsit soluþia potrivitã. Poate fi
nevoie sã faceþi din nou unul sau mai mulþi dintre paºii
anteriori. Puteþi combina mai multe soluþii. De exem-
plu, când scopul copilului este sã treacã un test, soluþia
poate fi sã-ºi alcãtuiascã un program de studiu, sã cheme
un prieten ca sã înveþe împreunã ºi sã recapituleze toate

problemele.
Planific totul, anticipez capcanele,

exersez planul ºi îl pun în aplicare
Acesta este un pas destul de cuprinzãtor. Dacã un
copil — sau un adult — ar reuºi sã parcurgã mãcar
aceastã etapã a procesului, ar deveni expert în relaþiile
sociale. Planificarea nu este un proces la fel de natural
precum comportamentul impulsiv, din cauza influenþei
emoþiilor. Dar aºa cum am afirmat de mai multe ori în
aceastã carte, îl puteþi învãþa pe copil aceste aptitudini.
Trebuie sã le prezentaþi copiilor planificarea ca pe un
mod în care îºi pot spori ºansele de a obþine ceea ce vor.
De exemplu, dacã un copil vrea sã aibã un tovarãº cu
care sã stea peste noapte, poate, pur ºi simplu, sã-ºi
sune niºte prieteni sau sã facã un plan în legãturã cu
cine va veni, când va veni, ce vor face, unde vor dormi
ºi cum le va cere el voie pãrinþilor. Când îi prezintã unui
copil conceptul de planificare, pãrinþii pot folosi analogii
din lumea adulþilor, cum ar fi ce înseamnã sã planifici
sã-þi cumperi un automobil, în loc sã-l iei pe primul
care-þi iese în cale sau sã planifici o vacanþã, în loc sã te
urci, pur ºi simplu, în maºinã ºi s-o iei din loc.
Anticiparea capcanelor sau a obstacolelor ivite în calea
planului poate evita frustrarea ºi eºecul. Dacã se gândesc
dinainte la lucrurile ce-i pot împiedica sã-ºi punã planul
în aplicare, copiii vor fi pregãtiþi din timp pentru aceste
capcane. Acesta este un alt mod de a reduce reacþiile
impulsive.
La fel ca orice altã aptitudine, nouã sau veche, ºi
aceasta trebuie practicatã. Aptitudinile sociale se învaþã
folosindu-le. Dar în loc sã-i aruncãm pe copii în ocean
ca sã exerseze înotul, îi punem sã joace roluri. Trebuie sã
imaginaþi acþiuni cât mai concrete ºi mai apropiate de
viaþa realã, pentru ca ei sã le poatã folosi fãrã probleme
în lumea realã. Poate copiii dvs. spun cã vor face ceva,
dar când sunt confruntaþi cu realitatea, s-ar putea sã nu
ºtie cum sã procedeze sau sã acþioneze nepotrivit. De
asemenea, punându-i sã joace un rol, pãrinþii pot
observa ºi alte aptitudini care le lipsesc, cum ar fi comu-
nicarea pozitivã sau controlarea furiei (folosiþi „Pãstrea-
zã-þi calmul“, de exemplu).
„Punerea planului în aplicare“ înseamnã urmãtorul
lucru: copilul trebuie sã-ºi ia angajamentul cã va face un
anumit lucru ºi apoi chiar sã-l punã în aplicare. De ase-
menea, copilul trebuie sã spunã exact când va acþiona
aºa cum s-a angajat. Nu este suficient sã ºtii ce ai de fãcut
ºi cum sã rezolvi problema; în lipsa unui angajament de
a încerca, sunt mai puþine ºanse de a trece la fapte.
Observ ce s-a întâmplat ºi mã gândesc

ce am de fãcut în continuare
Este important ca pãrintele sã discute cu copilul
despre ce s-a întâmplat atunci când ºi-a pus planul în
aplicare. Aceastã tacticã are douã scopuri: în primul
rând, copilul va ºti sã-ºi ia problema în serios, iar în al
doilea rând, se simte încurajat sã se autoevalueze. Ce
crede, aºadar, copilul despre respectiva situaþie? A func-
þionat planul? S-au ivit obstacole neaºteptate? Ceea ce a
obþinut a fost ceea ce-ºi dorea cu adevãrat?
Un alt aspect al rezolvãrii problemelor este de a-i
face pe copii sã înþeleagã cã, în ciuda tuturor eforturilor
pe care le fac, s-ar putea ca planurile lor sã nu reuºeascã.
Noi, adulþii, ºtim cã aºa e viaþa. Dinamica socialã se

dovedeºte a fi atât de complicatã, încât este imposibil sã
deþinem întotdeauna soluþia idealã. Nu putem face
decât sã ne strãduim. Dacã un copil înþelege aceasta de
la început, el va fi mai puþin vulnerabil. Poate fi necesar
sã regândiþi problema sau decizia ºi sã vã angajaþi într-un
nou proces SATGIAPO, folosind rezultatul procesului
iniþial ca pe o problemã de rezolvat. Aveþi grijã sã înce-
peþi cu sentimentele copilului, legate de faptul cã n-a
rezolvat problema sau cã nu a luat decizia potrivitã.
Aplicaþii ale metodei SATGIAPO

în viaþa de fiecare zi
Existã trei aplicaþii ale metodei SATGIAPO în viaþa de
familie. Prima este destinatã pãrinþilor care vor sã-ºi
rezolve propriile probleme. V-am oferit o mulþime de
strategii ºi nu este uºor sã decideþi ce sã faceþi ºi când.
De exemplu, poate cã mergeþi cu maºina ºi copiii se
ceartã în spate. Puteþi aplica un proces SATGIAPO rapid
pentru dvs. înºivã:
S — supãrat, obosit
A — copiii se ceartã
T — vreþi sã se înþeleagã
G — sã trageþi pe dreapta pentru a lua o pauzã
— sã þipaþi la ei
— sã-i ameninþaþi cã le luaþi unul dintre lucrurile
la care þin
— sã-i întrebaþi care e problema
I — prea periculos
— mã simt prost
— îi auziþi vãicãrindu-se
— aþi rezolvat problema?
A — întrebaþi care e problema
P — „Pãstreazã-þi calmul“, le vorbiþi pe un ton
neutru, le cereþi sã vorbeascã pe rând
O — dacã nu merge, îi ameninþaþi cã nu le daþi desert
dupã masã ºi suportaþi vãicãreala
Sugestii pentru pãrinþii care vor sã-ºi îndrume

copiii în vederea luãrii unor decizii
ºi a asumãrii unor acþiuni responsabile
A doua aplicaþie este aceea de a-i cãlãuzi pe copii în
procesul SATGIAPO, încurajându-i sã-ºi conceapã pro-
priile acþiuni, bine chibzuite, fãrã a le prezenta procesul
în mod formal. Puteþi face acest lucru într-un fel mai
spontan decât SATGIAPO. La sfârºitul acestui capitol,
vom prezenta o serie de întrebãri pe care le puteþi pune
la fiecare pas. Puteþi pune întrebãri în fiecare etapã, în
funcþie de situaþie. Uneori, veþi dori sã începeþi de la
„A“, pentru a vã face o idee cu privire la problemã
înainte de a vorbi despre sentimente. Alteori, puteþi dis-
cuta ce a fãcut copilul ca sã rezolve problema (fazele
„A„ ºi „P“), trecând apoi la sentimente, problemã, scop
ºi alte opþiuni (faza „G“). Acest lucru îl puteþi considera
un proces, nu o succesiune care trebuie respectatã pas
cu pas. Când faceþi asta, amintiþi-vã sã folosiþi principiile
cãlãuzitoare. Rãbdarea ºi perseverenþa sunt deosebit de
importante atunci când copilul rãspunde „Nu ºtiu“.
Sugestii generale
Începeþi încet ºi cu rãbdare. Încercaþi sã vã daþi seama
în ce mãsurã va accepta copilul dvs. sã se gândeascã ºi
sã rãspundã la întrebãri. Pentru acei copii care nu sunt
obiºnuiþi cu acest mod de gândire, poate fi obositor din
punct de vedere mental; dacã la început protesteazã, nu

consideraþi cã ei vor sã evite eforturile dvs. Treptat, par-
curgeþi cu ei toate etapele sau concentraþi-vã numai
asupra aspectelor care credeþi cã au o importanþã deo-
sebitã în situaþia respectivã.
Sugestii, întrebare cu întrebare

S Încercaþi sa-i stimulaþi pe copii sã vã vorbeascã
despre sentimentele lor, nu despre ceea ce au fãcut ºi
fondul problemei. Poate fi nevoie sã le atrageþi atenþia,
sugerându-le „amprenta emoþionalã“. (Te-ai simþit
nervos? Ai simþit în stomac un gol? Te-ai înroºit la faþã?)
Poate fi dificil, dar pentru copil este important sã
înveþe.
A Aveþi grijã sã încurajaþi detaliile ºi strãduiþi-vã
sã înþelegeþi succesiunea evenimentelor ºi a acþiunilor:
cine ce a fãcut ºi când.
T Determinaþi-i pe copii sã se concentreze asupra
a ceea ce îºi doresc; nu asupra a ceea ce vor sã facã ei sau
alþii, ci asupra scopului, a rezultatului final, dupã ce
totul s-a terminat ºi problema s-a rezolvat. Reþineþi cã
nu dvs. trebuie sã indicaþi scopul. Aveþi grijã, deoarece
copiilor le poate fi greu sã facã deosebirea dintre un scop
ºi ceea ce pot face pentru a-l atinge.
G Când propuneþi diverse opþiuni, întrebaþi-i ce au
încercat deja. Aceasta le dã încredere sã se gândeascã la
situaþie în mod independent. De asemenea, vã oferã o
ºansã sã aflaþi cum gândesc copiii dvs. pe cont propriu.
Dupã aceea, cereþi-i copilului sã vinã cu cât mai multe
variante posibil. Nu criticaþi, oricât v-ar fi de greu; doar
ascultaþi-l ºi încurajaþi-l sã promoveze ºi alte idei. Cu cât
obþineþi mai multe idei, sã zicem patru sau cinci, cu atât
va fi mai eficientã acþiunea pe care o va alege în final.
I Examinaþi fiecare opþiune; uneori este util sã le
notaþi ca sã le þineþi minte. Cereþi-i copilului sã anti-
cipeze posibilele rezultate, folosind limbajul imaginilor,
pentru ca totul sã fie cât mai viu ºi cât mai real. ªi acestea
pot fi notate, ca ºi cum aþi face analiza unei propoziþii.
Puteþi arãta eventualele rezultate ale diverselor soluþii.
Sau evidenþia rezultatele pe termen lung ºi pe cele pe
termen scurt, precum ºi consecinþele pentru copii ºi
celelalte persoane implicate. Dupã ce aþi exersat puþin,
puteþi adãuga rezultate probabile de care dvs. sunteþi
conºtient, dar la care copiii poate cã nu s-au gândit.
A Rolul unei soluþii este acela de a atinge un scop.
Reamintiþi-le copiilor scopul ºi întrebaþi-i dacã soluþia
gãsitã le va permite sã-l atingã.
P Stabiliþi cine, ce, unde ºi cum. Detaliile sunt esen-
þiale în alcãtuirea unui plan responsabil ºi chibzuit, dar
ºi pentru a spori ºansele. Anticipaþi problemele care pot
apãrea atunci când copilul pune planul în aplicare ºi
modul în care el le poate rezolva. Folosind simulãri, îl
puteþi învãþa pe copil aptitudinile sociale necesare
pentru a transpune o idee în practicã, ceea ce îi sporeºte
ºansele în aplicarea planului. Puneþi-l pe copil sã-ºi ia
angajamentul cã va încerca planul. Pregãtiþi-l pentru
eventualele frustrãri cu care se va confrunta atunci când
încearcã sã-ºi atingã scopul. Puneþi-l sã se gândeascã ce
ar face atunci, inclusiv repetarea procesului SATGIAPO.
În cazul copiilor mai mici, poate fi nevoie sã sãriþi peste
aceastã etapã, deoarece necesitã un nivel relativ înalt al
capacitãþilor cognitive.
O Dupã ce copilul îºi pune planul în aplicare, dis-
cutaþi cu el ce a fãcut ºi ce nu. Nu vã descurajaþi dacã nu
l-a folosit. Discuþiile ulterioare pot fi extrem de impor-
tante: îi aduc aminte copilului cã trebuie sã rezolve pro-
blema, îl ajutã sã adapteze planul, dacã este nevoie, ºi îi
comunicã faptul cã þineþi la el cu adevãrat.
Povestea unui tatã

care a folosit SATGIAPO
Unul dintre autori a combinat metodele SATGIAPO ºi
„Pãstreazã-þi calmul“ pentru a rezolva o situaþie delicatã,
legatã de fiica lui. Povestea oferã un exemplu sugestiv
referitor la modul de aplicare a acestor tehnici.
Fiica mea, care are 9 ani, a participat în ultimele douã

veri la o tabãrã recreativã. Punctul culminant al sesiunii
de trei sãptãmâni este o piesã sau o satirã pusã în scenã
de participanþi ºi prezentatã în faþa pãrinþilor. Fiica mea
ºi-a adus întotdeauna o contribuþie importantã la pro-
ducþie ºi a avut ocazia sã facã o parte din coregrafie ºi
sã selecteze muzica folositã în cadrul piesei. Anul acesta
þinea foarte mult sã punã în scenã o satirã pe muzica din
spectacolul Annie de pe Broadway. Când a ajuns în ta-
bãrã, a aflat cã alþi copii voiau sã facã o satirã pe baza
filmului Space Jam. Prin urmare, copiii au supus la vot ºi
au hotãrât sã foloseascã muzica din Space Jam. În ziua
aceea, fiica mea a venit acasã foarte supãratã ºi am avut
discuþia urmãtoare:
TATÃL: Cum a fost azi în tabãrã?
FIICA: Aº prefera sã nu vorbesc despre asta.
TATÃL: Haide, spune, cum a fost în tabãrã astãzi?
FIICA: N-a mers prea bine.
TATÃL: Ce vrei sã zici cu asta?
FIICA: ªtii, copiii nu se puteau hotãrî ce satirã sã facã, iar
eu voiam foarte mult sã folosim muzica din Annie,
dar nimeni altcineva nu mai dorea, în afarã de o altã
fatã din grupul meu; aºa cã am supus la vot ºi majo-
ritatea copiilor erau de acord sã folosim cântecele ºi
muzica din Space Jam, care este de-a dreptul îngrozi-
toare. Nu-mi place deloc muzica aia.
TATÃL: Cum te-ai simþi când s-a întâmplat asta?
FIICA: M-am simþit furioasã ºi supãratã.
TATÃL: Asta-i tot ce-ai simþit? (Reformularea scoate la
ivealã ºi alte sentimente.)
FIICA: Pãi, mã simþeam ºi foarte frustratã ºi dezamãgitã.
Aºteptam de multã vreme sã fac asta.
TATÃL: Mda, cred cã e greu când eºti sigur cã o sã faci ceva
ºi apoi nu merge. Ce-ai de gând sã faci mai departe?
FIICA: Am luat hotãrârea sã nu particip la spectacol!
TATÃL: Hai sã examinãm puþin altfel aceastã situaþie.
FIICA. Ce vrei sã spui?
TATÃL: Mã întrebam dacã ai putea sã-mi explici cu pro-
priile tale cuvinte care crezi cã este problema? (Aici
definim problema.)
FIICA: Pãi, ceilalþi copii nu vor sã foloseascã muzica din
Annie pe care am propus-o eu. Asta este, ºi sunt su-
pãratã.
TATÃL: Asta-i tot?
FIICA: Voiam tare mult sã folosesc muzica asta pentru ca
apoi sã am ºi eu un rol principal ºi sã interpretez
unul dintre cântecele mele preferate, „Mâine“.
TATÃL: Deci chiar voiai sã fii în lumina reflectoarelor.
FIICA: Cred cã problema este cã voiam sã cânt melodia
asta ºi sã am un rol principal în spectacol! (Ajungem
la inima problemei.)
TATÃL: Nu-i nimic rãu în asta. Dar, uneori, sunt ºi alþi
copii care trebuie sã aibã ocazia de a juca un rol prin-
cipal în piesã. Aºadar, ºtiind care este problema, hai
sã stabilim niºte scopuri pentru tine — chiar dacã nu
vrei sã iei parte la spectacol. (O îndeamnã sã-ºi pro-
punã scopuri.)
FIICA: Ce vrei sã spui cu asta?
TATÃL: Chiar dacã nu ai un rol principal în spectacol,
sunt ºi alte lucruri pe care le doreºti în legãturã cu
spectacolul ãsta?
FIICA: ªtii, nu m-aº fi gândit niciodatã la asta! Cred cã

unul dintre scopurile mele ar fi sã vãd cã decorul este
bine fãcut ºi cã dansurile ies bine.
TATÃL: Asta e! Hai sã ne gândim la niºte lucruri pe care
le-ai putea face! Sã ne punem mintea la contribuþie.
(Gândiþi-vã la cât mai multe variante posibile.)
FIICA: Bine! Cred cã aº putea sã-l întreb pe îndrumãtorul
meu dacã aº putea ajuta la pictarea decorului, la co-
regrafie sau chiar sã fiu asistent de regie.
TATÃL: Excelent! Ai niºte idei grozave! Hai sã ne ima-
ginãm ce presupun aceste idei. De exemplu, ce crezi
cã se va întâmpla dacã te hotãrãºti sã-i ajuþi la decor?
FIICA: Cred cã, dacã ajut la decor, aº vedea cã ºi ceilalþi
copii îmi apreciazã talentele artistice ºi ar fi fericiþi
cã-i ajut.
TATÃL: Foarte bine! ªi cum e cu coregrafia? (Încurajaþi-o
sã-ºi imagineze rezultatele.)
FIICA: ªtii, am fost la multe ore de dans ºi cred cã îndru-
mãtorilor ºi copiilor le-ar plãcea dacã i-aº ajuta sã
punã în scenã miºcãrile de la diferite dansuri.
TATÃL: ªi cum e sã fii asistent de regie?
FIICA: Pãi…, nu ºtiu sigur.
TATÃL: Ce vrei sã spui?
FIICA: Cred cã ar fi amuzant sã-l asist pe regizor, dar mi-e
teamã cã n-or sã mã asculte ceilalþi copii.
TATÃL: Înþeleg ce vrei sã spui. Care crezi cã este cea mai
bunã soluþie pentru tine? (Alege cea mai bunã soluþie.)
FIICA: Cred cã mi-ar plãcea sã ajut la coregrafie. În acest
fel, m-aº distra ºi i-aº ajuta pe ceilalþi copii cu spec-
tacolul.
TATÃL: Sunã bine, dar cum o sã-i abordezi pe ceilalþi copii
ºi pe coregrafi? (Planificarea!)
FIICA: Poate cã mâine aº putea sã vorbesc cu îndrumã-
torul meu ºi sã-i împãrtãºesc ideea mea de a-i ajuta
la spectacol.
TATÃL: Când crezi cã ar fi cel mai bine sã vorbeºti cu
îndrumãtorul tãu?
FIICA: Cred cã dupã ce ai sã mã duci tu în tabãrã, înainte
sã vinã ceilalþi, aº putea sã vorbesc cu el despre ideea
mea. ªtii, s-ar putea sã fiu puþin nervoasã!
TATÃL: Aminteºte-þi cã, înainte de a vorbi cu îndrumã-
torul, poþi sã foloseºti oricând strategia „Pãstreazã-þi
calmul“ pe care o ºtii deja.
FIICA: E o idee bunã, poate cã acum o sã exersez „Pãs-
treazã-þi calmul“ ºi o sã repet cu tine ce o sã spun.
TATÃL: Excelent!
FIICA: Bine, acum cã m-am calmat, aº putea sã-l întreb
politicos pe îndrumãtorul meu dacã pot sã ajut la
coregrafie.
TATÃL: Cum te simþi acum?
FIICA: Mã simt mai bine în legãturã cu tabãra.
TATÃL: Grozav! Mâine poþi sã încerci sã-þi pui planul în
aplicare ºi pe urmã o sã vedem cum a mers. (Observã
ce se întâmplã ºi se pregãteºte pentru discuþia viitoare.)
FIICA: Mulþumesc, tatã!
Cu ajutorul unor întrebãri simple ºi folosind abor-
darea SATGIAPO, am reuºit sã-mi ajut fiica sã rezolve
aceastã problemã. Cu cât pãrinþii îi încurajeazã mai
mult pe copii sã foloseascã SATGIAPO, cu atât este mai
probabil ca aceºtia sã-ºi însuºeascã etapele metodei ºi sã
le foloseascã în mod spontan, pe mãsurã ce cresc.
Prezentarea metodei SATGIAPO

A treia aplicaþie este aceea de a-i învãþa pe copii me-
toda SATGIAPO în mod formal pentru a o folosi drept
ghid în rezolvarea problemelor ºi în a-i ajuta pe copii sã
acþioneze pe baza unui plan bine gândit. Pentru aceastã
aplicaþie, mai formalã ºi mai structuratã, mai întâi tre-

buie sã prezentaþi tehnica SATGIAPO, folosind analogia
cu Jiminy Cricket sau cu antrenorul unei echipe. Apoi,
vorbiþi despre modul în care asta îl poate ajuta pe copil
sã-ºi rezolve problemele ºi sã obþinã ceea ce vrea. Dupã
aceea, vorbiþi despre fiecare literã, scoþând în evidenþã
aspectele importante ºi folosind exemple. Spuneþi-i,
dupã aceea, cã veþi practica ºi folosi SATGIAPO în diverse
moduri.
Dupã prezentarea metodei, faceþi rost de o casetã
video cu o telenovelã sau un film despre o familie. Urmã-
riþi filmul împreunã cu copilul ºi folosiþi SATGIAPO
pentru a discuta despre sentimentele, problemele ºi sco-
purile personajelor. Când este necesar, folosiþi butonul
de pauzã. Când vorbiþi despre sentimente, concentra-
þi-vã asupra indiciilor nonverbale, cum sunt mimica
feþei sau gesturile personajelor. Când vorbiþi despre pla-
nificarea acþiunilor, identificaþi ce aleg sã facã eroii din
film ºi cereþi-i copilului sã se gândeascã la alternative.
Filmul vã poate oferi o mulþime de ocazii pentru a vã
imagina rezultatele.
În unele privinþe, cu cât filmul este mai prost, cu atât
mai bine. De exemplu, unele filme de desene animate
pot fi vizionate cu un ochi critic, folosind SATGIAPO.
Vechile telenovele cu stereotipii amoroase (de exemplu,
I Love Lucy) sunt, de asemenea, utile pentru a face dis-
tincþie între modul în care abordeazã problemele perso-
najele de la televizor ºi cum procedeazã familia dvs.
Folosirea tehnicii SATGIAPO în cazul a ceea ce vedeþi la
televizor îi ajutã pe copii sã devinã telespectatori activi
ºi critici, în loc sã accepte în mod pasiv valorile ºi com-
portamentul celorlalþi. Când vã uitaþi la televizor în acest
fel, veþi fi chiar surprins de abordarea necorespunzãtoare
din spectacolele dedicate familiei.
Când vizionaþi programele de televiziune împreunã
cu copiii dvs. ºi folosiþi SATGIAPO, puteþi pune accentul
pe o anumitã literã din acrostih. De exemplu, puteþi sã
le spuneþi copiilor cã astãzi veþi gãsi cât mai multe „sco-
puri“ cu putinþã. Aceasta sporeºte concentrarea. Puteþi
examina scopurile pe termen lung ºi mediu, precum ºi
problema scopurilor contradictorii.
Alte situaþii în care puteþi folosi

SATGIAPO în familie
Puteþi folosi SATGIAPO, într-o manierã formalã sau
nu, în urmãtoarele situaþii:
• Când discutaþi evenimentele curente, seara, în

jurul mesei
• Când planificaþi activitãþi de familie, cum ar fi
vacanþele
• Când luaþi decizii care se referã la întreaga familie
• Când rezolvaþi conflictele între fraþi
• Când examinaþi chestiuni legate de educaþie ºi
carierã
• Când vorbiþi despre probleme serioase
• Când vreþi sã rezolvaþi o situaþie de crizã
1. Discuþii despre evenimentele curente

Acesta este un lucru despre care puteþi vorbi cu pro-
fesorii copiilor dvs. În realitate, ceea ce vã spunem noi
se bazeazã pe ani îndelungaþi de experienþã, care au dat
roade, în ºcoli de toate tipurile. Copiii pot înþelege mai
bine evenimentele curente — din ziare, reviste, de la
televizor sau radio — cu ajutorul unor discuþii orientate

pe acest subiect. SATGIAPO le permite copiilor sã se
gândeascã la evenimentele din lume, din þarã ºi la cele
locale — chiar ºi la evenimentele de la ºcoalã —
actualizându-le ºi ajutându-i sã-ºi exerseze aptitudinile
de a rezolva problemele, astfel încât ei sã fie pregãtiþi
pentru acþiuni responsabile.
Orice situaþie implicã, de obicei, diverse persoane
care iau decizii în legãturã cu evenimentele importante.
Cine sunt aceste persoane sau grupuri? Care sunt sco-
purile lor? Ce simt ei în legãturã cu situaþia curentã? Ce
ar putea sã facã? Care ar putea fi consecinþele diverse-
lor opþiuni? Îºi vor atinge scopurile? Cât despre copiii
dvs. — care sunt sentimentele lor în legãturã cu chestiu-
nea în cauzã? Sunt lucruri pe care le-ar plãcea sã le facã?
Punând copiilor dvs. asemenea întrebãri, îi faceþi sã
se gândeascã la evenimentele curente ºi le oferiþi posi-
bilitatea sã treacã la acþiune. Printre numeroasele exem-
ple la care am fost martori, se numãrã experienþa trãitã
de câþiva adolescenþi pe care metoda SATGIAPO i-a
inspirat sã proiecteze un centru pentru tineri; aceea a
unor elevi de la gimnaziu care au ajutat primãria sã
gãseascã un mod de a aduna ºi a recicla ambalajele de
plastic; aceea a unor adolescenþi care au decis cã o me-
todã bunã de a-i ajuta pe cei în vârstã sã nu le mai fie
teamã de tineri ar fi sã se organizeze pentru a-i însoþi la
deplasãrile prin oraº, la cumpãrãturi, la strânsul frun-
zelor ºi la îndepãrtarea zãpezii; aceea a unor elevi care
au trimis scrisori ºi mesaje prin e-mail funcþionarilor
publici ºi conducerii ºcolilor în legãturã cu niºte lucruri
care îi priveau pe ei. Veþi fi surprins într-un mod foarte
plãcut de felul în care, datoritã întrebãrilor SATGIAPO,
copiii dvs. vor deveni mai implicaþi, mai chibzuiþi ºi
mai activi în ceea ce priveºte evenimentele curente.
2. Planificarea evenimentelor din familie
Se anunþã cumva o petrecere? Sau o vacanþã? Nu
stabiliþi încã nimic — metoda SATGIAPO vã poate ajuta.
De fapt, aceasta va fi partea cea mai valoroasã. Fiecare
membru al familiei trebuie sã se gândeascã la o
mulþime de posibilitãþi. Dar nu vã repeziþi. Mai întâi,
efectuaþi câteva activitãþi care vã limpezesc mintea ºi vã
activeazã creierul. De exemplu, ce credeþi cã reprezintã
urmãtoarea figurã?
Cereþi-i fiecãrui membru al familiei sã examineze

acest desen. Apoi, lãsaþi-l pe fiecare sã-ºi dea cu pãrerea
ce ar putea reprezenta. Cineva trebuie sã noteze toate
ideile. Reþineþi regulile procesului de brainstorming: Nu
judecaþi ce spun ceilalþi, nu criticaþi, nimic nu este o prostie
ºi nimic nu poate fi „greºit“.
Faceþi acelaºi lucru cu figura urmãtoare:
Sau încercaþi cu aceasta:
Apoi luaþi un obiect casnic — de exemplu, o lingurã,

o ruletã, o tigaie, un burete, o pernã, o oalã de gãtit din
aluminiu — ºi puneþi pe fiecare sã spunã la ce poate fi
utilizat obiectul, în alt mod decât cel obiºnuit. De
exemplu, o tigaie poate fi folositã ca un coif, ca o rachetã
de tenis, ca un plug, ca o casã pentru broaºte, ca un
aspirator — cred cã aþi înþeles. Oamenii pot afirma tot

ce le trece prin minte. Sau faceþi ca obiectul sã circule de
la unul la altul ºi fiecare sã spunã ce vrea în legãturã cu
el ºi sã îl dea mai departe.
Activitãþile de acest tip relaxeazã gândirea ºi îi ajutã
pe oameni sã fie mai creativi, iar când soseºte momen-
tul planificãrii unui eveniment de familie, ideile noi sau
combinaþiile creative între mai multe idei apar cu mai
multã uºurinþã.
3. Luarea deciziilor în familie

Aceasta este o extensie a ideilor pe care le-am descris
anterior, dar se concentreazã asupra unui lucru foarte
dificil pentru multe familii — sã ia o decizie. În acest
context, SATGIAPO ne oferã întrebãri cãlãuzitoare. Care
este scopul nostru? Ce idei ne pot ajuta sã-l atingem?
Dintre acestea, care pot fi aduse la îndeplinire conform
unui plan? Urmeazã apoi întrebarea finalã: Vrem cu
adevãrat sã atingem acel scop? Dacã rãspunsul este da,
atunci SATGIAPO ne va conduce, de obicei, la o decizie.
Dacã rãspunsul este nu, atunci SATGIAPO nu vã poate
ajuta; numai dvs. puteþi hotãrî ce scopuri aveþi.
4. Conflicte între fraþi

Copiii þipã, se îmbrâncesc, poate chiar se lovesc unul
pe altul. Cu siguranþã, este vorba de un conflict. La fel
ca Jiminy Cricket, SATGIAPO ne stã mereu la îndemânã,
ajutându-ne sã abordãm situaþia într-un mod care sã
consolideze aptitudinile de inteligenþã emoþionalã ale
copiilor. SATGIAPO ne ajutã sã ne limpezim sentimen-
tele ºi gândurile. În primul rând, nu-i mai lãsaþi pe copii
sã se batã. Vreþi sã aflaþi ce s-a întâmplat, dar fãrã sã vã
înfierbântaþi prea tare; în asemenea situaþii, adevãrul
poate fi greu de descoperit. Întrebaþi-l pe copilul mai
mare ce avea, de fapt, cu fratele sau cu sora lui. Voia sã
se joace? Sã obþinã ceva? Sã-l facã sã-ºi vadã de treabã?
Sã-i punã o întrebare? Cum au ajuns sã se batã? Apoi
puneþi-i aceleaºi întrebãri celui mai mic. În continuare,
întrebaþi-l pe cel mare dacã prin duritate ºi lovituri
crede cã poate obþine ceea ce vrea. (În acest caz, folosiþi
atât SATGIAPO, cât ºi principiile cãlãuzitoare.)
5. Îndrumare referitoare la educaþie ºi carierã

