O mie și una de

nopți

scenariul
Gabriela Dumitru

1
Cortină. Trompete de început. Un spot de urmărire la față de scenă.

COVORUL: (alergând din fundul sălii cu lampa aprinsă în mână. Se împiedică

de scări și o scapă pe sub cortină.) O O O ... (Cu spatele realizeaza ca e
publicul in sala. Se întoarce ușor și se așază relaxat ca și cum nimic nu s-ar fi
întâmplat.) ... O mie și una de nopți – da,da... Sheherezada i-a spus împăratului
Shehereiar povești timp de 3 ani, adică 33 de luni, adică 1001 de nopți... iar
aceasta este...(numără pe degete) a șapte sute treizeci și una noapte... este
povestea lui Aladin și a lămpii sale fermecate. Lampa!!! O am pe aici pe
undeva... Sigur. O secundă... acadele, caramele, tort cu ciocolată... Nu e lampa!
... Nu, nu, nu că am văzut-o... A! Uite umbrela! Nu plouă? (Scoate o sticlă cu
apă și stropește spectatorii.) Plouă! Parcă era pe aici! ( Merge peste spectatori
cu umbrela și sticla cu apă. Se ține de ei. Face statui care scot apă pe gură.) Îmi
dați mâna vă rog! Am rău de înălțime! (Se întoarce la proscenium. Se aude o
bubuitură ca o explozie. Cu fața la spectatori caută lampa sub cortină. De sub
cortină începe să iasă fum. Își dă seama că știe unde e. Iese pe sub cortină. Se
aude din spate.) O O O ... (Iese. Pune lampa în spot.) Puneți-vă o dorință! O O
O... ( Iese alunecând pe sub cortină. O O O se aude amplificat de încolo. Se
vede din ce în ce mai mult fum ieșind de sub cortină.)
Se schimbă muzica.

(Apare Covorul zburând. Seherezada și Sehreiar pe covorul magic. Acompaniati

de patru sclavi care le fac vânt )
SHEHEREZADA: ( din culise pe lavalieră) : Dragul meu împărat în această
noapte îți voi spune povestea lui Aladin și a lămpii sale fermecate.
(Shererezada trage o luna de sus si Shehereiar aduce stelele. Din covor ei ajuta
la apartia spatiului. O luna și stele.)
SEHEREZADA (amplificat) : A fost odată, în curgerea vremilor, într-o țară
departe, spre soare răsare, un biet croitor pe nume Calaf cu soția sa Zobeida.

2
Cerul le trimisese în dar un băiat, ( cade o stea) care se născuse cu un semn alb
în frunte asemeni unei steluțe. I-au spus Aladin, cel cu credință.

SEHREIAR: El creștea într-o zi cât alții într-un an. Era vesel și preschimba orice
întâmplare tristă într-una fericită. Taică-su încerca să îl facă să înțeleagă că viața
e grea și că trebuie să învețe o meserie.

MUZICĂ – Corul și Aladin

– tema – Corul - Viața-i grea
Trecem râzând prin ea!
( Corul face străzi prin care Aladin trece. Totul se desfășoară la lumina
Lămpii.)

SEHEREZADA (amplificat) : După câțiva ani bătrânul croitor gârbovit si

îngreunat de nevoi se săvârși din viață.
(Lampa rămâne în centrul scenei de la covor. Calaf o pune pe masa ca să
lucreze. Nimeni nu îi bănuiește puterile. E doar o lampă. Aladin și prietenii lui
se joaca cu ea. Se stinge la finalul scenei.)
SEHREIAR: In vremea aceasta un vrăjitor care vorbea cu duhurile nevăzute
izbuti sa afle o mare taina.
( Pe parcursul se schimbă spațiul în timp ce fumul dispare. La final rămâne
doar vrăjitorul în fața focului tot papier mache pe roți supradimensionat. )
MUZICĂ – Vrăjitorul
– tema - incantație în fața focului. ( Cântă cu papagalul(voce))
( Apare duhul.)

VRAJITORUL: Așa, așa, grăiește duhule. Spune-mi tot ce știi.

PAPAGALUL: Știi, știi, știi...
VRAJITORUL: Șșșș...

3
DUHUL(voce): Cea mai de seama comoară din lume este lampa ...
PAPAGALUL: Lampa, lampa, lampa.
VRAJITORUL: Tacă-ți cloanța!
DUHUL(voce): Lampa pe care Calaf a dăruit-o văduvei lui Kasim. Ea are
puterea de a împlini orice dorința omenească oricând si oriunde pe fața
pământului.
VRAJITORUL: Si unde se afla această minunată lampă?
DUHUL: La noua leghe si jumătate spre răsărit de coliba cârpaciului. In grota
dintre cei doi cetini. Dar nimeni nu poate s-o ia de acolo...
PAPAGALUL: Nimeni, nimeni, nimeni!
VRAJITORUL: Ține-ți pliscul! (furios)Nimeni, nimeni, nimeni!
PAPAGALUL: Vezi că ești papagal!
VRAJITORUL:(Urlând) Adu-mi lampa!
PAPAGALUL: Am plecat! Ce urli așa! ( încearcă să se apropie de duh.)
DUHUL: ...nimeni
PAPAGALUL: ( Ușor ofensat) Nu sunt chiar nimeni!
DUHUL: ...nimeni
PAPAGALUL: Gata! Nu e nevoie să repeți că nu sunt papagal!
DUHUL: ... nimeni altul decât Aladin, cel cu o stea in frunte.
( Duhul dispare.)
PAPAGALUL: Era să-mi dau duhul!
VRAJITORUL: Ce-ai spus?
PAPAGALUL: A pierit duhul!
VRAJITORUL: A pierit duhul!
PAPAGALUL: ( de unul singur) Era să... Era s-o mierlesc! Era să... (plângând)
îmi dau obștescul sfârșit... Ce să mai, era să... Era să-mi dau duhul!
VRAJITORUL: Ce-ai spus?
PAPAGALUL: I s-a dus buhul!
VRAJITORUL: I s-a dus buhul! Gata!!!!!

