Ahp Teorie Bun

Unitatea de învățare
Introducere în studiul
1 mașinilor și transmisii
hidraulice
Cuprins
Obiective: ................................................................................ 1
Competențe:............................................................................ 1
Rezumat: ................................................................................. 14
1.Definirea mașinilor hidraulice.............................................. 2
2.Definirea sistemelor de acționare hidraulică ...................... 4
3.Obiectivele cursului ............................................................. 6
4.Unitățile de învățare ............................................................ 8
5.Exemple ………………………………………………………………………..8
6.Teste de autoevaluare ………………………………………………….13
7.Răspunsurile testelor de autoevaluare …………………………13
8.Lucrare de control …………………………………………………………13
9.Bibliografie/webografie ………………………………………………...14
Obiective:
Prezentarea conținutului cursului. Principalele definiții
referitoare la mașina de forță, mașina de lucru, mașina
hidraulică, generatorul hidraulic / pneumatic, motorul
hidraulic/pneumatic, transmisia hidraulică / pneumatică.
Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să aibă
viziunea asupra modulelor de curs și la poziția disciplinei în
cadrul disciplinelor de specialitate.
1- 1
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are un rolul introductiv
prezentând conținutul disciplinei și legătura cu materiile
studiate anterior. Se presupune o durata de studiu de 1 oră.
1. Definirea mașinilor hidraulice

Activitatea tehnică (industrială), independent de domeniu, are ca principal scop
transformarea energiei disponibile în natură tot într-o energie care, în final, sub diferite
forme, devine utilă într-un anumit context. Această activitate se materializează prin
procesele fizice care au loc în sistemele și instalațiile tehnologice, procese denumite de
regulă: procese tehnologice (PT) [1].
Procesul se definește, în general, ca o succesiune de transformări ce caracterizează
diverse obiecte sau fenomene în devenirea lor spațial–temporală. Procesele
tehnologice se deosebesc între ele, atât prin natura lor cât și prin finalitatea prestației
rezultate. Necesitatea realizării în condiții optime a unui proces tehnologic se consti tuie
în “cauză” pentru o sistem de mașini.
O sistem de mașini sau un sistem de lucru (SL) – denumire utilizată curent în cadrul
utilajului specific – reprezintă o gamă de tipodimensiuni de mașini industriale, care
asigură executarea mecanizată a unui proces tehnologic dat.
Mașina este un ansamblu de organe și mecanisme a căror funcționare implică fie
generarea unei energii cinetice mecanice, fie utilizarea acestui tip de energie; de fapt
este un transformator energetic care transformă o energie oarecare E o în energie
cinetică mecanică Ecm sau invers [1,4].
În relația cu sistemele de lucru, desfășurarea proceselor tehnologice impune diferite
strategii de proces (cicluri de lucru), materializate prin fazele sau succesiunea fazelor
solicitate acestor sisteme (ceea ce definește o anumită teinologie1 a procesului).
Aceasta presupune că repartizarea mașinilor și utilajelor într-un sistem de lucru, care
execută un proces tehnologic complex, corespunde unei succesiuni logice și
tehnologice. De asemenea, particularitățile impuse de condițiile specifice în care se
desfășoară procesul tehnologic, nivelul valorilor variabilelor de efort VE (forte,
momente, presiuni etc.), al variabilelor de mișcare VM (viteze liniare și unghiulare,
debite etc.) și cele energetice solicitate, precum și necesitatea asigurării controlului,
securității și eficienței procesului sistemului și instalației, impune și diferite strategii
de sistem (porniri, opriri, inversarea sensului mișcării etc.) [1].
Acceptând sub denumirea de funcție a unei mașini, utilaj sau sistem, o disponibilitate
tehnică deliberat creată, într-un scop bine precizat, de exemplu execuția (realizarea)
unei anumite faze a unui proces tehnologic, rezultă că, în esență, cerințele acestuia către
1- 2
sistemul de lucru se reduc la o funcție de definire (FD) sau la un grup de funcții de
definire (GFD), prin care sistemul de lucru trebuie să-și finalizeze prestația. Independent
de modul și nivelul de soluționare, sistemul de lucru va cuprinde un ansamblu de mașini
(industriale) care au roluri diferite în preluarea, transmiterea și transformarea energiei
de la o sursă la un element activ, numit organ de lucru (OL) – organ efector –, care
finalizează funcționalitatea sistemului în sensul procesului tehnologic deservit; organul
de lucru transmițând energie utilă pentru acest proces . Rezultă că, după sensul
transformării [1,7], mașinile pot fi:
1. Mașini motoare (motoare) – Mm –, care transformă energia oarecare E o a unei
surse energetice inițiale (SEI) în energie cinetică mecanică (motoare termice, electrice,
hidraulice, pneumatice etc.): E o →Ecm .
2. Mașini antoare (antor) – Ma –, care transformă energia cinetică mecanică într-o
altă formă de energie (oarecare), acumulată de o sursă de energie finală (SEF): E cm →Eo
.
Mașinile antoare sunt de două feluri:
• Mașină generatoare (generator – G), a cărei sursă energetică finală acumulează
energia oarecare, putând să o furnizeze într-un lanț de transformări energetice;
diferențierea lor se face după natura energiei oarecare: generatoare termice (GT),
generatoare electrice (GE), generatoare hidraulice (GH) – pompe pentru lichide (pompe,
P), generatoare pneumatice (GP) – pompe pentru gaze (compresoare, C) .

• Mașină de lucru (ML), a cărei energie oarecare este lucrul mecanic produs de organul
său de lucru, care nu mai poate fi acumulat și redat în circuitul energetic; sursa de
energie finală este inextensibilă și încheie lanțul transformărilor energetice .

Clasificarea mașinilor de lucru se face după scop: mașini de ridicat și trans portat și mașini
de prelucrări tehnologice [2,5].
Se poate constata că în esență, un sistem de lucru va cuprinde o mașină motoare,
generatoare de energie cinetică mecanică, și o mașină antoare care consumă această
energie într-un sens bine precizat, determinat de destinația sa; mașina antoare este
mașina esențială a sistemului de lucru, a cărei soluționare funcțională și constructivă
este direct influențată de funcția de definire (FD) sau grupul funcțiilor de definire (GFD),
prin care organul de lucru trebuie să-și finalizeze prestația. Realizarea și a strategiilor de
proces și de sistem, determină, ca necesară, existenta unor funcții auxiliare (FAx).
Funcțiile de definire (FD), respectiv grupul funcțiilor de definire (GFD), împreună cu
funcțiile auxiliare (Fax), formează grupul funcțiilor specifice (GFS) ale sistemului de lucru
(figura 1.1) [1,7].
1- 3
Fig. 1.1. Structur a generală și grupul funcțiilor specifice ale unui sistem de lucru
Mașinile și sistemele hidraulice (MSH) pot să îndeplinească, în cadrul sistemelor de

lucru, atât funcțiile legate de mașinile antoare (generatoare și mașini de lucru) cât și pe
cele de mașini motoare.
2. Definirea sistemelor de acționare hidraulică

Fluxul energetic într-un sistem se transmite de la mașina de forță (electrică
termică, hidraulică): direct, cu parametrii de bază nemodificați ( moment, turație
respectiv forță și viteză ) la mașina de lucru de uz general sau de uz specific; indirect prin
intermediul unor legături care să adapteze valorile de ieșire ale mașinii de forță la
valoarea cerută de la mașina de lucru, legătură care se numește transmisie. Integrarea
transmisiilor în sistemele tehnice este prezentată în figura 1.2 [2,4,5]. Transmisia poate
fi mecanică, electrică, hidraulică, pneumatică; schematic transmisiile uzuale sunt redate
în fig. 1.3. Transmisiile hidraulice sunt acele mașini hidraulice care transformă energia
primară cu anumiți parametri în energie secundară dar cu alți parametri, prin
intermediul energiei hidraulice. Parametrii energiei mecanice furnizată de aceste
transmisii pot fi reglați continuu și în limite largi, cu mijloace relativ simple. Flexibilitatea,
constituie avantajul esențial al transmisiilor hidraulice sau pneumatice, față de
transmisiile mecanice, conferindu-le o largă utilizare, deși principiul lor de funcționare
implică disipații energetice relativ mari. Aceste mașini hidraulice au o larga utilizare în
numeroase domenii, datorită avantajelor pe care le prezintă [9]. Transmisiile hidraulice
se întâlnesc în construcția de mașini și în cadrul utilajului petrolier în cadrul sistemelor
de acționare, cărora le conferă flexibilitate, îmbunătățind performanțele motoarelor
folosite . De exemplu în cadrul utilajului petrolier există un sistem de extracție cu

motoare volumice de adâncime care poate fi interpretat ca o transmisie hidraulică;
motoarele electrice acționează o pompă cu pistoane situată la suprafață, de aici petrolul
utilizat ca agent de lucru este condus prin țevile de extracție la motorul de adâncime,
plasat la talpa sondei la 1000- 3000 m sub nivelul solului [8]. Aici, motorul hidraulic liniar
auto comandat acționează o pompă cu pistoane cu simplu sau dublu efect, cu ajutorul
1- 4
căreia se extrage petrolul din zăcământ . Sistemul de pompare include deci o
transmisie hidraulică, care se întinde pe o lungime de câțiva kilometri, problemele legate
de construcția și exploatarea acesteia fiind deosebit de complexe [2,3,8]. De asemenea
numeroase instalații destinate forajului rotopercutant, includ în componență o
transmisie hidraulică la care secundarul este un motor hidraulic cu percuție [2]. Aici
parametrii mecanici care sunt modificați diferă de situațiile clasice, fiind energia de
lovire și frecvența motorului rotopercutant. Există sisteme de foraj cu motoare
volumice rotative cu șurub, utilizate pe scară largă în forajul dirijat; în acest caz
transmisia hidraulică este realizată între pompa cu pistoane de la suprafață, prin
prăjinile de foraj la motorul volumic rotativ care învârte sapa de foraj, [8] . Am
introdus aceste exemple pentru a extinde ideea de transmisie cu aspecte specifice
utilajului petrolier; în acest domeniu majoritatea aplicațiilor sunt dedicate mașinilor
unelte, mașinilor de ridicat și de transport, lucrările de referință fiind dezvoltate în
centrele universitare București, Cluj, Timișoara, unde există colective de specialiști cu
tradiție în studiul acționărilor hidraulice [6].
În funcție de construcția transmisiei și deci de componenta preponderentă a energiei
hidraulice se întâlnesc patru tipuri de transmisii:
- transmisii hidrodinamice la care atât primarul cât și secundarul sunt din punct de
vedere constructiv niște rotoare de pompa centrifugă, energia preponderentă fiind cea
hidrodinamică (cinetică) [6];
- transmisii hidrostatice la care primarul și secundarul sunt mașini hidraulice de tip
volumic, componenta preponderentă a energiei hidraulice este cea hidrostatică (de
presiune) [3-5].
- transmisii mixte la care primarul este o mașină hidraulică de tip volumic, iar secundarul
este o turbomaşină hidraulică; de exemplu la sistemul de rotire al instalațiilor de foraj
care generatorul hidraulic este o pompă volumică cu pistoane, iar motorul hidraulic,
turbina de foraj este de tip cinetic;
- transmisii sonice la care transmisia energiei se face prin impulsuri de la un generator
sonic (sincron sau asincron) pe o magistrală hidraulică la un receptor sonic ;

legătura energetică dintre generator și receptor o realizează un sistem de unde
incidente și reflectate; aceste transmisii nu au o mare răspândire datorită dificultăți i de
transmitere a energiei hidrosonice la distanță.
1- 5
SURSA DE ENERGIE
ACTIONARE DIRECTA
MASINA DE
FORTA
ACTIONARE INDIRECTA
Termice TRANSMISII
MASINA DE
Hidraulice Mecanice LUCRU
de uz Pompe
Electrice
Electrice general Ventilatoare
Compresoare
Eoliene Actionari
Hidrostatice Comenzi
Sisteme Masini unelte
Masini de ridicat
Hidraulice
Hidrodinamice Masini de transport
Autovehicole
Masini agricole
de uz specific
Hidrosonice Aeronave
Utilaje:
miniere
Actionari
petroliere
Pneumatice Comenzi chimice
Pneumatice Sisteme
metalurgice
alimentare
Pneumosonice
diverse
Fig. 1.2. Integrarea transmisiilor hidraulice în sistemele tehnice [2].

Principial un sistem de acționare hidraulic sau pneumatic se compune dintr-o serie de
echipamente electrice, hidraulice și mecanice, care transformă printr-o serie de
conversii intermediare de energie cu reglarea și distribuția parametrilor hidraulici
mărimile de intrare de la motorul de acționare [2].
Masina de Reductor Masina de

forta Cutie de viteza lucru
Masina de Masina de
forta E Grup Ward Leonard M lucru
Pompa volumica
Masina de Masina de
Motor volumic
forta lucru
Pompa centrifuga
Masina de Masina de
forta Motor hidroninamic lucru
Compresor
Masina de Motor pneumatic Masina de
forta lucru
Fig. 1.3. Tipurile reprezentative de transmisii [2].
Din structura globală a sistemului hidraulic sau pneumatic se disting : subsistemul

de acționare hidraulic format din pompa și motorul hidraulic; subsistemul de distribuție
1- 6
comandă și reglare format din echipamentul de distribuție (distribuitoare, supape) și
echipamentul pentru reglarea debitului; subsistemul auxiliar format din rezervoare,
acumulatori hidraulici, filtre, schimbătoare de căldură, conducte, armături, plăci și
construcții modulare. Un element esențial al sistemelor de acționare este fluidul de
lucru, care prin proprietățile sale influențează în mod hotărâtor fiabilitatea și securitatea
în exploatare a sistemului.
3. Obiectivele cursului
În domeniul transmisiilor hidraulice există o bogată literatură tehnică, la sfârșitul
manualului sunt o parte din referințele foarte cunoscute pe plan intern. Aceste referințe
cuprind o descrierea echipamentului hidraulic, principalele relații de calcul, metode de
încercare și simulare a sistemelor hidrostatice. Din studiul acestei bibliografii se poate
vedea evoluția deosebită a domeniului de care ne ocupăm, pe plan intern și
internațional.
Studiul acționărilor hidraulice se adresează studenților din anii terminali ai facultăților
cu profil mecanic, fiind precedat de cursul de „Hidraulică” aspecte care fixează o anumită
pregătire în domeniu. Lucrările de laborator pot de asemenea lămuri o serie de aspecte
constructive și funcționale ale echipamentului. Nu dorim să copleșim studentul cu
descrierea tuturor tipurilor de mașini, sisteme auxiliare, scheme hidraulice, urmărind
furnizarea instrumentelor necesare unui studiu individual în domeniul menționat. Cursul
se bazează pe descrierea unui model reprezentativ pentru categoria analizată, urmată
de introducerea a modelului matematic. Relațiile sunt utilizate pentru definirea
modelului unei mașini hidraulice și în continuare se fac referiri la modul de simulare a
funcționării acestora. Se apreciază că la nivelul anilor 3 și 4 studenții au parcurs o serie
de discipline cu caracter informatic, dintre care unele și cu specific ingineresc. Se
utilizează ]n cadrul orelor de aplicații programul Matlab, modulele Simulink și
Simhydraulics destinate simulărilor inginerești. Aceste programe sunt destul de

cunoscute în domeniul universitar [2,3]; nu dezvoltăm relații de calcul și nu apelăm la
cunoștințele matematice complicate, deși rezultatele obținute au o precizie deosebită.
Se lucrează cu elemente de tip bloc, care permit o construcție strâns legată de
cunoștințele inginerești evitându-se calculele matematice. Eforturile sunt orientate spre
construcția sistemelor și extragerea informațiilor utile în exploatarea acestora.
Capitolele prezintă succesiv transmisiile hidrodinamice [2,6], transmisiile hidrostatice
[1,4,7]; la acestea din urmă se fac referiri la transmisiile cu mașini rotative, liniare și se
analizează câteva echipamente auxiliare. Autorul a căutat să evite preluarea excesivă a
unor informații existente în alte lucrări, limitându-se la informațiile stric necesare pentru
asigurarea continuității înțelegerii materialului prezentat. Am căutat să introducem o
1- 7
modalitate proprie de studiu a transmisiilor hidraulice, îmbinând cunoștințele
inginerești cu utilizarea unor programe din domeniu. După parcurgerea acestui curs
studentul trebuie să intuiască corect rolul unei transmisii hidraulice și să poată realiza
calculul de proiectare al sistemelor de acționare hidraulice pe calculator, prin alcătuirea
unor modele bazate pe teoria stărilor. Modelele permit fixarea parametrilor unui sistem
în faza premergătoare realizării și în paralel cu cercetarea experimentală, îmbunătățirea
informațiilor despre prototip.
4. Unitățile de învățare
În cadrul acestui curs vor fi parcurse următoarele unități de învățare:
Nr. Denumirea unității de învățare Pagini

1. Introducere în studiul mașinilor și transmisii hidraulice 14
2. Pompele cu piston, construcție și funcționare 19
3. Pompele cu piston, variația presiunii în timpul funcționării 16
4. Pompele cu piston, sisteme de uniformizare a debitului 14
5. Pompele centrifuge, construcția și ecuația fundamentală 13
6. Caracteristica interioară a pompelor centrifuge 20
7. Parametrul energetic și înălțimea de aspirație a pompelor 10
centrifuge
8. Pompele centrifuge, reglarea parametrilor funcționali 16
9. Transmisiile hidrodinamice de tip turboambreiaj 18
10. Transmisiile hidrodinamice de tip turbotransformator 16
11. Similitudinea transmisiilor hidrodinamice 10
12. Transmisii hidrostatice cu mișcare de rotație 16
13. Motoare hidrostatice liniare 13
14. Elemente auxiliare la transmisiile hidrostatice 26
Total 221
- explicații suplimentare la clasă.
5. Exemple
1- 8
E1.1. Elementele unui sistem hidraulic.
E1.2. Unitate hidrostatică.
E1.3. Element de distribuție.

1- 9
E1.4. Funcționarea elementului de distribuție.
E1.5. Supapa de siguranță.
1- 10
E1.6. Exemplu de transmisie hidrostatică.
E1.7. Exemplu de transmisie hidrodinamică.
1- 11
E1.8. Un turbotransformator complex utilizat la autoturisme.
E1.9. Elementele componente ale unui turboambreiaj industrial: 1. rezervor de ulei;

2. Flanșă de legătură; 3. Duze de reglare; 4. Disc de control; 5. Rotor de pompă; 7.
Rotor de turbină; 6. Pale; 8. Semi carcasă.
1- 12
6. Teste de autoevaluare
1.Transmisia hidraulică:
a. transformă energia mecanică în energie hidraulică;
b. transformă energia primară în energie secundară prin intermediul energiei
hidraulice;
c. transformă energia unui motor în energie hidraulică.
2. Mașina de lucru:
a. poate fi parte a unei transmisii hidraulice;
b. este distinctă de transmisia hidraulică;
c. poate fi asimilată în unele cazuri cu generatorul transmisiei hidraulice.
3. Mașinile hidraulice:
a. pot fi părți ale unei transmisii hidraulice;
b. sunt elemente distincte de transmisia hidraulică;
c. constituie elementul primar al unei transmisii hidraulice.
4.Mașina este:
a. un transformator energetic care transformă o cinetică mecanică E cm într-o
energie oarecare E o ;
b. un transformator energetic care transformă o energie oarecare E o în energie
cinetică mecanică E cm;
c. un transformator energetic care transformă o energie oarecare E o în energie
cinetică mecanică E cm sau invers.
7. Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-b, 2-a, 3-a, 4-c.
8. Lucrare de control
1. Specificați utilitatea unei transmisii hidraulice – 2puncte.
2. Dați definiția generatorului hidraulic – 2 puncte.
3. Dați definiția motorului hidraulic– 2 puncte.
4. Enumerați tipurile reprezentative de transmisii – 3 puncte.
Un punct din oficiu.
1- 13
9. Rezumat
Unitatea de învățare numărul unu prezintă structura cursului
și principalele definiții utilizate. Sunt clarificate obiectivele
cursului și rolul formativ al disciplinei.
10.Bibliografie/webografie
1. Ene C. Mașini hidraulice, Note de curs, Univ. Petrol-

Gaze din Ploiești, 2012.
2. Pană, I. Acționări hidraulice. Editura Universității din
Ploiești, Ploiești, 2003.
3. Pană, I. Acționări hidraulice și pneumatice – îndrumar
de proiectare cu aplicații în Simhydraulics , Editura
Universității Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini,
Ploiești 2007.
4. Oprean, A. Acționări și automatizări hidraulice,
Editura Tehnică, București, 1989.
5. Vasiliu, N., Catană, I. Transmisii hidraulice și electro –
hidraulice, Editura Tehnică, București, 2004.
6. Sandor, L., Brânzaş, P., Rus, I. Transmisii
hidrodinamice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990.
7. Stoicescu, M., Nichifor, R. Sisteme de acționare
electro-hidraulice în aviație, Editura Academiei
Tehnice Militare, București, 2000.
8. Arnold, Ken, Stewart M. Design of Oil-Handling
Systems and Facilities (2nd Ed.).(Surface Production
Operations; vol. 1). Boston, MA: Butterworth-
Heinemann. An imprint of Elsevier Science, 462p,
1998.
9. SANKS, Robert L. Pumping Station Design (2nd ed.),
Boston, MA: Butterworth-Heinemann. A member of
the Reed Elsevier group, 1067p, 1998.
1- 14
Pompele cu piston,
2 construcție și funcționare
Cuprins
Obiective: ...................................................................................................................................... 1
Competențe: ................................................................................................................................. 1
Timpul de studiu ........................................................................................................................... 2
1. Pompele cu piston, avantaje dezavantaje ............................................................................ 2
2. Clasificarea pompelor cu piston............................................................................................ 3
3. Construcția și funcționarea pompelor cu piston .................................................................. 4
4. Debitul pompelor cu piston .................................................................................................. 5
4.1. Teoriile cinematice ale pompelor cu piston.................................................................. 5
4.2. Debitul pompelor simplex cu simplu efect ................................................................... 8
4.3. Debitul pompelor de tip 12, 21, 22, 31, 51 ...................................................................... 10
4.5.Concluzii ............................................................................................................................ 13
5. Exemple............................................................................................................................... 15
6. Teste de autoevaluare ........................................................................................................ 17
7. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................................... 18
8. Lucrare de control ............................................................................................................... 18
9. Rezumat .............................................................................................................................. 19
10. Bibliografie / webografie ................................................................................................ 19
Obiective:
Prezentarea construcției și funcționării pompelor cu piston.
Fixarea principalelor relații referitoare la calculul pompelor cu
piston. Aspecte privind exploatarea pompelor cu piston.
Competențe:
Să cunoască avantaje și dezavantajele pompelor cu piston. Să
cunoască modul de funcționare și elementele componente ale
2-1
unei pompe cu piston. Să cunoască modul de variație al
debitului la pompele cu piston în cadrul rețelelor de transport,
în funcție de tipul acestora și elementele geometrice ale
pompei.
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de a descrie generatorul
hidraulic de tip pompă cu piston. Debitul generatorului
depinde de tipul constructiv. Se definește coeficientul de
neuniformitate a debitului ce caracterizează variația
debitului. În funcție de variația debitului apar și alte
elemente studiate în unitățile de învățare ulterioare
referitoare la metodele de uniformizare a debitului și
influența variației debitului asupra fenomenului de cavitație
și de variație a solicitărilor pe conducta de refulare. Unitatea
de învățare este dificilă și se presupune o durata de studiu
estimată 4 ore.
1. Pompele cu piston, avantaje dezavantaje

Pompele cu piston sunt mașini hidraulice care au ca principiu de funcționare
variaţia continuă a volumului de lucru. Acestea transformă energia mecanică în energie
hidraulică, preponderent hidrostatică. Pompa cu piston este una dintre mașinile de
lucru ale instalației de foraj (pompa de noroi), aceasta realizând circulația fluidului de
foraj [1,5]. De asemenea se folosesc la:
 extracția petrolului din sonde;
 pe agregatele de cimentare și fisurare hidraulică [6] ;

 pentru vehicularea petrolului de la parcurile de separatoare la parcurile centrale și
de aici către rafinării;
 la vehicularea petrolului și derivatelor acestuia în rafinării.
Avantajele şi dezavantajele pompelor cu pistoane sunt:
 randamentul este mare nefiind influențat de vâscozitatea lichidului pompat.
 presiunea de pompare poate fi oricât de mare și este independentă de debit.
Pompele cu piston prezintă mai multe dezavantaje [5]:
 dimensiuni de gabarit mari în special la debite mari;
 posibilități limitate de reglare a regimului fără oprirea agregatului;
 cost relativ ridicat;
 condiții de exploatare mai dificile;
2-2
 necesitatea montării amortizoarelor de pulsații a debitului ;
 imposibilitatea de a transporta petrol brut care conține chiar foarte puține
impurități solide;
 dificultatea automatizării funcționării stațiilor de pompe.
2. Clasificarea pompelor cu piston

a) după modul de acționare:
 pompe cu acționare directă (pot fi acționate cu: abur, hidraulic și pneumatic);
 pompe cu acționare indirectă – acționarea se face printr-o transmisie (lanț,
curele)ce se află între mașina de forță și pompă .
b) după forma constructivă a organului de lucru:
 organul de lucru în formă de piston, la care lungimea pistonului mai mică decât
diametrul;
 organul de lucru în formă de plunger, la care la care lungimea pistonului mai mare
decât diametrul;
 organul de lucru în formă de piston glisant la care supapa de refulare se află
inclusă în piston.
c) după numărul de pistoane sau de cilindrii, i – numărul de pistoane:
 i = 1, pompă simplex;
 i = 2, pompă duplex;
 i = 3, pompă triplex;
 .................................;
 i = n, pompă multiplex.
d) după numărul de efecte:
 pompă cu simplu efect, la care j = 1;
 pompă cu dublu efect, la care j = 2.
e) după poziția cilindrilor pompei:
 pompe cu cilindrii orizontali;
 pompe cu cilindrii verticali;
 pompe cu cilindrii în “V”
La simbolizarea pompelor cu piston se folosesc elementele din figura 2.1.
Fig. 2.1. Simbolizarea pompelor cu piston.
Se folosește următoarea notare pentru pompele cu piston:
2-3
i PN – 1,36 Pa[kW] ( DM x S) în care:
PP
PT
i – numărul de pistoane;
PN – pompă de noroi, PP – pompă petrol, PT – pompă țiței,
Pa – puterea la arborele de intrare în pompă exprimată în kW;
DM – diametrul maxim al cămășii ce poate fi montată la pompa respectivă exprimat în
inch;
1,36 – coeficientul de transformare a unui kW într-un CP;
S – mărimea cursei exprimată în inch;
Exemplu: 2 PN – 700 (8” x 153/4”) .
3. Construcția și funcționarea pompelor cu piston

Se consideră o secțiune prin cilindrul unei pompe cu piston cu dublu efect figura 2.2. În
tabelul 2.1 este prezentată sintetic funcționarea pompei cu pistoane [3].
Fig. 2.2. Pompă cu piston cu dublu efect: 1-maşina de forță; 2-roată de curea sau lanț; 3-
transmisie prin lanț sau prin curele; 4-roată de curea sau de lanț; 5-pinion; 6-coroană
dințată solidară cu arborele cotit; 7-manivelă; 8-bielă de lungime l; 9-glisieră; 10-capul de
cruce; 11-tija pistonului; 12-cutie de etanșare; 13-organ de lucru (piston); 14-supape de
aspirație; 15-supape de refulare; 16-colector de aspirație; 17-conductă de aspirație; 18-
clapetă de reținere; 19-sorb; 20-rezervor de aspirație; 21-colector de refulare; 22-
conductă de refulare; A-butonul manivelei; r-raza manivelei [4].
2-4
4. Debitul pompelor cu piston
4.1. Teoriile cinematice ale pompelor cu piston
Debitul se definește ca fiind variaţia volumului în timp.
dV d  A  x 
Q   A v
dt dt , (2.1)
în care aria pistonului A fiind constantă debitul depinde numai de viteza pistonului Q =
f(v). Existența mecanismului bielă - manivelă, sau a unui mecanism echivalent acestuia
în lanțul cinematic al pompelor cu pistoane, cu scopul de a transforma mișcarea de
rotație în mișcare liniar - alternativă a lichidului din camerele de lucru, prin intermediul
pistoanelor, materializând astfel principiul mașinilor volumice, determină o
neuniformitate mai mult sau mai puțin pronunțată a debitului (depinzând de tipul
pompei).
Tab. 2.1. Funcționarea pompei cu piston

Supapă Supapă Faza
Volumul Presiunea
pistonului
Manivelei
aspirație refulare pompei

Mișcarea
Poziția
CS Cd Cd Cd 14s 14d 15s 15d CS Cd
A1A2 → ↗ ↘ p<pa p>pr 1 0 0 1 - +
A2A1 ← ↘ ↗ p>pr p<pa 0 1 1 0 + -
1- deschis; 0-închis; “+”- refulare; “–“ - aspirație.
Neuniformitatea debitului generează efecte degradante, atât pentru pompă și procesul
tehnologic deservit cât și pentru structurile mecanice cuplate cu acesta [1,4] .

