O 

POVESTE FOARTE SIMPLĂ

de Maria Lado

Traducerea-  Elvira Rîmbu

Personajele:
VACA  ZORICA (gravidă)
CALUL SURIOARA (iapă bătrână)
SCROAFA
CĂŢELUL CREPÂŞ
COCOŞUL
STĂPÂNUL
STĂPÂNA
DAŞA, fiica lor
VECINUL
ALEXEI, fiul vecinului

1
 ACTUL I

TABLOUL I

E  dimineaţă.  Un  grajd  ma r e.   Razele  soarelui  p ătru nd   pri

n
cr ăp ăturile  scândurilor. O  sca r ă  improvizată  d u c e   s u s
,
u n d e   e depozitat  fânul.  Într-un  colţ  se v ăd   nişt e  unelte  
de
grădină  şi  o  ladă  de  lemn.  În  grajd  s t ă Calul, alături Vaca 
şi
în  alt colţ,  Scroafa. Intră  în fugă  Căţelul.  Se  vede  c ă 
a
alergat.  Continuă  să se agite  prin  grajd.  Se  învârte 
pe
loc,  se  aşeaz ă,   se  scarpin ă  d u p ă  u r e c h e .

Căţelul:- Salut!
Vac a:  - Bună dimineaţa!   (tot  timpul mestecă).
Ca lul :  - Îhî.
S c roa fa :   - Ei, te- ai  săturat de alergat ?
Căţelul:  - Îhî! E  minunat! Am fost pe c â m p …
S c r o a f a :   -  Ştiu  că  unii  au  noroc...pot  alerga...
Căţelul:  - Păi, tu cum să alergi? Nu vezi ce grasă eşti?
Scroafa :  - Cum să nu fiu grasă, dacă toată ziua stau tolănită şi
mănânc? Atâtea aş putea să f a c … a ş putea fi de folos…şi eu aş
vrea să ies …să alerg...să sar..Aş vrea …aş vrea să
 zbor.Vreau să zbor!

Calul:  - Ei,  na-ţi-o bună...

Căţelul:  - Eu însă, nu vreau să zbor, mie şi-aşa mi-e bine.
Păsările, ele să zboare.
Sc roafa   :-  Tu de ce să zbori? Tu poţi să alergi..,  (oftează).
(Căţelului)-  Ascultă, Crepâş, deschide uşa, aş vrea să văd şi eu
lumea. Hai, deschide...
Crepâş  d e sc h i d e   uşa  cu   laba.
S c r o a f a :   - Vai, ce bine!
Căţelul:- Vine Stăpânul! Stăpânul !
Scroafa:-  Bineînţeles, îmi aduce mie mâncarea.
(Toţi se întorc  s p r e   uşă  .Apare Stăpânul
c u  o
g ăleată mare,  apoi Căţelul ,  ca re  d ă b u cu ros  
din
coad ă. Fieca r e   îşi manifestă dr agoste a
pen tr u
s t ăpân în  felul  său.   Stăpânul  nu  se  uită  la  nimen
i  ,
se  apropie  d e   Scroafă,  îi toarnă mîncarea
din
g ăleat,  se  d u c e   s p r e   uşă).
S t ăpânul:  -  ( căţelului) Hai, mişcă, mişcă Crepâş, ce te bagi
printre picioare...
(St ăpânul  iese)
Căţelul:  - Aţi văzut?Mi-a spus pe
nume!
V a c a :  - Stăpânul nostru e cel mai
frumos stăpân din lume!
Scroafa : - Şi cel mai bun.
(m ănânc ă  p les c ăind).
Vac a :  - Şi stăpâna-i cea mai bună.
Sc r oafa :   -Adevărat.  Bună stăpână.

Căţelul:  - (Scroafei)  Păi cum vrei tu să zbori, dacă te îndopi î

n
halul  ăsta?
S c r oafa :  -  (cu  un ton  tragic, încetând  să  mai  m ănâ n c e )  
Aş
vrea….
Căţelul:   - Trebuie să alegi una din două.Ori zbori,  ori mănânci.
S c r o a f a :   -  Şi  ce  să  fac  ?
Ca l ul:   -  Mănâncă…
S c r o a f a :- De ce?
Calul:   - Cum să  alegi  imposibilul?
Sc roafa :-Bine,  o  să  te  ascult.  E şti  bătrână  şi  ai  destulă 
experienţă
de viaţă (m ănânc ă).
Intră în grajd Coco şul, cu sentimentul
propriei
demnitaţi.  Se  o p r e şt e   şi  t a c e.   Toţi  se  uită  la  el...
Cocoşul:-  Acum  voi  cânta!
S c r oafa :   - Cântă  dragă, cântă!
(Coco şul  îşi  d r e g e   vocea ,   se  p r e g ăt e şt e   îndelung.)
Coco şul:   ( c â n tă m a n e l e )
(Căţelul  urlă.)
Cocoşul: -(c â n t ă o
r o ma n ţă)
(Calul dă din cap,
Căţelul latră. Co co şul
se  o p r eşte .)
S c r o a f a :   -Bine!
Coco şul:- Printre altele, pe mine, de curând, un specialist…
el
locuieşte la oraş… v en i s e  la stăpână...e  o rudă de-a ei..., ui
te

aşa, deci..., m-a numit papagal.Aşa i-a şi spus stăpânei :  - N
u  e
cocoş,  e   papagal!
S c r o a f a :   -  Ce-i  asta?
Cocoşul:  -  (cu   d i sp r e ţ) Asta nu e pentru mintea ta...Papagal
ul
nu e cocoş!  Clar?!
Sc roafa :  - Clar..  (cu   naivitate) Probabil că vine de la cuvânt
ul
“ a  păpa”.
V aca:  -  (fără răutate)  Sau de la paparudă...

Cocoşul:   -  Proastelor!  Încuiatelor!!!

(Căţelul  se  scarpină  după  u re ch e)
Cocoşul –Plec. Zboară purici pe- aici...
(Căţelul  încetează  să  se  sca rp in e.   Cocoşul pleacă.)
S c r o af a :  -  Poftim,  până  şi  puricii…Şi  ăia  zboară…

(Căţelul  aleargă  du p ăc o c o ş,  dar  se  întoarce  imediat.)

Căţelul:  - Lioşa se furişează prin grădini, în curând va  ajunge
aici.  (Tâşn e şt e   afară)
Calul: -Întoarceţi-vă cu toţii.
(Toţi  se întorc, li  se v ăd   doar  cozile.  În  uşă  apare 
un
tânăr de  v r e o  23   d e   ani. Se  st re coa r ă pe brânci 
în
grajd,  se asigură  c ă  nu l-a v ăzut nimeni din  c u r t
e;
dintr-o săritură a jung e  lângă  ladă  şi  se  a s c u n d e   d u
pă
ea. Linişt e . Se au d e numai bâzâitul
unei
m uşte. .. Scroa fa  grohăie...Apare fata c u  nişt e   pâslar
i
v ech i;   închide  uşa  du p ă  ea.)
Da şa :  -...Alioşa, Alioşenika...

(Alexei  apare d e   du p ă ladă,  o ridică  în  braţe ,  

o
sărută.)
Alexei:- Daşa!  Daşenika m ea!
D a şa :  -  Alioşenika  . . .
( s e  sărută)
Da şa :  -Stai...Stai!.Vreau să-ţi spun
ceva.
Аlexei:   -  Spune...  (o sărută)
Da şa :- Stai, dacă-ţi spun...e ceva
serios...aşteaptă...Sunt  gravidă.
Аlexei: - Foarte bine...foarte bine... (o
sărută)
Da şa :  - Ai auzit ce ţi-am spus? Ai înţeles? Sunt
gravidă.
V ac a :   -  Muuu...
Аl e xe i :  - Cum?
Da şa :   - Nici un „ c um” .. .  E  ori fetiţă, ori băiat.
Pauză
Аlexei:   -  Ce  tot  spui...  e  adevărat...  băiat...
Da şa :   -  Sigur că-i adevărat.
Аlexei:  - Asta-i bine... E  chiar minunat! (o  ridică în

braţe )
Mămico! Ha-ha-ha!
Da şa :   - De ce mă  strângi aşa?
Аlexei:   -  Vai-vai..(o  lasă c u  grijă) Băiete,  m-auzi  ,  băiete...  ...
Da şa :  - Poate-i fetiţă.
Аlexei:  - Fetiţă...   tot e bine... o să fie o frumuseţe. Le-ai sp
us
părinţilor?

D a şa :  - Nu.

Аlexei:  -( d u p ă  o  pauz ă) Păi să vedem... să vedem...  (О

îmbrăţişea z ă)
Cum  adică?  Tu-  m amă,  iar  eu-  tată?  Îmi  vine  să  râd...
(Se  sărută,  cad  în fân. Se au d e  un  lătrat
după uşă. Amândoi se
ridică
imediat.)

Da şa :   -  Latră  Crepâş,  vine  cineva.

Vocea S t ăpânei :  - Ce-ai înnebunit, de latri la mine?
D a şa :  - E  m a m a .
Аlexei:   -  Hai mai  repede  sus.
(Alexei o  ajută pe Daşa.  Urcă amândoi,  se a scu
nd
s u s .   Intră  Stăpâna,  iar  du p ă  e a ,  în  fugă,  Căţelul.)
S t ăp ân a :  - Ce tot latri ,căţel prost.Am zis eu că nu-i nimic 
de
capul tău.
(Stăpâna pune o g ăleată  cu   apă lângă  Cal, o  ia 
pe
c e a  goală,  apoi  p u n e   o altă  g ăleată  lângă  Vacă.  
O
mângâie...)
S t ăp ân a :  - Zorica, Zorica, draga de tine !..Ai lăptic? Hai, că 
te
mulg diseară.
( St ăpâna  m e r g e   s p r e   uşă,  se  împiedică  d e   pâslari.)
S t ăp ân a :  -Vai, Daşa, Daşa! Împieliţata! Nimic nu poţi 
să-i
încredinţezi.Uite, a lăsat pâslarii în mijlocul grajdului şi a şter
s-
o. Nu-i nimic, las-că te-ntorci tu.
(Ia pâslarii,  m e r g e   s p r e   sca ră,  urc ă.  Aruncă pâslar
ii
şi-i  o b s e r v ă  p e  Daşa şi Alexei.  Se sp er ie  şi cât pe-
aci
să  cad ă.O  prind  tinerii.)

S t ăp â n a :  - Vai de mine! M-aţi speriat, dracilor!...Da’ voi c
e
faceţi aici?
D a şa :  -Mamă. . .
S t ăp ân a :  - Ce mamă? Crezi că nu ştiu? Ia coborâţi de aici.
 (Coboară,   urmată  de  Daşa şi  Alexei.)
S t ăp ân a :  -Vezi tu, ia seama, Alexei! O să te prindă taică-său 
şi
atunci să nu te plângi!
Аlexei:  - Dar eu aş vrea  să mă însor...
S t ăp ân a :  - E  cam devreme pentru însurătoare.Te şi vezi mir
e,
nu? Ia hai, şterge-o de aici, până nu te-a văzut taică-său.
Аlexei:  - Ce atâta „taică-său”,  ce-i cu „taică-său”? Şi eu ...su
nt
om!  Am tot dreptul!
S t ăp ân a :   - I-auzi-l, are şi  el  drepturi.Tu mai  întâi  să-ţi găseşti 
de
lucru, apoi să-ţi mijească mustaţa şi după aia să vorbeşti 
de
drepturi. Hai, valea...
(Alexei încearcă  să  zică c e v a  ,  se  răz g ân d e şt e  
şi
pleacă.)
S t ăpâna :- Iar tu ai s-o păţeşti, dacă umbli aşa prin fân.
Da şa :   -  Îmi  place  de  el.
S t ăp â n a . – Ce poate să-ţi placă? Uită-te la curtea lor.Sau 
la
taică-său.N-au după ce bea apă.O sa-ţi găsească ţie taică-tău 
pe
altcineva.
D a şa :  - Îhî.
S t ăp â n a :  - Zi mersi că nu ştie taică-
tău...Bărbaţii...Nişte
proşti.Până nu dau cu nasul, nu văd nimic....Hai să spălă
m
rufele.S-au adunat cam multe.

8
 (Pleacă.Vaca, Scroafa şi Calul se întorc
spre
spectatori.)
S c r o af a :  -  Aţi  auzit?
V aca:   -  Dа-а-а...   Când  eu  i-am  spus  la  al  meu  că-s  gravidă,  nu 
s-
a  bucurat  deloc.  Lui  îi e totuna.
Sc roafa :  - (ca  întotdeauna,  sin c e r ă) Păi de ce să se bucure
?
Lui zilnic îi spune câte una că-i gravidă cu el; ce-i aşa ma
re
bucurie?
V ac a :   -  (trist)  Mu-u-u...
Calul:  -  O  să  apară  un  omuleţ  mic..
Sc roafa :  - Da tu ai văzut omuleţi mici?
Calul:   -  Am  văzut.
Scroafa :   -  Vai  ce  interesant! În  viaţă  totu-i  interesant! Numai 
pe
mine nu mă scot nicăieri, iar aici n-am loc nici să mă-ntorc 
ca
lumea...Aş mânca ceva...
(Intră  Stăpânul.Caută  prin  unelte,   s c o a t e   o  greblă,   o
examinează)
S t ăpânul:  -Ar trebui  reparată un pic....  (ia  grebla  şi pleac ă)
S c r o af a :  -  (Visător)   Ce  stăpân frumos  avem ...
(Vaca  şi  Calul încep   să b ea  apă.Scroafa   s t ă  şi  viseaz
ă.
Se  d e s c h i d e   uşa, intră  în  fugă  Daşa  c u   o  c ămaşă u d ă 
în
mână. După e a   –Stăpâna. Se vede c ă prin  c u r te  
au
m e r s  liniştite şi numai  aici  şi-au  dat frâu  lib
er.
 Stăpâna a re în  mână  o faţă  de  p e r n ă,  c u   ca r e  încear
că
s-o  p l e s n e a s c ă  pe  Daşa.)