4
PAPAGALUL: Gata!!!!! Gata!!!!! ... (Vrăjitorul îi face semn că îi ia gâtul.)
VRAJITORUL: Am aflat destule ca să pun mâna pe acea lampă minunată cu
care voi stăpâni lumea și pământul. Haidem in căutarea lui Aladin, cel cu o stea
în frunte.

Inel voinicel du-mă ca gândul, du-mă ca vântul,

dincolo de zări, peste mări și țări
să găsesc îndată lampa fermecată.
Arată-mi pe dată
Unde-I Aladin,
Cel a cărui viață, de stea-i luminată!

MUZICĂ - Vrăjitorul
Tema - Cântecul lămpii fermecate și puterile ei.

(Vrăjitorul dispare. Schimbare de scenă. Toate schimbările de scenă se fac la

vedere și se întrepătrund lăsând să apară următoarea. Scena de mai jos se
desfășoară pe această schimbare. Treptat străzile se dau la o parte făcând loc
casei lui Aladin. Apare Covorul. )
COVORUL: ( intră în scenă făcând abstracție de copii și numărând bomboane.
I se pare că e una în plus. O mănâncă. Vede publicul și ascunde bomboanele.)
A șapte sute treizeci și doua noapte ...
SHEHEREZADA: Vrăjitorul care vedea tocmai din străfundul străfundurilor, de
prin locuri foarte îndepărtate...
SEHREIAR: Era tare iscusit în astrologie și în știința chipurilor omenești și, cu
puterea magiei lui, era în stare să facă să se miște și să se bată între ei până și
munții cei mai înalți...
SHEHEREZADA: Așadar vrăjitorul îl privi pe Aladin, cu mai multă stăruință...

5
VRAJITORUL: Uite colo pe băiatul cu steluța-n frunte. L-am găsit mai repede
decât mă așteptam.

MUZICĂ – Corul și Aladin

– tema – Corul – Muncim, muncim, muncim și Aladin – Facem pozne și
glumim!
ALADIN: ( pe final cântec ) Ce frumoasă este viața!

COVORUL: Când nu te trezești dimineața! A șapte sute treizeci și treia noapte...

Doamne câte nopți nu a dormit săraca Sheherezada... Sheherezada... (către
public) Am pierdut-o!

( Scena se schimbă pe mișcare. Casa lui Aladin.)

VRAJITORUL: Hei flăcăul, ia fă-te încoace!

ALADIN: Ăsta cine-o mai fi?
PAPAGALUL: Hai că-mi place!!!
VRAJITORUL: Nu ești tu fiul lui Calaf?
ALADIN: Eu sunt străine. Tata s-a dus de mult dintre cei vi.
PAPAGALUL: Vi, vi, vi ...
ALADIN: De unde îl cunoști pe tata?
VRAJITORUL: Aladin, dragul meu Aladin.
ALADIN: De unde mă cunoști pe mine? De ce plângi?
PAPAGALUL: Plângi? Plângi!!! Plâng și eu!
VRAJITORUL: Oh mai întrebi?
PAPAGALUL: Întreabă, da! Care dintre noi e papagalul?
VRAJITORUL: Sărmanul Calaf era fratele meu și-am venit dintr-o țară
îndepărtată să-l mai văd odată. Când colo aud că s-a prăpădit.

6
PAPAGALUL: Prăpădit! Prăpădit! Prăpădit... ( îi scoate cu pliscul vrăjitorului o
pungă din buzunar. Vrăjitorul trage de ea. Nu ar vrea să o dea. Papagalul o
smulge și i-o aruncă lui Aladin. )
VRAJITORUL: Uite, Aladin, ia punga asta de la mine și fugi de-i dă mamei tale
de știre că vin să o văd. (către papagal.) Vedea-te-aș fript la proțap!
PAPAGALUL: Țap! Țap! Țap!
ALADIN: Mamăăă!!!!

