10.

GEOFIZICA DE SONDĂ

Geofizica de sondă conţine ansamblul metodelor de investigaţie geofizică a formaţiunilor geologice

traversate de sonde, în scopul determinării proprietăţilor fizice ale rocilor şi a conţinutului în substanţe
minerale utile.

Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de lucrări de foraj
(dislocarea rocii şi evacuarea detritusului la suprafaţă) urmate la anumite intervale de adâncime de
consolidare prin operaţii de tubare şi cimentare.

Investigaţia geofizică a sondelor se efectuează cu ajutorul unor utilaje şi instalaţii care constituie
echipamentul de investigaţie geofizică, montate de obicei pe unul sau pe două autovehicule.

Utilajul pentru investigarea geofizică a sondelor (Mălureanu, 2007)

1 - staţia de carotaj, 2 - troliul sau granicul, 3 - cablul geofizic, 4 - rola de gidaj,
5 - traductorul de greutate, 6 - dispozitivul de măsură a adâncimilor, 7 – dispozitivul de investigaţie.

Investigaţia geofizică se efectuează atât în sonde netubate cât şi în sonde tubate. În sondele netubate,
aceste operaţii se pot efectua în cadrul fiecărei etape al procesului de foraj stabilite prin comanda
geologo-tehnică, sau în timp real, în timpul forajului.

Investigaţiile în timp real ( Logging While Drilling – LWD) sunt efectuate cu aparatură adecvată şi
măsoară aceleaşi proprietăţi fizice ale rocilor, ca şi în investigaţia geofizică efectuată după terminarea
forajului.

Unele măsurători geofizice se efectuează după tubarea şi cimentarea coloanei sau a coloanelor, înainte
şi după operaţia de perforare, sau în timpul procesului de exploatare (carotaje de producţie).

Pagina 1 din 10
Aparatura necesară efectuării operaţiunilor geofizice se împarte în două module: aparatura de suprafaţă
şi aparatura de sondă sau dispozitivul de investigaţie. Legătura între cele două module se realizează cu
cablul geofizic sau prin teletransmisie în cazul carotajelor în timp real.

Instalarea echipamentului de investigare geofizică de sondă (după Mălureanu, 2007) :

1 - staţia de carotaj, 2 - suportul de susţinere, 3 - indicator de greutate, 4 - ansamblu de legătură, 5 - dispozitivul de
investigare, 6 - cablu de oţel, 7 - capac de protecţie, 8 - masa rotativă, 9 – podul sondei, 10 - instalaţia de prevenire
a erupţiilor, 11 - traversă metalică, 12 – troliul, 13 - pene, 14 - material tubular al sondei, 15 - cablul geofizic, 16 -
rolele de geamblac, 17 - cablul scripetelui auxiliar, 18 - enconderul, 19 - rola superioară, 20 – elevator, 21 –
chiolbaşi, 22 – cârlig, 23 - macara, 24 - beciul sondei.

Se obţine în final o diagrafie geofizică (o diagramă) în care se redă variaţia unuia sau a mai multor
parametri măsuraţi, în funcţie de adâncime.

Forma de prezentare a diagrafilor geofizice (după Mălureanu, 2007)

TRASA 1: SP – curba de potenţial spontan;
TRASA 2: adâncimea;
TRASA 3: LLD – rezistivitatea înregistrată cu dispozitiv focalizat cu rază de investigaţie adâncă.
Pagina 2 din 10
10.1 Fenomene si proprietăţi fizice care stau la baza carotajului

Carotajul geofizic se bazează pe măsurarea în lungul găurii de sondă a efectelor geofizice corelabile cu
proprietăţi fizice ale rocilor, ca: rezistivitatea electrică, proprietatea radioactivă naturală sau provocată,
activitatea electrochimică, conductivitatea geotermică, viteza de propagare a undelor elastic,
susceptibilitatea magnetică, densitatea etc.

