Extras din studiul Ștefan Ionescu-Berechet, ”Grija Bisericii pentru păstrarea formelor tradiționale în

arhitectura și pictura bisericească”, în; Pr. D. Ștefănescu, Pr. D. Pestroiu (ed.), Prelegeri pentru cursurile de
pregătire în vederea obținerii gradelor profesionale clericale (gradul II), Ed. Cuvântul Vieții, București, 2018,
pp. 123-127

2. Rusia. Odată cu creștinarea, Rusia a primit din Bizanț nu doar o nouă credință, ci și
o artă bisericească ajunsă la maturitate din toate punctele de vedere. În sec. XIV-XV, prin
aportul a trei vestiți iconografi (Teofan Grecul, Sf. Andrei Rubliov și meșterul Dionisie) și
sub influența directă a isihasmului ce iradia din Lavra Sf. Serghie din Radonej, centrul
spiritual al țării, iconografia rusă va atinge culmea expresivității sale izvorâtă din experiența
sfințeniei1. După căderea Constantinopolului Rusia va intra însă treptat în sfera culturii
occidentale, iar în arta bisericească această influență se manifestă inițial prin împrumutul
unor teme și detalii iconografice din Apus. Către mijlocul sec. al XVI-lea încep să se
răspândească o serie de icoane ”teologico-didactice” (Simbolul credinței, Sfatul cel veșnic,
Unule Născut, etc) zugrăvite de meșteri din Novgorod și Pskov, care marchează primul pas în
ruptura de tradiția iconografică ortodoxă2.
Sinodul Stoglav (”al celor 100 de capitole”), desfășurat la Moscova în 1551 sub
președenția mitropolitului Macarie, abordează doar tangențial chestiunea, interzicând
reprezentarea Dumnezeirii indescriptibile și cerând pictorilor să zugrăvească icoane ”după
modelele cele din vechime, așa cum zugrăveau grecii și cum a zugrăvit Andrei Rubliov”, fără
să adauge sau să schimbe ceva. Totodată Sinodul hotărăște ca episcopii să supravegheze în
eparhiile lor atât calitatea iconografiei, asigurându-se că cei care o practică sunt talentați și
formați pe lângă meșteri consacrați, cât și comportamentul moral al pictorilor, oprindu-i de la
exercitarea meseriei pe cei care nu o viață duhovnicească corespunzătoare3.

1
Leonid USPENSKY, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă Rusă, traducere din limba rusă de Elena Derevici,
ed. Vasile Manea, Ed. Patmos, Cluj, 2005, pp. 16-21, 33.
2
L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 55-58. Prin tematica lor inovatoare, ce urmărea nu reprezentarea unor
persoane sau evenimente sfinte, ci ilustrarea unor idei teologice abstracte, se produce trecerea de la realismul
hieratic tradițional al icoanei la un simbolism-decorativ sau alegorism, hrănit de imaginația religioasă (cf. L.
USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 95).
3
L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 62, 66, 73-74.
 Deși aceste măsuri disciplinare sunt reactualizate peste un secol, de către autoritatea
bisericească4 și cea civilă5, totuși criza iconografiei ruse nu va putea fi stopată. Iconografia,
devenită pentru artiștii talentați o ”performanță de virtuozitate”, este supusă atât ”născocirilor
meșterilor ruși”, condamnate de Marele Sinod de la Moscova din 1667 6, cât și influențelor
occidentale propagate prin gravurile puse în circulație de către iezuiți, care inundă
literalmente Rusia în sec. XVII7. Noua orientare occidentalizantă din arta bisericească,
manifestă cel mai pregnant la meșterii moscoviți din atelierul iconografic al țarului, este
conceptualizată la nivel teoretic de câțiva dintre iconografii vremii8, stârnind opoziția fermă a
patriarhilor Nicon9 și Ioachim10.
Orice opoziție față de curentul occidentalizant din iconografia rusă încetează odată cu
domnia țarului Petru cel Mare, care prin reformele sale administrative subordonează Biserica
statului. Arta bisericească este supusă unor noi reglementări din partea autorității de stat 11 și a