ZOBEIDA: Da maică.
ALADIN: S-a întors unchiul din străini si îți trimite închinare.
ZOBEIDA: Care unchi? Nu cunosc nici un unchi!
ALADIN: Fratele tatei.
ZOBEIDA: Tatăl tău nu a avut nici un frate.
ALADIN: Daca nu era unchiul meu de ce m-a strâns in brațe?
ZOBEIDA: Așa e...
ALADIN: Când a aflat ca tata nu mai e printre vi... a scos o pungă. Mi-a dat
zece bani de aur. Uite-i!
ZOBEIDA: Ți-a dăruit atâția bani?
ALADIN: Da mama!
ZOBEIDA: Asta mă pune pe gânduri!
ALADIN: De ce ?
ZOBEIDA: Trebuie sa fie ceva adevărat in povestea asta! Dar nu înțeleg de ce
tatăl tău mi-a ascuns ca are un frate si încă unul bogat!
ALADIN: Te rog să poftești unchiule!
(PAPAGALUL plânge ca o bocitoare.)
VRAJITORUL: Scumpă cumnată ....
ZOBEIDA: Nu, nu mai plânge!
ALADIN: Nu mai plânge!
PAPAGALUL: Plânge? Eu plâng!!! Plângi și tu!!! ( bocește și mai tare.)

7
ZOBEIDA: Așa a fost să fie!
VRAJITORUL: Ce crudă soartă l-a păscut!
PAPAGALUL: Cât a păscut!!!! ( bocește în continuare.)
VRAJITORUL: Da cine lasă urmași nu moare!
ALADIN: Nu moare!
PAPAGALUL: Moare!
VRAJITORUL: NU moare!
ZOBEIDA: Nu moare!
PAPAGALUL: NU, nu moare!
VRAJITORUL: Voi avea grija de Aladin ca de fiul meu! Căci alta rudă de sânge
nu mai am pe lume ca sa mă pot bucura!
PAPAGALUL: Da eu ce sunt! (Iese plângând. Se întoarce.)
VRAJITORUL: Sunt bogat si toata averea i-o las moștenire!
ALADIN: Moștenire?
ZOBEIDA: De ce Calaf nu mi-a povestit niciodată de dumneata!
VRAJITORUL: Sărmanul frate era tare supărat pe mine. Caci la împărțirea
moștenirii rămasă de la răposatul nostru tata l-am nedreptățit! Eu am luat
narghileaua la care ținea el atât de mult si lui i-am lăsat lampa. De aceea am
adus înapoi narghileaua. ( către papagal) Narghileaua...
ZOBEIDA: Bine dar lampa n-o mai avem.
PAPAGALUL: Știu!
VRAJITORUL: Nu știam! Nu-i nimic. Sunt măcar împăcat că am îndreptat un
rău. Si voi face încă multe fapte bune pentru voi. Acuma Aladin haide cu mine!
PAPAGALUL: Unde?
ALADIN: Unde?
ZOBEIDA: Dar unde vrei sa îl duci?
VRAJITORUL: Vom merge in căutarea unei prăvălii. As vrea sa fac din tine
Aladin un vestit neguțător de mătăsuri.

8
MUZICĂ – VRĂJITORUL
Tema – despre bogăție, bani, aur

(Corul îl susține pe vrăjitor. Apare Covorul zburând. Seherezada și Sehreiar pe

covorul magic. Acompaniați de patru sclavi care le fac vânt )

SHEHEREZADA: După ce ascultă vorbele unchiului său și înțelese că va

ajunge un om mare, îmbrăcat în haine frumoase, (Shehreiar îi dă hainele aflate
pe covor) cu un turban de mătase și un brâu strălucitor de diferite culori, Aladin
fu peste poate de bucuros. (Aladdin sare în sus de bucurie și dă ture la scenă și
prin sală).
SHEHREIAR: Mai ușor băiete....
(Trece covorul. Schimbare de spațiu.)
COVORUL: A șapte sute treizeci și cincea... ba nu... a șasea... ba nu ... a șapte
sute treizeci și cincea noapte... O O O... de ce m-or fi pus pe mine să le număr...
eu știu să număr doar până la zece... unu doi trei... (și iese numărând).

SHEHEREZADA: Și Aladin începu să se preumble în lung și în lat, tot

încurcându-și picioarele în mantia cea lungă... văzând acestea vrăjitorul îl luă de
mână și plecară împreună.
SHEHREIAR: Și merseră și merseră până când Aladin începu să obosească...
ALADIN: Ne oprim aici. Am cam obosit și aș vrea să mănânc ceva...
VRAJITORUL: Am ajuns la timp! Cocoșii vestesc miezul nopții!
PAPAGALUL: (se sperie) Miezul nopții!
( Sunt în plin deșert. Dune de nisip.)
ALADIN: Mi-ai spus ca plecam in căutarea unei prăvălii!
(ALADIN și PAPAGALUL se uită la VRĂJITOR)
ALADIN: Ce căutam in acest loc pustiu si fioros!
PAPAGALUL: Exact așa! Ce căutăm!