10.2 Metodele geofizice de investigaţie a sondelor – clasificare

Clasificarea metodelor geofizicii de sondă este făcută în funcţie de câmpul fizic pe care-l studiază fiecare
din aceste metode.

Clasificarea principalelor metode ale geofizicii de sondă:

A) Carotajul electric, bazat pe măsurarea rezististivităţii electrice a rocilor şi a potenţialelor spontane

care iau naştere în gaura de sondă (PS), este utilizat în următoarele variante:
- carotajul de rezistivitate aparentă cu macrodispozitive:
o carotajul electric standard;
o carotajul electric lateral;
o carotajul electric focalizat de tip laterolog;
o carotajul inductiv;
o carotajul electromagnetic;

- carotajul de rezistivitate aparentă cu microdispozitive;

o microcarotajul convenţional;
o microcarotajul focalizat de tip laterolog cu variantele:
 microlaterolog;
 proximty log;
 microcarotajul cu focalizare sferică;
- carotajul potenţialelor naturale sau spontane;
- carotajul potenţialelor provocate.

B) Carotajul radioactiv constă în măsurarea radiaţiilor (gama, de neutroni) natural sau provocate şi se
utilizează în următoarele variante:
- carotajul gama natural;
- carotajul gama spectral:
o carotajul spectral al radiaţiei gama naturale;
o carotajul spectral al radiaţiei gama provocate (dispersate, de captură, de activare, de
ciocnire neelastică);
- carotajul radiaţiei gama dispersate:
o carotajul gama-gama de densitate;
o carotajul litologic;
o carotajul gama-gama selectiv;
- carotajul neutronic:
o carotajul neutron-gama;
o carotajul neutron-neutron cu neutroni termici:
 carotajul neutronic obişnuit;
 carotajul neutronic compensat;
- carotajul neutron-neutron cu neutroni epitermici;
Pagina 3 din 10
 - carotajul neutronic în impulsuri;
- carotajul de activare;
- carotajul foto-neutronic;
- carotajul izotopilor radioactivi;
- carotajul C/O şi Ca/Si.
- carotajul de flourescenţă X.

C) Carotajul acustic, bazat pe studiul proprietăţilor de propagare a undelor acustice în roci, în

următoarele variante:
- carotajul acustic de viteză (obişnuit, compensat);
- carotajul acustic de atenuare (în sonde netubate; în sonde tubate)
- imaginea acustică a sondei.

D) Carotajul termic si termometria de sondă studiază distribuţia câmpurilor termice naturale şi

artificiale;

E) Carotajul magnetic bazat pe studiul proprietăţilor magnetice, cu variantele:

- carotajul magnetismului natural;
- carotajul susceptibilității magnetice a rocilor;
- carotajul magnetic nuclear.

F) Carotajul gravimetric;

G) Cavernocarotajul şi cavernometria de sondă (cavernometrie = operație de măsurare și de înregistrare

a diametrului unei găuri de sondă, de-a lungul acesteia):
- cavernometria obişnuită cu cavernometre (cu braşe expandabile, tip patina, tip lame elastice);
- cavernometria sonică.

H) Pandajmetria (=determinare a înclinării și a direcției straturilor geologice din adâncime, în scopul

cunoașterii structurilor geologice):
- pandajmetria continuă cu pandajmetre cu trei braţe;
- pandajmetria continuă cu pandajmetre cu patru braţe (de mare rezoluţie).

I) Metodele geochimice se bazează pe studierea gazelor din noroiul de foraj şi bitumenele din probele
de sită, probe laterale şi carote mecanice, respectiv:
- gazcarotajul cu variantele: gazcarotajul cu analiză globală; gaz carotajul cu cromatografie;
- carotajul de bitumene sau luminiscent şi măsurătorile în cabina geologică.

