Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Preot Ioan
http://saccsiv.wordpress.com/2012/05/15/video-scopolamina-respiratia-diavolului/
Un drog care elimină complet voinţa, lăsând victima conştientă, se vinde pe
străzile din Columbia. Substanţa se numeşte
scopolamină, cunoscută şi sub numele de „Respiraţia
Diavolului“, şi este derivată dintr-un anumit tip de
copac, Borrachero, destul de comun pentru America de
Sud, scrie dailymail.co.uk.
Poveştile din jurul drogului sună mai mult a
legende urbane, cu poveşti de groază în care oamenii au
fost violaţi, obligaţi să golească conturile lor bancare şi chiar obligaţi să renunţe
la vreun organ.
Demencia Black, un dealer de droguri din Bogota, capitala Columbiei,
spune că drogul este înfricoşător de simplu, privind modul în
care acesta poate fi administrat. Scopolamina poate fi suflată în
faţa unui trecător, pe stradă, iar în câteva minute persoana
respectivă va intra sub efectul drogului. Drogul nu are gust şi
nici miros. Black spune că dacă ar fi să compare Scopolamina
cu un alt drog, un gram de scopolamină este similar cu un gram
de cocaină, doar că „mult mai rău“. Drogul transformă oamenii
în zombi şi blochează complet formarea amintirilor. Deci, chiar
şi după trecerea efectului drogului, victimele n-au nici cea mai
vagă amintire despre ce s-a întâmplat. În vremurile moderne, CIA a utilizat
drogul ca parte a interogatoriilor din timpul războiului rece, cu speranţa de a-l
folosi ca un ser al adevărului. Problema a fost că, din cauza compoziţiei chimice,
drogul induce halucinaţii puternice, chiar şi moartea, în doze mari.
Arborele din care se extrage drogul, destul de comun în Columbia, se
numeşte „borrachero“, care s-ar traduce: „copacul care te îmbată“.
În antichitate, drogul era dat soţiilor sau amantelor la moartea liderilor
columbieni, apoi li se spunea să intre în mormântul respectivului lider, unde erau
îngropate de vii. În acest moment, Scopolamina se vinde pe străzile din
Columbia, ca orice alt drog.
1
Cuvant catre crestinii ortodocsi despre „O mare capcana a iadului“ - Drogurile
La adresa de mai sus găsiţi un film extrem de şocant, despre efectele unui
nou drog. Iată şi textul articolului:
Foarte mulţi dependenţi nu şi-au mai
putut procura heroină şi atunci şi-au preparat
un substitut, un drog care s-a dovedit a fi mult
mai puternic decât heroina şi, în acelaşi timp,
mult mai periculos, pe care l-au denumit
„crocodil“.
O doză de heroină poate să ajungă în Rusia la 100 de euro, dar mai multe
de „crocodil“ nu ajung la mai mult de 5 euro. Este de fapt un amestec de pastile,
diluant industrial, iod şi gaz pentru brichete. Acest amestec se injectează, iar
efectele dezastruoase asupra corpului uman se văd în acest film.
S-ar părea că este real … Iată ce putem citi şi în articolul „Blestemul
crocodilului“, un drog rusesc fatal:
În centrul de reabilitare a persoanelor dependente de droguri, situat în satul
rus Cicevo, este internat un singur om: Irina Pavlova, dependentă de „crocodil“,
un periculos drog sintetic. „Crocodilul“ este
o „rudă“ mai apropiată a morfinei, iar
dependenţa faţă de acest drog se răspândeşte
printre tineretul rus precum un virus, notează
revista americană Time.
De obicei, o persoană care devine
dependentă de „crocodil“ moare în
următorii doi-trei ani, însă cazul Irinei
Pavlova este unul atipic din punct de vedere medical. Femeia afirmă că luase
acest drog aproape în fiecare zi, timp de şase ani. „Probabil, m-a iertat
Dumnezeu“, opinează Irina.
2
Cuvant catre crestinii ortodocsi despre „O mare capcana a iadului“ - Drogurile
3
Cuvant catre crestinii ortodocsi despre „O mare capcana a iadului“ - Drogurile
domină cincizeciştii, întreţine peste 500 de centre, fără niciun ajutor din partea
statului, fiind astfel cel mai mare organizator al procesului de reabilitare a
narcomanilor din această ţară, conchide revista americană.
În puşcărie unii îşi injectau vodcă în venă. O seringă îşi făcea efectul în
câteva zeci de secunde şi cădeau ca un lemn. Alcoolul ajungea direct în creier …
Dar chiar şi puşcăriaşii, mare parte dintre ei aproape fără şcoală, ştiau
câteva chestii elementare. Printre ele: nu-ţi injectezi tâmpenii în ţesut. Unii o
făceau totuşi dar tocmai pentru că ştiau
efectele: doreau să ajungă la spital. Astfel
de efecte am văzut şi eu. Şi e suficientă o
singură injecţie. Unii scăpau, alţii
ajungeau la amputare. Ce-i determina să
rişte, cu toate că cunoşteau efectele? Voi
detalia într-un alt episod „Istorii din
puşcării”.
Revenind la droguri, încerc şi eu un
îndemn: tineri, nu se merită. Indiferent cât
o fi sevrajul de mare, faceţi tot ce puteţi să renunţaţi, ca nu cumva din lipsa
banilor să ajungeţi la „crocodil” sau „oxi”.