9
ALADIN: Unde nu-i țipenie de om!
PAPAGALUL: Nu-i țipenie!
VRAJITORUL: Nu fi papagal!

(PAPAGALUL rămâne perplex. )

VRAJITORUL: Ai răbdare fiule, ai răbdare si-ti voi arata lucruri atât de

minunate cum n-a mai văzut nimeni pana la tine! Adună câteva surcele să
aprindem focul!
ALADIN: Foc!
PAPAGALUL: Foc!
VRAJITORUL: Foc!
PAPAGALUL: De ce ne trebuie foc, doar nu e frig!
VRAJITORUL: Haide fă ce-ti spun si nu mai întreba ca un... nătâng!
ALADIN: Fac unchiule, fac numaidecât focul dar nu te supăra!
VRAJITORUL: Suflă tare ca să se aprindă!

MUZICĂ
(Incantația vrăjitorului. Schimbare de spațiu.)
ALADIN: Ce vorbe ne-nțelese murmură unchiul!
VRAJITORUL: (smulge câteva pene de la papagal și le aruncă în foc.) Nu te
mișca! Dacă faci tot ce îți poruncesc o să ajungi mai bogat decât toți regii
pământului!
ALADIN: Fac tot ce îmi poruncești dar nu mă mai bate!
PAPAGALUL: Și nu-mi mai smulge penele!
VRAJITORUL: Dă lespedea la o parte!
ALADIN: Da! Da de unde a mai răsărit si lespedea asta uriașă!
PAPAGALUL: De unde de ne unde ...
ALADIN: Pana acum nici nu era aici!

10
PAPAGALUL: Nu serios!!!
VRAJITORUL: Fă ceea ce îți spun si nu mai sporovăi!
ALADIN: Da unchiule!
(Aladin scoase un țipăt)
VRAJITORUL: Acuma coboară in grotă! Tine inelul acesta! Te apară de orice
primejdii si te duce unde vrei!
ALADIN: Nu mă minți unchiule?
VRAJITORUL: Nicidecum prostănacule! ( Îi dă o palmă după ceafă.) Acuma ia
aminte! II spui așa!

Inel voinicel du-mă ca gândul, du-mă ca vântul,

dincolo de zări, peste mări și țări.

VRAJITORUL: Și el îți ascultă porunca! Acum coboară in grota!

PAPAGALUL: Nu te uita la mine! Nu vin nici mort! ( Vrăjitorul face semn că îi
ia gâtul.) Mort! Mai bine vin!
( Cum sunt în grotă Aladin se împiedică de covor. Îl trage mai la o parte.
Covorul scoate o găleată de floricele și îi urmărește amuzat ca și cum s-ar uita
la un film de acțiune.)
COVORUL: A șapte sute treizeci și șaptea noapte... Motor... Acțiune...
ALADIN: Ce răcoare e aici!
( Se întrezărește un spațiu pe spate scenă. La față de scenă rămâne Vrăjitorul în
exterior.)
VRAJITORUL: Ce vezi înaintea ochilor!
ALADIN: O gradina minunata cu pomi încărcați de fructe! Pasarelele sar de pe
o ramura pe alta si ciripesc!
PAPAGALUL: Ciripesc!
VRAJITORUL: Străbate gradina si o sa dai de o sala mare!
ALADIN: Ce de bogății!

11
PAPAGALUL: Ce de bogății!
ECOUL: Ce de bogății! Ce de bogății! Ce de bogății!
COVORUL: O! O ! O !
ECOUL: O! O ! O !
PAPAGALUL: Repede și tu ca papagalul.
COVORUL ( imitând ecoul) : Tu ești papagalul! Tu ești papagalul! Tu ești
papagalul!
(PAPAGALUL se întoarce dar vede doar un covor.)
ALADIN: Ce trebuie să mai fac unchiule?
VRAJITORUL: Vezi acolo atârnând pe undeva o lampă?
ALADIN: Da ! E o lampă veche și ruginita! Asta o fi lampa de care vorbea
unchiul?
PAPAGALUL: NUUU!!!! Nu serios!
VRAJITORUL: Ia lampa si var-o-n sân!
ALADIN: Murdăresc bunătate de cămașă!
VRAJITORUL: Fă exact cum îți poruncesc eu și nu crâcni!
ALADIN: Bine! O iau! De când sunt nu-mi auziră urechile un cântec mai
frumos ca ăsta!
PAPAGALUL: Nu m-ai auzit pe mine! ( Dă să cânte.)
ALADIN: Parcă vine de pe alta lume!
PAPAGALUL: (speriat) De pe alta lume....
PAZITORUL GROTEI: Cine a pătruns in hruba păzita de mine?
(Papagalul se sperie și fuge. Iese din grotă și se așază pe umărul vrăjitorului.)
ALADIN: Dumneata ești stăpânul acestor bogății? Iartă-mă. Iți dau lampa
înapoi. Nu îmi trebuie. Nu sunt vinovat! Unchiul care e în vârful dealului m-a
îndemnat s-o fur!
( Vrea să dea înapoi și să fugă. COVORUL îl împinge de la spate.)
PAZITORUL GROTEI: Aladin! Păstrează lampa! Este lampa ta!
COVORUL( înmânându-i lampa): Lampa ta!