În domeniul educaþiei ºi al carierei, SATGIAPO poate
fi folositã într-un mod aparte, punând accentul pe
ultimele douã etape: sã planificãm procedura, sã anti-
cipãm capcanele, sã exersãm planul ºi sã-l punem în
aplicare, apoi sã observãm ce s-a întâmplat ºi sã ne
gândim ce putem face mai departe. Între o idee bunã ºi
aplicarea ei într-un mod responsabil existã o distanþã.
„O sã învãþ ºi o sã iau note bune.“
„Grozav. Îmi pare tare bine sã aud asta. Spune-mi,
când ai de gând sã te apuci de învãþat?“
„A, mai târziu.“
„Când dai lucrare?“
„Poimâine.“
„Unde o sã înveþi?“
„Cred cã la bibliotecã. Mã duc mâine dupã ore.“
„Hai sã ne gândim puþin care e situaþia. Mâine dupã
ore ai ºedinþã la club. Poþi sã lipseºti?“
„Nu, ar fi cam neplãcut.“
„ªi cum îþi afecteazã asta planul de a învãþa?“
„Uff… mda... cred cã va trebui sã învãþ astãzi.“
În acest caz, sarcina pãrintelui este de a-l ajuta pe
copil sã examineze detaliile legate de punerea în apli-
care a ceea ce pare a fi o idee extraordinarã. Cunoaºtem
foarte multe despre realitatea înconjurãtoare, despre cum
trebuie fãcute lucrurile, ºtim cã totuºi copiii învaþã. Dacã
îi îndrumãm cu blândeþe în asemenea situaþii, le îm-

pãrtãºim ceva din înþelepciunea noastrã ºi, treptat, vom
vedea cã aptitudinile lor s-au dezvoltat. Primul indiciu
de progres apare în momentul în care copiii încep sã-ºi
facã autocritica, sã-ºi dea seama, chiar înainte ca dvs. sã
spuneþi ceva, cã planurile lor trebuie, probabil, modifi-
cate. Aptitudinile de a planifica, inclusiv capacitatea de
a înfrunta eventualele obstacole întâlnite în cale, repre-
zintã o punte spre acþiuni responsabile.
În ceea ce priveºte planificarea carierei, SATGIAPO
poate fi o cãlãuzã ºi în pregãtirea pentru un interviu. Ce
aveþi de gând sã le spuneþi? Cum veþi vorbi cu ei? Ce
veþi rãspunde când veþi fi întrebat de ce vreþi slujba
aceea, unde vreþi sã fiþi peste cinci ani, ce-i puteþi oferi
firmei respective ºi aºa mai departe? Simulaþi interviul
împreunã cu copilul dvs., punând accentul pe aptitudi-
nile PPVT ºi pe utilizarea metodei „Pãstreazã-þi calmul“,
înainte ºi chiar în cursul interviului. Etapa „Observã ce
s-a întâmplat“ se referã la procesul de analizã de dupã
un interviu. Cum au decurs lucrurile? Ce consider cã a
mers cel mai bine? Ce ar fi putut fi mai bine? A fost ceva
neaºteptat? Cum pot aborda un anumit aspect dacã
acesta apare ºi cu altã ocazie? Cu ce mã pot înarma
pentru urmãtorul interviu? Sunt întrebãri pe care copi-
lul ºi le poate pune singur sau chestiuni la care pãrinþii
îl pot ajuta sã se gândeascã în cursul conversaþiilor de
dupã interviu.
6. Conflicte de duratã în familie

Aplicaþiile SATGIAPO pentru rezolvarea conflictelor
familiale de duratã sunt foarte numeroase; ele merg de
la a folosi aceastã metodã pentru a ajuta familia sã iasã
dintr-o rutinã în care persistã pânã la folosirea ei în cazuri
clinice, aºa cum procedãm în profesia noastrã de psiho-
logi. SATGIAPO este aceeaºi în toate situaþiile; însã,
deseori, situaþiile clinice prezintã o mai mare încãrcãturã
emoþionalã. Una dintre sarcinile majore ale medicului
este aceea de a-i ajuta pe membrii familiei sã se con-
centreze asupra conflictului ºi sã aplice în mod constant
SATGIAPO ºi alte aptitudini care pot fi utile.
Pentru a înlesni destrãmarea ºabloanelor conflictuale
persistente, un membru al familiei (ºi îi îndemnãm la
asta atât pe copii, cât ºi pe adulþi) poate propune o
Întrunire de familie. Dacã familia foloseºte deja Timpul
petrecut împreunã ºi alte idei pe care le-am menþionat
deja, o asemenea întrunire ar constitui ceva foarte firesc
ºi, aºa cum spunem în limbajul de specialitate, „n-ar fi
mare lucru“. Dacã organizaþi pentru prima oarã o ase-
menea întrunire, vã sugerãm sã folosiþi „Pãstreazã-þi
calmul“ înainte, în cursul ei ºi dupã ce aceasta ia sfârºit.
Aceluia care organizeazã întrunirea, îi recomandãm sã
recurgã la tehnica lui Colombo ºi sã spunã cã nu mai
ºtie cum sã rezolve problema respectivã (de exemplu,
problema cã unii dintre membrii familiei nu-ºi mai
îndeplinesc îndatoririle casnice, cã sunt prea multe
þipete ºi bãtãi, prea multe vorbe jignitoare, copiii nu se
descurcã bine la ºcoalã ºi nu acceptã ajutorul pãrinþilor,
în camere e o dezordine cumplitã, doi membri ai familiei
poartã un rãzboi verbal sau alte asemenea ostilitãþi,
între pãrinþii divorþaþi existã neînþelegeri). „Aº vrea ca
toatã lumea sã mã ajute; putem sã ne strângem cu toþii
pentru câteva minute, duminicã seara, pe la 8 (sau un
alt moment convenabil) ºi sã vorbim despre asta?“ La
întrunire, poate fi util sã folosiþi Foaia de rezolvare a
problemelor familiei de la sfârºitul acestui capitol.
Aceasta prezintã o serie de etape bazate pe SATGIAPO ºi
îi încurajeazã pe toþi membrii familiei sã vinã cu idei.
Odatã ce ideile sunt puse pe tapet, se poate folosi
SATGIAPO în vederea expunerii problemei în cel mai po-
trivit mod, pentru a stabili un scop ºi a cãuta cât mai

multe soluþii posibile.
7. Rezolvarea unei situaþii de crizã

Pe scurt, SATGIAPO poate fi folositã pentru a limpezi
situaþia ºi a-i cãlãuzi pe toþi cei implicaþi cãtre o acþiune
responsabilã. Ca sã exemplificãm o situaþie de crizã,
putem menþiona cazul în care un copil se îmbolnãveºte
în toiul nopþii, un genunchi julit rãu dupã o cãzãturã de
pe bicicletã, o bãtaie cu un prieten, o carte de mate-
maticã uitatã la ºcoalã cu o zi înainte de lucrare, o ne-
înþelegere cu soþul sau soþia referitoare la cheltuirea
primei de Crãciun. În timpul crizei, puteþi folosi me-
toda SATGIAPO în întregime sau doar anumite pãrþi ale
acesteia pentru a vã limpezi propriile sentimente ºi a
acþiona rapid ºi eficient. Iatã elementele-cheie ale
SATGIAPO care pot fi folosite când natura crizei nu vã
permite „tratamentul“ complet sau când cineva are SAG
(ne plac tare mult acronimele!):
Sentimentele sunt cheia rezolvãrii problemei. Fiþi
conºtient de sentimentele dvs. ºi de ale celorlalþi. Exer-
saþi „Pãstreazã-þi calmul“ ºi încurajaþi-i ºi pe ceilalþi sã
facã la fel.
Am o problemã ºi îmi este necesar un scop. Aflaþi ce
s-a întâmplat ºi care este lucrul cel mai important care
trebuie fãcut în continuare.
Gândiþi-vã la ce puteþi face. Puneþi rapid în ordine
principalele opþiuni ºi reflectaþi care dintre ele este cea
mai realistã ºi cum o puteþi aplica. Treceþi la acþiune ºi
urmãriþi ce se întâmplã, ca sã vã asiguraþi cã problema
este pe cale de a fi rezolvatã.
SATGIAPO se aplicã în cazul educaþiei bazate pe inte-

ligenþa emoþionalã, deoarece pãrinþii sunt conºtienþi de
faptul cã, în momentele de crizã, existã riscul ca emoþiile
sã ne bulverseze. În acest caz, este mai puþin probabil sã
acþionãm într-o manierã responsabilã. Prin urmare,
pãrinþii înzestraþi cu inteligenþã emoþionalã sunt pre-
gãtiþi pentru situaþiile de crizã. Au mereu la îndemânã
un bilet cu etapele SAG — pe frigider, în maºinã sau în
orice alt loc uºor accesibil, de obicei, nu departe de un
telefon. Simplul fapt de a examina biletul le poate da un
sentiment de siguranþã, de stabilitate emoþionalã, de
încredere cã, dacã vor pune în aplicare ceea ce ºtiu, vor
avea ºanse mai mari sã rezolve criza. Cu siguranþã, vom
avea mai mulþi sorþi de izbândã decât dacã intrãm în
panicã sau ne lãsãm copleºiþi de sentimente puternice.
Cu toþii am trecut prin situaþii de crizã. Ne folosim apti-
tudinile pentru a examina viitorul prin lentilele trecu-
tului ºi a ne imagina cum vom acþiona dacã se iveºte o
nouã crizã. Cei mai mulþi dintre noi ºtim cã puþinã
organizare ºi un plan dinainte stabilit ne ajutã sã ieºim
mai uºor din încurcãturã.
SATGIAPO este un instrument puternic al educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã. Ca sã fim realiºti, nu
vom folosi SATGIAPO tot timpul; însã în cãminele unde
se aplicã inteligenþa emoþionalã, SATGIAPO este prezentã
sub cel puþin douã forme. Cel mai important ar fi sã
gãsiþi o cale de a folosi aptitudinile SATGIAPO în familia
dvs. într-un mod convenabil ºi consecvent, în felul cel
mai potrivit pentru dvs. În capitolul urmãtor, vom
ilustra modul cel mai natural în care pãrinþii folosesc
SATGIAPO ºi le consolideazã copiilor lor aptitudinile de
a lua decizii chibzuite ºi de a întreprinde acþiuni respon-
sabile. Acest mod sunt chiar conversaþiile dintre pãrinþi
ºi copii. Veþi vedea diverse dialoguri între pãrinþi ºi copii,
care se desfãºoarã pe parcursul evenimentelor din

timpul unei zile. Vã vom oferi câteva comentarii, ca sã
observaþi ºabloanele folosite ºi sã vã fie mai uºor sã
încercaþi pe cont propriu. Alegeþi exemplele cele mai
relevante pentru familia dvs., apoi încercaþi ºi câteva
dintre celelalte variante.
Plan de rezolvare
a problemelor din familie
Data: ________________________________________________
S Simþim:
A Avem urmãtoarea problemã în familie:
T Þelul nostru este:
G Sã ne gândim la diversele lucruri pe care le putem face:
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
I Sã ne imaginãm rezultatele:
_____________________________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
A Sã alegem cea mai bunã soluþie pentru familie:

_____________________________________________________
_____________________________________________________
P Facem un plan de acþiune, anticipãm capcanele, exersãm

ºi punem planul în aplicare:
_____________________________________________________
O Observãm ce s-a întâmplat ºi ce trebuie sã facem:

_____________________________________________________
Întrebãri
Dacã vreþi sã-i încurajaþi pe copii sã utilizeze acest tip de
gândire, folosiþi întrebãri de genul urmãtor:
S Sentimentele mã conduc Cum te simþi? Ce altceva mai
spre rezolvarea problemei. simþi? Observ cã pari…
Cum crezi cã se simte?…
A Am o problemã. Aº vrea sã ºtiu exact ce s-a
întâmplat. Ce s-a întâmplat
înainte de asta? Ce fãcea ?…
Ce s-a întâmplat dupã asta?
Ce ai fãcut atunci?
T Þelurile îmi servesc Ce ai vrea sã se întâmple?
drept ghid. Care este scopul tãu?
G Mã gândesc la ceea ce Ce ai încercat sã faci? Ce
pot face. te-ai gândit sã faci? Ce
altceva ai putea sã faci?
I Îmi imaginez rezultatele Imagineazã-þi ce s-ar
pe termen scurt, dar ºi întâmpla dacã ai… Închide
termen lung, pentru ochii ºi încearcã sã-þi închipui
copii ºi ceilalþi. cã faci ce ai spus. Ce observi
cã se întâmplã? Când? Dar
mai târziu? Cum te-ar putea
afecta aceasta? Dar pe
ceilalþi? Ce s-ar mai putea
întâmpla? Ce s-ar întâmpla
dacã ai?… Te-ai gândit la
posibilitãþile… ºi… Dar ce
spui de… ºi?…
A Aleg cea mai bunã soluþie. Dintre lucrurile la care te-ai
gândit, pe care ar fi bine sã-l
încerci mai întâi? Care dintre
ele te va ajuta mai bine sã-þi
atingi scopul?
P Îmi fac un plan, anticipez Cum ai face asta? Care este

capcanele, exersez planul tãu? Aratã-mi ce ai de
ºi îl pun în aplicare. gând sã faci. Poate ar fi bine
sã exersãm împreunã
înainte. Ce s-ar întâmpla
dacã lucrurile nu ar merge
aºa cum vrei? Ce ai face? Ce
altceva ai putea încerca?
Dacã s-ar întâmpla?… Cum
ai rezolva asta?
O Observ ce s-a întâmplat Bine, gândeºte-te ºi încearcã!
ºi mã gândesc ce voi face Când vorbim despre cum
în continuare. a mers?
7
CONVERSAÞII ÎNTRE PÃRINÞI ªI COPII
DESPRE PROBLEME ªI OPÞIUNI IMPORTANTE
REFERITOARE LA EDUCAÞIE
nul dintre lucrurile cu care majoritatea oamenilor

U din cele mai diverse categorii sociale sunt de acord
este acela cã-ºi doresc o educaþie bunã pentru copiii lor.
Pe întreaga perioadã a ºcolii, pãrinþii ºi copiii se con-
fruntã cu numeroase evenimente ºi opþiuni. În aceste
momente, pãrinþii trebuie sã stabileascã o bunã comuni-
care cu copiii lor. Iar acesta nu este deloc un lucru
simplu. Adevãrata comunicare presupune sã ascultãm,
sã punem întrebãri, uneori sã ne abþinem sã ne spunem
pãrerea pentru a auzi ce au de zis copiii noºtri ºi sã ne
asigurãm cã nu gãsim în mod automat soluþii care,
poate, au fost bune pe vremea noastrã ºi presupunem
cã sunt bune ºi pentru copiii noºtri.
Trebuie sã le vorbim copiilor noºtri, astfel încât sã
pãstrãm deschise canalele de comunicare. Când aceste
canale de comunicare existã, avem ºansa sã rezolvãm
neînþelegerile; în lipsa lor, problema devine mult mai
dificilã. Pânã acum, v-am prezentat diferite aspecte ale
principiilor educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã.
Dar, în multe situaþii, va trebui sã le reuniþi. Întrebãrile
care vã permit sã folosiþi SATGIAPO în discuþiile de fa-
milie ºi Principiile cãlãuzitoare menþionate mai devreme,
mai ales întrebãrile ajutãtoare, le permit copiilor dvs.
sã-ºi foloseascã gândirea ºi aptitudinile emoþionale
pentru a face alegeri responsabile ºi a le pune în apli-

care într-un mod eficient.
În cele ce urmeazã, vã prezentãm o serie de exemple
de conversaþii între pãrinte ºi copil, extrase din situaþiile
reale cu care ne-am confruntat în ºcoli, în munca noastrã
de medici sau la noi acasã. În timp ce le parcurgeþi, ob-
servaþi în special eforturile pe care le fac pãrinþii pentru
a asculta, a înþelege punctul de vedere al copilului ºi a
nu-ºi impune propriul punct de vedere. Desigur, vor fi
situaþii în care pãrerile dvs. sunt foarte importante ºi tre-
buie prezentate copiilor. Dar momentul potrivit pentru
a face aceasta este dupã ce aþi ascultat, fapt care poate
schimba ce aveþi de spus ºi modul în care o afirmaþi. În
plus, atunci când pãrinþii se angajeazã într-o discuþie
onestã cu copiii lor, vor afla uneori cu surprindere cã
ideile acestora nu sunt atât de diferite de ale lor. Dacã
luaþi în considerare ideile copiilor, aveþi ºanse mult mai
mari în a-i determina sã creadã ºi sã aplice ceea ce
consideraþi dvs. cã este bine.
Exemplele pe care le prezentãm în acest capitol se
referã la diverse aspecte ale educaþiei, deoarece aceasta
are un rol esenþial în aproape orice cãmin. Aplicarea
principiilor educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã
în chestiuni legate de ºcoalã le oferã copiilor — ºi fami-
liilor — numeroase oportunitãþi de a progresa. Temele
de ordin general sunt urmãtoarele:
• mersul la o ºcoalã nouã ºi închegarea de relaþii cu

ceilalþi copii
• reacþia faþã de notele din carnet ºi rapoartele referi-
toare la progresul înregistrat
• temele pentru acasã ºi crearea unui echilibru între
acestea ºi alte aspecte ale vieþii de familie
• alegerea unei cariere
CONVERSAÞIILE ÎNTRE PÃRINÞI ªI COPII 205

în acest capitol
§ 1. Fiþi conºtient de propriile sentimente ºi de ale
celorlalþi.
al celorlalþi.
Criza din ºcoala primarã

Clasele primare sunt o perioadã în care copiii învaþã
cum sã-ºi facã prieteni ºi sã-i pãstreze, cum sã împartã
cu colegii lor ceea ce au, cum sã reacþioneze atunci când
nu obþin ceea ce vor ºi o mulþime de alte aptitudini
sociale ºi emoþionale de mare importanþã. Haideþi sã
vedem cum Aramas, în vârstã de 7 ani, ºi mama ei,
Ellen, abordeazã o situaþie tipicã:
ARAMAS: Îi urãsc! Îi urãsc pe toþi!
ELLEN. Ia stai puþin! Vãd cã eºti tare supãratã. Ce s-a
întâmplat?
ARAMAS. Daniel ºi Tim, ºi Adam… ºi Scott, ºi Rebecca.
Toþi, în afarã de Danny.
ELLEN: Ce-i cu ei?
ARAMAS: S-au adunat cu toþii ca sã se joace cu mingea ºi
nu sunt aºa de buni.
ELLEN: Îi urãºti pentru cã nu sunt atât de buni? Sau s-a
întâmplat altceva?
ARAMAS: Stephanie cu mine ºi Danny ºi Michelle stãteam
pe-acolo. Ei au venit, au luat pe toatã lumea ºi s-au
dus sã se joace, în afarã de noi.
ELLEN: Cred cã te-a cam înfuriat chestia asta.

ARAMAS: Îi urãsc!
ELLEN: ªtii, încã nu-mi dau seama foarte bine care e
problema.
ARAMAS: Ei se joacã ºi noi nu. Nu e decât un singur joc.
ELLEN: ªi tu ce vrei sã se întâmple?
ARAMAS: Vreau sã mã joc ºi eu ºi sã mã distrez!
ELLEN: Nu-i nimic rãu în asta. ªi la ce te-ai gândit ca sã
te poþi juca data viitoare?
ARAMAS: Cred cã o sã dau în Adam, dacã trece pe lângã
mine.
ELLEN: Da, asta ar fi o variantã. Ce altceva ai mai putea
face ca sã te poþi juca ºi tu?
ARAMAS: Nu ºtiu.
ELLEN: Haide, ºtiu foarte bine cã ai idei bune, chiar ºi
când eºti furioasã. Ar fi mult mai util sã foloseºti mai
întâi „Pãstreazã-þi calmul“.
ARAMAS (nu rãspunde imediat, dar începe sã respire mai
lent): Aº putea sã-i spun lui Adam cã nu mai e prie-
tenul meu.
ELLEN: Mã întreb ce altceva ai putea face ca sã te poþi
juca. Doar asta vrei, nu?
ARAMAS: Mda, aºa cred. Poate cã aº putea sã-mi adun
toþi prietenii buni ºi sã începem mâine jocul, iar pe ei
sã-i las pe dinafarã.
ELLEN: Alte idei?
ARAMAS: Pãi… aº putea… sã-i spun profesoarei cã Adam
nu e cinstit.
ELLEN: Sigur cã da. Dar eu mai am o idee.
ARAMAS: Care?
ELLEN: Ai putea sã-l întrebi pe Adam ºi, mai ales, sã-i
întrebi pe Tim ºi pe Daniel de ce nu te-au luat ºi pe
tine. Îmi aduc aminte cã, pe când eram la ºcoalã,
uneori copiii începeau sã joace un joc ºi aveau nevoie
numai de patru sau cinci bãieþi ºi fete, îi întrebau pe
unii dintre prietenii mei dacã vor sã joace, dar pe
mine nu. M-am supãrat foarte tare pe prietenii mei,
care s-au jucat fãrã mine, dar apoi am vorbit cu ei ºi
am aflat cã nu aceºtia mã lãsaserã pe dinafarã. Alt-
cineva le spusese sã facã acest lucru.
ARAMAS: Ce-ai fãcut?
ELLEN: Nu aveam SATGIAPO ca sã mã ajute. ªi o ºtii pe
bunica Myra, era cât pe ce sã-l sune pe director ºi sã
facã un scandal monstruos. Ceva mai târziu, în
dupã-amiaza aceea, l-am vãzut pe stradã pe unul
dintre bãieþi ºi l-am întrebat ce s-a întâmplat; el nu
prea m-a auzit, dar mi-a spus cã, dacã vreau sã mã
joc cu ei a doua zi, trebuie sã fiu la poartã chiar când
începe sã adune echipa. Abia mult mai târziu am
aflat ce s-a întâmplat de fapt, dar am ºtiut cã n-am
fost lãsatã pe dinafarã.
ARAMAS: Ce marfã!
ELLEN: Ascultã, trebuie sã mã duc s-o iau pe Sara. Va
trebui sã mergi cu mine, pentru cã dureazã prea mult
pânã ajung acolo ºi nu pot sã te las singurã. Ce-ar fi
sã terminãm discuþia în maºinã?
Bineînþeles, discuþia continuã, dar deja se observã cã

mama trebuie sã aibã foarte multã rãbdare cu un copil
care îi povesteºte ce se petrece la ºcoalã. Care sunt
faptele? Care este adevãrul? Aceste lucruri nu sunt des-
coperite aproape niciodatã. Dar, dacã ascultã cu mare
atenþie, continuã sã punã întrebãri ºi folosesc metoda
„Pãstreazã-þi calmul“, pãrinþii vor afla pânã la urmã sufi-
ciente lucruri pentru a-i ajuta pe copii sã gândeascã ase-
meni unor oameni responsabili. În cazul de faþã, a fost
evitat un potenþial conflict, datoritã faptului cã mama
s-a concentrat asupra problemelor pe care le avea copi-
lul. Iar în cazul copiilor mici, dacã le spui o poveste
despre propria ta copilãrie, adaptatã eventual la situaþia

ºi nivelul de înþelegere al micuþilor, punctul lor de vede-
re poate fi dezvoltat ºi vor fi ajutaþi sã vadã ceva care,
probabil, ei deja ºtiu, dintr-o altã perspectivã. A-i ajuta
sã-ºi exprime sentimentele, sã rãmânã concentraþi asu-
pra scopurilor, a-i obiºnui sã examineze câteva idei
înainte de a alege una dintre ele ºi, la modul mai gene-
ral, a le împãrtãºi înþelepciunea dvs. referitoare la natura
prieteniilor din ºcoala primarã — toate acestea sunt acþi-
uni educative care clãdesc în copiii dvs. o fundaþie solidã
a inteligenþei emoþionale.
Încurajaþi-i sã-ºi exprime sentimentele

Prin faptul cã-i încurajãm sã-ºi exprime sentimentele,
le arãtãm copiilor cã recunoaºtem semnalele pe care ni
le transmit ºi cã este bine sã vorbeºti despre ceea ce
simþi. Nu toate culturile ºi familiile vor fi de acord cu
aceastã idee. Dar studiile lui Daniel Goleman axate pe
inteligenþa emoþionalã ne demonstreazã foarte clar cã
sentimentele sunt o parte a noastrã. Nu pot fi suprimate,
ignorate sau date la o parte. Sentimentele noastre ne
influenþeazã acþiunile, iar atunci când nu þinem cont de
ele, nu avem de unde sã ºtim în ce mod ne vor înrâuri
gândurile, vorbele sau faptele. Aºa cum ºtiu toþi pãrinþii,
uneori spunem altceva decât ceea ce simþim. Este o
caracteristicã a naturii umane. Dar, atunci când acest
lucru se întâmplã în mod repetat, teoria inteligenþei
emoþionale ne avertizeazã cã s-ar putea sã aparã
probleme, chiar dacã abia peste mai mulþi ani, când
copiii vor scãpa, în sfârºit, de sub ochii ºi supravegherea
pãrinþilor.
Aºadar, dacã în cultura sau credinþa dvs. se considerã
cã exprimarea sentimentelor este un lucru neobiºnuit,
iatã ce vã sugerãm, din propria noastrã experienþã. Nu
vã gândiþi cã trebuie sã deveniþi imediat ca Leo
Buscaglia, Deepak Chopra, Barney sau alþi oameni cu o
puternicã orientare emoþionalã. Gândiþi-vã doar sã vã
exprimaþi sentimentele puþin mai deschis decât o faceþi
în prezent. Pentru început, deplasaþi uºor punctul de
echilibru. În unele cazuri, am observat cã unul dintre
pãrinþi face acest lucru cu mai multã uºurinþã. În aceste
cazuri, este foarte bine dacã începe unul dintre voi, iar
celãlalt se mulþumeºte sã observe, pentru a reuºi sã se
acomodeze cu ideea cã trebuie sã procedeze astfel ºi cu
modul în care va trebui sã acþioneze. Ca punct de
plecare însã, nu existã niciun motiv pentru care un
pãrinte sã nu înceapã sã observe supãrarea sau alte
sentimente negative pe care le încearcã propriii sãi copii.
Iatã câteva semne care vã pot sugera sã urmãriþi
sentimentele copiilor:
• Amprentele emoþionale pe care le afiºeazã.

• Cuvintele pe care le rostesc.
• Modificãrile ce survin în rutina zilnicã — legate de
momentele când se duc la culcare, când se pregã-
tesc sã meargã la ºcoalã, schimbãri în felul de a
mânca sau de a dormi sau în ceea ce priveºte nive-
lurile de energie.
Îndemnuri care încurajeazã

exprimarea sentimentelor
• „Cum te simþi? Vreau sã spun, cum te simþi în
realitate?“
• „Pari…“ (trist, supãrat, îngrijorat etc., dupã caz).
• „Când sunt trist, uneori nici n-am chef sã mãnânc.“
• „Care este problema…? Chiar vreau sã ºtiu.“
• „Parcã te-ar supãra ceva. Nu te porþi ca de obicei.