Pentru a stabili măsura în care este necesară sau nu introducerea de sisteme de
uniformizare a debitului, se impune stabilirea variației debitului teoretic
(valoarea instantanee, a debitului). În acest sens, se acceptă următoarele ipoteze [1,3]:
 lichidul este incompresibil,  ct.;
 pierderile volumice sunt nule,Q  0.
 lichidul urmărește pistonul de arie A; în această situație se poate considera că
viteza lichidului este egală cu cea a pistonului.
 viteza unghiulară a arborelui cotit este constant[, ω = ct.;
 sistemul bielă-manivelă, cap de cruce, tijă- piston este rigid și se poate
considera că deplasarea pistonului este egală cu deplasarea capului de cruce.
Prin studiul cinematicii, se urmărește stabilirea legilor de variație în timp a
parametrilor cinematici ai lichidului (pistonului) la traversarea camerelor de lucru ale
PP: x deplasarea, v viteza, a accelerația. În acest sens, se va apela la schema cinematică
2-5
pentru o cameră de lucru a unei pompe cu pistoane (figura 2.3) [1]. Din figura 2.3 se
poate determina deplasarea pistonului:
x  001  001  r  l  r  cos   l  cos   r 1  cos    l 1  cos   (2.2)

'
Fig. 2.3. Schema cinematică pentru o cameră de lucru a unei pompe cu pistoane [1].
unde   t ,  f (t );   f (t ) . Utilizând teorema sinusurilor în triunghiul:
r l r r 1 1 
 OAO1' ,  ; sin   sin  ;    , 
sin  sin  l l . La pompele cu piston, 6 4 .
Rezultă expresia deplasării pistonului și a celorlalți parametri cinematici:
(2.3)
Din punct de vedere al exactității calculelor studiului cinematicii se poate realiza în 3
teorii [1]:
a) teoria exactă cu relațiile (2.3);
b) teoria aproximativă la care   1,   0,2 .
2-6
1
1  2 sin 2   1  2 sin 2 
Se dezvoltă în serie de puteri termenul 2 .
(2.4)
c
Fig. 2.4. Parametrii cinematici ai pistonului în teoria elementară:
a) deplasare; b) viteza; c) accelerația [1].
2-7
Relațiile (2.4) reprezintă legile de variație a deplasării, vitezei și accelerației pistonului
în teoria aproximativă .
c) teoria elementară 𝜆 ≈ 0,
𝑥 = 𝑟(1 − 𝑐𝑜𝑠𝜑)
𝑣 = 𝑟𝜔𝑠𝑖𝑛𝜑
𝑎 = 𝑟𝜔2 𝑐𝑜𝑠𝜑 (2.5)
Relațiile (2.5) sunt prezentate în figura 2.4.
Concluzii:
 existență mecanismului bielă manivela în lanțul cinematic determină
pentru viteză o variație sinusoidală ceea ce va determina pentru debitul
teoretic al unei fețe active o variație sinusoidală, respectiv un caracter
pulsator, ținând seama că o fază (de aspirație sau de refulare) se desfășoară
pentru un unghi   și de izolarea celor două faze [3,6];
 accelerația are valori maxime în punctele moarte (de întoarcere), motiv pentru
care, pentru uniformizarea puterii solicitate mașinii motoare (motorul de
antrenare al pompei), la PP cu mai mult de un piston fețele active se
2𝜋
defazează egal între ele cu unghiul , 𝛾1 = 𝑁 , N – numărul de fețe active
ale unei pompe, N = i · j, unde i este numărul de pistoane iar j numărul de
efecte.
 cu toate că apar diferențe între valorile parametrilor cinematici determinați
prin cele două teorii ale cinematicii (elementară și aproximativă), în punctele în
care viteza capătă valori extreme diferențele sunt nesemnificative [1,4].
4.2. Debitul pompelor simplex cu simplu efect
Existența mecanismului bielă–manivelă în lanțul cinematic face ca și viteza unei fețe

active să evolueze după o lege de variație sinusoidală pentru o cursă completă
(aspirație– refulare), respectiv o semi sinusoidă pentru o singură fază a procesului de
pompare. Aceasta va determina ca și debitul teoretic al unei fețe active (o cameră de
lucru), respectiv pentru cele: N(N=i ∙j)fețe active (camere de lucru) ale unei pompe cu
pistoane, să aibă un caracter pulsator în fazele de aspirație și de refulare. Pentru PP 11
– pompa cu pistoane de tipul 1∙1 – simplex cu simplu efect avem:
2𝜋
N = 1∙1 = 1; 𝛾1 = 1 = 2𝜋 .
Se va nota debitul instantaneu al unei fețe active cu Qij în care: i = I, II, III, ...; j= 1,2 ; 𝐴 =
𝜋𝐷 2 𝜋𝑑2
4
, 𝑎 = 𝑡 ,figura 2.5. La pompa cu un singur piston și simplu efect vom avea QI1 –
4
debitul instantaneu al primei fețe de la primul piston. Primul piston – cel mai din stânga
piston când observatorul stă în fața capacelor cilindrilor pompei.
2-8
Fig. 2.5. Elementele caracteristice la un piston.
La o pompă de tip 1.2 notăm cu QI2 – debitul feței doi de la primul piston.
𝑄𝐼1 = 𝑄11 = 𝐴𝑅𝜔𝑠𝑖𝑛𝜑 (2.6)
Ținând cont de această particularitate se apelează la o construcție vectorială în care
fiecărei fețe active i se asociază un vector. Acești vectori se  rotesc în sens
 I 1 vectori
trigonometric cu viteza unghiulară ω. Mărimea (norma) acestor  I 1 , este
 I 1 egală
normacu
amplitudinea maximă a debitului realizat de fața respectivă  I 1  11  Ar  Qmax 11
.Unghiurile de defazaj dintre vectori sunt egale cu unghiurile de defazaj dintre fețele
active.
Fig. 2.6. Variația debitului la pompa cu simplu efect.
Vectorii situați deasupra axei Ox sunt numiți vectori pozitivi, de refulare sau de debit.
Vectorii situați sub axa Ox sunt numiți vectori negativi, de alimentare sau de aspirație.
Se observă că debitul pompei este puternic pulsator, apar vibrații ale elementelor
pompei cât și ale conductelor figura 2.6. Această pompă nu se folosește în tehnică [3].
Indiferent de numărul fețelor active debitul pompelor cu piston variază după o lege
sinusoidală și se echipează cu amortizoare de pulsații ale debitului. Aceste dispozitive
au ca scop obținerea unui debit lin curgător prin conducta de refulare . Această
mărime fictivă a debitului numită debitul mediu se obține distribuind uniform volumul
2-9
refulat la o rotație completă, Qn11 – debitul mediu al pompei 11. Debitul mediu teoretic
se obține din egalitatea ariilor suprafețelor OABC și ODEFG:
 
2  Qn11   QI 1 d   Ar sin d  2 Ar
0 0
Ar AS V p11

Qn11  ; Qn11   
 2 2
V p11  A  S , V p11
  2f  Qn11  V p11  f
(2.7)
Se definesc următoarele mărimi ce caracterizează variația debitului ( QM debitul
maxim, Qm debitul minim, Qn debitul mediu):
CnQ – coeficientul de neuniformitate a debitului;
Q  Qm
C nQ  M
QMQn Qm
C 
QM  Qm  coeficient
nQ
, (2.8)
C  Q Q n ul de sup radebit ;
𝛿𝑄 – coeficientul de supra debit nQ Qn   coeficient ul de sup radebit ;
Q
 QdesupMradebit ;
Q
 Q  coeficient ul Q
  nM
Q M  valoarea . max ima; m  valoarea min (2.9)ima; n  valoarea m
Q
Q  M Qn
Qn M valoarea max ima; m  valoarea min ima; n  valoarea m
Pentru pompa de tip 11 (simplex cu simplu efect)
M  valoarea max ima aceste
Q;Mm11valori sunt: min ima; n  valoarea medie;
 Ar
valoarea

 PP11 QQmM11110Ar  C nQ11   Q 11  
QM 11  Ar 
 PP11Qm11  Ar 0   C nQ11   Q 11  
Q 
PP11 Qm11  0  nC11nQ11 ArQ 11  
 Q 
Ar  n11 
Qn11 
  (2.10)
4.3. Debitul pompelor de tip 12, 21, 22, 31, 51
Pentru pompa de tip 12 simplex cu dublu efect modulele vectorilor rotitori și unghiul
de decalaj sunt:
2𝜋
𝑁 = 1 ∙ 2 = 2; 𝜌𝐼1 = 𝐴𝑟𝜔; 𝜌𝐼2 = (𝐴 − 𝑎)𝑟𝜔; 𝛾1 = =𝜋 (2.11)
2
Expresiile debitului pentru fiecare față activă, debitul maxim și volumul de lichid sunt:
2-10
QI 1   I 1 sin   Ar sin 
QI 2   I 2 sin    1    A  a r sin    
QM 12  Ar

V p11  A  S   A  a S  2 Ar  2 A  a   2 Ar 2   2 
a d
2  , t
A D (2.12)
Pentru pompa de tip 21 duplex cu simplu efect modulele vectorilor rotitori sunt:
2𝜋
𝑁 = 1 ∙ 2 = 2; 𝜌𝐼1 = 𝐴𝑟𝜔; 𝜌𝐼𝐼1 = 𝐴𝑟𝜔; 𝛾1 = =𝜋 (2.13)
2
iar expresiile debitului pentru fiecare față activă, debitul maxim și volumul de lichid
sunt:
QI 1  Ar sin  ; QII 1  Ar sin    

QM 21  Ar ;V p11  2 AS  4 Ar
(2.14)
a dt
Pentru pompa de tip 22 duplexcu dublu   modulele
 , efect
2
vectorilor rotitori și unghiul de
decalaj sunt: A D
 2 
q I 1,  II 1 1 
4

2

    II 1  Ar  2  2 1  
N  2  2  4 I 1
q  3
 3  3 1 
 I 2, II 2 2
     ( A  a ) r
 I1 II 1
(2.15)
Fig. 2.7. Variația debitului la pompa duplex cu dublu efect.
2-11
 
QI 1  Ar sin  ; QII 1  Ar sin    
 2
 3 
QI 2  ( A  a)r sin    ; QII 2  ( A  a)r sin    
 2 

QM 22  2 Ar cos  2 Ar
4
V p 22  2 AS  2( A  a) S  4 Ar  4r ( A  a)  4 Ar (2   2 )
(2.16)
Reprezentând grafic expresiile (2.16) obținem imaginea din figura 2.7.Pentru pompa de
tip 31 triplex cu simplu efect modulele vectorilor rotitori și unghiul de decalaj sunt:
 2
q I 1, q II 1, q III 1, 1 
 3
N  3
       Ar   4


I1 II 1 II 1 2
3 (2.17)
 2   4 
QI 1  Ar sin  ; QII 1  Ar sin    ; QIII 1  Ar sin    
 3   3 

QM 31  2 Ar cos  Ar ;
3
V p 31  3 AS  6 Ar
(2.18)
Pentru pompa de tip 51 quintuplex cu simplu efect modulele vectorilor rotitori și

unghiul de decalaj sunt:
 2
q I 1 , q II 1 ,......, qV 1, 1 
5
N  5
     ......    Ar   4 ,.....,   8
 I 1 II 1 V1 2
5
4
5 (2.19)
2-12
QI 1  Ar sin 
 2 
QII 1  Ar sin    
 5 
.............
 8 
QV 1  Ar sin    
 5 
2
QM 51  Ar  2 Ar cos  1,6 Ar
5
V p 51  5 AS  10 Ar
(2.20)
În general pentru o pompă oarecare [1,5]:
(2.21)
Unde valorile coeficienților care intervin în expresiile 2.21 sunt în tabelul 2.1.
Tab. 2.1. Valorile caracteristice pentru debitul pompelor cu piston.
Tip Nr. efecte Kij Cij δQij
pompă impar par impar par impar par impar par
11 1 1 1 𝜋
𝜋
21 2 2 1 𝜋
𝜋 2
31 3 3 1 𝜋
𝜋 3
2
2(2 − 𝛽 ) 𝜋
22 4 √2
𝜋 2(2 − 𝛽 2 )
51 5 5 1,618 1,01
𝜋
32 6 3(2 − 𝛽 2 ) 2 𝜋
𝜋 3
4.5.Concluzii
Existența mecanismului bielă – manivelă sau a unui echivalent acestuia în
lanțul cinematic al pompelor cu pistoane, face ca la materializarea funcționalității,
furnizarea fluidului către consumator să se realizeze volum cu volum şi cu un
caracter pulsator mai mult sau mai puțin pronunțat [1].
2-13
Neuniformitatea debitului scade pe măsura ce creste numărul fetelor active (N)
, scăderea fiind mai rapidă în cazul pompelor cu un număr impar de fețe

active [3].
Numărul pulsațiilor debitului la o cursă completă a arborelui
caracteristic: N, pentru N număr par; 2N, pentru N număr impar.
Neuniformitatea mișcării fluidului în camerele de lucru ale pompei și în
conductele rețelei hidraulice generează pierderi de presiune prin frecare cu valori
variabile în timp și pierderi inerțiale la accelerarea și decelerarea masei de fluid.
Aceste pierderi implică consumuri suplimentare de energie [4,5].
Neuniformitatea debitului cauzează și neuniformitatea presiunii care generează
vibrații și solicitări suplimentare pentru pompe și structurile constructive cuplate
cu acestea , ceea ce implică creșterea gabaritelor și a consumurilor de

materiale.
Neuniformitatea debitului și a presiunii afectează pompa, rețeaua hidraulică și
procesul tehnologic deservit. Din aceste motive, la alegerea pompelor cu pistoane,
printre alte criterii, trebuie să se ia în considerare și pe cel relativ la neuniformitatea
debitului. În cazul în care neuniformitatea debitului pompei cu pistoane aleasă are
un caracter pronunțat se impune introducerea de sisteme de uniformizare pentru
a se evita apariția efectelor degradante [2,6].
- explicații suplimentare la clasă .
2-14
5. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la pompele cu

piston.
E2.1. Pompa cu piston acționată cu abur.
2-15
E2.2. Pompă cu plunger pentru injecție.
2-16
E2.3. Sistemul de ungere la o pompă cu piston.
E2.4. Montajul și controlul unei pompe cu piston.
1. Pompa cu piston se caracterizează prin:
2-17
a. volumul constant al camerei de lucru în timpul funcționării;
b. volumul variabil al camerei de lucru în timpul funcționării;
c. presiunea constantă în interiorul cilindrului pompei în timpul funcționării.
2. Unul dintre avantajele pompei cu piston este:
a. gabaritul redus;
b. posibilitatea de cuplare directă la motor;
c. randamentul constant indiferent de presiunea de lucru.
3. Comparativ cu o pompă centrifugală pompa cu piston are:
a. posibilități mai bune de reglare;
b. un preț de cost mai scăzut;
c. se poate folosi la vehicularea produselor vâscoase.
4. Alegeți afirmația incorectă referitoare la reglarea debitului unei pompe cu piston:
a. schimbarea cămășii și a pistonului constituie o metodă de reglaj;
b. modificarea turației motorului constituie o metodă de reglaj;
c. modificarea cursei pistonului constituie o metodă de reglaj.
5. Coeficientul de neuniformitate al debitului este:
a. mai mic la pompele cu dublu efect la același număr de cilindri;
b. mai mic la pompele cu simplu efect la același număr de cilindri;
c. nu este influențat de numărul de efecte fiind același la același număr de cilindri.

1-b, 2-c, 3-c, 4-c, 5-b.
1. Enumerați trei avantaje și trei dezavantaje ale pompelor cu piston – 1 punct.
2. Reprezentați variația debitului pentru pompa cu piston de tip 1.2 – 3 puncte.
2-18
3. Calculați debitul mediu la pompa cu piston de tip 1.2. -2 punct.
4. Calculați coeficientul de supra debit la pompa cu piston de tip 1.2. -2 punct.
5. Calculați coeficientul de neuniformitate a debitului la pompa cu piston de tip
1.2. -1 punct.
9. Rezumat
Unitatea de învățare numărul doi prezintă elementele
importante referitoare la construcția pompelor cu piston.
Pompele cu piston sunt mașini hidraulice care au ca principiu de
funcționare variaţia continuă a volumului de lucru. Acestea se
caracterizează prin presiunile de lucru uzuale de până la 350 bar
(posibile 2 000 bar) și debite mici 5 - 10 l/s. Au o construcție
complicată și un preț de cost corespunzător dar în domeniul
presiunilor mari și la produse vâscoase constituie una dintre
soluțiile tehnice. În ultimul timp pe o gamă de presiuni mai mici
sunt concurate de pompele cu cavități progresive. În continuare
sunt prezentate noțiunile referitoare la cinematica și calculul
debitului pentru aceste mașini hidraulice.
10. Bibliografie / webografie
1. Ene C. Mașini hidraulice. Note de curs., Univ.

Petrol Gaze din Ploiești, 2011.
2. Karsten O., Schlucker E., Shade O. Cavitation in
Reciprocating Positive Displacement Pumps,
Proceedings of the 27th International Pumps
Symposium, September 12-15, Hudson ,Texas, p
27-33, 2011.
3. Miller J. E. The Reciprocating Pump: Theory,
Design, and Use , Wiley- Interscience, 393 p.,
1987.
4. Săvulescu P. Mașini și instalații hidropneumatice,
Editura Univ. din Ploiești, 2006.
5. Săvulescu P. Mașini și utilaje de transport
hidraulic, Editura Univ. din Ploiești, 2005.
6. Săvulescu P. Utilaj petrolier, Editura Univ. din
Ploiești, 2004.
2-19
Pompele cu piston, variația
3 presiunii în timpul
funcționării
Cuprins
Obiective: ...................................................................................................................................... 1
Competențe: ................................................................................................................................. 1
Timpul de studiu ........................................................................................................................... 2
1. Caracteristica rețelei ............................................................................................................. 2
2. Presiunea pompelor cu pistoane .......................................................................................... 4
2.1. Variaţia presiunii pe piston în cursa de aspirație .......................................................... 5
2.2. Observații referitoare la variația presiunii la aspirație ...................................................... 6
3. Cavitația pompelor cu piston și măsuri de prevenire ........................................................... 9
4. Variaţia presiunii pe piston în cursa de refulare ................................................................. 10
5. Ciclul de funcționare al pompei cu piston (diagrama indicată) .......................................... 12
4. Exemple ............................................................................................................................... 13
5. Teste de autoevaluare ........................................................................................................ 15
6. Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................................................................... 15
7. Lucrare de verificare ........................................................................................................... 15
8. Rezumat .............................................................................................................................. 16
9. Bibliografie / webografie .................................................................................................... 16
Obiective:
Prezentarea construcției și funcționării pompelor cu piston.
Fixarea principalelor relații referitoare la calculul pompelor cu
piston. Noțiuni referitoare la cavitația pompelor cu piston.
Aspecte privind exploatarea pompelor cu piston.
Competențe:
Să cunoască avantaje și dezavantajele pompelor cu piston. Să
cunoască principalele relații referitoare la proiectarea și
exploatarea pompelor cu piston. Să cunoască modul de utilizare
3-1
al pompelor cu piston în cadrul rețelelor de transport..
Timpul de studiu
Nu se poate studia un generator hidraulic fără rețeaua de
conducte pe care circulă lichidul pompat. De aceea în prima
parte a unității se definește conceptul de rețea și modelul
acesteia. Această unitate de învățare are rolul de explica de
ce variază presiunea în interiorul unui generator hidraulic cu
piston. Variația presiunii se studiază la intrarea lichidului în
pompă și la ieșirea din pompă deoarece implicațiile sunt
diferite. Unitatea de învățare este dificilă și se presupune o
durata de studiu estimată de 3 ore.
1. Caracteristica rețelei
Caracteristica rețelei este locul geometric al punctelor ce corelează consumul

de energie specifică pe care-l suferă lichidul în funcție de diferite valori ale debitului ce
curge printr-o conductă [1] . Un generator hidraulic transportă lichidul între

două puncte cu niveluri energetice diferite. Ca să funcționeze corespunzător unui
generator hidraulic îi trebuie îndeplinite două condiții:
 generatorul hidraulic trebuie să fie intercalat într-o rețea de conducte;
 generatorul hidraulic trebuie să fie capabil să învingă diferența de nivel și să
asigure consumul de energie specifică pentru învingerea rezistențelor
hidraulice de pe traseul de aspirație și refulare.
Nivelul energetic al unei particule de lichid situată la înălțimea z la o
presiune p și transportată cu viteza v se poate exprima cu ajutorul legii lui Bernoulli.
𝑣2 𝑝
𝐻 = 2𝑔 + 𝜌𝑔 + 𝑧=ct. (3.1)
Fiecare din termenii relației (3.1) are două semnificații:

 semnificație energetică;
 semnificație geometrică.
𝑣2
– reprezintă energia specifică de mișcare (cinetică) și semnificația geometrică
2𝑔
– înălțimea cinetică.
𝑝
– energia specifică de presiune și înălțimea piezometrică.
𝜌𝑔
3-2
Fig. 3.1. Schema de amplasare a unei pompe cu piston în cadrul unei rețele:
a) cu înălțime geodezică de aspirație pozitivă; b) cu înălțime geodezică de
aspirație negativă. la, da, Sa – lungimea, diametrul și secțiunea conductei de
aspirație; lr, dr, Sr – lungimea, diametrul și secțiunea conductei de refulare;
va, vr – viteza lichidului în conducta de aspirație, respectiv de refulare;
vx – viteza de deplasare a pistonului; px – presiunea lichidului pe piston în
cursa de aspirație la o deplasare curentă x; pa – presiunea pe suprafața liberă
a lichidului din rezervorul de aspirație.
Fig. 3.2. Caracteristica rețelei, a pompei cu piston și determinarea punctului de funcționare.
3-3
z – energia specifică potențială de poziție și înălțimea geodezică.
𝑣2 𝑝
În planul 1 – energia specifică este: 𝐻1 = 2𝑔1 + 𝜌𝑔1 + 𝑧1 , (3.2)
𝑣2 𝑝
În planul 3 – energia specifică este: 𝐻3 = 2𝑔3 + 𝜌𝑔3 + 𝑧3 (3.3)
Hi – energia specifică la intrarea în generatorul hidraulic,

𝐻𝑖 = 𝐻1 − ℎℎ𝑎 , (3.4)
unde ℎℎ𝑎 sunt pierderile pe traseul de aspirație;
𝐻𝑒 – energia specifică la ieșirea din generatorul hidraulic,
𝐻𝑒 = 𝐻3 − ℎℎ𝑟 (3.5)
unde ℎℎ𝑟 sunt pierderile pe traseul de refulare.
H – energia specifică transmisă de generator lichidului,
𝐻 = 𝐻𝑒 − 𝐻𝑖 = 𝐻3 − 𝐻1 + ℎℎ𝑟 + ℎℎ𝑎 , (3.6)
𝑝3 −𝑝1 𝑣32 −𝑣12
𝐻 = 𝑧3 − 𝑧1 + + + ∑𝑖 ℎℎ𝑖 . (3.7)
𝜌𝑔 2𝑔
Termenii din relația (2.28) au următoarele semnificații:

I) înălțimea geodezică 𝐻𝑔 = 𝑧3 − 𝑧1 = 𝑧3 − 𝑧2 + 𝑧2 − 𝑧1 = 𝐻𝑔𝑟 + 𝐻𝑔𝑎 .
𝑝3 −𝑝1
II) 𝐻𝑝 = – înălțimea de presiune
𝜌𝑔
III) 𝐻𝑠 = 𝐻𝑔 + 𝐻𝑝 înălțimea statică de pompare.

𝑣32 −𝑣12
IV) energia cinetică – se consideră în calcule numai atunci când traseele
2𝑔
sunt scurte și energia totală H este mică.
𝑣2 𝑙 𝑣2 𝑙
V) ∑𝑖 ℎℎ𝑖 = 𝑎 (𝜆𝑎 𝑎 + ∑𝑖 𝜉𝑎𝑖 ) + 𝑟 (𝜆𝑟 𝑟 + ∑𝑖 𝜉𝑟𝑖 ) = 𝑅ℎ 𝑄 2 pierderile de
2𝑔 𝑑 𝑎 2𝑔 𝑑 𝑟
presiune hidraulice pe aspirație și refulare, unde Rh este rezistența hidraulică a rețelei
iar produsul 𝑅ℎ 𝑄 2 înălțimea dinamică.
Relația (2.28) se poate scrie astfel:
𝐻 = 𝐻𝑠 + 𝑅ℎ 𝑄 2 = 𝐻𝑠 + 𝐻𝑑 (3.8)
Teoretic, caracteristica interioară a unei pompe cu pistoane este o verticală. În
realitate datorită pierderilor aceasta se abate de la verticală. P este punctul de
funcționare care determină parametrii funcționali ai pompei.
2. Presiunea pompelor cu piston

Datorită mișcării neuniforme a lichidului în conducta de aspirație și refulare apar
pierderi de energie specifică a lichidului [1,3]:
3-4
 pierderi hidraulice;
 pierderi inerțiale;
 pierderi prin supape, etc.
Variaţia presiunii în cursa de aspirație și de refulare este o funcție dependentă de
deplasarea pistonului. Consumul de energie în cursa de refulare are importanță
practică din punct de vedere al solicitării unei energii suplimentare de la mașina de
forță . În cursa de aspirație, nivelul energetic fiind scăzut, pierderile de presiune

pot conduce la scăderea presiunii lichidului în cilindrul pompei astfel încât să devină
mai mică sau egală cu presiunea de vaporizare a lichidului la temperatura de lucru,
conducând în final la apariția fenomenului de cavitaţie.
2.1. Variaţia presiunii pe piston în cursa de aspirație
Se fac următoarele aproximații și se folosesc relațiile:
A) Se acceptă teoria elementară a cinematicii pompelor cu pistoane în care parametrii
cinematici sunt:
v   r sin  a   r 2 cos 

v a
vx    2rx  x 2 ax    2 r  x 
I) x  r 1 cos   ; II)  ; III)
B) lichidul urmărește fidel pistonul în mișcarea sa neuniformă:
IV) Ecuația de continuitate: S  v  ct. , unde S este secțiunea de curgere;
v2 p
  z  ct .
V) Legea lui Bernoulli: 2 g g ;
𝑣2 𝑙
VI) Relația lui Weissbach-Darcy: ℎℎ = (𝜆 + ∑𝑖 𝜉𝑖 )
2𝑔 𝑑
Se consideră o secțiune prin cilindru; conductele de aspirație și refulare de la o pompă

cu pistoane de tipul 1.1. (figura 2.8),
𝑣2 𝑝
𝐻1 = 2𝑔1 + 𝜌𝑔1 + 𝑧1 , (3.9)
𝑣2 𝑝
şi respectiv 𝐻2 = 2𝑔2 + 𝜌𝑔2 + 𝑧2 . (3.10)
În planul 1: datorită faptului că secțiunea rezervorului de aspirație este mult mai mare
decât secțiunea conductei de aspirație, SRza>>Sa => va>>v1 => v1=0 și p1=pa:
 pa=p0 (rezervoare deschise) unde p0 este presiunea atmosferică;
 pa>p0 (rezervoare închise și presurizate).
3-5
În planul 2 se notează: v2 = vx, p2 = px subliniindu-se faptul că presiunea și viteza sunt
variabile în cilindrul pompei. Relațiile (2.30) şi (2.31) devin:
𝑝
𝐻1 = 𝜌𝑔𝑎 + 𝑧1 , (3.11)
𝑣2 𝑝
𝐻2 = 2𝑔𝑥 + 𝜌𝑔𝑥 + 𝑧2 (3.12)
Se poate scrie:
𝐻1 = 𝐻2 + ∑𝑘 ℎ𝑘 , (3.13)
unde  k este suma pierderilor energetice când lichidul se deplasează de la planul 1

h
la planul 2:
∑𝑘 ℎ𝑘 = ℎℎ + ℎ𝑖 + ℎ𝑠 (3.14)
în care:
hh sunt pierderile hidraulice liniare și locale;
hi sunt pierderile inerțiale;
hs sunt pierderile de energie necesară menținerii supapei de aspirație deschisă.
Se introduc relațiile (2.32), (2.33), (2.35) în relația (2.34) și rezultă:
(3.15)
2.2. Observații referitoare la variația presiunii la aspirație
a) pa = p0 – rezervoare deschise; pa > p0 – rezervoare presurizate. Presiunea
𝑝𝑎 𝑝0 𝐻
atmosferică scade cu altitudinea după următoarea lege: 𝜌𝑔 = 𝜌𝑔 = 10,33 − 900 ,
unde H este altitudinea exprimată în metri.
b) Ha – depinde numai de condițiile de montaj ale pompei și poate să fie pozitivă sau
negativă ca în figura 2.8.
𝑣𝑥2 𝜔 2 (2𝑟𝑥−𝑥 2 )
c) Viteza depinde de poziția pistonului x: =
2𝑔 2𝑔
va2  la 
hh      i ;   f ( Re ); Re 
2g  da .
d) Pierderile hidraulice pe conducta de aspirație sunt:
Considerând ecuația de continuitate se pot exprima pierderile hidraulie pe conducta
de aspirație:
3-6
S a  v a  Q11  A  v( x)  A 2rx  x 2
S a  v a  Q11  A  v( x)  AA 2rx  x 2
A
va   2rx  x 2
va   2rx  x 2 S a
Sa
A2  la  2
A2  la
hh  2 2 

    i k   k

2rx  x 2  h  2 2rx  x 2 , 
hh  2      i  S a  2drxa  x 2    h 2g2 2rx  x 2 , 2 g (3.16)
Sa  da  2g 2g
A2  la 
in care : k h  2      i  este cons tan ta pierderilo r hidraulice
A2  la
in care : k h  2      i  este
S a cons tan ta pierderilo
d a  r hidraulice
Sa  da 
În care este constanta pierderilor hidraulice.
e) pierderile inerțiale:
hi  hia  hic  his
  
e1 e2 e3 (3.17)
în care:
 hia sunt pierderile de energie datorită inerției lichidului din conducta de
aspirație;
 hic sunt pierderile de energie datorită inerției lichidului din cilindrul
pompei;
 his sunt pierderile de energie datorită inerției supapei.
Fia ma  a a l a S a la l a A 2 La  2
e1.hia     aa   aa  r  x   r  x 
gS a gS a gS a g Sa g g
(3.18)
unde, La este lungimea echivalentă a conductei de aspirație. Folosind ecuația de
continuitate se poate exprima accelerația lichidului pe conducta de aspirație aa:
𝐴 𝐴
𝑆𝑎 𝑣𝑎 = 𝐴𝑟𝜔𝑠𝑖𝑛𝜑; 𝑣𝑎 = 𝑆 𝑟𝜔𝑠𝑖𝑛𝜑 ; 𝑎𝑎 = 𝑆 𝑟𝜔2 𝑐𝑜𝑠𝜑 .
𝑎 𝑎
e2) Pierderile inerțiale ale lichidului din cilindrul pompei.

