TEMA LUCRARII:

Icoana ortodoxa in zilele noastre.

1
 1. INTRODUCERE

Pictura bisericeasca ofera credinciosului un limbaj plastic care exprima

prin culori si imagini realitati si idei ale credintei noastre ortodoxe.
Despre pictura bisericeasca de azi, Parintele Sofian Boghiu spunea ca am
pierdut traditia picturii si frescelor realizate in secolul al XV-lea de pictori
autohtoni. Scoala de pictara bisericeasca de azi este decadenta deoarece se
afla sub influenta picturii realiste de influenta apuseana. Parintele Sofian ple-
da pentru revenirea la desenul si cromatica stilului rasaritean bizantin. Iz-
vorul de inspiratie este picture in fresca a bisericilor manastirilor Voronet,
Sucevita si Moldovita.
Scopul adevarat al picturii bisericesti este de a crea o atmosferta de me-
ditatie si rugaciune credinciosilor care se roaga.
In pictura bisericeasca de azi chipurile sfintilor s-au transformat in fi-
zionomii.
Se intalnesc cazuri cand preotii invocand pretul ridicat al operelor de arta,
sau din necunoasterea in amanuntime a traditiei ortodoxe, sa permita aparitia
kitsch-ului la constrructia, amenajarea interioare si picturii iconografice a bi-
sericilor.
In ultimul timp se observa o reintoarcere a pictorilor bisericesti la traditia
bizantina si un studiu temeinic al acesteia in Facultatile de Teologie.

2
 2. ICOANA IN ZIUA DE ASTAZI

Icoana reprezinta una din cele mai mari redescoperiri din punct de vedere
artistic cat si spiritual. Aceasta redescoperire a avut loc in perioada unor
mari rasturnari istorice: primul razboi mondial, revolutia bolsevica din Rusia
si alte evenimente care au urmat. In aceasta perioada furtunoasa, icoana a
fost redescoperita ca un suprem tezaur al artei. Daca uitara icoanei a fost
consecinta unei decaderi spirituale, trezirea spirituala care a avut loc in urma
evenimentelor tulburatoare, a dus la redescoperirea icoanei si la intelegerea
constienta a limbajului si a sensului ei. Icoana nu are doar valoare artistica
sau culturala ci este o revelare cu mijlocirea artei, a experientei spirituale or-
todoxe.
Icoanele reprezinta o teologie in imagini, In zilele noastre icoana a depa-
sit limitele lumii ortodoxe patrunzand in lumea heterodoxa. Restauratorii au
realizat printr-un efort imens faptul de a da o noua viata vechilor icoane
pictate in biserici. Efortul lor a fost dublat de un numar mare de publicatii
ilustrate, stiintifice sau teologice, care au reprodus cele mai cunoscute icoa-
ne. In acelasi timp, multe icoane ortodoxe au patruns in lumea ooccidentala.
Aici s-au realizat expozitii sau colectii particulare care i-au atras atat pe cre-
dinciosi cat si pe necredinciosi. Totodata existand moda antichitatilor si pa-
siunea de a colectiona, au dus atat pe ortodocsi cat si pe herterodocsi la do-
rinta de a intelege ce inseamna icoana, iar mai departe a intelege ce inseam-
na Ortodoxia.
Prin formularea dogmei cinstirii icoanelor, Sinodul VII Ecumenic nu a
definit caracterul imaginilor venerate, nu a canonizat nici un stil si nici un tip
de arta. Plecand de la acest punct de vedere i se permite omului modern, for-
mat in cultura moderna dar caruia ii lipseste o cunoastere clara a Credintei si
a Bisericii, sa considere ca alaturi de icoanele canonice, pot exista si alte ge-
nuri sau stiluri artistice.
Pictarea icoanelor este un obicei legiuit si o traditie a Bisericii Soborni-
cesti.
In perioada iconoclasta a avut loc o lupta sangeroasa, care a avut ca miza
atat dreptul de a-L reprezenta pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe
Sfinti, cat si revelarea unui anumit stil artistic care sa corespunda Evanghe-
liei. De fapt, a vorba de un adevar tradus fie in cuvinte, fie in imagini, pentru
care numerosi Marturisitori au acceptat martiriul.
Limbajul pictural al icoanei s-a format progresiv in Biserica. El a apar-
tinut de la inceput tuturor popoarelor ortodoxe, independent de limitele na-

