Locuința lui Jean Prouve

Jean Prouve era un inginer și arhitect fără studii. Acesta avea o fabrică recunoscută
pentru construirea unor case prea moderne și prea simple, după spusele lui Le
Corbusier, “mașini de locuit”. În momentul în care acesta și-a pierdut fabrica, a fost
nevoit să construiască o casă familiei sale în cel mai simplu și econom mod posibil.

Familia deținea un teren cu o pantă mult prea abruptă pentru a se construi pe ea,
însă Prouve a reușit să teraseze o parte îngustă, situată în cel mai înalt punct al
dealului, loc unde urma să-și construiască casa. Din cauza terenului abrupt, clădirea
trebuia să fie ușoară atât prin materialitate, cât și prin dimensiuni. Astfel, acesta a
venit cu o soluție elegantă, pur funcțională, care să rezolve cât mai multe nevoi în cel
mai econom mod. Acesta menționa că și-a dorit să facă o construcție cât mai simplu
și rapid de realizat, neținând cont de forma finală a casei “I never visualized or
imagined what the form would be”.

Fiind realizată după acest discurs, consider că proiectul se inscrie in ideea lui Le
Corbusier citată anterior. De asemenea, o consider o filozofie potrivită, având în
vedere circumstanțele în care casa a fost construită (Prouve și-a pierdut fabrica și a
trebuit să construiască cât de repede o casă pentru familia sa, pe un teren neprielnic
).

Din punct de vedere functional, locuința se dezvoltă după o organizare liniară, astfel:
dormitoarele copiilor și părinților sunt plasate una după cealaltă, urmate de baie, o
sufragerie mare, iar în final, zona tehnică, alcătuită din bucătărie și spălătorie. Toate
acestea sunt înșiruite liniar, iluminate prin golurile din fațada principală. De
asemenea, mai există un hol care rezolvă circulația și în același timp, oferă loc de
depozitare pe una dintre lungimi. Astfel, casa economisește la maxim spațiul,
păstrându-și nevoile la minimum. De exemplu, dormitoarele copiilor conțin doar un
pat, un birou și câteva rafturi pentru cărți, iar dormitorul părinților este realizat în
doar 9mp.

Prouve a reușit să realizeze casa respectând mai multe principii moderniste, mai ales
accentuând funcțiunea și funcționalitatea. Spațiile arhitecturii moderniste și formele
răspund mai mult unor nevoi specifice clare decât vreunei dorințe de mimare a
naturii sau de bogăție decorative. Limbajul arhitecturii lui Prouve a împrumutat din
designul industrial și tehnic, utilizând câteva elemente specificice, piese prefabricate
“reciclate” din alte proiecte ale fostei fabrici. De exemplu, s-au utilizat uși mari de
metal cu aspect industrial, iar elementele de fațadă, conțineau printre altele,
panouri cu hublouri acoperite cu aluminiu. Jean Prouve considera că era mult mai
ușoară și precisă realizarea golurilor circulare, și că “filtrarea” imaginii exterioare prin
aceste goluri, trimitea casa într-o altă dimensiune.
Un alt aspect pozitiv al acestui proiect este realizarea ingenioasă a livingului. Acesta
urmărește organizarea liniară a planului, dar se mărește puțin, pentru a introduce
ideea de “piața satului” și pentru a servi un loc destinat primirii musafirilor. Astfel,
acest spațiu mare, conține un perete de sticlă care face vizitatorul să simtă că face
parte din grădină. De asemenea livingul este realizat la scară industrială, sugerând și
mai mult caracterul modernist. În plus, faptul că acoperișul a fost realizat fără
ajutorul unor ferme, este un alt factor care respectă ideea arhitectului de simplitate
și economie.

Însă, un aspect negativ al proiectului este faptul că singurul mod de a ajunge la casă
este pe jos. Acest lucru nu se mai încadrează în principiile moderniste, prezența unei
mașini fiind un element de luat în calcul în arhitectura modernistă.

În final, locuința lui Jean Prouve este un exemplu excelent de arhitectură bazată pe
simplitate, funcționalitate și economie și consider că în ciuda diverselor condiții
nefavorabile, rezultatul a fost unul de success.