Sfantul IOAN SCARARUL, DESPRE NEMANIERE.

Sfantul Ioan Scararul s-a nascut pe la sfarsitul secolului al VI-lea, candva intre anii 570-
580, in Siria, si a trecut la cele vesnice in ziua de 30 martie 649, in Muntele Sinai. Sfantul Ioan este
cunoscut in toata lumea prin lucrarea numita "Scara", care se afla inclusa si in volumul noua, din
seria "Filocalia". El este praznuit in ziua de 30 martie si in Duminica a patra din Postul Mare.

"Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, purtatorule de

Dumnezeu, parintele nostru Ioan; si cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, ceresti daruri luand,
vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Slava Celui ce ti-a dat tie
putere; slava Celui ce te-a incununat pe tine; slava Celui ce lucreaza prin tine tuturor tamaduiri."

Sfantul Ioan a imbratisat viata monahala inca de la varsta de 16 ani, in manastirea din
Muntele Sinai. Vreme de aproape douazeci de ani, Sfantul Ioan a fost ucenic al Cuviosului Martirie.
Apoi, dupa trecerea la cele vesnice a duhovnicului sau, Sfantul Ioan Scararul s-a retras intr-o
pestera din locul numit Tolas, unde s-a nevoit pustniceste vreme de peste patruzeci de ani.

In anul 639, Sfantul Ioan a fost chemat de obstea manastirii din Sinai, pentru a fi numit
staret. El a primit cu multa greutate aceasta chemare. Dupa cativa ani, Sfantul Ioan a inmanat altui
monah vrednic carma manastirii si s-a retras iarasi in pestera sa, unde s-a indeletnicit cu rugaciunea
si nevointele pana la sfarsitul vietii sale.

Sfantul Ioan este autorul cartii numita "Scara", de la care isi trage si numele, in care viata
duhovniceasca este prezentata sub forma unei scari cu treizeci de trepte. El a scris aceasta carte la
indemnul prietenului sau Ioan, egumenul manastirii din Rait. Aceasta scriere a fost tradusa in limba
romana de parintele profesor Dumitru Staniloae, ea fiind inclusa in volumul noua, din seria
"Filocalia".

Sfantul Ioan Scararul a trecut la cele vesnice in anul 649. El este praznuit de doua ori pe
an, in ziua de 30 martie si in Duminica a patra din Postul Mare.

Despre nemaniere. Tin sa marturisesc ca n-am facut rele multe dar un pacat pe care il fac
des este manierea de orice fel. Nu sunt un om manios dar fiind foarte bolnav, din cauza bolii pe care
am avut-o am devenit nerabdator cu ceilati din jur, imi pierd rabdarea imedia cand vad ca oamenii
au chef de cearta, se indreptatesc (in diferite situatii conjuncturale unde se cere responsabilitate si
recunoasterea greselii). Asa cum scrie Sfantul Ioan Scararul nu putem stinge focul navalnic cu
putina apa, mai mult atatandul. Mania este nesaturarea in veci a dorintei de umilire a celuilalt si nu
putem sa o invingem decat prin infrangerea firii, prin indurarea ocarilor prin rodul ostenelilor si
sudorilor. Mania este o aducere aminte a ocarilor indurate mai demult, dorinta de a face rau celui ce
ne-a intaratat, aprinderea inimii ce se va face la vreme nepotrivita

Conlucrare cu amaraciunea si furia

Cum lumina alunga intunericul asa smerenia alunga amaraciunea, furia

Pornirea maniei este nimicirea, (necesara paza, cu ochii in patru)

Mania distruge sufletul cum moara de macina semintele, vantul care uiteste focul

Instrumente de vindecare rabdarea, recunoasterea slabiciunii

SF. IOAN SCĂRARUL, Scara raiului, trad. IPS Nicolae Corneanu, Ed. Învierea, 2004;

Pr. I.G. COMAN, Patrologie, Ed.Sfanta manastire Dervent, 2000;

Pr. prof.univ.dr.,C. Patuleanu, curs sementrul I, 2011-2012, facultatea de Teologie

Ortodoxa, Bucuresti.