Stăpâna:   - Fir-ai să  fii,  ticăloaso....Netrebnico! Proasto!  Proastă

ce eşti! Stai că-ţi arăt eu...Aşteaptă!...(o b a te   c u   faţa  de
p e r n ă)
Da şa :   -  Mă  doare!
S t ăp â n a : -Ticăloaso...! (se o p r e şt e să-şi
tragă
sufl etul)... Doamne... (se a p uc ă de  inimă)...Cenecaz... da’
poate nu-i adevărat?
Da şa :  - E  adevărat..Am o lună jumate...
S t ăp ân a :   -  Аh,  proasto!  Ţi-am  spus  c-ai  s-o-ncurci! Şi  acum, 
ce-
o să fie?
Da şa :  - (înde părtându-se   ca să  fie  în siguran ţă) O să fie...u
n
copilaş...
S t ăp â n a :  - Doamne, Dumnezeule!...  (Se aşe az ă  pe lad
ă.
Pauză.) Şi lui taică-tău ce-i  spunem?
Da şa :   -  Asta  o  să-i  spunem...
S t ăp ân a :  -Asta să-i şi spui. Tu.
Da şa :   -  Nu.  Eu  nu  pot.
S t ăp â n a :   -  Da  eu  pot  ?
D a şa :  - Mamă. . .
S t ăp ân a :  - Vai, vai, vai... Lioşa ăsta al tău!Taică-tău n-o să-l la
se
nici să ne treacă pragul, nici măcar pragul. Întotdeauna zicea 
că
ăsta o să ajungă după gratii !  Şi acum, naţi-o bună!
Da şa :  - De ce după gratii? E  cuminte, e bun...Şi ce dacă taic
ă-
său bea? El, el ce vină are?
S t ăpâ na :  -Nici să nu-i pomeneşti lui taică-tău de taică-său ...  
ştii
ce va  fi...De fapt,  aşchia  nu  sare departe  de trunchi...Nu-i 
nimic,

10

o lună jumate nu e mult. Putem aranja noi totul, ca tata nici 
s ă
nu afle..
Da şa :- Ce să aranjăm?
S t ăp ân a :  - Аha, deci tu nu-nţelegi? O să faci avort  şi gata.
D a şa :   -  Oho...  te-ai şi  dezlănţuit...
S t ăpâna:- Nu mai comenta atâta...O să-i spunem tatei 
că
mergem în oraş la cumpărături... Sun eu la spital  şi aranjez.
Da şa :   -  N-o  să  mă  lase  Alexei...
S t ăp ân a :  - Trebuie să faci o baie fierbinte şi să bei infuzie 
de
călin...De fapt, asta trebuia făcut imediat. Acum, după o lu
nă
jumate...Şi unde să găseşti acuma călin...
Da şa :  - Nu beau nici un fel de ” c ălin”...Am putea să ne
căsătorim.
S t ăpâna: - Taci, proasto, că dacă află taică-tău...va  fi un
dezastru.  Mi-e  şi  groază.
(Intră  Stăpânul. Are  în mân ă  un c u ţit ma re.
Femeile amuţesc. Stăpânul caută iar ceva
printre  un elte .)
S t ăpânul:  -Ce tot cotcodăciţi aici, cloştelor? Treceţi la s
pălat.Aţi
lăsat lighenele în curte, apa clocoteşte... Ar trebui economi
sit
gazul. Iar voi staţi aici la răcoare.
( În ce pe să  a scut ă  c u ţitul.  E  satisfăcu t.   Femeile  i
es
d u p ă  el.  Stăpâna  îi  face  s e m n   fiicei  să-şi  ţină  gura.)
S c r oafa :   - Eu n-am prea  înţeles,  despre ce vorbeau?
Vac a:  - Trebuie să  facă ceva  în oraş...s ă meargă acolo.
S c r o a fa :   -  Ce-i  aia  oraş?  Calule,  ce-i  aia  oraş?
Calul:  -  E   un  loc  unde sunt  de  toate.

11

S c r o a f a :   -Tu  ai  fost  acolo?

Cal ul :  - Am  fost.
Sc r oafa :  -  (ofteaz ă) Fericito...  Şi ce să facă acolo,  în oraş?
Calul:   -  N-am  înţeles.
S c r o a f a :   -  Şi cum  putem  afla?
Vaca :  - Nicicum. N-avem de la cine. Stăpânul le va  duce 
cu
maşina, iar aia nu vorbeşte, numai pute... şi hurducă. E  ca 
o
găleată sau o covată.Fără suflet.
Sc r oafa :  -  Fie.Vom afla când s-or întoarce.
(Intră Cocoşul  strigând.Convingându-se  c ă  pericolul 
a
t re cu t ,   se  s cu tu r ă  c u   demnitate.)
Cocoşul:  -(revoltat) Ce să-ţi spun, mare lucru –nişte porum
b.
Păi, pentru un cocoş aşa ca mine ar trebui semănat poru
mb
special. Iar el mă loveşte cu piciorul!
V a c a :  - El e Stăpânul.
Cocoşul:   -  Am  mai  văzut  eu  dintr-ăştia.  Mie!  Cu  piciorul! 
Apropo,
porumbul mi-este necesar pentru voce. El emană uleiuri...
Sc r oafa :  - Cum?
Cocoşul:  - Şleampăto.  (cântă) Vivat, vivat! Vivat la Victori
a!
Cleopatra!
(Dând  una  din  scânduri la  o parte,   apare   mai înt
âi
faţa, apoi  toată figura  Vecinului, tatăl lui Alexei. 
E
d e scu l ţ,  îmbrăcat p r o st ,   având faţa  clasică  de  beţiv. 
E
vesel, iar în s p a t e a re un
a cor d eon . Fu g ăr e şt e
Co co şul,  ca  orice  b e ţiv.  Co co şul  dispare  du p ă  uşă.)
Vecinul:  - Vai, ce căldură...Bun cocoş are vecinul...supic
ă,
supică... şi cu piper negru...

12

(Urcă  p e   scar ă.  Sus  se  prăbu şeşt e .   Se  aşează  p e   pod e
a,
priveşt e   în  jur.)
Vecinul:  -  ( a d resâ n du -se  Calului, Scroafei  şi  Vacii): b...
nă-
ziua! Hai să te sărut... (Se  apropie de  Cal,  îl  sărută.) Aş vr
ea
să-ţi spun ceva: calul e cea mai nobilă făptură. Înţelegi? Ştiu: t
u-
nţelegi totul...Mi s-a întâmplat şi mie cândva... Eu am 
făcut
armata la cavalerie... Am văzut şi Moscova. Bulevardel
e,
magazinul universal...Aveam acolo o iapă, Rândunica
îi
ziceam,  era neagră  ca  o  cioară,  canalia,  iar  aici, (arată  la gâ
t)
aici avea  o pată albă.De aceea îi ziceam Rândunica. La 
un
moment dat s-a îndrăgostit de sergentul major Peresâpk
in,
dacă poţi să-ţi imaginezi. Cum îl vedea, imediat începea 
să
rânjească şi să-i facă ochi dulci. Jur că aşa era.E adevărat că e
ra
un bărbat frumos, cu nişte semne de vărsat de vânt, d
ar
frumos... (arată prin  g estu r i   c u m  e ra  P eresâp kin ).
Peste
puţin timp, pe el l-au mutat în altă garnizoană, undeva 
prin
Cazahstan. Ce crezi că a făcut canalia, Rândunica? S-a sinuc
is,
uite  aşa! S-a aruncat  cu pieptul într-un gard,  care  avea ni 
şte
araci foarte ascuţiţi,...aşa era gardul. Şi-a rănit şi pieptul 
şi
burta.I s-au desfăcut acolo...Şi-a luat avânt, apoi în galop, 
în
galop....noi ne uitam şi nu-nţelegeam unde se duce...Nimeni n
-a
înţeles nimic şi, ştii... atât de frumos s-a aruncat, parcă zbur
a!
Pac!...Canalia  (plânge) Uite aşa se–ntâmplă, şi voi aveţi 
o
soartă.Păi, cum altfel! Toţi suntem copii a lui Dumnezeu. ...
Eu
am venit după o gură de... (arată c u   d e ge tu l   sus).Numai 
să
nu spui nimănui ...ssst...Auzi Zorica, ssst...

13

( M e r g e  s u s ,   caută  pe  acolo  şi  se-ntoarce   c u   o  sticlă  de

ţuică.)
Vecinul:  - Am un vecin bun, să-i dea Dumnezeu 
sănătate...
(vacii).  Lioşa al meu a fost pe aici.?
V ac a :   -Mu-u-u......
Vecinul:  - Aha. Deci a fost pe la Daşa.Canalia...Las-că i-arăt e
u
lui... Cu tine ce-i? O să ai un viţeluş? Viţeluş...ca un copil
aş...E
bine, e foarte bine...(mai  r e p e t ă  o  dată  traseul   p r e c e d e n t ) .
Sc roafa :  - Stăpânul nostru-i mai deştept.Adevărat?
Calul:   -  Adevărat.
Scroafa :   - (întinzându-se) Vai ce bine e! Viaţa-i minuna
tă!
Oare de ce nu-mi aduc de mâncare?Au început să-mi d
ea
porumb, pâine! Aşa-i mai gustos! Şi de ce porcii nu pot zbura?
Calul:  - Pentru că porcii n-au aripi.
Scroafa :  - Foarte rău. E  nedrept.
V ac a :   -  Îmi  pare  rău  de Rândunica.
S c r o af a :  -Da, săraca. Să mori din dragoste! Cum zicea el: ”s
-a
aruncat, parcă zbura!”Asta e fericirea!
Calul:  - Dacă le-ai spune oamenilor povestea asta, ei ar râde.
Vaca :  - Dar Vecinul n-a râs...
Calul:   - El  e singurul aşa,  probabil.
Sc roafa :  - El e un beţiv. Aşa zice Stăpâna. Şi miroase într-
un
hal, de-ţi ia nasul. Iar Stăpânul nostru miroase foarte frumos..
.a
mâncare şi încă a ceva metalic.Şi eu aş fi  în stare să mor pent
ru
Stăpânul meu!
Vac a:   - Nu  cumva te-ai îndrăgostit?
S c r o af a :  -  Asta  nu-i  treaba  ta.

14

Vaca:  - Tu, din dragoste, pe ce o să te arunci?
Scroafa :  - O să găsesc eu ceva.
Calul:   -  ( pes i mi st ) Pe greblă....
S c r o a f a :  -Voi...voi sunteţi nişte răi...(calului) Iar tu
eşti
bătrână...tu ai deja 15 ani...şi n-ai iubit pe nimeni, nici 
măcar
copii  n-ai  avut...Tu  ar  trebui  să  te  arunci  pe  greblă! . . .
Vaca :  - Mai încet. Liniştiţi-vă, ce v-aţi ambalat 
aşa...B ătrânii
trebuie respectaţi.
S c r o a f a :   -...  auzi...pe  greblă. . .
(Intră c ăţelul. E  obosit,   cu  limba  s c o a s ă.  Are pe 
el
b u c ăţele   de lână.Se  r e p e d e  la  g ăleata  c u   apă, b e
a,
 mai c ă se- nea c ă, stropii de apă sar în
toate
p ărţile.Calul se întoarce.Căţelul se trânteşt e  p e  jo
s,
respiră  g reu).
Căţel ul :  - Ce cald e . . .
Scroa fa :  - Crepâş, unde ai fost??
Căţelul:  - La râu. Acolo nişte băieţandri prindeau peşte, iar pe 
o
salcie stăteau nişte motani. Erau Piratul, Roşcatul, Vasi
ka,
Neptun şi încă ceva mărunţiş...Ce le-am făcut! … P e unul l
-am
prins cu laba, pe altul de coadă. I-am scărmănat, că o să mă 
ţină
minte toată viaţa.  (Se  s cu tu r ă  şi  b e a  iar  apă).
Sc r oafa :  - Uau...Minunat! Deci le-ai arătat ce poţi, nu?Le-
ai
arătat?
Căţelul:  -  Îhâ...Le-am arătat...O  să-l  ţină  minte pe Crepâş!
Sc roa fa :  - Imi pare rău că n-am fost şi eu acolo! Şi eu aş fi..
.Şi
eu  vreau la  râu...Da’  ce-i aia râu, Crepâş?
Căţelul:   -  Râu?  E...o  apă.. .