12
ALADIN: Lampa mea!
PAZITORUL GROTEI: Ea va fi izvorul nesecat al tuturor dorințelor tale.
ALADIN: Lampa e a mea?
COVORUL: OOOO! E greu de cap!
PAZITORUL GROTEI: E LAMPA TA!
COVORUL: E LAMPA TA!
PAZITORUL GROTEI: Da! Si nimeni altul nu ar fi putut sa o ia de aici in afara
de tine!
COVORUL: NIMENI ÎN AFARĂ DE TINE!
ALADIN: Mulțumesc, acum am înțeles!
PAZITORUL GROTEI: Ea are neasemuita putere de a-ți împlini orice dorință!
ALADIN: Orice dorință? Cum așa?
PAZITORUL GROTEI: O ștergi de trei ori si slujitorul ei se va strădui să-ti
împlinească toate dorințele!
COVORUL: Chiar toate? OOO!
ALADIN: Ce minunat! Daca e așa n-am s-o dau nimănui!
( Aladin ia lampa. Se împiedică și cade pe covor. )
COVORUL: O O O ... ( de greutate).
VRĂJITORUL: ALADIN!!!!
ALADIN: Da unchiule!
VRĂJITORUL: Ce tot faci acolo netrebnicule? Vino cu lampa!
ALADIN: Vin numaidecât! Ajuta-ma sa ies!
VRĂJITORUL: Aruncă mai întâi lampa!
ALADIN: Lampa? Ce vrei sa faci cu ea?
VRĂJITORUL: Da-o încoace si nu mai întreba ca prostul!
ALADIN: Nu ti-o dau!
VRĂJITORUL: (urlă) Cum? Ce-ai spus? N-o dai!
COVORUL: OOO!
ALADIN: Lampa e a mea!

13
COVORUL: OOO!
VRĂJITORUL: Acum e a mea! Dă-o-ncoace nepricopsitule!
ALADIN: E a mea și nu ți-o dau! De ce ții morțiș să pui mana pe ea!
VRĂJITORUL: Pentru ca mi se cuvine! Si cu voia or fără voia ta trebuie sa îmi
dai lampa altfel va fi rău de tine!
COVORUL: OOO!
PAPAGALUL: OOO!
ALADIN: Nu ți-o dau!
VRĂJITORUL: Atunci vei rămâne închis în grota asta pentru eternitate!

(Vrăjitorul dispare. Se aude lespedea cum se închide. Black.)

ALADIN: Doamne, nu mă părăsi!

COVORUL: O O O ... ( cu sensul că au încurcat-o)

( Când își împreunează mâinile pentru rugăciune se aprinde inelul.)

Inel voinicel du-mă ca gândul, du-mă ca vântul,

dincolo de zări, peste mari si tari
să ajung îndată la mama îngrijorată.
Covor fermecat,
Acas-am plecat
Haide cu mine
Și-o să-ți fie bine!

(Activat de cuvintele magice zboară și Covorul. )

MUZICĂ – Corul și Aladin cântă.
tema – corul – destinul și Aladin – minunea lămpii.
( Pe schimbare de spațiu.)

14
SHEHEREZADA: Habar nu avea vrăjitorul că inelul îi va salva viața lui
Aladin...
SHEHREIAR: Că dacă ar fi știut sigur nu i l-ar fi dăruit.
SHEHEREZADA: În ciuda puterii lor vrăjitorești și a științei lor blestemate nu
știu să cugete la urmările faptelor celor mai obișnuite... În mândria și încrederea
lor nu i-au cerut niciodată ajutorul stăpânului tuturor făpturilor și mintea lor
rămâne pururea înnegurată de un fum mai gros și bâjbâie prin neguri!

ALADIN (când văzu că a scăpat întreg începu să se pupe): Mi-e foame de nu

vad nimic înaintea ochilor!
COVORUL: Floricele....
ALADIN: Nu țin de foame...
COVORUL: Mie îmi spui...
ALADIN: Mamă, ai ceva de mâncare?
ZOBEIDA: Nimic dragul mamei!
COVORUL: O O O ...
ZOBEIDA: Dacă ai găsit in hruba aceea atâtea bogății de ce n-ai luat de acolo
un pumn de aur!
ALADIN: Nici nu m-am gândit la așa ceva!
ZOBEIDA: Atunci stii ce ? Mă reped pana in târg, vând lampa si îți aduc de-ale
gurii.
COVORUL: O O O !!!!!
ALADIN: Cum sa vinzi lampa? Mama, lampa asta e viața si fericirea noastră!
ZOBEIDA: Nu înțeleg nimic doar nu o sa îți dea sa mănânci?
ALADIN: Ba da! Așteaptă sa vezi? ( Aladin șterge exteriorul lămpii de trei ori.)
Nu te speria!!! Geniul nu ne vrea decât binele! E slujitorul generos al lămpii si al
meu!

15
GENIUL LĂMPII: Sunt al lămpii slujitor
Prin văzduhuri zburător
De mult eu umblu străbătând,
În lung și-n lat pe-acest pământ!
(Zobeidei i se încleștă gura, nu mai putu să scoată nici un cuvânt și leșină.)
Ce dorești stăpâne?
ALADIN: Vezi? Imi spune stăpâne! Sa nu te temi de el.
ZOBEIDA: Nu mă tem dar mi-e frică. ( Leșină din nou)
ALADIN: Geniu al lămpii mele, sunt lihnit de foame.
GENIUL LĂMPII: Da stăpâne!
COVORUL: Zi-i să ne aducă de mâncare...
ALADIN: Crezi că ai putea să ne aduci ceva de mâncare...
GENIUL LĂMPII: Da stăpâne!