Aº vrea sã vorbesc cu tine despre asta.“
• „Când vãd cã… (descrieþi cum se comportã
copilul, fapt care vã avertizeazã în legãturã cu o
posibilã problemã), îmi dau seama cã s-a întâmplat
ceva. Uneori, asta înseamnã… (spuneþi ce credeþi
cã ar putea sã semnifice), dar nu sunt sigur. Am
dreptate sau e vorba despre altceva?“
Puteþi folosi oricare dintre testele de mai sus, ºi multe

altele, pentru a afla care sunt sentimentele copilului
dvs. Dacã acesta opune rezistenþã, nu insistaþi prea mult.
În cazul unei probleme serioase, veþi mai avea ocazia sã
faceþi o încercare. Aveþi grijã sã-i transmiteþi copilului
cã, dacã vrea sã stea de vorbã, îi staþi la dispoziþie. Iar,
uneori, poate conta foarte mult sã nu spuneþi nimic, ci,
pur ºi simplu, sã-i oferiþi o mângâiere sau o îmbrãþiºare
tandrã. Este cea mai bunã metodã de a-i transmite copi-
lului urmãtorul mesaj: „Îmi pasã de tine.“
Reacþionaþi la cele auzite cu îngãduinþã

ºi cu recunoºtinþã
Remarcaþi faptul cã nu v-am spus sã fiþi de acord cu
ceea ce auziþi; ca pãrinþi, ºtim cã, uneori, nici nu este
posibil sã înþelegem cu adevãrat cele auzite. Dar senti-
mentele copilului dvs. nu sunt bune sau greºite. Mai
ales la o vârstã micã, s-ar putea sã nu se priceapã prea
bine cum sã îºi exprime sentimentele. În acest proces,
este nevoie de ajutorul ºi îndrumarea noastrã. ªi, cu
siguranþã, nu vrem ca ei sã aibã încredere în noi ºi sã ne
împãrtãºeascã sentimentele lor, pentru ca apoi sã se
simtã trãdaþi sau umiliþi. Sã examinãm exemplul
urmãtor:
TATA: John, ce s-a întâmplat?
JOHN: Nimic.
TATA: Haide, bãiete, aº vrea sã ºtiu. N-ai mâncat nimic
la prânz ºi asta nu-þi stã în fire.
JOHN: E vorba de Gary. Cred cã nu mai vrea sã fie
prieten cu mine ºi sunt îngrijorat.
TATA: Cred cã e lucrul cel mai ridicol pe care l-am auzit
vreodatã. Cum sã-þi faci griji în legãturã cu Gary?
Sigur cã vrea sã fie în continuare prieten cu tine.
JOHN: Trebuie sã mã duc sã-mi strâng lucrurile. Pa!
Cum ar fi fost dacã tatãl lui John i-ar fi împãrtãºit

sentimentele ºi l-ar fi lãudat pentru faptul cã a avut
încredere în el, spunându-i ce are pe suflet?
TATA: Înþeleg de ce eºti supãrat. Îþi mulþumesc cã mi-ai
spus. Eram îngrijorat cã, poate, te-ai apucat de vreo
curã de slãbire.
JOHN: Nu, tatã, nu e vorba despre o curã de slãbire.
TATA: Ce s-a întâmplat cu tine ºi Gary?
JOHN. Mai nimic. (Tatãl aºteaptã în tãcere.) ªtii, acum îl
sunã pe Chris mult mai des, ºi pe Rick, iar pe mine
nu mã mai invitã la el, aºa cum fãcea mai demult. Ieri
l-am vãzut cã lua masa împreunã cu ei.
TATA: I-ai zãrit pe toþi trei luând masa împreunã? Cum
te-ai simþit?
JOHN: Am simþit o durere ascuþitã în spatele ochiului
stâng. M-am simþit furios ºi îngrijorat în acelaºi timp.
ªi ºtii ce-a mai fãcut Gary?…
Când tatãl i-a recunoscut lui John sentimentele ºi i-a
arãtat cã le preþuieºte, bãiatul a început sã-i spunã mai
multe. Folosind aceastã abordare, pãrinþii pot obþine,
deseori, mai multe informaþii decât se aºteptau. Uneori,
dacã n-aþi fãcut-o încã, conversaþiile de acest gen repre-
zintã o metodã bunã de a prezenta ideea Amprentelor
emoþionale. În cazul lui John, durerea din spatele ochiu-

lui stâng era cel puþin un semn cã sentimentele lui nu
erau dintre cele mai fericite.
Cum sã facem faþã trecerii

în ciclul gimnazial
Unul dintre cele mai dificile momente cu care se
confruntã copiii este acela în care încep un nou ciclu de
învãþãmânt sau se mutã la o altã ºcoalã. Trebuie sã se
adapteze la o mulþime de situaþii, fiecare dintre acestea
necesitând aptitudini de decizie ºi de rezolvare a proble-
melor. Trecerea din ºcoala primarã în ciclul gimnazial
sau transferul la o altã ºcoalã pune o sumedenie de pro-
bleme: de obicei, clãdirea în care se aflã ºcoala este mai
mare, iar copilul are la dispoziþie mai puþin timp ca sã
ajungã în locul în care se aflã vestiarul ºi, astfel, îºi pierde
vremea aºteptând sã-i vinã rândul pentru a-ºi putea
schimba hainele. În jur se aflã copii mai mari — uneori
mult mai mari, care pot sã-l necãjeascã sau sã-l ia peste
picior; sunt mai mulþi profesori decât înainte, are de fãcut
mai multe teme ºi materii mult mai numeroase. Uff!
Haideþi sã facem cunoºtinþã cu Glenna, care are 12 ani
ºi peste douã sãptãmâni va merge la ªcoala Peter
Guzzardi. Va trebui sã ia un autobuz, iar acesta este un
lucru nou pentru ea. Înainte, a mers la ªcoala primarã
Marcil, aflatã în cartierul în care locuieºte. Fratele ei are
17 ani ºi este elev la East Central High School. Sora ei
mai micã are 9 ani ºi învaþã tot la Marcil. Pãrinþii ei,
Walter ºi Darlene, au 44 de ani. Darlene a mai trecut prin
asta cu fiul ei, Michael, dar atunci a fost altfel, pentru cã
bãiatul era destul de matur pentru vârsta lui ºi fãcea
mult sport, aºa cã îi cunoºtea pe copiii mai mari, avea
încredere în el ºi aceastã schimbare n-a fost o problemã.
În plus, pe vremea aceea, Walter ºi Darlene nu ºtiau atât
de bine ca în prezent ce înseamnã ciclul gimnazial.
GLENNA: Mã doare rãu capul... ºi burta.
MAMA: Amândouã dintr-odatã? De când?
GLENNA. Nu ºtiu. Dar nu e ca atunci când sunt bolnavã.
MAMA: Aha. Cred cã seamãnã cu durerea de cap care îl
apucã pe tata atunci când îºi face multe griji sau cu
durerea de stomac a fratelui tãu, pe care o încearcã
adesea înaintea unui meci important.
GLENNA: Da.
MAMA: Ce te neliniºteºte?
GLENNA: Mi-e puþin fricã de ºcoalã.
MAMA: Ce vrei sã spui?
GLENNA: În curând începe ºcoala ºi nu cred c-o sã-mi
placã.
MAMA: Eºti speriatã ºi, poate, puþin nervoasã, pentru cã
nu eºti sigurã dacã o sã-þi placã la ºcoala cea nouã; ºi
toate schimbãrile astea îþi produc o stare de neliniºte.
GLENNA: Da.
MAMA: Cum ai vrea sã fie? Ce ai vrea sã se întâmple?
GLENNA: Întrucât nu pot sã rãmân acasã ºi sã nu mã mai
duc deloc la ºcoalã, cred cã va trebui sã nu-mi mai fie
fricã.
MAMA: ªi la ce te gândeºti sau ce poþi sã faci ca sã fii mai
puþin speriatã ºi sã te duci la ºcoalã mai liniºtitã?
GLENNA: Nu ºtiu.
MAMA: Gândeºte-te puþin. Cred cã nu eºti prima ºi sin-
gura persoanã de pe pãmânt care se duce la o ºcoalã
nouã ºi se simte aºa.
GLENNA: ªtiu, mami! Linda s-a mutat la Guzzardi anul
trecut, aº putea sã vorbesc cu ea.
MAMA (dând din cap): Îhî…
GLENNA: Aº putea sã mã prefac cã, de fapt, nu mã duc
la o altã ºcoalã.
MAMA: Ai putea încerca…

GLENNA: Poate ar fi bine sã mã întâlnesc cu cineva ºi sã
mergem împreunã. Ellen ºi Patrice merg la ºcoalã cu
acelaºi autobuz ºi cred cã ºi ele sunt neliniºtite din
cauza asta. Aº putea sã le dau un telefon când se
întorc din vacanþã ºi sã le întreb.
MAMA. Care crezi cã e cea mai bunã soluþie?
GLENNA: Nu rezolv nimic dacã ignor, pur ºi simplu,
lucrurile.
MAMA. Ai ºi alte idei?
GLENNA: Nu-mi place prea mult de Linda. Poate cã o sã
vorbesc cu Ellen sau cu Patrice.
MAMA: Când te vezi cu ele?
GLENNA: O s-o sun pe una dintre ele. De sãptãmâna
viitoare sunt acasã amândouã.
MAMA: Cu cine o sã încerci sã vorbeºti mai întâi ºi când
e momentul cel mai potrivit?
GLENNA: Uhh… Cred cã Ellen, pentru cã de ea îmi place
mai mult. Dar trebuie sã aºtept pânã dupã ora 11
dimineaþa, întrucât ei îi place sã doarmã mai mult!
Mama ºi tata pot sã aprobe ideea cu convorbirile te-

lefonice ºi sã urmãreascã ce se întâmplã. Pot verifica
dacã s-a rezolvat problema. Dacã nu, pot vorbi despre
ce s-a întâmplat ºi sã foloseascã din nou SATGIAPO. De
asemenea, ar trebui sã consulte niºte cãrþi despre copiii
aflaþi în situaþia Glennei, ºi ar fi indicate cele ale autoa-
relor Judy Blume sau Mark Geller. În orice caz, Darlene
a folosit SATGIAPO ca sã deschidã un canal de comuni-
care cu Glenna ºi s-o ajute pe fiica ei sã alunge senti-
mentul de neajutorare.
Haideþi sã recapitulãm pe scurt cum a ajutat-o Darlene
pe Glenna, utilizând SATGIAPO, în loc sã încerce sã-i
rezolve problemele. Prin intermediul întrebãrilor pe
care le-a pus, mama a ajutat-o pe Glenna sã-ºi consoli-
deze aptitudinile de decizie în chestiuni sociale ºi capa-
citatea de a rezolva probleme, determinând-o sã aibã
mai multã încredere în sine ºi în tãria ei de a-ºi rezolva
singurã problemele ºi de a lua hotãrâri. Darlene a ajutat-o
pe Glenna:
1. Sã caute indicii ale diverselor sentimente (s-a con-
centrat asupra lor ºi a amprentelor emoþionale menþio-
nate în discuþiile de familie anterioare);
2. Sã spunã care este problema („Ce te supãrã?“);
3. Sã aleagã un scop („Cum ai vrea sã fie? Ce ai vrea
sã se întâmple?“);
4. Sã se gândeascã la câteva soluþii („ªi la ce te gân-
deºti sau ce poþi sã faci ca sã fii mai puþin speriatã ºi sã
te duci la ºcoalã mai liniºtitã?“ Când mama a auzit obiº-
nuitul „Nu ºtiu“, ea a recurs la simþul umorului ºi i-a
deschis fiicei sale o perspectivã mai largã, pentru a face
loc ºi altor puncte de vedere. „Gândeºte-te puþin. Cred
cã nu eºti prima ºi singura persoanã de pe pãmânt care
se duce la o ºcoalã nouã ºi se simte aºa.“);
5. Pentru fiecare soluþie, sã-ºi imagineze toate conse-
cinþele posibile;
6. Sã aleagã cea mai bunã soluþie („Care crezi cã ar fi
cea mai bunã soluþie?“);
7. Sã facã un plan ºi o ultimã verificare („Cu cine o sã
încerci sã vorbeºti mai întâi ºi când e momentul cel mai
potrivit?“);
8. Sã exprime planul în cuvinte ºi sã observe ce se
întâmplã, pentru a-l folosi ºi de acum înainte atât pentru
rezolvarea problemelor, cât ºi pentru luarea unor decizii
eficiente.
Dificultãþi de ordin ºcolar,

la gimnaziu
Harold ºi Cici James au un bãiat care întâmpinã greu-
tãþi la ºcoalã. Harold lucreazã la departamentul de
salubritate publicã; Cici este angajatã cu jumãtate de
normã la un optician. Fiul lor, Frank, are 11 ani ºi ºcoala
înseamnã pentru el un loc ce nu-i este tocmai pe plac.
Copiii lor mai mici, Aisha, de 4 ani, Linda, de 5 ani, ºi
Swhan, de 7, se descurcã foarte bine deocamdatã cu
ºcoala. Problemele lui Franklin sunt ceva nou pentru
pãrinþi. Sora mamei lui Frank, Ramona, este de faþã ºi
îºi dã cu pãrerea.
CICI: Nu înþeleg. Noi ne dãm toatã silinþa, îl ajutãm la
teme ºi, la rândul lui, Frank este un copil care mun-
ceºte ºi este dornic sã ia note bune. Poate sã piardã
trei clase. Nu ºtiu ce sã spun.
HAROLD: Îþi mai aduci aminte cum era la ºcoalã?
RAMONA: Ce sã-mi amintesc? Bãiatul ãsta o sã aibã
probleme serioase. În curând, începe sã iasã seara la
plimbare, sã stea pe strãzi…
HAROLD: Ramona, nu asta vrem sã ºtim.
CICI: Dar e posibil, nu? Dacã nu-i mai pasã de ºcoalã, de
ce n-ar ieºi afarã cu prietenii?
HAROLD: Bine, suntem supãraþi ºi fiecare ºi-a spus
pãrerea. Ce am vrea noi sã facã Franklin?
CICI: Dorim sã-ºi revinã ºi sã nu mai aibã probleme cu
ºcoala.
RAMONA: O sã-ºi distrugã viaþa, iar noi nu facem nimic.
HAROLD: Crezi cã Frank vrea sã-ºi distrugã viaþa?
RAMONA: Nu, sigur cã nu, dar…
HAORLD: Atunci, hai sã vedem ce are de gând ºi sã vorbim
cu el ca sã ne dãm seama ce se-ntâmplã într-adevãr.
Observaþi cã, în discuþia cu Frank, Harold va folosi
modelarea, sugestia ºi întrebãrile deschise pentru a-l
ajuta pe copil sã-ºi clarifice scopul. Când copiii au pro-
bleme la ºcoalã, este important sã lãmurim faptul cã
existã un scop comun — acela de a învãþa. Cu cât abor-
dãm mai repede aceste probleme ºi cu cât copilul este
mai mic, cu atât aceste conversaþii vor decurge mai
simplu. Dar am avut asemenea discuþii ºi cu copii între
12 ºi 18 ani, precum ºi cu studenþi. Urmând aceastã
metodã, veþi ajunge la un moment în care SATGIAPO vã
va ajuta sã propuneþi un plan de acþiune.
HAROLD: Franklin, nu-mi plac notele tale. Dar sunt ale
tale ºi vreau sã ºtiu ce crezi tu despre ele.
FRANKLIN: Nu mã mirã. ªtiam cã asta mã aºteaptã.
HAROLD: Acum sunt aici. Te simþi mândru, supãrat,
nervos sau cum?
FRANKLIN: Sunt nervos ºi supãrat.
HAROLD: Bun, hai sã vedem ce putem face. De ce eºti
nervos?
FRANKLIN: Sunt nervos pentru cã am auzit tot ce vorbiþi
despre mine ºi nu ºtiu ce vreþi sã faceþi.
HAROLD: De ce eºti supãrat?
FRANKLIN: Sunt supãrat pentru cã am luat note mici ºi
nu mai pot sã schimb nimic.
HAROLD: Nu poþi? Cum adicã?
FRANKLIN: Adicã am învãþat ºi am încercat, dar nu mai
merge ca altãdatã.
HAROLD: Dacã lucrurile ar merge aºa cum vrei tu, ce ai
dori sã se întâmple?
FRANKLIN: Aº vrea sã iau din nou note bune. ªi…
HAROL. ªi mai ce?
FRANKLIN: Toatã lumea ar fi din nou mândrã de mine
dacã aº face parte dintr-un club, o echipã sau orice
altceva de felul acesta. Voiam sã scriu la ziarul ºcolii,

dar nu ºtiu dacã pot cu notele astea pe care le am.
HAROLD: Bãiete, începe sã parã mai complicat. Hai sã
luãm o foaie de hârtie, sã scriem care sunt scopurile
tale ºi sã facem niºte planuri ca sã iei note mai bune,
poate chiar sã te înscrii într-un club ºi sã scrii la ziar.
Sã le luãm pe rând…
În continuare, totul depinde foarte mult de familie.
Se vor concentra asupra rezultatelor ºcolare? Îl vor sus-
þine pe Franklin în încercarea de a scrie la ziar? Indife-
rent cum vor decurge lucrurile, realizarea majorã este cã
familia i-a dat lui Franklin o ºansã sã vorbeascã despre
sentimentele lui. Faptul cã se gândea la ele zi dupã zi
fãcea sã-i fie ºi mai greu sã-ºi facã treaba ºi sã înveþe.
Este posibil ca, deºi stilurile ºi aptitudinile lui de a
învãþa sã fi dat deja roade, sã aibã nevoie de un ajutor
special pentru a se adapta noilor cerinþe ºcolare. Cu cât
aceasta se întâmplã mai devreme, cu atât sunt mai
multe ºanse ca ºcolarii sã abordeze situaþia nutrind o
speranþã. Fãrã speranþã, a învãþa este ca ºi cum te-ai urca
pe munte în pantofi cu toc — alunecos ºi primejdios.
Temele pentru acasã

În unele cãmine, temele pentru acasã nu constituie o
problemã deosebitã. Dar, în majoritatea familiilor, ele
reprezintã un mod extraordinar de a testa aptitudinile
educaþiei bazate pe inteligenþã emoþionalã. Pentru
copii, a-ºi face temele nu este un lucru prea interesant,
mai ales în comparaþie cu a vorbi la telefon, a schimba
mesaje prin Internet, a privi la televizor, a asculta muzicã
sau a practica un sport. Avantajele pe termen lung ale
unor obiceiuri bune referitoare la învãþat, ale faptului
de a-ºi face temele pentru a lua note mai bune, de a
învãþa mai bine sau de a intra la facultate sunt foarte
greu de „vândut“, mai ales când copiii au la îndemânã
ceva mult mai atrãgãtor. Sã nu vã aºteptaþi ca fiul sau
fiica dvs. sã-ºi facã temele mai degrabã la materiile la
care se pricep decât la cele pentru care manifestã mai
puþinã înclinaþie. În ambele cazuri, pot evita sã-ºi facã
temele, deºi din motive diferite: în primul caz, dintr-o
încredere exageratã în sine ºi din plictisealã, iar în celã-
lalt caz, din lipsã de încredere sau din frustrare.
Momentul în care trebuie sã-ºi facã temele este cel
care va scoate la ivealã cel mai bogat repertoriu de emoþii
negative ale copiilor. Încercaþi sã-l ajutaþi pe copilul dvs.
sã-ºi exprime sentimentele ºi apoi sã dea glas situaþiei
în care se aflã. Dupã aceea, puteþi trece la rezolvarea
problemelor ºi la alcãtuirea planurilor într-o atmosferã
emoþionalã mult mai liniºtitã — în ceea ce vã priveºte
pe dvs. sau pe copilul dvs. Dupã cum veþi vedea în
exemplele ce urmeazã, a-þi face temele nu reprezintã
doar munca în sine; înseamnã sã te pregãteºti în
vederea acestui lucru ºi, de asemenea, sã verifici dacã
totul a fost bine fãcut, într-un fel de care sã fii mândru.
Cum sã abordãm problemele legate

de temele pentru acasã?
Un instrument util pentru rezolvarea problemelor le-
gate de temele pentru acasã îl constituie Diagrama teme-
lor. Rolul acesteia este de a evita ca temele sã devinã un
punct major de neînþelegere între pãrinte ºi copil, trans-
formând controversele pe aceastã temã în litigiu. Deºi,
de multe ori, pare sã fie tocmai pe dos, temele pentru
acasã sunt mai mult obligaþia copilului decât a dvs. Prin
urmare, poate fi de folos sã încercaþi sã rezolvaþi pro-

blema aºa cum face Luz cu fiul ei, Ozzie:
LUZ: Ozzie, ce ai notat pe diagrama temelor?
OZZIE: Lucram în bucãtãrie ºi mã simþeam furios,
pentru cã voiam sã mã uit la meci, iar cititul ãsta îmi
ia destul timp ºi nu se mai terminã.
LUZ: Deci ai douã probleme, nu-i aºa? O sã pierzi meciul,
iar sã-þi faci temele dureazã prea mult.
OZZIE: Pot sã mã uit la meci, mami?
LUZ: De acord, dar mai întâi trebuie sã-þi isprãveºti tre-
burile. Dacã merge bine, poþi sã te uiþi la începutul
meciului, apoi sã-þi faci temele ºi sã urmãreºti ºi
sfârºitul partidei.
OZZIE: Dar nu am cum sã termin. Uite! Iatã tot ce-am de
fãcut!
LUZ: Mã întreb la ce s-a gândit profesoara când v-a dat
foarte mult de lucru pentru astãzi. Poate o voi suna
sã o întreb.
OZZIE: ªtii, temele ni le-a dat luni.
OZZIE: Aha! Deci o altã problemã: când laºi aproape totul
pe ultima zi, pierzi distracþia ºi trebuie sã munceºti
foarte mult ºi sub presiune.
OZZIE: Cred cã da.
LUZ: Când este cel mai bun moment din zi ca sã faci
tema asta la citire?
OZZIE: Nu m-am gândit la asta. Cred cã seara, sau în
weekend, nu dupã-amiaza. Acum e timpul sã ne
odihnim sau sã ne ocupãm de lucruri mai simple, ca
matematica sau lucrãrile de laborator.
LUZ. Cum te simþi acum?
OZZIE: Sunt puþin supãrat pe mine. Dar n-am putea sã
vorbim mai târziu? Trebuie sã-mi termin lecþiile, iar
acum e momentul cel mai potrivit…
Diagrama ne ajutã sã ne concentrãm asupra scopului,
reduce tensiunea ºi sentimentele de vinovãþie ºi clãdeºte
în copiii dvs. o serie de aptitudini importante ale inteli-
genþei emoþionale, deoarece le cere sã-ºi foloseascã abili-
tãþile de planificare ºi îi ajutã sã afle când sunt cele mai
bune (dar ºi cele mai proaste) momente pentru diversele
sarcini ºcolare.
Diagrama temelor:
identificaþi problema
Exemplu: Unde încercai sã-þi faci temele? În bucãtãrie.
Cum te simþeai? Frustrat.
De unde ºtii? Loveam creionul de
masã ºi eram roºu
la faþã.
Care este problema? Mã simt frustrat pentru
cã am de rezolvat douã
pagini cu probleme de
matematicã ºi nu ºtiu
sã le fac, iar în seara
asta vreau sã vorbesc la
telefon cu prietenii mei.
Unde erai? ___________________________________________
Cum te simþeai? ______________________________________
De unde ºtii? _________________________________________
Care este problema? Mã simþeam… _____________________
(unde sau pentru cã)… ________________________________
_____________________________________________________
_____________________________________________________
Ajutaþi-i pe copii
sã se organizeze mai bine
Temele pentru acasã necesitã ºi anumite pregãtiri.
Unii copii sunt foarte dezorganizaþi. Îºi pierd caietele,
fac tot felul de lucruri în ultimul moment, iar când, în
fine, se aºazã la birou, uneori nu au cartea sau foaia de
lucru care le trebuie, iar rezultatul final nu este tocmai
cel aºteptat. Nu e de mirare cã pãrinþii se întreabã care-i
problema ºi ce este de fãcut.
Vã amintiþi de aºa-numitele „ore de studiu“ din
timpul ºcolii? Pentru majoritatea elevilor, sunt un prilej
pentru a-ºi face de cap, a desena ºi a visa cu ochii
deschiºi; doar pentru cei mai organizaþi constituie o
perioadã de muncã. Tot mai mulþi educatori îºi dau
seama cã unii copii sunt mai organizaþi ºi alþii mai
puþin, iar aceste diferenþe pot fi legate de rezultatele
generale de la ºcoalã (ºi din viaþã). Un copil care este
mai organizat are mai multe ºanse sã ºtie ce teme are de
fãcut, sã nu rãtãceascã materialele ºi sã nu facã lucrurile
de mântuialã — ba poate chiar sã le facã bine!
Atât pãrinþii, cât ºi profesorii ºtiu cã mulþi elevi —
poate chiar majoritatea — nu fac „tot ce le stã în
putinþã“ ºi nu-ºi folosesc capacitãþile pe deplin. În spe-
cial la gimnaziu, o metodã de a-i determina pe copii sã
obþinã rezultate mai bune este aceea de a-i ajuta sã se
organizeze mai bine, sã asculte ºi sã se concentreze mai
mult ºi sã-ºi focalizeze energia în aºa fel încât sã-ºi facã
temele într-un mod eficient ºi într-un timp cât mai
scurt. Succesul la ºcoalã, la serviciu, în activitãþile spor-
tive ºi în multe alte domenii depinde de capacitatea
noastrã de a ne canaliza talentele pentru a face anumite
lucruri. ªi date fiind nenumãratele sarcini ºi presiuni
contradictorii cu care se confruntã copiii, pãrinþii îi pot
ajuta sã-ºi dezvolte mãcar capacitatea de a se organiza.
Iatã cum se poate face acest lucru:
Ajutaþi-i sã-ºi creeze un mediu de studiu corespunzãtor

Unde îºi fac temele copiii dvs.? Pentru mulþi copii,
cel mai bine este când dispun de un spaþiu larg, fãrã ele-
mente care sã le distragã atenþia (jucãrii, reviste, creioane,
jocuri, telefoane), luminã suficientã ºi, bineînþeles, atunci
când nu-i întrerupe nimeni. Unii copii pot avea nevoie
de un loc liniºtit. În unele cazuri, a dispãrea în camera
lor este o metodã sigurã de a-ºi pierde vremea. Pãrinþii
trebuie sã ºtie ce se petrece — în ceea ce priveºte învã-
þarea ºi alte lucruri — atunci când copiii „studiazã“ în
camera lor. Alþii preferã sã lucreze într-un spaþiu public,
cum ar fi biblioteca de la ºcoalã sau cea publicã. Nu
întotdeauna copiii îºi cautã sau îºi creeazã cel mai potri-
vit mediu de studiu. Aºadar, asumaþi-vã un rol activ în
a-i ajuta sã planifice, sã gãseascã ºi sã întreþinã un spaþiu
de lucru potrivit.
Gãsiþi o metodã de a-i supraveghea

Acest lucru e mai uºor de spus decât de fãcut, dar este
important sã fiþi perseverent. Primul pas al organizãrii
ar fi ca ei sã ºtie ce au de fãcut, de ce resurse au nevoie
ºi când trebuie predatã tema. Deseori, este necesar un
sistem de a nota toate sarcinile ºi de a le discuta cu pã-
rinþii. În unele ºcoli, se folosesc „agende“, pe care elevii
trebuie sã le completeze la fiecare orã; ei noteazã în
acestea temele pe care le au de fãcut ºi sarcinile pe
termen lung, dar acest lucru este luat în serios doar
rareori. E nevoie de disciplinã pentru a avea garanþia cã
se noteazã absolut tot, chiar dacã acest lucru înseamnã
doar „Nu sunt teme de fãcut“. Când copiii au nevoie
sã-ºi aminteascã ceva, puteþi stabili împreunã cu ei anu-

mite momente în care îºi vor contacta prietenii prin
Internet sau prin telefon pentru a se asigura cã n-au
uitat nimic. La unele ºcoli, temele pentru acasã sunt
transmise printr-un sistem de poºtã vocalã. Dar în unele
cazuri, va fi nevoie sã cereþi sã vi se trimitã acasã o listã
semnatã cu temele zilnice sau sã vorbiþi cu consilierul
sau psihologul ºcolii pentru a stabili un sistem care va
funcþiona atât pentru dvs., cât ºi pentru copii.
Asiguraþi-vã cã temele sunt fãcute în ordine

De multe ori, copiii au mai multe îndatoriri zilnice ºi
unul sau douã proiecte pe termen lung, iar câteodatã
trebuie sã se pregãteascã ºi pentru o lucrare de control.
Chiar ºi pentru noi, adulþii, este greu sã ne organizãm ºi
sã stabilim o ordine a activitãþilor — aºa cã haideþi sã-i
ajutãm pe copiii noºtri sã-ºi dezvolte aptitudini în
aceastã privinþã. Nu existã soluþii simple. Foarte multe
lucruri depind de rutina zilnicã a familiei, de activitãþile
de dupã-amiazã ale copiilor, de orele de culcare ºi aºa
mai departe. De aceea, este cu atât mai important sã vã
ajutaþi copiii sã-ºi facã planuri cu privire la ce au de
fãcut. Pot fi utile întrebãri de genul urmãtor:
• Ce ai de fãcut pentru mâine?

• Ce ai de fãcut pânã la sfârºitul sãptãmânii?
• Ai teze sau extemporale? Când? Ai lucrãri de
fãcut? Când trebuie sã le dai?
Multe familii apreciazã cã este util sã noteze aceste

informaþii ºi apoi sã verifice programul ºi calendarul pe
termen lung. Pentru organizarea acestor informaþii, poate
fi de ajutor ºi un program de planificare pe calculator.
Urmãtorul pas poate fi mai mult sau mai puþin direct,
potrivit necesitãþilor copiilor dvs.
„Bun, uite ce se-ntâmplã. Cum ai de gând sã faci
toate aceste lucruri? Ce o sã faci disearã? Ce vei face mai
întâi?“ Sau: „Bun, uite ce se-ntâmplã. Cred cã ar fi mai
bine sã începi cu asta ºi apoi sã faci asta. Cum o mare
parte din weekend o sã fim plecaþi, va trebui sã citeºti
pentru proiect în timpul sãptãmânii. Ce-ar fi ca pentru
joi dupã-amiazã sã nu-þi faci niciun plan?…“
Desigur, aceste discuþii variazã în funcþie de vârsta
copiilor ºi de cât de organizaþi sunt aceºtia. Dar pãrinþii
joacã un rol major în realizarea programului zilnic ºi ar
fi bine dacã acest program ar þine cont de îndatoririle
ºcolare ale copilului. În cazul familiilor cu tradiþii reli-
gioase importante sau al copiilor care-ºi petrec timpul
între doi pãrinþi despãrþiþi, acest tip de planificare este
ºi mai important. Iar când copilul dvs. chiar nu are
vreme sã facã totul perfect, dvs. veþi ºti acest lucru ºi vã
puteþi doza atât aºteptãrile, cât ºi reacþiile.
Deºi s-ar putea ca pãrinþii sã considere cã existã
multe feluri în care copiii lor pot sã se organizeze mai
bine, sunt necesare unele precauþii. E greu sã renunþi la
vechile obiceiuri. Începeþi treptat, folosind una sau
douã dintre abordãrile menþionate mai devreme sau
propriile dvs. idei. Alegeþi soluþia cea mai bunã ºi strã-
duiþi-vã pânã când descoperiþi ceva ce funcþioneazã.
Apoi folosiþi metoda respectivã o vreme, pentru ca fiul
sau fiica dvs. sã-ºi dezvolte simþul organizãrii. În conti-
nuare, încercaþi sã adãugaþi aspecte noi. Ideal ar fi sã
începeþi sã dezvoltaþi spiritul organizatoric cât mai
devreme; intervalul dintre clasele a patra ºi a ºasea este,
probabil, cel mai potrivit pentru a examina obiceiurile
copilului dvs. în ceea ce priveºte învãþatul ºi a-l ajuta
atât cât este nevoie. Dar amintiþi-vã perioadele când aþi
þinut un regim, aþi vrut sã vã lãsaþi de fumat, sã vã

apucaþi de gimnasticã sau sã vã schimbaþi alte vechi
obiceiuri — ºi AVEÞI RÃBDARE!
Fiþi mândru de ceea ce aþi realizat!