15

S c r oafa :   - (d e z a m ăgită) Apă?? (se  uită  la g ăleata  c u   apă)

Căţelul:  - Păi da.. Numai că nu e ca asta  (arată la g ăleată), 
e
multă, şi curge... Iar pe mal e iarbă, nisip, copaci, bărci…  şi t
ot
felul....
S c r o af a :  -  Ce-s  alea  bărci?
Căţelul:   - Iar începi cu întrebările tale.
Sc roafa :  - Hai, te rog spune-mi, ce-s alea bărci??
Căţelul:   -  Bărci...Bărcile-s  bărci.Sunt  aşa . . .. şi  plutesc.
Scroafa :  (lipsită  de  ajutor) Ce înseamnă plutesc?
Căţelul:  - Plutesc...Asta nu mai ştiu. Plutesc şi gata...Cum să
-ţi
explic? Bărcile, de exemplu plutesc, maşinile merg, avioane
le
zboară.
S cr o af a:   -  (î ncet)   I-auzi  !  Până  şi avioanele zboară....
Căţelul:   - Da,  iar bărcile plutesc.Ţi-e clar?
S c r o af a :  -Clar  (ofteaz ă).
(Scândura din gard se dă la o parte şi
apare
Alexei.Căţelul încep e   să latre  dar, recunoscându-l,  
dă
din  coad ă.   Alexei  îl  mângâie  p e   Crepâş.)
Аlexei:  - Ce faci atâta  zarvă, nu m-ai recunoscut?
(Alexei  ascultă  şi  s-ascunde.Apare   Daşa.Apoi  Alexei...)
Аlexei:   -  De ce  m-ai  chemat?Tocmai  ieşeam  din  casă  şi  am 
văzut
că atârnă batista roşie, am venit cât de repede.
Da şa :  - Foarte bine...Cum să-ţi spun... înţelegi....mai pe scurt, 
i-
am spus totul mamei...
Аlexei:  -  (d u p ă  o  pauză) Şi ea ce-a  zis?
Da şa :   - Să fac avort,  asta mi-a zis.
(Alexei  ta ce   )

16

Da şa :  -Tata  n-o să ne lase să ne însurăm.
Аlexei:  -  (ezitând) De parcă noi o să-l întrebăm.
Daşa :   -  O  să  mă  omoare.El  vroia  să  mă  trimită  să-nvăţ,  iar  eu 
apar
cu  burta  la gură.Iar  pe taică-tău  îl  urăşte,  în  fiecare  zi  îl  înjură, 
zici
că i s-a pus pata.Chiar stau şi mă gândesc: ce treabă are el 
cu
taică-tău?Bine, e beţiv, e leneş, dar nu face rău nimănui. Îşi ve
de
de viaţa sa...Cum se face seară, tata se aşează în f
aţa
televizorului  şi  imediat  ce pomenesc  la  ştiri de preşedinte sau 
de
guvern, îşi aminteşte de taică-tău şi începe să înjure.
Аlexei: - Da  ce are tata cu guvernul?
Daşa: - Eu de unde să ştiu? Aseară spuneau că au greşit ceva cu
extragerea petrolului... Ei, când a trântit odat ă cu pumnul în masă, am
şi sărit în sus cu mama, şi dă-i iar despre al t ău. ”Ticălosul!, zicea, ăştia
ar  trebui  spânzuraţi,  netrebnicii...” şi tot  aşa.
Аlexei: -Nu-nţeleg nimic...Cum adic ă, eu trebuie să sufăr din cauza
unui petrol oarecare!? Ce leg ătură are asta cu mine? Eu vreau s ă mă
însor.
Daşa: – Nu ştiu, Alexei, poate într-adev ăr e prea
devreme...
(arătându-i  burta) Poate într-adevăr să fac avort...
Аlexei: - Asta nu e bine...
Daşa: - Şi-atunci, cum?...O să mă alunge de-acasă şi ce-o să facem ? Tu
n-ai nimic, de plecat – n-avem unde pleca... Pe când noi avem şi
maşină, şi gospodărie, şi animale,..de toate. Ar trebui s-o rezolvăm
cumva  paşnic,  să ne  binecuvânteze  .
(PAUZĂ)
Vocea Stăpânului: -Daşa!  Daria!Unde ai  dispărut?
Daşa:  -  Mă  strigă  tata,  am plecat.
 17

Alexei: -Dacă e ceva, agaţă batista.
Daşa:  -  (porneşte  spre  uşă,  se  întoarce) Sărută-mă.
(Se sărută)
Daşa: -Ce dulce e.  (pleacă)
(Alexei  dispare şi  el)
Scroafa:  - Nicidecum nu  pot  să–nţeleg;  ...despre  ce  tot  vorbesc?
Căţelul: - Oamenii au multe cuvinte necunoscute, de aceea sunt
oameni.Am auzit de curând....imediat î ţi spun....nu, am uitat.Ar trebui
să-l  întreb pe  cocoş,  el  ştie  multe  cuvinte. Ascultă  la  radio  şi  le  repetă.
(Căţelul  iese.)
Vaca:  -Nu  e  bine  ce  se-ntâmpl ă...Toţi vorbesc,  vorbesc...
Calul: - (fi  losofi  c) De, ca oamenii…
(Apare Căţelul,  trăgându-l  de  coadă pe  Cocoş.)
Cocoşul: -Lasă-mă.Voi  ce vreţi de  la  mine?
Căţelul:  -  Spune  cuvintele  pe  care  le  ziceai  ieri.
Cocoşul: - De ce?
Căţelul: -Hai, spune.Sună frumos.
Scroafa : -Te rog!
(Cocoşul  ia  o  atitudine  impozantă)
Cocoşul:  - În ceea ce priveşte politica de investiţii, prioritat
ea
este acordată congresului ţărilor în curs de dezvoltare.
(Pauză)
S c r o a f a :   -  Extraordinar...
Căţelul:  - Aţi auzit! Aţi auzit! Hai, mai zi ceva!
Cocoşul:  - Moratoriu, embargou, integritatea teritorială, deale
r,
primul ministru al Nigeriei!
Căţelul:   -  Mişto!  Mai spune!  Mai  spune!
 18

Cocoşul:   -Monica Levinski! Boris Berezovskii!  Pentru a  câta 

oară
preşedintele împinge ţara într-un haos economic! Oligarhi! Fil
ip
Kircorov! Legea care interzice pornografia! N-a trecut! 
Accident
la canalizarea orăşănească.
S c r oafa :   - (chiţc ăind)  Uau-uau! Cocoşule,  eşti  genial!
Cocoşul:  -  Ştiu!
Sc roafa :  - Vreau să ies de aici!  Şi eu vreau să ascult radioul!
Cocoşul:   -V-am spus!
V a c a:   -  (admirativ)Dа-а-а...
(Coco şul, d e m n  şi  încrezut,  se  d u c e  s p r e  uşă,  dar 
se
o p r e şt e  şi se  uită pe gaura  cheii. În  c u r t e   se  a
ud
strigăt e . )
Cocoşul:  - O-ho-ho...Se pare că aici o să fie „prioritate”! Păzea!
(Coco şul se  f er eşt e ,   sa r e   într-o  parte.  În grajd 
dă
buzna S t ăpânul, târându-l  d e  guler p e   Alexei.  Du
pă
ei  aleargă  Daşa  şi  Stăpâna.)
S t ăpânul:  - Arată-mi unde-i trecerea?
Аlexei: - Acolo...acolo...(arată cu mâna) Lăsaţi-
mă...m ă
sufoc...
(În  timp ce  Stăpânul  se apropie  de  p e r e t e ,  scândur
a
se d ă la  o  parte  şi apare capul Vecinului. Stăpân
ul
rămâ n e   înlemnit,  la  fel  şi  Vecinul,  ca re   de frică,  ni
ci
nu  clipeşt e .   Pauză.   Stăpânul  îi  d ă  drumul  lui  Alexei 
şi-
l  apucă  de  piept  p e   Vecin,  trăgându-l  prin  gau
ra
gardului.)
S t ăpânul:  -  (urlă) Tu ce cauţi aici, beţivan nenorocit!!?
Vecinul:   -  Inconştient...  nu-mi  amintesc...

19

S t ăpânul:  - Ce faci în grajdul meu? O să te dau în judecată!
Vecinul:  - Corect, dă-mă....acolo mi-e şi locul, bătrân nebun 
ce
sunt...
S t ăp â n a :   -Dă-i drumul, Paşa..
S t ăpânul:  - Mai eşti aici... (  îi d ă drumul Vecinului, ca
re
c a d e   pe  p od e a ,   iar  din  buzunar  îi  pică  o  sticlă  cu   ţuică).
S t ăpânul:  - A-ha...aşa deci...am înţeles. . .
Vecinul:   - Am un  vecin  atât  de bun...
S t ăpânul:  - Reiese că toţi vă învârtiţi pe aici...
Vecinul:  - Ne învârtim, drăguţă, ne-nvârtim...
S t ăpânul:  -Dacă  ăsta  nu  tace,  eu nu mai răspund de mine. .
Аlexei:   -  Tată,  taci!
Vecinul:  - Tac, tac...(arată  c u m   îşi  închide  gura)
S t ăpânul:  - Gândac de bălegar ce eşti...Stai tot timpul tolăni
t,
în timp ce alţii crapă muncind. Eu, toată viaţa mi-am făcut tot
ul
cu mâinile astea două.Iar ăsta stă tolănit şi se-ndoapă. Nu-i 
rău
deloc. Bine, ţi-a murit nevasta, se mai întâmplă, n-ai ce face, 
îţi
iei  alta, trăieşti şi  munceşti.Tu- nu!  Mai  bine  stai, tragi  la  vodcă, 
şi
cânţi la acordeon:”Să trăieşti fără dragoste se poate, dar cum 
să
trăieşti fără dragoste pe lumea asta...”  Tfu...  Da  tu  ştii  că pentru 
a
face ţuica asta, trebuie să munceşti? Pentru că orice produs 
pe
lumea asta se face cu muncă. Iar tu, nenorocitule, vii aici 
în
grajdul meu, ca la tine acasă, bei ţuica mea şi nici nu 
te
sinchiseşti măcar.Canalie.
(Vecinul  d ă  afirmativ  din  cap,   c o m p ătimindu-l)
S t ăpânul:  - E şti un hoţ.Te dau în judecată, să te bage 
la
răcoare... Nu demult mi-a dispărut un pui.Unde e ?

20

(Vecinul  d ă  din  cap, neagă, îşi  face  cruce.)

S t ăpânul:   -Trăiesc  unii...numai  ca  să  împută  aerul.  Cui 
trebuieşti
tu?... E şti bun de spânzurat... păcat de funie.
(Vecinul  e  întru  totul  d e   acord  cu   oratorul)
S t ăpânul,:  -(arată  la  Alexei  ) Şi pe ăsta tot aşa l-ai învăţat.
Аlexei:  -  (posa c)  N-am luat nimic de la dumneavoastră.. .
S t ăpânul:  - Cum, cum? N-am auzit bine? (schimbând   tonul 
)
De unde să ştiu eu dacă ai luat sau nu? Ţi-am spus doar că da
că
te mai văd o dată cu Daşa, te omor! Dar ţie puţin îţi pasă!  
Te
doare-n cot!
Аlexei:   -  Noi  am   hotărât  deja  totul.Ce  să  mai....
S t ăpânul:  - Ce tot bolboroseşti acolo sub nas, parcă ai fi 
la
grădiniţă?Cum adică „noi”? Şi ce-aţi putut hotărî „voi”?
Аlexei:  -Am hotărât să nu ne împotrivim părinţilor.Vom fa
ce
avort.
S t ăp â n a :   - Aoleu!  (p l e s n e şt e   din  palme)
(Pauză.  Linişt e  d e   mormânt.  Vecinul se  ridică şi vi
ne
lângă  S t ăpân.  Amândoi  îl  fixează  p e   Alexei.)
Vecinul :   -  Cum  adică  avort?
S t ăpânul:  - Ce fel...
S t ăp â n a : - De nici un fel, Paşenika. E un
prost...Un
copilandru...
Аl exei :   -  ( d â n d   înapoi) Păi  e u . . .  Am glumit...
S t ăpânul:   -  Care  va   să  zică,  avort?
Аlexei:   -  Îhâ...
Vecinul :  -  (ameninţându-l  c u   d e g e tu l )   Îţi arăt eu  ţie!...
S t ăpânul:   -  Fir-ai  să  fii!  Canalie!