10.3 Metode electrice cu dispozitive nefocalizate

10.3.1 Carotajul electric standard

Carotajul electric convenţional sau standard constă în măsurarea rezistivităţii aparente cu dispozitive
potenţiale şi gradiente. Denumirea de standard derivă de la faptul că dispozitivele sunt standardizate.
Atunci când condiţiile de măsurare permit, alături de curbele de rezistivitate se înregistrează şi curba de
potenţial spontan. În funcţie de dispozitivele utilizate în cadrul carotajului electric standard sunt
cunoscute mai multe procedee: carotajul electric standard obişnuit, carotajul electric cu dispozitive
pentru sare, carotajul electric special.

10.3.1.1 Caracteristicile dispozitivelor carotajului electric standard

Pagina 4 din 10
Carotajul electric standard constă în înregistrarea unei diagrafii compuse dintr-o curbă de potenţial
spontan şi două curbe de rezistivitate aparentă, una înregistrată cu dispozitiv potenţial şi cu una cu
dispozitiv gradient. Dispozitivele utilizate în practică pot fi consecutive sau neconsecutive, monopolare
sau bipolare, fiind utilizate de preferinţă cele bipolare. Diagrafia electrică standard se obţine cu ajutorul
staţiei de carotaj.

Schema principială de măsură a diagrafiei electrice standard (Mălureanu, 2007 :

(a) - dispozitiv potenţial monopolar; (b) - dispozitiv gradient monopolar; (c) - dispozitiv potenţial
bipolar; (d) - dispozitiv gradient bipolar; (e) - diagrama curentului şi a diferenţei de potenţial

10.3.1.2 Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard

Diagrafia electrică standard este compusă din:
- curba de PS (ΔEPS ) înscrisă pe trasa I a diagramei;
- curbele de rezistivitate aparentă A ρ , înscrise pe trasa II:
- cu dispozitiv potenţial A0,3M2,0N (M0,3A2,0B) cu linie plină şi
- cu dispozitiv gradient N0,3M2,0A (B0,3A2,0M) suprapusă peste curba potenţială, cu linie
punctată.

În practica de şantier curba înregistrată cu dispozitiv potenţial mai este cunoscută şi sub denumirea de
„curbă normală”, iar cea înregistrată cu dispozitiv gradient „curba a III-a”. Rezistivitatea aparentă
măsurată cu dispozitiv gradient este proporţională cu rezistivitatea reală a mediului. Coeficientul de
proporţionalitate este egal cu raportul densităţii reale de curent în mediul investigat şi densitatea de
curent în mediu omogen şi izotrop.
Forma de reprezentare a diagrafiei electrice standard (Mălureanu, 2007)

Pagina 5 din 10
10.3.1.3 Carotajul electric standard cu dispozitive pentru sare
Aceste dispozitive sunt destinate investigării sondelor care traversează formaţiuni cu sare sau chiar sare
masivă, în care caz fluidul de foraj este mineralizat (condiţia este ca gradul de mineralizare al fluidul de
foraj să fie relativ mediu).

Diagrafia electrică standard cu dispozitiv pentru sare este compusă, la fel cu cea standard din curba PS şi
cele două curbe de rezistivitate aparentă A ρ - cu dispozitiv potenţial şi gradient.

Diagrafia electrică înregistrată cu dispozitive pentru sare (Mălureanu, 2007)

10.3.1.4 Carotajul electric special

Carotajul electric special este de fapt carotajul electric standard, varianta vestică, aplicat la noi din anul
1966. Diagrafia electrică specială este o formă a diagrafiei electrice standard în care se înregistrează pe
lângă curba trei curbe de rezistivitate aparentă:
- două curbe de rezistivitate cu dispozitive potenţiale ideale,
- o curbă de rezistivitate cu dispozitiv gradient.

