elescopul spțial James Webb 

(JWST) este un telescop spațial dezvoltat de NASA, Agenția

Spațială Europeană (ESA) și Agenția Spațială din Canada (CSA). Este destinat să
succcedă telescopului spațial Hubble ca misiune emblematică a NASA în astrofizică.[6][7] JWST a fost
lansat la 25 decembrie 2021 pe o rachetă Ariane 5 VA256. Este conceput să ofer o rezoluție și o
sensibilitate îmbunătățite în infraroșu față de Hubble și va permite o gamă largă de investigații în
domeniile astronomiei și cosmologiei, inclusiv observații ale unora dintre cele mai îndepărtate
evenimente și obiecte din Univers, cum ar fi formarea primelor galaxii. Permite caracterizarea
atmosferică detaliată a exoplanetelor potențial locuibile .

Oglinda principală a JWST este formată din 18 segmente hexagonale de oglinzi din beriliu placate
cu aur, care atunci când sunt combinate, creează o oglindă cu un diametru de 6,5 metri, considerabil
mai mare decât oglinda principală de pe Hubble care are 2,4 metri. Spre deosebire de telescopul
Hubble, care observă în spectrul ultraviolet apropiat, vizibil și infraroșu apropiat (0,1–1,0 μm), JWST
va observa într-un interval de frecvență mai scăzut, de la lumina vizibilă cu lungime de undă lungă
(roșu) până la infraroșu mediu (0,6–28,3 μm). Acest lucru îi va permite să observe obiecte cu
deplasare spre roșu mare, care sunt prea vechi și prea îndepărtate pentru ca Hubble să le poată
observa.[8][9] Telescopul trebuie ținut foarte rece pentru a observa în infraroșu fără interferențe, așa
că va fi desfășurat în spațiu lângă punctul Lagrange L2 Soare-Pământ, la aproximativ 1,5 milioane
de kilometri de Pământ.[10] Un parasolar mare construit din cinci straturi de material spațial învelit în
aluminiu numit kapton va păstra oglinda și instrumentele la o temperatură de sub 50 K (-223 °C).[11]

Telescopul este numit după James E. Webb,[12] care a fost administratorul NASA din 1961 până în
1968 și a jucat un rol esențial în programul Apollo.[13][14]

Dezvoltarea a început în 1996 pentru o lansare care a fost inițial planificată pentru 2007, cu un buget
de 500 milioane USD.[15] Au existat numeroase întârzieri și depășiri de costuri, inclusiv o reproiectare
majoră în 2005,[16] un parasolar rupt în timpul implementării unei practici, o recomandare a unui
comitet de evaluare independent, pandemia de COVID-19,[17][18][19] probleme cu racheta Ariane 5[20] și
cu telescopul în sine, și problemele de comunicare între telescop și vehiculul de lansare.[21]

Construcția a fost finalizată la sfârșitul anului 2016, moment în care a început o fază amplă de
testare.[22][23] JWST a fost lansat la 25 decembrie 2021 12:20 UTC de un vehicul de lansare Ariane
5 de la Kourou, Guiana Franceză, pe coasta de nord-est a Americii de Sud, și a fost eliberat din
etapa superioară 27 de minute mai târziu. [24] S-a confirmat că telescopul primește energie și, din
decembrie 2021, călătorește în prezent către destinația țintă.[25][26][27]

Cuprins

 1Caracteristici
o 1.1Scutul pentru protecție solară
o 1.2Sistemul optic
o 1.3Instrumente științifice
 2Misiune
o 2.1Lansare și durata misiunii
o 2.2Orbită
 3Note
 4Legături externe
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Telescopul spațial James Webb are o masă de aproximativ jumătate din cea a telescopului spațial
Hubble, oglinda sa principală din beriliu acoperită cu aur are un diametrul de 6,5 metri (spre
deosebire de cea de pe Hubble care are 2,4 metri) și cu suprafața de colectare a luminii de șase ori
mai mare decât a telescopului Hubble. Beriliul este un metal foarte rigid, dur și ușor, folosit adesea
în industria aerospațială, care este nemagnetic și își păstrează forma cu precizie într-un mediu ultra-
rece.[28] Învelișul de aur oferă reflectivitate în infraroșu și durabilitate.