21

( S t ăpânul şi Vecinul se  aruncă  s p r e   Alexei, car e 

le
s c a p ă...Îl fugăr e s c   prin  tot grajdul.  Femeile  stri
gă.
Căţelul  latră.Cocoşul  ba te   din  aripi...)
S t ăpânul:   -  (Vecinului)  Blochează-l  prin  stânga!
Vecinul :   -  Imediat...Iar  tu acoperă  spatele!
( St ăpânul  şi  Vecinul  îl  prind,  în  sfârşit,  pe  Alexei  şi
încep   să-l  p o c n e a s c ă.)
Vecinul :   -  Ţi-arăt  eu  ţie avort!  Nenorocitule...
S t ăpânul:  -Ţi-ai lăsat baltă toată gospodăria...atâta ştie, să la
se
fetele borţoase...
Аlexei:  -  А-а-а-а!  Mă doare!  Tată! ...   О-о-о! ! !
(În sfârşit  Alexei scap ă,  urcă r e p e d e  unde-i  fânul 
şi
trage  scara  dup ă  el.)
Аlexei:  -  (ştergându-şi s â n g e l e  de  pe b u z e )  Mi-aţi rupt u
n
dinte...de ce mi-aţi scos dintele!  Pentru ce ?!...
S t ăpânul:   - Aşteaptă  tu, că  nu  numai  dinţii  o să  ţii  rup!Numai 
să
ajung la tine, nemernicule.N-ai să stai toată viaţa acolo, oda
tă
tot o să cobori.
Vecinul : -Ca să vezi ce-au
scornit...ce-au
inventat...avort...parazit  ce  eşti...
S t ăp â n a :   - Ce-i  cu  voi?Aţi speriat şi  animalele. Zorica-i 
gravidă,
săraca...
S t ăpânul:  - Cum adică? Ce, la mine acuma toate-s gravid
e?
Vaca-i gravidă, fiică-mea-i gravidă...Nu cumva şi tu eşti 
gravidă?!
S t ăp â n a :   - Mai  şi judecă când vorbeşti.Te-ai  ţicnit  de tot...
Vecinul :  -  (lui  Alexei) Păi se poate!?Se poate aşa cev
a?
Imbecil ce eşti!
 22

Аlexei:  - De ce imbecil? De ce? Eu vreau pe cinstite…
S t ăpânul:  - Ia uite la el. S-a găsit „cinstitul”!
Аlexei:  - Da. Cinstit. Vreau să mă-nsor...De fapt, lasă să fa
că
avort.N-am nimic împotrivă.
Vecinul:  -Ce tot îndrugi acolo? Păi se poate? E  păcat! Nu-i 
voie!
S t ăpânul:  - (fixându-l pe  Vecin) Aha...Acum văd eu...Nu 
eşti
chiar atât de prost, cum pari...ca să vezi ce-au scornit...rupţi 
în
fund, ce sunteţi...deci nu trebuie să facă avort?
Vecinul :   -  Păi nu  trebuie.  Desigur...
S t ăpânul:  -Nu trebuie? Şi eu să mă-nrudesc cu nişte coat
e-
goale?
Vecinul :  -  Acuma, cum va  da Dumnezeu.
S t ăpânul:  -Aha, ţi-ai amintit de Dumnezeu!Ai auzit, nevas
tă,
vorbeşte de Dumnezeu! Mie Dumnezeu îmi va da, iar ţie ...
(îi
arată d e g e tu l  ma r e  între celelalte  degete [o ciucă,  i
-o
bagă s u b  na s]) Na, ai văzut? Când şterpeleşti ţuica, und
e-i
Dumnezeu?
Vecinul  –Da’  se poate compara?...nicicum  nu  se  compară...
S t ăpânul:   -  Scrie-n  cărţile sfinte:  Nu fura!   A?!
Vecinul :  - Scrie... Am păcătuit... Iartă-mă vecine, sunt ultim
ul
hoţ, bun de spânzurătoare, bagă-mă în puşcărie.Numai nu 
te
enerva,  nu fi  rău,  acolo  mai  scrie:  să nu ucizi!
 S t ăpânul:   -Vierme ce  eşti!  Stârpitura ta a  păcătuit, şi  mă 
găseşti
pe mine vinovat.Chipurile - eu omor! Aşa-i ?
Vecinul  –Nu, nicidecum! Nu asta am vrut să zic, bătrân pro
st
ce sunt, nu aşa... (ia acor deonu l,   cânt ă) Vecine, vecine...nu-i
aşa...nu-i aşa..(câ nt ă)

23

S t ăpânul:  - Ptiu...(d u p ă o pauză ) Mâine dimineţă mergem î

n
oraş. Pregăteşte-te, Daşa.
Da şa :   -  Da  pe  mine  m-aţi  întrebat?  Poate  că  mi-e  frică,  poate 
că
mi-e groază!
S t ăpânul:  - Înainte, trebuia să-ţi fie frică.
(Daşa  plânge,  îmbrăţişând-o  p e   maică-sa.)
S t ăpânul:  -  ( S t ăpânei) Şi tu, proastă  bătrână, ce-ai  păzit? Und
e
te-ai uitat?
Vecinul   –  Dar  e un  copilaş!  Mititel!  Un copilaş!
S t ăpânul:  -N-am nevoie de „copilaşi” de la nişte boschetari 
ca
voi.
Vecinul   -  (fiului)  Lioşca,  imbecilule,  e un  copilaş  doar...
Аlexei:   -  Stai,  bre,  tată,  bre...
Vecinul :  -(apropiindu-se  de  f emei ) E  un copilaş doa
r,
vecino!  Vecino!  Daşca...
Da şa :  - (urlând) Ce v-a apucat? Copilaş, copilaş...Tata nu 
mă
lasă.  Mi-e frică...
S t ăp â n a :   -  Pleacă  de aici,  vecine,  nu-mi  arde  de  tine...
Vecinul :  -  Ce faceţi, oameni buni,  ce faceţi...doar  asta-i...
S t ăpânul:  -  (lui  Alexei) Şi tu, neisprăvitule, şi tu vei spune 
că
eu vreau să omor...?
Аlexei:  - Vai de mine, nici vorbă.Acum asta-i ceva normal, t
oţi
fac aşa, dacă nu e momentul...Şi nu mai miorlăi atâta, Daş
a.
Auzi, încetează, o să treacă.
Da şa :   -  Te-aş  vedea  eu  pe  tine  acolo...la  spital...
Аlexei:   -  Eu  sunt  pregătit,  unde  vrei...

24

S t ăp ân a :  - Cui foloseşte „pregătirea” ta? Unde ţi-a fost capu
l?
Ai? L-ai pierdut în pantaloni?
Аlexei:  -  ( St ăpânului) Credeţi-mă, Pavel Petrovici, eu  şi cu 
Daria
suntem de acord. Faceţi cum credeţi că e corect.
Vecinul :  - Păi, ce e corect aici?
Аlexei:  - Tată, nu te băga. O să strici tot.
Vecinul :   -  Care  tot?
Аlexei:   -  Ia  mai  lasă-mă!
S t ăpânul:  - Aţi văzut? El e de acord.Hm...Bine că măcar e 
de
acord.Că de nu...Fir-ai să fii! Ia coboară de acolo. Ar trebui să 
te
ia în armată. Să facă om din tine.
Vecinul :  - Corect!  Eu,  în  regimentul de cavalerie...
S t ăp â n a :  - Ce armată, acum! În jur sunt numai războaie.
(Daşa  urlă  mai  tare...)
S t ăpânul:   -  Ia  hai,  gura!
(Femeile  amuţe s c .  Alexei  coboară p e   sca ră.Căţelul s
e
apropie  d e   el,  dând  din  coadă.)
S t ăpânul:  -  (lui  Alexei) Vino-ncoace.
(Lui  Alexei  îi  e  frică  să  se  apropie...)
S t ăpânul:  -Vino-ncoace,  ţi-am zis.
(Alexei  se  apropie  încet.)
S t ăpânul:  - (examinându-l) Nici laptele pe buze nu i s-
a
uscat, şi s-a înscris la tătici...Şi ce-i fi având tu aşa deoseb
it?
Câţi bărbaţi  sunt  pe  lumea  asta, şi  ea l-a ales  pe  mucosul 
ăsta,
ba îl  şi aduce pachet părinţilor: mamă, tată, primiţi cadoul.
Vecinul :   -Băiatul meu  e  bun...e  frumos,  nu  se teme  de 
lucru...

25

S t ăpânul:  - Da, ce mai lucrător... (lui  Alexei) Acum ascultă-

mă
cu atenţie şi ţine minte. Să nu mai apari pe aici, nici p
e-
aproape. Dacă te văd –trag. Arma mi-i ascunsă într-un l
oc
sigur.Iar dacă se-ntâmplă ceva, voi spune că am crezut că-i 
un
hoţ. Şi-or  să mă creadă.Ai  înţeles?
Аl exei :   -  Înţeles.
Vecinul :  -  Şi cu copilul cum rămâne? Copilul- ce vină  are?
S t ăpânul:  -  (Vecinului  ) Asta se referă şi la tine.Tu chiar e
şti
hoţ.  Am  destule  cartuşe  pentru  voi  toţi. (lui Daşa)  Iar  tu,  treci 
în
casă. Şi, mai repede.
(Daşa  pleacă  plângând.)
S t ăpânul:  -( S t ăpânei) Mâine dimineaţă să fiţi gata. Pe voi 
vă
duc unde trebuie, iar eu -la piaţă.
S t ăp â n a :   -Bine, Paşenica  ... (pleac ă)
Vecinul :  - Doamne Dumnezeule....(Căţelul  se  apropie  d
e
Vecin, se g u d u r ă  )
S t ăpânul:  - Ce fel de câine mai eşti şi tu!? În loc să păze
şti
casa...(îl împinge c u  piciorul pe Cr epâş,  ca re   se f e r
e şte ).
(Vecinului  şi  lui  Alexei) Eu v-am prevenit.  (Pleacă).
Vecinul : - Când eram mici, ne jucam împreună
de-a
armata...Eu eram comandantul, iar el aghiotant...uite aşa...
Аle xei:   -  Eh,  tată...
Vecinul :  -Nu-i nimic, trecem şi peste asta.N-om muri...
(cân tă)
Tu doar eşti marinar, Lioşa. Iar asta-nseamnă că nu ţi-e frică 
de
nimic. E şti marinar, Lioşa, iar marinarul nu plânge şi nu-şi pier
de
curajul niciodată!

26
 Аl exei :   -( întorcându-se b r u s c   s p r e   taică-său) Ştii, tată, 
că
mie mi-e ruşine să stau alături de tine?
Vecinul :   -  Nu-nţeleg...
Аl exei :  - Tu şi cu mama, chiar n-aţi putut aduna nimic? А?! 
De
ce eu toată viaţa umblu în zdrenţe? Şi tu –un beţiv, lua-
te-ar
dracu de tot, un alcoolic. Uite la ce-am ajuns.Vă urăsc...Pe t
oţi.
Blestemaţilor! De-aş avea o armă, v-aş împuşca pe toţi!
Vecinul :  - (sper ia t)  Ce-i cu tine, Lioşa?....ce-i cu tine...a
m
adunat...sigur că am adunat, dar cu reforma care a fost, s-
au
pierdut toţi banii la CEC...după aceea s-a-mbolnăvit maică-
ta,
iar bani...A murit...şi uite aşa...
Аl exei :  -Iar tu te-ai apucat de băut! Canalie! Ăştia ca tine 
ar
trebui bătuţi! Şi pe tata lui Daşa l-aş strânge de gât cu mâini
le
mele!....Canalii! Canalii!..Şi eu...Mă zbat ca peştele pe uscat.
Şi
degeaba. Pentru  că, din nimic- nimic iese...Ca  să mergi  la  or
aş-
îţi trebuie bani, să te angajezi- iarăşi bani.În casă nu ai de n
ici
unele,  tata  a  băut  şi  ultima  cămaşă.  Nici  să  iubeşti  o  femeie nu 
te
lasă.Trebuie  să  te ascunzi prin colţuri.Nici să fac  un  copil nu a
m
dreptul. Şi atunci cine sunt eu? Un nimeni! Un nimic! Eu 
nu
sunt pe lumea asta, nu exist! Bine măcar că buletinul

mi-a
rămas.Şi în plus, tot timpul mi-e foame de crăp, nicicum 
nu
ajung să mă satur.Şi când te gândeşti că în curând voi avea 
23
de ani! Alţii  la  23 de  ani  sunt  pe  la  facultăţi, au  familii....Vreau 
să
lucrez!  Să lucrez! Numai  tu  eşti  de  vină  pentru  toate,  mama  ta
...
(înjurătură)!
Vecinul :  -  (sper ia t)   Păi se poate să-ţi înjuri  tatăl...
Аlexei :   -  Ia  mai  du-te  tu...

27

(Alexei iese, dând la o parte scându ra

din
perete.Vecinul  se  aşează  pe p ământ,
îmbrăţişează
acordeonul.  Se  apropie  Căţelul...)
Vecinul :  - (lui Cr epâ ş) Vezi frate, ce chestie...banii-s tot
ul,
banii....Păi, dacă cineva m-ar plăti pentru viaţa asta a m
ea
mizerabilă, aş muri, iar banii i-aş da lui Alioşa. Mai mult dec
ât
asta, n-am nimic, bătrân prost.Banii îs totul.Pe de altă parte, 
şi
asta-i corect: cine lucrează are şi bani, şi cel care fură, 
la
fel.Numai că nu e bine să furi.Uite eu, de exemplu, am fur
at
ţuică!Ar trebui să mă bage în puşcărie pentru asta! La p
uşcărie!
Să mă pedepsească, ca să nu mai vrea şi alţii. (tăc e r e )  
Şi
copilaşul...Nenăscut, îl sacrifică din pricina banilor...
(Vecinul  se  d u c e   la  gard,  d ă  scândura  la  o  partе)
Vecinul :  -(Cu  glas  vinovat) Аlioşa! ...Fiule!... (t r e c e   pri
n
spărtură şi  strigăte le  lui  se  aud  du p ă  scenă) Alexei! 
Te
cheamă taică-tău!... Alioşa!
(Căţelul  m e r g e   d u p ă  el  )
Sc roafa :  - Ce înseamnă banii?
Căţelul:  - E ceva...cum să-ţi explic...ceva...cu care 
poţi
cumpăra orice.
Sc roafa :  - Ce înseamnă „cumpăra”?
Căţelul:   -  Păi...  să ai...
Sc roafa :  - Şi aripi? Ca  să zbori?
Căţelul:   -  (în dificultate)   Păi...
Calul: -Asta nu se poate cumpăra.
Sc roafa :  -  Şi atunci, pentru  ce-ţi trebuie aceşti  bani?