3
tionnale, sociale sau culturale. Unitatea limbajului pictural al icoanei nu a
fost realizarea unei culturi comune sau al unor reguli administrative, ci al
unei crednte comune – Credinta Ortodoxa. Daca icoana ortodoxa reflecta
Ortodoxia pe deplin, cu maxima profunzime si intindere, curentul realist din
arta nu are aceasta capacitate, el nu reprezinta o descoperire a vietii in Hris-
tos. Curentul realist in pictura a fost produsul unei culturi autonome si a
exprimat existenta lumii vazute care nu are nici o legatura cu lumea divina.
Imaginea realista este fructul unei creatii libere, fara legatura cu dogmele
Bisericii, a unor inovatori din secolul al XVII-lea.
Omul modern care se afla in impas din pricina umanismului secularizat
reprezinta problema centrala a zilelor noastre. Astazi icoana opune formelor
traditionale ale artei ortodoxe inovatiile din curentele artei moderne. Icoana
ortodoxa marturiseste dreapta credinta independent de scaderile ortodocsilor
insisi. Oricare ar fi nivelul artistic si spiritual al unui pictor (chiar si un
artizan), o icoana canonica, fie veche sau noua, marturiseste acelasi adevar.
Indiferent de talentul pictorilor, arta care se elibereaza de canon, nu numai
ca nu ajunge la nivelul artistic si spiritual al icoanei, dar inceteaza cu totul sa
mai fie o reprezentare a dreptei credinte.
In epoca noastra, renasterea icoanei in sanul Ortodoxiei, reprezinta o
necesitate vitala. Icoana se innoieste odata cu Biserica Ortodoxa, dar aceasta
icoana innoita trebuie sa ramana expresia unui adevar unic.
Se constata faptul ca in aceasta perioada apar multe reprezentari religi-
oase care nu respecta canonul, fie din necunoasterea canonului, fie din im-
prumutarea unor modele din Apus. Aceste reprezentari sunt cunoscute sub
denumirea de kitsch-uri. In continuare, vom defini cuvantul kitsch si vom
trece in revista produsele acestui gen artistic.

3. DEFINITIA KITSCH-ULUI

Cuvantul “kitsch”, provine din limba germana, de la verbul “kitschen”,

care inseamna a face ceva de mantuiala. Cuvantul “Verskitchen”, inseamna
a maslui,, a substitui.
Termenul de kitsch a aparut cu sensul de azi in anul 1860, la Munchen.
Atunci, pictorii au inceput sa picteze tablouri ce faceau rabat de la calitate,
pentru a raspunde cererii pietei.

4
 Termenul de kitsch a fost popularizat de Theodor Adornasi Hermann
Broch in anul 1930, odata cu termenul de industrie culturala.
Se sustine faptul ca originea kitsch-ului a fost in curentul artistic numit
romantism. Romantismul nu a fost kitsch in sine, dar a creat conditii pentru
acest tip de manifestare, impunand ideea de expresivitate excesiva si senti-
mentalism exacerbate.
Kitsch-ul a devenit un termen international, acceptat in mod conven-
tional, pentru a desemna creatii artistice inferioare, pseudo-artistice, opere
surogat care inlocuiesc operele originale.
Kitsch-ul apare cel mai des in cadrul culturii de consum (de masa).
Opera kitsch este creata pentru a placea, pentru a epata, pentru a fascina,
pentru a subjuga sensibilitatea joasa si imaginatia receptorului. Ea are pre-
ferinta pentru coloritul socant si contrastul extravagant, si este excesiv im-
podobita, fiind incarcata cu figuri si simboluri. Culoarea predominanta este
rosul si nuantele derivate din acesta.
Ca exemple de obiecte kitsch putem enumera:
 obiecte religioase: statuete cu teme religioase, icoane kitsch (madone in-
lacrimate cu ochii spre cer, hristi incununati de spini), icoane ortodoxe
realizate in China;
 carpete cu reproduceri dupa tablouri celebre: Cina cea de Taina, a lui
Leonardo da Vinci, precum si icoane cu ceasuri si leduri.
Ca definitie generala, putem spune despre kitsch ca este un produs rea-
lizat cu intentii artistice dar este de prost gust, este un obiect ieftin, carac-
terizat de superficial si falsitate, ce inlocuieste arta adevarata constituind asa
numita “arta surogat”
Despre kitsch, teologul rus Paul Evdokimov spunea:
“Arta ortodoxa este si ar trebui sa ramana in continuare o punte de co-
municare si de intelegere a creatului si necreatului. Frumusetea divina nu
este “sensibila”, nici intelectuala, ci se da prin ea insasi sau prin formele
acestei lumi. Kitsch-ul ce a patruns masiv in ortodoxie … anuleaza, scurt-
circuiteaza tocmai acest subtil process de comunicare intre om si divinitate.
Ruptura dintre sacrul transcendent divin si religiosul imanent uman este
atat de mare, incat nu se mai poate trece de la un plan la altul.”
Conform Dictionarului explicativ al limbii romane (DEX), kitsch-ul de-
semneaza urmatoarele:
*un produs cu caracter de pseudo-arta, caracterizat prin imitatie super-
ficiala a operei de arta si platitudine;
* reproducere sau copiere pe scara industriala a unei opre de arta cu
scopul valorificarii comerciale;
* obiect de calitate proasta.