𝑖𝑐 𝐹 𝜌𝑥𝐴𝑎𝑝 𝜔2
ℎ𝑖𝑐 = 𝜌𝑔𝐴 = = 𝑥(𝑟 − 𝑥) (3.19)
𝜌𝑔𝐴 𝑔
e3) Pierderile inerțiale prin supape se consideră neglijabile

his  0 .
𝐹𝑟 +𝑚𝑠 𝑔
f)Pierderile hidraulice prin supape se pot calcula cu relația:ℎ𝑠 = ; aria supapei
𝜌𝑔𝐴𝑠
Ds2
As 
este 4 ; iar diametrul supapei se consideră o parte din diametrul pistonului D:
Ds  (0,70  0,80) D
; ms este masa supapei iar Fr este forța din arcul supapei.
Se introduc relațiile a, b, c, d, e1, e2, e3, f în relația 2.36 și rezultă:
3-7
px p  2 2 L 2 
 a  H a  (2rx  x 2 )  k h (2rx  x 2 )  a 2 (r  x)  x(r  x)  hs 
g g  2g 2g g g ,
(3.20)
Relația (2.41) reprezintă legea de variație a presiunii pe piston în cursa de aspirație

este prezentă în figura 2.10 [1,5]. Valorile minime ale presiunii pe piston apar în
cazurile :
Fig. 3.3. Legea de variație a presiunii pe piston în cursa de aspirație.
p m1 p x x 0
 0
hi  hh g g
 prima situație apare atunci când ;
pm2 p x x( 0 , r )
  
h  hh ; g g  0 , 
 situația doi apare atunci când i  2
Se observă că în prima jumătate a cursei de aspirație px < pa fapt ce explică curgerea

lichidului din rezervorul de aspirație în cilindrul pompei. În partea a II-a a cursei px > pa ,
lichidul păstrând sensul curgerii datorită inerției acestuia. În practică conductele de
aspirație sunt scurte și de diametre mari rezultând pierderi inerțiale mai mari ca cele
hidraulice [1,5].
3-8
p m p m1 p x x 0 pa  L 
   0    H a  a 2 r  hs 
g g g g  g , (3.21)
Se corectează termenul pierdere inițială prin înmulțire cu factorul (1+λ) ca și cum

calculul s-ar fi efectuat în teoria exactă.
pm p
 a  ( H a  hia*  hs )
g g , (3.22)
hia*  (1  )hia max

(3.23)
p m1 p a  L 
   H a  (1   ) a  2 r  hs 
g g  g . (3.24)
S-a stabilit astfel expresia presiunii minime pe piston în cursa de aspirație, utilă la analiza
fenomenului de cavitație la pompele cu piston.
3. Cavitația pompelor cu piston și măsuri de prevenire
Cavitația este un fenomen complex care nu este cunoscut în totalitate; ce se cunoaște

sunt efectele nocive pe care le introduce acest fenomen. Cavitația se declanșează
atunci când este îndeplinită condiția de apariție a acestora, lichidul începe să fiarbă,
apar vapori ce pătrund în micro fisurile materialului pe care le accentuează [2]. Uneori
se întrerupe coloana de lichid din conducta de aspirație ducând la scăderea debitului și
randamentului volumic. În cursa de refulare, presiunea fiind mult mai mare vaporii
condensează brusc, apar goluri vidate în masa de lichid, particulele înconjurătoare
ocupă cu viteze foarte mari aceste goluri, apar vârfuri de presiune, șocuri hidraulice,
trepidații, descărcări electrice, coroziune chimică și se declanșează o instabilitate a
parametrilor funcționali .
Măsuri de prevenire a cavitației
pm
Ne referim la relația 2.45 . Se dorește ca termenul g să fie cât mai mare pentru
evitarea cavitației.
pm
a)pentru ca termenul g să crească avem următoarele posibilități: rezervoare să
fie presurizate sau să se supraalimenteze pompa cu piston.
b) dacă Ha este pozitivă (+) , figura 2.8, Ha trebuie să fie cât mai mic; dacă Ha este (-)
, figura 2.8 , trebuie să fie cât mai mic;
3-9
la  A
La 
c) S a să fie mic, deci lungimea conductei de aspirație l să fie cât mai
a
d 2
mica, iar S a  a  d a diametrul conductei de aspirație să fie cât mai mare.
4
d) viteza unghiulară a pompei să ω să fie mică.
Măsuri practice de evitare a cavitației
a) Limitarea înălțimii de aspirație
Se pune condiția ca 𝐻𝑎 < 𝐻𝑎𝑐𝑟 ; 𝐻𝑎𝑐𝑟 – înălțimea de aspirație la care apare cavitația; se
determină din condiția ca presiunea minimă să fie egală cu presiunea vaporilor
saturați pvs.
𝑝𝑚 𝑝𝑣𝑠 𝑝
= = 𝜌𝑔𝑠 − (𝐻𝑎𝑐𝑟 + ℎ𝑖𝑎 ∗ + ℎ𝑠 ), (3.25)
𝜌𝑔 𝜌𝑔
𝑝 𝑝
𝐻𝑎𝑐𝑟 = 𝜌𝑔𝑎 − ( 𝜌𝑔
𝑣𝑠
+ ℎ𝑖𝑎 ∗ + ℎ𝑠 ) , (3.26)
Pentru siguranță se impune ca: 𝐻𝑎𝑚𝑎𝑥 = 𝐻𝑎𝑐𝑟 − (2. .3)m. c. l.
b) Limitarea vitezei unghiulare

Se impune condiția 𝜔 < 𝜔𝑐𝑟 unde ωcr vitezei unghiulară la care apare cavitația:
𝑔 𝑝 𝑝
𝜔𝑐𝑟 = √𝑟(1+𝜆)𝐿 [𝜌𝑔𝑎 − ( 𝜌𝑔
𝑣𝑠
+ 𝐻𝑎 + ℎ𝑠 )], (3.27)
𝑎
Relațiile (2.47) și (2.48) care stabilesc valorile lui 𝐻𝑎𝑐𝑟 şi 𝜔𝑐𝑟 sunt valabile pentru
pompa de tip1.1.
Pentru cazul pompelor de tip ij a se consulta [1,2,4].
4. Variaţia presiunii pe piston în cursa de refulare
Relațiile următoare se referă la figura 3.1. Se scrie relația lui Bernoulli în planele
2 și 3:
3-10
𝑣2 𝑝
𝐻2 = 2𝑔2 + 𝜌𝑔2 + 𝑧2 , (3.28)
𝑣2 𝑝
𝐻3 = 2𝑔3 + 𝜌𝑔3 + 𝑧3 (3.29)
Se notează v2 = vx, p2 = px subliniindu-se faptul că presiunea și viteza sunt

variabile în cilindrul pompei și se consideră v3 =0; p3 = pr. Notăm cu  k este suma
h
pierderilor energetice când lichidul se deplasează de la planul 2 la planul 3:
∑𝑘 ℎ𝑘 = ℎℎ + ℎ𝑖 + ℎ𝑠 (3.30)
unde: hh sunt pierderile hidraulice liniare și locale pe conducta de refulare; hi sunt
pierderile inerțiale pe conducta de refulare; hs sunt pierderile de energie necesară
menținerii supapei de refulare deschise [1,5].
Fig. 3.4. Variația presiunii pe piston în cursa de refulare.

Folosind formulele (2.49-2.51) rezultă expresia presiunii pe piston în cursa de refulare:
𝑝𝑥 𝑝 𝑣2
= 𝜌𝑔𝑟 + (𝑧3 − 𝑧2 ) − 2𝑔𝑥 + ℎℎ + ℎ𝑖 + ℎ𝑠 (3.31)
𝜌𝑔
care a fost reprezentată în figura 2.11. Variația presiunii pe piston în cursa de refulare
este importantă deoarece exprimă solicitările motorului de acționare al pompei și ale
echipamentului din sistemul de transmisie și din partea hidraulică . Este bine ca

aceste solicitări să fie uniforme [3]. Din acest motiv se folosesc hidrofoare (elemente
de uniformizare a debitului pompei) și pe conducte de refulare (la ieșirea din pompă).
3-11
Fig. 3.5. Diagramele indicate: a) teoretică, b-c) reale.
5. Ciclul de funcționare al pompei cu piston (diagrama indicată)
Ciclul de funcționare reprezintă variaţia presiunii pe piston în funcție de

deplasare într-o cursă completă (aspirație și refulare) [5]. Ciclul de funcționare
reprezentat pentru o față activă într-o cursă completă se numește diagramă indicată.
În funcție de modul de obținere diagramele indicate se clasifică în 3 categorii:
a) diagrame indicate teoretice (DIT) ale pompelor cu piston PP teoretice; DIT –
se obțin pe baza relațiilor matematice; PP. teoretică este pompa la care nu
se ține cont de pierderi [1].
b) diagrame indicate teoretice ale PP reale; PP. reală este pompa la care se iau
în considerare și pierderile.
c) diagrame indicate reale (DIR) ale PP reale; DIR – se trasează experimental cu
un aparat numit manograf, dinamograf sau aparat indicator.
Prin compararea diagramei indicate obținute cu manograful cu niște diagrame etalon
se pot pune în evidență eventualele defecțiuni care au apărut în funcționarea PP

.
3-12
4. Exemple
piston.
E3.1. Efectele cavitației la scaunul unei supape a pompei cu piston.
E3.2. Diagrama indicată în timpul procesului de cavitație.
3-13
E2.3. Cavitația la supapa de intrare a unei pompe cu piston la presiunea de aspirație de 0,18
MPa, presiunea de refulare 3 MPa și turațiile la arborele cotit de 240, 270 și 300 rot/ min.
E3.4. Cavitația la o pompă cu plunger la presiunea de aspirație de 0,18 MPa, presiunea

de refulare 3 MPa și turațiile la arborele cotit de 240, 270 și 300 rot/ min, vizualizată la
nivelul plungerului.
a b
E3.5. a) Imaginea unei conducte în faza de montaj; b) imaginea unei conducte aeriene
suspendate pe suporți.
3-14
1. Turația critică a pompei cu piston este utilă:

a. în evitarea fenomenului de cavitația;
b. la aprecierea solicitărilor dinamice în lanțul cinematic de acționare;
c. evitarea fenomenului de bătăi la supapele pompei.
2. Blocarea unei supape de pe refularea pompei cu piston determină:
a. scăderea presiunii pe refulare;
b. scăderea debitului mediu și creșterea coeficientului de neuniformitate a
debitului;
c. scăderea debitului mediu.
3. Alegeți afirmația incorectă referitoare la reglarea debitului unei pompe cu piston:
a. schimbarea cămășii și a pistonului constituie o metodă de reglaj;
b. modificarea turației motorului constituie o metodă de reglaj;
c. modificarea cursei pistonului constituie o metodă de reglaj.

1-a, 2-b,3-c.
7. Lucrare de verificare
1. Definiți caracteristica rețelei – 1 punct.
2. Desenați caracteristica unei rețele formată din două conducte montate în
serie – 2 puncte.
3. Desenați caracteristica unei rețele formată din două conducte montate în
paralel. -2 puncte.
4. Definiți viteza unghiulară critică a unei pompe cu piston – 1punct.
3-15
5. Calculați viteza unghiulară critică a unei pompe cu piston de tip 1.1– 3
puncte.
8. Rezumat
Pompele lucrează în strânsă dependență cu consumatorii
racordați la o rețea de conducte. Pentru stabilirea punctului de
funcționare sunt descrise elementele referitoare la
caracteristica rețelei de conducte. Noțiunile referitoare la
variația presiunii din interiorul cilindrului pompei sunt introduse
pentru a sublinia importanța fenomenelor de cavitație și de
solicitare neuniformă a motorului și elementelor mecanice.

27-33, 2011.
1987.
Ploiești, 2004.
3-16
Pompele cu piston, sisteme
4 de uniformizare a debitului
Cuprins
Obiective:............................................................................................................................ 1
Competențe: ....................................................................................................................... 1
Timpul de studiu:................................................................................................................. 2
1. Sisteme de uniformizare a debitului, amortizoarele de pulsații ........................................ 2
1.1. Clasificarea amortizoarele de pulsații ..................................................................... 2
1.2. Principiul de funcționare al amortizoarele de pulsații .............................................. 2
1.3. Calculul volumului de lucru al hidroforului .............................................................. 5
2. Exemple ....................................................................................................................... 6
3. Teste de autoevaluare ................................................................................................ 12
4. Răspunsurile testelor de autoevaluare ......................................................................... 13
5. Lucrare de control ...................................................................................................... 13
6. Rezumat:.................................................................................................................... 13
7. Bibliografie / webografie ............................................................................................. 14
Obiective:
Prezentarea construcției și funcționării hidrofoarelor pompelor
cu piston. Prezentarea principalelor relații referitoare la calculul
hidrofoarelor. Avantajele utilizării hidrofoarelor privind
exploatarea pompelor cu piston.
Competențe:
Să cunoască avantaje utilizării hidrofoarelor. Să cunoască modul
de funcționare al unui hidrofor. Să poată dimensiona un
hidrofor pentru o anumită pompă cu piston și o anumită rețea
de pompare.
4-1
Timpul de studiu:
Această unitate de învățare are rolul de a descrie funcționarea
hidrofoarelor utilizate în cadrul sistemelor de pompare, la intrarea și
la ieșirea din pompa cu piston. Debitul generatorului depinde de tipul
constructiv al pompei. În unitățile de învățare anterioare s-a văzut
influența variației debitului asupra fenomenului de cavitație și a
solicitărilor de pe conducta de refulare. Acum este momentul să se
facă legătura dintre aceste noțiuni și metodele de uniformizare a
debitului. Unitatea de învățare este simplă și se presupune o durata
de studiu estimată de 2 ore.
1. Sisteme de uniformizare a debitului, amortizoarele de pulsații

Amortizoarele de pulsații se mai numesc și hidrofoare sau acumulatoare
hidraulice. Datorită mecanismului bielă – manivelă, parametrii funcționali p şi Q ai
pompelor cu piston au un caracter pulsator fapt ce conduce la o anumită instabilitate a
acestora [3,6]. Amortizoarele de pulsații se introduc în apropierea pompei cu piston
atât pe conducta de aspirație cât și pe conducta de refulare. Ele înmagazinează energie
hidraulică în perioadele de vârf și o cedează când este nevoie.
1.1. Clasificarea amortizoarele de pulsații
a) după destinație: de aspirație; de refulare;
b) după formă: cilindrice: orizontale și verticale; sferice;
c) după principiul de funcționare: fără presiune inițială; cu presiune inițială;
d) după construcție: cu membrană de separație; fără membrană de separație;
1.2. Principiul de funcționare al amortizoarele de pulsații
Referirile se fac la figura 4.1. Pentru hidroforul de pe aspirație H.A. la un unghi al

manivelei între: 0 < 𝜑 < 𝜑1 avem debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston
conductei de aspirație rămâne sub valoarea debitului mediu teoretic și hidroforul se
încarcă. Gazul din hidrofor se comprimă. La unghiul𝜑 = 𝜑1 avem debitul instantaneu
solicitat de pompa cu piston conductei de aspirație este egal valoarea debitului mediu
teoretic și hidroforul nu lucrează. La un unghi între 𝜑1 < 𝜑 < 𝜑2 avem debitul
instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de aspirație este mai mare decât
valoarea debitului mediu teoretic și hidroforul se descarcă. La un unghi , 𝜑2 < 𝜑 <
𝜋, avem debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de aspirație este
mai mic decât valoarea debitului mediu teoretic și hidroforul se încarcă. Modul de
funcționare al hidroforului de refulare HR este similar în oglindă. Eficiența unui
hidrofor se apreciază prin capacitatea acestuia de a prelua surplusul de lichid cerut de
4-2
tipul de pompă respectiv. Volumul total al hidroforului, 𝑉𝑡 depinde de procesul de
comprimare şi destindere a gazului din hidrofor .
Fig. 4.1. Schema de funcționare a hidroforului la pompa de tip 1.1.[1]
𝑉𝑡 = 𝑐𝑉𝑛 (4.1)
în care:
 c este un coeficient de formă, c = 1,5 pentru hidrofoare cilindrice, (HC) și c =
3,0 pentru hidrofoare sferice, (HS);
 𝑉𝑛 – volumul mediu al pernei de gaze.
Dacă transformarea este lentă și are loc un schimb intens de căldură între lichid
și gaz și între gaz și mediul exterior se poate aprecia că temperatura este constantă
. Se poate considera că acest caz gazul din hidrofor se comprimă și se destinde

după o izotermă: 𝑝𝑉 = 𝑐𝑡.
Variația volumului gazului din hidrofor este:
Δ𝑉 = 𝑉𝑀 − 𝑉𝑚 . (4.2)
4-3
Volumul de lucru al hidroforului este egal cu volumul descris de nivelul lichidului din
hidrofor la o încărcare și o descărcare completă. Variația presiunii gazului din hidrofor
este:
Fig. 4.2. Transformările gazului din hidrofor.
Δ𝑝 = 𝑝𝑀 − 𝑝𝑚 . (4.3)
Valorile medii ale presiunii și volumului gazului din hidrofor sunt:
𝑝𝑀 +𝑝𝑚
𝑝𝑛 = (4.4)
2
𝑉𝑀 +𝑉𝑚
𝑉𝑛 = (4.5)
2
Se definește coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din hidrofor:

𝑝𝑀−𝑝𝑚
𝜀= (4.6)
𝑝𝑛
𝑝𝑀 𝑉𝑀
Se scrie relația transformării izoterme în punctele A,B: 𝑝𝑀 𝑉𝑚 = 𝑝𝑚 𝑉𝑀, = . Rezultă:
𝑝𝑚 𝑉𝑚
𝑝𝑀−𝑝𝑚 Δ𝑉
𝜀= = (4.7)
𝑝𝑛 𝑉𝑛
Se acceptă pentru 𝜀 pentru hidroforul de pe aspirație: 𝜀𝑎 = 0,05 − 0,1 iar pentru

hidroforul de pe refulare 𝜀𝑟 = 0,02 − 0,05.
Volumul total al hidroforului depinde de presiunea minimă a gazului din
hidrofor. Situația anterioară este pentru hidrofoare la care presiunea minimă a gazului
este egală cu cea atmosferică. Pentru a micșora volumul total se folosesc hidrofoare cu
presiune inițială a gazului inert. Mărimea presiunii inițiale se recomandă : 𝑝𝑖 = (0,2 −
0,8)𝑝𝑛 . În cazul hidrofoarelor cu presiune inițială, coeficientul de neuniformitate a
presiunii gazului din hidrofor este [5]:
4-4
𝜀
𝜀′ = 𝑝 (4.8)
1− 𝑖
𝑝𝑛
Se constată că în acest caz volumul hidroforului scade.
1.3. Calculul volumului de lucru al hidroforului

Ne propunem să determinăm volumul de lucru pentru pompa de tip 1.1. notat
1
cu Δ𝑉11 . Debitul mediu este: 𝑄𝑛11 = 𝑘11 𝐴𝑟𝜔 = 𝜋 𝐴𝑟𝜔, iar debitul instantaneu este:
𝑄11 = 𝐶11 𝐴𝑟𝜔 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝜑 = 𝐴𝑟𝜔 𝑠𝑖𝑛𝜑 .
t2 1 1
ΔV11  Ve11   Q11  Q n11  dt  ρ11sin  Q n11  dt  1  C11Arw  sin  k11Arw  d
1
t1

ω 1 ω 1
  ωt , d  ω  dt
 2

 ΔV11  Ar C11  cos    k 11  2  1   Ar C11 cos1  cos 2   k11  2  1 
 1 
Fig. 4.3. Calculul volumului excedentar la pompa de tip 1.1.
 2  π  1 , cos 2  cosπ  φ1   cos φ1
 ΔVn  Ar 2C11cosφ1  k11 π  21   C11Ar ; (4.9)

Q n11 k 11Arω k 11
sin 1   
Q M11 C11Arω δa 11
În ΔO1AA' avem ; rezultă unghiul ϕ1 :
1
1  arcsin
δQ11
(4.10)
Volumul de lucru al este : 𝑉𝑝11 = 𝐴𝑆 = 2𝐴𝑟 iar volumul excedentar:
Vp11
ΔV11  Ve11  2C11cos1  k11 π  21 
2 , (4.11)
4-5
Volumul de lucru al hidroforului este determinat numai de tipul pompei pe care
o deservește. La pompele cu număr par de fețe active volumul de lucru se calculează
δQ ij
pentru cea mai mare pulsație a debitului (pentru cel mai mare ):
 
ΔVij  Veij  Ar 2Cij cos 1  k ij π  21    ij Ar
, (4.12)
1
1  arcsin
δQ ij . (4.13)
În cazul pompelor cu număr impar de fețe active, 𝑁 = 2𝑖 − 1 (cu excepția pompei 1.1):
 
ΔVij  Veij  2Ar 2Cij cos1  k ij π  21    ij Ar.
(4.14)
Volumul de lucru al hidroforului scade odată cu creșterea numărului de fețe
active și este mai mic în cazul pompelor cu număr impar de fețe active [1].
2. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la necesitatea
utilizării hidrofoarelor și aspecte legate de construcția și funcționarea acestora la
pompele cu piston.
a b
E4.1. a) Elementele geometrice utilizate la calculul amortizoarelor hidraulice cu gaz.
b)Modelul teoretic presupune efectul elastic al gazului (arcul), amortizarea care determină
încălzirea gazului (amortizorul). Se observă relația dintre debite: 𝑉1̇ = 𝑉̇2 + 𝑉̇3 , indicele 1
este pentru pompă, 2 pentru acumulatorul hidraulic, iar 3 pentru conducta de refulare.
4-6
E4.2. Variația vitezei în conducta de refulare la patru pompe cu 3, 4 ,5 și 6 pistoane. Se
observă că randamentul volumic 𝜂𝑣 are un rol important, pierderile din pompă influențând
variația vitezei v și a debitului. În aceste condiții utilizarea hidroforului este foarte
importantă. ( 𝜑 este unghiul manivelei)
4-7
a
b
E4.3. Amortizoare de pulsații ale presiunii pe conducta de refulare umplute numai cu lichid:
a fotografia amortizorului real; b) schema de principiu. În acest caz modificarea direcției de
curgere a lichidului, combinată cu destinderea în vasul sferic determină reducerea variației
de presiune, dar avem o cădere de presiune pe acest amortizor (pierdem din presiunea la
ieșire). Aceste amortizoare elimină mai mult “zgomotul”.
4-8
E.4.4 Hidroforul montat pe refularea unei pompe cu piston folosită la sistemul de circulație
al instalației de foraj.
4-9
E.4.5. Secțiunea prin hidroforul montat pe refularea unei pompe cu piston folosită la sistemul
de circulație al instalației de foraj. Se observă pistoanele pompei și supapele.
4-10
b
E4.6. Hidrofor fără membrană: a) poziția în cadrul instalației; b) Secțiunea prin hidroforul
montat pe refularea unei pompe cu piston. Se observă lipsa membranei.
4-11
c
E.4.7. Secțiunea prin hidroforul montat pe aspirație unei pompe cu piston folosită la sistemul
de circulație al instalației de foraj: a)poziția în instalație; b)detaliu cu carcase hidroforului;
c)secțiunea prin hidrofor; se văd gazul (albastru) membrana de cauciuc (roșu) și lichidul
vehiculat (maro).
1. Pompa cu piston are hidrofoare montate:
a. numai pe refulare;
b. numai pe aspirație;
c. pe aspirație și refulare.
2. Hidroforul de refulare este de formă sferică deoarece:
a. se consumă cel mai puțin material pentru execuție;

b. posibilitățile de realizare prin turnare sunt mai simple;
4-12
c. acestă formă geometrică asigură cea mai bună rezistență la presiunea interioară.
3. Hidroforul de refulare se încarcă înainte de începerea lucrului cu gaz (azot, la 0,8 din
presiunea de lucru) la varianta cu membrană deoarece :
a. volumul de lucru devine mai mic;
b. se asigură în acest mod posibilitatea efectivă de funcționare;

c. se reduc variațiile de presiune.
4. Presiunile de lucru ale hidroforului de aspirație sunt în domeniul:
a. 2-10 bara;
b. 0,5 – 2 bara;
c. peste 15 bara.
5.Hidroforul fără membrană:
a. poate funcționa numai pe refulare ;
b. poate funcționa pe aspirație sau refulare;
c. lucrează pe baza modificării volumului lichidului (datorită compresibilității

acestuia) la variația presiunii.

1-c, 2-a, 3-b și c, 4-b, 5-a și c.
1. Faceți schema de principiu a unui hidrofor cu membrană – 1 punct.
2. Explicați modul de funcționare la aspirație – 1 puncte.
3. Explicați modul de funcționare la refulare. -1 punct.
4. Calculați volumul excedentar pentru o pompă cu piston de tip 1.2. - 4 puncte.
5. Indicați motivele pentru are utilizăm hidrofoarele -2 puncte.
6. Rezumat:
Unitatea de învățare numărul patru prezintă elementele
importante referitoare la hidrofoarele utilizate la pompele cu
4-13
piston. Este descris amortizorul de pulsații și metodele de calcul
ale acestuia. Utilizarea hidrofoarelor permite: creșterea vitezei
unghiulare critice și a înălțimii maxime de aspirație. Solicitările
motorului și ale elementelor mecanice ale pompei se reduc . Se
diminuează solicitările de pe rețeaua de conducte de refulare.