28

Calul:  - Oamenii sunt foarte ciudaţi. Ei au nevoie de foar
te
multe lucruri. Ce mă miră cel mai mult e că ei cumpără ceea 
ce
deja au.
Sc roafa :   -  Cum adică?
Calul:  -De exemplu, îmbrăcămintea.O au deja. De ce le m
ai
trebuie? Nu-nţeleg.
V ac a :  -Şi eu sunt de aceeaşi părere.Uite Vecinul, de exempl
u,
nu-şi schimbă niciodată îmbrăcămintea.Aşa e firesc.
S c r oafa :   - Da de unde se iau banii ăştia?
Căţelul:   -  Asta  ştiu  eu!
S c r o a f a :   -  De  unde?
Căţelul:- Din buzunare. Din sertarele comodei. Din portmone
u.
Asta e sigur. Acolo sunt întotdeauna. Întotdeauna.
Sc roafa :  - Dar de ce Alioşa şi taică-său n-au? Ei de ce nu p
ot
scoate din buzunare?
(Pauză  mare   şi  profundă.   Se  v e d e   c ă  Scroafa  i-a
„  încuiat”  p e   toţi  interlocutorii  săi.)
Vac a :   - Da. E  de neînţeles..
Calul:   -Ciudat...
(Căţelul  se  scarpină  cu   laba  du p ă  u r e ch e.   Intră
Cocoşul.)
Cocoşul:  - Ce s-a întâmplat aici? Stăpânu-i supărat, furi
os,
ascute cuţitele şi sar scântei în toate părţile. Stăpâna tace, i
ar
Daşa stă în camera ei  şi plânge. Până şi radioul l-au închis.
V ac a   –S-au  certat  aici  cu  Lioşa  şi  cu  taică-său.Vorbeau  despre 
un
oarecare avort,  să-l facă  sau nu.  Iar ca  să-l poată  face,  trebuie 
să
meargă la oraş.Probabil că avortul ăsta e ceva foarte mare, d
in

29

moment ce nu pot să-l facă aici în sat... S-au mai certat şi 
în
privinţa banilor, iar apoi Stăpânul a ameninţat că va  trage 
cu
puşca.
Căţelul:   -Trage bine cu puşca,  eu l-am văzut.
Cocoşul:  - Foarte interesant. Da cu radioul ce-au avut? Tocm
ai
începuse „Europa plus”,  şi DJ povestea despre „Quinn”(cântă)
(Intră  Stăpânul,  ţinând  în  mâini  o  funie.  Se  apropie  de
Scroafă.)
S c r oafa :   - Vai,  ce-i
asta?...Vedeţi?...Crepâş...Cocoşule...Zorica...Stăpânul a venit l
a
mine!
S t ăpânul:  - Ce tot guiţi pe aici? Te pomeneşti că presimţi ce t
e
aşteaptă?...
( St ăpânul  îi  leagă  scroafei  funia  de  gât,  ca  o  les ă  şi  o
s c o a t e   din  ţarcul  ei.)
S c r oafa : :  - Doamne! Doamne! Mi-ai auzit în sfârşit ru
găciunile!
Mă scoate la plimbare! În sfârşit o să vădşi eu râul şi câmpul! 
Şi
drumul!
Vac a:  - Mă bucur pentru tine, Scroafo!
S c roa fa : :  - (lui Crepâş) Vezi, iar tu ziceai că eu n-o să i
es
niciodată, că-s scroafă, că-s grasă, că-s aşa şi pe dincolo ...
Dar
poate că...poate că o să şi alerg! Însoţită de însuşi Stăpânul! 
Ce
mândră sunt! Doamne, Dumnezeule! ... Şi cât sunt de fericită!
S t ăpânul:  - I-auzi, cum s-a dezlănţuit, de parcă ar cânta.
S c r oafa :  -Vorbeşte cu mine! Aţi auzit? Asta-i cea mai fericită 
zi
din viaţa mea! Ce bucurie! O sa povestesc despre asta la t
oţi
purceluşii mei...... ( St ăpânul  d e s c h i d e   uşa) Ce soare! (ie s) 
Şi

30

cerul! Ăsta-i câmpul! Iar acolo -s casele! Şi, uite, râul!! C

um
străluceşte...Parc-ar fi viu!
Căţelul:- Să-nebuneşti, nu alta. Însuşi Stăpânul a scos-o 
pe
Scroafă la plimbare! De obicei el merge numai cu mine...Ei, fi
e,
treacă de la mine.
Vac a :   -  Bine.
(Căţelul  o  z bu gh e şt e   afară)
Cocoşul:  - Ce să spun, mare fericire. Au scos-o pe Dunica 
în
Europa. Mai bine porneau radioul.
(Cocoşul  se-ndreapt ă s p r e  uşă. Br u s c,   din  c u r t e   s
e
au d e  un  ţipăt sălbatic.  Co co şul,  şocat, se  gh e mu ie şt
e.
Vaca  şi  Calul încep  să  se agite.  Se a u d e  grohăit
ul
sălbatic  al  Scroafei,  apoi,  tăc e r e   b ru s c ă.Intră speria
t
Căţelul)
Căţelul:  - Stăpânul...Stăpânul...
Vac a :  -  Ce-i  cu  Stăpânul?
Căţelul:   -  Scroafa...pe  scroafa noastră...
Cocoşul:   -  Mi-e  rău...
Căţel ul :  - Cu un cuţit...
V ac a :-  Ce-i  cu  cuţitul?
 (Căţelul  tace.)
Calul :   -  A  ucis-o?
Căţelul:  - D-da...
(Coco şul, de frică,
umblă  agitat  prin  grajd.)
Sfâr şitul  actului  1

31

ACTUL II

TABLOUL I

(E noa pte. Se vede lumina lunii prin

cr ăp ăturile
scândurilor.  Se a u d e  un gr eiere.   E linişte.Vaca şi Cal
ul
dorm  în  ieslele  lor.Căţelul  e  întins  p e   j o s . S e   tr ez e şt e   dint
r-
odată, ascultă, urlă.Se linişt e şt e şi adoarme. Iar
se
t r e z eşt e ,  ascultă,  iar urlă.  Se  ridică,  în cep e   să latre, ap
oi
să  sch e l ălăie.  Se  t r e z e şt e   Calul,  apoi  Vaca.)
Calul:  - Ce e?
(Căţelul  s-a  ghemuit  în  colţ,   schel ălăie,  nu-şi  poate
g ăsi  locul.)
Vaca:  - Nu mă simt prea bine...Mă simt aşa ...nu ştiu cum...
Căţelul:  -  (s chel ălăind) Măiculţă, mamă...
(Dintr-odată  Căţelul  se  linişt e şt e ,   se  în ve se le şt e. )
Căţelul:  - Pfui, mi-a trecut.
Vaca:  -Da, şi mie mi s-a uşurat sufletul. Ce-o fi fost asta?
Căţelul:  -A fost un coşmar. Mi s-a făcut părul măciucă.
Calul:  - Adevărat. Şi mie mi-a tremurat coama sau, mă rog, ce
-a
mai rămas din ea.
Căţelul:  - Iar acum mi-e bine, e cumva călduţ .Şi vă iubesc at
ât
de mult, fetelor!
Vaca:  -  (cu   dragoste  p ărintească) Dragul de tine.

32

(Su s,   apare  dintr-odată Scroafa.  Are  aripi.  Zboa

ră,
apoi  se  aşează  p e fân.Căţelul o observă.)
Căţelul:  -  (du pă  o  pauză) Fir-ar să fie...scroafa...
Scroafa :  - Da, eu sunt.
Vaca - Unde? Unde?
Căţelul –Dar Stăpânul te-a... am văzut cu ochii mei.!
Scroafa:  - Da, e adevărat, eu nu mai sunt.Pe pământ, nu m
ai
sunt.
Căţelul:  - Şi unde eşti?
Scroafa :  - În ceruri.
Calul:  - Nu se poate...
Căţelul:  -Vai, cât mă bucur să te văd!
Vaca:  - Suntem foarte bucuroşi, pe bune!
Scroafa:  -Şi eu mă bucur să vă văd.
Căţelul:  - Dar ce ai pe spate?
Scroafa:  - Astea? Sunt aripi.
Calul:  -  Ce?
Scroafa:  - Aripi. Acum sunt înger .
(Pauză.  Toţi  se  uită  la  Scroafă...)
Vaca:  -Ce-nseamnă asta?
Scroafa:  - Înainte, eu vă întrebam despre toate celea, acum 
e
invers. Deci...Când fiinţele vii mor, Dumnezeu clarifică dacă 
au
sufletul curat sau nu. Dacă-i curat, înseamnă că-i înger.
Vaca:  - Şi dacă-i murdar?
Scroa fa :  - Dacă-i murdar- e păcat.
Căţelul:  -  Ce-nseamnă  „păcat”?

33

Sc roafa :  -(E n u m e r ă,   ca  la o  le cţie). Păcatul este: 

lăcomia,
adulterul, trufia, mânia, lenevia, invidia. De toate-s şapte.
Căţelul:   -  Ce  înseamnă  adulter?
V ac a :   -  Dar  invidia  ?
Calul:  -  Mânia.Ce-i  asta?
Sc roafa :  - Nu  ştiu. Sunt în prima zi.
Căţelul:  -Trebuie să-l întrebăm pe Cocoş. La radio se spun 
de
toate...B-i-i-ine.Tu eşti în cer. Şi păcatele unde-s?
Sc roafa : - Ele-s trimise în alt loc...Acolo
sufletele-s
chinuite...Aşa  mi s-a spus,  acolo-i foarte rău.
Căţelul:  -  Şi  cum faci  să afli, dacă sufletu-i curat  sau nu?
Sc roafa :  -Tu nu trebuie să afli nimic.După ce mor, toa
te
animalele devin îngeri.Chiar şi crocodilii. Oamenii în  schimb–
nu.
Sunt foarte puţini oameni aici, sus.Cei mai mulţi sunt copii 
şi
animale.
Calul:  -  Scroafo,  dar tu  l-ai  văzut  pe Dumnezeu  ?
Sc roafa :  - L-am văzut.  M-a  şi mângâiat pe cap.
Căţelul:   -  De  ce?
Sc roafa :   -  I  s-a  făcut  milă  de  mine.
Căţelul:   -  Clar...
Calul:   -  Şi  cum  e  el?  Dumnezeu?
Sc roafa :  - Nu-mi amintesc.Aveam impresia că-s la prisa
că...V-
amintiţi când a venit stuparul ăla la Stăpânul nostru....mi 
s-a
părut..că are acelaşi miros...
(Apare  Cocoşul)
Cocoşul:  -  (încet,  c u  v o c e a   tre mu rân d ă) Hei, ce faceţ
i,
dormiţi?

34

V ac a :   -  Nu,  nu  dormim.

Cocoşul:  - Mi-am zis să vin să verific ce faceţi.
Căţelul:  - Ce te-a apucat să ne verifici pe noi noaptea?
Cocoşul:  -  Uite aşa,  mi-a venit.
Calul:   - Minte. I s-a făcut frică…
Cocoşul: - Tu de unde ştii? (o vede pe
S cr o a f ă )
Aoleu...Scroafa...parcă te-a înjunghiat aseară S
tăpânul...era
îngrozitor  cum  ţipai,  şi  acum  eşti vie?
Sc roafa :  - Nu.  Acum sunt  înger.
Cocoşul:  - Ce fel  de înger?...Şi  ce-ţi  atârnă acolo?
Sc roafa :   -  Aripile.
Cocoşul: - Ce? Ha-ha-ha! Aripi!? Te pomeneşti că poţi şi zbura?
Sc roafa :  - Binenţeles.Acum pot să zbor oriunde. Deasup
ra
râului, câmpului, deasupra pădurii, deasupra oraşului şi chi
ar
mai departe!
Cocoşul:   -  Minţi!  Nu-i  adevărat.
Sc roafa :   -  Eu  nu  mint.
Cocoşul: - Ha-ha! Demonstrează-ne! Adu
argumente
doveditoare!
Sc roafa :   -  Poftim.
(Scroafa  zboară  p e  lângă  tavan, se  aşează  p e   pode
a.
Cocoşul  înlemneşt e .   Toţi  s u n t   şoca ţi.)
Vac a:  - Scroafo! Visul tău s-a împlinit, tu poţi zbura!
Sc roafa :  -  (fără  p r ea   multă  bucurie ) Nici eu n-am crezut 
la
început. Este  minunat  să  poţi  zbura.  E şti uşoară  şi  pluteşti, ca 
un
vultur peste munţi ...  Şi eu voi pluti peste munţi...
Cocoşul:  - Peste care munţi, şleampăto?