De multe ori, temele trebuie încheiate cât mai curând
posibil, dacã nu cumva mai devreme. ªi dacã sunt
terminate — ceea ce nu se întâmplã întotdeauna — sunt
ºanse sã arate de parcã ar fi fost fãcute în încercarea de
a câºtiga un concurs de scriere rapidã. Temele fãcute cu
ajutorul calculatorului pot arãta puþin mai bine, dar în
cazul acesta apar alte probleme. Ce trebuie sã facã
pãrinþii? Rãspunsul tradiþional: sã cicãleascã ºi sã ame-
ninþe. Uneori, aceasta este o metodã eficientã, dar cere
mari eforturi din partea pãrinþilor ºi nu oferã satisfacþie.
A verifica munca altcuiva este un obicei care poate fi
însuºit. Cereþi-le copiilor dvs. sã vã arate temele ºi între-
baþi-i lucruri cum ar fi: „Cum ai verificat asta?“; „De
unde ºtii cã profesorul o sã poatã citi aºa ceva?“; „Eºti
sigur cã ai rãspuns la întrebãrile potrivite ºi ai urmat
indicaþiile? Hai sã vedem…“ Uneori, poate fi utilã veri-
ficarea creativã. Vorbiþi cu un vecin sau cu o rudã apro-
piatã sã verifice din când în când câte-o temã. Copiii pot
sã facã schimb de lucrãri cu prietenii sau cu fraþii.
Cãutaþi metode de a renunþa la rolul „ofiþerului de
poliþie“, mai ales atunci când copilul dvs. este neglijent
ºi nu reacþioneazã potrivit la cererile dvs. de a-i verifica
temele. Secretul constã în a-l ajuta pe copil sã se simtã
mândru atunci când vã prezintã rezultatul eforturilor
sale; deseori, primul pas este de a considera importantã
reacþia celui care le verificã. Iatã o variantã care ne place
foarte mult. Se numeºte „verificare cu mândrie“ ºi se
bazeazã pe o idee esenþialã, pe care o adorã, în special,
profesorii de matematicã: Verificarea temei trebuie sã
facã parte din rezolvarea ei!
Cam cu o orã înainte sã meargã la culcare, copiii îi
aratã mamei sau tatãlui tema pe care trebuie s-o pre-
zinte la ºcoalã a doua zi. Aceºtia trebuie sã verifice dacã
este completã ºi scrisã ordonat. Subliniaþi în faþa copiilor
faptul cã ar fi optim sã fim mândri de eforturile noastre,
trebuie sã fie clar faptul cã ne-am îndeplinit sarcina ºi cã
ne pasã de profesorul care o va examina. Este o chestiune
de respect. Nu va fi verificatã neapãrat corectitudinea,
aºa cã pãrinþii pot face aceasta, chiar dacã nu sunt siguri
pe deplin de conþinutul temei. Dar dacã tema este alcã-
tuitã din 20 de întrebãri, trebuie sã existe 20 de rãspun-
suri. La matematicã, trebuie sã fie vizibile toate marca-
jele, fãrã prea multe ºtersãturi. Dacã pare sã fie vreo
problemã, încã mai este timp sã o descoperiþi. Chiar
dacã asta nu e tot, deja s-a stabilit cã temele trebuie sã
arate ordonat.
O variantã este ca toþi copiii sã-ºi aducã temele în
acelaºi timp ºi fiecare dintre ei sã comenteze munca
celuilalt; eventual, ºi pãrinþii pot sã aducã ce au avut ei
de fãcut, ca sã dea exemplul cel bun. Unele familii con-
siderã cã este greu sã facã asta în fiecare zi ºi stabilesc
anumite seri pentru verificarea temelor, de exemplu
duminica sau duminica ºi miercurea. O altã posibilitate
este de a-i cere copilului sã alcãtuiascã o foaie de eva-
luare sau de verificare cu toate temele sau doar cu o
parte dintre ele. Unii pãrinþi preferã sã aºtepte sã facã
ceva de acest gen abia dupã ce apare o problemã. Sfatul
nostru este sã nu aºteptaþi prea mult. Obiceiurile pozi-
tive legate de muncã sunt greu de obþinut. Când ele
urmeazã unor obiceiuri proaste, bine înrãdãcinate, sar-
cina este cu atât mai dificilã. Iatã tipurile de întrebãri
care pot face parte dintr-o listã de verificare:
1. Am verificat dacã am fãcut fiecare parte a temei:

Da…
Nu…
N-am putut, pentru cã nu ºtiu sigur care este tema.
2. Ori de câte ori am putut, am verificat tema ºi am
indicat acest lucru.
Am verificat-o ºi am arãtat-o…
Am verificat-o, dar nu am arãtat-o…
Hopa…
3. Tema mea este scrisã clar, îngrijit ºi corect.
Îngrijit…
Clar…
Corect…
Verificat…
4. Iatã cât sunt de mândru de munca pe care o prezint:
1 — foarte mândru
2 — destul de mândru
3 — puþin mândru
4 — nu prea mândru
5 — mi-e ruºine
Crearea unui echilibru

între temele pentru acasã ºi sarcinile casnice
TATA: Phil, este ora 7 ºi ai o grãmadã de lucruri de fãcut
în seara asta. Ce planuri ai?
PHIL: Nu ºtiu. Cred cã o sã-mi fac temele.
TATA: Bunã idee! Ce ai pentru mâine?
PHIL: Pãi… matematicã, ºtiinþe, citire.
TATA: I-auzi! Cât ai de învãþat la fiecare materie?
PHIL: Nu ºtiu.
TATA: Ce-ar fi sã-mi arãþi?
PHIL: Pãi… nu…
TATA: Bine cã ºtiu cã nu vrei. Dar e nevoie sã mã uit,
fiindcã trebuie sã ºtiu ce faci la ºcoalã. Asta e treaba
mea. Când te-ai nãscut tu, a trebuit sã semnez niºte
hârtii cum cã pot fi luat la întrebãri în orice moment
despre cum te descurci la ºcoalã. Nu mi-au spus
niciodatã ce pedeapsã mã aºteaptã dacã nu ºtiu, dar
nu vreau sã aflu.
PHIL: Tatã, vorbeºte serios.
TATA: Phil, adu-þi ghiozdanul.
Odatã ce au examinat temele împreunã, tata ºtie cã e

momentul sã-i reaminteascã lui Phil cã temele nu sunt
singura lui responsabilitate.
TATA: Ai vreo treabã de fãcut acasã în seara asta?
PHIL: Nu ºtiu.
TATA: Este marþi.
PHIL: Mda… trebuie sã duc gunoiul. ªi la ora 10 vreau
sã mã uit la o emisiune la televizor.
TATA. ªtii cã n-ai voie sã te uiþi pânã nu-þi termini treaba.
PHIL: Dar, tatã, pânã-mi termin temele se face 10. N-ar
putea sã se ocupe altcineva de gunoi?
Aºadar, tatãl are o sumedenie de opþiuni. Phil inten-

þioneazã deja sã-ºi facã temele de la ora 7 la ora 10 — o
realizare majorã. Tatãl îi poate sugera lui Phil sã-ºi scrie
programul (dar atunci se va uita la televizor abia la ora 11,
ceea ce e prea târziu, aºa cã va trebui sã lase pe o altã zi)
sau sã renunþe la începutul emisiunii ºi sã ducã gunoiul
(care poate fi o problemã, pentru cã ºi începutul este
foarte important) ori poate sã-i dea un exemplu ºi sã-l
lase pe Phil sã aleagã. Tatãl opteazã pentru varianta din
urmã ºi îi oferã un exemplu, gândind cu voce tare:
„Mâine este zi de reciclare — a doua zi de miercuri
din lunã. Nu-mi place deloc sã fac asta! Dar dacã aºtept
pânã data viitoare, n-o sã putem cãra totul în depozit,

nu, nici nu se pune problema! E o emisiune bunã, la
care vreau sã mã uit. Reclamele dureazã cam douã mi-
nute. Dacã folosesc acest timp, sã vãd cât pot sã fac. Mai
întâi împachetez ziarele. Pot sã mã ocup de ele ºi în
timp ce mã uit la televizor. Aºadar, în timpul reclame-
lor, pun sticlele, cãnile ºi bidoanele de plastic în contai-
nere ºi le duc în stradã…“
Sunt multe alte ocazii în care trebuie sã „tragem de
noi“ ºi este util sã le arãtãm copiilor noºtri cum alegem
sã acþionãm — sau sã nu facem nimic. Deosebit de util
este ºi faptul de a le împãrtãºi copiilor noºtri cã putem
face un lucru sau putem încerca sã atingem un scop
mai bun:
„Aº putea sã stau aici ºi sã citesc, dar o sã sun la
restaurant ºi o sã fac o rezervare, pentru cã eu cred cã o
sã ne simþim bine dacã mergem acolo.“
„Aº putea sã mã uit la televizor, dar în oraº ruleazã
un film nou, despre care am auzit cã e foarte bun ºi
vreau sã mã duc sã-l vãd, aºa cã o sã mã uit între ce ore
ruleazã ºi o sã mã gândesc când sã merg.“
„Aº putea sã dorm pânã târziu, dar trebuie sã fac
ordine în garaj ºi, în acest fel, putem sã instalãm noul
coº de baschet, sã umflãm toate mingile, sã ieºim afarã
ºi sã ne distrãm de minune!“
Dupã aceea, este bine sã treceþi în revistã ce aþi fãcut
ºi sã vã oferiþi dvs. ºi copiilor niºte informaþii despre cât
de eficient a fost planul.
„Am terminat cu reciclarea gunoiului. Am pierdut
câteva minute din emisiune, ceea ce n-a fost mare lucru.
Dar pot sã pun pariu cã, dacã aº fi început de la prima
reclamã, n-aº fi pierdut nimic! Data viitoare o sã încerc
sã fac aºa.“
„Nu se mai fac rezervãri pânã la începutul lunii
viitoare. Ei bine, am reuºit totuºi sã rezerv locuri pentru
noi ºi cred cã o sã ne distrãm, dar dacã aº fi fost în stare
sã termin de citit cu câteva zile înainte, probabil cã am
fi putut face aceste rezervãri mai devreme. Data viitoare
n-o sã-mi mai permit sã fiu atât de leneº.“
„Oh, mã doare. Dar a fost un meci de baschet grozav!
N-ar fi avut loc niciodatã dacã n-aº fi curãþat garajul. Ce
harababurã! Nu trebuie sã-l mai las sã ajungã în halul
ãsta. A fost nevoie sã aruncãm una dintre mingile de
baschet, pentru cã se dezumflase ºi se strivise sub niºte
scaune, iar supapa era îndoitã. Cã veni vorba, mulþu-
mesc cã m-ai ajutat sã instalez coºul…“
Încurajaþi exprimarea planurilor

de atingere a scopurilor
Când copiii dvs. spun cã au de gând sã facã ceva sau
când aþi recurs la SATGIAPO pentru a întocmi un plan,
mai aveþi de parcurs niºte etape. La urma urmei, unii
copii sunt mai refractari decât alþii la a-ºi pune ideile în
practicã. Iar celor mai mulþi copii (ºi celor mai mulþi
adulþi) nu le place sã insistaþi prea tare. Aºadar, vã
încurajãm sã îi stimulaþi cu blândeþe. Poate cã deja
folosiþi unele dintre aceste metode.
Amintiþi-i copilului care este scopul:
• Ce voiai tu, de fapt?
• Ce încerci sã faci?
• Ce se va întâmpla dacã planul tãu reuºeºte?
Arãtaþi încurajare, încredere ºi entuziasm:
• Abia aºtept sã-mi spui cum a mers!
• Sunt sigur cã o s-o scoþi cu bine la capãt.
• Poate mâine va fi un moment mai bun.
Scoateþi la ivealã temerile, ajutându-l sã se gândeascã

la consecinþe:
• Tu crezi cã ar putea sã dea greº?
• Cum ar fi dacã… nu reuºeºte? Ce se va întâmpla?
• Care este cel mai rãu lucru care se poate întâmpla?
Care este cel mai bun?
Uneori, stimulentele blânde îl determinã pe copil sã-ºi

exprime ezitarea sau nesiguranþa. În acest caz, un exer-
ciþiu de simulare se poate dovedi o idee bunã. Ascultaþi:
MAMA: Juan, tot aici eºti?
JUAN: Da, încã nu e timpul sã plec.
MAMA: Aha! Ce ai de gând sã faci disearã?
JUAN: Intenþionam sã mã duc acasã la Marianna ºi sã
vãd dacã vrea sã ne plimbãm.
MAMA: Cred cã o sã te distrezi. Abia aºtept sã-mi spui
cum a fost.
JUAN: Pãi… nu ºtiu.
MAMA: Cum adicã? Ce s-ar putea sã nu meargã?
JUAN: ªtii, s-ar putea sã creadã cã sunt un bãdãran.
MAMA: Înþeleg. Ce ai de gând sã-i spui când ajungi la ea?
JUAN: Pãi… o sã… o sã-i zic: „Salut, Marianna, ce faci?“
MAMA: Da. Asta e o variantã. Dar ar fi o idee bunã sã
exersãm puþin, fiindcã mi se pare cã nu eºti prea
încrezãtor…
Fiþi pregãtit sã oferiþi sugestii constructive, alãturi de

încurajãri. Folosiþi-vã simþul umorului ºi, în cazul în
care copilul dvs. ºtie metoda „Pãstreazã-þi calmul“, este
un moment extraordinar pentru a o folosi! Poate fi util
chiar sã schimbaþi rolurile.
Când Juan se întoarce acasã, mama îl întreabã cum a
fost ºi îl pregãteºte pentru întâlnirea viitoare:
JUAN: A fost cea mai îngrozitoare searã din viaþa mea.
MAMA: Ce s-a întâmplat?
JUAN: Mi-a spus cã nu vrea sã ne vedem sâmbãtã.
MAMA: I-ai propus sã vã vedeþi sâmbãtã?
JUAN: Mda.
MAMA: Care era situaþia înainte sã o întrebi?
JUAN: Destul de bunã.
MAMA: Deci, ce s-a întâmplat când i-ai spus asta?
JUAN: Mi-a zis cã nu poate, cã are treabã cu familia ei.
MAMA: Þi s-a pãrut cã spune adevãrul?
JUAN: Acum cã spui tu asta, da. Dar atunci m-am gândit
cã, pur ºi simplu, nu vrea sã ne întâlnim.
MAMA: Þinând cont de ceea ce gândeºti acum, ce vrei sã
se întâmple?
JUAN: Doresc sã mã întâlnesc cu ea sâmbãtã.
MAMA: Este singurul lucru pe care-l vrei — numai
sâmbãtã?
JUAN: Nu, vreau s-o mai vãd ºi de acum încolo.
MAMA: Cum poþi încerca sã faci asta?
Juan ºi-a revenit, iar SATGIAPO este gata sã-l ajute sã

vinã cu alte idei, sã vadã cum le poate aplica ºi sã
alcãtuiascã un nou plan.
Un raport din perioada liceului, intitulat

„Nu a înregistrat progrese“
A sosit poºta. Aþi primit un raport în care se vorbeºte
despre progresele pe care le-a înregistrat copilul dvs. în
al doilea trimestru. Din nefericire, în raport se specificã
faptul cã „nu a înregistrat progrese“ ºi asta vã supãrã.
N-aveaþi nici cea mai vagã idee cã ar fi fost vreo pro-
blemã. L-aþi întrebat pe copil cum merge cu ºcoala ºi el
v-a rãspuns: „Bine.“ Chiar ºi când aþi încercat sã-l testaþi
puþin, nu pãrea sã meargã ceva prost. Copilul este Aron;

pãrinþii sunt dl ºi dna Pratt.
Dna Pratt (a aºteptat pânã dupã cinã, pentru cã acesta
este momentul în care toatã lumea pare sã aibã mai multã
rãbdare): Aron, astãzi am primit ceva de la ºcoalã.
ARON: A, prostia aia de raport. Dã-l încolo!
DL PRATT: Aº vrea sã ºtiu mai multe despre asta. În
raport se spune cã nu ai obþinut rezultate bune la
fotbal ºi cã vei avea o medie micã la istorie.
ARON: Chiar aºa? Nu ºtiam chestia asta cu istoria. Iar la
fotbal… Nagle vrea sã facem toatã încãlzirea aia
ciudatã ºi sã strigãm nu mai ºtiu eu ce. Mi se pare
stupid ºi nu am de gând sã fac aºa ceva.
DNA PRATT: Nu-þi dai seama de câtã lipsã de respect dai
dovadã?
DL PRATT (o întrerupe): Am putea sã auzim cum e cu
istoria, ca sã ne facem o vedere de ansamblu?
Mulþumesc.
ARON: Am dat un test ºi am luat nota 7. M-am gândit cã
am scris destul de bine, deºi majoritatea prietenilor
mei au fãcut ºi mai bine. Dar întrebãrile alea te
induceau în eroare. Îmi plãceau mai mult eseurile. Pe
acelea le înþelegeam! Chestiile astea cu mai multe
variante ºi la care trebuie sã completãm rãspunsul
mã fac sã mã doarã creierii.
DNA PRATT: ªi eu am avut multe probleme în liceu cu
testele astea. Dar îþi spun cã o sã te mai întâlneºti cu
multe. Vrei sã te ajutãm, sã vedem cum putem rezolva
cu aceste întrebãri?
ARON: Pãi, da, poate. În trimestrul trei o sã fie un proiect
de grup despre Peru, ºi mie îmi plac lucrurile astea.
Ele ne pot determina pe toþi sã muncim ºi sã ne orga-
nizãm ºi o sã avem proiectul cel mai bun!
DL PRATT: Interesant! Hai sã revenim la fotbal.
ARON: Nu pot sã-l sufãr. N-o sã fac ceea ce mi-a cerut
antrenorul.
DL PRATT: Asta e o variantã. Te-ai gândit ce se va întâm-
pla dacã o þii tot aºa?
ARON: Nu, nu chiar…
DL PRATT: Ce notã ai vrea sã iei la sport? Imagineazã-þi
ce ai dori sã vezi în carnetul de note. Când o sã dai
la facultate — ºi poate o sã te înscrii la o bursã
sportivã — cum ai vrea sã fie?
ARON: Vreau sã iau nota 10. Sunt foarte bun la fotbal.
DL PRATT: Ce notã crezi cã vei lua dacã nu urmezi
instrucþiunile profesorului?
ARON: E aºa de stupid ce ne cere sã facem!
DL PRATT: Nu te-am întrebat asta. Te-am rugat sã-mi
spui ce notã vrei sã iei.
ARON: S-ar putea sã nu reuºesc. Va trebui sã dau din
nou examenul?
DL PRATT: Probabil. Poate se va întâmpla vara. Ceea ce
n-ar fi rãu, pentru cã am economisi o grãmadã de
bani cu tabãra. Dar…
ARON: Ce?
DL PRATT: Mã gândeam cã poþi cere sã mergi la alt pro-
fesor. Ce altceva crezi cã ai putea face ca sã rezolvi
problema cu cerinþele ce þi se impun la educaþie
fizicã ºi care nu-þi plac?
De aici încolo, Aron este dispus sã se lase antrenat în

SATGIAPO. Pãrinþii l-au ajutat sã se concentreze asupra
scopului ºi a consecinþelor acþiunilor sale. De obicei,
aceasta este cea mai bunã metodã de abordare a rapoar-
telor ºcolare negative — sã lucraþi împreunã cu copilul
dvs. pentru a face un plan care sã rezolve problema în
mod constructiv, fãrã a recurge la alte „soluþii“, cum ar
fi sã se poarte urât, sã nu înveþe sau alte lucruri al cãror
scop este revolta împotriva profesorilor sau a adulþilor
ce reprezintã autoritatea, dar al cãror rezultat, pe termen

lung, nu este benefic pentru copil.
Opþiuni referitoare
la facultate ºi carierã
PEG: Mai vrei o felie de pizza?
MAMA: Sigur. Janet, am primit astãzi o scrisoare de la
ºcoalã despre examenele la facultate.
JANET: Mda, despre asta vorbesc toþi profesorii mei.
MAMA: ªi tu ce crezi?
Charlene Patterson, care are 41 de ani ºi lucreazã la o

agenþie de voiaj, vorbeºte cu fiica ei, de 17 ani, Janet, ºi
cu Peg, care are 10 ani. Charlene este divorþatã de soþul
ei, cu care nu prea a mai pãstrat legãtura ºi care le oferã
foarte puþin ajutor financiar. Tatãl doamnei Patterson,
care locuieºte în apropiere ºi petrece foarte mult timp cu
ele, citeºte scrisoarea în timp ce mãnâncã pizza.
JANET: Nu sunt sigurã.
MAMA: Este o decizie dificilã — chiar mai grea decât sã
alegi glazura la îngheþatã sau pantofii pentru rochia
de la balul absolvenþilor!
PEG: O sã pleci de-acasã?
JANET: Nu sunt sigurã. De fiecare datã când mã gândesc
la asta, mã simt tot mai derutatã.
MAMA: Dacã te-ai putea imagina peste cinci ani, fãcând
ceea ce vrei sã faci, cum ar fi? Închide ochii ºi
închipuie-þi cum ai arãta, unde ai fi, cum te-ai simþi.
Peg, poþi sã încerci ºi tu.
Charlene foloseºte o metodã importantã pentru a-i

ajuta pe copii sã aleagã dintr-o serie de posibilitãþi
derutante. Dacã utilizãm SATGIAPO, trebuie sã ne ajutãm
copiii sã decidã care este scopul lor. Cum altfel ar putea
sã-ºi facã un plan eficient ºi realist? Imaginea viitorului
într-un mod cât mai clar ºi mai precis, cu cât mai multe
detalii, îi poate ajuta foarte mult pe adolescenþi. Chiar
dacã nu vor reuºi de prima datã, imprimaþi astfel în
mintea ºi inima lor o direcþie pozitivã. Încercaþi din nou
peste câteva zile. Uneori, imaginea este tulbure sau
existã o sumedenie de imagini suprapuse. De obicei,
aceasta ne semnaleazã cã avem nevoie de mai multe
informaþii. Iatã câteva lucruri utile: scrieþi la facultãþi,
cãutaþi oportunitãþi de angajare, vorbiþi cu un consilier
despre interese ºi vocaþie. Hai sã revenim la familia
Patterson!
JANET: M-am imaginat într-o clasã, lucrând cu copiii, dar
am ºi o imagine în care predau unor elevi mai mari.
MAMA: Ca sã fii profesoarã, de ce crezi cã ai nevoie?
JANET: Trebuie sã merg la facultate, asta-i sigur.
MAMA: Altceva?
JANET: Sã învãþ bine, bãnuiesc.
PEG: Dacã o sã fii profesoara mea, ar fi bine sã te pricepi
la ceva.
BUNICUL: Asta-i o idee bunã. Dacã ai de gând sã te faci
profesoarã, trebuie sã te specializezi în ceva. Îmi aduc
aminte de educatoarea mea de la grãdiniþã, doamna
Berman. Mã ajuta sã-mi pun haina în cui ºi mã întreba
cine eram în ziua aceea. În fiecare zi eram altcineva —
uneori eram Mickey Mouse, alteori eram Superman,
alteori eram poºtaºul — scuzaþi, curierul — iar pe la
mijlocul anului, voiam sã fiu dna Berman.
PEG: Bunicule, voiai sã fii propria ta profesoarã? Nu era
furioasã?
MAMA: Ia staþi puþin. Janet, cred cã ai început bine. Hai
sã vorbim mai mult despre asta — dupã ce strângem
masa, bine?
JANET: Eu sunt de acord.
Metoda SATGIAPO le va fi utilã ºi în continuare,

pentru cã au de fãcut foarte multe planuri, trebuie sã-ºi
analizeze sentimentele ºi sã reformuleze diferite idei.
Dar familia Patterson are o strategie — un mod echili-
brat din punct de vedere emoþional de a se gândi la
toate aceste lucruri, pentru ca Janet ºi ceilalþi membri ai
familiei, inclusiv Peg, sã nu se simtã copleºiþi sau su-
pãraþi ºi sã-ºi urmeze drumul într-un mod chibzuit ºi
responsabil.
Cu fiecare zi, procesul de alegere a facultãþii devine
din ce în ce mai complex ºi mai costisitor. Existã multe
puncte de vedere legate de acest lucru, iar noi vi le vom
împãrtãºi pe ale noastre. Pentru unii copii, existã
într-adevãr „cea mai bunã facultate“, una care se potri-
veºte perfect intereselor, personalitãþilor ºi preferinþelor
lor de viaþã, precum ºi valorilor lor. E foarte probabil ca
pentru aceºti copii sã existe câteva facultãþi corespunzã-
toare. Uneori, dar nu de obicei, aceasta poate fi facultatea
pe care a urmat-o unul dintre pãrinþi. În majoritatea ca-
zurilor, nu existã o opþiune care sã fie în mod evident
cea mai bunã ºi pot exista cinci, zece sau chiar douãzeci
de posibilitãþi la fel de bune, cel puþin pe hârtie. Dacã
pãrinþii se încãpãþâneazã sã-ºi susþinã punctul de vedere,
pot apãrea mari probleme. Dovada o reprezintã numã-
rul mare de studenþi eliminaþi din facultate, precum ºi
procentul ridicat de elevi care sunt convinºi cã ºtiu
foarte bine ce drum vor urma, dar dupã un semestru
sau douã îºi dau seama cã urmeazã ideea pe care le-au
impus-o pãrinþii. Rezultatele sunt o risipã de timp ºi de
bani ºi sentimente rãnite.
Dacã ne-am putea întoarce înapoi în timp ºi am asculta
conversaþiile dintre pãrinþi ºi copii în cursul perioadei
de alegere a facultãþii, este puþin probabil sã auzim prea
multe sfaturi care respectã principiile inteligenþei emo-
þionale. Desigur, uneori copiii cred în mod sincer cã
pãrinþii le-au propus o cale potrivitã ºi abia mai târziu
îºi dau seama cã acest lucru nu este adevãrat. Dar,
deseori, atât pãrinþii, cât ºi copiii dau semne cã forþeazã
lucrurile sau cã se simt forþaþi. Chiar dacã se ia decizia
de a urma o anumitã cale, este mult mai uºor sã rezol-
vãm dificultãþile în condiþiile unei recunoaºteri a senti-
mentelor de ezitare. Un pãrinte poate sã zicã: „Asta a
fost bine pentru mine ºi cred cã va fi bine ºi pentru tine,
dar poate cã tu eºti de altã pãrere.“ Iar copilul poate
spune: „Nu sunt sigur de asta. Nu am nimic împotrivã,
trebuie sã încep de undeva ºi cred cã asta e bine, dar
s-ar putea sã nu meargã.“ Acest tip de conversaþie
pãrinte–copil deschide canalele de comunicare.
Educaþia ºi chestiunile legate de ºcoalã sunt esenþa
vieþii de familie în anii în care copiii noºtri traverseazã
o perioadã criticã ºi pe care îi petrecem împreunã cu ei
odatã ce au trecut de vârsta primei copilãrii. Pot fi pe-
rioade de tristeþe, tensiune ºi dispute, sau de fericire,
dezvoltare ºi afecþiune. În realitate, e sigur cã vom avea
parte de problemele menþionate; provocarea este sã le
echilibrãm cu lucruri bune. Aceasta depinde în mare
mãsurã de cât suntem noi de dispuºi sã vorbim cu copiii
într-un mod care-i ajutã sã-ºi exerseze aptitudinile inte-
ligenþei emoþionale. În acest fel, vom avea parte de mai
puþine cazuri de „suprastimulare emoþionalã“ ºi de o
mult mai mare înþelegere a sentimentelor ºi a punctelor
de vedere ale membrilor familiei.
8
RESTABILIREA COMUNICÃRII:
DE UNDE SÃ ÎNCEPEM ÎNTR-O EPOCÃ
A VIOLENÞEI, A DROGURILOR ªI A SIDA
T oþi pãrinþii angajaþi într-un rãzboi declarat sau ne-

declarat cu copiii lor, din cauza îndatoririlor ºi a
responsabilitãþilor fiecãruia, ar trebui sã recunoascã
faptul cã e un rãzboi imposibil de câºtigat. Copiii au
mai mult timp ºi mai multã energie sã-ºi organizeze
rezistenþa decât avem noi pentru a le-o înfrânge. Chiar
dacã mai câºtigãm bãtãlii ºi reuºim sã ne impunem
voinþa, copiii se pot rãzbuna, devenind pasivi ºi nervoºi
sau rebeli ºi delincvenþi. Putem câºtiga într-un singur
fel: prin puterea de convingere. Poate sã parã o misiune
imposibilã, dar nu este decât una dificilã ºi avem capa-
citatea de a o duce la bun sfârºit.
În relaþiile dintre oameni, finalul depinde de mijloace, iar

rezultatul, de proces. Personalitatea ºi caracterul înfloresc
numai dacã metodele de educare a copilului sunt bazate pe
respect ºi simpatie.
Haim Ginott, Between Parent and Child
Avon, 1969, 84–85, 243.
Unii copii sunt niºte fortãreþe mai greu de cucerit sau

se dovedesc foarte deschiºi la început ºi par sã se
izoleze pe mãsurã ce încep sã creascã. Alþii par închiºi
în sine de la bun început. De multe ori, greutãþile vieþii,
cum ar fi bolile, pierderea celor dragi, divorþul, ºomajul,
mutatul lasã urme care la unii copii nu dispar prea uºor.

Ideile din capitolele anterioare sunt menite sã-i ajute pe
pãrinþi sã gãseascã o punte de comunicare cu copiii lor.
În multe cazuri, aceste idei sunt valabile ºi pentru relaþia
cu copiii care tind sã se izoleze sau cu „copiii dificili“.
Am constatat acest lucru din experienþã ºi cercetãri. Am
mai vãzut însã ºi cã, uneori, comunicarea nu se poate
stabili ºi cã sunt copii care au nevoie de ceva mai mult
decât ceea ce am arãtat pânã la acest capitol.
Trebuie sã fim pregãtiþi sã facem paºi noi ºi deosebiþi
de cei de pânã acum, pentru cã riscul cel mai mare ca un
copil sã se orienteze spre violenþã, droguri ori compor-
tamente ce l-ar putea expune pericolului de a contacta
virusul HIV apare atunci când nu simte cã face parte
din colectivul clasei, din familie, dintr-un grup social sau
o comunitate religioasã. Copiii trebuie sã fie implicaþi în
familii ºi comunitãþi constructive, fiindcã altfel devin
distructivi din gelozie ori spirit de rãzbunare sau cautã
alte comunitãþi în care sã se simtã apreciaþi, tendinþã
exploatatã de numeroase bande ºi secte. Cine ºi-ar dori
aºa ceva pentru copilul lui?
Un subtitlu mai potrivit pentru acest capitol ar fi fost
poate „Drumul pânã la steaua de neatins“. Pentru cã
fiecare copil este, într-un fel, o stea ºi noi trebuie sã
ajungem la ea fãrã a fi derutaþi de comportamentul copi-
lului, ceea ce este cel mai greu pentru noi, pãrinþii. Aºa
cum ne aminteºte în cartea sa Reclaiming Youth at Risk:
Our Hope for the Future, profesorul, cercetãtorul ºi psiho-
logul Larry Brendtro — o figurã proeminentã pe plan
internaþional în consultanþa pentru copii ºi tineri — în
momentul în care credem cã orice copil poate fi adus pe
calea cea bunã sau cel puþin cã meritã toate eforturile
noastre de a încerca, suntem pregãtiþi ºi pentru urmã-
toarele strategii educaþionale.
RESTABILIREA COMUNICÃRII 243
În acest capitol, vom analiza trei perioade de vârstã
ºi vom prezenta pentru fiecare dintre ele un set impor-
tant de activitãþi care integreazã toate instrumentele
educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã. Vom încheia
cu câteva metode care sã-i ajute pe pãrinþi sã ia unele
decizii dificile în situaþiile cu care se confruntã sau cu
care se vor confrunta atunci când încearcã sã-ºi ajute
copiii sã depãºeascã anumite perioade grele.
Perioada preºcolarã, primele clase elementare

Momentul de dialog pãrinte–copil: Ora de culcare
Scuzele
Cititul
A doua parte a ºcolii elementare, ºcoala generalã

Prieteniile
ªcoala generalã, liceul

În serviciul comunitãþii
Toate vârstele
Cei patru C — cum pot fi ajutaþi pãrinþii sã-ºi
clarifice poziþia ºi sã ia decizii grele, dar necesare,
folosind inteligenþa emoþionalã.
Perioada preºcolarã,
primele clase elementare
Momentele de dialog pãrinte–copil

Puþine lucruri sunt mai valoroase pentru un copil
decât ºansa de a sta de vorbã cu unul dintre pãrinþii sãi.
Copilul poate sã nu recunoascã acest fapt, dar fiþi con-
vins cã aºa este ºi nici nu vã mai obosiþi sã-l întrebaþi.
Cu atât mai mult în cazul copiilor de care e mai greu sã

te apropii. De multe ori, aceºtia simt nevoia sã se împace
cu unul dintre pãrinþi înainte sã meargã la culcare ºi sã
se pregãteascã pentru o nouã zi; alteori, au nevoie de
ajutor pentru a se împãca fie cu un frate, fie cu o sorã
cu care au avut o neînþelegere ori chiar un conflict
deschis. În fine, o altã formã importantã de conversaþie
pãrinte–copil este cititul împreunã. Copiii de 4 ºi de 5 ani,
care merg la grãdiniþã ºi la cursuri de pregãtire pre-
ºcolarã, primesc noutãþile vieþii cu bucurie ºi mirare. Dar,
uneori, pot avea momente de ezitare sau se poate sã nu
le placã schimbãrile ori introducerea de programe noi.
Dacã un copil întâmpinã dificultãþi cu cititul, impresia
cã rãmâne în urmã poate fi o sursã importantã de ne-
liniºte, frustrare ºi neîncredere. De aceea îi vom învãþa
pe pãrinþi câteva metode noi de a citi împreunã cu copiii
lor, care sã-i atragã pe cei mici ºi sã-i facã sã se bucure
chiar ºi atunci când ei nu pot încã sã citeascã.
Conversaþia la ora de culcare