Diagrafia electrică specială se reprezintă pe 3 trase ale diagramei şi este compusă din:
- curba de PS (ΔEPS) înregistrată în partea stângă a diagramei (pe trasa I-a de 10 diviziuni);
- curbele de rezistivitate aparentă cu dispozitive potenţiale (denumite şi curbe normale);
- curba de rezistivitate aparentă cu dispozitiv gradient (denumită şi curbă laterală - 18'8"L)
Diagrafia electrice speciale (Mălureanu, 2007)

Pagina 6 din 10
10.3.1.5 Aplicaţiile diagrafiei electrice standard
Diagrafia electrică standard reprezintă o metodă de investigare aplicată la marea majoritate a sondelor
forate în ţara noastră, atât pentru hidrocarburi, cât şi pentru explorarea zăcămintelor de substanţe
mineraleutile, ape geotermale, cărbuni etc.

Aplicaţiile diagrafiei electrice standard pot fi concretizate în următoarele:

a) corelarea geologică a profilelor do sondă, care constă în recunoaşterea după aspectul diagrafiei
a formaţiunilor geologice traversate de sonde, în comparaţie cu sondele de pe aceiaşi structură;
b) stabilirea reperelor geologo - geofizice (markeri) şi a limitelor geologice, pe baza cărora se
construiesc hărţi structurale şi secţiuni geologice;
c) separarea stratelor poros-permeabile care pot conţine fluide sau a stratelor care conţin alte
substanţe minerale;
d) determinarea limitelor şi grosimilor stratelor;
e) estimarea conţinutului în fluide a rocilor poros-permeabile sau a altor substanţe minerale;
f) determinarea nivelului limitelor de separaţie dintre fluide;
g) stabilirea adâncimii şi grosimii intervalelor care urmează a fi puse în producţie;
h) efectuarea de studii geologice privind posibilităţile de generare şi colectare a hidrocarburilor şi
altele.

10.3.2 Carotajul electric lateral

Carotajul electric lateral constă în măsurarea rezistivităţilor aparente a formaţiunilor geologice
traversate de sonde cu ajutorul unei succesiuni de dispozitive potenţiale şi gradiente de lungimi diferite,
cu raze de investigare diferite. În ţara noastră carotajele electrice laterale s-au utilizat în două variante
cunoscute sub denumirea de: metoda BKZ şi metoda DRR.

10.3.2.1 Metoda BKZ

În perioada 1948 - 1968, în România s-a aplicat carotajul electric lateral, varianta BKZ. În cadrul acestui
procedeu, investigarea sondelor era realizată cu o succesiune de şase dispozitive gradient.

Forma de prezentare a diagrafiei BKZ într-o secţiune geologică cu o succesiune litologică relativ simplă
este redată în figura de mai jos:

Forma de prezentare a diagrafiei BKZ (Mălureanu, 2007)

Pagina 7 din 10
10.3.2.2 Metoda DRR
Metoda DRR (determinarea rezistivităţii reale) utilizează o succesiune de patru dispozitive de
rezistivitate: trei gradiente şi unul potenţial. Scopul aplicării carotajului electric lateral, metoda DRR, este
de a determina elementele necesare caracterizării conţinutului colectoarelor, respectiv: rezistivitatea
"reală" ρR, rezistivitatea "medie" a zonei de invazie ρi, şi diametrul zonei de invazie Di.

Modelul fizic utilizat în fundamentarea teoretică este modelul treaptă care implică o distribuţie
simplificată a fluidelor în colector.

Distribuţia simplificată a fluidelor (a)

şi a rezistivităţilor (b) în stratul poros-permeabil.
h - grosimea stratului, ρad - rezistivitatea rocilor adiacente, ds - diametru sondei, ρn – rezistivitatea noroiului, (I) -
zona de invazie de rezistivitate "medie" ρi , considerată uniformă, Di - diametrul zonei de invazie, ρfn - rezistivitatea
filtratului de noroi; (II) - zona necontaminată de rezistivitate ρR

Forma de prezentare a diagrafiei DRR este redată pentru o succesiune litologică relativ simplă în figura
de mai jos:

Forma de prezentare a diagrafiei DRR împreună cu diagrafia electrică standard (Mălureanu, 2007)
Pagina 8 din 10
10.3.2.2.1 Aplicaţiile diagrafiei DRR