MUZICĂ – Geniul lămpii și Aladin.

(Covorul cântă din mâncare drept instrumente muzicale.)
Tema – prezentare geniu si masa.
( Corul devin toți geniul lămpii. O masă ca o bandă rulantă pe care defilează
mâncarea. Covorul gurmand și pofticios le tot ia mâncarea de la gură. )

ALADIN: Poți pleca.

( Moment gramelot in care Aladin povesteste mamei ce s-a întâmplat în grotă.
Covorul participa si el. Adorm cu toții și ies.)
COVORUL: A șapte sutea... Cine mai știe a câta noapte mai e ... Sfoorrrrr....

( Apar Șeherezada si Șehreiar pe covor. Schimbare de decor palat interior și

exterior.)
VRĂJITORUL: Luminăția voastră nu e frumos să vă uitați pe gaura cheii.
SULTANUL: Nu e frumos dar e sănătos. Ia uite ce-i face! Hahaha!!!

16
PAPAGALUL: Hahaha!!!
VRĂJITORUL: Luminăția voastră nu se care ca un sultan ...
SULTANUL: Nu se poate!!!! Hahaha!!!
PAPAGALUL: Hahaha!!!
VRĂJITORUL ( fără să își dea seama îl dă la o parte pe sultan.): Auuu!!!
Hahaha!
SULTANUL: Să văd și eu!!!!
PAPAGALUL: Hahaha!!! L-a făcut arșice!!!!
SULTANUL: L-a tras pe sfoară!!!
VRĂJITORUL: L-a mușcat!!!!
PAPAGALUL: Hahaha!!! Hahaha!!! Hahaha!!!
( Zboară pretendenții. Jasmine îi aruncă în sală.)
SULTANUL: Iar am rămas fără pretendenți! N-o s-o mai ia nimeni de soție!
VRĂJITORUL: O iau eu!
SULTANUL: O iei tu?
PAPAGALUL: O ia el???
( Pauză. Se uită unii la alții.)
PAPAGALUL: Hahaha!!! Hahaha!!! Hahaha!!!
( Pauză. Se uită unii la alții.)
PAPAGALUL: Hahaha!!! Hahaha!!! Hahaha!!!
( Pauză. Se uită unii la alții. Vrăjitorul îi face semn papagalului că îi ia gâtul.)
VRĂJITORUL: O iau eu!
SULTANUL: Este frumos din partea ta mare vizir să te sacrifici dar știi că este
interzis de lege!
PAPAGALUL: Ha!!!
JASMINE: ( iese triumfătoare.) Plec la scăldătoare!

SEHREIAR: Liniște! Să auzim ce vestește crainicul luminației sale sultanul!

17
CRAINICUL: Din porunca înaltului nostru stăpân închideți de grabă dughenele.
Neguțătorii si clienții sa se tragă pe la casele lor. Preafrumoasa fiică a sultanului
trece cu alaiul la scăldătoare. Cine va nesocoti această porunca i se va tăia capul
mâine in zorii zilei.

MUZICĂ – duet ALADIN și JASMIN

Tema – dragoste la prima vedere.
( Aladin și Jasmin la scăldătoare. Lampa, Covorul și Geniul lămpii sunt și ei.
Tot Universul participă.)

ALADIN: Cine și-ar fi închipuit vreodată pe pământ o făptură atât de

frumoasă?
SHEHEREZADA: Și cuprins de-a binelea de un vuiet de gânduri, intră în casă
și, cu spinarea frântă de tulburare și cu inima întru totul pătrunsă de iubire, se
lăsă să cadă pe divan și nu se mai clinti.
SEHREIAR: Zobeida se duse la el și începu să-l descoasă. El nu scotea nici un
cuvânt. Atunci ea îi aduse o tavă cu mâncare dar el nu vroi să mănânce nimic. Îl
întrebă și covorul.

COVORUL: Te doare ceva?

ALADIN: Lasă-mă!

SHEHEREZADA: Și rămase în starea aceea de visare și de tristețe până a doua

zi.

COVORUL: Ești bolnav? E a șapte sute patruzeci și șasea noapte... Ia uite că am

știut... Dacă ești bolnav mă duc să chem un medic...
SEHREIAR: Aladin atunci săltă capul și cu glas tare trist răspunse...