27-33, 2011.
1987.
Ploiești, 2004.
4-14
Pompele centrifuge,
5 construcția și ecuația
fundamentală
Cuprins
Obiective:................................................................................ 1
Competențe: ........................................................................... 2
Timpul de studiu: .................................................................... 2
1. Pompe centrifuge generalități ............................................ 2
1.1.Utilizarea pompelor centrifuge în industria petrolieră și de
transport ............................................................................. 2
1.2. Avantajele și dezavantajele pompelor centrifuge ....... 2
1.3. Clasificarea pompelor centrifuge............................. 3
1.4. Simbolizarea pompelor centrifuge .......................... 4
2.Construcția și funcționarea pompelor centrifuge .............. 5
3.Ecuația fundamentală a pompelor centrifuge .................... 6
4.Exemple ............................................................................... 9
5.Teste de autoevaluare ......................................................... 11
6.Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................... 12
7.Lucrare de control ............................................................... 12
8.Rezumat ............................................................................... 12
9.Bibliografie/webografie ....................................................... 13
Obiective:
Prezentarea construcției și funcționării pompelor centrifuge.
Stabilirea ecuației fundamentale. Aplicații ale pompelor
centrifuge, avantajele și dezavantajele.
5- 1
Competențe:
Să cunoască modul de construcție și de funcționare al unei
pompe centrifuge. Să cunoască ecuația fundamentală a
pompei centrifuge. Să aibă abilități referitoare la posibilitățile
de utilizare ale pompelor centrifugale, domeniile în care
acestea pot fi folosite.
Timpul de studiu:
Această unitate de învățare are rolul de explica cum
funcționează un generator centrifug și care sunt calitățile sale
comparativ cu ale unui generator cu piston . Este demonstrată
ecuația fundamentală a generatorului centrifug, bazată pe
triunghiurile de viteze. Unitatea de învățare este simplă și se
presupune o durata de studiu de 1,5 ore.
1. Pompe centrifuge generalități
Pompele centrifuge sunt mașini hidraulice rotative cu pale care transformă

energia mecanică în energie hidraulică prin intermediul unui organ de lucru numit rotor.
Pompele centrifuge fac parte dintr-o categorie mai mare de mașini hidraulice numite
turboroţi sau turbopompe.
1.1.Utilizarea pompelor centrifuge în industria petrolieră și de

transport
Pompele centrifuge au o largă utilizare cum ar fi [1,4]:

 la vehicularea apei în stațiile de compresoare, separatoare și dezbenzinare;
 la extragerea petrolului din sondele fără presiune, sunt așa zisele pompe
submersibile
 la supraalimentarea pompelor cu piston;
 la sistemul de acționare al instalațiilor de foraj și de intervenții;
 în industria de prelucrare a petrolului;
 în industria de transport a petrolului și derivatelor acestuia;
1.2. Avantajele și dezavantajele pompelor centrifuge
Avantajele pompelor centrifuge sunt [4]:

 construcție simplă și ușoară;
5- 2
 funcționează la viteze unghiulare mari, putându-se cupla direct cu motorul de
antrenare, fără a mai necesita transmisii sau reductoare de viteză,
 necesită o suprafață de montaj redusă, cheltuieli de instalare reduse;
 întreținerea și reparațiile sunt mai puțin costisitoare;
 reglarea debitului se poate face ușor și în limite largi, iar închiderea nedorită a
ventilului de pe conducta de refulare nu provoacă avarii ca la pompele cu
piston, deci nu necesită supape de siguranță;
 permit pomparea de debite mari, ceea ce nu se poate realiza cu pompele cu
piston;
 debitul pompei centrifuge fiind continuu, nu este necesară existenta
amortizoarelor de pulsații;
 pompele centrifuge sunt mai sigure în exploatare decât pompele cu piston care
au multe organe în mișcare (piese de uzură);
 pompele centrifuge sunt puține sensibile la vehicularea produselor cu
impurități;
 Puterea specifică (kW/kg) de 2-3 ori mai mare față de pompele cu piston;
 Pot fi folosite și la vehicularea lichidelor agresive (țițeiuri corozive, acizi, etc.).
Dezavantajele sunt:
 Randamentul cu 10-20% mai mic ca la pompele centrifuge;
 Parametrii funcționali ai P.C. (debit, presiune, randament) scad sensibil cu
creșterea vâscozității fluidului;
 Nu se pot porni decât umplute cu lichid (au o pornire greoaie);
 Nu pot crea presiuni mari;
 Nu sunt atât de robuste ca pompele cu piston;
 Nu corespund economic la pomparea fluidelor cu debit scăzut și presiuni mari,
domeniu care este rezervat pompelor cu piston [3] .
1.3. Clasificarea pompelor centrifuge
a) După numărul de etaje (trepte):

 P.C. mono etajate (mono rotorice);
 P.C. multi etajate (multi rotorice);
Prin etaj sau treaptă se înțelege ansamblul elementelor rotor, stator (carcasă
spirală).
b) După numărul intrărilor de lichid (al fluxurilor):
 pompe cu simplu flux;
 pompe cu dublu flux (sunt două intrări ale lichidului și numai o ieșire).
c) Din punct de vedere al construcției:
 pompe fără stator;
 pompe cu stator.
d) După natura lichidului vehiculat:
 pompe centrifuge de uz general (cele care vehiculează apă și soluții apoase);
5- 3
 pompe centrifuge de proces (cele care vehiculează petrol și produse
petroliere).
e) După temperatura produsului vehiculat:
 pompe reci – vehiculează produse cu temperaturi până la 250 C;
o
 pompe calde – vehiculează produse cu temperaturi între 250  450 C .

o o
f) Din punct de vedere al înălțimii de pompare create:

 pompe de presiune joasă, H  40m coloană apă;
 pompe de presiune medie, 40m  H  200m ;
 pompe de presiune înaltă, H  200m .
g) Din punct de vedere al poziției arborelui:
 pompe centrifuge orizontale (sunt mai de s întâlnite);
 pompe centrifuge verticale;
 pompe centrifuge înclinate.
h) După coeficientul de rapiditate (ns) sau turație specifică[3,5] :

1 1 1
 ρ  Q 2 2
Q 2
n s  n   3 n s  3,65  n 3
 75 
H4 , H4
în care:
n este turația de antrenare, rot/min;
ρ este densitatea apei, ρ  10 3 kg/m 3
3
Q este debitul, m /s ;
H este înălțimea de pompare, metri coloană apă;
D
n s  40  80; 2  3,0  2,5;
D1
 rotoare radial lente,
D
n s  80  150; 2  2,5  2,2;
D1
 rotoare radial normale,
D
n s  150  300; 2  2,2  1,6.
D1
 rotoare radial rapide,
1.4. Simbolizarea pompelor centrifuge

Ca simboluri pentru pompele centrifuge se folosesc:
Notarea se face astfel:
5- 4
𝑠 𝑁
Nume Dca [mm] —100
în care:
Nume – varianta constructivă;
Dca – diametrul conductei de aspirație exprimat în mm:
Ns – turația de sincronism a motorului electric ce antrenează pompa centrifugă.
Exemplu: Criș 100 – 30
Fig. 5.1.Secţiune printr-o pompă centrifugă mono rotorică: 1 – arborele pompei; 2 – pană;
3 – piuliță; 4 – inel de uzură; 5 – rotor; 6 – pală rotorică; 7 – stator; 8 – pală statorică; 9 –
carcasă spirală; 10 – sistem de etanșare; 11 – flanșă de aspirație; 12 – difuzorul pompei; 13
– flanșă de refulare.
2. Construcția și funcționarea pompelor centrifuge

Construcția este redată în figura 5.1.
Arborele 1 antrenează în mișcare de
rotație elementul 5 numit rotor. Palele
rotorice 6 acționează asupra lichidului
deplasându-l de la centru către periferie,
ce străbate palele statorice 8 și apoi este
colectat de carcasa spirală 9, conducându-
l astfel către difuzorul 12, respectiv flanșa
de refulare 13.
Elementele 7, 9, 12 au o secțiune de
curgere continuu crescătoare și
transformă o parte din energia cinetică în
Fig. 5. 2. Dimensiunile caracteristice ale unui
rotor de pompă centrifugă. energie de presiune. În figura 5.2 sunt
prezentate dimensiunile de control ale
unui rotor de pompă, în care: D0 este diametrul de intrare în rotor; Db este diametrul
butucului; D1, D2 reprezintă diametrul de început respectiv de sfârșit al palei rotorice;
5- 5
b1, b2 reprezintă lățimea palei rotorice la intrarea respectiv ieșirea din rotor; Da este
diametrul arborelui.
3. Ecuația fundamentală a pompelor centrifuge

Reprezintă dependența ce se
stabilește între înălțimea teoretică de
pompare pentru un rotor cu un număr
infinit de pale și elementele planului
Fig. 5.3. Reprezentarea pompei centrifuge printr- vitezelor. O pompă centrifugă se poate
un cvadripol: ω viteza unghiulară; Q debitul; M
momentul; H înălțimea de pompare. reprezenta printr-un cvadripol figura 5.3
unde
η t este randamentul total al
pompelor centrifuge [2]:
ηt  ηm  ηh  ηv , (5.1)
în care:
η m este randamentul mecanic, η m  0,90  0,95 ;
η v este randamentul volumic, η v  0,90  0,98 ;
η h este randamentul hidraulic, η h  0,76  0,95 .
Lichidul intră în rotor după o direcție axială cu viteza C0 și apoi este dirijat după o
direcție radială către canalele rotorice. Se izolează din schema pompei centrifuge rotorul
cu o singură pală. O particulă de lichid aflată în trecere prin rotor este supusă la două
mișcări relativă și tangențială, figura 5.4. [2]:
u - viteza de transport (tangențială); w - viteza
relativă după tangenta la pală. Viteza relativă
este pusă în evidență de un observator solidar
cu rotorul. Mișcarea absolută a particulei 𝑐̅ se
obține prin compunerea vectorială a celor două
viteze 𝑢̅ și 𝑤
̅
𝑐̅ = 𝑢̅ + 𝑤
̅. (5.2)
Elementele sumei vectoriale (5.2)

formează un plan numit planul vitezelor. Acest
plan este caracterizat și de unghiurile α și β care
se definesc astfel:
- unghiul α este unghi funcțional și este
Fig. 5.4. Triunghiurile de viteză la un rotor
de pompă centrifugă. format de direcția vitezei tangențiale și direcția
vitezei absolute.
5- 6
- unghiul β este unghi constructiv și este format din inversul direcției
tangențiale și direcția vitezei relative.
Mărimile geometrice și cinematice de la începutul palei vor avea indicele 1 iar cele de la
ieșire din rotor indicele 2. Elementele planului vitezelor se regăsesc și la jumătatea
paralelogramului formând triunghiurile de viteze figura 3.5.
a b
Fig. 5.5. Triunghiurile de viteze: a) la intrare; b) la ieșire.
Viteza absolută se descompune după două direcții: după direcția

tangențială,𝑐𝑢𝑥 = 𝑐𝑥 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑥 , x=1,2; după direcția radială, 𝑐𝑚𝑥 = 𝑐𝑥 𝑠𝑖𝑛𝛼𝑥 ,
x=1,2.Termenul de înălțime de pompare se folosește în loc de presiune p, deoarece este
o mărime proporțională cu aceasta:
𝑝 = 𝜌𝑔𝐻 . (5.3)
Pentru stabilirea ecuației fundamentale se fac următoarele ipoteze:
- Se consideră un rotor ideal cu un număr infinit de pale z   de grosime
infinit mică, practic s  0 ;
- Mișcarea lichidului se va realiza sub forma unor fire de curent, practic palele
rotorului devenind linii de curent;
- Viteza unghiulară ω este constantă;
- Transferul de energie mecanică de la rotor la lichid se face fără pierderi;
- Mișcarea fiecărei particule nu este influențată de cele din jur;
- Fiecare particulă se deplasează pe o traiectorie curbă într-un canal de
dimensiuni elementare aflat într-un plan perpendicular pe axa rotorului;
- Vitezele tuturor particulelor aflate pe o suprafață cilindrică de rază r sunt
egale.
Se reamintesc următoarele relații:
I. q  m  v (vectorul impuls sau cantitate de mișcare);

𝑑𝑞̅
II. 𝐹̅ = 𝑑𝑡 (forța de impuls);
III. 𝑀∆ 𝐹̅ = |𝑟̅ 𝑥𝐹̅ | (momentul forței de impuls în raport cu o axă  ).
dm  v  dm  v dv dm
F  m v
dt dt dt dt
5- 7
dm  v  dm  v dv dm
F  m v
m  ρV ; dt dt dt dt
F  ρQv , (5.4)
Se aproximează canalul rotoric cu un tub de curent ce se deplasează de la intrarea
către ieșirea din rotor.
dM t   d r  F
2
M t    d r  F  r2  F2  r1  F1
1

M t   ρQ  r2  F2  r1  F1 
r2  F2  r2 c 2 sin 90  α 2   r2 c 2 cosα 2
r1  F1  r1c1sin 90  α1   r1c1cosα1

M t   ρQ  r2 c u2  r1c u1  , (5.5)
Mt 
- momentul teoretic al unei pompe centrifuge cu un număr infinit de pale;
Pth  - puterea teoretică hidraulică a unui rotor cu un număr infinit de pale.
Pth   M t   ρQ  u 2 c u2  u1c u1  , (5.6)
iar vitezele tangențiale sunt: 𝑢2 = 𝜔 ∙ 𝑟2 , 𝑢1 = 𝜔 ∙ 𝑟1 ,
𝑃𝑡ℎ∞ = 𝜌 ∙ 𝑔 ∙ 𝐻𝑡∞ ∙ 𝑄 . (5.7)
Din relațiile (3.6) și (3.7) se obține ecuația fundamentală a pompelor centrifuge:

1
𝐻𝑡∞ = 𝑔 (𝑢2 𝑐𝑢2 − 𝑢1 𝑐𝑢1 ) . (5.8)
Se scrie teorema lui Pitagora generalizată în triunghiul vitezelor,

c u w
2 2 2
w 2  u 2  c 2  2uc  cos α , uc  cos α 
2 . Se obține :
𝑐22 −𝑐12 𝑢22 −𝑢12 𝑤12 −𝑤22
𝐻𝑡∞ = + + . (5.9)
2𝑔 2𝑔 2𝑔
Relația (3.9) este a II-a formă a ecuației fundamentale a pompelor centrifuge.

𝐻𝑡∞ = 𝐻𝑐∞ + 𝐻𝑝∞ , (5.10)
în care:
𝑐22 −𝑐12
𝐻𝑐∞ = , este componenta cinetică a înălțimii de pompare;
2𝑔
5- 8
𝑢22 −𝑢12 𝑤12 −𝑤22
𝐻𝑝∞ = + , componenta potențială a înălțimii de pompare. Înălțimea
2𝑔 2𝑔
de pompare este maximă când 𝑐𝑢1 = 0 ,
u1  0, C1  0  cos α1  0  α1  84  86 .Triunghiul de viteze la intrare în
rotor va arăta ca în figura 3.7:
𝑢2 𝑐𝑢2
𝐻𝑡∞ = , (5.11)
𝑔
este a III-a formă a ecuației fundamentale.

Înălțimea teoretică de pompare pentru un motor
cu număr infinit de pale nu depinde de natura
lichidului vehiculat ci numai de elementele planului
vitezelor.
Fig. 5.6. Triunghiul de viteze la
intrarea în rotor.
4. Exemple

piston.
E5.1. Forța axială la pompele centrifuge: apare datorită diferenței dintre

suprafețele în contact cu lichidul de la rotor. Există numeroase sisteme de
echilibrare a forței axiale.
5- 9
E5.2. Etanșarea mecanică (frontală) de la arborele pompei: în prezent
multe pompe centrifuge dispun de acest sistem de etanșare care prezintă
numeroase avantaje comparativ cu cel clasic.
E5.3. Sistemul de etanșare clasic de la arborele pompei. Pompa centrifugă

nu conține numai partea hidraulică, existând și alte elemente care
contribuie la funcționarea acesteia. Unul dintre ele este sistemul de
etanșare.
5- 10
E5.4. Lagărele pompei și modul de ungere.
1. O pompă centrifugă comparativ cu o pompă cu pistoane are:

a. un debit mai mic;
b. o presiune mai mare;
c. un randament mai mic și variabil în funcție de parametrii de operare ai pompei;
d. poate funcționa la vâscozități mari;
e. nu este influențată de vâscozitatea lichidului vehiculat;
2.În afară de partea hidraulică o pompă centrifugă include și următoarele subsisteme:
a. lagărele;
b. sistemul de ungere;
c. sistemul de etanșare;
d. spărgătorul de vârtej;
e. supapele de aspirație și refulare pentru dirijarea circulației lichidului;
3.Ecuația fundamentală a pompei centrifuge arată că presiunea creată de pompă
depinde:
a. numai de vitezele de pe rotor;
5- 11
b. de vitezele de pe rotor dar și de frecările lichidului cu palele;
c. de vitezele de pe rotor, frecările lichidului cu palele și vâscozitatea lichidului.
4. Etanșarea mecanică are ca avantaje:
a. lipsa contactului cu arborele;
b. lichidul joacă un rol activ în strângerea etanșării;
c. asigură contactul (și etanșeitatea și în timpul repausului) prin arcurile din
construcție;
d. se poate prelua uzura elementelor de etanșare;
f. putere redusă consumată la nivelul cutiei de etanșare;

1-c, 2-a,b,c,d; 3-a, 4-a,b,c,d,e,f
1. Enumerați principalele elemente ale unei pompe centrifugale – 1,5 punct.

2. Desenați un rotor de pompă centrifugă și marcați vitezele de la intrare și de la
ieșirea de pe pale – 2,5 punct.
3. Enunțați definiția ecuației fundamentale a pompei centrifuge - 1 punct.
4. Deduceți ecuației fundamentală a pompei centrifuge – 3 puncte.
5. Explicați utilitatea ecuației fundamentală a pompei centrifuge – 1 punct.
1 punct din oficiu.
8. Rezumat
Unitatea de învățare numărul cinci prezintă elementele
constructive și funcționale referitoare la pompele centrifuge.
Pompele cu centrifuge (turbopompele) sunt mașini hidraulice care
au ca principiu de funcționare forța centrifugă aplicată unui lichid
cu ajutorul unor pale fixate între două discuri (rotor). Acestea se
caracterizează prin presiunile de lucru reduse sub 20 bar și debite
mari până la 5 m3/s. Au o construcție simplă și un preț de cost
redus. Ecuația fundamentală exprimă înălțimea de pompare
5- 12
(presiunea creată de pompă) în funcție de vitezele la intrarea și la
ieșirea de pe pală.
9. Bibliografie/webografie

2. Blazek, J. Computational Fluid Dynamics - Principles
and Applications, Oxford, UK: Elsevier Science Ltd,
470p, 2001.
3. Dixon, S. L. Fluid Mechanics, Thermodynamics of
Turbo machinery (4th Ed.).Oxford, UK: Butterworth-
Heinemann. A division of Reed Educational and
Professional Publishing Ltd., 353p, 1998.
4. Săvulescu P. Mașini și utilaje de transport hidraulic,
6. Săvulescu P. Utilaj petrolier, Editura Univ. din Ploiești,
2004.
5- 13
Caracteristica interioară a
6 pompelor centrifuge
Cuprins
Obiective: ................................................................................ 1
Competențe: ........................................................................... 2
Timpul de studiu: .................................................................... 2
1.Influenta numărului finit de pale asupra înălțimii teoretice de
pompare .................................................................................. 2
2.Caracteristica interioară teoretică a pompelor centrifuge .. 4
3.Caracteristica principală a pompelor centrifuge ................. 6
4.Punctul de funcționare al unei pompe centrifuge ............... 8
5.Fenomenul de pompaj la pompele centrifuge .................... 10
6.Calculul de corecție a caracteristicii interioare a pompei
centrifuge în cazul vehiculării produselor petroliere.............. 11
7.Exemple................................................................................ 13
9.Răspunsurile testelor de autoevaluare ................................ 18
10.Lucrare de control 1 ........................................................... 19
11.Lucrare de control 2 ........................................................... 19
12.Rezumat: ............................................................................ 19
13.Bibliografie/webografie ..................................................... 20
Obiective:
Prezentarea modelului teoretic (din punct de vedere
hidraulic) al pompelor centrifuge, care reprezintă legătura
dintre presiunea realizată și debitul vehiculat. Indicarea
modului în care se poate realiza corectarea caracteristicii la
vehicularea produselor vâscoase. În legătură cu
6- 1
caracteristica pompei sunt introduse și noțiunile de punct
de funcționare și stabilitate.
Competențe:
Să cunoască aspectele legate de caracteristica interioară a
pompei centrifuge. Să înțeleagă că punctul de funcționare
la o pompă centrifugă are un caracter dinamic, pompa
lucrând la diferite randamente și putând ajunge în situația
de pompaj. Să cunoască diferența dintre caracteristica
ridicată pe stand pentru apă și caracteristica
corespunzătoare vehiculării unui produs vâscos.
Timpul de studiu:
Această unitate de învățare are rolul de explica toate
conexiunile care au loc pe rotorul unei pompe centrifuge, în
vederea stabilirii caracteristicii. Unitatea de învățare este cea
mai importantă de la studiul pompelor centrifuge și capitolul
de reglaj nu se poate înțelege fără aceste noțiuni. Se
presupune o durata de studiu estimată de 4 ore.
1. Influenta numărului finit de pale asupra înălțimii teoretice de

pompare
Se consideră un disc de diametru D2 pe care se montează o capsulă transparentă
de diametru dc în care se introduce un lichid ideal și o săgeată AB. Viteza de turbionare
Δw se calculează astfel [6] :

dc
Δw  ω
2 , (6.1)
Se aproximează canalul rotoric cu o capsulă de diametru ab și astfel
ab πD 2
Δw 2  ω abc  ab  ac  sin β 2  sin β 2
2 . Din triunghiul z
D2 π
Δw 2  ω  sin β 2  k  u 2
2 z , (6.2)
π
k sin β 2
unde : 2 .Dacă z  , k  , ΔW2  0 .
6- 2
Fig. 6.1. Vizualizarea fenomenului de Fig. 6.2. Distribuția vitezei: I. rotor;
turbionare a lichidului. II. aproximarea canalului rotoric
cu o capsulă închisă; III. rotor cu un număr
finit de pale;
Triunghiul vitezelor la ieșirea din rotor

se modifică ca în 6.3. Ca urmare înălțimea de
pompare se modifică de la
1
Ht   u 2 Cu 2
g , la
1
Ht  u 2 Cu 12
g ,
Fig. 6.3.Triunghiul vitezelor la ieșirea din (6.3)
rotorul cu număr infinit și finit de pale
rotorice.
unde Ht este înălțimea de pompare pentru
un rotor cu număr finit de pale. Din figura 6.3 rezultă:
H t  u 2 Cu 2  Cu 2   k  u 22  H t  p
1 1
g g și se obține:
H t
Ht 
1 p , (6.4)
unde p este un coeficient de scădere a înălțimii de pompare datorită efectului de

turbionare, p  0,3  0,4 și se poate calcula cu relația:
2𝜓 1
𝑝= , (6.5)
𝑧 1−(𝑟1 )2
𝑟2
6- 3
unde Ψ  0,55  0,68  0,6  sinβ 2 pentru rotoare cu ns=70  150, β 2  28  3540 .
Numărul de pale z se calculează cu relația:
D  D1 β  β2
z  6,5  2 sin 1
D 2  D1 2
, (6.6)
unde 𝛽1 ∈ (14° − 20°).
2. Caracteristica interioară teoretică a pompelor centrifuge
Reprezintă dependența dintre înălțimea de pompare și debitul vehiculat. Se

1 H
H t  u 2 Cu 2 Ht  t
; III. Q  A  v  A  Cm
g Hp
reamintesc următoarele relații: I. ;II.
,(ecuația de continuitate). Din triunghiul vitezelor la ieșirea din rotor rezultă:
Cu 2  u 2  Cm 2  ctg β 2 și introducând în relația I se obține:𝐻 = 1 𝑢 (𝑢 −
𝑡∞ 𝑔 2 2
𝑄
𝑐𝑚2 𝑐𝑡𝑔𝛽2 ) . Viteza meridională𝑐𝑚2 = 𝜋𝐷 , în care δ2 este un coeficient care ține
2 𝛿2
seama de reducerea secțiunii de curgere datorită existenței palelor. Se notează cu t
πD1
t1 
pasul dintre două pale consecutive: la intrarea în rotor z ; la ieșirea din rotor
πD 2 s
t2  σ1 
z . Se notează cu σ proiecția grosimii palei pe direcția de curgere: sin β1 ,
s
σ2 
sin β 2 . Astfel coeficientul de reducere a ariei de curgere la ieșirea de pe rotor este:
𝐴 𝜋𝐷2 𝑏2 𝑡2
δ2 = 𝐴 𝑡 = 𝜋𝐷 =𝑡 , iar înălțimea de pompare:
𝑒𝑓 2 𝑏2 −𝜎2 𝑏2 𝑧 2 −𝜎2
1 1 𝑄
𝐻𝑡∞ = 𝑔 𝑢22 − 𝑔 𝑢2 𝜋𝐷 𝑐𝑡𝑔𝛽2. (6.7)
2 𝛿2
Fig. 6.4. Influența unghiului 2 asupra lui Ht.
6- 4
Relația (6.7) reprezentată grafic în funcție de valoarea unghiului β 2 în figura 6.4. Se
obține:
𝐻𝑡∞ = 𝐴 − 𝐵 ∙ 𝑄 , (6.8)
în care s-au notat cu:
1
A  u 22
g ; și
1 1
B u2 ctg β 2
g πD 2  2 .
Înălțimea teoretică de pompare pentru un rotor cu nu număr infinit de pale are o
H A B
Ht  t     Q  A1  B1  Q
variație liniară. Conform relației II, 1  p 1  p 1  p .
Caracteristica interioară teoretică a unei pompe centrifuge reale ține cont de
pierderile energetice care apar în interiorul pompei centrifuge [1,3]. Datorită acestor
pierderi înălțimea teoretică de pompare a unei pompe centrifuge reale se calculează cu
relația:
𝐻𝑋 = 𝐻𝑡 − ℎ𝑓 − ℎș1 − ℎș2 (6.9)
Fig. 6.5.Caracteristica internă a unei pompe centrifuge și elementele

care o compun.
6- 5
unde hf – sunt pierderile prin frecări și conform relației lui Weissbach-Darcy se
calculează astfel :
𝑄 2
ℎ𝑓 = (1 − 𝜂ℎ )𝐻𝑡 ( 𝑄𝑋) (6.10)
în care :h este randamentul hidraulic corespunzător debitului nominal; Ht – înălțimea

teoretică de pompare corespunzătoare debitului nominal; Q – debitul nominal; Qx –
debitul diferit de debitul nominal.
Pierderile prin șoc apar atunci când pompa centrifugă funcționează la un debit
diferit de cel nominal. Pierderile prin șoc apar atât la intrarea în rotor hş1 cât și la ieșirea
din acesta hş2. Expresiile pierderilor prin șoc la intrarea și la ieșirea de pe rotor sunt:
2
 Q1 
2
u
h ş1    1 1  
2g  Q  , (6.11)
2
  Q 
 u 2 1  X 
2
h ş2
2g  Q  . (6.12)
Pierderile prin șoc la ieșirea din rotor se corectează prin înmulțire cu factorul :
1 𝐷2 2
2 (
(1+𝑝) 𝐷4
) , unde D4 este diametrul de intrare în stator. Dacă interstițiul dintre rotor și
stator este mai mare are loc o uniformizare a vitezelor și pierderile prin șoc vor fi mai
mici. Coeficient de șoc ϕ se calculează cu relația:
β2
  0,3  0,6
90 . (6.13)
În figura 6.5 s-a notat cu:

 Aria 1 este pierderea de energie datorită efectului de turbionare;
 Aria 2 este pierderea de energie datorită pierderilor prin frecări ;
 Aria 3 este pierderea de energie datorită șocului hidraulic la intrarea și
ieșirea din rotor.
3. Caracteristica principală a pompelor centrifuge
Dacă se introduc expresiile lui Ht, hf şi hş în relația (6.9) se obține:
6- 6
2
π2n 2  D2 
 
1 30 2  2  πn D 2 ctg β 2 H
 Q x  1  η h   2t  Q x 
1
Hx     
2
g 1 p g1  p  30 2 πD 2  2 Q
  1   Qx
2 2
D  
 u  u   2
2 2
    1   .
 1  p   
1 2
2g   D4
2
Q 