Momentul bilanþurilor ºi al scuzelor
Când observaþi cã unul dintre copiii dvs. este supãrat,
cel mai bun moment pentru a vã ocupa de aceastã pro-
blemã este, probabil, ora de culcare. Reprezintã o metodã
care dã rezultate mai ales când este vorba de copii aflaþi
la vârsta preºcolarã sau de cei care urmeazã cursurile
ºcolii elementare, dar dacã începeþi sã o aplicaþi din timp,
copiii dvs. o vor accepta ºi în ºcoala generalã ºi, poate,
ºi în liceu, deºi poate cã nu va „þine“ întotdeauna. Dar
dacã nu aþi încercat-o încã ºi copiii dvs. au fãcut 10 ani
ºi mai bine, tot meritã sã o încercaþi. Ora culcãrii este,
pentru majoritatea copiilor, momentul cel mai potrivit
pentru a intra în vorbã cu ei ºi a-i face sã-ºi exprime
sentimentele. De ce? Pentru cã, pe de o parte, sunt obo-
siþi ºi vor lãsa garda (puþin) mai jos, iar pe de altã parte,
deoarece ora de culcare evocã întotdeauna cãldurã,
mângâiere ºi siguranþã. Din acelaºi motiv, adolescenþii
petrec ore întregi la telefon cu prietenii noaptea, când
nouã, pãrinþilor, ni se pare cã ar fi putut sta de vorbã ºi
mai devreme. Dar asta era înainte sã înþelegem prin-
cipiile educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã, iar
acum ºtim cã pentru ei acesta este momentul cel mai
potrivit de a-ºi exprima sentimentele.
Iatã o conversaþie imaginarã, purtatã la ora culcãrii
între Isac ºi fiul sãu, Iacob:
ISAC: Parcã n-ai fi în apele tale, Iacob. Agitat, nervos,
impulsiv. Nu te-am mai vãzut aºa.
IACOB: Da, tatã, înþeleg ce vrei sã spui.
ISAC: ªi? Ce ai de gând? Sã fii întruna aºa, nervos? Ai
putea sã faci ceva mai bun?
IACOB: Adicã sã-þi povestesc þie?
ISAC: Tu ai zis-o, nu eu. Dar dacã tot ai adus vorba, n-ar
fi rãu, nu? Sunt aici, povesteºte-mi.
IACOB: Dar nu e nimic de povestit. Chiar nu e. Tatã, de
ce fratele meu primeºte de toate, ºi eu, atât de puþin?
ISAC: Aha! Acum mai vii de-acasã. Aºadar, eºti supãrat
cã fratele tãu primeºte, ºi tu nu. Nici nu mi-a trecut
prin cap cã te gândeºti la aºa ceva. Hai sã-þi spun o
povestioarã despre bunicul tãu, Avram…
Isac a aflat o informaþie importantã, întrucât a pro-

fitat de situaþia de calm de la ora culcãrii pentru a sta de
vorbã despre ce simte fiul sãu. Greu de crezut cã ar fi
putut purta aceastã conversaþie în cursul zilei, când
Iacob era agitat ºi supãrat. Noaptea, când nivelul de
energie al lui Iacob a mai scãzut, Isac a aflat o infor-
maþie care se poate dovedi foarte valoroasã în educaþia
copiilor lui de acum înainte. Pãrinþii nu au nevoie decât

de o atitudine relaxatã, rãbdãtoare. Dacã sursa preocu-
pãrilor nu iese la ivealã astãzi, poate apãrea mâine, în
ziua urmãtoare; sau poate pe alte cãi, în interacþiunea
de fiecare zi cu copiii. Cel mai bun lucru pe care îl pot
face pãrinþii este sã creeze prilejul ca motivele de pre-
ocupare ale copiilor lor sã iasã la suprafaþã.
Un alt scop important al conversaþiilor pãrinte–copil
sunt scuzele. Mai precis, scuzele din partea pãrinþilor.
Conflictele cu adulþii importanþi din viaþa lui au efecte
distrugãtoare asupra lumii unui copil. Ora de culcare
este cel mai bun moment pentru a-l ajuta pe copilul dvs.
sã se simtã mai bine. Ocaziile sã te laºi purtat de furie
pot fi multe. Poate aþi ridicat vocea, l-aþi lovit, poate prea
des sau prea tare ori i-aþi fãcut reproºuri neintenþionate.
Sau poate, pur ºi simplu, l-aþi ignorat atunci când nu ar
fi trebuit. Da, poate cã aþi fost provocaþi, dar, ca sã-l
citez din nou pe Haim Ginott, ce limite au pãrinþii? Noi
suntem adulþii. Dacã noi nu ne putem controla când
suntem provocaþi, la ce ne putem aºtepta de la copiii
noºtri, mai ales când sunt foarte tineri?
Scuzele pãrinteºti presupun o profundã înþelegere a
sentimentelor copilului, foarte mult autocontrol ºi bune
cunoºtinþe de… diplomaþie, pentru ca scuzele sã-ºi facã
efectul. Rezultatul asupra copiilor este uriaº. Ei primesc
din nou garanþia valorii lor în lume, dar ºi asigurarea cã
pãrinþii lor þin suficient de mult la ei, încât sã le vor-
beascã pe un ton serios ºi sã recunoascã dacã au fãcut o
greºealã. Pot afla ce înseamnã modestia, o rudã a empa-
tiei. Mai mult, sunt eliberaþi de apãsarea nesiguranþei, a
ruºinii ºi a îndoielii pe care le resimt pentru cã au pro-
vocat — sau, cred ei, au meritat — o reacþie exageratã —
sau lipsã de reacþie din partea pãrinþilor.
Iatã exemplul unui copil de 4 ani:
MAMA: Allison, am venit sã-þi spun noapte bunã.
ALLISON (murmurã): Noapte bunã.
MAMA: Mã gândeam la ce s-a întâmplat dupã cinã. Îmi
pare rãu cã am þipat la tine, fiindcã nu þi-ai dus far-
furiile la spãlat. Te rugasem de douã ori ºi era a treia
oarã, dar oricum, nu era un motiv sã þip aºa cum am
þipat. Îmi cer scuze.
ALISON: Bine.
MAMA: Te iubesc. Ce zici de-o îmbrãþiºare ºi un pupic de
noapte bunã?
ALLISON (îºi deschide braþele): Bine. ªi eu te iubesc,
mãmico.
Iatã exemplul unui copil de 5 ani:

TATA: Karma, aº vrea sã stãm de vorbã.
KARMA: Pleacã. Nu mai îmi place de tine!
TATA: Plec imediat, Karma. Dar mã gândeam la ce s-a
întâmplat dupã-masã. Îmi pare rãu pentru cuvintele
pe care þi le-am spus când încercai sã mergi pe
bicicletã. Am greºit când am zis cã nu-þi dai silinþa ºi
cã n-o sã înveþi niciodatã. ªi am greºit ºi pentru cã
am vorbit la supãrare. Obosisem sã mã tot þin dupã
tine în jurul blocului ºi mã temeam cã n-o sã am
destulã energie sã te învãþ sã mergi. Am vorbit pros-
teºte ºi am greºit. De fapt, cred cã te strãduieºti sã
înveþi ºi ai sã reuºeºti.
KARMA: Am sã mã plimb cu bicicleta pe stradã!
TATA: Ei, da, despre asta vom vorbi mai târziu. Ce-ar fi
sã mai exersãm duminicã dupã-masã?
KARMA: Bine!
TATA: Noapte bunã, bãiete.
KARMA: Noapte bunã.
Remarcaþi expresiile-cheie din formula scuzelor: „Mã

gândeam la ce s-a întâmplat …“; „Îmi pare rãu
pentru…“; „Îmi cer scuze cã…“; „Am greºit.“ O
declaraþie de încredere ºi aprobare; un „noapte bunã“
pe un ton pozitiv! E tot ce poate fi mai bun din experi-
enþa noastrã referitoare la educaþia bazatã pe inteligenþa
emoþionalã ºi, vã asigurãm, va da rezultate ºi în cazul dvs.
Conflicte între fraþi

Fraþii nu trebuie neapãrat sã se certe, dar se întâmplã
de multe ori ca între ei sã existe conflicte. Fireºte cã aþi
vrea sã se întâmple cât mai rar ºi, dacã se întâmplã, sã
nu fie serioase sau îndelungate. Pentru aceasta, puteþi
folosi Principiile cãlãuzitoare prezentate în aceastã carte.
Iatã un exemplu.
Anthony este cãsãtorit cu Linda. Amândoi sunt în
vârstã de 27 de ani ºi au doi bãieþi, Anthony Jr. ºi Paul,
în vârstã de 8 ºi, respectiv, 5 ani. Anthony Jr., ca mulþi
alþi copii de 8 ani, mai ales atunci când ºtie cã el este
„fratele cel mare“, þine foarte mult la lucrurile lui. Frã-
þiorul sãu, ca mulþi alþi copii de 5 ani, este curios ºi vrea
sã fie ca fratele lui mai mare. E un fel de gelozie, dar, de
cele mai multe ori, aceasta se bazeazã pe admiraþie. În
orice caz, simptomele sunt aceleaºi. E duminicã ºi
familia, care s-a întors de curând de la bisericã, aºteaptã
o zi paºnicã, de relaxare. Dar dupã câteva minute,
Anthony Sr. ºi Linda sunt asaltaþi de rãsunetul unei
dispute aprige.
ANTHONY Jr.: N-o sã rãmânã a ta, porcule!
PAUL: O vreau, nesimþitule! Nu þi-o mai dau înapoi.
ANTHONY JR.: Mi-o dai înapoi acum sau îþi trag una!
PAUL: Nu, ºi n-o sã dai în mine. Te spun mamei.
ANTHONY JR.: Dã-mi-o, acuma!
PAUL: Nu! (încep sã tragã unul de celãlalt, sã se îmbrânceascã
ºi sã þipe).
LINDA: Ce se-ntâmplã aici?
PAUL: E un bou!
ANTHONY JR.: Bou? Porcule, tu ai început!
ANTHONY: Sã nu mai aud un cuvânt, de la niciunul
dintre voi! E duminicã. Ar trebui sã ne comportãm ca
o familie, nu ca o cireadã de…
LINDA: Junior, ce s-a întâmplat?
ANTHONY JR.: Paul mã scoate din sãrite mereu, e o pacoste.
LINDA: Gata cu insultele. Gândiþi-vã înainte sã vorbiþi ºi
rãspundeþi la ce vã întreb. Ce s-a întâmplat?
ANTHONY JR.: Pãi, voiam sã mã joc cu colecþia mea de
poze de baseball, sã le aranjez ºi sã le pun pe suport,
iar Paul a venit peste mine ºi mi le-a luat ºi nu mi le
mai dã înapoi.
LINDA: Aºa a fost, Paul?
PAUL: Mi-a vorbit urât.
LINDA: Þi-a vorbit urât înainte sau dupã ce ai luat pozele?
PAUL: Nu ºtiu.
LINDA: Eu cred cã mai curând dupã, ceea ce nu e fru-
mos, dar e altceva decât sã se repeadã la tine ºi sã te
insulte aºa, deodatã. Junior, ce-ai simþit când þi-a luat
colecþia?
ANTHONY JR.: M-am înfuriat, tare de tot.
LINDA: Nu e prima ºi nici ultima datã când Paul ia un
lucru de-al tãu. Þi-a mai luat jucãriile ºi altã datã ºi o
sã þi le mai ia. Tu eºti fratele cel mare ºi te ia drept
model. Vrea sã fie ca tine! Doreºte sã semene cu tine
ºi sã-i acorzi atenþie.
ANTHONY: Fratele tãu te iubeºte, aºa cum îi iubesc ºi eu
pe fraþii mei mai mari, Richie ºi Al. Dar ne certam
pentru cã voiam ºi eu sã am ce au ei ºi sã fac ce fac
ei. Tatãl meu, bunicul tãu, ne lãsa sã ne certãm, dar
n-a fost prea bine pentru mine. ªi nici pentru noi, ca

fraþi. Prea multã luptã, în loc sã ne ocupãm timpul cu
lucruri mai bune. Înþelegi ce spun, nu?
ANTHONY JR.: Da, tatã.
LINDA: Deci, dacã tu vrei sã te poþi juca liniºtit, ce-ai
putea sã faci dacã e ºi Paul prin apropiere?
ANTHONY JR.: Sã mã duc în altã camerã.
PAUL: Nu, nu-i corect!
ANTHONY: Hei, lasã-l pe fratele tãu sã termine. Altceva,
ce-ai mai face?
ANTHONY JR.: Sã mã joc cu ceva ce nu-l intereseazã pe
Paul.
LINDA: E o idee. Altceva?
PAUL: Ai putea sã te joci ºi cu mine!
ANTHONY JR.: Mda, aº putea.
LINDA: Ia gândeºte-te ce-ar fi fost dacã l-ai fi lãsat pe
Paul sã se joace ºi el cu tine, sã aranjeze niºte poze, sã
organizeze o echipã, sã le punã pe suport…
ANTHONY JR.: Nu ne-am mai fi certat. Poate data viitoare.
LINDA: Ai idei bune! Nu ºtiu ce vreþi voi sã faceþi, dar
mie, una, mi-e foame. Duceþi-vã voi, copii, la bucãtã-
rie ºi venim ºi noi imediat. Tony, trebuie sã avem în
vedere sã-i amintim lui Junior sã-l ia în seamã ºi pe
Paul când îi trimitem la joacã. N-o sã-ºi aducã aminte
singur de fiecare datã.
ANTHONY: Da, ºi va trebui sã-i gãsim activitãþi potrivite,
la care sã participe ºi Paul. Altfel, trebuie sã-i lãsãm
sã se joace separat. N-ar fi cinstit faþã de Junior sã
stea tot timpul cu grija lui Paul.
LINDA: De acord. ªi aº mai vrea sã aflu cum ar putea sã
se manifeste Junior atunci când are nevoie de mo-
mente de intimitate. Acum, hai la masã.
Cititul împreunã:
copilul creºte ºi învaþã
Un tatã îi citeºte fiicei sale dintr-o carte înainte de
culcare:
TATA: „ªi când scoase Geppetto nãvodul, cine era pe
fundul lui? Pinocchio ºi conºtiinþa lui, greieraºul
Jiminy.“ Hai sã ne uitãm puþin la poze înainte sã
citim mai departe. Cum crezi cã se simte Geppetto?
SARICA: Fericit.
TATA: ªi mai cum?
SARICA: Surprins.
TATA: De unde-þi dai seama?
SARICA: Are sprâncenele ridicate ºi gura e deschisã ºi
zâmbeºte.
TATA: ªi Pinocchio?
SARICA: ªi el pare fericit. Jiminy pare obosit ºi ud. Dar
sunt sigurã cã e bucuros cã a fost scos din apã.
TATA: Cum te-ai fi simþit tu dac-ai fi fost în locul lui
Pinocchio?
SARICA: Aº fi zâmbit ºi aº fi fost fericitã, fiindcã l-am
gãsit pe tãticul.
Chiar dacã o carte nu are poze, puteþi pune întrebãri

în acelaºi fel. Asemenea întrebãri îi ajutã pe copii sã
înveþe cum se manifestã diferite sentimente, cum îºi pot
schimba perspectiva din care privesc lucrurile, cum
anumite situaþii pot naºte unele sentimente. Trecând
dincolo de cuvinte, copiii dvs. îºi pot exersa ºi dezvolta
inteligenþa emoþionalã. Pãrinþii pot citi împreunã cu
copiii poveºti sau povestiri, ziare, reviste de sport, bio-
grafii sau orice altceva le face plãcere copiilor. Este o în-
deletnicire potrivitã pentru orice moment, nu neapãrat
la ora culcãrii. Vã sugerãm, de asemenea, sã nu ezitaþi
sã citiþi temele de lecturã ale copilului dvs. fie la dezvol-
tarea vorbirii, fie la alte discipline, dar folosind aceeaºi

tehnicã. Tot ce se poate întâmpla sunt urmãtoarele
lucruri foarte bune:
• Vã veþi ajuta copilul sã înþeleagã mai bine ce citeºte.

• Veþi înþelege mai bine cum citeºte copilul dvs. ºi
gradul în care îl captiveazã materialul sau face
asociaþii, adicã citeºte activ.
• Veþi petrece mai mult timp preþios împreunã.
• Îi veþi dezvolta încrederea ºi experienþa într-un do-
meniu de studiu important pentru el.
A doua parte a ºcolii elementare,

ºcoala generalã
Prietenia: Cum îi puteþi ajuta pe copii

sã-ºi construiascã relaþii pozitive?
Se spune, pe drept cuvânt, cã un cuvânt urât poate sã
doarã mult mai mult decât o agresiune fizicã. Pentru
copii, este extrem de dureros sã fie obiectul glumelor ºi
al ºicanelor. Acest lucru se poate întâmpla atunci când
au intrat de curând într-un anturaj, sunt diferiþi, mai
grãsuþi sau prea slabi, au o altã culoare a pielii; uneori,
nu existã niciun motiv concret. Unii copii reacþioneazã
izolându-se, alþii trec la atac, iar alþii — cel mai grav —
ajung sã se urascã pe sine. Fiecare copil este valoros ºi
fiecare copil meritã sã fie tratat cu respect de colegii lui,
chiar dacã nu devin cei mai apropiaþi prieteni.
Nu vreau sã spun cã toate „întâmpinãrile“ de acest
fel sunt rãu intenþionate, copiii trebuie sã fie în stare sã
suporte un pic de duritate sau o atitudine criticã.
Sunt lucruri care fac inevitabil parte din procesul de
maturizare. Oricât de jenant ar fi sã ne amintim
poreclele pe care le dãdeam colegilor de clasã, am minþi
dacã am spune cã niciuna nu era nostimã. E uºor de
imaginat de ce ajunge cineva sã fie poreclit „Scheleþel“,
„Mimoza“ sau „Melcul“. În general, poreclele sunt
alese fie dupã cum rimeazã cu numele, fie se leagã de
aspectul fizic al persoanei ori de atitudinea sa ori sunt o
combinaþie a acestor elemente. Altceva este însã atunci
când un copil continuã sã fie obiectul ridiculizãrilor ºi
al izolãrii, sãptãmâni sau chiar ani la rând. Educaþia
pãrinteascã bazatã pe inteligenþa emoþionalã dispune
de metode prin care ne putem apropia de un copil care
se simte rãnit sau izolat în plan social ºi îl putem ajuta
sã-ºi facã prieteni.
Capacitatea de a lega prietenii

Orice pãrinte îºi doreºte sã-ºi educe copilul astfel
încât acesta sã nu fie ameninþat de singurãtate. Dar prie-
teniile nu prea pot fi programate. În general, prieteniile
pe care le legãm ne oferã ceea ce alte relaþii nu ne pot
aduce. Tot ce pot întreprinde pãrinþii cu adevãrat este
sã-i ajute pe copii sã se înscrie în fluxul social, sã-ºi
poatã crea (ºi) relaþii pozitive. De fapt, e vorba de a le
spori „capacitatea de a lega prietenii“.
Relaþiile noastrã cu ceilalþi constituie de multe ori
sursa celor mai mari satisfacþii. Într-o societate din ce în
ce mai complexã ºi mai confuzã atât pentru noi, cât ºi
pentru copiii noºtri, este important sã înþelegem ce este
prietenia ºi sã nu transformãm aceastã sursã de bucurie,
creativitate ºi profunzime într-o cursã cu obstacole. Dar
nimeni nu poate fi prieten cu toatã lumea. Prieteniile
adevãrate trec prin suflet ºi trebuie ocrotite ºi hrãnite.
Pãrinþii îºi pot face lor înºile un mare serviciu, ajutân-
du-i pe copii sã-ºi analizeze relaþiile, sã devinã mai
sociabili ºi sã-ºi consacre timpul ºi energia celor mai

importante legãturi.
Cum se dezvoltã capacitatea

de a lega prietenii
O perspectivã largã. Nu vã lãsaþi prinºi ºi nu vã
lãsaþi copiii sã se prindã în stereotipiile enunþate de
diverse persoane în legãturã cu felul în care ar trebui sã
fie un prieten. Ceea ce conteazã ºi ceea ce le va deschide
noi orizonturi copiilor noºtri este caracterul oamenilor,
felul cum îi trateazã pe ceilalþi ºi ceea ce au de oferit în
materie de talente, valori ºi interese comune. Nu ne
putem limita prieteniile în funcþie de vârstã, sex, etnie
sau rasã.
Creaþi-le copiilor ocazii. Ajutaþi-i sã întâlneascã ºi
alþi oameni decât colegii de clasã ºi vecinii. Înscrierea la
cluburi sau grupuri specializate pe diverse domenii
poate duce la prietenii valoroase ºi durabile.
Învãþaþi-i pe copiii dvs. sã coboare scuturile ºi sã se
poarte prietenos. Vorbiþi cu ei despre cum se vãd pe
sine ca prieten al altora. Ajutaþi-i sã înþeleagã cã unele
comportamente îi atrag pe ceilalþi, iar altele sunt ca
niºte opreliºti. Iatã o metodã pe care o puteþi aplica. Este
vorba de un mic „test“, bazat pe întrebãri, la care
rãspunsurile pot fi „mereu“, „uneori“ sau „niciodatã“.
Îmi þin promisiunile faþã de cunoscuþi.

Celor care îmi plac le transmit acest lucru.
Ascult cu adevãrat când mi se vorbeºte.
Îmi cer scuze atunci când greºesc sau îmi jignesc un
prieten.
Mã abat din drumul meu pentru a-mi ajuta prietenii.
Înapoiez lucrurile împrumutate de la prieteni în
aceeaºi stare în care le-am luat.
Discut cu prietenii mei despre problemele pe care
le avem.
Împart cu prietenii mei ceea ce am.
ªtiu ce le place ºi ce nu prietenilor mei.
Mã laud faþã de prietenii mei.
Spun lucruri nepoliticoase despre prietenii mei.
Îi pun în situaþii jenante de faþã cu alþii.
Gradul „incapacitãþii de a lega prietenii“ este indicat

de rãspunsuri ca „mereu“ sau „uneori“ la ultimele trei
întrebãri ºi de nu prea multe rãspunsuri „niciodatã“ la
primele nouã. Situaþia inversã aratã cã un copil tinde sã
fie prietenos ºi, dacã are ocazia ºi norocul, va stabili
multe relaþii pozitive, valoroase ºi rodnice. Parcurgerea
acestei liste, fie mãcar atunci când copilul se plânge cã
are probleme cu prietenii, vã poate ajuta atât pe dvs.,
cât ºi pe copiii dvs. sã gãsiþi punctele forte ale capaci-
tãþii de a lega prietenii ºi punctele asupra cãrora mai
trebuie insistat.
Cum ajung copiii sã nu-ºi facã prieteni?

Motivele pentru care un copil nu are prieteni pot fi
multe. Nu intenþionãm sã le abordãm pe toate, dar le
vom discuta pe cele mai frecvente. De multe ori, acestea
nu sunt separate, ci se atrag unul pe celãlalt. Totuºi,
oricare dintre ele îl poate împiedica pe copilul dvs. sã-ºi
construiascã relaþii colegiale pozitive. Vom încerca sã
vorbim despre ele în felul în care gândesc, în general,
copiii, pentru ca pãrinþii sã-ºi facã o idee despre ce se
petrece în mintea lor.
„Eu nu sunt precum ceilalþi“
Ei sunt altfel decât mine, aºa cã nu putem fi îm-
preunã. Sau: ei nu vor dori sã fie cu mine. Dar, de fapt,
eu sunt mult mai bun decât ei, aºa cã n-am sã mã

înjosesc sã mã asociez cu asemenea forme de viaþã
inferioare. Sau: eu nu sunt aºa de bun ca ei. Dar ei nu
s-au prins de asta, aºa cã, dacã nu mã apropii de ei ºi
nu-i las sã mã cunoascã, nu vor descoperi cât de in-
capabil, excentric, marþian sau, pur ºi simplu, cât de
ciudat sunt ºi mã vor lãsa în pace.
„Scenariul catastrofic“
Nu m-au chemat, ceea ce înseamnã cã nu mã vor.
Ceea ce semnificã, de fapt, cã nu mã plac, adicã, proba-
bil, chiar mã urãsc. ªi ei, ºi ceilalþi copii. ªi toþi oamenii
cu care am sã mã mai întâlnesc. Sau: când au râs de
mine, am îngheþat. N-am ºtiut ce sã spun. Sau am bocit?
Sper cã nu. În orice caz, ei mã considerã un tocilar, un
dobitoc, un ratat sau toate astea la un loc. Aºa o sã fie
mereu, aºa cã va trebui sã mã obiºnuiesc sã fiu singur.
Or sã spunã la toatã lumea ce am fãcut. Mâine or sã-ºi
batã joc ºi mai tare de mine. Toatã lumea o sã-ºi batã joc
de mine, iar cei care n-or sã-ºi batã joc, probabil cã ar
vrea ºi ei s-o facã, dar nu pot sã rãzbeascã pânã la mine,
din cauza mulþimii.
„Nu e vina mea, ei sunt de vinã“
Sunt rãi ºi nesuferiþi cu toþii. Chiar duºmãnoºi. Nu
mi se par oameni cumsecade. Cine ºi-ar putea dori sã fie
cu ei? Eu n-am greºit cu nimic, e vina lor.
„Nu înþeleg de ce s-au plictisit“
Am avut niºte lucruri de spus ºi le-am spus. Nu înþe-
leg de ce sã fi vorbit ei. ªi am vrut sã fiu ascultat primul,
de aceea m-am bãgat în faþã. ªi ce, eram nerãbdãtor!
N-aveau decât sã vinã ºi ei cu ceva mai nou ºi sã dea
lecþii; trebuia sã profit de ei ºi nu-mi place sã fiu între-
rupt pânã nu termin ce am de spus. Ei? Ce sã-mi bat
capul cu ei? S-au supãrat? Nu cred. Cred cã sunt doar
cam sensibili.
„Nu ºtiu ce sã spun“
Am sã stau acolo ºi n-am sã spun nimic sau am sã zic
vreo prostie ºi ei or sã creadã cã sunt un ciudat. Mã
pierd numai gândindu-mã la asta. ªi dacã râd de mine?
Sau mã întreabã ceva ce eu nu ºtiu? Sau îmi zic sã fac
ceva ce eu ºtiu cã nu e bine sã fac, sau ceva ce nu ºtiu sã
fac, sau nu mã pricep? Mã vor vedea ori mã vor auzi ºi
vor crede cã sunt cel mai mare idiot de pe planetã. N-aº
putea sã suport aºa ceva. N-am sã cunosc pe nimeni
acolo ºi n-am sã ºtiu ce sã spun sau cum sã procedez,
ce sã fac cu mâinile, cum sã stau, cum sã-mi aºez
picioarele ca sã nu par un neanderthalian. Nu port
haine de firmã ºi or sã râdã de mine ºi din cauza asta.
Am sã aºtept pânã mã întreabã. Poate n-or sã mã
întrebe niciodatã, dar cel puþin voi ºti cã vor sã fiu cu ei
ºi nu-ºi bat joc de mine.
„ªtiu ce sã fac, dar nu pot“
Mã duc, pur ºi simplu, la el ºi îl întreb de când e aici.
Sau: o întreb dacã stã cineva lângã ea ºi, dacã nu, îi cer
voie sã mã aºez eu. Sau: îi rog sã mã lase ºi pe mine sã
mã joc, îl rog pe cel care pare sã fie ºeful. Se pare cã ea e
preºedinta clubului. Pe ea trebuie s-o întreb în legãturã
cu înscrierea. Voi întreba când au întâlniri, cine mai e
nou, cine poate sã-mi explice tot felul de lucruri… Dar
nu pot! Cum încep, parcã îngheþ, mã trec fiori, inima
începe sã-mi duduie, îmi þiuie urechile, transpir, îmi
tremurã mâinile, simt cã leºin, cã mi se face greaþã sau
intru în panicã sau toate trei deodatã.
„În niciun caz“
Nu, n-o sã meargã, nu va fi aºa, n-or sã vrea în vecii
vecilor. Nu e pentru mine. Au destui oameni, e plin,
n-au cum sã mã ia. Nu sunt ca ei, n-or sã-mi spunã „da“
nici în vis. Mie? Oricum, nu merit. Eu trebuie sã fiu
singur. Aºa mi-a fost scris în viaþã, ãsta-i „destinul“ meu,
cum spun cei din Rãzboiul stelelor. De fapt, chiar îmi

place sã fiu singur. De ce sã am nevoie de alþii? Fac ce
vreau, când vreau, cum vreau. Nu trebuie sã-mi fac griji
pentru nimeni ºi nimic. Nu ºtiu cum aº putea fi mai
fericit. Aºa sunt eu, aºa m-am nãscut, aºa m-au crescut
pãrinþii, altul mama nu mai face.
Ce pot face pãrinþii?
Când încep sã se instaleze asemenea imagini de sine,
schimbarea lor se poate dovedi dificilã. Dar pãrinþii
nu-ºi pot da seama cât de adânc sunt înrãdãcinate, aºa
cã meritã încercat, dacã pot „clinti“ lucrurile. Sã vedem
ce pot face.
Contestaþi imaginile. Afirmaþi lucruri care vin în
contradicþie cu ce credeþi cã îºi spune copilul dvs.
despre sine.
Aduceþi contraexemple. Asemenea autoportrete ne-
gative sunt pline de false convingeri. Existã numeroase
dovezi palpabile cã imaginea pe care ºi-au creat-o este
greºitã, dar copiii nu le percep. Aºadar, oferiþi-le exem-
ple. Arãtaþi-le cã nu toþi copiii sunt rãi, cã râd o datã de
cineva ºi pe urmã uitã. Sau le place sã-i tachineze pe
copiii care se sperie ºi nu ºtiu cum sã reacþioneze. Re-
zultate foarte bune pot da exerciþiile sau interpretarea
de roluri care sã-i facã sã-ºi transpunã gândurile în
cuvinte, sã vã arate cum vor sta, pe ce ton vor vorbi,
cum vor privi, cât de buni sunt în a da tot ce-i mai bun
în ei. Apoi le puteþi oferi câteva sfaturi specifice pentru
a corecta anumite detalii ºi exersaþi în continuare, pânã
când vor cãpãta suficientã încredere, încât sã facã ce
ºi-au propus.
Unii copii tind sã rãspundã mai bine la sfaturile unui
frate mai mare, ale unui vãr sau bunic decât la cele ale
pãrinþilor sau preferã sã vorbeascã numai cu unul dintre
pãrinþi, în defavoarea celuilalt. Lãsaþi orgoliul deoparte!
Scopul dvs. este de a dezvolta sociabilitatea copilului,
nu de a fi dvs. cel care reuºeºte sã facã acest lucru! (Mulþi
pãrinþi constatã cã sunt de ajutor cãrþile despre prie-
tenie, timiditate, comunicarea cu ceilalþi ºi aºa mai
departe. Unii copii preferã sã discute mai întâi despre
povestiri ºi despre copiii din povestiri în loc sã vor-
beascã despre propria situaþie. Dar, de cele mai multe
ori, ajung la subiect ºi vorbesc despre ei.)
Identificaþi ºi schimbaþi imaginea de sine a copi-
lului. Întrebaþi-i pe copiii dvs. ce anume îi face sã nu
poatã lega prietenii sau de ce nu se pot simþi bine într-un
grup. Dacã par sã nu ºtie, încurajaþi-i sã þinã minte ce îºi
spun când se aflã în compania tinerilor de-o vârstã cu ei
sau în alte situaþii. Daþi-le un carneþel sau un casetofon
pentru a-ºi scrie sau înregistra gândurile care le trec
prin minte. Pe urmã puteþi proceda la înlocuirea acestor
gânduri cu altele, pozitive, care sã le permitã sã meargã
mai departe.
ªcoala generalã, liceul
În serviciul comunitãþii: cum te poþi apropia

de inima ºi de mintea adolescenþilor?
Cred cã am auzit rostindu-se în jurul meu, acasã, cuvân-
tul „om“ mai des decât orice alt cuvânt. Când am fost lãudat
pentru realizãrile mele ºtiinþifice, m-am simþit flatat, dar
când am fost recompensat pentru moralitatea mea ºi am fost
numit om, m-am simþit mândru.
(Rabinul Steven Rosman)
A intra în legãturã cu enigmaticii adolescenþi este o

adevãratã provocare. De obicei, pãrinþii nu au tot „echi-
pamentul“ necesar pentru un contact direct. Acest lucru
se explicã, pe de o parte, prin faptul cã suntem prea

aproape de situaþie, prea implicaþi în problemã, cel puþin
din perspectiva copilului, pentru a ne putea detaºa ºi
propune o soluþie. Suntem „suspecþi“. Dar putem totuºi
juca un rol important prin a-i atrage în anumite con-
texte, despre care ºtim cã pot aduce o schimbare în bine.
Cele mai propice asemenea medii de comunicare cu
adolescenþii sunt serviciul comunitãþii, activitatea socialã
ºi, în cadrul ei, activitatea de voluntariat.
Care este mecanismul? Suntem convinºi cã nu va fi o
surprizã pentru dvs. sã aflaþi cã astfel de activitãþi pot
dezvolta în copiii noºtri calitãþi-cheie ce însoþesc inteli-
genþa emoþionalã. Aceste activitãþi le relevã un nivel mai
profund, dincolo de orgoliu, ajungând la cele mai con-
structive sentimente ºi instincte. De multe ori, folosim
activitãþile în slujba comunitãþii pentru a vedea cât de
adânc s-au instalat umilinþa, neîncrederea ºi ruºinea în
sufletul unui copil. Când suferinþa este prea adâncã,
încercãrile de a-l angaja în activitãþi comunitare sunt
sortite eºecului. De ce? Pentru cã sentimentul de bine pe
care i-l conferã participarea la ele îl incomodeazã. Inima
ºi mintea copilului repetã permanent o frazã pe care aþi
auzit-o adesea în filme: „Nu merit.“
Copilul chiar aºa simte: cã nu meritã 1) sã se simtã
satisfãcut de sine sau 2) sã se simtã util. Aceste douã
sentimente ºi altele similare îi fac pe cei mai mulþi copii
sã-ºi conºtientizeze propria valoare. Dar unii copii, mai
ales cei care au avut parte de un tratament abuziv în
primii ani ai vieþii, nu le vor percepe. De aceea, fie vor
renunþa la activitãþile în serviciul comunitãþii, fie le vor
sabota, astfel încât sã fie rugaþi sã renunþe. Indiferent
care este reacþia, ºtim cã ea semnaleazã o problemã mai
profundã care necesitã asistenþã de specialitate serioasã
ºi intensã.
Eficienþa lucrului în slujba comunitãþii se explicã
prin faptul cã presupune dezvoltarea capacitãþii de a
privi din perspectiva altora, a empatiei, conºtientizarea
a noi sentimente (sau a unor sentimente înnoite), urmã-
rirea faptelor ºi vorbelor celor din jur, deprinderea
capacitãþii de adaptare la medii noi ºi toate instrumentele
sociale necesare pentru a intra în legãturã cu persoane
care, în mod normal, nu s-ar afla pe lista de „amici“. Ca
rezultat al acestor relaþii, adolescenþii încep sã gân-
deascã ºi sã simtã în mod foarte diferit decât înainte.
Mai mult, descoperã un sentiment plãcut de utilitate ºi
împlinire. Simt cã fac „ceea ce trebuie“. Nu pot sã ex-
prime acest sentiment în cuvinte, dar se simt „morali“,
se simt oameni. ªi sunt motivaþi sã înveþe, sã obþinã o
diplomã, sã nu abandoneze ºcoala ºi chiar sã comunice
cât mai firesc cu pãrinþii sau cu alþi adulþi.
Ce înseamnã experienþa activitãþii