18
ALADIN: Mamă, mamă, am pandit pe fiica sultanului la scăldătoare.
ZOBEIDA: Vai de mine.
ALADIN: Am văzut-o. Cu perlele rasului ei as cumpăra tot pământul.
ZOBEIDA: Cum ai îndrăznit una ca asta!!! Ar fi putut sa te coste capul!
COVORUL: OOO!
ALADIN: Nu-mi pasa. Nu am văzut o făptura mai frumoasă.
ZOBEIDA: Dar nu trebuie sa te uiți la ea fiule. E odraslă de sultan.
ALADIN: Sunt hotărât sa o iau de soție.
COVORUL: O!
ZOBEIDA: Sa te însori cu fiica sultanului. Ești nebun dea binelea.
ALADIN: Nu.
COVORUL: O!
ZOBEIDA: Nu sunt destule fete in mahalaua noastră?
ALADIN: Du- te repede la curte și cere sa-mi dea pe Jasmin de soție. Numai cu
ea mă însor.
ZOBEIDA: Băiete, ti-ai pierdut mințile!
ALADIN: Nu mamă!
ZOBEIDA: Aiurezi! S-a mai pomenit ca măritul sultan sa-și dea fiica după un
băiat din popor.
ALADIN: Nu s-a mai pomenit, e drept dar ii voi trimite daruri atât de frumoase
si scumpe încât se va îndupleca mai repede decât crezi.
ZOBEIDA: Mă tem sa nu mă dea pe mana călăului.
ALADIN: Nici o grija măicuță. Slujitorul lămpii te va ocroti. Altfel as fi avut
curajul să-i vorbesc...
ZOBEIDA: Așa e... uitasem de el! I-ai si vorbit!
ALADIN: Da mama...
COVORUL: O O O .... ( în sfârșit)
MUZICĂ
( Apar Șeherezada si Șehreiar pe covor. Schimbare de decor.)

19
SEHEREZADA: Mama lui Aladin, hotărâtă să își învingă frica și să-i înfățișeze
sultanului cererea intră la divan...
SEHREIAR: Intră!
SEHEREZADA: Și se apropie de sultan...
SEHREIAR: Apropie-te!

SULTANUL: Prea mărite vizir...

COVORUL: O O O... Vrăjitorul!!!!
SULTANUL: Ce ne facem cu Jasmine. Trebuie să se căsătorească. Când o să
îmi dau obștescul sfârșit trebuie să las pe cineva pe tron în locul meu.
VRĂJITORUL ( fără să își dea seama că a vorbit cu glas tare.): Pe mine!
PAPAGALUL: Pe mine! Pe mine! Pe mine! ( către vrăjitor) Îmi ești dator.
SULTANUL: Hahaha!!! Bună glumă! Să îi faci o colivie de aur!
PAPAGALUL: Aur! Aur! Aur!
VRĂJITORUL: Înălțimea ta!
SEHEREZADA: Și când Zobeida fu foarte aproape de sultan...
ZOBEIDA: Dădu bir cu fugiții!

SEHEREZADA și SEHREIAR: NUUUU!

PAPAGALUL: O pețitoare! O pețitoare! O pețitoare!

SULTANUL: Să poftească! Să poftească! Să poftească!
COVORUL: Vorbește!
ZOBEIDA: NU pot!
SULTANUL: Vorbește!
PAPAGALUL: NU poate!
(Covorul îî dă un brânci)

20
SHEHEREZADA: Sultanul văzând că mama lui Aladin tăcea, începu să
zâmbească cu duioșie...
COVORUL: Și în a șapte sute patruzeci și noua noapte ... vorbi...
SHEREIAR: Vorbește!!!!

SULTANUL: Ridică-te și vorbește!

ZOBEIDA: Bunule stăpân al vieților noastre, iată pricina ce m-a adus în fata
luminăției tale. Fiul meu Aladin dorește sa ia de soție pe preafrumoasa ta fiică,
Jasmine, pe care se leagă sa o facă fericita. Pentru îndrăzneala si nerușinarea
mea da-mi pedeapsa ce mi se cuvine.
SULTANUL: Mai întâi as vrea sa știu ce ai in vasul pe care îl porți în brațe.
ZOBEIDA: E darul de nunta al fiului meu!
SULTANUL: Apropie-te! Oh ce minunății. In viața mea nu am zărit asemenea
nestemate. Văzut-ai tu vizire podoabe ca acestea.
PAPAGALUL: Acestea!
VRĂJITORUL: Ca acestea?!
PAPAGALUL: Acestea!
SULTANUL: Jasmine!
PAPAGALUL: Jasmine!
VRĂJITORUL: Jasmine...
SULTANUL: Acela care e in stare sa trimită un asemenea dar are dreptul la
mâna fiicei mele. Femeie întoarce-te la fiul tău si spune-i ca-i dau pe fata mea de
soție.
JASMINE: Ce daruri îmi aduce acest Aladin?
SULTANUL: Întâi pe el si al doilea un vas cu nestemate.
VRĂJITORUL: Nu unul ci zece vase din aurul cel mai curat.
SULTANUL: Așa poruncesc eu.
PAPAGALUL: Eu! Eu! Eu!
VRĂJITORUL: Eu!

21
SEHEREZADA: Și din ziua aceea Aladdin și maică-sa, cu o nerăbdare până
peste poate, începură să socotească ceasurile care îi despărțeau de fericirea pe
care o așteptau.
COVORUL: (Trece numărând la propriu niște ceasuri.) Un ceas, două ceasuri,
trei ceasuri...