Diagrafia DRR a reprezentat un instrument important în procesul de investigare a rocilor colectoare cu

hidrocarburi în şantierele petrolifere din ţara noastră şi îl reprezintă în continuare în condiţiile
reinterpretării zăcămintelor mature. Domeniul de aplicaţie al acesteia se referă în mod deosebit la roci
colectoare "curate" - fără conţinut de argilă, având următoarele aplicaţii:
- Determinarea rocilor poros-permeabile;
- Estimarea conţinutului colectorului - în hidrocarburi şi apă;
- Determinarea parametrului rezistivitate reală ρR, rezistivitatea zonei de invazie ρi şi a diametrului
zonei de invazie Di.

10.4 Carotajul electric focalizat de tip laterolog

10.4.1. Domeniile de aplicabilitate ale carotajului electric focalizat de tip laterolog

În investigarea geofizică a rocilor traversate de sonde, unul din obiectivele principale îl reprezintă
determinarea saturaţiei în apă, respectiv hidrocarburi pentru care este necesară cunoaşterea
rezistivităţii reale ρR. Cu ajutorul dispozitivelor nefocalizate, potenţiale sau gradiente, rezistivitatea
aparentă măsurată A ρ diferă în majoritatea cazurilor de rezistivitatea reală a rocilor investigate.

O serie de factori de influenţă asupra câmpului dispozitivelor nefocalizate este analizată mai jos.
a) În condiţiile sondelor săpate cu fluide de foraj de rezistivitate mică (noroaie mineralizate),
coloana de noroi are un efect de scurtcircuitare asupra liniilor de curent ale câmpului, impunând
un traseu preferenţial al acestora pe un drum de minimă rezistenţă (fig. a)
b) În cazul unor strate de rezistivitate mare, mărginite de strate adiacente de rezistivitate mică,
liniile de curent au de asemenea un traseu preferenţial înspre acestea din urmă (fig. c).

a) Efectul de scurtcircuitare prin coloana de noroi la dispozitivele convenţionale (Mălureanu, 2007);

b) Diagrafia rezistivităţii aparente;
c) Efectul de împrăştiere dat de stratele adiacente (Mălureanu, 2007);
d) Diagrafia rezistivităţii aparente.
Pagina 9 din 10
Aceste inconveniente sunt rezolvate cu ajutorul dispozitivelor de investigare focalizate de tip Laterolog
la care curentul de investigare este focalizat în direcţia stratului, astfel încât acesta să pătrundă în strat,
perpendicular pe pereţii găurii de sondă.

Domeniile de aplicabilitate ale dispozitivelor de tip laterolog sunt:

a) în formaţiuni traversate de sonde cu fluide mineralizate, putând merge până la saturaţie sau în
formaţiuni cu rezistivitate mare, în care există un puternic contrast între rezistivitatea reală a
formaţiunii şi rezistivitatea fluidului de foraj;
b) în formaţiuni în care rezistivitatea subzonei spălate este aproximativ egală cu rezistivitatea reală;
c) în formaţiuni în care raportul dintre rezistivitatea filtratului de noroi ρfn şi rezistivitatea apei de
zăcământ ρai are valoarea < 4.

14.4.2 Macrodispozitive focalizate de tip laterolog

Există mai multe tipuri de dispozitive focalizate şi anume:
- Laterolog-7- dispozitivul focalizat cu şapte electrozi punctiformi;
- Laterolog-3- dispozitivul ecranat cu trei electrozi alungiţi;
- Dual laterolog- DLL;
- SFL- dispozitivul cu focalizare sferică, (The Spherically Focused Log)

Bibliografie:
Airinei, Şt., 1977: Geofizica pentru geologi, Editura Tehnică, Bucureşti
Babskow, Al., Mălureanu, I., 1995: Geofizica, Vol. II, Geofizica de sondă, Editura Imprimex, Ploiesti
Mălureanu I., 2007: Geofizică de sondă, Vol. I, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploieşti

Pagina 10 din 10