în interesul comunitãþii?
Pãrinþii joacã frecvent un rol în aceastã experienþã
prin faptul cã le deschid copiilor accesul la oportunitãþi
de lucru în slujba comunitãþii. Cele mai comune locuri
unde se întâlnesc aceste oportunitãþi sunt ºcolile (în SUA,
pentru absolvirea liceului, se cere ºi efectuarea de acti-
vitãþi în sprijinul sãracilor, al bãtrânilor, al persoanelor
fãrã adãpost, al tinerilor, al ecologiei, al drepturilor
civile etc.). Dar nu uitaþi cã implicarea în serviciul co-
munitãþii tinde sã dea rezultate mai bune, mai ales în
cazul adolescenþilor cu tendinþe de izolare, dacã pro-
punerea vine din partea altcuiva decât a pãrinþilor.
Dacã aveþi acest rol de „catalizator“, ar fi bine sã ºtiþi
ce presupune o experienþã bunã de lucru în serviciul
comunitãþii. Nu e vorba doar de a da o mânã de ajutor
la o cantinã socialã sau de a îndepãrta zãpada de pe o
stradã. E nevoie de o structurã, de unul sau doi mentori

care sã garanteze cã vor fi discutate urmãtoarele ºapte
reguli — cei ºapte R — ºi cã ele au fost însuºite de copil.
1. Relaþie. Copilul are posibilitatea de a discuta despre
experienþa lui atât cu mentorii, cât ºi cu alþi tineri aflaþi
în situaþii similare.
2. Recunoaºtere. Contribuþiile, spiritul de iniþiativã, par-
ticiparea activã, pragmatismul sau originalitatea sunt
apreciate.
3. Respect. Este sentimentul de a fi important pentru
colegi ca persoanã, dar ºi datoritã eforturilor depuse.
4. Roluri. Sentimentul de a fi necesar ºi util se dez-
voltã doar dacã activitãþile ºi responsabilitãþile cuiva au
fost clar definite.
5. Recompense. Tinerii vor continua sã lucreze pentru
comunitate dacã percep un oarecare beneficiu fie mate-
rial, fie moral.
6. Rezultate. Ceea ce conteazã sunt realizãrile, produ-
sul vizibil ºi tangibil al muncii depuse.
7. Relevanþã. Sentimentul cã munca depusã face parte
dintr-un tot, dintr-un efort care înseamnã ceva pentru
viaþa comunitãþii.
Cum poate alege un tânãr activitatea

spre care sã se orienteze?
Nu orice activitate este idealã pentru oricare ado-
lescent. Întrebãrile de mai jos pot ajuta la alegerea celei
mai bune variante.
• Ce pot sã fac? (talentele unui individ)

• Cât de grave sunt problemele/cât de mari sunt
necesitãþile? (perceperea situaþiei)
• În ce mãsurã pot, realist vorbind, sã contribui? (aº-
teptãrile personale)
• Cât de importantã este pentru mine aceastã situ-
aþie? (valorile individuale)
• În ce mãsurã simt cã e de datoria mea? (standar-
dele personale de implicare ºi de acþiune)
Adolescenþii îºi vor asuma aceastã experienþã în mã-

sura în care simt cã au un talent de împãrtãºit, percep
un motiv de a acþiona, considerã cã un lucru poate fi
realizat, apreciazã drept importantã o situaþie, se simt
responsabili sã acþioneze ºi constatã cã prietenii lor sau
alþi oameni pe care îi cunosc ori îi respectã fac la fel, cu
atât mai mult dacã gãsesc pe cineva care sã le explice,
direct sau indirect, aspectele cuprinse în lista de mai sus.
Repetãm, în cazul adolescenþilor necomunicativi, se în-
tâmplã rar ca aceastã persoanã sã fie unul dintre pãrinþi.
A-i ajuta pe alþii e de folos

doar dacã ºi copilul se ajutã pe sine
Într-un moment în care societatea noastrã este divizatã
în tot felul de grupuri de „noi“ ºi „ei“, e important sã remar-
cãm cã, în multe culturi ºi tradiþii, gesturile umanitare ºi
voluntariatul au constituit liantul comunitãþii, au afirmat ºi
întãrit legãturile umanitãþii.
(James A. Joseph, vicepreºedinte
al Fundaþiei Points of Light)
Doar puþine lucruri aduc mai multã satisfacþie în com-

paraþie cu sentimentul de utilitate ºi de apartenenþã adus
de activitãþile în slujba comunitãþii. Chiar ºi cei mai rebeli
adolescenþi rezistã cu greu acestei tentaþii. Iar ceilalþi
adolescenþi au, la rândul lor, foarte mult de câºtigat,
pentru cã, prin aceasta, educaþia lor devine multilateralã,
iar sfera de interese nu mai cuprinde doar ultimul numãr

al revistei preferate, o emisiune tv sau telefoanele la
prieteni. Copiii ar putea chiar sã redescopere legãtura cu
„misiunile“ ºi valorile familiei ºi ale ºcolii, ce pãrea uitatã
pentru totdeauna. Un mic avertisment pentru pãrinþi: nu
le spuneþi copiilor „Þi-am zis eu“, nu reflectaþi prea mult
asupra mãreþiei acestor gesturi ºi nu încercaþi sã vã
scoateþi în evidenþã propriile merite. Aceste lucruri i-ar
putea demotiva ºi determina sã renunþe la aceste
activitãþi doar pentru a vã demonstra cã v-aþi înºelat.
Lãudaþi-vã singuri, în particular, dacã vreþi, aduceþi
rugãciuni de mulþumire, dar nu vã grãbiþi sã lãsaþi
deoparte discreþia ºi modestia pãrinteascã.
Toate vârstele
Cei patru C: clarificarea, coordonarea,

conturarea unui plan ºi compasiunea
O femeie disperatã s-a dus sã se plângã Sfatului din
Chelm: „O, înþelepþilor, soþul meu a plecat în urmã cu ºase
luni dupã pâine ºi nu s-a întors nici pânã azi. Ce sã fac?“
Membrii Sfatului i-au spus sã se întoarcã a doua zi. Au stat
ºi-au cugetat, iar când s-a întors femeia, ºeful lor i-a zis:
„Pacea fie cu tine. Colegii mei ºi cu mine am analizat cazul
tãu pe toate feþele. Nu mai sta pe gânduri. Trimite pe unul
dintre copiii tãi dupã pâine.“
(Din legendarele povestiri din Chelm)
Când pãrinþii nu se aflã pe aceeaºi lungime de undã,

nici cei mai înþelepþi dintre înþelepþi nu pot oferi soluþii
adecvate. Nu pot decât sã recurgã la instrumentele
educaþiei bazate pe inteligenþã emoþionalã pentru a-i
ajuta pe pãrinþi în privinþa comunicãrii ºi a procesului
de luare a deciziilor. În capitolele anterioare am vãzut
cum pãrinþii pot face apel la principiile educaþiei bazate
pe inteligenþã emoþionalã pentru a dezvolta capacitatea
copiilor de a-ºi folosi inteligenþa emoþionalã ºi a crea, în
casã, un climat de convingere cã aceasta „funcþioneazã“.
Dar cum pot lua pãrinþii deciziile cele mai adecvate
când se confruntã cu simptomele creºterii copiilor ºi cu
situaþii neclare, ce par sã le sfideze rolul de educator?
Care trebuie sã fie punctul de pornire? Sperãm cã
dvs. sunteþi deja pe cale de a deveni un pãrinte înarmat
cu inteligenþã emoþionalã, dar mulþi pãrinþi care citesc
aceastã carte ºi altele de acelaºi gen ar putea constata cã
au atâtea de fãcut sau de încercat, încât nu ºtiu de unde
sã înceapã. La ce se pot aºtepta? Cum sã procedeze cu
copiii de vârste diferite? Existã tehnici speciale pentru
anumite vârste?
Înainte de a trece la acþiune acasã, ar fi bine ca pãrinþii
sã-ºi limpezeascã gândurile, sã discute despre intenþiile
lor cu partenerul de viaþã ºi cu alte persoane importante
pentru educaþia copiilor ºi abia apoi sã acþioneze, dacã
se decid în acest sens. Cu alte cuvinte, trebuie sã treacã
prin etapa celor patru C…
De ce este nevoie de atâta planificare ºi atenþie? De
ce nu am face lucrurile din „instinct“, din „feeling“, ºi
pe urmã am vedea ce se întâmplã? Existã cazuri când
educaþia instinctualã dã rezultate bune, dar ºtim din
experienþã cã este vorba despre împrejurãri destul de
rare, iar pericolele pe care le presupune adoptarea unei
decizii de moment sunt multe.
Familiile de astãzi au componenþe ºi dimensiuni dife-
rite. Întâlnim la tot pasul cazuri de separãri, divorþuri,
mame sau taþi singuri, aranjamente dintre cele mai di-
verse pentru custodia copiilor, familii mixte sau care
adãpostesc mai multe generaþii. În comunitãþile ºi ºcolile
noastre existã epidemii de SIDA, abuz de alcool ºi dro-

guri, violenþã. Copiii care au deficienþe la capitolul inte-
ligenþei emoþionale riscã sã facã alegeri care îi vor marca
pentru toatã viaþa. Aºa-zisa „ºcoalã a strãzii“, obiºnuitã
în urmã cu douã-trei generaþii, este deosebit de riscantã
astãzi, pentru cã mulþi copii sunt bântuiþi de emoþii
necontrolate ºi de multã confuzie. Nu pot gândi mereu
cu calm sau clar ºi nu sunt capabili sã evalueze în
permanenþã posibilitãþile ºi opþiunile care li se prezintã.
Presiunile colegilor ºi ale mass-media sunt prea
puternice.
Þinând cont de aceste lucruri, pãrinþii trebuie sã se
preocupe de menþinerea calmului ºi de reducerea stre-
sului în interiorul cãminului; trebuie sã facã din acesta
o „bazã“, un „refugiu“ pentru copiii lor. Ei au nevoie de
locuri unde pot sã judece corect când opþiunile referitoare
la violenþã, activitatea sexualã, recurgerea la droguri
devin reale ºi nu mai sunt ipotetice. Asemenea realitãþi
accentueazã ºi mai mult importanþa unui cãmin liniºtit
ºi lipsit de stres; aºadar, este un aspect ce nu trebuie
neglijat.
Inteligenþa emoþionalã ne îndreaptã pe calea cea bunã
prin faptul cã, utilizând-o, deciziile noastre vor fi luate
atât cu mintea, cât ºi cu inima. Exemplele de mai jos,
extrase din întâmplãri petrecute în familiile cu care am
colaborat, le oferã pãrinþilor care citesc aceastã carte
instrumentele necesare pentru a se familiariza cu cei
patru C ºi a le putea asigura copiilor sãnãtatea socialã ºi
emoþionalã.
Iatã un asemenea exemplu:
Joseph are 12 ani ºi cel mai mult timp ºi-l petrece cu
mama lui, Pam. O zi pe sãptãmânã ºi douã weekenduri
pe lunã ºi le petrece cu tatãl sãu, Larry. La fel ºi sora lui
Joseph, Jennifer, care are 8 ani. Joseph nu a primit bine
divorþul pãrinþilor. Petrece mai mult timp singur decât
cu prietenii, cu care se întâlneºte numai dacã îl cheamã
ei. Ceea ce nu se întâmplã foarte des. Iar când se întâm-
plã, Joseph pare sã nu fie în apele lui. Jennifer pare mult
mai veselã, mai volubilã, se vede des cu prietenii. Temele
pentru ºcoalã nu îi iau prea mult timp ºi pare sã se fi
adaptat bine noii situaþii.
Se apropie vacanþa ºi sãrbãtorile. S-ar putea crede cã
e mai mult de lucru ºi la ºcoalã pentru încheierea anului,
ºi acasã, fiind sezonul cumpãrãturilor, dar depinde din
a cui perspectivã privim. Larry este de pãrere cã priori-
tatea sunt temele de la ºcoalã, care trebuie sã fie fãcute
în continuare cu grijã. Cumpãrãturile ºi cadourile se
aflã pe planul doi. Un cadou sau douã, esenþiale, pentru
copii, bunici, mama, tata sau mãtuºa. Cadourile pentru
profesori, veri, cadouri suplimentare ºi hainele noi
pentru vacanþã pot sã mai aºtepte. Pam are o viziune
diferitã. Sãrbãtorile reprezintã momente deosebite.
Temele sunt importante, dar nu cele mai importante. Ce
conteazã mai mult acum sunt cumpãrãturile. E momen-
tul când îþi aminteºti de cei apropiaþi ºi de alte persoane
dragi numai cu gânduri bune. Dar ºi vremea diferitelor
activitãþi religioase, la care trebuie sã participi ºi sã
contribui.
Joe va fi considerat copilul „dificil“ în cele ce urmeazã.
Sã ne conturãm mai bine exemplul: Joe ºi Jennifer au
teme de fãcut înainte de vacanþã ºi nu ºtiu cum sã pro-
cedeze. Pentru tata, cuvântul de ordine e muncã, muncã
ºi iar muncã. Pentru mama, cuvântul-cheie este cumpã-
rãturi, cumpãrãturi ºi participarea la diferite evenimente
specifice sãrbãtorilor. Tata se mirã de ce copiii au rãmas
în urmã cu temele, mama se întreabã de ce nu au fãcut
încã atâtea lucruri care se cer de sãrbãtori.
Joe ºi Jennifer resimt „amprentele sentimentale“ ale
fiecãrui pãrinte. În prezenþa mamei nici nu vor sã aducã
vorba despre ºcoalã, în prezenþa tatãlui nu pomenesc de

cumpãrãturi sau de vacanþã, fiindcã dialogul ar deveni
dintr-odatã apãsãtor. Când copiii ºtiu ce înseamnã Men-
þinerea calmului ºi se folosesc de aceastã metodã în
asemenea situaþii, e foarte bine, dar nu suficient. În astfel
de cazuri, copiii au nevoie de instrumentele educaþiei
bazate pe inteligenþa emoþionalã. Iatã-le la lucru:
Clarificarea
Unul dintre pãrinþi sau amândoi trebuie sã-ºi ia anga-
jamentul de a se lãmuri ce se întâmplã cu copiii. În
primul rând, fiecare pãrinte trebuie sã aibã o viziune
clarã asupra situaþiei. Care este esenþa problemei? Care
sunt implicaþiile emoþionale pentru fiecare copil? Care
este, de fapt, pãrerea mea, ca pãrinte, despre cadouri?
Dar despre teme? De ce? Chiar aºa cred sau vreau sã
creez cuiva o impresie, sã demonstrez ceva cuiva? Ce aº
vrea sã înveþe copiii mei din aceastã situaþie? Am arãtat
cã am încredere în ei?
O formulã de abordare care în alte împrejurãri ar da
rezultate pentru Joe s-ar putea sã nu funcþioneze în
cazul de faþã. Pãrinþii trebuie sã þinã cont de necesitãþile
emoþionale ale copilului; ei nu pot aplica, pur ºi simplu,
mereu formula recomandatã. Pentru Joe, temele ar
putea constitui un refugiu, ca sã nu fie nevoit sã intre în
discuþii neplãcute cu familia ºi cu colegii. Doar cunoaº-
terea detaliilor specifice îi va ajuta cu adevãrat pe pãrinþi
sã adopte atitudinea potrivitã. Însã pãrinþii trebuie sã
fie hotãrâþi sã intre în detalii ºi nu sã se bazeze pe reguli
generale dacã vor sã comunice cu un copil care nu
doreºte acest lucru.
Înþelegem bine greutãþile pe care le-ar putea întâm-
pina pãrinþii care iau aceastã decizie. Vor avea nevoie
mai întâi de un coeficient ridicat de inteligenþã emoþio-
nalã, pentru cã vor fi nevoiþi sã punã pe planul doi
propriile sentimente, în favoarea celei mai potrivite atitu-
dini faþã de copii; vor fi nevoiþi sã-ºi înfrâneze impulsul
de a spune sau de a face anumite lucruri; vor fi nevoiþi
sã-ºi controleze reacþiile, pentru a nu se lãsa purtaþi de
emoþii ºi a nu permite unor evenimente din trecut sã
invadeze prezentul. Li se va cere un grad înalt de em-
patie faþã de situaþia copilului ºi sã poatã înþelege pers-
pectiva soþiei sau a soþului. Mai mult, când vor lua
legãtura prin telefon sau e-mail, vor fi supuºi unui ade-
vãrat test de aptitudini sociale.
Dar aºa se întâmplã în viaþã ºi, odatã intrat în joc,
trebuie sã mergi pânã la capãt, chiar dacã nu-þi plac
cãrþile pe care le ai. E greu, dar þi-ar fi putut cãdea cãrþi ºi
mai proaste.
Coordonarea
Dupã ce fiecare pãrinte ºi-a clarificat rãspunsurile,
vine momentul comparaþiei între viziuni ºi al identifi-
cãrii unui teren comun. Dacã nu existã un teren comun,
e cazul ca pãrinþii sã se întrebe dacã sunt cu adevãrat
convinºi cã a gãsi acest teren, oricare ar fi el, reprezintã
un lucru esenþial pentru copii. Dacã existã un teren
comun, copiii se vor putea simþi în siguranþã din punct
de vedere psihologic. Pe acest teren comun, se lasã
dezarmaþi ºi pot sã înfloreascã. De pildã, Pam ºi Larry
ar putea conveni asupra unei liste de persoane cãrora
copiii sã le ofere cadouri — ceea ce ar putea presupune
ºi o posibilã ieºire la cumpãrãturi cu Larry. De aseme-
nea, Pam ºi Larry ar putea stabili anumite proiecte
prioritare. Ceea ce s-ar putea traduce prin limitarea, nu
drasticã, a timpului afectat cumpãrãturilor, pentru ca
Jennifer sau Joe sã-ºi poatã termina temele. Nu în

ultimul rând, Pam ºi Larry ar putea sã cadã de acord cã
Joe are nevoie de o atenþie ºi de o consideraþie sporite ºi
ar putea chiar sã-l implice în luarea anumitor decizii.
Conturarea unui plan

Dupã ce s-a ajuns la coordonare, e momentul deci-
ziilor: „Iatã ce vom face.“ Pãrinþii trebuie sã-ºi asume
responsabilitatea. Uneori, copiii pot fi informaþi prin
dialog în legãturã cu hotãrârile luate, mai ales atunci
când nu mai sunt aºa mici, însã de multe ori pãrinþii tre-
buie sã ia, pur ºi simplu, decizia ºi sã o punã în aplicare.
E foarte important pentru copii, pentru cã nesiguranþa,
neclaritatea, pãrinþii care nu se poartã ca niºte pãrinþi
adevãraþi le trezesc copiilor frustrãri, anxietate ºi teamã.
Criticile pe care le aduc copiii hotãrârilor luate de pãrinþi
sunt infime în comparaþie cu uºurarea pe care o simt
când, în sfârºit, lucrurile se mai clarificã ºi apele se liniº-
tesc. Acest sentiment va fi mai puternic dacã decizia e
luatã de comun acord de ambii pãrinþi.
Compasiunea
Dupã ce s-au luat deciziile, pãrinþii le pot arãta
copiilor cã le pasã de sentimentele lor. Educaþia bazatã
pe inteligenþã emoþionalã le oferã ºi o metodã: analiza
celor întâmplate. Lucrurile merg mai bine dupã luarea
hotãrârilor? Rãmâne destul timp pentru teme? Cumpã-
rãturile nu au rãmas în urmã? Se pot aranja mici „verifi-
cãri“, doar pentru a constata cum decurg lucrurile. Dacã
trebuie, lucrurile pot fi luate de la capãt, cu clarificarea
noii situaþii create, coordonarea unor noi idei ºi con-
turarea deciziilor. Atenþia, preocuparea, analiza sunt
semnale la fel de puternice de afecþiune ca ºi îmbrãþiºã-
rile, laudele ºi micile gesturi de încurajare. Reprezintã
felul nostru de a le spune copiilor cã, oricât de ocupaþi
am fi, ca adulþi, avem timpul necesar ºi considerãm
foarte important sã vedem cum se descurcã în proble-
mele importante de familie.
În cazul unui copil închis în sine, pãrinþii trebuie sã-ºi
manifeste explicit grija ºi sã-i redea încrederea. Trebuie
sã-i arate cã îºi are rolul sãu în familie ºi sã-l susþinã
acolo unde simte cã este neajutorat. Pentru un pãrinte,
nu poate exista o altã prioritate.
Pãrinþi divorþaþi sau cu program diferit

Pãrinþii singuri pot folosi cei patru C pentru a se
autoanaliza: Chiar fac ceea ce vreau în situaþia datã?
Am luat în calcul toate variantele? Am comparat dife-
ritele motive de preocupare? Trebuie sã mã consult cu
alte persoane importante pentru educaþia copilului, mai
ales cu membri ai familiei? Dar metoda celor patru C
este la fel de preþioasã ºi pentru cãminele în care pãrinþii
locuiesc împreunã. Mai ales atunci când amândoi merg
la serviciu ºi programele lor diferite nu le permit sã þinã
legãtura, cei patru C pot reprezenta un adevãrat liant al
relaþiilor de familie. Pãrinþii au posibilitatea de a lua
decizii comune în anumite probleme ºi de a nu mai lãsa
lucrurile la voia întâmplãrii.
Remarcaþi cã primul dintre cei patru C este „clarifi-
carea“ ºi se referã la ceva ce fiecare pãrinte poate sã facã
de unul singur. Astfel, nu este nevoit sã aºtepte ca alt-
cineva sã facã un pas în prealabil. Când constatã cã
ºi-au lãsat „amprenta emoþionalã“ într-o problemã a casei
sau au un conflict de opinii cu altã persoanã implicatã
în educaþia copilului, pãrinþii trebuie sã-ºi facã timp de
gândire, sã se detaºeze, sã apeleze la cei patru C ºi apoi
sã acþioneze. Copiii lor au nevoie de acest lucru ºi meritã
o asemenea atitudine.
Am început acest capitol cu câteva avertismente le-
gate de unele probleme serioase cum sunt violenþa, dro-
gurile ºi SIDA. Asemenea probleme apar cu precãdere
la copiii care s-au rupt de pãrinþi, de ºcoalã, de comu-
nitate ºi de valorile pozitive. Ideile ºi activitãþile din
acest capitol urmãresc acelaºi scop ca ºi celelalte, pre-
zente în aceastã carte, ºi anume sã le ofere pãrinþilor
instrumentele de care au nevoie când simt cum copiii
lor încep sã se „îndepãrteze“. Existã diverse strategii
potrivite pentru diferite vârste. Fireºte, este de preferat
ca toatã aceastã muncã sã fie, pur ºi simplu, preventivã.
Trebuie sã înceapã atunci când copiii sunt mai mici, la
primul semn de dificultate sau chiar dacã nu existã
asemenea semne. Meritã ca pãrinþii sã-ºi cheltuiascã
timpul cu pregãtirea copiilor pentru viaþã.
Existã metode de a ne apropia de copii, indiferent de
momentul în care luãm aceastã decizie. Nu credem în
existenþa lui „prea târziu“. Aºa cum a afirmat Ginott,
este o muncã grea, dar nu imposibilã. Înaintea lui, un
înþelept a spus cu mai multe secole în urmã cã putem sã
nu ducem la bun sfârºit un lucru, dar nu avem scuze
dacã nu am încercat tot ceea ce ne-a stat în putinþã. Astfel,
le creãm copiilor noºtri condiþiile de a reuºi: nu garanþia
succesului, ci cele mai bune condiþii pe care noi, ca
pãrinþi, în împrejurãrile reale ale vieþii, le putem oferi.
La sfârºitul acestui capitol am prezentat cei patru C.
Aceastã metodã îi va ajuta pe pãrinþii ce au de luat
decizii dificile cu privire la copiii lor, având în vedere
faptul conform cãruia claritatea, coordonarea, contura-
rea opþiunilor ºi compasiunea pot schimba în bine viaþa
copiilor.
9
DOCTORII EDUCAÞIEI BAZATE
PE INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ
VÃ DAU SFATURI PENTRU SITUAÞII
OBIªNUITE DE VIAÞÃ
xemplele de mai jos sunt aplicaþii scurte, novatoare