MUZICĂ – Geniul Lămpii și Aladin și Covorul

Tema- pregătiri de nuntă

( Pregătirile de nuntă. Geniul lămpii si Aladin. )

ALADIN: Adu-mi 30 de vase cu diamante, straie scumpe de mătase, iar in
ograda fa sa mă aștepte 77 de călăreți pe cai negrii ca tăciunele având la
cingătoare paloșe incrustate. Mamei mele Zobeida da-i haine aurite, conduri de
argint, voaluri de mătase, 21 de fete tinere care sa o însoțească.
GENIUL LĂMPII: Îmi permiți câteva sugestii.
ALADIN: Sigur. Chiar te rog.
COVORUL: O O O!
GENIUL LĂMPII: Îți voi îndeplini pe loc dorințele.
ALADIN: Stai, nu pleca!
COVORUL: O O O!
ALADIN: Nu departe de palatul sultanului să îmi clădești locuința de care am
nevoie.
GENIUL LĂMPII: Voi face precum dorești stăpâne.
ALADIN: Sa pornească așadar serbările nuntii.

MUZICĂ – toată lumea

Temă - nunta

22
(Apar Șeherezada si Șehreiar pe covor. Schimbare de decor. Focul vrăjitorului.
)

SEHEREZADA: Câțiva ani se scurseră pe albia vremii. Aladin si Jasmine trăiau

fericiți in palatul cel mai bogat din lume. Dar vrăjitorul nu se împaca deloc cu
pierderea lămpii după care jinduise atâta și ideea că Aladin va fi sultan. Așa că
puse vrăjile sa ii arate cum și ce să facă și recurse la un vicleșug.

MUZICĂ – Vrăjitorul și papagalul

Temă – răzbunarea

(Apar Șeherezada si Șehreiar pe covor. Schimbare de decor. )

VRĂJITORUL: Dau o lampa nouă pentru una veche!

SLUJNICA: Stăpână vad de multa vreme in odaia stăpânului o lampa veche si
ruginita! N-ar fi mai potrivit sa o înlocuim cu una nouă?
JASMINE: Gândul tău e bun. Aladin se va bucura zărind o lampa noua in locul
celei vechi. Cheamă neguțătorul care face acest schimb ciudat!
SLUJNICA: Neguțătorule, arat-te puțin!
VRĂJITORUL: Ce poruncești nevrednicului de mine?
JASMINE: Vreau sa schimb lampa asta veche. Primești târgul?
VRĂJITORUL: De buna seama. Uite, tine pentru ea una noua!
COVORUL: ( care prinde doar finalul acțiunii.) OOO!!!!
VRĂJITORUL: In fine am izbândit, norocul mi-a surâs din plin. De-acum
lumea e la picioarele mele. ( ștergând lampa) Vreau să muți palatul lui Aladin.

MUZICĂ
(Schimbare de decor. Zboară palatul. Intră palatul sultanului. )

23
SEHEREZADA: Ne paste nenorocirea.
COVORUL: OOO!
SULTANUL: Ce e?
SEHEREZADA: Palatul lui Aladin zboară prin văzduh ca pasarea cerului,
pierind in nori cu Jasmine cu tot.
SULTANUL: Aladin. Unde e Aladin?
COVORUL: OOO!
SULTANUL: Slujitori, aduceți-l in fata mea!
COVORUL: OOO!
SULTANUL: Aladin mi-ai prăpădit copila! Te osândesc la moarte!. Strajă
aruncați-l în temniță!

( Schimbare de decor. Black.)

ALADIN: Doamne, nu mă părăsi! Mi-a pierit oare steaua norocului?
( Își împreunează mâinile ca pentru rugăciune. Se aprinde inelul.)

Inel voinicel, du-mă ca gândul, du-mă ca vântul

Unde-a fost răpită Jasmin cea iubita.

(Se urcă pe covor și pleacă în căutarea palatului.)

ALADIN: Iubita mea e la fereastră, tristă. Bucura-te soțioară că sunt din nou
lângă tine!
COVORUL: O O O ...
JASMIN: Nu credeam c-o sa te mai văd vreodată!
COVORUL: O O O ...
JASMIN: Ticălosul care m-a răpit vrea sa mă mărit cu el si nu știe cum să-mi
intre in voie!
COVORUL: O
JASMIN: Învață-mă dragul meu ce sa fac!

24
ALADIN: Poftește-l pe vrăjitor in iatacul tău si încredințează-l ca ii vei fi soție.
Apoi îmbie-l să bea o cupa cu vin după ce arunci in ea praful acesta galben.
JASMIN: Așa am sa fac! Ascunde-te că aud pași...
ALADIN: Sa vad unde o fi ținând lampa fermecata! Uite-o! ( Aladin șterge
lampa și... ) De-acum socot că mi-a venit mintea la cap si n-am să mai pierd
lampa câte zile voi mai avea!

SEHEREZADA: Aladin se întoarse in patria lui si ajungând sultan trăi pana la

adânci bătrâneți dimpreună cu frumoasa lui soție Jasmin, stimat si iubit de
supușii săi caci se arata milostiv la durerile lor si săritor la nevoi.

COVORUL: Când povestea ajunse aici, Sheherezada văzu zorii mijind și,
sfioasă, tăcu.
MUZICA FINAL

25