(6.14)
Notând elementele constante pentru o pompă centrifugă cu k1, k2, k3 se obține:
H X  k1  QX  k 2  nx  QX  k3  nx
2 2
, (6.15)
Fig. 6.6.Caracteristica principală a unei pompe centrifuge.
Caracteristica principală fiind dificilă în activitatea curentă are mai mult o

importanță teoretică întrucât pune în evidență unele aspecte interesante privind
exploatarea pompelor cum ar fi [4] :
a) Dacă secționăm suprafața caracteristică cu plane paralele cu planul 𝐻𝑥 𝑂𝑄𝑥 se

obțin caracteristicile interioare pentru diferite turații;
b) Toate aceste caracteristici interioare au punctul de maxim pe o parabolă ce
trece prin origine. Acest fapt permite stabilirea caracteristicii interioare la o
altă turație decât cea la care s-a făcut trasarea experimentală.
c) Relațiile între turații și debite, înălțimile de pompare și puteri sunt
următoarele:
6- 7
𝑄1 𝑛
= 𝑛1 , (6.16)
𝑄2 2
𝐻1 𝑛 2
= (𝑛1 ) , (6.17)
𝐻2 2
𝑃1 𝑛 3
= (𝑛 1 ) . (6.18)
𝑃2 2
Fig. 6.7. Caracteristica internă a unei pompe centrifuge la două turații (n 1<n2)
4. Punctul de funcționare al unei pompe centrifuge
Punctul de funcționare este intersecția dintre caracteristica interioară a pompelor

centrifuge și caracteristica rețelei [2]. Se consideră următoarea schemă, conform figurii
6.8.
Fig. 6.8. Schema de amplasare a unei pompe centrifuge în rețea.
6- 8
Notăm cu Q – debitul realizat de pompa centrifugă și cu Qc – debitul consumat de
rețea. Analizăm comportarea pompei în zona de lucru I figura 6.9. Dacă Qc scade rezultă
că Hgr crește, punctul de funcționare din P se mută în P’, rezultă Q’<Q. Dacă Qc crește
rezultă că Hgr scade, punctul de funcționare din P se mută în P’’, unde Q’’>Q. Pompa
centrifugă se adaptează cererii – își modifică automat punctul de funcționare. Zona I de
funcționare este zonă stabilă de funcționare . Analizăm comportarea pompei în

zona de lucru II. Dacă Qc scade, Hr crește, debitul crește Q1’>Q1.Dacă Qc crește, Hr scade,
Q1’’<Q1. Pompa se comportă contrar cererii. Este o zonă de funcționare instabilă. Pentru
ca o pompă centrifugă se funcționeze corespunzător trebuie îndeplinite următoarele
condiții:
Fig. 6.9. Determinarea punctului de funcționare la pompa centrifugă.
Fig. 6.10. Zona optimă de funcționare a unei pompe centrifuge
6- 9
a) Punctul de funcționare să fie pe ramura stabilă la H < 0,9 HM;
b) Pompa centrifugă să funcționeze la 𝜂 > 0,85𝜂𝑀 ;
c) Înălțimea statică de pompare să fie mai mică decât sarcina la mersul în
gol al pompei centrifuge (Hs < H0).
Porțiunea de curbă care îndeplinește condiția de stabilitate (a) și de economicitate
(b) se numește zonă rațională de funcționare (ZRF), figura 6.11.
Fig. 6.11. Fenomenul de pompaj la pompele centrifuge.
5. Fenomenul de pompaj la pompele centrifuge
Caracteristica pompelor centrifuge reprezentată în cadranul II pune în evidență

scurgerile de lichid prin pompă atunci când presiunea din sistem este mai mare decât
cea pe care o poate crea pompa. Această caracteristică are un caracter experimental
nefiind verificată analitic [5].
Considerăm că inițial că punctul de funcționare este în P. reducerea continuă a
debitului la consumator duce la creșterea cantității de lichid în rezervorul de refulare al
pompei și la deplasarea punctului de funcționare progresiv către vârful caracteristicii.
Dacă punctul de funcționare ajunge în P2, înălțimea lichidului din vas nu mai poate fi
echilibrată de presiunea creată de pompă și are loc o descărcare a rețelei prin pompa
centrifugă în rezervorul de aspirație. Punctul de funcționare se deplasează pe
caracteristică din P2 în P3. În momentul când presiunea din sistem este mai mică decât
în punctul P4, presiunea dezvoltată de pompă poate depăși pe cea din sistem și lichidul
schimbă de sens. În acest moment punctul de funcționare sare în P pe ramura stabilă,
iar pompa lucrează sub denumirea de “pompaj hidraulic” este însoțită de lovituri, șocuri
6- 10
hidraulice, vibrații, etc. Fenomenul de pompaj se poate evita montând pe conducta de
refulare un ventil de sens unic .
6. Calculul de corecție a caracteristicii interioare a pompei centrifuge

în cazul vehiculării produselor petroliere
Caracteristica interioară a unei pompe centrifuge se determină pe standul de

încercări al firmei constructoare, fluidul utilizat fiind apa. În cataloagele firmelor
caracteristicile interioare sunt prezentate pentru apă [4,5]. La vehicularea unui produs
vâscos, performanțele pompei se reduc și caracteristica interioară conținută în
prospectul pompei se modifică. Se va prezenta în continuare metoda de corectare după
M.D. Aizenstein.
La baza metodei stau 3 ipoteze:
a) În situația funcționării pompei centrifuge cu aceiași viteză unghiulară, iar
lichidele vehiculate au vâscozități cinematice diferite, debitul și înălțimea de
pompare se modifică astfel încât turația specifică rămâne aceiași;
b) Coeficienții de corectare ai debitului, înălțimii și randamentului pentru valori
ale debitului cuprinse în limitele Q x  0,8  1,2Q rămân constanți;
c) Energia utilă consumată de pompă pentru cazul Q = 0 la funcționarea cu apă și
produs petrolier vâscos rămâne aceiași adică aceasta nu este funcție de
viscozitate.
Fig. 6.12. Variaţia coeficienților de corecție în funcție de numărul Re [4].
Coeficienții de corecție sunt prezentați în figura 6.12 în funcție de numărul

Reynolds:
6- 11
𝑄
𝑅𝑒 = 𝜈𝐷 , (6.19)
𝑒
unde:
Q - debitul optim al pompei la funcționarea cu apă, m3/s;
ν - vâscozitatea cinematică a produsului petrolier, m2/s;
De - diametrul echivalent al rotorului, ce se determină din egalitatea:
De2
 D2 b2  2 De  2 De b2  2
4
t2   2
2 
t2
Parametri la care funcționează P.C. atunci când vehiculează un produs petrolier

mai vâscos decât apa se stabilesc cu relațiile (6.20-6.22) în care coeficienții de corecție
se iau din figura 6.12 pentru valoarea numărului Re calculat pentru pompă.
Hp  k H  H
; (6.20)
Qp  k Q  Q
; (6.21)
ηp  k η  η
; (6.22)
Mărimile cu indicele “p” sunt cele pentru produs petrolier și cele fără indice pentru
cazul vehiculării apei. Turația caracteristică a unui rotor se definește astfel:
Q1/2
nq  n 
H 3/4 , (6.23)
Turația caracteristică rămâne aceiași în situația vehiculării apei sau a unui produs
petrolier:
1/2 3/4
Q1/2 Q1/2  Qp   Hp 
n nn  n 3/4        K 1/2
Q  KH
p p 3/4
q 3/4
H p Q  Q   H  și se obține:
KH  KQ
2/3
, (6.24)
Deci există o legătură între coeficienții de corecție. Calculul de corecție are un

caracter orientativ, surprinzând modificările funcționale și de randament ale pompei la
6- 12
schimbarea produsului (figura 6.13). Valorile coeficienților KQ, KH, Kη din figura 6.12 sunt
valabile pentru turații specifice cuprinse în limitele 𝑛𝑞 𝜖(50 … 130). Din figura 6.13 se
observă că prin modificarea caracteristicii interne a pompei centrifuge atunci când se
vehiculează produs petrolier (sau alt produs vâscos) punctul de funcționare se
deplasează din P în Pp. Performanțele funcționale ale pompei centgrifuge în această
situație sunt mai reduse .
Fig. 6.13.Modificarea parametrilor funcționali în cazul vehiculării unui produs vâscos.
7. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la caracteristica

interioară a pompelor centrifuge.
6- 13
E6.1. Caracteristica unei pompe centrifuge din catalogul unui producător. Presiunea
– Head, Randamentul – Effciency, Puterea – Power, Înălțimea netă pozitivă de
aspirație- NPSH . Pe curbă este marcat punctul de randament maxim.
6- 14
E6.2. Pe rotorul pompei centrifuge apare o forță de împingere care
solicită rulmenții. Sunt diferite metode de reducere a acestei forțe de
împingere printre care și practicarea unor găuri în rotor.
6- 15
1.
E6.3. Legătura dintre forma rotorului, turația specifică nq, triunghiurile de viteze la
ieșire și caracteristica pompei centrifuge. Indicele d se referă la punctul de
proiectare. Se observă că modelul stabilit pentru turații specifice reduse nu mai este
valabil la turații specifice mari. De asemenea consumul de putere se modifică.
√𝑄𝑑
𝑛𝑞 = 333𝑛 (𝑔𝐻 3/4
,unde Q [m3/s], n[rot/s], g=9,81 m/s2, Hd [m]
𝑑)
6- 16
E6.4. Caracteristica pompei centrifuge pentru mai multe rotoare.
Producătorii de pompe centrifuge oferă un set de rotoare pentru aceiași
pompă asigurând în acest fel un domeniul mai larg de utilizare. În acest caz
randamentul pompei se modifică destul de mult.
E.6.5. Caracteristicile pompelor oferite de un producător. La fiecare pompă

corespunde un „trapez” corespunzător modificării punctului de funcționare prin
modificarea diametrului rotorului. Primul număr din simbolizare se referă la diametrul
flanșei de refulare, al doilea la dimetrul nominal la ieșirea de pe rotor D2.
6- 17
1. Înălțimea de pompare teoretică a pompelor centrifugale se reduce datorită efectului

de turbionare cu:
a. 5-10 %;
b. 10-20 %;
c. 30-40 %.
2.La vehicularea produselor vâscoase pompele centrifugale, comparativ cu vehicularea
apei:
a. își reduc debitul și înălțimea de pompare menținându-și randamentul;
b. își reduc debitul, randamentul și înălțimea de pompare;
c. își reduc randamentul menținându-și debitul și înălțimea de pompare.
3. Pierderile de presiune prin șoc la ieșirea de pe rotorul pompelor centrifugale:
a. nu sunt influențate de interstițiul dintre rotor și stator;
b. cresc la mărirea interstițiului dintre rotor și stator;
c. se reduc la creșterea interstițiului dintre rotor și stator.
4. Caracteristica internă a pompelor centrifugale este determinată de următoarele
pierderi:
a. prin turbionare, șoc hidraulic și frecările de-a lungul rotorului;
b. prin turbionare, șoc hidraulic, frecările pe rotor și pierderile în lagăre;
c. prin turbionare, șoc hidraulic, frecările pe rotor și pierderile mecanice în lagăre și
cutia de etanșare.
5. Dacă la o pompă centrifugală creștem turația de la 1000 la 1100 rot/min puterea
transmisă:
a. scade cu 10 %;
b. crește cu 33 %;
c. crește cu 11 %.

1-c, 2-b, 3-c, 4-a, 5-b.
6- 18
10. Lucrare de control 1
1. Explicați fenomenul de turbionare de pe rotorul pompei centrifuge. Arătați de

ce se reduce presiunea creată de rotorul pompei în aceste condiții - 2 puncte.
2. Explicați de ce apar pierderile hidraulice prin șoc la o pompă centrifugă și
modul în care acestea reduc presiunea pompei- 4 puncte.
3. Precizați modul în care pierderile prin frecări reduc presiunea teoretică
realizabilă de pompa centrifugă– 2 puncte.
4. Definiți caracteristica interioară a pompei centrifuge– 1 punct.
1 punct din oficiu.
11. Lucrare de control 2

1.Definiți punctul de funcționare al unei pompe
centrifuge– 1 punct.
2.Explicați prin ce se diferențiază funcționarea stabilă de
funcționarea instabilă la o pompă centrifugă- 3 puncte.
3.Definiți fenomenul de pompaj -2 puncte.
4.Explicați modul de corecție al caracteristicii interioare la
o pompă centrifugă - 3 puncte.
1 punct din oficiu.
12. Rezumat:
Unitatea de învățare numărul șase prezintă cele mai
importante elementele referitoare la funcționarea pompele
centrifuge. Sunt prezentate noțiunile referitoare la
circulația lichidului pe rotor și la caracteristica internă a
pompelor centrifuge. Stabilitatea punctului de funcționare
este analizată în acord cu condițiile de lucru. Este de
asemenea, descrisă metoda de corecție a caracteristicii la
transportul unor produse vâscoase (mai precis diferite de
apă).
6- 19

470p, 2001.
2004.
6- 20
Parametrul energetic și
7 înălțimea de aspirație a
pompelor centrifuge
Cuprins
Obiective: ................................................................................ 1
Competențe: ........................................................................... 1
Timpul de studiu: .................................................................... 1
1.Parametrul energetic și înălțimea de aspirație a pompelor
centrifuge ................................................................................ 2
2.Exemple................................................................................ 7
5.Lucrare de control ................................................................ 10
6.Rezumat ............................................................................... 10
7.Bibliografie/webografie ....................................................... 10
Obiective:
Aspectele legate de apariția cavitației la pompele centrifuge.
Modalități de acțiune pentru evitarea cavitației.
Competențe:
Să înțeleagă condițiile în care poate să apară cavitația la
pompele centrifuge. Să poată aplica măsurile de evitare a
cavitației pentru pompele centrifuge.
Timpul de studiu:
Această unitate de învățare are rolul de explica aspectele
legate de cavitație la pompele centrifuge. Unitatea de
7- 1
învățare este simplă și se presupune o durata de studiu
estimată de o oră.
1. Parametrul energetic și înălțimea de aspirație a pompelor

centrifuge
Prin cavitație se înțelege complexul de fenomene ce însoțesc vaporizarea lichidelor

și condensarea vaporilor, precum și degajarea gazelor dizolvate din lichidul vehiculat,
datorită presiunilor scăzute. Acest fenomen se declanșează atunci când valoarea
presiunii lichidului aspirat devine egală sau mai mică decât presiunea vaporilor saturați
ai lichidului vehiculat la temperatura de lucru. În această situație lichidul începe să
fiarbă. Vaporii rezultați creează mici cavități în masa de lichid [2,4].
Fig. 7.1. Schema de principiu a unei pompe centrifuge și a traseului de aspirație.

Prin deplasarea lichidului din zona presiunilor joase în zona unde presiunea
depășește valoarea presiunii critice vaporii condensează. Prin condensarea vaporilor,
volumul ocupat de aceștia se reduce considerabil formându-se cavități vidate în masa
de lichid. În cazul apei prin condensarea vaporilor volumul ocupat de aceștia scade de
800 de ori. Particulele de lichid din vecinătate ocupă aceste cavități cu viteze foarte mari.
În urma ciocnirilor dintre particulele de lichid rezultă presiuni de zeci, sute sau chiar mii
de bari, energia acestor șocuri hidraulice transmițând-se sub forma undelor de presiune
ce se manifestă în exterior sub forma unor vibrații puternice și zgomote. Unii cercetători
7- 2
au emis ipoteza că declanșarea cavitației este determinată de existenta unor nuclee
microscopice de gaz în masa de lichid. Dezvoltarea acestor nuclee are loc la o presiune
critică ce este greu de stabilit și s-a apreciat că fiind egală cu Pvs la temperatura de lucru
a lichidului vehiculat .Se consideră schema pentru aspirația unei pompe

centrifuge, figura 7.1.În figura s-au făcut următoarele notații:
Da este diametrul conductei de aspirație;
La este lungimea conductei de aspirație;
Secțiunea 0 – trece prin suprafața liberă a lichidului din rezervorul de aspirație;
Secțiunea 1 – trece pe la o rază foarte apropiată de începutul palei rotorice;
Secțiunea 1’ – trece pe la o rază imediat după începutul palei rotorice;
Secțiunea x – se află la cota aD2 și în această secțiune apare cavitația.
Se scrie legea lui Bernoulli în secțiunile 0 și 1:
p 0 v 02 p v2
  z 0  1  1  z1  h 01
ρg 2g ρg 2g , (7.1)
v0  0
Se consideră și relația (7.1) devine:
p1 p 0 v12
   z1  z 0   h 01
ρg ρg 2g H ga  z1  z 0
unde se notează
și rezultă:
p1 p 0
  H ga  h 01
ρg ρg , (7.2)
Pentru un curent de lichid ce străbate un canal aflat într-o mișcare de rotație, legea
lui Bernoulli este de forma:
p w2  u2
  z  ct
ρg 2g , (7.3)
unde:
u – viteza tangențială a lichidului;
w – viteza relativă a lichidului.
Se scrie legea lui Bernoulli exprimată prin relația (7.3) pentru secțiunile 1’ și x
obţinându-se următoarea egalitate:
7- 3
p1 ' w 1'2  u 1'2 p w 2  u 2x
  z1'  x  x  z x  h 1'x
ρg 2g ρg 2g , (7.4)
Secțiunile 1’ și 1 fiind apropiate se poate considera că p1’  p1și se obține:
px p0  u 2  w 1'2 v12 w 2  u 2x 
  H ga  h 01   1'   z1 ' z x  x  h 1 ' x 
ρg ρg  2g 2g 2g  , (7.5)
Relația (7.5) exprimă valoarea presiunii lichidului în secțiunea x. Ca să nu mai apară

fenomenul de cavitaţie trebuie îndeplinită condiția:
𝑝𝑥 𝑝𝑣𝑠
> , (7.6)
𝜌𝑔 𝜌𝑔
𝑝𝑥 𝑝𝑣𝑠
Fenomenul de cavitaţie apare la limită când 𝜌𝑔 = . Definim mărimile:
𝜌𝑔
p 0  p vs
 H ga  h 01  NPSH d
ρg (7.7)
Qx
Fig. 7.2. Legea de variație a parametrului NPSHd în funcție de raportul Q .
(NET POSITIVE SUCTION HEAD) – înălțime netă pozitivă de aspirație disponibilă.
u 1'2  w 1'2 v12 w 2  u 2x

  z1'  z x  x  h 1'x  NPSH n
2g 2g 2g (7.6)
(NET POSITIVE SUCTION HEAD) – înălțimea netă pozitivă de aspirație necesară.
Pentru evitarea cavitației este necesar să fie respectată relația :
7- 4
NPSH d - NPSH n  0
. (7.7)
Observații:
a) Parametrul NPSHd poate fi calculat cunoscând caracteristicile produsului,
elementele geometrice ale conductei de aspirație și debitul pompei. Acest
parametru depinde de condițiile exterioare pompei. Reprezentarea grafică a
acestui parametru este prezentată în figura 7.2;
b) Parametrul NPSHn este determinat de condițiile interioare pompei centrifuge;
Acest parametru se poate stabilii în două moduri:
b1) Pe baza diagramei oferite de firma constructoare;
b2) Fie pe baza unor relații stabilite de diferiți autori.
Acest parametru este prezentat în figura 7.3. Thoma exprimă parametrul
NPSHn sub forma: 𝐻𝑃𝑆𝐻𝑛 = 𝜎𝐻𝑜 , unde σ este un coeficient adimensional de
cavitaţie, proporțional cu înălțimea de pompare dezvoltată de pompă Ho pentru
condițiile optime de funcționare.
Qx
Fig. 7.3. Legea de variație a parametrului în funcție de raportul Q .
Pentru determinarea coeficientului de cavitaţie sunt întâlnite mai multe formule

printre care [2,3]:
4/3
- Thoma şi I. Anton, 𝜎 = 2,29 ∙ 10−4 𝑛𝑠 ;
4/3
- Stepanoff şi D. Pavel, 𝜎 = 2 ∙ 10−4 𝑛𝑠 ;
4/3
- Escher – Wyss, 𝜎 = 2,16 ∙ 10−4 𝑛𝑠 ;
4/3
- Rudnev, 𝜎 = 1,77 ∙ 10−4 𝑛𝑠 .
Prin suprapunerea în aceiași diagramă a curbelor de variație NPSHd și NPSHn rezultă

regimurile de funcționare ale pompei centrifuge în afara fenomenului de cavitaţie, cât și
7- 5
condițiile de apariție ale acestui fenomen figura 7.4. În punctele de intersecție sunt
satisfăcute condițiile de declanșare a fenomenului de cavitaţie (NPSHd = NPSHn). Potrivit
diagramei menționate, pompa poate funcționa în afara domeniului de cavitaţie numai
pe domeniul cuprins între cele două puncte A și B unde este satisfăcută condiția NPSH d
> NPSHn.
Fig. 7.4. Stabilirea domeniului de funcționare a pompei centrifuge în afara domeniului de

cavitaţie.
În afara acestor două puncte (la stânga punctului A şi la dreapta punctului B) este
satisfăcută inegalitatea NPSHn>NPSHd, pompa funcționând în regim de cavitaţie.
Cunoașterea acestor doi parametrii are o importanță deosebită pentru exploatarea
rațională a unei pompe centrifuge într-o instalație dată . Cunoașterea acestor

parametrii este obligatorie în următoarele situații:
- Stabilirea cotei de amplasare a pompei față de vasul din care aspiră;
- Schimbarea fluidului vehiculat;
- Schimbarea temperaturii de lucru a lichidului vehiculat;
- Modificarea traseului conductei de aspirație;
- Modificarea elementelor dimensionale ale rotorului.
Pentru toate aceste situații calcularea parametrului energetic şi compararea
acestuia cu NPSHn furnizat de uzina constructoare, este absolut necesară pentru a
cunoaște rezerva de energie posedată de lichid la intrarea în pompă. În literatură de
specialitate se recomandă ca NPSHd > NPSHn, corespunzător regimului de funcționare,
cu minim 0,5 m.
Pentru situația când nu se poate respecta această condiție, pompa centrifugă se
va exploata la debite mai mici decât cel de la regimul normal de funcționare.
7- 6
2. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la cavitația

pompele centrifuge.
E7.1. Distrugerea prin cavitație a unui rotor la pompa centrifugă.
E7.2. Degradarea palelor în zona de ieșire la care presiunea crește prin

refacerea fazei lichide pe micro fisurile de pe suprafața materialului.
7- 7
1.
E7.3. Fenomenul de pitting pe suprafața rotorului, care apare deseori la
dezvoltarea cavitației.
E7.4. O formă de distrugere severă prin cavitație. Uneori fenomenul este

extrem de rapid.
7- 8
E7.5. Explicarea grafică a fenomenului de cavitație.
1. Factorul NPSHr indică:

a. presiunea de la intrarea în pompă necesară pentru o funcționare corectă;
b. căderile maxime de presiune de pe conducta de aspirație a pompei;
c. căderile maxime de presiune de pe conducta de refulare a pompei.
2. Apariția fenomenului de cavitație la pompele centrifugale este favorizată de:
a. plasarea rezervorului de aspirație deasupra pompei;
b. lipsa filtrului pe conducta de aspirație;
c. plasarea rezervorului de aspirație sub nivelul pompei.
3. Pericolul de apariție a cavitației apare la reglarea pompelor centrifugale:
a. prin conducta de bypass;
b. prin cuplarea pompelor în serie;
c. prin modificarea gradului de deschidere a robinetelor de pe aspirație.

1-a, 2-c, 3-c.
7- 9
1. Explicați de ce apare fenomenul de cavitație pe rotorul pompei centrifuge – 2

puncte.
2. Definiți parametrii NPSHd și NPSHn și arătați metodele de evitare a cavitației la
pompele centrifuge– 4 puncte.
3. Descrieți metoda de evitare a cavitației la pompele centrifuge. – 2 puncte.
4. Arătați efectele negative ale cavitației – 1 punct.
1 punct din oficiu.
6. Rezumat
Unitatea de învățare numărul șapte prezintă elementele
referitoare la cavitația pompelor centrifuge. Noțiunile referitoare
înălțimea netă de aspirație sunt legate de fenomenele de
cavitație. Sunt de asemenea descrise metodele de evitare a
cavitației.

470p, 2001.
2004.
7- 10
Pompele centrifuge, reglarea
8 parametrilor funcționali
Cuprins
Obiective ................................................................................. 2
Competențe ............................................................................. 2
Timpul de studiu...................................................................... 2
Reglarea parametrilor funcționali la pompele centrifuge ...... 2
1.Modificarea vitezei unghiulare ............................................ 2
2.Modificarea diametrului rotorului la ieșire ......................... 3
3.Modificarea unghiului β 2 ..................................................... 5
5.Modificarea numărului de rotoare....................................... 8
6.Obturarea parțială a canalelor rotorice ............................... 8
7.Cuplarea pompelor centrifuge ............................................. 8
7.1 Cuplarea pompelor în serie.......................................... 8
7.2. Cuplarea pompelor centrifuge în paralel .............. 10
8.Reglarea cu ajutorul robinetelor .......................................... 11
8.1 Modificarea gradului de obturare a ventilului pompei pe
conducta de refulare......................................................... 11
8.2. Modificarea gradului de obturare a ventilului pompei
de pe conducta de aspirație.............................................. 12
9.Exemple ................................................................................ 13
10.Teste de autoevaluare........................................................ 15
11.Răspunsurile testelor de autoevaluare .............................. 15
12.Lucrare de control .............................................................. 15
13.Rezumat.............................................................................. 16
14.Bibliografie/webografie ..................................................... 16
8- 1
Obiective
Modul de reglare al pompelor centrifuge. Sunt prezentate
metodele uzuale de modificare a parametrilor funcționali
presiune H și debit Q. Se face diferența între metodele de
reglare cu consum energetic și metodele care nu implică un
consum energetic suplimentar. Modificarea randamentului la
reglaje constituie un punct important al expunerii.
Competențe
Să cunoască aspectele teoretice care stau la baza reglării
parametrilor funcționali la pompele centrifuge. Să folosească
metodele de reglare ale pompelor centrifuge.
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de a descrie metodele
de reglare la pompele centrifuge și are o mare utilitate
practică. Unitatea de învățare este simplă și se presupune o
durata de studiu 2 ore.
Reglarea parametrilor funcționali la pompele centrifuge
A regla parametrii funcționali înseamnă a modifica punctul de funcționare.

Metodele folosite alături de relațiile de calcul sunt prezentate în continuare [6].
1. Modificarea vitezei unghiulare

Această metodă se poate aplica când acționarea P.C. se face cu motoare de curent
continuu, turbine cu abur, motoare termice, figura 8.1. Prin mărirea vitezei
unghiulare are loc o creștere a parametrilor funcționali astfel:
2 3
H'  w'  Q' w' P'  w' 
  ;  ;  
H' '  w' '  Q' ' w' ' P''  w'  . (8.1)
Această metodă conduce la modificări mici ale randamentului, fiind cea mai
economică.
0,2
 w' ' 
η'  1 - 1 - η' '   
 w'  . (8.2)
8- 2
Această metodă se folosește și la pornirea pompelor centrifuge când H s  H 0 ,
figura 8.1. Se mărește viteza unghiulară de la w’ la w’’ astfel încât H 0 ' '  H s . După aceea
se reduce viteza unghiulară de la w’’ la w’, punctul de funcționare deplasându-se din P’’
în P’.
Fig. 8.1. Reglarea parametrilor funcționali prin modificarea vitezei unghiulare.

w'  w' '  w' ' ' , Q'  Q' '  Q' ' ' , H'  H' '  H' ' '
2. Modificarea diametrului rotorului la ieșire
Modificarea diametrului rotorului se face prin strunjire la 15 – 20% din diametrul

inițial D2. Prin strunjire parametrii funcționali ai pompei scad. O strunjire de 10% din
diametrul rotorului conduce la o scădere a randamentului cu 1% .Parametrii

funcționali se modifică astfel:
2 0,45
H'  D 2 '  Q' D 2 ' P'  D 2 '  D '
  ;  ;  
; η D ''  1  1  η D 2 '
H' '  D 2 ' '  Q' ' D 2 ' ' P''  D 2 ' '  2
   2 
 D2 ''  . (8.3)
Observații:
b1) Pentru menținerea unui debit acceptabil, unde rotoare sunt prevăzute cu
o zonă la periferie unde β 2=ct. ;
1,5 2,3
Q'  D 2 ' 
 
Q' '  D 2 ' ' 
(8.4)
b2) Pentru ca randamentul să nu scadă prea mult se realizează numai
strunjirea palei, discurile rotorice rămânând întregi.
8- 3
Fig. 8.2. Pornirea pompei centrifuge prin creșterea vitezei unghiulare.
Fig. 8.3. Modificarea parametrilor funcționali prin strunjire diametrului D 2 .

D 2 ' ' '  D 2 ' '  D 2 ' ,Q' ' '  Q' '  Q , H' ' '  H' '  H .
8- 4
Fig. 8.4. Realizarea la ieșirea din rotor a unei zone cu β2 =constant.
Fig. 8.5.Reglarea prin modificarea unghiului β2 .