5
 4. KITSCH-UL IN BISERICA ORTODOXA

Intrand intr-o biserica ortodoxa care este pictata corect, respectand er-
minia picturii bisericilor, nu se poate sa nu admiram stralucirea si frumu-
setea acesteia. Parintele Pavel Florensky a dat o frumoasa si inspirata denu-
mire a spatiului eclezial, numindu-l “sinteza a artelor”. Din pacate, se con-
stata ca astazi spatial eclezial este invadat de kitsch, in mod constant si sus-
tinut. Acesta a invadat treptat si spatiul bisericii si locuintele credinciosilor,
parazitand traditia spiritualitatea si arta autentica a Bisericii Ortodoxe. Se
constata ca adeseori atat clericii cat si credinciosii promoveaza cu nonsalanta
kitsch-ul, astfel incat fara a generaliza, putem vorbi despre o asa-numita cul-
tura a kitsch-ului.
Cauzele proliferarii kitsch-ului sunt multiple si aparitia lui se datoreaza
snobismului si lipsei unei culturi teologice si artistice, atat in ceea ce
priveste iconografia cat si arhitectura. Din pacate, acest lucru este raspandit
si in ca-zul preotilor. De regula, pentru acceptarea kitsch-ului, preotii invoca
costul ridicat al operelor de arta bisericeasca autentica, ori o diplomatie
pastorala gresit inteleasa, in sensul ca preotii accepta sfaturile unor
binefacatori cu dare de mana dar necunoscatori in probleme de arta
bisericeasca. De ase-menea, sunt si oameni talentati care executa lucrari de
arta bisericeasca fara a avea nici o pregatire in acest domeniu.
Fenomenul kitsch-ului se poate remarca pornind de la arhitectura loca-
surilor de cult. Se pot intalni numeroase biserici cu forme bizare, care sfi-
deaza traditia ortodoxa romaneasca, din dorinta de a inova cu orice pret.
Proiectul de constructie si materialele utilizate la constructia bisericilor nu
tine cont de iconografia care va impodobi noile locasuri. Se folosesc multe
materiale inadecvate, flolosite cu scopul de a etapa, se realizeaza imitatii de
factura indoielnica a unor materiale precum marmura si aurul. De asemenea,
se intalneste vopsirea acoperisurilor locasurilor in culori stridente, nepotri-
vite pentru o biserica.
Dupa realizarea constructiei locasurilor se constata o amenajare interioara
inadecvata. Se realizeaza decoruri tipatoare, lipsite de calitate si substanta, la
realizarea carora se folosesc flori de plastic, beculete fosforescente sau ne-
oane multicolore, cu care se “impodobesc” icoanele si candelele de la ico-
nostas. Se folosesc covoare multicolore, cu desene inadecvate, candelabre de