E ale tehnicilor de educaþie bazatã pe inteligenþa emo-
þionalã în probleme obiºnuite de familie. Am extras aceste
exemple din întrebãrile care ne-au fost puse la cursuri,
conferinþe, orele de practicã în ºcoli ºi în familii. Nu tre-
buie sã citiþi toatã cartea pentru a le înþelege, dar ele ilus-
treazã toate informaþiile, ideile ºi alte exemple prezentate.
Pe mãsurã ce le citiþi, încercaþi sã descoperiþi în ele
aplicarea principiilor educaþiei bazate pe inteligenþã
emoþionalã. Am urmãrit ca în aceste exemple sã se re-
gãseascã cele cinci principii fundamentale ale sale, chiar
dacã sunt sau nu evidente:
1. Cum vã simþiþi în aceastã situaþie? Cum se simt
copiii dvs.?
2. Cum interpretaþi ceea ce se întâmplã? Ce credeþi cã
înþeleg de aici copiii dvs.? Cum v-aþi simþi în locul lor?
3. Care ar fi cea mai potrivitã abordare a situaþiei?
Cum reacþionaþi de obicei? Cum vã puteþi scãdea nivelul
de stres pentru a gândi clar? Care sunt punctele dvs.
forte ºi cum vã pot ajuta? Cum acþioneazã, de obicei,
copiii dvs. în asemenea situaþii? Ce puncte forte au
copiii care pot fi de ajutor în situaþia datã?
4. Cum am acþionat pânã acum în asemenea situaþii?
A fost un succes? Ce am învãþat? Ce putem schimba?
Cum îi pot inspira familiei încredere cã putem rezolva cu

bine situaþia? Ce obiective trebuie sã ne stabillim pe
termen scurt, mediu sau lung? Ce trebuie sã se întâmple
ºi ce se poate întâmpla pentru a ne ajuta sã ne înde-
plinim obiectivele? Când va fi cel mai bun moment sã
încercãm sã punem în aplicare planul?
5. Cum ne vom îndeplini misiunea asumatã? Ce tre-
buie sã facem? Cum trebuie sã-i abordãm pe ceilalþi?
Suntem pregãtiþi sã începem? Avem toate instrumentele
necesare? Ce alte cãi de rezolvare mai existã? Dacã
întâmpinãm obstacole, ce putem face? Când ne putem
întâlni cu toþii sã discutãm problema, sã ne comunicãm
unii altora ideile ºi sentimentele ºi sã ne punem pe
treabã, pânã vom reuºi sã fim cu adevãrat o familie?
Dacã aþi citit cartea, veþi percepe altfel sugestiile

noastre. Le prezentãm ca exemple, dar subliniem cã
dvs. trebuie sã daþi dovadã de creativitate ºi sã vã dez-
voltaþi propriile soluþii, care sã fie cele mai potrivite
pentru familia dvs. Fiecare familie e diferitã ºi nu existã
un singur „rãspuns corect“ la o problemã datã. Noi
v-am pus la dispoziþie harta ºi vehiculul, dar dvs. veþi
conduce. Dumneavoastrã trebuie sã ajungeþi la desti-
naþie într-un fel care sã vã avantajeze, sã vã respecte
valorile ºi sã fie eficient pentru familia dvs.
Temele pentru acasã trebuie sã fie mereu

mobilul unei lupte?
Problema: Ne luptãm cu copiii noºtri, din cauza te-
melor pentru acasã, cam în fiecare zi. Ei încearcã sã se
eschiveze, le rezolvã în ultimul moment, nu le acordã
atenþia cuvenitã, cu excepþia cazului în care îi supra-
SFATURI DE LA DOCTORII EDUCAÞIEI 275
veghem îndeaproape ºi le organizãm timpul. Dar nu se
poate fãrã presiuni ºi proteste. În prezent, copiii au 13,
9 ºi, respectiv, 7 ani. Ne temem mai ales pentru viitor.
Ce putem face cu temele copiilor noºtri? Chiar trebuie sã
ducem mereu aceastã luptã?
Cazul de mai sus se referã la un motiv de nemulþu-

mire întâlnit frecvent ºi la unul dintre principalele tere-
nuri de luptã între pãrinþi ºi copii. Mulþi copii vin acasã
dupã o zi petrecutã la ºcoalã ºi deschid televizorul sau
computerul, neglijând pregãtirea temelor pentru acasã.
Dacã sunteþi pãrinte ºi aveþi serviciu, scenariul vã este,
fãrã îndoialã, cunoscut: sosiþi acasã dupã o zi de muncã
ºi, pe când vã pregãtiþi pentru cinã, le puneþi copiilor
întrebarea de 1 milion de dolari: „Þi-ai fãcut lecþiile?“
Fireºte, nu vã aºteptaþi sã auziþi cã le-au terminat de
câteva ore, dar nu vã puteþi abþine sã nu speraþi. Din
pãcate, veþi avea nevoie de mai mult decât de speranþã
pânã când copiii dvs. sã îndeplineascã misiunea extra-
ordinarã de a-ºi face lecþiile singuri. Veþi avea nevoie de
obiective ºi planuri pozitive concrete.
Temele pentru acasã trebuie privite ca o activitate
care consolideazã cele învãþate la ºcoalã, iar copiii ar
trebui sã le poatã rezolva cu intervenþii relativ limitate
din partea dvs. În cazul în care constataþi cã nu ºi le pot
face, primul lucru recomandat este sã staþi de vorbã cu
profesorii sau cu învãþãtorul. Dar lecþiile sunt menite ºi
sã-i ajute pe elevi sã-ºi sporeascã nivelul de autodisci-
plinã, de independenþã ºi capacitatea de administrare a
timpului. Din punctul de vedere al educaþiei bazate pe
inteligenþã emoþionalã, dvs. trebuie sã vã asumaþi rolul
de „consultant“, nu de „subcontractant“. Copilul dvs.
va depune toate eforturile sã vã plaseze în rolul de
„subcontractant“, dar nu acceptaþi aceastã situaþie.
Trebuie sã fiþi conºtient de obiectivul dvs.: acela de a

pune în practicã un plan de acþiune care sã-l determine
pe copil sã-ºi asume mai multã responsabilitate faþã de
lecþiile pentru acasã.
Înainte de a vã lansa într-o conversaþie serioasã cu
copilul despre spinoasa problemã a temelor, vã va fi de
mare ajutor tehnica Detectorului de probleme, prezen-
tatã în capitolele anterioare. Este vorba de o listã-bilanþ
cu privire la ce s-a întâmplat, când ºi unde, cum apre-
ciazã persoana în cauzã cã s-a descurcat în situaþia
respectivã, ce i-a plãcut ºi ce nu, cum poate proceda data
viitoare. Astfel, emoþiile puternice generate de anumite
împrejurãri sunt împinse în plan secund ºi, aºezând
problemele pe hârtie, dvs. ºi copiii dvs. veþi putea privi
lucrurile cu mai mult calm.
Detectorul de probleme îºi dovedeºte cel mai bine
utilitatea atunci când constataþi cã aveþi obiective
comune. Rezolvarea temelor este în interesul copilului,
dacã nu de dragul învãþatului ºi al performanþei ºcolare,
mãcar de dragul „autorizaþiei“ de a vorbi la telefon, a se
juca la calculator sau de a se uita la televizor.
Urmãtorul pas este schiþarea unui plan prin care toate
pãrþile implicate sã-ºi poatã satisface mãcar o parte
dintre obiective. Detectorul de probleme vã va ajuta sã
înþelegeþi mai bine toate aspectele problemei ºi sã gãsiþi
cel mai bun punct de pornire pentru un plan. În loc sã
intraþi în conflict cu copilul din cauza temelor pentru
acasã, acum aveþi posibilitatea sã angajaþi un dialog
constructiv, în care dvs. ºi copilul dvs. faceþi parte din
aceeaºi „tabãrã“. Veþi constata cã tot ceea ce aþi învãþat
din rezolvarea problemei „lecþiilor pentru acasã“ vã va
fi de folos ºi în alte chestiuni legate de ºcoalã.
Cum îl ajut pe copilul meu
sã scape de furie?
Problema: Bãiatul meu are 11 ani ºi în ultima vreme
constat cã este foarte nervos, þipã prin casã, chiar îl
loveºte pe frãþiorul lui. Se ceartã des cu prietenii ºi chiar
se bate, mai ales la orele de sport. Cum îl ajut sã scape de
aceastã furie?
Furia este una dintre stãrile emoþionale cel mai
frecvent trãite atât de adulþi, cât ºi de copii; dacã nu
reuºim s-o domolim, ea provoacã multe încurcãturi.
Rãdãcinile ei se regãsesc în adâncurile istoriei noastre ºi
se bazeazã pe reacþiile de tip „luptã sau fugi“, încercate
atunci când simþim cã ne aflãm în pericol. Deºi a avut o
serie de motivaþii întemeiate în cazul strãmoºilor noºtri
în lupta lor pentru supravieþuire, astãzi, exprimarea
prin forþã ºi încãpãþânare trebuie, evident, reevaluatã.
Toþi am trãit sentimente puternice de furie când, stre-
saþi ºi nervoºi fiind, copiii noºtri au început sã plângã
sau sã facã lucruri care ne-au iritat, fãrã a rãspunde
insistenþelor noastre de a înceta. Când ia naºtere furia,
cel mai mic eveniment e asemeni unui nou impuls care
o susþine ºi o intensificã. Iar când furia atinge un anumit
nivel, devine extrem de greu de controlat. Daniel
Goleman numeºte acest fenomen, în cartea sa, Inteli-
genþa emoþionalã, „suprastimularea emoþionalã“. Aºa se
întâmplã când constatãm cã facem ºi spunem lucruri la
care nu ne-am fi gândit dacã am fi fost relaxaþi ºi ne-am
fi controlat. Din moment ce vedem acest lucru la atâþia
adulþi, sã nu ne surprindã cã li se întâmplã ºi copiilor,
care au mult mai puþinã experienþã decât noi în a
încerca sã-ºi „administreze“ furia.
Educaþia bazatã pe inteligenþã emoþionalã dispune
de douã tehnici importante cu ajutorul cãrora fiul dvs.
poate scãpa de mânie. „Amprentele emoþionale“ îl în-

vaþã sã recunoascã primele semnale trimise de corp
când începe sã se simtã nervos. De exemplu, se înroºeºte
la faþã sau începe sã-i fie cald. Unii copii îºi strâng
pumnii, alþii încep sã respire greu. Întotdeauna existã
astfel de semne, iar primul lucru pe care trebuie sã-l
faceþi este sã-l ajutaþi pe copilul dvs. sã depisteze aceste
semne personale. Detectorul de probleme prezentat ante-
rior vã ajutã pe dvs. ºi pe fiul dvs. sã treceþi în revistã
situaþiile care îl fac sã-ºi piardã calmul ºi sã descoperiþi
în ce moment a început sã-ºi dea seama de ceea ce se
întâmplã.
Dupã ce învaþã sã-ºi urmãreascã „amprentele emoþio-
nale“, puteþi sã-i daþi cel de-al doilea instrument, stra-
tegia numitã „Pãstreazã-þi calmul“. Aceastã strategie
constã, pur ºi simplu, în respiraþii profunde ºi numã-
rarea oilor, de exemplu, ca mijloc de a face sã scadã
presiunea furiei. E foarte eficace, dar trebuie practicatã
pentru a ne scoate din încurcãturã. Totodatã, furia tre-
buie depistatã la timp, ºi nu dupã ce deja a început
deturnarea emoþionalã. Anumitor copii le va fi greu sã
înveþe aceste tehnici, dar, din nou, Detectorul de pro-
bleme îi va ajuta sã înþeleagã genurile de situaþii care îi
fac, de obicei, sã-ºi piardã calmul ºi îi poate învãþa sã
le evite.
Dacã vrem sã-i ajutãm pe copiii noºtri, este foarte
important sã exersãm aceste strategii atunci când nu
sunt furioºi. Când încerci sã capeþi noi deprinderi, e mai
bine sã le exersezi înainte de a le folosi. Începeþi în acele
situaþii cotidiene care nu sunt de naturã sã ducã la
pierderea calmului, când dvs. ºi copiii dvs. puteþi vedea
mai bine cum începe „deturnarea“. Dar, în cele din urmã,
copilul va trebui sã înveþe singur sã fie calm atunci când
pãtrunde în arena vieþii.
Ca remarcã finalã, cunoºtinþele noastre în materie de
educaþie bazatã pe inteligenþa emoþionalã ne îndeamnã
la prudenþã. Furia este foarte puternicã ºi va dura mult
pânã când fiul dvs. sã o poatã controla. Veþi putea acce-
lera procesul de învãþare nu doar oferindu-i noi instru-
mente, ci folosindu-le dvs. înºivã, pentru ca fiul dvs. sã
aibã avantajul de a le vedea puse în practicã.
Când educaþia creeazã dezacorduri

între pãrinþi
Problema: Pe mãsurã ce copiii noºtri cresc, constat cã
mã aflu tot mai des în dezacord cu soþul meu (bineînþeles,
greºeala e a lui) în ce priveºte problemele legate de
educaþia lor. Nu e deloc plãcut ºi simt cã ºi copiii mei
suferã din aceastã cauzã. Ce pot sã fac?
Contrar a ceea ce credeþi, în cazul dvs. ar putea fi

vorba probabil de un punct forte al educaþiei bazate pe
inteligenþa emoþionalã, ºi nu de o deficienþã. Existenþa
unei perspective diferite asupra unei probleme poate
creºte posibilitatea ca pãrinþii sã gãseascã o soluþie efici-
entã. Problemele pot apãrea dacã pãrinþii nu comunicã
între ei. În asemenea situaþii, de obicei fiecare pãrinte
tinde sã-ºi impunã metoda educaþionalã, încercând
astfel sã compenseze stilul („greºeala“) celuilalt. Unul
dintre pãrinþi este considerat prea dur, iar celãlalt va
deveni mai tolerant. Ciclul continuã, iar pãrinþii se
îndepãrteazã tot mai mult, se situeazã pe poziþii tot mai
opuse, pânã când fiecare constatã cã nu aplicã faþã de
copii stilul de educaþie pe care l-ar fi dorit ºi cãsnicia
începe sã aibã de suferit.
Soluþia o reprezintã comunicarea. Veþi avea nevoie de:
• timp pentru discuþii;

• modalitãþi constructive de adresare;
• o strategie de analizare a problemei;
• un motto (cum ar fi „A educa ºi a iubi înseamnã a
te adapta“).
Timpul de discuþii. Pãrinþii au nevoie de timp ºi de

spaþiu pentru a sta de vorbã între ei. În practica noastrã,
de multe ori nu facem decât sã le oferim pãrinþilor
mediul necesar pentru a comunica. Iatã un mare secret:
dacã pãrinþii ar încerca, cel puþin o datã pe sãptãmânã,
sã poarte o discuþie „oficialã“, care sã nu dureze mai
mult de o orã, despre probleme legate de educaþia copi-
ilor, foarte mulþi psihoterapeuþi ar da faliment. Nu mai
trebuie sã vã spunem cã, desigur, creºterea copiilor im-
plicã mult timp, multã energie ºi mulþi bani. Nu puteþi
face rabat de la timp, pentru cã, în final, veþi avea mai
mult de plãtit sub alte forme, de pildã prin stres, copii
nefericiþi, onorariul psihoterapeutului, divorþ.
Dialog constructiv. Când discutaþi cu partenerul de
viaþã sau cu o altã persoanã importantã în educaþia
copiilor, folosiþi Principiile cãlãuzitoare din Capitolul 3.
Adicã, puneþi întrebãri deschise ºi ascultaþi cu adevãrat
ce are de spus celãlalt. Nu faceþi presupuneri sau acu-
zaþii. Dupã ce celãlalt a avut cuvântul, repetaþi ce a spus
el cu propriile dvs. cuvinte, pentru a verifica dacã aþi
înþeles.
Vã mai cerem rãbdare. O asemenea comunicare ne-
cesitã timp ºi poate cã nu sunteþi obiºnuit cu acest aspect.
O strategie pentru soluþionarea problemei. E bine sã
aveþi o strategie atunci când discutaþi. Vã recomandãm
SATGIAPO, un acronim pentru o schemã de rezolvare a
problemelor în opt paºi (prezentatã în Capitolul 6).
Constã în a rãspunde la câteva întrebãri: Ce credeþi
despre comportamentul copilului dvs.? Ce cred alþii
(fraþi, profesori etc.)? În ce constã problema? Cum aþi
putea-o exprima clar în cuvinte? Ce obiectiv urmãriþi
pentru copilul dvs.? (Veþi constata cu surprindere cã
dvs. ºi soþul cel încãpãþânat aveþi scopuri similare. Nici
el nu vrea ca, atunci când se va face mare, copilul sã fie
considerat un ratat.) Date fiind aceste pãreri ºi obiective,
ce puteþi face? Cu cine aþi mai putea discuta? Ce s-ar
putea întâmpla dacã aþi încerca sã aplicaþi diferite
sugestii? Cum a fost înainte? Ce ar fi cel mai potrivit
pentru a-þi atinge obiectivele?
Adaptarea este ca oþelul. Oþelul este un aliaj, o com-
binaþie între douã sau mai multe substanþe diferite.
Rezultatul este mai puternic decât oricare dintre sub-
stanþele componente. La fel funcþioneazã ºi educaþia
bazatã pe inteligenþa emoþionalã: dacã nu ajungeþi la
consens asupra unei idei, încercaþi o abordare, vedeþi ce
se întâmplã, apoi încercaþi alta dacã este nevoie. Plani-
ficaþi cine ºi ce anume va face. Anticipaþi obstacolele ºi
pregãtiþi terenul. La urmãtoarea orã de discuþii între
pãrinþi, treceþi în revistã evoluþia situaþiei ºi, dacã este
cazul, revizuiþi-vã atitudinea. Încercaþi sã gãsiþi noi com-
binaþii care sã þinã seama de punctele de vedere ale
ambilor pãrinþi, nu neapãrat în mod egal de fiecare datã.
Încercaþi sã fiþi tolerant ºi sã acceptaþi pãrerile celuilalt.
Respectaþi opinia soþului dvs. Înaintând pe calea
extremelor, sigur nu veþi ajunge acolo unde doriþi!
Nu mai suport plimbãrile cu maºina!

Problema: De câte ori mergem într-o vizitã, ne urcãm
în maºinã ºi de fiecare datã parcã cineva îi rãpeºte pe
copiii noºtri, care sunt copii buni în general, ºi aºazã în

locul lor, în maºinã, niºte mici monºtri. Civilizaþia parcã
dispare. Atâta nerãbdare, atâtea þipete, ce certuri, ce
limbaj! Ce muzicã, cine pe cine înghesuie… Ajutor!
Spaþiile strâmte sunt cel mai bun „incubator“ de pro-

bleme, alãturi de plictisealã ºi de grija pãrinteascã. Dupã
cum ºtiþi, camionetele au fost inventate de un pãrinte
care a simþit nevoia sã stea separat de copii în timpul
plimbãrilor cu maºina. Probabil cã taþii care trec prin
„criza celor 50 de ani“ îºi cumpãrã maºini-sport, pentru
cã acestea nu au în spate locuri pentru copii.
Dacã sunteþi nevoit sã cãlãtoriþi în acelaºi autoturism
cu copiii dvs. — ceea ce este inevitabil, când sunteþi
pãrinte — acþionaþi inteligent din punct de vedere emo-
þional. Trebuie sã aveþi o atitudine pragmaticã, claritate
în obiective ºi siguranþã în planuri. Pregãtiþi-vã înainte
de plecare. În cazul în care cãlãtoria va fi lungã, plecaþi
noaptea sau dimineaþa devreme, când copiii ar putea fi
mai somnoroºi. Încercaþi sã ocoliþi aglomeraþia pe
ºosele, chiar dacã va trebui sã întârziaþi sau sã ajungeþi
mai devreme.
În ce priveºte cãlãtoria propriu-zisã, luaþi cu dvs. cât
mai multe jucãrii pentru a le distrage atenþia (e singura
justificare, în opinia noastrã, pentru jocurile video ºi
walkmenuri). Dar nu uitaþi cã sunt copii ºi nu pot sta
mult timp locului. De dragul lor ºi, implicit, al dvs.,
faceþi cât mai des scurte popasuri.
Pregãtiþi-vã copiii dinainte. Amintiþi-vã împreunã
cum a fost în alte cãlãtorii. Gãsiþi împreunã idei noi
pentru evitarea problemelor. Atunci când conduceþi,
avertizaþi-i pe copii cã, dacã sunt neastâmpãraþi, dvs. nu
vã mai puteþi concentra ºi cãlãtoria se prelungeºte. Dacã
simþiþi cã situaþia se agraveazã, nu ezitaþi sã trageþi pe
dreapta, pentru a-i lãsa pe copii sã se liniºteascã
(strategia „Pãstreazã-þi calmul“) sau aplicaþi alte metode
învãþate de rezolvare a problemelor. Nu încercaþi sã
faceþi ordine, întorcându-vã spre ei în timp ce ºofaþi! Mai
puteþi face, în prealabil, o „tabelã de marcaj“ pentru
drum: pentru zece minute de liniºte, câºtigã un punct.
Punctele acumulate pot însemna un suc sau o îngheþatã
la urmãtoarea oprire, dreptul de a alege postul de radio
pentru urmãtoarea perioadã de timp, alege un joc, alte
privilegii, ca recompensã pentru maturitatea ºi auto-
controlul de care au dat dovadã etc.
Cum facem ca ora de culcare sã fie,

într-adevãr, ora de culcare?
Problema: Am neînþelegeri cu soþul meu, legate de
orele de somn ale copiilor noºtri. Unul are 2 ani, celãlalt
5, ºi ºi-au fãcut obiceiul ca dupã ce îi culcãm sã fugã din
aºternut ºi sã vinã sã ne viziteze. Se întâmplã sã mai
lucrez noaptea, iar soþul meu nu considerã vizitele
acestea nocturne o problemã. Dar mie mi se pare cã
sunt o problemã, mai ales când copiii sunt obosiþi
dimineaþa, din cauzã cã nu s-au odihnit suficient.
Nu e ceva neobiºnuit pentru copii sã aibã probleme

cu dormitul, de genul celor pe care le-aþi prezentat. În
general, un copil de doi-trei aniºori vede somnul ca pe
o despãrþire de pãrinþi ºi este cuprins de neliniºte, fapt
care îl face sã evite orele de dormit. La copiii de
patru-cinci ani e vorba despre probleme mai concrete,
cum ar fi frica de întuneric, de umbre, de hoþi sau, pur
ºi simplu, de a rãmâne singuri. Alþi copii tânjesc dupã
cãldura ºi siguranþa pe care le simt lângã mama sau
tata. Date fiind toate acestea, de ce ar mai vrea copiii sã
doarmã în paturile lor?
Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã vã oferã

câteva instrumente pentru a acþiona potrivit în asemenea
situaþii. Încercaþi sã le oferiþi copiilor empatie, sã le
înþelegeþi sentimentele ºi sursa acestora, sã observaþi în
ce momente anume apare o problemã, iar apoi, înarmaþi
cu optimism, veþi putea lua mãsuri sã-i convingeþi pe
copii cã sunt ocrotiþi, sã le daþi metode de verificare ºi
— partea cea mai grea — sã vã urmaþi planul.
Mai întâi, trebuie sã vorbiþi cu copiii dvs. despre
motivele care îi fac sã plece din camerele lor. Întrebaþi-i
dacã le e fricã de ceva sau dacã sunt speriaþi ori
îngrijoraþi. Copilul mai mare va putea identifica astfel
ceea ce noi am numit o „amprentã emoþionalã“, adicã
acel loc din corp care semnaleazã cã suntem stresaþi sau
supãraþi. De exemplu, când dvs. sau soþul dvs. plecaþi
din camerã, copilul s-ar putea sã transpire, sã se în-
roºeascã, sã simtã o agitaþie interioarã, sã aibã un puls
mai rapid sau alte simptome similare. Întrebaþi-i pe copii
ce i-ar putea face sã se simtã mai bine când stau în pat.
În cazul copiilor mici, se recomandã sã verificaþi camera
în care dorm, sã lãsaþi o luminã aprinsã sau sã le puneþi
la îndemânã o lanternã.
La fel de important este sã urmãriþi când ºi unde apar
problemele. Faceþi un tabel din care sã rezulte, pentru
fiecare copil, care este ora de culcare, care dintre pãrinþi
este acasã, când încep sã vã strige sau când se manifestã
„apariþiile“ ºi ce se întâmplã dupã aceea. De foarte multe
ori, nici pãrinþii nu adoptã o atitudine clarã. Cunoaºtem
pãrinþi care sunt singuri acasã noaptea ºi pentru cã în
timpul zilei nu au timp sã stea cu copiii, se aratã chiar
fericiþi de vizitele micilor exploratori, fugiþi din pãtu-
þurile lor. De asemenea, ºtim cã momentul apariþiei unei
probleme legate de educaþia copiilor poate da indicii cu
privire la cauza care o determinã.
Pãrinþii trebuie sã cadã de acord atunci când stabi-
lesc ora de culcare, mai ales pentru cã e greu sã te înþelegi
dimineaþa cu un copil care nu s-a odihnit. Dacã pãrinþii
vor sã petreacã mai mult timp cu copiii, e mai corect sã
amâne ora de culcare decât sã încurajeze expediþiile
nocturne. Când cei doi pãrinþi cad de acord cã obiec-
tivul lor este sã-l determine pe copil sã rãmânã în patul
lui, au la dispoziþie mai multe strategii:
Luaþi mãsuri ca „noapte bunã“ sã însemne „la

revedere“ pânã dimineaþa. Spuneþi-le copiilor, dupã
încheierea ritualului de culcare, cã veþi veni sã-i vedeþi
dimineaþa ºi cã va trebui sã rãmânã în pãtuþurile lor ºi
sã nu se ducã în altã parte. Spuneþi-le cã aceea este
ultima ºansã pentru pupicuri, îmbrãþiºãri, cãutarea even-
tualilor intruºi ascunºi prin camerã sau pentru încã o
gurã de ceai, apã sau lapte (ceea ce nu se recomandã
totuºi, din alte motive). Dacã se prefigureazã o
incursiune la baie, hotãrâþi dacã poate sã meargã singur
sau dacã e cazul sã vã cheme. În cazul în care copilul
profitã de ieºirea la baie pentru o micã plimbare, aduce-
þi-l imediat înapoi în pat, fãrã multã conversaþie (dar
nici cu supãrare sau glume, faceþi ca ºi cum aþi pune o
carte la loc, pe raft).
Inventaþi un sistem de urmãrire a obiceiurilor noc-

turne. Aºezaþi pe frigider o cutie în care copiii sã punã
un beþigaº pentru fiecare noapte fãrã excursii. Dacã
doriþi, când se adunã un anumit numãr de beþigaºe pe
sãptãmânã (puteþi începe de la patru ºi avansaþi treptat
la ºapte, în funcþie de frecvenþa problemelor), copilul
poate primi ceva bun, o poveste în plus la culcare, un
sfert de orã în plus de joacã înainte de culcare, un puzzle
ori o carte. Dar majoritatea copiilor sunt încântaþi, pur
ºi simplu, de ideea de a þine evidenþa ºi se vor strãdui
sã „munceascã“ mai mult pentru mai multe beþigaºe.

Treptat, veþi constata cã puteþi sã renunþaþi la evidenþã,
dar nu vã grãbiþi, aºteptaþi cel puþin câteva luni.
Când copiii opun rezistenþã, fiþi înþelegãtori, dar

fermi. Unii copii, când aflã cã nu vor mai putea „ieºi“
noaptea, nu se mai dau jos din pat, în schimb încep sã
plângã — ºi plâng, nu glumã! Sfatul nostru este sã fiþi
fermi. Încercaþi sã aºteptaþi 15–20 de minute înainte sã
mergeþi la ei în camerã. Pare o veºnicie, dar majoritatea
copiilor se vor opri din plâns ºi vor adormi înainte de a
trece cele 15–20 de minute, iar dacã mai plâng în aceeaºi
noapte, nu îi þine mult. A doua zi dimineaþã, spuneþi-le
cã sunteþi aproape de ei, camera lor este lângã a dvs. ºi
sunt în perfectã siguranþã, aºa cum le-aþi mai promis.
S-ar putea sã mai treacã o sãptãmânã pânã când vorbele
dvs. sã-ºi facã efectul. Dacã auziþi un copil plângând
sfâºietor — unii sunt adevãraþi maeºtri! — vã veþi simþi,
probabil, obligat sã intraþi totuºi în camera lui, dar în
niciun caz nu-l scoateþi din ea. Fiþi laconic; ºtergeþi-i
lacrimile, nãsucul ºi spuneþi: „Eºti destul de mare sã stai
în patul tãu. Mama ºi tata sunt aici ºi venim sã te vedem
dimineaþa. ªtii ceva? Imediat cum adormi, vin la tine sã
verific dacã e totul în regulã.“ Apoi îi spuneþi noapte
bunã ºi plecaþi. Veþi fi surprins sã aflaþi cât de mulþi
copii de vârstã preºcolarã ºi din clasele mici
reacþioneazã bine la aceastã strategie. În cazul celor mai
suspicioºi, puteþi încheia cu ei o înþelegere ºi sã le
spuneþi cã veþi lãsa ceva în camerã când veþi intra în
cursul nopþii pentru verificarea promisã. Poate fi un ºal,
o ºosetã sau altceva moale, care inspirã siguranþã.
Nu uitaþi cã o noapte nedormitã stricã o dimineaþã
sau o zi întreagã. Fiþi perseverent ºi vã veþi îndeplini
obiectivul propus.
Ce atitudine putem adopta faþã de adolescenþii
care au tendinþa sã fie necinstiþi,
sã spunã minciuni sau sã înºele?
Problema: Fiul meu, în vârstã de 17 ani, elev la liceu,
mã minte în permanenþã. Copiazã la ºcoalã, îi minte pe
profesori ºi este necinstit pânã ºi cu patronul sãu,
pentru care lucreazã dupã cursuri. Nu ºtiu cum a ajuns
sã fie aºa. Ce pot sã fac?
Pãrinþii vor sã poatã avea încredere în copiii lor. Este

unul dintre cele mai importante aspecte din relaþia lor.
Când încrederea nu-ºi gãseºte locul, poate fi dureros.
Dar nu uitaþi cã la fel este ºi pentru fiul dvs. Nu-i place
chiar atât de mult sã mintã, dar, ca în cazul majoritãþii
obiceiurilor — iar minciuna ºi necinstea se „formeazã“
în timp — e greu sã renunþi la ele.
Sã lansãm câteva premise. Sã spunem cã fiul dvs. ºtie
sã deosebeascã binele de rãu ºi cã, în general, îºi dã
seama cã minte. Nu-i nevoie de strategiile fundamen-
tale pe care le-am recomanda în cazul unor copii mai
mici. Educaþia bazatã pe inteligenþa emoþionalã începe,
de obicei, prin a pune întrebãri: „Care este problema
din punctul de vedere al copilului meu?“; „Ce simte
el?“; „Când minte ºi când nu? Care este mecanismul
declanºator?“
Adolescenþii mint, de obicei, pentru cã nu vor ca
pãrinþii lor sã ºtie cã fac un lucru cu care, probabil, nu
ar fi de acord, pentru cã sunt nesiguri ºi recurg la aceastã
tacticã pentru a obþine ceva ce cred cã nu vor putea
obþine prin propriul talent sau ca sã evite situaþii ce le
creeazã disconfort. Anii adolescenþei sunt, mai curând,
o perioadã a experimentelor decât a revoltelor. Cei aflaþi
la aceastã vârstã simt nevoia sã pãstreze diferite secrete
faþã de pãrinþi, deoarece ºtiu cã aceºtia au o anumitã

imagine despre ei ºi nu vor sã o strice. Greu de crezut cã
dvs. aþi fost altfel când eraþi adolescent.
Minciunile adolescenþilor sunt altfel decât cele ale
preºcolarilor sau ale copiilor de pânã la 14 ani. Ele nu
au legãturã cu temele, responsabilitãþile, treburile casei
ºi aºa mai departe. Posibilitãþile de a adopta o poziþie
durã faþã de aceste minciuni ºi de a pune în practicã
represaliile sunt nenumãrate, dar înainte de a încerca
aceastã metodã, trebuie sã vã amintim cã miza este foarte
mare: e chiar relaþia dvs. cu copilul. Cum ar putea evolua
aceasta? Cunoaºtem doar atâtea situaþii în care
minciunile aspru pedepsite de pãrinþi i-au îndepãrtat pe
copii de familie ºi i-au împins spre bande de cartier ºi
diverse grupuri antisociale.
Reflectaþi puþin la ce spune un vechi proverb despre
relaþia pãrinþi–copii: Copiii trebuie sã-ºi cinsteascã tatãl
ºi mama. Remarcaþi cã nu apare nicãieri cuvântul „a se
supune“ ºi cã „a cinsti“ se traduce de multe ori prin a
„respecta“. Respectul are întotdeauna douã sensuri:
primeºti mai mult atunci când dai mai mult. Supu-
nerea, mai ales supunerea datoratã fricii, poate genera
resentimente ºi revoltã, manifestate foarte frecvent prin
necinste.
Cum putem câºtiga respectul adolescenþilor noºtri?
Arãtându-le cã þinem la ei ºi cã îi preþuim, descoperin-
du-le ºi apreciindu-le calitãþile. Trebuie sã le aflãm
pãrerile ºi sã le luãm în considerare, sã le acceptãm în
viaþa noastrã, în viaþa cotidianã a cãminului, adicã tre-
buie sã participe într-un fel la luarea deciziilor care îi
privesc ºi pe ei. Trebuie sã dãm dovadã de toleranþã faþã
de comportamentele greºite care însoþesc inevitabil pro-
cesul de maturizare ºi experimentare pentru gãsirea
propriei identitãþi. Trebuie sã pãstrãm deschise punþile
de comunicare cu adolescenþii noºtri, deºi gãsirea
„frecvenþei“ potrivite va cere ceva muncã. Fireºte, vom
încerca sã descoperim momentele cele mai bune în rela-
þia cu copiii. Când spunem lucrurilor pe nume? Când
au loc cele mai rodnice conversaþii? Care sunt „terenu-
rile neutre“ ºi orele cele mai potrivite, din zi sau noapte?
Unii pãrinþi ar putea constata cã mijlocul cel mai bun de
comunicare este poºta electronicã sau robotul telefonic.
Din pãcate, sunt ºi cazuri când pãrintele ºi adolescentul
s-au distanþat atât de mult, încât o apropiere pare sortitã
eºecului. În asemenea situaþii, recomandarea noastrã
este sã vã sporiþi eforturile, sã pândiþi momentele pozi-
tive ºi sã urmãriþi relaþia adolescentului dvs. cu alþi
membri ai familiei. Este o posibilitate de a restabili un
canal de comunicare.
Faceþi „curãþenie“ pe teren. Oricât de greu ar pãrea,
am constatat cã, în majoritatea cazurilor, cel mai bun
lucru pe care îl pot face pãrinþii este sã se aºeze la masa
tratativelor cu adolescentul mincinos ºi sã încheie un
armistiþiu: trecutul e trecut, vrem sã construim o relaþie
pentru viitor. Dar acest lucru va cere din partea pãrin-
þilor o analizã serioasã a propriei corectitudini. Copiii
„prind“ foarte uºor diferenþele de atitudine: relaþiile de
afaceri, convorbiri telefonice în care cuvintele ºi mimica
nu exprimã acelaºi lucru, un comportament al pãrin-
þilor diferit faþã de familie, prieteni, ºefi ºi vecini. Trebuie
sã dovedim un respect reciproc; or, respectul reciproc
începe prin sinceritate.
Pãrinþii sunt cei care trebuie sã facã mereu prima
mutare. Explicaþi-i fiului dvs. cã aveþi încredere în el,
scoateþi-i în evidenþã calitãþile. Verificaþi dacã aºteptã-
rile dvs. în materie de note sau rezultate sportive sunt
realiste. Dezamãgirile au drept sursã aºteptãrile exage-
rate. Stabiliþi standarde ºi obiective realiste ºi discutaþi
despre cooperarea dintre voi. Deschideþi canalele, dar
arãtaþi-i cã nu-l puteþi apãra de consecinþele lipsei sale

de corectitudine. Sunteþi alãturi de el, dar legea este
lege, regulamentul ºcolar este fãcut sã fie respectat, iar
oamenii se poartã cu semenii lor aºa cum considerã cã
au fost trataþi la rândul lor de aceºtia.
Esenþial este sã nu vã aºteptaþi ca adolescentul dvs.
sã se schimbe imediat. Este un proces treptat, pentru cã,
asemenea altor obiceiuri, minciuna poate intra în reflex
ºi atunci e greu de dezrãdãcinat dintr-odatã ºi definitiv.
ªi el simte nevoia sã vã verifice, sã vadã dacã vã þineþi
promisiunea ºi vã concentraþi mai mult asupra calitãþi-
lor sale, fiind totodatã mai tolerant în privinþa defecte-
lor. Respectul atrage respect ºi cinstea apare odatã cu el.
Limite impuse adolescenþilor