35

Sc roafa :  - (naiv) Apropo, n-am văzut nici un cocoş print
re
îngeri.
Cocoşul:  - Ne-om descurca noi cumva. Noi avem ar
ipi
naturale, nu însuşite pe căi ilegale.
Vac a:  - Da mai taci, Cocoşule! Eu nu mi-aş dori să capăt aripi 
în
felul ăsta.
Sc roafa :  -Da...(se  smiorc ăie) Sigur că e plăcut să zbori, dar 
e
mult  mai plăcut să  trăieşti,  chiar  şi în grajdul  ăsta.
Cocoşul:   -De  ce?
Sc roafa :   -  Pentru  că  acum  sunt  ...goală.
Cocoşul:  - N-am înţeles.
Sc roafa :  -  (z â mb e şt e )  E  neinteresant. Nimic nu prezin
tă
interes pentru mine. S-ar părea că ştiu tot. M-aş fi putut speri
a,
dar eu nu simt frica...eu nu simt nimic....şi nu
vreau
nimic.Înlăuntrul meu totul e mort- sunt goală, pustie.Nici fapt
ul
că zbor nu mă bucură, eu nu simt zborul...Înainte visam, 
vă
amintiţi? Visele mele erau minunate, ca soarele...Ele er
au
adevărate!!
Calul:  -  Imposibil..
V ac a :   -  Săraca..
Calul:   -Toţi  vom  ajunge  acolo.
Sc roafa :  -Acum  sunt  foarte  liniştită.Şi nu  mă tem  de nimic...
Calul:  -  Reiese  că  nu  e  înfricoşător  să  mori.
Scroafa :  -  (închide ochii) Dac-ai şti, Calule, cât e 
de
înfricoşător!Dac-ai  şti...
Cocoşul:   -  Dar  după,  e  bine?
Sc roafa :   -  După,  da...după,  e  bine...
 36

Cocoşul:  - Nu pot să-nţeleg nicicum, pur şi simplu nu-mi intră 
în
cap ...Au ucis-o, au tăiat-o în bucăţele, uite-o în m
aşina
Stăpânului, stă în saci, iar ea ne spune aici tot felul de poveşti!
Scroa fa :  - Da. Mâine mă vor duce la piaţă să mă vândă, iar 
pe
Daşa la spital la avort.
V ac a :  -Acum  ştii ce înseamnă?
Scroa fa : -Acum ştiu. Înseamnă întreruperea artificială
a
sarcinii.
V ac a :   -  Cum  adică?
Scroa fa :  - Uite aşa...Te duc la spital  şi cu ajutorul instrumentel
or
medicale îţi întrerup sarcina.
V ac a :   -De  ce?
Căţe lul:   -Pentru  ce?
Cocoşul:  -Nu-nţeleg.
Scroa fa :  -Cum de ce?.... (ofteaz ă) De fapt, nici eu nu-
nţeleg
de ce.  Aşa  fac numai oamenii.
V ac a :  - Şi după asta ce fac cu el, cu viţelul?
Scroa fa :  - Aici e şi buba.Nu fac nimic. Îl lipsesc de viaţă.
Căţelul:  - De  ce?
Scroa fa :   -  Nu  ştiu.  De  unde să ştiu eu!
(Pauză.)
Cocoşul:  - Şi eu am văzut cum înecau nişte pui de pisici.
Scroa fa :   -  Cine  îi  înecau,  m âţele?
Cocoşul:   -  Nu.Oamenii.
Scroa fa :  -Asta e. De aia ei nu-s printre îngeri...
Calul: - Treaba-i clară.

37

Căţelul:  -  (adulmec ă,  fu g e   s p r e   uşă) Scroafo, ascunde-

te,
vine Stăpânul.
Scroa fa :  -Nu trebuie să mă ascund, pe mine oamenii nu mă 
văd.
(Intră Stăpânul  în maieu şi  chiloţi,  c u   o  lanternă 
în
mână.Ca scă.Căţelul îl întâmpină, dând din
coadă.
Stăpânul caută c ev a  în  lada c u   unelte.  Scroafa 
se
apropie  de  el,  îl  priveşt e   în  ochi  .)
Scroa fa :  - Eh, Stăpâne, Stăpâne...Te-am iubit atât de mult, iar 
tu
m-ai înjunghiat fără să clipeşti măcar..
S t ăpânul:  -  (morm ăie  c e v a  s u b   nas,  c a s c ă) Cine face  şi cine
trage...unde mi-e capul, am uitat de lacăt......
(Ia  nişt e   sc u l e ,   se  d u c e   s p r e   uşă)
Scroa fa :   -  Măcar  dacă  rugai  pe altcineva  s-o facă,  dar aşa,
chiar  tu...drept  în  inimă.
S t ăpânul :  -  (c ăţelului) Crepâş, ce cauţi aici?Mergi în curte să
păzeşti casa.
( S t ăpânul  şi  Cr epâş  ies.   Pauză.)
Scr oafa :- Pe de altă parte, oamenii trebuie să mănânce cev
a,
aşa că ne mănâncă pe noi. Din pielea noastră îşi
 fac
îmbrăcăminte şi încălţăminte.Ar trebui să ne fie milă de ei, su
nt
mai slabi ca noi.
Vac a :  -Da,  asta-i  adevărat.
Cocoşul:   -  Ce  coşmar...
Calul :   -  Asta-i  viaţa.
Cocoşul:  -  (ţipă) Asta-i nedreptate! Unde-i democraţia! Mie î
mi
plac penele mele! De ce ei trebuie să ne mănânce!Şi dacă eu 
aş
vrea să-i mănânc pe ei?!!! Sunt un membru al societăţii 
cu

38

drepturi depline! Să-mi dea şi mie Stăpâna pielea ei, pent
ru
încălţăminte. Iar părul Daşei pentru perucă.!  Eu vreau să trăies
c!
Să ne ridicăm fraţilor! Împotriva tiraniei şi a totalitarismil
ui!
Ajutor! Ajutor!
(Toţi  se  uită  la  Cocoş.   El  se  potoleşt e. )
Calul:  - Hai, gata.Ce-o să facem cu mânzul?
Vac a:  - Care mânz?
Calul:  -  A  lui  Daşa.
Vac a:  -A-a-a, cu viţeluşul.
Sc roafa :   -  Cu  purceluşul...
Calul:  - Scroafo, ce propui?
Sc roafa :  -Nu ştiu ce să propun.
(Apare  Căţelul.)
Căţelul:   - Nu  pot sta acolo de unul  singur.Ce e pe la  voi?
Vac a:  -  Vorbeam de viţeluş.
Căţelul:  - A-a, despre căţel...Aici nu mai e nimic de făcut. Da
că
oamenii aşa au hotărât...
Cocoşul:   -  Ce  coşmar ...
Căţelul:  - Poate să-l furăm cumva...
Vac a:  -Mu-u-u, nu-u-u, nu-l putem fura, e la Daşa  în burtă.
(Căţelul  se  scarpină  du p ă  u rech e )
Cocoşul:  -Deci, dacă ei hotărăsc, pot să mă ia, să mă taie, 
şi-n
supă! Şi cultura mea!? Glasul meu!? Radioul meu!? În sfâ
rşit,
viaţa mea!? A?
Vac a:  - Da mai taci odată.Numai despre tine vorbeşti.Trebuie s
ă-
l salvăm.

39

Cocoşul:   -Da.Trebuie  să  ne  salvăm.  Până  nu  e  prea  târziu...Să 

ne
salvăm...
(Coco şul  aleargă  prin grajd.  Scâ ndura   se  d ă  la 
o
parte  şi apare Vecinul.  M e r g e  direct   s u s ,  s c o a t e  
o
altă  sticlă,  bea. )
Vecinul :  - Bravo fiule, bravo. ...un nepoţel...(râd e ) să-l ve
zi
cum aleargă...cum îi pică pantalonii... (coboar ă) Nu, mai bin
e
fetiţă. Fetiţele dintotdeauna...cu fundiţe.... (plânge,   be a )  Eu i
-
aş spune- Marusea, Marusea! Iar ea- „bunicuţule”! Bunicule! 
N-
a apucat Vera mea zilele astea...Vera... Ce frumos cânta.
.. Şi
întotdeauna a avut pistrui...numai înainte de moarte i-
au
dispărut.Era albă , ca cearşaful şi tot repeta ”Ce-o să fie 
cu
Alioşa?  Ce-o să  fie cu  Alioşa ? “   (bea)   ... Şi  el  să  mă  înjure...Ei 
lasă,
îl iert, pentru că...pentru că aşa am meritat.(bea) Vera....

(cânt ă
la  a co rd eon ).
(Vecinul  o vede  pe  Scro af ă,   ca r e   nu s-a  a s c u n
s,
co n v in s ă  fiind  c ă  oamenii  nu  o  v ăd .)
Vecinul :  - Scroafa...  (pauză) cu aripi.
S c r oafa :   -Vecine, tu mă vezi?
Vecinul :   -Te  văd  şi  te  aud.
S c r o af a :  -Asta-i  imposibil!
Vecinul :  - Exact. Asta-i imposibil! Dar dacă e să judecăm n
iţel,
mai bine...o scroafă cu aripi, decât dracii aia verzi care înjură...
Sc roafa :  - Aţi auzit? El mă vede! Dar oamenii nu mă pot vede
a,
numai copiii  şi animalele...
Vecinul :  - (izbu cn eşt e   în  plâns) Fir-ar să fie, m-a adus î
n
ultimul hal...

40

V ac a :   -  Mi-e milă  de  el.

Vecinul :  -  (în cetez ă  să  plângă) Cine a spus?
V ac a :   - E u.
Vecinul :   -  Cine  eu?
V ac a :   -  Eu,  V ac a…
Vecinul :  -  (r e s e m n a t )  Vorbeşte. Ca şi Scroafa.
(Coco şul  se  apropie  d e   Vecin  şi-i  urlă-n  faţă.)
Cocoşul:   -  Ucigaşule!  Jupuitorule!
Vecinul :  - Măiculiţă!  Până şi găina!
Cocoşul:  - Eu nu-s găină!  Sunt cocoş!  Şi eu pot să-ţi smulg toa
te
penele şi să te mănânc!Ţi-ar plăcea?! А?!!
(Vecinul  se  retrag e   în  colţ,   bea.)
Sc roafa :  - (Co co şului) Stai un pic, nu vezi, s-a speriat.
Cocoşul:  -Da ce-a crezut? Şi eu m-am speriat! Ucigaşii... 
Ce
ucigaşi...
(Scroafa  zboară  s p r e   Vecin.)
Vecinul :   -  Scârbă  zburătoare...
Sc roafa : -Aşteaptă, Vecine. Hai să-ţi explic.Eu
sunt
scroafă.Aseară Stăpânul m-a tăiat, mâine mă duce la piaţă să 
mă
vândă...
Vecinul :  -  Doamne, iartă-mi păcatele, da ce-i  asta...
S c r oafa - Eu  de aceea zbor,  pentru că acuma-s  înger.
Vecinul :  - C um . . .
Cocoşul:   -  E a   e  înger!
Vecinul:  -Nu se poate ...mie la şcoală...   ateismul şi to
ate
celelalte...Asta nu se poate ...  nu poate fi.(ameninţă c
u
degetul)
 41

Căţelul:  - Poate  fi.

Cal ul :  - Se   poate.
V a c a :   -  Poate.
Cocoşul:   -  Poate  fi.
Vecinul:   -  (Cântă.Scroafa   îi  ia  sticla) Tu... mi-ai luat sticla?
Sc r oafa :   -  Eu ţi-am  luat-o.
Vecinul:  -(aprobator) Deci nu eşti
o fantomă.
Scroafa:-   Nu!  Nu-s  fantomă.
(Vecinul  întinde  mâna  du p ă  sticlă.  Scroafa  o  varsă  pe
pode a.)
Vecinul:  - Nu-i fantomă. Şi atunci ce se întâmp
lă...Tovarăşi...
Reiese  că-i de pe lumea  ailaltă?
Sc r oafa :   -  E xa c t .
Vecinul:   -  ( d u pă  o  pauz ă) Ei,  şi cum e acolo?
Sc r oafa :   -  Sunt  în  prima  zi.
Vecinul:  - Clar. Auzi, Scroafo, n-ai văzut-o acolo pe Rânduni
ca
mea? Frumoasă  iapă...Neagră toată şi aici ...albă... А?
Sc r oafa :   -  Nu.  N-am  apucat  încă.
Vecinul:   -  ( s u p ărat)  Da-da...
Sc r oafa :  -  Când o  s-o văd,  o să-i transmit salutări.
Vecinul: - Şi lui Vera, soţia mea. Numai să
nu-i
spui...despre...cum că eu...că-mi place chestia asta (arată 
la
sticlă) şi că n-am bani- tot...să nu-i spui. Spune-i că aşa şi 
pe
dincolo,  că  sunt  viu. Sănătos, gospodăria...şi toate celelalte. А?
Sc r oafa :   -  O  să-i  spun,  nu-ţi  fie  frică.
 42

Vecinul : - Iar despre cimitir...Faptul că nu mă duc

pe-
acolo.Spune-i, că...o rog să  mă  ierte,  pentru Dumnezeu.
S c r oafa :   -  O  să-i  spun.
Vecinul: - Mulţumesc.(m o rm ăie) I-auzi, înger,
a...înger...
( râ d e)
S c r oafa :   -Noi ne gândeam înainte de-a veni tu, ce să  facem 
să-i
salvăm Daşei copilul.
Vecinul :  -Da! Da! Sfânt lucru!Numai că...au s-o termine  (
dă
din mân ă)...au  s-o  termine...
Cocoşul:   -Ucigaşii!!
Căţelul:   -Nu ne trece  nimic  prin cap.
V ac a :   -Nu  ştim  cum  să facem...
S c r oafa :  -Mi-a venit o idee...Trebuie să-i chemăm înger
ul
păzitor.
Căţelul:   -  Hai,  cheamă-l!
S c r o af a :  -  Dar eu  nu  ştiu  cine-i.
V ac a :   -  Atunci  de  unde să-l  luăm?
Sc roafa :  -Când cineva moare, altcineva se naşte.Asta-i regu
la
vieţii. Şi dacă acel cineva a ajuns la îngeri, el devine Înger
ul-
păzitor a celui care s-a născut.
Cocoşul:  -Şi dacă nu nimereşte la îngeri?
Sc roafa :  - Atunci, cel care s-a născut trăieşte fără Înger
ul
-păzitor, dar viaţa lui nu va fi deloc dulce.
Căţelul:   -Poţi  fi  tu,  Scroafo.Doar ai...murit.
Sc roafa :  -Eu sunt Îngerul păzitor al altui copilaş.El s-a 
născut
departe şi e din cap până-n picioare negru.
Vac a:   -Măiculiţă, ce necaz!