JWST este conceput în primul rând pentru astronomia în infraroșu apropiat, dar poate vedea și
lumina vizibilă portocalie și roșie, precum și regiunea infraroșu mediu, în funcție de instrument.
Poate detecta obiecte de până la 100 de ori mai slabe decât o poate face Hubble și obiecte care s-
au format mult mai devreme în istoria universului, la o deplasare spre roșu z≈20 (aproximativ 180 de
milioane de ani timp cosmic (după Big Bang)).[29] Pentru comparație, se crede că cele mai
vechi stele s-au format între z≈30 și z≈20 (100-180 milioane de ani timp cosmic).[30] Este posibil ca
primele galaxii să se fi format în jurul deplasării spre roșu z≈15 (aproximativ 270 de milioane de ani
de timp cosmic), iar Hubble nu poate vedea mai departe de z≈12 (aproximativ 370 de milioane de
ani de timp cosmic).[29] JWST este special conceput să vadă începuturile Universului, „nașterea”
primelor stele și formarea primelor galaxii.

Telescoapele de la sol trebuie să privească prin atmosfera Pământului, care este opacă în multe
benzi de infraroșu. Chiar și acolo unde atmosfera este transparentă, mulți dintre compușii chimici
țintă, cum ar fi apa, dioxidul de carbon și metanul, există și în atmosfera Pământului, complicând
considerabil analiza. Telescoapele spațiale existente, cum ar fi Hubble, nu pot studia aceste benzi,
deoarece oglinzile lor sunt insuficient de reci (oglinda Hubble este menținută la aproximativ 15 °C
(288 K), astfel telescopul în sine radiază puternic în benzile infraroșii.[31]

Scutul pentru protecție solară[modificare | modificare sursă]

Parasolar cu cinci straturi JWST, de dimensiunea unui teren de tenis, dezvoltat de Northrop Grumman, 2014

Pentru a face observații în spectrul infraroșu, JWST trebuie menținut sub 50 K (−223,2 °C); altfel,
radiația infraroșie de la telescop însuși ar copleși instrumentele acestuia. Prin urmare, folosește un
parasolar mare pentru a bloca lumina și căldura de la Soare, Pământ și Lună, iar poziția sa lângă
Soare-Pământ L2 menține toate cele trei corpuri pe aceeași parte a navei spațiale în orice moment.
[32]
 Orbita halou în jurul punctului L2 evită umbra Pământului și a Lunii, menține un mediu constant
pentru parasolar și panouri solare.[33] Ecranul menține o temperatură stabilă pentru structurile de pe
partea întunecată, ceea ce este esențial pentru menținerea alinierii precise a segmentelor oglinzii
primare în spațiu.[11]

Parasolarul este alcătuit din cinci straturi de polimer metalizate, distanțate, care reflectă căldura
înapoi în spațiu.[34] Materialul folosit este extrem de subțire: 0,05 mm pentru stratul orientat spre
Soare și 0,025 mm pentru celelalte. Trecând de la stratul exterior la stratul interior, fiecare strat este
mai rece decât cel anterior. Rupturile accidentale ale structurii delicate a parasolarului în timpul
testării în 2018 au fost printre factorii care au întârziat proiectul.[35]

Parasolarul este proiectat pentru a fi pliat de douăsprezece ori, astfel încât să se potrivească în
carenarea încărcăturii utile a rachetei Ariane 5, care are 4,57 m în diametru și 16,19 m lungime.
Odată desfășurat în punctul L2, acesta va avea 14,162 m × 21,197 m.