β2 ' β2 '' β2 '''
3. Modificarea unghiului β2
Modificarea unghiului de așezare al palelor, corelată cu parametrii funcționali H și Q

poate duce la menținerea randamentului la valori optime. Dispozitivul ce permite
8- 5
modificarea unghiului de înclinare este coaxial cu arborele pompei și implică anumite
complicații constructive. Această soluție se justifică în cazul pompelor axiale
caracterizate prin puteri mari, la care câștigul de randament justifică soluția adoptată
[5] . Din figura 8.5 se observă că modificând unghiul β 2, se poate păstra pentru
diferite puncte de funcționare valori radicale ale randamentului.
4. Reglarea parametrilor funcționali cu ajutorul conductei de
sterp (bypass)
Această metodă se aplică și pentru pornirea pompelor centrifuge în situația când
Hs >H0.Pentru înțelegerea metodei se va prezenta mai întâi cuplarea conductelor.
Înălțimea geodezică a unei conducte este diferența de nivel dintre extremitățile
conductei.
Fig. 8.6. Caracteristica echivalentă a două conducte cuplate în serie.
Fig. 8.7. Caracteristica echivalentă a două conducte cuplate în paralel.
8- 6
Conducte legate în serie
Cu R s-a notat rezistența hidraulică a conductei respective. Se reprezintă
caracteristicile conductelor și pentru aceiași valoare a debitului se însumează
rezistențele hidraulice, figura 8.6.
Conducte cuplate în paralel
În acest caz pentru aceiași valoare a rezistenței hidraulice se însumează debitele
figura 8.7 : Q = Q1 + Q2, unde:
Q este debitul realizat de pompa centrifugă;
Q1 este debitul care circulă prin conducta 1;
Q2 este debitul care circulă prin conducta 2;
Reglarea cu conducta de bypass
Se pornește pompa centrifugă cu Vb-p deschis figura 8.8 . Se închide treptat Vb-p
până când pierderile energetice prin conducta de bypass devin egale cu Hg și apoi se
deschide și Vr. În această situație cele două conducte lucrează în paralel, obţinându-se
astfel caracteristica H b-p+Hr cu punctul de funcționare P’. În acest caz Q pc=Qb-p+Qr.
Închizând Vb-p în continuare, punctul a se deplasează în a’ unde V b-p este complet închis.
Q 0 Q  Q pc
Astfel b-p iar r , punctul de funcționare deplasându-se din P’ în P. Metoda
se poate utiliza și pentru pornirea pompei centrifuge în situația când Hs > H0 . Se
pornește cu Vb-p deschis și se închide până când înălțimea de pompare din punctul de
funcționare este mai mare ca Hs , pompa centrifugă debitează în rețea și Vb-p se închide
complet.
Fig. 8.8. Reglarea parametrilor cu ajutorul conductei de bypass.
8- 7
5. Modificarea numărului de rotoare
Teoretic caracteristica interioară a unei pompe centrifuge pentru un rotor se

multiplică pe verticală proporțional cu numărul de rotoare. Dacă pompa are un anumit
număr de rotoare, putem elimina un număr de rotoare, în locul acestora introducând
bucșe distanțiere. Se obține o scădere pronunțată a înălțimii de pompare dar și o
modificare a randamentului figura 8.9.
Fig. 8.9. Reglarea prin modificarea numărului de rotoare. Fig. 8.10. Reglarea prin obturarea
parțială a canalelor rotorice.
6. Obturarea parțială a canalelor rotorice

De obicei se toarnă plumb și apoi se efectuează o echilibrare statică și dinamică.
Se realizează o micșorare a debitului, înălțimea de pompare rămânând aceiași figura
8.10.
7. Cuplarea pompelor centrifuge

7.1 Cuplarea pompelor în serie
Se utilizează pentru obținerea unor înălțimi de pompare mai mari. Pentru că
debitul ce trece prin ce două pompe este același, caracteristica echivalentă se obține
însumând înălțimile de pompare pentru diferite debite. Pentru evitarea cavitației
este bine ca pompa cu debit mai mare să fie prima.
Pompe centrifuge identice

Elementele caracteristice la această cuplare sunt:
H s  H1  H 2  2H Qs  Q1  Q1  Q
, .
8- 8
Pompe centrifuge diferite
În acest caz avem un D.O.C. – domeniu optim de cuplare în afara acestui domeniu P2 –
pompa 2 este o rezistență hidraulică pe refularea pompei 1, P1.
Fig. 8.11. Schema de cuplare în serie a două pompe centrifuge.
Fig. 8.12. Efectul cuplării în serie a două pompe centrifuge identice.
Fig. 8.13. Cuplarea în serie a două pompe centrifuge diferite.
8- 9
7.2. Cuplarea pompelor centrifuge în paralel
Se utilizează pentru obținerea unor debite mai mari. Schema de cuplare se vede în
figura 8.14.
Elementele caracteristice sunt:
Q p  Q1  Q 2
,
H p  H1  H 2
.
Fig. 8.14. Schema de cuplare în paralel a două pompe centrifuge.
Pompe centrifuge identice
Fig. 8.15. Cuplarea în paralel a două pompe centrifuge identice.
8- 10
Efectul reglării prin cuplarea în paralel se vede în figura 8.15,
Q1  Q 2  2Q1 .
Pompe centrifuge neidentice
Pentru cuplarea corectă este necesar ca valoarea presiunii la manometrele pe

refulare să fie aceiași. Se va porni mai întâi P1și când înălțimea de pompare devine egală
cu H02 se pornește și pompa 2. Pentru aceiași valoare a înălțimii de pompare se
însumează debitele. În general metodele de cuplare a pompelor conduc la scăderea
randamentului.
Fig. 8.16. Cuplarea în paralel a două pompe centrifuge diferite.
8. Reglarea cu ajutorul robinetelor
Modificarea debitului prin deschiderea sau închiderea robinetelor este o metode

simplă și foarte utilizată. Are dezavantajul pierderilor de presiune pe robinet.
8.1 Modificarea gradului de obturare a ventilului pompei pe conducta

de refulare
Metoda se caracterizează prin simplitate, permițând variația Q și H în limitele
foarte largi. Dezavantajul este că lucrând cu ventilul de pe conducta de refulare parțial
obturat se introduc pierderi suplimentare de energie, figura 8.17.
8- 11
8.2. Modificarea gradului de obturare a ventilului pompei de pe
conducta de aspirație
În condițiile închiderii ventilului de pe conducta de aspirație scade la intrarea în

pompă. Obturând prea mult ventilul pe aspirație, pompa centrifuga poate să lucreze în
condiții de cavitație, fapt ce conduce la diminuarea performanțelor și uneori chiar la
distrugerea unor elemente ale pompe centrifuge, figura 8.18. - explicații

suplimentare la clasă.
Fig. 8.17. Reglarea prin modificarea gradului de obturare a pompelor pe conducta de

refulare. r - gradul de obturare al ventilului de pe conducta de refulare
Fig. 8.18. Reglarea prin modificarea gradului de obturare a pompelor pe conducta de

aspirație. a - gradul de obturare al venti lului de pe conducta de aspirație
8- 12
9. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple suplimentare referitoare la cuplarea
pompele centrifuge.
Modificarea randamentului la cuplare

c
E8.1. Observați posibilitățile de reglare combinate prin cuplarea în paralele
și reglarea turației: a)cuplarea obișnuită în paralel; b) cuplarea în paralel la
diferite turații; observați modificarea randamentului la cuplare la diferite
turații.
8- 13
a
E8.2. Cuplarea în serie cu turație variabilă. A) cuplarea în serie pompe

identice; b0cuplarea în serie pompe diferite; c) una din pompe P 2 are
turația variabilă. În acest caz se obține un domeniu de reglaj.
8- 14
10.Teste de autoevaluare
1.Cuplarea pompelor centrifugale în paralel asigură:

a. un debit mai mare;
b. o presiune mai mare;
c. un debit mai mare doar dacă pompele sunt identice.
2. Metoda de reglare a pompelor centrifugale care modifică cel mai puțin
randamentul pompei în punctul de funcționare este:
a. strunjirea rotorului;
b. reglarea turației;
c. modificarea numărului de rotoare.
3. Pericolul de apariție a cavitației apare la reglarea pompelor centrifugale:
a. prin conducta de bypass;
b. prin cuplarea pompelor în serie;
c. prin modificarea gradului de deschidere a robinetelor de pe aspirație.
4. Dacă la o pompă centrifugală creștem turația de la 1000 la 1100 rot/min puterea
transmisă:
a. scade cu 10 %;
b. crește cu 33 %;
c. crește cu 11 %.
11.Răspunsurile testelor de autoevaluare

1-a, 2-b, 3-c,4-b.
12.Lucrare de control
1. Dacă turația unei pompe centrifuge se modifică de la 1000 rot/min la 1500

rot/min și debitul la noua turație este de 100 m3/h să se spună cât a fost debitul
la turația de 1000 rot/min - 2 puncte.
2. Se consideră rotorul unei pompe centrifuge cu diametru de 300 mm. Acest
rotor se strunjește cu 15 % rotorul devenind 255 mm. Dacă presiunea creată
8- 15
de rotorul inițial este de 24 m coloană de apă la randamentul de 0,8 să se
calculeze care este presiunea la noul diametru și randamentul corespunzător.
- 3 puncte.
3. Explicați modul de cuplare a pompelor în serie. Indicați două situații
funcționale în care este util să folosim acestă cuplare – 2 puncte.
4. Descrieți metoda de reglare prin cuplarea pompelor centrifuge în paralel.
Prezentați caracteristica pompei echivalente. – 2 puncte.
1 punct din oficiu.
13.Rezumat
Unitatea de învățare numărul opt prezintă metodele de reglaj la
pompele centrifuge. Adaptarea pompei la cerințele rețelei se face
prin numeroase metode. Unele presupun un interval de timp
redus: reglarea ventilelor de aspirație și refulare, utilizarea
conductei de ocolire. Alte metode se aplică pe un interval de timp
mai lung: schimbarea rotorului, strunjirea rotorului, modificarea
numărului de rotoare. Cuplarea pompelor în serie / paralele
combinată cu modificarea automată a turației constituie în
prezent metoda frecventă folosită în schemele automate de
reglare.
1. Pană, I. Acționări hidraulice. Editura Universității din Ploiești,

Ploiești, 2003.
2. Blazek, J. Computational Fluid Dynamics - Principles and
Applications, Oxford, UK: Elsevier Science Ltd, 470p, 2001.
3. Dixon, S. L. Fluid Mechanics, Thermodynamics of Turbo
machinery (4th Ed.).Oxford, UK: Butterworth-Heinemann. A
division of Reed Educational and Professional Publishing
Ltd., 353p, 1998.
4. Săvulescu P. Mașini și utilaje de transport hidraulic, Editura
Univ. din Ploiești, 2005.
5. Săvulescu P. Mașini și instalații hidropneumatice, Editura
Univ. din Ploiești, 2006.
6. Săvulescu P. Utilaj petrolier, Editura Univ. din Ploiești, 2004.
7. ***. GRUNDFOS, Pump Handbook, disponibil la
http://machining.grundfos.com/media/17423/content%20-
%20pump%20handbook_low_ny.pdf.
8- 16
Transmisiile hidrodinamice
9 de tip turboambreiaj
Cuprins
Obiective: ................................................................................ 1
Competențe:............................................................................ 2
Timpul de studiu ..................................................................... 2
1Transmisii hidrodinamice ...................................................... 2
2Cuplajul hidraulic (turboambreiaj )...................................... 4
2.1 Ecuația fundamentală a turboambreiajului ............. 5
2.2 Randamentul turboambreiajului ............................. 5
2.3 Caracteristicile funcționale ale turboambreiajului .. 6
2.4 Cuplarea turboambreiajelor cu surse de energie .. 11
2.4.1 Cuplarea turboambreiajului cu motorul cu ardere
internă 11
2.4.2 Caracteristica de grup motor electric asincron –
cuplaj hidraulic.................................................................... 13
3.Exemple................................................................................ 14
6.Lucrare de control ................................................................ 17
7.Rezumat ............................................................................... 17
8.Bibliografie / webografie ..................................................... 17
Obiective:
Prezentarea transmisiei de tip turboambreiaj: construcție,
funcționare, aplicații. Caracteristicile transmisei de tip
9- 1
turboambreiaj. Prezentarea modului de utilizare a transmisiilor
hidrodinamice de tip turboambreiaj în cutiile de viteze.
Competențe:
Să poată alege o transmisie hidrodinamică pentru o aplicație
inginerească. Să folosească principalele relații de dimensionare a
transmisiilor hidrodinamice de tip turboambreiaj. Să proiecteze
modul de utilizare al transmisiei hidrodinamice împreună cu un
motor termic sau electric asincron.
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de a descrie modul de
funcționare al cuplajului hidraulic și modelul de calcul. Se
explică utilizarea cuplajului hidraulic în cutiile de viteze.
Unitatea de învățare este importantă pentru înțelegerea
conceptului de transmisie hidrodinamică. Se presupune o
durata de studiu 3 ore.
1 Transmisii hidrodinamice
Sunt formate dintr-o pompă centrifugă și o turbină hidraulică. Construcția unei
transmisii hidraulice de tip turboambreiaj, [1,5] este prezentată în figura 9.1. Avantajele
transmisiilor hidrodinamice sunt:
- asigură pornirea ușoară a mașinii de lucru, legătura flexibilă prin mediul hidraulic
permite pornirea motorului în gol, mașina de lucru ajungând la parametrii nominali
treptat, în timp; pornirea ușoară înseamnă implicit o protecție a mașinii de forță, de
exemplu la un motor electric se evită supraîncălzirea;
- vibrațiile de la motor la sistem și invers sunt amortizate în interiorul transmisiei
hidraulice;
- legătura flexibilă dintre primar și secundar asigură posibilitatea adaptării motorului,
la cerințele de la mașina de lucru;
- asigură prin alunecare, o protecție la distrugerea elementelor lanțului cinematic în
cazul blocajelor;
9- 2
Fig. 9. 1. Turboambreiaj industrial: 1- rotor
pompă; 2-carcasă; 3-rotor turbină; 4-dop fuzibil;
5- dop umplere; 6- arbore secundar; 7- rezervor;
8-capac; 9- etanșare; 10-rulment
- construcția este simplă și nu ridică probleme deosebite legate de răcire, echilibrare,

întreținere.
- cheltuielile de achiziționare și întreținere sunt este reduse, comparativ cu
transmisiile hidrostatice .
Din punctul de vedere a capacitații de transformare a momentului , transmisiile

hidrodinamice se împart în:
 cuplaje hidraulice sau turboambreiaj – CH (TA) - acestea nu transformă
momentul de la primar;
 convertizoare hidraulice de cuplu ( turbotransformatoare ) – CHC ( TT ) - acestea
transformă momentul de la primar .
Aceste transmisii se pot întâlni în cadrul sistemelor de acționare de la instalațiile de
foraj și intervenție când acestea sunt acționate cu motoare diesel dar și la anumite
acționări din petrochimie. Simbolizarea transmisiilor hidrodinamice se face conform fig.
9.2, iar notarea: pentru turboambreiaj, CH - D[mm] sau TA- D[mm] ,exemplu CH-500
sau TA-500; pentru turbotransformatoare, CHC – Nt – D[mm], unde Nt este numărul de
trepte sau TT- Nt – D[mm] , exemplu CHC-750 sau TT-650, unde D este diametrul maxim
al circuitului hidraulic exprimat în mm. În utilajul petrolier cel mai utilizat turboambreiaj
a fost TA-500 la instalația de foraj 4LD-150. În prezent se folosește TAV-700 – la F200-
2DH-3. Tipuri de turboambreiaj fabricate în România: CH-275; CH-330; CH-370; CH-420;
CH-500; CH-600; CH-700; pentru turbotransformatoare, exemple de tipuri utilizate: CHC
– 1 – 850; CHC – 1 – 750; CHC – 3 – 750; CHC – 3 – 650; CHC – 3 – 620; CHC – 3 – 420.
9- 3
Fig. 9. 2 Simbolizarea transmisiilor hidrodinamice: a) turboambreiaj; b) turbotransformator.
c2
w u3
u2 w
I III c3
II
D2
IV
D3
c1
D1
VI V
w u4
u1 w
c4
D4
Fig. 9.3 Construcția turboambreiajului: I- rotor de pompă; II- rotor de turbină; III-carcasă
IV- arbore primar; V- etanșare; VI- arbore secundar.
2 Cuplajul hidraulic (turboambreiaj )

Construcția și principiul de funcționare sunt explicate pe schema din fig. 9.3 [2,7].
În stânga sunt triunghiurile de viteze pentru rotorul de pompă iar în dreapta pentru
rotorul de turbină. Circuitul hidraulic este umplut cu lichid pentru transmisii
hidrodinamice (de obicei ulei).
Rotorul de pompă montat pe arborele primar, acționează prin palele sale asupra
uleiului imprimându-i un anumit nivel energetic. Forța centrifugă deplasează lichidul de
la centru către periferie și acesta pătrunde pe palele rotorului de turbină; lichidul
străbate rotorul de turbină de la periferie către centru, transmițând-i o parte din energia
sa, apoi se întoarce pe palele rotorului de pompă. Dacă se urmărește mișcarea unei
particule de lichid care se deplasează între cele două rotoare, ea descrie o traiectorie
spirală în interiorul unui tor. Întotdeauna există o diferență de viteză între rotorul de
turbină și cel de pompă, viteza rotorului de turbină fiind mai mică, deci transmisia
funcționează cu alunecări. Când vitezele sunt foarte apropiate, apare o instabilitate în
funcționare, determinată de egalitatea forțelor centrifuge și blocarea curgerii lichidului
9- 4
2.1 Ecuația fundamentală a turboambreiajului
Reprezintă corelația matematică dintre momentele dezvoltate de rotorul de
pompă și cel de turbină. Se utilizează expresia momentului corespunzător fluxului de
lichid din circuit [1,3,7],
M    Q  R  cu (9.1)
unde:
ρ este densitatea lichidului din circuit;
Q – debitul de lichid;
R – raza la care se găsește secțiunea de curgere;
cu- proiecția vitezei absolute pe direcția vitezei tangențiale.
Momentul dezvoltat de rotorul de pompă Mp, este diferența momentelor de la ieșirea
M2 și intrarea M1 pe acest rotor:
M p  M 2  M 1    Q p  ( R2  cu 2  R1  cu1 ) (9.2)
La rotorul de turbină, momentul corespunzător va fi:
M t  M 3  M 4    Qt  ( R3  cu 3  R4  cu 4 ) (9.3)
Elementele geometrice și cinematice a două puncte apropiate în sensul circulației

lichidului sunt egale între ele:
R1  R4 , R2  R3 , cu1  cu 4 , cu 2  cu 3 . (9.4)
În ipoteză că randamentul volumic este  v  1, Q p  Qt rezultă :
M p  Mt (9.5)
Relația (9.5) este ecuația fundamentală a turboambreiajului, acesta transmițând integral

momentul, preluat de la motorul de antrenare.
2.2 Randamentul turboambreiajului
Din raportul dintre lucrul mecanic dezvoltat de rotorul de pompă și cel preluat de rotorul
de turbină se determină randamentul turboambreiajului [1,5]:
9- 5
Lu PT  t M T  T T
 CH     x
Lc Pp  t M p   p  p
(9.6)
x – fiind coeficientul de transmitere, teoretic,

variază după prima bisectoare, v. fig. 9.4,
valoarea maximă a acestuia este
 M  0,96  0,97.
Turboambreiajul funcționează cu o alunecare
de 2 - 4 %. Experimental s-a constatat că
variaţia randamentului are loc după linia
punctată. La alunecări aproape nule
Fig. 9. 4. Randamentul turboambreiajului
funcționarea cuplajului devine instabilă
2.3 Caracteristicile funcționale ale turboambreiajului

Prin caracteristici funcționale înțelegem dependența dintre parametrul de
sarcină (moment M), parametrul energetic (putere P), parametrul economic (randament
η) și parametrul cinematic (viteza unghiulară ω sau coeficient de transmitere x).
Se deosebesc caracteristici funcționale la
intrare (Mp, Pp, ηp în funcție de ωp sau x) indicele p
referindu-se la pompă și caracteristici funcționale la
ieșire (Mt, Pt, ηt în funcție de ωt sau x) indicele t
referindu-se la turbină. Dintre aceste caracteristici
cele mai importante sunt cele de la ieșire deoarece
acestea se transmit direct la mașina de lucru. Nu
lipsită de importanță este și caracteristica Mp = f(ωp),
Fig. 9. 5. Schema de calcul pentru deoarece aceasta permite stabilirea caracteristicii de
determinarea debitului
grup. În continuare ne interesează să obținem
variațiile Mp= f( ωp ) și Mt = f( ωt).
Energia specifică imprimată curentului de lichid de către rotorul de pompă H p
este:
u 22  u12 w12  w22 c22  c12

Hp   
2g 2g 2g , (9.7)
expresie dedusă în teoria pompelor centrifuge, [17,18] unde :
9- 6
u este viteza tangențială;
b
Fig. 9.6 Caracteristica de intrare a turboambreiajului: a) x – variabil, θ,u =
constant; b) x – constant, θ, u ≠ constant ,u – gradul de umplere; θ – raportul
razelor hidraulice
w – viteza relativă;
c – viteza absolută;
indicii 1,2 corespund intrării respectiv ieșirii lichidului de pe pală, v. fig. 9.3.
Constructiv se asigură egalitatea vitezelor relative în lungul palelor w  w1  w2 .
Energia cedată de lichid rotorului de turbină este:
u32  u 42 w42  w32 c32  c42

Ht   
2g 2g 2g , (9.8)
9- 7
unde constructiv se asigură egalitatea, w  w3  w4 , indicii 3,4 corespund intrării
respectiv ieșirii lichidului de pe palele rotorului de turbină.
Diferența dintre cele două energii determină pierderea de energie datorată circulației
lichidului:

H p  Ht   w2
2g , (9.9)
unde ψ este un coeficient de proporționalitate care depinde de tipul turboambreiajului.

Înlocuind în relația (9.9), relațiile (9.7,9.8) obținem:
u 22  u12  c22  c12  u32  u 42  c32  u 42    w2
;
c2  c3 c1  c 4
și ; datorită apropierii celor două rotoare. Astfel
u 22  u12  u 32  u 42    w 2
și din formula vitezei tangențiale u    R ,
 p  R2    p  R1   T  R2   T  R1     w2
2 2 2 2
,
 R  R    R  R     w
2
p
2
2
2
1
2
T
2
2
2
1
2
 2
p  2
T R 2
2 
 R12    w2
, .
Introducem notațiile pentru x coeficientul de transmitere și θ raportul razelor hidraulice:

T R1
x 
p R2
, ;
θ este variabil depinzând de gradul de umplere. Dacă gradul de umplere creste, atunci
θ scade și invers. Obținem deci:
   
2
 R2 
 1   t
2 
  R22 1  12     w 2
 R 
 p  
   
p
  
 2   p2 1  x 2  R22 1   2    w2
; și
viteza de deplasare a lichidului de-a lungul palelor, v. rel. (9.10):
w
1
1  x 1     
2 2
 R2

p
, (9.10)
9- 8
a
b
Fig. 9.7. Caracteristica de ieșire a turboambreiajului : a) ωp = constant , θ,u
variabile ; b) θ,u = constant, ωp variabilă; u gradul de umplere; ωp viteza
unghiulară a pompei; θ raportul razelor hidraulice.
Debitul elementar și aria de curgere elementară sunt :
dQ  w  dA,
dA  b  R  d
(9.11)
elementele utilizate fiind date în fig. 9.5, b fiind lățimea palei pe direcție axială.Lățimea
suprafeței de curgere este R dϕ. Deci:
9- 9
dQ  wbR  d , (9.12)
2  
Q    Rb 
0 
1
  
 1  x 2 1   2   p  R2  d 

   (9.13)
n ipoteza că Q p  Qt  ct, produsul R  b se

consideră în punctul de ieșire și este
considerat proporțional cu raza R2 ,
b2  a  R2 . Expresia debitului devine:
Fig. 9. 6. Modul de definire a rigidității

turboambreiajului
Q  2
1
1  x 1     
2 2
 R23  a

p
(9.14)
Din triunghiurile de viteze anterioare, v. fig. 9.3, cu 2  u2 , cu1  u1  u4 , în ipoteza că
viteza absolută a lichidului la părăsirea rotorului de turbină este aceeași cu cea de la
intrarea în rotorul de pompă, rezultă din relația (9.2):

M p    Q R2  2  R1 1
2 2
, (9.15)
,
2
Mp    a  (1  x 2 )(1   2 )   p  R23 ( R22   p  Rt2  t ) (9.16)

deoarece u 2   p  R2 , u 4  t  R1 . Folosind notațiile de mai sus :
2
Mp    a  (1  x 2 )(1   2 )   p  R25 (1  x   2 ) ,
2
(9.17)

2
sau notând cu k M    a  (1  x 2 )(1   2 )  (1  x   2 )
32 
M p  k M   p2  D25
, (9.18)
9- 10
a) b)
Fig. 9. 7. Turboambreiaje cu umplere variabilă: a)carcasă rotativă; b)carcasă fixă
unde kM caracterizează toate turboambreiajele dintr-o familie, la care se respectă

condițiile de similitudine, v. paragraful 9.9. Caracteristica de intrare M p  f ( p )
reprezentată grafic pentru diferite valori ale coeficientului de transmitere x și umplere
constantă în fig. 9.6.a, iar pentru x  ct și diferite grade de umplere în fig. 9.6.b.
Caracteristica de ieșire M t  f (t ) reprezentată grafic pentru diferite valori ale
coeficientului de transmitere x și umplere constantă în fig. 9.7.a, iar pentru x  ct și
diferite grade de umplere în fig. 9.7.b, se obține pentru  p  ct . La t  0, x  0,
obținem valoarea maximă a momentului la ieșire Mtmax. Pe măsură ce crește ωt , x crește
și Mt scade. La  p   t , circulația lichidului în profil nu există deci, Mt = 0. Modificarea
cantității de lichid din circuit afectează direct valoarea momentului v. rel. (9.15); putem
folosi acest aspect la reglaje. În fig.9.8 sunt date două construcții ale firmei Fluidice
(Anglia), la care se poate modifica cantitatea de lichid în timpul funcționării. Ideea
reglării este aceea a introducerii în circuitul hidraulic a unei țevi prin care să se
controleze nivelul umplerii cu ulei. Există de asemenea turboambreiaj cu mai multe
rotoare de turbină [8] la care mișcarea de ieșire este preluată printr-un sistem de roți
dințate și care au un randament foarte bun la turații ridicate .
2.4 Cuplarea turboambreiajelor cu surse de energie
2.4.1 Cuplarea turboambreiajului cu motorul cu ardere internă
Motoarele de autovehicule cu combustie internă au caracteristici asemănătoare între

ele [3,4,6], în zona de funcționare sub sarcină au variații mici de moment pentru domenii
9- 11
largi de turații. Se definește rigiditatea unei caracteristici ca fiind raportul între variaţia
momentului raportată la variaţia vitezei unghiulare, v.fig.9.9:
x=0
4 3
M 2
x=0.97
Fig. 9. 8. Funcționarea ansamblului motor cu ardere internă - turboambreiaj

M
R
 (9.19)
Creșterea gradului de umplere u, conduce la creșterea rigidității. Când

turboambreiajul are o rigiditate mare, variațiile de încărcare la transmisie cauzate de
modificarea rezistenței de înaintare a autovehiculului (în cazul unei transmisii auto), vor
fi transmise și motorului, care este obligat să se adapteze la regimul de funcționare al
transmisiei. Deci un astfel de ambreiaj hidrodinamic care permite o încărcare mare, nu
poate proteja în măsură suficientă motorul (transmisie rigidă). Dacă rigiditatea este mică
motorul este eliberat de influenta variației încărcării transmisiei, însă nu se obțin
supraîncărcări mari (transmisie elastică). Funcționarea ansamblului motor cu combustie
internă – turboambreiaj este prezentată în fig.9.10.
Curba de variație a momentului motorului cu combustie internă este notată cu
1, iar cu 2,3,4, sunt notate caracteristicile de intrare pentru diferite turboambreiaje la
x  0 , care corespunde secundarului blocat. Când motorul cu combustie internă
funcționează la turația maximă și turbina nu este frânată, x  0,97 , aceasta se va roti cu
aproape aceeași viteză ca și cea a motorului. Prin frânarea turbinei, fără modificarea
reglajului la motor ( a accelerației), scad atât turația turbinei cât și a motorului și
concomitent creste momentul transmis.
Dacă efectul de frânare se menține putem ajunge în una din situațiile funcționale
marcate cu 2,3 sau 9. În situația 2, la oprirea turbinei, turația motorului este destul de
mare comparativ cu situația 3. În ambele cazuri ( la 2 și la 3) secundarul poate fi blocat
și motorul se rotește în continuare. Cazul 3 poate fi obținut cu un turboambreiaj mai
mare sau cu un grad de umplere mai mare. Este bine ca la frânare să avem turația
minimă posibilă la motor, pentru a economisi combustibil, situația 3 fiind mai bună
comparativ cu 2 . Dacă avem un turboambreiaj prea mare, cazul 4, arborele de
9- 12
ieșire nu poate fi blocat, oprirea mașinii făcându-se numai prin modificarea accelerației
motorului cu ardere internă.
2.4.2 Caracteristica de grup motor electric asincron – cuplaj hidraulic

În vederea îmbunătățirii pornirii motoarelor electrice asincrone în anumite situații,
acestea sunt înzestrate la ieșire cu cuplaj hidraulic [2,8]. Cuplajul hidraulic. face legătura
între motorul electric și mașina de lucru, v. fig. 9.11.Turboambreajul asigură o pornire
lentă și ușoară, antrenarea mașinii de lucru se face datorită alunecărilor dintre cele două
rotoare, numai după ce motorul electric a ajuns la turația de regim. Pentru a obține
caracteristica de grup se folosesc: ecuația fundamentală a turboambreiajului (9.5) și
expresia coeficientului de transmitere x.
M
1
x=0
3 x=0.8
B A
2 x=0.97
Fig. 9. 9. Grupul de acționare Fig. 9. 10. Caracteristica de grup motor electric asincron –
motor electric asincron cuplaj Hidraulic:1- caracteristica motorului asincron; 2-
turboambreiaj: ML – mașina caracteristici de intrare; 3- caracteristica de ieșire (grup).
de lucru; OL –organul de
lucru.
Se trasează caracteristica motorului asincron; pe aceeași diagramă se trasează

caracteristicile de intrare ale cuplajului hidraulic, v. fig. 9.12. Punctele de intersecție
dintre cele două caracteristici reprezintă punctele de funcționare la intrare (unul dintre
acestea este punctul A). Caracteristica de ieșire (de grup) se obține prin transformarea
punctului A în B folosind relațiile M t  M p , t  x   p . Caracteristica de intrare a
cuplajului hidraulic pentru x  0,97 va trebui să treacă prin punctul de putere nominală
a motorului electric n , M n  ; această condiție asigură funcționarea la parametrii
nominali a motorului și a turboambreiajului, randamentul total al transmisiei fiind
maxim. Punctul A aparține caracteristicii motorului electric asincron; B aparține
caracteristicii grupului și are coordonatele B ( t  x   p , M t  M p ).
9- 13
3. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la transmisiile

hidrodinamice de tip turboambreiaj.
E9.1. Idee de funcționare a unei transmisii hidrodinamice: pompă – legătură

hidraulică – injector - turbină.
E9.2. De ce folosim o transmisie hidrodinamică? Ca să modificăm caracteristica motorului

primar care nu ne convine! T – moment, ω – viteza unghiulară.
9- 14
E9.3. Modul de reglare al unui turboambreiaj prin modificarea cantității de ulei din
circuit.
E9.9. Transmiterea energiei la cuplajul hidraulic și puterile implicate.
9- 15
E9.5. De la ideea de transmisie la transmisia de tip cuplaj hidraulic.
1.Transmisia hidrodinamică se caracterizează prin:

a. viteze scăzute și presiuni ridicate;
b. viteze ridicate și presiuni scăzute;
c. viteze ridicate și presiuni mari.
2.Alegeți afirmația incorectă referitoare la turboambreiaj:
a. are un aparat director;
b. are pale dispuse pe ambele rotoare pompă – turbină, de obicei pe direcția
radială ;
c. pe carcasă sunt pale pentru intensificarea răcirii.
3. Reducând cantitatea de ulei dintr-o transmisie hidrodinamică de tip turboambreiaj:
a. momentul transmis este mai mic;
b. turația este mai mare la ieșire;
c. turația este mai mare la intrarea în transmisie.
9. Randamentul la o transmisie hidrodinamică de tip turboambreiaj:
a. este constant indiferent de sarcină;
b. are o variație parabolică cu un maxim la ½ din turația nominală a motorului de
acționare;
c. este egal cu coeficientul de transmitere, având o variație liniară cu n maxim la
0,97.
9- 16
1-b, 2-a, 3-a, 4-c.
1. Descrieți principiul de funcționare al turboambreiajului - 1 punct.
2. Arătați avantajele unui cuplaj hidraulic - 1 punct.
3. Arătați dezavantajele unui cuplaj hidraulic - 1 punct.
4. Deduceți caracteristica de intrare a turboambreiajului – 3 puncte.
5. Desenați și explicați caracteristica de grup motor electric cuplaj hidraulic – 3 puncte.
1 punct din oficiu
7. Rezumat
Unitatea de învățare numărul nouă prezintă elementele
importante referitoare la transmisiile hidrodinamice. Aceste
transmisii sunt o aplicație directă a turbomaşinilor incluzând
o pompă centrifugă și un motor hidrodinamic (turbină).
Transmisiile hidrodinamice se folosesc drept cutii de viteză,
permițând o adaptare a mașinii de forță (motor) la mașina
de lucru. Multe dintre aceste transmisii sunt aplicate în cazul
puterilor mari până la 5000 kW la acționarea: instalațiilor de
foraj, navelor, morilor, instalațiilor din construcții
(concasoare, benzi transportoare), agitatoarelor, garniturilor
de tren, autocamioane. Se caracterizează prin simplitate, dar
tipic pentru turbomașini randamentul este scăzut. În ultimul
timp combinarea transmisiilor hidrodinamice cu transmisiile
mecanice în special la aplicațiile auto au creat modele
performante. Unitatea de învățare descrie construcția
funcționarea și principalele modele ale transmisiilor
hidrodinamice de tip turboambreiaj. Se face de asemenea,
prezentarea modului de proiectare al grupului motor
transmisie hidrodinamică de tip turboambreiaj.