43

S c r o a f a :   -Nu-i  nimic.În  schimb  mă  are  pe  mine.

Căţelul:   - Şi pentru  al nostru,  cine a murit? Cine-i Îngerul lui?
Calul:   - N-are niciun fel de Înger.
Căţelul:   -  De  ce?
Calul:  - Pentru că el încă nu s-a născut.
(Pauză.)
V ac a :   -Şi  atunci,  ce-i  de  făcut?
Calul:  -Pentru ca el să se nască, trebuie să moară cineva.
Căţelul:   -  Ce  deştept  eşti  Calule!
Cocoşul:   -Asta-i o cruzime!
Calul:   -  Asta-i  viaţa.
Sc roafa :  - Da, dar noi nu avem timp.Mâine dimineaţă or s
-o
ducă pe Daşa.Noi trebuie să ştim cine o să moară.
Cocoşul:  -Asta-i profanare!Asemenea probleme trebuie să 
se
rezolve prin metoda democratică de numărare a voturil
or!
Sistem computerizat! VHS! Hi-Fi!
Vac a:  - Eu mi-aş da viaţa, dar nu pot, eu sunt gravidă.Vă rog 
să
mă scuzaţi.
S c r oafa :   -Vaco,  ce-i cu  tine...pentru ce te scuzi...
Căţelul:  - Eu aş putea! Pentru stăpâni sunt gata de orice.Da
că
trebuie să mor-mor.Îi iubesc atât de mult, că sunt gata.Am t
răit
trei ani, nu mai sunt un căţel.Sunt dator, chiar ţine de dator
ia
mea.Dacă nu eu, atunci cine?
Calul:-(liniştit) Eu.  (to ţi  se  întorc s p r e  el) Mi-a sosit timpu
l.
Sunt bătrână.Nu mai trebuiesc nimănui, demult trăiesc, nici 
nu
mai  ţin  minte  când  m-am  născut.  E   suficient  să  închid  ochii  şi 
văd
câmpul mare şi verde, şi trifoiul...trifoiul îmi apare în fa
ţa

44

ochilor...deci, când înflorea trifoiul...Nu mai e niciun folos de 
la
mine.Toată viaţa am tras la căruţă...apoi a apărut maşina- 
şi
căruţa zace în curte, putrezeşte din cauza ploilor şi a zăpezil
or.
Iar eu stau aici...Au şi uitat cum mă cheamă...iar eu am avut 
un
nume frumos.L-a inventat fratele mai mic al Stăpânului, care 
nu
s-a întors din război. Era roşcat ca şi mine.Aşa că mi-a z
is:
Surioară.
Vecinul :- Surioară...Desigur, Surioară, iar eu am şi uitat, bătrâ
n
prost...  Andriuşa  ţi-a  pus  numele ăsta  apoi,  mi-amintesc,  a 
venit
un colonel cu hârtia aceea...”moarte de erou” şi
toate
celelalte...am băut vodcă...mi-amintesc...
Calul:  - Mi-amitesc de colonel.A zis că mama lui poate 
fi
mândră...Aşa că mi-a venit timpul. Adio, prieteni! Să nu 
mă
pomeniţi de rău.
Cocoşul:   -Adio,  Calule.
S c r oafa :   -Te-ai hotărât definitiv?
Calul:   -Ce-i de hotărât? E  timpul.
Vac a:  -  Adio,  Surioară.
Căţelul:- Adio, Surioară.
Vecinul:   -  Oare  cum  de-am  uitat...Surioara...
(Pauză.)
Cocoşul:   -  Păi...
Calul:   -  Păi,  ce?
Cocoşul:   -Mori.
Calul:   -  Cum?
Cocoşul:   - Scroafo,  cum  se  face  asta?

45

S c r oafa :  - Problema-i că eu n-am făcut-o singură.Mi-a 
făcut-
o...Stăpânul...
Vac a  -Atunci să-l  chemăm pe Stăpân?
Sc roafa :  - Da ,Stăpânul ştie cum s-o facă. Dar nu e bine 
să-l
chemăm...
Cocoşul:  -Trebuie să facem ceva, altminteri şi Calul se 
va
răzgândi.
Căţelul:  -Staţi un pic. Eu ştiu unde-şi ţine Stăpânul arma. Pot s
-o
aduc, ne facem treaba, apoi o pun la loc.
S c r oafa :  - Hai.
(Căţelul  pleacă,  Coco şul  îl  urmăr e şt e   printr-o
cr ăp ătură.)
Vac a  -Ei,  ce-i  acolo?
Cocoşul:   -S-a  băgat  în  hambar.
Vac a:  -  (Surioarei) Surioară, nu  ţi-e frică?
Calul:  -Nu.Toate pe lumea asta au un sfârşit.Eu demult nu m
ai
trăiesc...Exist numai.
(Apare  Căţelul,  având  în  dinţi  arma.O  p u n e   p e
pod ea .)
Căţelul:   -  Poftim  arma.
Vecinul:  - Ăsta-i un lucru serios. Numai că mie nu-mi plac
e...
(scroafei) De ce mi-ai  aruncat ţuica?  Şi  nici  măcar nu  ţi-e 
ruşine
...eh...
S c r oafa :  - Aşa.Acuma trebuie să-l împuşcăm.
Cocoşul:   - Haideţi.Trageţi odată!
(Căţelul,  Co co şul,  Vaca,  Scroafa  se  înghesuie   lângă
armă,   încercând  să  facă  cev a.)

46

Cocoşul:  - Da c um  se  f a c e ? . . .

Căţelul:   - Trebuie să  apuci  de asta.Uite de aici.
Vac a: - Nu poţi apuca nimic cu
copita...Încearcă tu, Cocoşule.
Cocoşul:   - Nu-u-u! Violenţă!  Totalitarism!!
S c r oafa :   - Aici  e nevoie de degete, de mână omenească…
(Toţi  se  întorc  încet  sp r e   Vecin.)
Vecinul :   -  Ce  vă  uitaţi  aşa?
Sc roafa :  - E  necesară o mână de om, animalele nu pot.Trebu
ie
apăsat pe ciotul  ăsta.
Vecinul :  -  Pe trăgaci.Ăsta se numeşte trăgaci sau  cocoş.
Cocoşul:   -Vai,  ca  şi pe mine.
Calul:  - Nu te teme Cocoşule, în curând se va termina.
Sc roafa :  - Trebuie să apeşi pe trăgaci  (animalele se  f e r e s
c,
lăs â n d   loc  liber  Vecinului) Omule, asta e treaba ta.
Vecinul:  -Nu, nu, eu sunt la cavalerie... (ridică mâinile,  parc ă
v rân d  să se a p e r e )
Sc roafa :  - Vecine, vecine...trebuie.Înţelegi?
(Vecinul  d ă  din  cap,  negând.)
Sc roafa :  - Păi,  cum e la război,  acolo doar se împuşcă.
Vecinul :  - Ce are a face...animalule, ce ştii tu despre
război? Acolo-i  duşmanul, dar aici...aici, înţelegi...
Cocoşul:  - Poţi să-ţi imaginezi că e un caz
nefericit.Sinucidere.
Vecinul :   -  Ce-i  asta?
Cocoşul:- Asta-i ceea ce trebuie.Întotdeauna se zice
aşa...dacă e vreun eveniment nefericit.

47
Vecinul :   -  Găino,  pleacă  de  aici.
Cocoşul:   -O  să  mă  plâng...
V ac a :   -  Taci  din  gură,  Cocoşule.
Calul: -Vecine! (Vecinul nu răs p u n d e )
Vecine!
Vecinul :  -  (urlă) Ţie ce-ţi trebuie?! Ce te tot
amesteci!? Vă arăt eu vouă!
Calul:   -  Tu  gândeşte-te  la  copilul  Daşei,  altă  soluţie  n-
avem.Dacă
moare un om oarecare, ăla poate să nu ajungă înger.Şi Scroa
fa
spunea că-s puţini oameni printre îngeri.
Sc roafa :   -  Puţini.Cum s-ar spune, colaps.
Calul:   -  Gândeşte-te  la  copil...
(Vecinul  t ace ,   apoi  se  d u c e   şi  ridică  arma.)
Vecinul :   -  Cartuşe...m ăcar  ave ţi  cartuşe?(se uită) Sunt.
(Vecinul  ţinteşt e   de  p rob ă. Co co şul s a r e  într-o  part
e
speriat.)
Vecinul :   -  E   grea...blestemata...
Calul  –Hai, n-o întinde.Vecinuţule,  nu mă mai  ţin picioarele, s-
au
răcit de tot...
Vecinul :   -  Îmi  iau  păcat  pe  suflet...
Calul:   -  Fie-ţi  milă  de  mine,  că-s  bătrână...
Vecinul :   -  Pentru  nepoţelul  meu...   Doamne,  iartă-mă!
(Îndreaptă  arma  s p r e   Cal.)
Calul:   -Adio,  prieteni!
(Coco şul se  a s cu n d e   du p ă ladă,  Căţelul se  întoarce c
u
spatele,  Vaca  plânge. Vecinul ţinteşt e

şi...coboară
arma.)
 48

Vecinul :  - Nu pot, dragilor. Nu pot să iau sufletul unei vietăţi!
De
când trăiesc, n-am supărat nici măcar o muscă. N-am tăiat nic
io
găină!Nu suport să văd, cum moare cineva!Cine-s eu, la ur
ma
urmei?  Ce  am  eu  deosebit,  ca  să  iau  viaţa  altuia?  Eu  i-am  dat-
o?
Pe voi vă întreb! Atunci de ce mă siliţi? Sunt un beţiv, bun 
de
spânzurat ...are dreptate vecinul...Dar să împuşc un nevinov
at!
Şi-şi mai afişează şi pieptul! Poate că îmi desenaţi şi un reper 
ca
să ţintesc mai bine!
A?А!
Cocoşul:  -Dacă  omul ne roagă...
Căţelul:-(urlă)Ascultă,
Cocoşule...
Cocoşul:   - Am vrut să ajut.
Calul:  - Eu te iert, Vecine,
nu te mai chinui...asta-i
viaţa...
Sc roafa :  -Şi moartea. Nu te
poţi ascunde de ea.
(Vecinul  ridică  iar  arma,  ţinteşte. )
Calul:   -  Hai  odată...că  nu  mai  pot!
(Vecinul  se  re az em ă  d e   uşă,  lasă  arma.)
Vecinul : - (încet ) Sunteţi nişte netrebnici,
creaturi
proaste...Chiar credeţi că toţi oamenii....toţi sunt de acord...  (
dă
din  mână) Ce să spun!...(z â mb e şt e )  S-au adunat d
eştepţii....e
şi-un cântec aşa...”A ridicat-o Stenika Razin pe prinţesa persa
nă
şi a aruncat-o în valuri”...Dar el o iubea...pe muierea asta 
a
lui...uite aşa... (pauză) Eu o să duc asta la locul
ei....
( z â mb eşt e )Deştepţii...(pleacă)

49

(Pauză)
Căţelul:   -  Ce tot  spunea...n-am  înţeles.
Cocoşul:  -Stăpâna întotdeauna zicea că el e un beţiv, iar de 
la
un beţiv n-ai ce aştepta.
V ac a :   -  Da-a...  deşi  el  e un  om  bun.
(Se  aud e  din  stradă  acordeonul  Vecinului)
Cocoşul:   -  Iaca,  se aude  cum  cântă.
S c r oafa :  - Cântă...dar a fugit...Imediat e dimineaţă, se fa
ce
ziuă, uitaţi-vă  afară.
Cocoşul:  -Taică-tăiculiţă!Trebuie să dau trezirea! (îşi

dr ege
v oc ea ) -E-I-O-U-Î...Hm...hm...Cu-cu-rigu!  (câ nt ă)
Căţelul: -Ştiu că la asta se pricepe Cocoşul...Bravo...
Calul:   -Unde-mi  sunt  picioarele...nu  le mai  simt...
Căţelul:   -Înseamnă  că e înfricoşător să  mori?
Calul:   -  O, Doamne...
S c r oafa :   -S-a prăpădit  sărmanul copilaş, nu  l-am putut  salva.
Calul:   -S-a  prăpădit.
(Căţelul  schelăie.)
V ac a :   -  Sărăcuţul,  sărăcuţul...
Calul:   - Iartă-ne, mânzuţu l e …
(Pauză.   În grajd  intră în  fugă Daşa . E  în  c ămaşă 
de
n oa p te , cu un jerseu d easup ra .Dup ă ea
intră
Stăpâna,  îmbrăcată  la  fel.)
Da şa :  - Nu mai vreau să stau în aceeaşi casă cu el.
S t ăp ân a :  - Parcă am hotărât aseară totul...Daşa, parcă ne-
am
înţeles.De ce te porţi aşa...nu vezi că şi taică-tău e furios.