Problema: Fiica mea are 15 ani ºi se pare cã prietenii
ei au voie sã stea afarã cât vor, sã vorbeascã oricât la
telefon, sã stea pe Internet fãrã restricþii, sã se uite la
filme „interzise“ ºi sã-ºi cumpere lucruri mai des decât
spãl eu (ºi spãl des). Nu ºtiu dacã vreunul dintre ei mai
merge la ºcoala de duminicã sau dacã mai face câte ceva
ºi pe-acasã. Sunt eu, oare, de modã veche? Nu cred cã
aceste lucruri sunt bune pentru fiica mea sau bãieþii mei
mai mici.
În niciun caz nu sunteþi de modã veche. Sunteþi
pregãtitã pentru educaþia pãrinteascã adaptatã secolu-
lui XXI! Se pare cã ºtiþi deja rãspunsul: pãrinþii adoles-
cenþilor pe care i-aþi descris nu le fac acestora niciun
bine. Dar cum sã stabileºti limite? Care trebuie sã fie
acestea? Cum hotãrâm? Aceasta este întrebarea pe care
aþi vrut, de fapt, sã o puneþi.
Dacã vrem ca adolescenþii noºtri sã fie mai discipli-
naþi ºi mai responsabili, trebuie sã le dãm ºansa de a
face alegeri ºi de a conºtientiza faptul cã existã limite. E
bine sã creionãm aceste limite cât mai devreme, pentru
cã se prefigureazã multe probleme — maºini, întâlniri,
bãuturi, petreceri; cu unele dintre ele poate v-aþi con-
fruntat deja ºi ele devin tot mai serioase, pe mãsurã ce
copilul creºte.
Am observat cã unul dintre principalele motive din
cauza cãruia pãrinþilor le vine greu sã stabileascã limite
este faptul cã nu au obiective clare pentru familiile sau
copiii lor. De câte ori un copil are prilejul de a ieºi din
casã, de a vorbi la telefon, de a se juca pe calculator, nu-i
greu pentru pãrinþi sã se uite unul la altul ºi sã-ºi spunã
cã nu e nimic grav, dar ce este grav e cã nu îºi pun pro-
blema unde duc toate acestea. Cum influenþeazã toate
acestea familia? Dar pe copil? Banii pe care îi cheltuim
sunt bine cheltuiþi sau existã un obiectiv pe care sã-l
avem în vedere când cheltuim bani? Dorim sã avem un
copil citit sau doar un bun cunoscãtor de filme? Nu ne
deranjeazã faptul cã este expus violenþelor de limbaj ºi
pornografiei, vizionând filme interzise minorilor?
Pãrinþii trebuie sã conºtientizeze care sunt obiectivele
pe care le urmãresc pentru ei înºiºi ºi pentru copii. Existã
lucruri care contribuie la îndeplinirea respectivelor
obiective ºi lucruri care nu le sunt de niciun folos. Unele
lucruri sunt ºi trebuie sã rãmânã tabu. Este vorba despre
aspectele în care se regãsesc cele mai importante valori
ale dvs., ce adãpostesc cele mai puternice sentimente ºi
în privinþa cãrora nu vã puteþi rãzgândi. Fireºte, pe
mãsurã ce copilul creºte, lucrurile interzise trebuie re-
vizuite ºi discutate, cum ar fi, de pildã, filmele ne-
recomandate minorilor, când acesta ajunge la vârsta de
17–18 ani. Nu înseamnã însã cã dvs. trebuie sã vã
schimbaþi pãrerea despre ele.
Principiul „nonnegocierii“ înseamnã mai mult decât

decalogul obiºnuit al familiei. Poate doriþi ca adolescen-
tul sã-ºi continue într-un anume fel pregãtirea religioasã,
sã se implice într-o activitate de voluntariat sau umani-
tarã, sã-ºi asume responsabilitatea pentru anumite
treburi din gospodãrie, sã viziteze rude mai îndepãrtate
ale familiei sau sã facã alte lucruri pe care le consideraþi
importante. Trebuie sã stabiliþi cu el cã aceste acþiuni au
prioritate în faþa altora, cum ar fi telefoanele sau cum-
pãrãturile. Aveþi tot dreptul sã-l învãþaþi pe copilul dvs.
sã fie responsabil ºi acesta este unul dintre principalele
mijloace de a-l învãþa.
Câteva mici avertismente. Cu cât începeþi mai de-

vreme, cu atât copiii vor fi capabili sã priceapã logica pe
care o urmaþi ºi o vor accepta. Nu cãdeþi în capcana
iluziei unei acceptãri fãrã proteste. Principalul lucru pe
care îl urmãriþi este acceptarea. Nu neglijaþi sã vã
aduceþi în discuþie ideile ºi valorile cel puþin de douã ori
pe an. Ascultaþi ce au de spus copiii dvs. atunci când vã
cer sã vã schimbaþi poziþia. Întrebaþi care sunt motivele
lor ºi ascultaþi-i din nou cu atenþie. Poate cã veþi gãsi de
cuviinþã sã faceþi unele schimbãri. Când acestea au loc
în urma unei discuþii bine argumentate, de obicei, totul
iese bine. Dar aplicaþi schimbãrile treptat ºi nu vã temeþi
sã reveniþi la vechile limite, dacã vi se pare cã este
nevoie. Nu-l lãsaþi pe copilul dvs. cu impresia cã o
limitã, odatã schimbatã, rãmâne aºa pentru totdeauna.
Obiective, comunicare, aspecte care nu pot fi nego-
ciate — instrumentele fundamentale ale educaþiei bazate
pe inteligenþã emoþionalã!
Ce sã fac
atunci când copilul meu e trist?
Problema: Am citit mult în ultimul timp despre de-
presia la copii ºi sunt nelãmuritã. Uneori, copilul meu
pare foarte trist. E ceva grav? Ce trebuie sã fac? Care
este cea mai potrivitã atitudine atunci când copilul meu
trece prin aceastã stare?
Nu e ceva neobiºnuit pentru un copil sã resimtã

tristeþe faþã de diferite lucruri pe mãsurã ce creºte. Unii
copii au o sensibilitate deosebitã ºi tind sã-ºi interio-
rizeze sentimentele, în loc sã le exprime. Mulþi sunt
triºti când au impresia cã au pierdut ceva sau chiar s-a
întâmplat acest lucru. Foarte des, tristeþea este rezul-
tatul unor probleme legate de relaþiile cu colegii. Acest
lucru se întâmplã la ºcoalã, când copiii încep sã se
autodefineascã ºi schimbã grupurile cu care se asociazã.
Ne putem aºtepta la scurte episoade de tristeþe pe par-
cursul copilãriei, dar trebuie sã ne asigurãm cã nu este
vorba de depresii clinice.
Tristeþea este una dintre emoþiile umane funda-
mentale, cu care copiii se vor întâlni într-un moment
sau altul. Încã de când apare pentru prima datã, pãrinþii
care cunosc instrumentele educaþiei bazate pe inteli-
genþã emoþionalã se duc direct la „lada cu scule“ ºi o
aleg pe cea potrivitã pentru rezolvarea problemei. În
primul rând, trebuie sã deschideþi canalul de comuni-
care cu copilul dvs. ºi sã descoperiþi ce simte. Când îl
întrebaþi despre sentimentele sale, veþi folosi serii de
întrebãri, cum am vãzut la Regula celor douã întrebãri.
Întrebaþi-l mai întâi cum se simte ºi apoi repetaþi între-
barea, rugându-l sã fie sincer; sau daþi-i câteva repere:
„Am observat cum arãtai când te-ai întors de la ºcoalã.
Ce s-a întâmplat?“ Aveþi grijã sã pãstraþi înlãnþuirea

întrebãrilor pentru a vã putea forma o imagine a proble-
mei cu care se confruntã.
Cel mai probabil este ca tristeþea copilului dvs. sã fie
generatã de conºtientizarea pierderii unor prieteni, a
unui statut, a siguranþei, a stimei de sine. Misiunea dvs.
este ca, prin tehnica întrebãrilor ajutãtoare, sã ascultaþi
problema copilului dvs. ºi sã-i transmiteþi faptul cã îl
înþelegeþi. Încercaþi sã priviþi din perspectiva lui ºi sã vã
imaginaþi cum aratã lumea sa. Uneori, simpla înþelegere
a tristeþii copilului dvs. va aduce o mare uºurare.
Dacã aveþi un copil mai mic de 5 ani care se simte trist,
aºezaþi-vã alãturi de el, cu hârtie ºi creioane colorate ºi
încurajaþi-l sã-ºi exprime sentimentele prin desene. Dese-
natul este o activitate foarte bine-venitã pentru copiii
care se simt triºti ºi au nevoie de o supapã pentru senti-
mentele lor. În plus, e ca un barometru a ceea ce se întâm-
plã în interior. Când copilul începe sã se simtã mai bine,
acest lucru se reflectã imediat în desene. Tot aºa se în-
tâmplã cu cãrþile pentru cei mai mari: titlurile preferate
se schimbã odatã cu ameliorarea stãrii de spirit.
Ca pãrinte, va trebui sã evaluaþi care este cea mai
potrivitã metodã pentru copilul dvs. în momentele lui
de tristeþe ºi sã-l ajutaþi sã o învingã. Tristeþea este des
întâlnitã la copii, dar, în general, ei nu rãmân mult timp
în aceastã stare. În aceste cazuri, este suficient sã clari-
ficaþi cu copilul dvs. sentimentul pe care îl încearcã. Dar
dacã starea se prelungeºte, va trebui, probabil, sã încer-
caþi sã-i schimbaþi perspectiva asupra lucrurilor. Cerce-
tãrile în domeniul inteligenþei emoþionale au arãtat cã
una dintre cele mai eficiente metode de combatere a
tristeþii este distragerea atenþiei. Distragerea atenþiei
opreºte forfota gândurilor negative, care alimenteazã
de cele mai multe ori starea de tristeþe.
ªtiind acest lucru, puteþi încerca sã vã orientaþi copilul
spre altã stare de spirit. Cele mai potrivite „distracþii“
sunt cele fizice, cum ar fi gimnastica, practicarea unui
sport sau chiar dansul. Pentru copiii mai mari, acelaºi
rol îl pot juca activitãþile de voluntariat sau un anumit
fel de muncã în serviciul comunitãþii. Dar ºi vechile
„distracþii“ — televizorul, filmele, jocurile video,
puzzle-urile — pot da un brânci tristeþii.
Nu uitaþi cã aceste instrumente ale educaþiei bazate
pe inteligenþã emoþionalã pot alunga tristeþea numai
dacã este vorba de o stare de spirit trecãtoare. Când
aceste strategii nu dau rezultate, când tristeþea nu vrea
sã plece ºi copilul nu mai are poftã de mâncare, nu mai
doarme, nu mai vrea sã iasã cu prietenii sau nu-ºi mai
face temele câteva sãptãmâni, nu staþi pe gânduri ºi
discutaþi cu un consilier ºcolar, cu un psiholog sau cu
alþi specialiºti.
Cum sã fac sã-i dau pe toþi afarã

din casã dimineaþa, inclusiv pe mine?
Problema: Sunt o persoanã inteligentã. Lucrez, fac
activitate de voluntariat ºi multe lucruri complicate.
Dar simt cã mã epuizeazã psihic ºi fizic fiecare dimi-
neaþã în care trebuie sã-mi pregãtesc pentru plecare
copiii ºi soþul. Eu tot încerc sã-i zoresc, ei parcã se miºcã,
într-un fel, cu încetinitorul. De ce nu pot sã fac faþã mai
bine acestor situaþii?
Psihologii au descoperit ceva cu care i-au luat-o

înainte lui Einstein. M = 1/TP ºi SVP = 1/M. Adicã:
viteza de miºcare a copiilor (M) este invers proporþio-
nalã cu timpul de care dispun pãrinþii. Cu alte cuvinte,
cu cât tu ai mai puþin timp, cu atât copilul tãu va avea
nevoie de mai mult timp sã se pregãteascã. Interesant

este ºi faptul cã stimulentele verbale ale pãrinþilor
(SVP), cum ar fi „mai repejor“, sunt, la rândul lor, invers
proporþionale cu viteza copilului, deci îl fac sã se miºte
ºi mai încet. În aceeaºi ordine de idei, cu cât importanþa
punctualitãþii pãrinþilor (IPP) e mai mare, cu atât scade
probabilitatea eficienþei matinale a copilului, adicã M =
1/IPP. Pe scurt, stresul + graba matinalã = probleme ºi
pierdere de vitezã.
Pe tema acestui fenomen al „alergãrii cu încetinito-
rul“ s-au fãcut multe speculaþii, dar cea mai bunã
explicaþie este stresul. Extrem de puþini dintre noi, fie cã
este vorba despre pãrinþi, fie despre copii, pot da
randament în condiþii de stres intens. Reacþia tipicã la
stres este încetinirea reacþiilor, pentru a putea controla
ceea ce se întâmplã. De aici spirala vicioasã: cu cât
pãrintele e mai stresat sã plece, cu atât copilul se miºcã
mai încet; cu cât stresul pãrintelui creºte, cu atât viteza
copilului scade etc.
Opriþi-vã o clipã din forfota de fiecare zi ºi întreba-
þi-vã care sunt problemele. De cele mai multe ori, pur ºi
simplu, nu este timp suficient pentru pregãtirile
necesare. Acceptaþi aceastã realitate ºi revizuiþi pro-
gramul. „Uºor de zis“, aþi putea spune. Educaþia bazatã
pe inteligenþa emoþionalã înseamnã sã fim realiºti ºi
conºtienþi de sentimentele noastre. Gândiþi într-o
manierã preventivã. Dacã devansarea cu 30 de minute a
orei la care se culcã ºi se trezesc copiii vã poate scuti de
protestele ºi þipetele de dimineaþã, dar ºi de pericolul
întârzierii la serviciu, ar merita sã încercaþi, nu? Iar dacã
nu le convine, tot ce au de fãcut pentru a putea reveni
la vechiul program este sã fie gata la timp, dimineaþa,
cu minimum de proteste. Viaþa depinde mereu de ale-
geri ºi de consecinþe. Rezolvaþi problemele cu copiii
dvs., dar urmaþi mereu un obiectiv clar. Luaþi decizii
conºtiente ºi nu lãsaþi lucrurile la voia întâmplãrii.
Gândiþi-vã ce alte ajustãri ar mai putea suporta pro-
gramul pentru a câºtiga mai mult timp dimineaþa.
Dar nu ajunge doar sã câºtigaþi mai mult timp.
Apelaþi la instrumentele educaþiei bazate pe inteligenþã
emoþionalã pentru reconversia timpului recuperabil
(Capitolul 4). Lãudaþi-i pe cei care fac eforturi sã fie gata
în timp util. Avertizaþi cã se pot întâmpla lucruri ne-
plãcute, cum ar fi sã piardã micul dejun, sã plãteascã
benzina, dacã trebuie sã-i duceþi (iarãºi) dvs. sau cã vor
fi pedepsiþi dacã întârzie la ºcoalã. O mamã i-a spus
bãiatului ei cã vor pleca la ora 8 fãrã 10 minute, dimi-
neaþa, indiferent dacã este sau nu îmbrãcat. A fost
de-ajuns ca o singurã datã mama sã-i împacheteze
bãiatului hainele într-o pungã ºi sã-l urce în maºinã în
pijama ºi povestea nu s-a mai repetat. Alcãtuiþi o listã
cu toate lucrurile care sunt de fãcut dimineaþa ºi urmã-
riþi mãsura în care copilul reuºeºte sã o respecte (se
trezeºte la timp, face duº, se îmbracã, îºi face patul, ia
micul dejun etc.). Folosiþi ocazional mici stimulente,
cum ar fi o gustare deosebitã la micul dejun, chiar dacã
va trebui sã aºtepte pânã la sfârºitul sãptãmânii.
În cazul adolescenþilor, vã recomandãm sã-i deter-
minaþi sã-ºi asume responsabilitatea pentru rezolvarea
problemei, utilizând schema SATGIAPO (Capitolul 6).
Este un acronim în care S se referã la afirmarea Senti-
mentelor, A la faptul cã Am o problemã, T la afirmarea
unui Þel clar, pozitiv, G la faptul de a ne Gândi la cãile
de a atinge acel obiectiv, I la a ne Imagina rezultatele
fiecãrei acþiuni, A la Alegerea celei mai bune soluþii, P la
Planificarea aplicãrii soluþiei, anticipând ºi posibilele
obstacole, ºi, în fine, O la rezultat: „Cum a fost, cum am
putea proceda data viitoare?“
De exemplu, un adolescent ar putea rãspunde:
S: Sunt obosit, n-am niciun chef de ºcoalã.

A: Nu sunt o fiinþã matinalã.
T: Vreau sã iau bacalaureatul.
G: Sã-mi iau un ceas I: Am sã uit sã-l
deºteptãtor. programez.
Sau
Sã vorbesc cu pãrinþii I: Nu vor fi de acord.
sã mã trezeascã.
Sau
Sã rog un prieten sã I: Nu se trezeºte nici el.
mã sune.
Sau
Sã mã culc mai I: ªi sã pierd serialul?
devreme.
A: Bine, încerc sã mã culc ceva mai devreme ºi sã pun ceasul
sã sune.
P: Mã culc înainte de miezul nopþii, pun ceasul la ora 7, îl
programez sã sune tare — ºi dacã tot nu mã scol, iar mã
sancþioneazã la ºcoalã — ºi nu-þi cer sã mã duci tu la
ºcoalã, dar dacã mi-ai cumpãra o maºinã, nu ar mai trebui
sã apelez la tine ºi aº ajunge mereu la timp.
O: Rãmâne de vãzut.
Rezolvaþi problemele pe care le întâmpinaþi cu

aceeaºi flexibilitate, creativitate ºi perseverenþã. Meritã
sã încercaþi ºi veþi vedea cã nivelul de stres scade ºi
lucrurile vor merge mai bine. Pânã ºi Einstein ºtia asta!
CUPRINS
Mulþumri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Cuvânt înainte de Daniel Goleman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1. Regula de aur de 24 de carate: De ce este important
sã-i învãþãm pe copii autodisciplina,
responsabilitatea ºi sãnãtatea emoþionalã . . . . . . . . . . . 17
Poartã-te cu copiii tãi aºa cum þi-ai dori
sã se poarte alþii cu ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
Este un moment dificil pentru a fi
pãrinte — sau copil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Sã folosim inteligenþa emoþionalã în munca
noastrã de pãrinþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
Nu vorbim despre pãrinþi rãi sau copii rãi . . . . . . . . . . . 21
Vã recunoaºteþi? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
Scopuri familiale ºi principiile de 24 de carate
ale educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . 27
Un mod de a estima inteligenþa emoþionalã
a membrilor familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
Ce este ºi ce nu este educaþia bazatã
pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Pregãtiþi-vã pentru cãlãtorie: planul cãrþii . . . . . . . . . . . . 44
2. Cum sã avem o familie afectuoasã,
devotatã ºi capabilã sã-ºi rezolve problemele . . . . . . . . 47
Cine suntem noi ca familie? Ce înseamnã
sã faci parte dintr-o anumitã familie? . . . . . . . . . . . . . 48
Copiilor mei n-o sã le placã aceasta. Ce-i de fãcut? . . . . 52
Harta care vã ajutã sã deveniþi o familie afectuoasã,
devotatã ºi capabilã sã-ºi rezolve problemele . . . . . . . 55
Cum sã descreþiþi frunþile membrilor familiei . . . . . . . . . 65

Pauzele umoristice în familie: vitamine
pentru acþiuni pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
O cutie cu îmbrãþiºãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Ce-ar face sau ce-ar spune un erou? . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
Alte idei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
Cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3. Cum trebuie sã le vorbiþi copiilor, astfel încât
sã-i determinaþi sã gândeascã? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
Principiile cãlãuzitoare ale inteligenþei
emoþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Un cuvânt de încheiere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4. Autoîndrumare ºi autodezvoltare: disciplina
bazatã pe inteligenþa emoþionalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
Laude ºi prioritãþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
Reacþiile ºi conºtiinþa de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
„În viaþã se întâmplã tot felul de lucruri“ . . . . . . . . . . . 128
„Liniºteºte-te“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
5. Cum îi puteþi ajuta pe copii sã fie mai puþin
impulsivi, sã-ºi dezvolte stãpânirea de sine
ºi aptitudinile sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Conºtiinþa propriilor sentimente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
Pãstraþi-vã calmul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
„Pãstreazã-þi calmul“, în acþiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
Fiþi la înãlþime în comunicarea cu ceilalþi . . . . . . . . . . . 156
Detectoarele de probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
6. Îndrumaþi-i pe copiii dvs. sã-ºi asume acþiuni
responsabile: SATGIAPO ne vine în ajutor . . . . . . . . . . . 167
Sentimentele îmi indicã o acþiune chibzuitã . . . . . . . . . 172
Am o problemã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Þelurile îmi servesc drept ghid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Mã gândesc la ceea ce pot face . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
CUPRINS 301
Imaginez rezultate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
Aleg cea mai bunã soluþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
Planific totul, anticipez capcanele,
exersez planul ºi îl pun în aplicare . . . . . . . . . . . . . . 180
Observ ce s-a întâmplat ºi mã gândesc
ce am de fãcut în continuare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Aplicaþii ale metodei SATGIAPO în viaþa
de fiecare zi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
Sugestii pentru pãrinþii care vor sã-ºi îndrume
copiii în vederea luãrii unor decizii
ºi a asumãrii unor acþiuni responsabile . . . . . . . . . . . 183
Povestea unui tatã care a folosit SATGIAPO . . . . . . . . . . 186
Prezentarea metodei SATGIAPO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
Alte situaþii în care puteþi folosi
SATGIAPO în familie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
Întrebãri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201
7. Conversaþii între pãrinþi ºi copii despre probleme
ºi opþiuni importante referitoare la educaþie . . . . . . . . 203
Criza din ºcoala primarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
Încurajaþi-i sã-ºi exprime sentimentele . . . . . . . . . . . . . . 208
Cum sã facem faþã trecerii în ciclul gimnazial . . . . . . . 212
Dificultãþi de ordin ºcolar, la gimnaziu . . . . . . . . . . . . . 216
Temele pentru acasã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
Crearea unui echilibru între temele
pentru acasã ºi sarcinile casnice . . . . . . . . . . . . . . . . . 228
Încurajaþi exprimarea planurilor de atingere
a scopurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Un raport din perioada liceului,
intitulat „Nu a înregistrat progrese“ . . . . . . . . . . . . . 233
Opþiuni referitoare la facultate ºi carierã . . . . . . . . . . . . 236
8. Restabilirea comunicãrii: de unde sã începem
într-o epocã a violenþei, a drogurilor ºi a SIDA . . . . . . 241
Perioada preºcolarã, primele clase elementare . . . . . . . 243
A doua parte a ºcolii elementare, ºcoala generalã . . . . 252

ªcoala generalã, liceul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
Toate vârstele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
9. Doctorii educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã
vã dau sfaturi pentru situaþii obiºnuite de viaþã . . . . . 273
Temele pentru acasã trebuie sã fie mereu
mobilul unei lupte? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274
Cum îl ajut pe copilul meu sã scape de furie? . . . . . . . 277
Când educaþia creeazã dezacorduri între pãrinþi . . . . . 279
Nu mai suport plimbãrile cu maºina! . . . . . . . . . . . . . . . 281
Cum facem ca ora de culcare sã fie, într-adevãr,
ora de culcare? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
Ce atitudine putem adopta faþã de adolescenþii
care au tendinþa sã fie necinstiþi, sã spunã
minciuni sau sã înºele? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
Limite impuse adolescenþilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
Ce sã fac atunci când copilul meu e trist? . . . . . . . . . . . 293
Cum sã fac sã-i dau pe toþi afarã din casã
dimineaþa, inclusiv pe mine? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
Editor: GRIGORE ARSENE
CURTEA VECHE PUBLISHING

str. Aurel Vlaicu, nr. 35, Bucureºti, 020091
tel: 021 260 22 87, 021 222 57 26
redacþie: 0744 55 47 63
fax: 021 223 16 88
distribuþie: 021 222 25 36
redactie@curteaveche.ro
www.curteaveche.ro

ELIAS, TOBIAS, FRIEDLANDER - Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELIAS, TOBIAS, FRIEDLANDER - Inteligenta Emotionala in Educatia Copiilor PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DR. MAURICE J.

ELIAS este profesor de psihologie

Coperta: GRIFFON AND SWANS

MAURICE J. ELIAS, Ph.D., STEVEN E. TOBIAS, Psy. D.,

Copyright © 1999 by Maurice J. Elias, Steven E. Tobias and Brian S. Friedlander

© Curtea Veche Publishing, 2003, 2012

Copiilor mei, Meg ºi Gillian, ºi generaþiei voastre.

Cu dragoste, în amintirea mamei mele, Marylin

i mulþumesc familiei mele pentru cã s-a împãcat cu

Aº vrea sã le mulþumesc tuturor profesorilor mei

Pe parcursul nenumãratelor ore pe care le-am petre-

Avem mulþi colegi, prieteni ºi rude ale cãror sprijin ºi

Fãrã aceastã echipã, cartea noastrã n-ar fi avut o influ-

Pãrinþii n-au avut niciodatã atâta nevoie ca în

Escaladarea concurenþei globale presupune faptul cã

ª tiþi care este Regula de aur? O cunosc mulþi oameni.

Poartã-te cu copiii tãi aºa cum þi-ai dori

emoþionalã. Regula de aur de 24 de carate ne cere sã ne

Este un moment dificil pentru a fi

* Cartea apãrutã la ed. Curtea Veche, 2001 (n. red.)

dezvoltarea sãnãtoasã a copiilor noºtri. Iar astãzi plãtim

Sã folosim inteligenþa emoþionalã

Nu vorbim despre pãrinþi rãi

În aceastã carte nu vorbim despre pãrinþi „rãi“ sau

dvs. vor sã iasã la plimbare; dvs. vreþi sã fiþi sigur cã îºi

Care este rolul pãrinþilor pe acest pãmânt? Sã-i înveþe,

Suntem susþinãtori înfocaþi ai îngrijorãrii pãrinteºti ºi

dacã îi respectãm într-adevãr ºi dacã sentimentele lor

Cam asta se petrece, probabil, în mintea copiilor care

Scopuri familiale ºi principiile

emoþionalã, care servesc drept scopuri pentru pãrinþi ºi

1. Fiþi conºtient de sentimentele dvs. ºi de ale celorlalþi.

2. Fiþi empatic ºi înþelegeþi punctele de vedere

Internetul ºi cultura timpurilor noastre, ce ne transmit

3. Dobândiþi-vã echilibrul ºi faceþi faþã impulsurilor

situaþii când acesta nu este cel mai înþelept lucru. Dacã

4. Construiþi-vã scopuri ºi planuri pozitive.

le poate oferi. Pãrinþii (ºi copiii) sunt atât de ocupaþi,

5. Folosiþi aptitudini sociale pozitive în relaþiile cu ceilalþi.

folosesc aceste aptitudini, grupul respectiv funcþioneazã

Un mod de a estima inteligenþa emoþionalã

Inteligenþa mea emoþionalã

problemã recentã din familie. Cum v-aþi simþit dvs. sau

Inteligenþa emoþionalã a copilului meu

Atât pentru dvs., cât ºi pentru copiii dvs., gândiþi-vã

a gãsi niºte rãspunsuri este sã înregistraþi pe o casetã

• Cum se simte personajul principal.

Sã nu vã mire dacã, la primele încercãri, copilul dvs.

Ce este ºi ce nu este educaþia bazatã

principii ale educaþiei bazate pe inteligenþa emoþionalã

Pregãtiþi-vã pentru cãlãtorie:

principii, într-un mod cât mai natural. Vrem sã subli-

F amiliile în care membrii acestora îºi împãrtãºeºc

mai importante sarcini ale pãrinþilor este de a-i ajuta pe

Principiile inteligenþei emoþionale, evidenþiate

Cine suntem noi ca familie?

O Constituþie a familiei conþine, de obicei, principii

întâlniri, iar copiii le pot reaminti pãrinþilor când ºi unde

Copiilor mei n-o sã le placã aceasta.

• Sã vã criticaþi copilul în faþa prietenilor lui.

• Sã-i cereþi copilului sã facã un anumit lucru ca sã

O metodã eficientã de a-i antrena pe adolescenþi în

Harta care vã ajutã sã deveniþi