2. Pană, I. Acționări hidraulice și pneumatice – îndrumar de
proiectare cu aplicații în Simhydraulics , Editura
9- 17
Universității Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini, ISBN
978-973-719-197-7, Ploiești 2007.
3. Oprean, A. Acționări și automatizări hidraulice, Editura
Tehnică, București, 1989.
5. Sandor, L., Brânzaş, P., Rus, I. Transmisii hidrodinamice,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990.
6. Stoicescu, M., Nichifor, R. Sisteme de acționare electro-
hidraulice în aviație, Editura Academiei Tehnice Militare,
București, 2000.
7. Arnold, Ken, Stewart M. Design of Oil-Handling Systems
and Facilities (2nd Ed.).(Surface Production Operations;
vol. 1). Boston, MA: Butterworth-Heinemann. An imprint
of Elsevier Science, 462p, 1998.
Boston, MA: Butterworth-Heinemann. A member of the
Reed Elsevier group, 1067p, 1998.
9. http://voith.com/en/1614_e_cr394_en_hydrodynamic-
fluid-couplings_principles-features-benefits.
9- 18
Transmisiile hidrodinamice
10 de tip turbotransformator
Cuprins
Obiective: ................................................................................ 1
Competențe:............................................................................ 2
Timpul de studiu ..................................................................... 2
1.Construcția și funcționarea turbotransformatorului ............ 2
2. Ecuația fundamentală a turbotransformatorului ................ 3
3. Caracteristicile funcționale ale turbotransformatorului..... 4
3.1. Caracteristica de intrare a turbotransformatorului . 5
3.2 Caracteristica de ieșire a turbotransformatorului ... 6
4.Randamentul turbotransformatorului.................................. 7
5.Transparența turbotransformatorului .................................. 10
6. Cuplarea turbotransformatoarelor cu sursele de
energie .............................................................................. 10
7.Exemple................................................................................ 12
10.Lucrare de control .............................................................. 14
11.Rezumat ............................................................................. 15
12.Bibliografie / webografie ................................................... 15
Obiective:
Prezentarea transmisiei de tip turbotransformator construcție și
funcționare. Prezentarea modelului transmisiei de tip
turbotransformator. Prezentarea modului de utilizare a
10- 1
convertizorului hidraulic în cutiile de viteze. Aplicații ale
cuplajului hidraulic în tehnică.
Competențe:
Să poată alege o transmisie hidrodinamică pentru o aplicație
inginerească. Să folosească principalele relații de dimensionare a
transmisiei hidrodinamice de tip convertizor hidraulic. Să poată
proiecta o transmisiei motor – convertizor hidraulic de cuplu. Să
înțeleagă diferențele dintre cuplajul hidraulic și convertizorul
hidraulic de cuplu.
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de a descrie metodele
calcul referitoare la convertizorul hidraulic de cuplu și
principalele aplicații. Este utilă citirea în prealabil a unității de
învățare UI9. Unitatea de învățare presupune o durata de
studiu de 3 ore.
1. Construcția și funcționarea turbotransformatorului

Turbotransformatorul funcționează asemănător cu turboambreiajul, numai că
lichidul trece de la rotorul de pompă la cel de turbină prin intermediul aparatului
director, care este fix (solidar cu carcasa). Aparatul director ( reactor sau stator) are rolul
de a orienta intrarea lichidului spre rotorul de turbină sub un unghi favorabil și de a
transforma energia hidrostatică în energie hidrodinamică. Acest element suplimentar
determină o modificare a momentului la rotorul de turbină. De asemenea există un
perete de ghidare la interior, pentru a asigura deplasarea lichidului prin elementele din
circuit. Principalele elemente care intră în construcția turbotransformatorului sunt date
în fig. 10.1. Clasificarea turbotransformatoarelor se face:
1)după construcție
- turbotransformatoare normale: mono etajate sau multietajate;
- turbotransformatoare complexe;
2)din punctul de vedere al reversibilității:
- cu sens unic;
- cu dublu sens;
3)din punct de vedere funcțional:
- cu un singur flux;
- cu dublu flux.
10- 2
2. Ecuația fundamentală a turbotransformatorului
Reprezintă corelația matematică dintre momentele dezvoltate de elementele
componente ale transmisiei. Se pornește de la expresia momentului dezvoltat de fluxul
de lichid (v. relația 9.1). Se scriu expresiile momentului pentru rotorul de pompă,
aparatul director și rotorul de turbină:
Fig. 10.1. Schema de principiu a turbotransformatorului : I-rotor pompă;

II-rotor turbină; III- aparat director; IV- rulmenți; V- sistem de etanșare
VI-arbore de intrare; VII-arbore condus.
M p    Q p ( R2  cu 2  R1  cu1 ) (10.1)
M AD    Q AD ( R4  cu 4  R3  cu 3 ) (10.2)
M t    Qt ( R5  cu 5  R6  cu 6 ) (10.3)
Elementele utilizate au aceeași semnificație cu cele din relațiile (9.2-9.3), indicele

AD referindu-se la aparatul director. Cu ipotezele: lipsa pierderilor volumice,
 v  1, Q p  Q AD  Qt  Q ; egalitatea razelor în punctele (1-6), (2-3), (4-5) ale
circuitului hidraulic R1  R6 , R2  R3 , R4  R5 ; egalitatea proiecțiilor vitezei absolute pe
direcția vitezei tangențiale în aceleași puncte cu1  cu 6 , cu 2  cu 3 , cu 4  cu 5 , rezultă prin
însumare:
M p  M AD M t (10.4)
10- 3
ecuația fundamentală a turbotransformatorului multiplicator de moment. Dacă
aparatul director este construit astfel încât impactul cu rotorul de turbină să ducă la o
creștere a vitezei unghiulare a acestuia, M AD    QAD ( R3  cu 3  R4  cu 4 ) și
M p M AD M t (10.5)
ecuația fundamentală a turbotransformatorului reducător (demultiplicator) de
moment. Se observă că turbotransformatorul modifică momentul primit de la motor,
aspect avantajos comparativ cu turboambreiajul, fiind utilizat în special la antrenarea
mașinilor cu inerție mare. Se definește coeficientul de transformare a momentului k:
Mt M p  M AD
k  (10.6)
Mp Mp
Din acest punct de vedere se întâlnesc trei tipuri de turbotransformatoare:

- multiplicator de moment , MAD >0 , Mt > Mp ,k > 1;
- care funcționează în regim de turboambreiaj , MAD = 0 , Mt =Mp, k = 1;
- demultiplicator de moment , MAD < 0 , Mt < Mp ,k < 1. Dacă se face ipoteza ca între
primar și secundar nu există pierderi , rezultă puteri egale, Pt=Pp ,Mtωt = Mpωp .Atunci:
- pentru MAD > 0 , Mt > Mp, ωt < ωp, viteza unghiulară la turbină scade;
- dacă MAD = 0 , Mt = Mp, turbotransformatorul funcționează ca turboambreiaj;
- iar atunci când MAD < 0 , Mt < Mp, ωt > ωp, viteza unghiulară la turbină creste.
3. Caracteristicile funcționale ale turbotransformatorului

Deși turbotransformatoarele sunt cunoscute și utilizate de multă vreme, atât în
construcția de mașini cât și în utilajul petrolier în cadrul grupurilor de acționare diesel
hidraulic, până în momentul de fată, teoria ce fundamentează funcționarea lor, oglindită
în literatura de specialitate nu este unanim acceptată [5,6] .

Caracteristicile funcționale pot fi determinate atât la arborele primar cât și la arborele
secundar. Dependența dintre momentul la pompă Mp și viteza unghiulară la acest rotor
ωp se numește caracteristica de intrare și
c2 este importantă pentru că la intersecția
w2 c r2
cu caracteristica mecanică a motorului
2 u 2
2 de acționare rezultă punctul de
funcționare al grupului. Dependența
cu 2
dintre Mt și ωt se numește caracteristica
Fig. 10.2. Triunghiul de viteze la ieșirea de pe
de ieșire și este cea mai importantă
rotorul de pompă: c viteza absolută; w viteza
2 2
relativă; u 2 viteza tangențială; c u2 proiecția vitezei
absolute pe direcția lui u 2
10- 4
deoarece influențează cantitativ și calitativ parametrii funcționali ai mașinii de lucru [1].
3.1. Caracteristica de intrare a turbotransformatorului
Momentul solicitat de rotorul de pompă este dat de relația (10.1). Se consideră

triunghiul vitezelor la ieșirea din rotorul de pompă, din fig. 10.3, unghiul β 2 fiind un unghi
constructiv, iar α2 un unghi funcțional; componenta tangențială a vitezei absolute este:
c u 2  u 2  cr 2  ctg 2 (10.7)
cr2 fiind componenta vitezei absolute pe direcție

radială. Considerând că viteza de intrare a lichidului
c6 în rotorul de pompă este egală cu cea de ieșire din
w6 c r6
elementul anterior (în cazul de față turbina),
6 u6 6
componenta tangențială a vitezei absolute a
cu 6 lichidului la intrarea în rotorul de pompă poate fi
exprimată sub forma:
Fig. 10.3 Triunghiul de viteze la
ieșirea de pe rotorul de turbină
c u1  cu 6  u6  cr 6  ctg 6
(10.8)
În ipoteza că egalității componentelor radial, cr1  cr 6 , valoare notată cu cr se obține

înlocuind pe (10.8) în (10.1):
M p    Q[ R2 (u 2  cr  ctg 2 )  R1 (u 6  cr ctg 6 )] (10.9)
iar u 2   p  R2 și u6  t  R1 .Viteza meridională (radială) prin profilul circuitului poate

fi exprimată în funcție de viteza din punctul 2,
cr    u 2 (10.10)
Înlocuind în expresia momentului la rotorul de pompă (10.9), obținem:
M p    Q( R2  p     p  R22  ctg 2  R1 t    R1  R2   p  ctg 6 )]

2 2
(10.11)
sau
 2
 R1  t R1 

M p    Q  R2  p 1    ctg 2   
2
    ctg 6  (10.12)
  R2   p R2 
 
10- 5
Debitul Q de fluid care este transmis de pompă în profilul circuitului este:
Q  A  v  A  cr  2  R2  b2  cr (10.13)
în care b2 este lățimea palei la ieșirea din rotorul de pompă. Se consideră b2  a  R2 ,

unde a este coeficient de proporționalitate. Expresia (10.13) devine:
Q  2    a  R2   p
3
(10.14)
Se introduce (10.14) în (10.12) și se obține:
  R1 
2


M p  2    a    R2   p 1    ctg b    x  1    ctg b 
5 2 R
(10.15)
  R2  R2 
 
M M x=const
p x=0 x=0.3 p
x=0.8
x u
x=0.97
p p
a) b)
Fig. 10.4. Caracteristicile de intrare ale turbotransformatorului: a) umplere constantă,
coeficient de transmitere variabil; b) coeficient de umplere variabil, coeficient de
transmitere constant.
Relația (10.15) este caracteristica de intrare a turbotransformatorului. Pentru

diferite valori ale coeficientului de transmitere x, se obțin curbele din figura 10.4,a.
R
Notând cu   1 raportul razelor hidraulice, care este invers proporțional cu gradul de
R2
umplere u (raportul dintre volumul de ulei din transmisie și volumul acesteia), la
modificarea lui u pentru x constant se obțin curbele din fig. 10.4,b.
3.2 Caracteristica de ieșire a turbotransformatorului
Reprezintă legătura dintre variaţia momentului la turbină și viteza unghiulară la

acest rotor. Se pornește de la relația (10.3), presupunând egalitățile R4  R5 , R6  R1 și
expresiile componentelor tangențiale ale vitezei absolute: cu 6  u6  cr 6  ctg 6 ,
10- 6
cu 5  u5  cr 5  ctg 5 ; vom proceda în mod similar ca la caracteristica de intrare,
exprimând momentul la rotorul de pompă:
M p    Q( R4 t     p  R2  R4  ctg 5  R1 t    R1  R2   p  ctg 6 )] (10.16)

2 2
 R 2  
2

M p    Q  R2  p    x    ctg 5    x  1    ctg 6 
2 4 R 4 R1 R
(10.17)
  R2  R2  R2  R2 
 
Folosind relația (10.14)
 R 2  R1 
2


M p  2  a      R2  p   x    ctg 5    x  1    ctg 6 
5 2 4 R4 R
(10.18)
  R2  R2  R2  R2 
 
Reprezentarea grafică a relației (10.18) pentru diferite viteze unghiulare la rotorul de
pompă și grad de umplere constant, respectiv viteză unghiulară constantă și grad de
umplere variabil, este dată în fig. 10.5,a respectiv 10.5,b. Aceste figuri sugerează modul
de modificare a parametrilor funcționali la turbotransformatoare.
a b
Fig. 10.5. Caracteristicile de ieșire ale turboambreiajului: a) umplere constantă, viteza
unghiulară la pompă variabilă; b) umplere variabilă, viteza unghiulară la pompă constantă.
4. Randamentul turbotransformatorului
Pentru a determina randamentul turbotransformatorului se face raportul lucrurilor
mecanice la rotorul de turbină și la rotorul de pompă:
Lt P dt M t   t
 tt   t  kx (10.19)
L p Pp dt M p   p
unde k este coeficientul de transformare a momentului. În urma cercetărilor
experimentale a rezultat următorul mod de variație a randamentului, v. fig. 10.6 Valorile
maxime respectiv minimă (pentru utilizarea economică) ale randamentului sunt: ηmax =
0,82…0,85, η min= 0,70…0,75.
Curba randamentului poate fi aproximată printr-o funcție polinomială de gradul
n cu formula:
10- 7
n
 tt   ai  x i tt
i 0 max
(10.20) min
Deoarece x < 1 se poate reduce gradul polinomului

la 5, aproximându-se destul de bine variaţia x
1 x2 x
randamentului. Se pun condițiile : 0 x0 x3
Fig. 10.6. Variaţia randamentului

la turbotransformator
 x  0, tt  0
 x  x , x  x ,  
 1 2 tt min
 d tt
 x  x0 , tt   max , dt  0
 x  x3 , tt  0

(10.21)
Pentru turbotransformatoarele cu trei trepte de la noi din tara: avem următoarele valori:
x0 = 0,44…0,48; x1 = 0,22…0,26 ; x2 = 0,65…0,67; x3 = 0,88…0,94; a1 =5,218; a2 = -13,589;
a3 = 20,627; a4 = -17,663; a5 = 4,765. Utilizarea economică a turbotransformatoarelor se
face în domeniul x1 –x2 .Mărimea are importantă asupra complexității cutiei de viteze.
Cu cât domeniul economic este mai mare, cu atât schema cinematică este mai simplă.
x2
Se definește rația TT, r  ; r  (2,50  3,05) pentru turbotransformatoare cu trei
x1
trepte, numărul de trepte fiind dat de numărul de rotoare de turbină. Alături de
avantajul variației momentului primit de la motor, la turbotransformatoare
randamentul este acceptabil pe un domeniu larg de viteze unghiulare la secundar,
comparativ cu turboambreiajul. Acest aspect se poate îmbunătăți, dacă transmisia are
mai multe trepte, deși valoarea maximă a randamentului scade, v. fig. 10.7,b.
a b
Fig. 10.7. Schema unui turbotransformator cu trei trepte și modificarea curbei de
randament, comparativ cu turbotransformator cu un singur etaj.
10- 8
Alte dezavantaje ale turbotransformatorului cu trei trepte sunt: construcția complicată
și prețul de cost mare [5,6]. Există turbotransformatoare care pot funcționa în anumite
zone ale regimului de lucru, ca turboambreiaje. În acest fel se asigură un randament mai
bun la turații mari. Aparatul director se montează pe un cuplaj de sens unic numit
torpedo (diferite tipuri de cuplaje de sens unic se pot vede în fig. 10.8.b,c,d,e) și la turații
mari se desprinde de carcasă rotindu-se cu aceeași viteză unghiulară ca a rotorului de
turbină.
turboambreaj
turbotransformator
x
0
a
b c
d e
Fig. 10.8. Turbotransmisia complexă a)randamentul turbotransmisiei complexe; b,c,d,e)
cuplaje de sens unic.
Efectul se poate vedea urmărind curba de randament fig. 10.8,a. Sunt realizări
constructive de turbotransformatoare, în special în domeniul transmisiilor auto, la care
și numărul de rotoare de pompă, de aparate directoare este mai mare ca unu .

Aceste rotoare se fixează sau sunt active în funcție de turația la arborele secundar,
obţinându-se în acest mod valori foarte bune pentru randamentul transmisiei, [8].
10- 9
5.Transparența turbotransformatorului
Exprimă legătura dintre variaţia momentului la motor ( rotorul de pompă) și cea

a momentului la rotorul de turbină.
Definim transparența T, v. fig. 10.9, ca
raportul dintre momentul la rotorul de
pompă la x  0 și valoarea acestui moment
când el devine egal cu cel de la turbină:
M p , x 0
T (10.22)
M p , Mp  Mt
Dacă T = 1 , turbotransformatorul este

Fig. 10.9. Modul de definire a transparenței.
opac, momentul la motor nu este influențat
de variaţia sarcinii. Pentru T < 1, transparență inversă sau negativă, situație rară în
aplicațiile practice și pentru T > 1 atunci turbotransformatorul este cu

transparență directă sau pozitivă, momentul la motor variază la fel ca sarcina [3,6].
6. Cuplarea turbotransformatoarelor cu sursele de energie
Această problemă este tratată pe larg în numeroase cărți tehnice [3,4,17,18],

considerațiile prezentate mai jos având
rolul de a sublinia modul în care se face
legătura dintre mașina de forță și mașina
de lucru v. fig. 10.10, prin intermediul
Fig. 10.10. Schema transmisiei hidrodinamice cu
turbotransformator (amplificator hidrodinamic de unei transmisii de tip
cuplu). turbotransformator și nu epuizează
acest subiect. Vom exemplifica pentru cazul unui motor cu ardere internă. Asupra
cuplării, o influenta importantă o are transparența amplificatorului hidrodinamic de
cuplu. Ca urmare a modificării rezistențelor la ieșirea din rotorul de turbină un
amplificator de cuplu netransparent supune motorul unor variații mici de sarcină
comparativ cu cel cu transparent.
Referitor la fig. 10.11,a, la un amplificator hidrodinamic de cuplu netransparent,
datorită insensibilității acestuia la turația pompei, momentul la arborele pompei este
reprezentat printr-o unică curbă, iar momentul motorului va urma diferite curbe de
variație, în funcție de unghiurile de deschidere a clapetei de accelerație. Punctele de
funcționare vor fi câte una pe fiecare caracteristică (a,b,c,d). La amplificatoarele de
10- 10
cuplu transparente (transparență directă) fig. 10.11,b, caracteristica de intrare a
acestora este reprezentată printr-o familie de curbe, pentru diferitele valori ale
coeficientului de transmitere.
Mp
x=0 x=0,45
Mm
Mm a1 a x=0,65
Mp Mm
2
a 3 x=0,88
Mp Mm a
a4 x=0,94
Mp a5
Mm
b
Mm
c
d
Mm
np
np
a b
Fig. 10.11. Cuplarea turbotransformatorului cu motorul cu ardere internă: a)
turbotransformatorul opac; b) turbotransformatorul cu transparență directă.
Pentru aceeași deschidere a clapetei de
accelerație, vor exista o mulțime de puncte
Mt de funcționare a 1,a2, … comune. La pornirea
Mt
Mp motorului x  0 pentru unghiul α = 67˚ de
I
deschidere a clapetei motorului, punctul de
c echilibru al momentelor la intrare este a 1.
k Când turația turbinei a crescut, la x = 0,45,
x a
Mp punctul de echilibru va fi a 2 care se
b
realizează la o turație superioară a
n motorului. Transmiterea momentului la
Fig. 10.12. Modificarea momentului în rotorul de turbină, are loc în acord cu relația
interiorul turbotransformatorului . (10.5). Această situație este subliniată prin
fig. 10.12, în care trecerea de la caracteristica de intrare la cea de ieșire are loc printr-o
parabolă imaginară, care ar reprezenta variaţia momentului la turbină la coeficientul de
transformare a momentului k = 1. Între punctele a și b există un raport de turații egal cu
x și un raport de transformare k = 1. Între punctele b și c există un raport de turații x =1
și un raport de momente egal cu k. Această reprezentare permite stabilirea consumului
specific al motorului cu ardere internă cuplat cu turbotransformator c tt ,
c
ctt  e (10.23)
 tt
unde ce este consumul specific al motorului .
10- 11
7. Exemple
În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la transmisiile

hidrodinamice.
E10.1. O imagine cu utilizarea unui turbotransformator din 1909, la acționarea unei

nave. În dreapta avem o turbină cu abur, apoi două convertizoare hidraulice pentru
mersul înainte și mersul înapoi; la stânga elicea vaporului acționată de acest sistem.
Rotorul de pompă
Rotorul de turbină
10- 12
Statorul (aparat director)
E10.2. Principalele elemente ale unei transmisii hidrodinamice de tip
turbotransformator.
a) 1.arbore intrare; 2. rotor pompă 3. rotor turbină 4. arbore de ieșire 5. pale de

reglare 6.mecanism de reglare 7. rezervor de ulei.
b) Lx gradul de închidere, TP moment la pompă, Tt moment la turbină, np utrație la pompă, nt

turație la turbină.
E10.3. Reglarea turbotransformatoprului prin modificarea înclinării palelor la aparatul
director: a) schema cu elementele componente; b) efectele reglării.
10- 13
E10.4. Utilizarea teoriei similitudinii la proiectare, v. U11.
E10.5. Forma constructivă a turboambreiajului influențează constanta momentului la

rotorul de pompă λ, 𝑇𝑝 = 𝜆𝑛2 𝐷25; P pompă, T turbină, R aparat director, x coeficient
𝑛
de transmitere 𝑥 = 𝑛 𝑡 .
𝑝
1. Spre deosebire de turboambreiaj, turbotransformatorul:

a. au un randament mai bun;
b. au o construcție mai simplă;
c. permite modificarea momentului de la primar.
2. Motorul este protejat la o transmisie de tip turbotransformator:
a. opac;
b. cu transparență directă ;
c. cu transparență inversă.
3. Transmisia hidrodinamică complexă asigură:
a. un randament mai bun la turații mici;
b. un randament mai bun la turații mari;
c. un randament mai bun indiferent de turație.
4. Mărind densitatea uleiului dintr-o transmisie hidrodinamică complexă :
a. momentul transmis este mai mic;
b. turația este mai mare la ieșire;
c. momentul este mai mare la intrarea în transmisie.