50

Da şa :  -  (plângând) Nu pot, mamă, nu pot.S-a întâmplat 
ceva.În
dimineaţa asta, pe la patru, când a cântat cocoşul...Parcă m
-a
lovit ceva în inimă. La început -dureros, apoi atât de plăcut... 
şi
a coborât spre burtă....Nu merg în oraş!
S t ăp â n a :   -  Fetiţo...
Da şa :   - Nu  mă  duc.
(Intră Stăpânul.E   într-o  p e r e c h e   d e   pantaloni vech
i,
iar  p e s t e   maieu  are  un  sacou.)
S t ăpânul:  - Da cine te-ntreabă pe tine? Ţi s-a spus să mergi 
şi
gata.Mergi de te-mbracă.
S t ăp â n a :   -  Doamne,  ce-i  de făcut...
S t ăpânul:   -  Cu  cine am   vorbit?
(Daşa dă din cap, împotrivindu-se. Stăpânul
se
apropie  de  e a .   Daşa se  apucă  cu  mâinile  d e  un  lem
n,
Stăpânul  încearcă  să o  tragă.Se  apropie Căţelul şi lat
ră
la  Stăpân.)
S t ăpânul:   -  Ce-i  cu  tine,  netrebnicule...împotriva  stăpânului! 
(îl
loveşt e   c u   piciorul,  c ăţelul se -nd ep ărteaz ă)
Da şa :   - (foarte  sigură)  Puteţi să  mă  şi  omorâţi, dar de  mers n
u
voi merge nicăieri. Nici azi, nici mâine, nici poimâine.Şi n-o 
să
fac nici un avort.
( St ăpânul  îi  d ă  drumul.  R ămâ n e   stupefiat  d e   tonul
Daşei.)
S t ăpânul:  - Proaso, tu nu înţelegi că dacă ajungi cu burta 
la
gură, va  trebui să te măriţi cu calicul ăsta?Dar de ce să îndur 
eu
o asemenea ruşine?Adică eu am muncit din greu toată vi
aţa
pentru el şi nenorocitul de taică-său?Aşa reiese.Şi Vera tot cu 
el

51

s-a măritat, pe el l-a ales.Eu n-am fost bun! Da de ce?A? Dra
cu
ştie de ce...
S t ăp ân a :   -  Ţi-ajunge să-ţi tot aminteşti...
S t ăpânul:  - Nu te băga! Cică a fost la cavalerie! Aduna cozil
e!
Cavalerist!Ba cântă, ba vorbeşte cu câinii, ori cu iarba - ptiu, d
in
milă vezi doamne pentru toate.Lui, deci, îi e milă - iar mie, n
u.
Foarte bine...N-are în casă nimic, a împrăştiat totul, i-a 
rămas
numai acordeonul.Dar el e bun, iar eu nu!Eu sunt rău, deci. 
Da
poate că eu am făcut armata la marină!  Şi eu am o inimă!  C
e,
acuma şi  pe  fiică-mea  să i-o dau?! Reiese că iar el  e învin
gătorul?
A??
Da şa :  - Mi-e totuna, dacă mă mărit sau nu.Dacă nu vă pla
ce
Alioşa, nu mă duc după el. Scuip pe ceea ce va  bârfi lumea, d
ar
copilul nu-l dau (îşi  a c o p e r ă  burta c u   mâinile).Dacă nu-l vr
eţi
pe el, n-o să mai fiu nici eu.
S t ăpânul -Nu-ţi  permit!!
S t ăp â n a :   -  Paşa!
S t ăpânul:  - Aşa va fi, cum am spus eu! N-am nevoie 
de
puradei din sămânţa lui!
(Apare  Alexei.  Se  su focă,  ochii  su n t   speriaţi)
Аl e xe i :  -Acolo...tata!...  tata...
S t ăpânul:  - Ce-i cu taică-tău? Nu cumva s-a trezit din beţie!
Аlexei:   -Tata...s-a-mpuşcat....
S t ăp â n a :   -  Doamne  Dumnezeule!
S t ăpânul  -  Cum?
Аlexei:  - În dimineaţa asta, cam pe la...după ce-au cânt
at
cocoşii...am  auzit  o  împuşcătură,  nici  nu  mi-a  trecut  prin  cap 
aşa
 52

ceva...m-am  gândit  că-s  vânătorii,  dar  după  aia  m-am  gândit, 

ce
vânători, că doar nu-i sezonul...ş-apoi prea aproape s-
a
auzit...Am ieşit şi m-am dus...m-am dus după ureche sp
re
râu...m ă uit...zace...(plâng e)... mă
apropii....tata...Alături
arma...Drept în inimă, nu mai respira...s-a împuşcat...
(îşi
c upri nde  capul  c u   mâinile) Tată....tată...
S t ăpâ na :  -Doamne, cum să se-ntâmple una ca asta. 
(se
apropie  de  Alexei,  îl  mângâie  pe  cap) Lioşa, Lioşa, ai răm
as
orfan acum....
S t ăpânul:-Hm...s-a-mpuşcat,

prostul...hm...Păi...tu...asta
...Alexei,...linişteşte-te, nu mai suferi atâta. Potoleşte-te, ce 
te
smiorcăi ca o muiere!A fost un om de nimic, n-ai după ce 
să-ţi
pară  rău...Doamne,  iartă-mă...
S t ăpâ na :  -Deşi e păcat să vorbeşti aşa, ăsta-i adevărul, nu
plânge,  Lioşa...
Аlexei:  -  (şte g ând u - şi  lacrimile) Şi totuşi mi-a fost ta
tă.. .a şa
cum  a  fost...
S t ăpânul:  - Nici de murit n-a murit ca lumea...ptiu...!O s 
ă-l
îngroape după gard.  (Pauză)  Într-un cuvânt, om de nimic.
 TABLOUL II

(E ziuă.Grajdul. Vaca şi Calul nu  mai s u nt  aici. Int

ră
Daşa. E îmbrăcată c ălduros,  cizme, pardesiu.  Ţine î
n
braţe un copil. După  Daşa intră  Alexei. Şi el are ciz
me
şi  haină  groasă.După  ei,  dând  din  coadă,  intră  Căţelul.
)

53

Аlexei:  -De ce m-ai chemat aici? E  cam răcoare, învel

eşte-o
mai bine.
Daşa :  - (învelind copilul) Ştii, Lioşa, mă gândeam... cred 
că
aici...am...
Аlexei: :   -  Ce-i  aici?
Daşa :  - Am... făcut-o. Pe ea. (arată  s p r e   copil) Îţi aminteşti 
de
noaptea aceea, când tatăl tău nu ne-a lăsat în casă. Am ve
nit
aici...Şi după, am dormit sus în fân.
Аlexei:- Ciudate mai sunteţi voi, muierile. Poate că e aşa, 
eu
nu prea mi-amintesc.
Da şa :  -Dar eu ţin minte. Anume, atunci.Am şi calculat 
(îşi
sărută copilul)  Fetiţa mea,  frumoasa mea...
 Аlexei:  - (vine  mai  ap r oa p e )  Mai bine era băiat.
Daşa :  -Ce importanţă are...important e că s-a născut.
Аlexei:- Dă-mi-o şi mie...(r âd e ) Uite, uite, i s-a dus 
căciuliţa
pe ochi, i  l-a închis...ce caraghioasă e....
(Intră  S t ăpâna)
S t ăp â n a :   -(din prag)  Nu-i da lui copilul! Copiii  mici nu trebui
e
daţi bărbaţilor... Uite cum l-a înşfăcat cu mâinile lui...

(vine
r e p e d e ,  ia copilul) Păpuşica mea scumpă, soarele me
u!
Soarele bunicuţei! Gu-gu-lu-gu....
(Intră  S t ăpânul)
S t ăpânul:  -Ce vă tot adunaţi aici? Ce vă atrage?Aici e mizeri
e,
cine  ştie  ce  infecţie.Chiar  dacă  am  mutat  animalele  de aici,  pr
in
aer  pot  fi  tot  felul  de microbi...ia  marş  în  casă... (copilului) H
ai
la bunicu, vino, vino la mine, peştişorul meu, peştişorul meu 
de
aur...

54

S t ăp â n a :   -  Fii  mai  atent!

S t ăpânul:   -  Ia  nu  mă  învăţa tu  pe mine.
(Toţi  s e   apleacă  deasupra  copilului)
S t ăp â n a :   -  Dragostea  noastă...
Аlexei: :   -Până  la  urmă,  fetiţă  a  ieşit...
S t ăp â n a :   (copilaşului)- Oare cum am trăit fără tine?...Doamn
e,
bine că s-a terminat aşa, putea nici să nu fie...
S t ăpânul:  -  Ei hai,  ţi-ajunge...Cât o să-mi  mai aminteşti!?
S t ăp â n a :   -  Nu-ţi  amintesc  deloc,  Paşa...
(Se  apleacă  d ea sup ra  copilului.  Deasupra  fânulu
i,
s u s ,  apare o  pată  luminoasă.  În a cea st ă  lumină  apa
re
Vecinul.  Are  aripi.  E  înger...)
Vecinul:- Fetiţă au născut, dracii ăştia...Întotdeauna am zis 
că
fetiţele sunt mai bune, mai miloase...
( St ă  p e   fân)
S t ăp â n a :  -Aşa, şi nu ne-am hotărât cum o s-o cheme.
S t ăpânul:   -  Mai  e  vreme.
Da şa :  - Ar cam  trebui...
Аlexei:   - Dar dacă. . .
Vecinul :   -  ( d e   sus) Marusea…
(Căţelul  sa r e,   adulmecă.   Alexei  se  scarpină  la  ceafă.)
Vecinul:  - Uite ce prost am  ştiut face... (tare)  Marusea.
Аlexei:   -  Mi  se-nvîrte  ceva   prin  cap...
Da şa :  - Ei?!
Vecinul :  -  (p u n e   mâinile  c ăuş) Ma-ru-sea!
Аlexei:   -Marusea..
(Pauză.Toţi  se  uită  la  Stăpân)

55

S t ăpânul:  - Da să ştii că e bun numele. Maria, deci. E  bine. 

Să
fie Marusea...
S t ăp â n a :  - Vino la bunica, Marusenica, fetiţa mea.(Daşei) H
ai
Daşa, e timpul s-o hrăneşti.(copilului) Păpuşica mea, bucuri
a
bunicii  ( sc a p ă  pe j o s  un   s c u t e c ,   nimeni nu  o b s e r v ă,  m e r
ge
s p r e   uşă)
S t ăpânul:   -  Hei,...mai  atent...e  un  prag  aici....
( St ăpânul  şi  S t ăpâna  ies.)
Аlexei:  -Cum s-a schimbat totul.Nu-mi vine să cred...
Da şa :   -  Slavă  ţie,  Doamne.
Аlexei:  - Îmi  pare rău de tata. N-a ajuns ziua asta.
Da şa :  - El probabil nici n-ar fi realizat că are o nep
oţică.Tot
timpul era beat.Nu te supăra , Lioşa, dar poate că e mai bine aş
a.
La cât de mult îl ura taică-meu, nu ne-ar fi lăsat să ne însu
răm.
Insista să fac avortul ăla, ca o fiară.Dar de când s-a împ
uşcat
taică-tău, totul s-a schimbat. Poate că-i mai bine aşa...
Аlexei:  - Eh, tată, tată....( c u  amărăciun e) Are dreptate tai
că-
tău....a fost  un  om de nimic...Cum şi-a trăit viaţa?...şi-a băut-
o...
Da şa :   -  Hai,  e  timpul  s-o hrănesc.
( Ies   îmbrăţişaţi)
Vecinul:  - Bine...foarte bine, aşa deci...de nimic...Poate că 
ai
dreptate, băiatul meu  (îşi  şt e r g e   ochii) Cine a avut nevoie 
de
mine? Cui am  trebuit? Tu ai crescut...eşti mare...Nu m
ai
trebuiam nimănui...eram aşa...un element...Dar acum uite (
dă
din  aripi) Am aripi...Am fost numit protector...Mi s-a 
născut
nepoţica,  e fetiţă...
(Vecinul  în cepe   să  cân te   la  acordeon.  Intră  Stăpânul.)

56

S t ăpânul:   -  Femei  proaste.  Nici  un  scutec  nu-s  în  stare  să  ţină 
în
mână...(ia s cu te cu l, merge spre uşă, se o p r e şt e ,
se
întoarce,   m e r g e  s u s ,  s c o a t e  o  sticluţă,   b ea )  Pentru  nepoat
a
mea, pentru Marusea!
Vecinul:  -  (cântă)   De-aş  avea  o  porumbiţă,
Cu  ochi...
S t ăpânul:  -(f r e d o n ea z ă acelaşi cântec) m-m-
m...Cum
era...cântecul  ăla...   De-aş  avea  o  porumbiţă...
Vecinul:   -  (continu ă să  câ n t e )
S t ăpânul: -Parc-aş auzi acordeonul...fir-ar să
fie...s-a
împuşcat...parazit nenorocit....( b ea ). Nici nu şi-a văzut nepoat
a,
prost bătrân...
...De-aş  avea  o  porumbiţă...

Amândoi:  -  (cântă)

S t ăpânul:  - Fir-ar să fie! Şi când te gândeşti că s-a-
mpuşcat cu arma mea!
Amândoi:   -  (cântă)
(În  grajd  intră  Stăpâna, Daşa  cu  copilul,  Alexei,
Căţelul  şi  Cocoşul.)
S t ăp â n a :  -  Tăicuţă...   Tata!
S t ăpânul:   - Cântă, cântă mai  departe!  Zi-i  din acordeon!!!
S t ăpânul şi  Vecinul:  -  (cântă)
CORTINA

57