4
Marele Sinod de la Moscova din 1667 prevede ca ”un pictor iscusit, care să fie și un om vrednic (din cinul
preoțesc) să fie numit mai marele iconografilor, conducătorul și supraveghetorul lor. Ca să nu mai batjocorească
cei neînvățați sfintele icoane ale lui Hristos, ale Maicii Sale și ale sfinților Lui, înfățișându-i urât și nepotrivit”
(cf. L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 163). Gramata celor trei patriarhi, alcătuită în 1668 la porunca
țarului Alexei I și semnată de patriarhii Ioasaf al Moscovei, Paisie al Alexandriei și Macarie al Antiohiei,
prevede ca iconografii consacrați să-și supravegheze confrații începători sau mai puțin iscusiți (cf. L.
USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 111, 114).
5
Gramata țarului Alexei I din 1669 prevede instituirea unei diplome de stat acordată iconografilor mai
însemnați, menită să ateste gradul lor de pricepere (cf. L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 114).
6
Sinodul condamnă reprezentarea Sfintei Treimi în icoana Paternității (Tatăl bătrân cu barba albă ținând în
sânul Său pe Hristos Emanuel și un porumbel între Ei), interzicând atât reprezentarea lui Dumnezeu Tatăl,
justificată doar de ”fantezia pictorilor”, cât și reprezentarea Duhul Sfânt în chip de porumbel în afară de scena
Botezului Domnului. O altă reprezentare trinitară necanonică, Sintronia sau Treimea neotestamentară (Tatăl sub
chipul Celui Vechi de zile și Hristos Pantocrator sezând pe tron, iar Duhul Sfânt ca un porumbel deasupra Lor)
va fi condamnată ca ”inovație latină”, străină Bisericii Ortodoxe, de către Sinodul constantinopolitan din 1776,
prezidat de patriarhul Sofronie al II-lea (cf. L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 163-165, 202).
7
L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 110.
8
Pentru Iosif Vladimirov, Simon Ușakov și Simeon Poloțky, teoreticienii noului curent, scopul artei bisericești
este desacralizat, iar criteriul estetic, separat acum de cel doctrinar, devine criteriul suprem de apreciere a unei
icoane, care în viziunea lor trebuie să reflecte realitatea fizică în maniera unei oglinzi, asemenea artei profane. În
acest mod ”arta încetează treptat să mai fie acel limbaj specific al Bisericii, slujind acum Bisericii doar din
exterior”, dar pretinzând că este în continuare o artă sacră (cf. L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 112,
118, 125, 130, 151, 160).
9
Potrivit mărturiei diaconului Paul de Alep, în Duminica Ortodoxiei din anul 1655, patriarhul Nicon a distrus în
Catedrala Adormirii din Moscova o serie de icoane pictate de meșterii moscoviți după modele aduse de la franci
și polonezi, aruncând, împreună cu patriarhii Macarie al Antiohiei și Gavriil al Serbiei, anatema asupra
zugravilor care vor mai produce astfel de icoane și asupra celor care le vor mai ține în casele lor (cf. L.
USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 139, n. 69).
10
Patriarhul Ioachim interzice zugrăvirea icoanelor după ”închipuirile cele smintitoare ale latinilor și ale
nemților și după cele netrebnice, inventate de curând după fantezii individuale, prin care este pervertită
Tradiția”, precum și imaginile cu conținut religios tipărite pe hârtie, ce vehiculau modele luterane și calvine (L.
USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 141-142).
11
Decretul imperial din 1710 prevedea recenzarea tuturor iconografilor autohtoni și străini care activau în Rusia
și eliberarea unor certificate profesionale, fără de care aceștia nu aveau dreptul să zugrăvească biserici sau
icoane (L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 223-224).
celei sinodale12. Iconografia tradițională, considerată o artă depășită, este înlocuită de o
pictură profană cu subiect religios impusă prin decret imperial în 1767 de către țarina
Ecaterina a II-a13, un fenomen similar înregistrându-se și în arhitectura eclezială 14. Către
finele sec. al XVIII și începutul celui următor, sub influența curentului slavofil se încearcă
crearea unui nou stil iconografic, național rusesc, care să îmbine ”inspirația religioasă” cu
”fidelitatea față de natură”15. Spre sfârșitul sec. al XIX-lea o serie de pictori ruși încearcă să
se reîntoarcă la iconografia rusă tradițională, însă demersul lor, influențat puternic de
romantismul german, eșuează într-o artă bizantină fals reinterpretată. Tendința de
redescoperire și de recuperare a vechii arte bisericești se intensifică după 1900 16 și devine
dominantă în perioada interbelică și postbelică, atât în Rusia, cât mai ales în diaspora rusă din
Franța, grupând nume importante din domeniul teologiei icoanei și al iconografiei ortodoxe
contemporane17.

12
Două sinoade din aprilie și mai 1722 au interzis prezența icoanelor sculptate în biserici și reprezentarea pe
antimise a lui Dumnezeu Tatăl sub chipul unui bătrân și a Evangheliștilor sub formă de simboluri, condamnând
totodată o serie de icoane ”potrivnice naturii, istoriei și adevărului”, a căror ”urâțenie” provine din
neîndemânarea pictorilor și nerespectarea proporțiilor anatomice (L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 224-
226).
13
Interzicând zugrăvirea icoanelor în ”forme străine și scandaloase”, Ecaterina a II-a dispune înlăturarea
iconostasului pictat de Sf. Andrei Rubliov pentru Catedrala Adormirii din Vladimir și înlocuirea sa cu un
iconostas baroc, purtând propria sa imagine ca icoană a Sf. Ecaterina (L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp.
235, 237).
14
Arhitectura rusă cunoaște și ea o perioadă ”de rătăcire babilonică”, de imitație oarbă a arhitecturii occidentale,
materializată în ridicarea unor importante catedrale: Sf. Isaac și Sf. Alexandru Nevski din St. Petersburg, a
Maicii Domnului din Kazan, a Mântuitorului din Moscova și a Sf. Vladimir din Kiev (Nikolai OZOLIN, Chipul
lui Dumnezeu, chipul omului. Studii de iconologie și arhitectură bisericească, traducere de Gabriela Ciubuc, Ed.
Anastasia, București, 1998, p. 160).
15
La acest efort înnoitor sunt chemați să-și aducă aportul numeroși pictori romano-catolici și protestanți,
profesori și elevi ai Academiei imperiale de Arte, iar exponentul acestei tendințe este considerat a fi pictorul
Simon Ușakov (L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., pp. 246, 248, 255).
16
Prin apariția unor studii științifice, restaurarea unui număr mare de icoane, deschiderea unor colecții
particulare și nu în ultimul rând prin contribuția contelui Evghenii N. Trubețkoi care publică în 1905 Trei eseuri
despre icoană (L. USPENSKY, Teologia icoanei ..., p. 278).
17
Leonid Uspensky (1902-1987), Paul Evdokimov (1901-1970), Pr. Pavel Florensky (1882-1937), Nikolai M.
Tarabukin (1889-1956), ieromonahul Grigorie Krug (1908-1969), monahia Iuliania (1899-1981), Pr. Nikolai
Ozolin (n. 1942),.