6
lemn sau fier forjat impodobite cu coarne de cerb, sau din materiale metalice
ieftine ce imita aurul. De asemenea, se folosesc mese si scaune din plastic,
acoperite cu musamale sau cu broderii stridente. De asemenea, se folosesc
candele si ferecaturi pentru icoane confectionate din aliaje de calitate in-
doielnica dar care dau aparenta unor metale pretioase.
Cele mai ingenioase forme de kitsch se italnesc in arta iconografica. In
mod frecvent se utilizeaza formulari iconografice care se abat de la Traditia
Ortodoxa si de la Erminia pictarii icoanelor. Astfel, se recurge deseori la
prelucrari din arta iconografica apuseana, sau la prelucrari pietiste dupa ico-
anele realizate de artizani fara pregatire teologica.
Se intalneste des producerea “pe baza rulanta” a icoanelor, utilizand pro-
cedee precum: xeroxare, maruflare, turnare, etc.
La realizarea icoanelor se folosesc frecvent urmatoarele materiale: hartia,
cartonul, plasticul, aliajele ieftine.
Aceste icoane ieftine sunt adunate pe tarabele vanzatorilor ambulanti care
isi fac aparitia cu ocazia hramurilor manastiresti.
Sunt intalnite si icoane care infatiseaza simultan mai multe personae sfin-
te, ale caror chipuri care se permuta intre ele si pot fi vazute in functie de
unghiul din care sunt private. Un exemplu de acest fel este o “icoana” in care
poate fi vazut Domnul Iisus Hristos, dintr-un unghi si Maica Domnului din
alt unghi.
De asemenea este italnit si cazul unor icoane vechi cunoscute, care sunt
replicate in culori tipatoare sau sunt impodobite cu rame neadecvate, potri-
vite pentru tablouri sau fotografii.
In ultimul timp au aparut icoane digitale, care se succed la intervale re-
gulate pe iconostas.
Reprezentarile iconografice si Sfanta Cruce sunt imprimate pe diferite
obiecte, cum ar fi: brelocuri, cercei, bratari, cani, pahare, vaze de flori sau
chiar pe pliante electorale.
Unii preoti, la asa numitele lucrari de modernizare, permit acoperirea
icoanelor cu diferite obiecte, cum ar fi: centrale termice, aparate de aer
conditionat, diferite instalatii electrice. De asemenea in multe cazuri burla-
nele sobelor de incalzit strapung chipurile sfintilor pictati pe peretii biseri-
cilor.
La unele biserici pictate in maniera modernista, alaturi de Sfintii Mari ai
Ortodoxiei sunt pictate personaje politice mondiale care nu au nimic in co-
mun cu Biserica Ortodoxa, precum: Papa Ioan Paul, George Bush sau Mihail
Gorbaciov.

7
 5. INCHEIERE

Pictura bisericeasca ofera credinciosului un limbaj plastic care exprima

prin culori si imagini realitati si idei ale credintei noastre ortodoxe.
Scopul adevarat al picturii bisericesti este de a crea o atmosferta de me-
ditatie si rugaciune credinciosilor care se roaga.
In pictura bisericeasca de azi chipurile sfintilor s-au transformat in fi-
zionomii.
Se intalnesc cazuri cand preotii invocand pretul ridicat al operelor de arta,
sau din necunoasterea in amanuntime a traditiei ortodoxe, sa permita aparitia
kitsch-ului la constrructia, amenajarea interioare si picturii iconografice a bi-
sericilor.
In aceasta lucrare am trecut in revista kitch-ul, atat ca definitie cat si ca
moduri de aparitie a acestuia in arta bisericeasca.
Kitch-ul se intalneste atat in arhitectura bisericilor cat si in felul cum sunt
amenajate interioarele si cum sunt zugravite icoanele.
In ultimul timp se observa o reintoarcere a pictorilor bisericesti la traditia
bizantina si un studiu temeinic al acesteia in Facultatile de Teologie.

8
 6. BIBLIOGRAFIE

1. Stefan Ionescu Berechet, Fatetele kitsch-ului in spatiul eclezial.

Lumea Credintei, Mai, 2008.
2. Preot Ioan Alexandru Mizgan, Biserica – lacas de inchinare sau camin
cultural?, Lumea Credintei, Februarie, 2012.
3. Arhiepiscop Lazar Puhalo, Icoana ca scriptura, Editura Theosis,
Oradea, 2009.
4. Leonid Uspensky, Icoana in ziua de astazi, articol.

9
 CUPRINSUL:

Pag.
1. INTRODUCERE…………………………………………..1
2. ICOANA IN ZIUA DE ASTAZI…………………………..3
3. DEFINITIA KITSCH-ULUI……………………………….4
4. KITSCH-UL IN BISERICA ORTODOXA………………..6
5. INCHEIERE………………………………………………..8
6. BIBLIOGRAFIE……………………………………………9

10