1-c, 2-a, 3-b,4-c.
10.Lucrare de control
1. Descrieți principiul de funcționare al turboambreiajului - 1 punct.
2. Descrieți principiul de funcționare al turbotransformatorului - 1 punct.
10- 14
3. Comparați transmisiile hidrodinamice de tip turboambreiaj și turbotransformator –2
puncte.
4. Deduceți caracteristica de intrare a turboambreiajului – 3 puncte.
5. Desenați și explicați caracteristica de grup motor termic turbotransformator – 2 puncte.
1 punct din oficiu
11.Rezumat
Unitatea de învățare numărul zece prezintă elementele
importante referitoare la transmisia hidrodinamică de tip
convertizor hidraulic de cuplu. Transmisiile hidrodinamică de tip
se folosesc în cutiile de viteză, permițând o adaptare a mașinii de
forță (motor) la mașina de lucru. Acestă transmisie modifică
momentul îndeplinind și rolul unui reductor de turație. În ultimul
timp combinarea transmisiilor hidrodinamice cu transmisiile
mecanice în special la aplicațiile auto au creat modele
performante. Unitatea de învățare descrie construcția
funcționarea și principalele modele ale convertizoarelor
hidraulice și modelul lor de calcul. Se face de asemenea,
prezentarea modului de proiectare al grupului motor termic
transmisie hidrodinamică de tip convertizor hidraulic.
12.Bibliografie / webografie

Universității Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini, ISBN
978-973-719-197-7, Ploiești 2007.
5. Sandor, L., Brânzaş, P., Rus, I. Transmisii hidrodinamice,
Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990.
București, 2000.
7. Arnold, Ken, Stewart M. Design of Oil-Handling Systems
and Facilities (2nd Ed.).(Surface Production Operations;
10- 15
vol. 1). Boston, MA: Butterworth-Heinemann. An imprint
of Elsevier Science, 462p, 1998.
Boston, MA: Butterworth-Heinemann. A member of the
Reed Elsevier group, 1067p, 1998.
9. http://voith.com/en/1614_e_cr394_en_hydrodynamic-
fluid-couplings_principles-features-benefits.pdf
10- 16
Similitudinea transmisiilor
11 hidrodinamice
Cuprins
Obiective ................................................................................. 1
Competențe ............................................................................ 1
Timpul de studiu ..................................................................... 2
1.Similitudinea turbomaşinilor ............................................... 2
2.Criteriile de similitudine ...................................................... 3
3.Utilizarea criteriilor de similitudine ..................................... 6
4.Exemple ............................................................................... 7
6.Răspunsurile testelor de autoevaluare ............................... 9
7.Lucrare de control ............................................................... 9
8.Rezumat ............................................................................... 10
9.Bibliografie / webografie ..................................................... 10
Obiective
Prezentarea criteriilor de similitudine la turbomașini.
Stabilirea criteriilor de similitudine. Prezentarea modului de
utilizare a criteriilor de similitudine.
Competențe
Să poată deducă un criteriu de similitudine pentru o
transmisie hidrodinamică. Să folosească să folosească
criteriile de similitudine la proiectare și la reglarea
transmisiilor hidrodinamice.
11- 1
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de explica relațiile de
similitudine folosite la transmisiile hidrodinamice. Aceste
relații sunt utile la construcția unei noi transmisii pe baza
datelor referitoare la o transmisie deja construită, despre
care avem informații, inclusiv date experimentale. De
asemenea putem folosi aceste date la reglajul acestor
transmisii. Unitatea de învățare este simplă și se presupune
o durata de studiu estimată de 1,5 ore.
1. Similitudinea turbomaşinilor
Cercetarea pe modele teoretice este o etapă a procesului de asimilare a unor mașini și
sisteme industriale noi. Această etapă este completată cu studiul pe modele
experimentale, acțiune care implică timp și eforturi materiale deosebite . Un

punct important al cercetării constă în utilizarea rezultatelor obținute pe un prototip la
construirea altor variante funcționale; extinderea se face pe baza elementelor de
teoria similitudinii, aspecte care vor fi dezvoltate în cele ce urmează [1,5,6]. O clasă de
fenomene fizice se definește ca fiind mulțimea de fenomene descrise de aceleași
ecuații generale și având aceleași condiții de unicitate. Între fenomenele fizice din
aceeași clasă se consideră că există o similitudine fizică dacă există o corespondență
biunivocă între punctele domeniilor lor și dacă raportul a două mărimi scalare de
aceeași natură din oricare două puncte care se corespund este constant. Distingem trei
tipuri de similitudine [6]:
1)similitudinea geometrică, determinată de constanta raportului între coordonatele
punctelor omoloage ale modelului Mm ( xm,ym,zm) și ( indicele m) și ale obiectului M
(x,y,z) :
xm y m z m
   l  ct . (11.1)
x y z
unde λl este scara lungimilor;

2)similitudinea cinematică, caracterizată prin existența similitudinii geometrice și prin
constanța raportului tuturor timpilor omologi ai obiectului ( t ) și ai modelului ( tm ):
tm
 t  ct . (11.2)
t
11- 2
unde λt este scara timpului; referitor la similitudinea cinematică introducem scara
vitezelor λv:
v xm v xm v xm 
   v  l  ct . (11.3)
vx vx vx t
și scara accelerațiilor λa:
a xm a xm a xm 
   a  l2  ct . (11.4)
ax ax ax t
3)similitudinea dinamică, caracterizată prin existența similitudinii cinematice și
constanta forțelor omoloage:
Fxm Fxm Fxm  
    F  l 2 m  ct . (11.5)
Fx Fx Fx t
unde scara forțelor λF și scara maselor λm.
Utilizând scările celor trei mărimi fundamentale lungime, masă, timp, se pot defini
scările pentru celelalte mărimi derivate utilizate în studiul transmisiilor hidrodinamice:
scara presiunilor:
m
p  (11.6)
l  t2
scara energiei și a lucrului mecanic:
m  l2
E  L  (11.7)
t2
scara puterilor:
m  l2
P  (11.8)
3t
2. Criteriile de similitudine
Se utilizează următoarele axiome [4,5]:

1)în mecanica fluidelor există trei mărimi fizice fundamentale: lungimea L, masa M și
timpul T;
2)raportul mărimilor fizice derivate, în două cazuri diferite nu depinde de alegerea
unităților fundamentale folosite pentru determinarea mărimilor fizice derivate;
3)dacă variaţia unităților de măsură ale unor mărimi fizice fundamentale determină
variaţia unei mărimi fizice derivate atunci există o funcție și numai una care realizează
corespondența dintre mărimile fundamentale respective și cea derivată. Utilizarea
axiomelor 1-3 permite enunțarea următoarelor teoreme:
11- 3
Th1) fiecare mărime fizică derivată poate fi exprimată sub forma unui produs dintr-o
constantă și puteri ale mărimilor fizice fundamentale:
A  k  La  M b  T c
Th2)dacă A1,A2,A3 sunt trei mărimi fizice derivate și :
A1  k1  La1  M b1  T c1
A2  k 2  La2  M b2  T c2
A3  k 3  La3  M b3  T c3
expresiile lor în raport cu mărimile fizice fundamentale L,M,T condiția necesară și
suficientă pentru a alege pe A1,A2,A3 ca mărimi fundamentale este:
a1 b1 c1
  a2 b2 c2  0 .
a3 b3 c3
Utilizând această teoremă se pot exprima mărimile fizice fundamentale L,M,T și prin
intermediul acestora expresiile oricărei mărimi derivate. Astfel:
  
L  k L  A1 1  A2 1  A3 1
  2
M  k M  A1 2  A2 2  A3
  3
T  kT  A1 3  A2 3  A3
cu
1 b2 c2 1 b1 c1 1 b1 c1
1  , 2  ,3 
 b3 c3  b3 c3  b2 c2
1 a2 c2 1 a1 c1 1 a1 c1
1  , 2  , 3 
 a3 c3  a3 c3  a2 c2
1 a2 b2 1 a1 b1 1 a1 b1
1  ,)  2  , 3 
 a3 b3  a3 b3  a2 b2
Th3) orice relație completă f ( A1 , A2 ,..., Ap )  0 între mărimile A1,A2,… Ap care
determină un fenomen poate fi scrisă sub forma :
 ( 1 ,  2 ,...,  p q )  0
unde mărimile πi sunt produse adimensionale, independente între ele, formate cu
mărimile A1,A2,… Ap, iar q este rangul matricei:
a1 a2 ... a p
b1 b2 ... b p
c1 c2 ... c p
11- 4
Rezumând axiomele și teoremele de mai sus condiția de similitudine este
(teorema Kirpicev – Guhman): Pentru ca două fenomene fizice din aceeași clasă să fie
similare este necesar și suficient ca criteriile lor de similitudine corespunzătoare să fie
egale, iar condițiile de unicitate proporționale[6] .

Studierea fenomenelor hidraulice poate fi descrisă cu ajutorul următoarelor
mărimi:
n – turația arborelui pompei, A1;
D – diametrul maxim al circuitului hidraulic, A2 ;
ρ – densitate, A3;
p – presiune, A4 ;
Q– debit, A5;
M – momentul la arborele pompei / motorului, A6;
P – puterea la arborele pompei / motorului , A7;
Rangul matricei dimensionale fiind 3 se pot alcătui cu ajutorul celor 7 mărimi
introduse anterior 4 criterii de similitudine. Formăm matrice dimensională și
considerând mărimi fundamentale turația, diametrul maxim al circuitului hidraulic și
densitatea lichidului de lucru obținem determinantul de rang;
A1 A2 A3 A4 A5 A6 A7
L 0 1  3 1 3 2 2
M 0 0 1 1 0 1 1
T
1 0 0  2 1  2  3
0 1 3
 0 0 1  1  0 .
1 0 0
Putem obține patru criterii adimensionale:
 i 3  n  D      Ai .
Mărimile Ai sunt exprimate prin relația dimensională:
Ai  L  M bi  T ci iar ecuațiile dimensionale ale criteriilor π sunt:
ai
 i 3  L0  M 0  T 0  L0  M 0  T 1   L1  M 0  T 0   L3  M 1  T 0   La  M b  T c 

i i i i
i i i
Rezultă ecuațiile:
 i  3 i  ai  i  0

  i  bi  i  0
   c   0
 i i i
11- 5
Astfel pot fi calculate rapoartele mărimilor constructiv funcționale ale
modelului și obiectului:
p m nm2 Dm  m
2
n2 D2 
 2 2 , 1  (11.9)
p n D  p
3
Qm n m Dm nD 3
 3
,  2  (11.10)
Q nD Q
M m nm2 Dm  m n2 D5 
5
 2 5 , 3  (11.11)
M n D  M
Pm nm Dm  m n3 D5 
5
 3 5 , 4  (11.12)
P n D  P
3. Utilizarea criteriilor de similitudine

Aceste relații pot fi particularizate obţinându-se relații care pot fi utilizate la
aprecierea comportării aceleiași transmisii la modificarea turației, lichidului de lucru,
gradului de umplere[1,2]. Dacă se utilizează același lichid ρm = ρ:
2
p m nm2 Dm
 2 2 ,
p n D
3
Qm n m Dm
 3
,
Q nD
5
M m nm2 Dm
 2 5 ,
M n D
5
Pm nm Dm
 3 5 .
P n D
Dacă se utilizează același lichid ρm = ρ și diametrul hidraulic este identic Dm = D:
p m nm2 M m
 2  ,
p n M
Qm n m
 ,
Q n
Pm nm3
 3 .
P n
Dacă se utilizează același lichid ρm = ρ și turația este identică :
2
p m Dm
 2
,
p D
11- 6
3
Qm Dm
 3
,
Q D
5
M m Dm P
 5
 m ,
M D P
alte variante obținute prin particularizări nu s-au prezentat deoarece nu apar în
practică.
- explicații suplimentare la clasă și la sursele [7-9].
4. Exemple
În continuare sunt date câteva aplicații ale transmisiilor hidrodinamice în diferite
domenii industriale.
E11.1.Transportul cărbunelui în mine.
11- 7
E11.2.Transportul nisipului din cariere.
E11.3.Utilaje de mărunțit materiale în E11.4.Separatoare în industria

industria cimentului (cuplarea la chimică (cuplarea la motoare
motorul asincron P=900 kW; n= 1490 asincrone P=40 kW; n= 2950
rot/min) rot/min)
E11.5.Spărgător de gheață (motoare E11.6.Utilaje minier de suprafață

disesel, P=400-8000 kW) (motor asincron P=175 kW, n= 1450
rot/min)
E11.7.Industria oțelului, transport oală E11.8.Industria lemnului ( utilaje de

turnare (motor asincron P=75 kW, decojire, P= 55 kW, n= 1450
n=1490 rot/min) rot/min)
Aplicații ale transmisiilor hidrodinamice în diferite ramuri industriale.
11- 8
1.Alegeți afirmația incorectă referitoare la criteriile de similitudine:

a. temperatura este una din mărimile fundamentale care se utilizează al stabilirea
criteriilor de similitudine ale transmisiilor hidrodinamice;
b. puterea și momentul sunt mărimile incluse în stabilirea criteriilor de similitudine;
c. densitatea și presiunea sunt mărimile incluse în stabilirea criteriilor de
similitudine.
2. Dacă la o transmisie schimbăm uleiul, noul ulei având o densitate de 1,2 ori mai
mare decât vechiul ulei atunci puterea transmisei:
a. crește de 1,44 ori;
b. se reduce de 1,2 ori;
c. crește de 1,2 ori.
3. Dacă la o transmisie schimbăm turația motorului de la 1000 rot / min la de 1200 rot
/ min atunci momentul transmis:
a. crește de 1,44 ori;
b. se reduce de 1,2 ori;
c. crește de 1,2 ori.
4. La transmisiile hidrodinamice pot fi stabilite:
a. 5 criterii de similitudine;
b. 4 criterii de similitudine;
c. 6 criterii de similitudine.

1-a, 2-c, 3-a, 4-b.
1. Descrieți tipurile de similitudine existente între două turbomașini - 1,5 puncte.
2. Enumerați mărimile utilizate în teoria similitudinii transmisiilor hidrodinamice -
1 punct.
3. Deduceți criteriul de similitudine considerând următoarele mărimi: n – turația
arborelui pompei; D – diametrul maxim al circuitului hidraulic; ρ – densitatea;
M– momentul; 5 puncte.
11- 9
4. Pe baza criteriului de similitudine stabilit la punctul 3 deduceți care este
diametrul transmisiei necesar pentru creșterea momentului transmis de la 400
de Nm la 600 de Nm, dacă: diametrul inițial este de 500 mm; turația n= 990
inițială rot/ min se menține iar densitatea uleiului se modifică de la 880 kg/ m 3
la 960 kg/ m3. - 1,5 puncte. 1 punct din oficiu.
8. Rezumat
Unitatea de învățare numărul cinci prezintă elementele
importante referitoare la similitudinea transmisiilor
hidrodinamice. Sunt explicate condițiile în care pot fi deduse
criteriile de similitudine și sunt formulate criteriile
corespunzătoare transmisiilor hidrodinamice.

3. Sandor, L., Brânzaş, P., Rus, I. Transmisii
hidrodinamice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1990.
4. Stoicescu, M., Nichifor, R. Sisteme de acționare
electro-hidraulice în aviație, Editura Academiei
Tehnice Militare, București, 2000.
470p, 2001.
Turbomachinery (4th ed.), Oxford, UK: Butterworth-
Heinemann, 353p, 1998.
7. www.powertransmission.com
8. link.springer.com
9. www.voithturbo.com
11- 10
Transmisii hidrostatice cu
12 mișcare de rotație
Cuprins
Cuprins
Obiective .......................................................................................... 1
Competențe ..................................................................................... 2
Timpul de studiu .............................................................................. 2
1.Transmisii hidrostatice, caracteristici generale ............................ 2
2.Mașini hidrostatice cu pistonase axiale ........................................ 4
2.1. Elemente introductive .....................................................4
2.2. Calculul debitului .............................................................6
2.3. Forțele, momentul și puterea la mașinile hidraulice cu plungere dispuse
axial 10
2.4. Reglarea transmisiilor cu care utilizează mașini hidraulice rotative plungere
dispuse axial ..............................................................................11
2.5. Pierderile volumice prin interstițiile de etanșare ..........16
2.6. Pierderile de moment ....................................................19
3.Teste de autoevaluare .................................................................. 20
4.Răspunsurile testelor de autoevaluare......................................... 21
5.Exemple ........................................................................................ 21
6.Lucrare de control......................................................................... 23
7.Rezumat ........................................................................................ 23
8.Bibliografie/webografie ................................................................ 24
Obiective
Prezentarea transmisiilor hidrostatice construcție și
funcționare. Variația debitului la unitățile cu pistoane axiale.
Pierderile de lichid în unitățile cu pistoane axiale. Reglarea
unitățile cu pistoane axiale. Prezentarea motoarelor
6- 1
hidraulice liniare.
Competențe
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să:
intuiască corect rolul unei transmisii hidrostatice; să
cunoască modul de calcul al acestui transmisiilor
hidrostatice; să cunoască modul de reglare și de utilizare al
transmisiilor hidrostatice.
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de explica cum
funcționează transmisiile hidrostatice de tip rotativ și care
sunt calitățile lor comparativ cu transmisiile hidrodinamice.
Este necesară revizuirea noțiunilor din unitățile de învățare
9.10. Unitatea de învățare este complicată și se presupune o
durata de studiu de 4 ore.
1. Transmisii hidrostatice, caracteristici generale

Deosebirea constructivă între o transmisie hidrodinamică și o transmisie
hidrostatică este aceea ca atât primarul cât și secundarul sunt formate din mașini
volumice (volumul camerei de lucru variază în timp). Această diferență constructivă,
determină utilizarea unor viteze mici ale lichidului și a unor presiuni ridicate, ceea ce
implică anumite avantaje specifice. Transmisiile hidrostatice sunt foarte răspândite:
pentru instalații de transport; instalații de ridicat; acționarea utilajelor de construcții;
în domeniul petrolier și petrochimic; mașini unelte; utilaje și instalații miniere etc.,
[1,4,7-11]. Avantajele unei transmisii hidrostatice sunt :

 gabarit redus, utilizându-se presiuni mari și debite mici;
 au randamente mai mari și ceea ce este foarte important, constante pe cea
mai mare parte a domeniului de lucru, rezultând o exploatare economică în
majoritatea situațiilor funcționale;
 sunt reglabile, modificarea parametrilor funcționali făcându-se mult mai ușor;
se obține un domeniu de lucru mult mai larg decât la transmisiile
hidrodinamice;
 integrarea schemelor de comandă electronice în cadrul acestor transmisii a
permis realizarea unor sisteme de transmisie automatizate;
 permit realizarea unor transmisii de forță la distanță, eliminându-se lanțurile
cinematice complicate;
 elimină transmiterea vibrațiilor;
6- 2
 permit pornirea ușoară a mașinilor de lucru;
Dezavantajele unei transmisii hidrostatice constau în;
 complexitate; elementele transmisiei includ un număr mare de repere, cu o
tehnologie de execuție complicată; sunt necesare elemente de comandă,
măsură și control;
 utilizarea impune folosirea unui personal calificat;
 se utilizează cantități mari de ulei la sistemele în circuit deschis ( cu răcire liberă
); în cazul sistemelor în circuit închis (cu răcire forțată) sunt necesare
echipamente suplimentare ;
 au costuri de achiziție ridicate.
Clasificarea unităților hidrostatice, după natura mișcării organului de lucru, acestea
sunt: rotative (realizate cu roti dințate; lobi; palete glisante); cu deplasare alternativ
liniară ( pistoane dispuse liniar sau radial). Cele mai utilizate unități hidrostatice în
cadrul transmisiilor hidraulice sunt cele cu pistonase axiale. Acestea la rândul lor pot fi
: cu bloc inclinat , cu disc inclinat.
Principiul unei transmisii hidrostatice, este dat în fig. 12.1. Se presupune ca atât
primarul cât și secundarul sunt formate din mașini hidraulice liniare. Presupunând
deplasarea pistonului din cilindrul 1 pe distanta h1, pistonul din cilindrul 2 se va
deplasa pe distanta h2. Din ecuația de continuitate :
v1  A1  v2  A2 , (12.1)
sau
h1 D2 h D2
 1  2 2 (12.2)
t 4 t 4
rezultă:
3
1
2
D1
D2
Fig. 12. 1 Schema de principiu a unei transmisii hidrostatice liniare: 1- primar; 2-conducta
de legătura; 3 - secundar .
2
D 
h2  h1   1  (12.3).
 D2 
6- 3
Deci se obține o viteză diferită la secundar, dacă ariile pistoanelor sunt diferite
și deplasări diferite . S-au folosit următoarele notații:
A1 este aria pistonului primar;
A2– aria pistonului secundar;
D1 – diametrul pistonului primar;
D2 – diametrul pistonului secundar;
h1 – cursa pistonului la primar;
h2– cursa pistonului la secundar;
n1– numărul de curse duble la primar;
n2– numărul de curse duble la secundar;
Q1 – debitul la primar;
Q2 – debitul la secundar;
V1 – cilindreea primarului, care reprezintă volumul camerei de lucru corespunzător
D12
cursei pistonului , V1  A1  h1   h1 ;
4
V2 – cilindreea secundarului;
În ipoteza  v  1, Q1  Q2 , A1  h1  n1  A2  h2  n2 se poate obține numărul de curse
duble la secundar:
2
h D 
n2  n1  1   1  (12.4)
h2  D2 
Transmisiile cu mașini hidraulice liniare constituie sisteme cu posibilități reduse

de reglare și din acest motiv cele mai răspândite transmisii sunt cele cu mișcare de
rotație, care vor fi studiate în detaliu în continuare. Există multe tipuri de agregate
rotative: cu palete , cu plungere, cu roți dințate, cu șurub, cu lobi . Cele mai

răspândite mașini hidraulice cu mișcare de rotație sunt cele cu pistonase (plungere)
axiale.
2. Mașini hidrostatice cu pistonase axiale

2.1. Elemente introductive
Sunt mașini hidrostatice rotative de tip volumic. Deoarece aceste mașini sunt
reversibile , putând funcționa atât ca pompă cât și ca motor, le vom studia fără a
menționa scopul mașinii. Câteva caracteristici ale acestor agregate : putere specifică
mare 5 kW/kg; presiuni mari 35 MPa sau chiar 50…70 MPa; debite într-un domeniu
larg de 11 l/min… 454 l/min; funcționează la randamente mari, peste 0,9; lucrează la
6- 4
viteze unghiulare mari, ω în domeniul 30 rad/sec-500 rad/sec, [7,8] . Se pot
clasifica:
Fig. 12.2 Mașina volumice rotativă cu plungere dispuse axial, cu bloc înclinat: 1 - arbore de
antrenare;2 - disc de antrenare;3 - bielă;4 - arbore de ghidare;5 - blocul cilindrilor (corpul
înclinat);6 – plunger;7 - placă de distribuție (disc de distribuție) - plan (licență
Bruninghaus)- sferic 8 - cameră de distribuție α - unghi de înclinare al blocului; D = 2R;
diametrul de dispunere a bielelor pe discul de antrenare ;S - mărimea cursei; d - diametrul
plungerului.
6- 5
a) după criteriul funcțional: nereglabile; reglabile (manual sau automat);
b) după modul de realizare a mișcării liniar alternative a plungerelor: cu bloc înclinat;
cu disc înclinat; cu disc fulant.
Construcția unei mașini hidraulice rotative cu pistoane dispuse axial este dată în
fig. 12.2.a, iar schema de calcul în fig. 12.2.b. Dacă agregatul funcționează ca pompă,
arborele (1) este cuplat direct la arborele motorului de acționare. Mișcarea de rotație
se transmite prin intermediul discului de antrenare (2) la bielele (3) și apoi la
plungerele (6). Acestea se deplasează liniar în blocul de cilindri (5) căruia îi transmit
mișcarea de rotație. Trecerea blocului de cilindri (5) peste placa de distribuție (7),
asigură umplerea sau golirea cilindrilor. În placă sunt executate două fante care
comunică cu conductele de aspirație și refulare. Când plungerul se deplasează astfel
încât volumul camerei de lucru creste, cilindrul corespunzător parcurge fanta de
aspirație. Când plungerul se deplasează astfel încât volumul camerei de lucru se
reduce, cilindrul corespunzător parcurge fanta de refulare. Cele două fante sunt
despărțite printr-un perete de grosime egală cu diametrul plungerului. În modul
descris mai sus se desfășoară procesul de pompare. Conductele de aspirație și refulare
sunt conectate la camera de distribuție (8). Pentru ghidarea ansamblului rotoric (
blocul de cilindri și plungere) se utilizează axul de ghidare (4), profilarea discului de
distribuție (7) sau rulmenți care susțin în exterior blocul de cilindri. Dacă mașina
îndeplinește funcția de motor, lichidul sub presiune este adus la una din fantele
discului de distribuție, din conducta cu presiune ridicată, conectată la camera de
distribuție. Sub acțiunea lichidului sub presiune, plungerele tind să iasă din blocul de
cilindri, determinând prin intermediul bielelor mișcarea de rotație a discului (2). Se
obține în final o mișcare de rotație la arborele (1), care este preluată direct sau prin
intermediul unui reductor de mașina de lucru.
2.2. Calculul debitului

Vom determina în prealabil parametrii cinematici ce caracterizează mișcarea
pistonului: deplasarea x ; viteza v ; accelerația a. Utilizând teoria elementară a
pompelor cu pistoane [1,3], v. fig. 12.2.b, putem considera egale deplasările
plungerului și ale capătului superior al bielei x A  x B  x și cursele acestor puncte
S A  SB  S .
Se obțin parametrii cinematici :
x  R  (1  cos  )  sin  (12.5)
v  R    sin   sin  (12.6)
a  R   2  cos   sin  (12.7)
6- 6
Cursa pistonului S este:
S  xmax  2  R  sin  (12.8)
viteza, respectiv accelerația maximă sunt:
vmax  R    sin  , amax  R   2  sin  . (12.9)
Debitul pentru un plunger este:
d2 d2
Qp  v  Ap  v       R    sin   sin  (12.10)
4 4
Debitul mediu al pompei va fi obținut înmulțind cilindreea mașinii hidraulice V (

volumul de lichid aspirat sau refulat la o rotație completă) cu numărul de rotații n, z
fiind numărul de plungere iar restul elementelor utilizate sunt redate în fig. 12.2:
d2 
Qn  V  n  z     2 R  sin   n  V   k    sin  (12.11)
4 2
Pentru a asigura un debit uniform cilindrii sunt echidistanți în bloc, unghiul de

2
dispunere fiind egal cu . Ca urmare expresiile pentru debitele corespunzătoare
z
cilindrilor mașinii sunt:
d2
Q1     R    sin   sin  pentru primul plunger,
4
d2 2
Q2     R    sin(  )  sin  pentru al doilea plunger,
4 z
d2 2
Q2     R    sin(   2)  sin  ,pentru al treilea plunger etc.
4 z
Numărul total de plungere ce se află în aspirație sau refulare este:
 z
 2 , z , par
m (12.12)
z 1
 , z , impar
 2
6- 7
Fig. 12. 3. Modul de modificare al unghiului de înclinare: a) la discul de acționare; b) la
blocul de cilindri.
Debitul instantaneu al mașinii va fi:
m 1
2
Q  Ap  R    sin    sin(  k  ) (12.13)
k 0 z
sau utilizând formulele din trigonometrie pentru suma din expresia debitului obținem:
m
   sin z
Q  Ap  R    sin   sin   (m  1)    (12.14)
 z  sin 
z
Se constată că debitul poate fi variat prin modificarea unghiului de înclinare α,

la discul de antrenare sau la blocul de cilindri, v. fig. 12.6. Reglarea se poate face cu
dispozitive acționate manual, hidraulic sau pneumatic, [1,4,8,11].
Coeficientul de neuniformitate a debitului se definește:
QM  Qm
kQ  (12.15)
Qn
unde:
QM este debitul maxim al mașinii hidraulice;
Qm - debitul minim al mașinii hidraulice;
Qn - debitul mediu al mașinii hidraulice.
Valoarea maximă a debitului se obține pentru valoarea unghiului φ dedusă din
egalitatea:
6- 8
 
M  (m  1)  (12.16)
z 2
, deci
m
sin
QM  Ap  R    sin   z (12.17)

sin
z
Valoarea minimă a debitului, având în vedere evoluția debitului la pompele cu
pistoane se obține la unghiul φ = 0:
m
sin
Qm  Ap  R    sin  z  sin(m  1)   (12.18)
 z
sin
z
Coeficientul de neuniformitate a debitului devine:
m
 sin z  
kQ  1  sin(m  1) z  (12.19)
z 
sin
z
Pentru mașinile cu un număr par de plungere, z  2 p, m  p , expresia lui
expresia lui kQ devine:
 
kQ  tg (12.20).
z 2z

Valoarea unghiuluifiind mică, putem aproxima tangenta cu unghiul și kQ
2z
pentru pompele cu un număr par de pistoane este aproximativ:
2 5
kQ  2

2z z2
iar pentru pompele cu număr impar de plungere, z  2 p  1, m = p sau p-1, expresia

lui kQ devine:
 
kQ  tg (12.21)
2z 4z

Valoarea unghiuluifiind mică putem aproxima tangenta cu unghiul și kQ
4z
pentru pompele cu un număr impar de pistoane este aproximativ:
6- 9
2 1,25
kQ  2

8z z2
Coeficientul de neregularitate a debitului la pompele cu număr impar de fețe active

este mai mic decât la pompele cu număr par de fețe active. Pentru ca valoarea lui kQ să
fie cât mai mică este bine ca numărul de plungere să fie cât mai mare și impar. De
aceea unitățile cu pistoane axiale se construiesc cu un număr de plungere egal cu 5, 7,
9, 11 . În România acestea, se realizează în majoritatea cazurilor cu 7 plungere.
2.3. Forțele, momentul și puterea la mașinile hidraulice cu

plungere dispuse axial
Schema de calcul a forțelor și momentul la unitățile hidrostatice cu plungere
dispuse axial este dată în fig. 12.4.
Forța determinată de presiune Fp1, constituie forța rezistentă ce trebuie învinsă
de momentul de la arborele de antrenare în cazul pompelor, iar în cazul motoarelor
aceasta constituie forța necesară la discul de antrenare pe care trebuie să o dezvolte
momentul la ieșirea din motorul hidraulic.
Fig. 12. 4. Schema pentru calculul forțelor și a momentului la unitățile hidrostatice

cu plungere dispuse axial
În fig. 12.4 sau precizat forțele pentru cazul unei pompe, iar în cazul motorului aceste
forte au sensurile inversate:
Fp1  p  Ap (12.22)
Această forță de presiune Fp1 se descompune după două direcții: o direcție

perpendiculară pe discul de antrenare Fa1:
Fa1  Fp  cos  (12.23)
o direcție din planul discului de antrenare Ft1
6- 10
Ft1  Fp1  sin  (12.24)
Mărimea forței determinată cu relația (12.24) stabilește valoarea momentului

de torsiune cu care trebuie antrenată pompa sau pe care trebuie să o dezvolte motorul
hidraulic.
M t1  Ft1    Ft1  R  sin   p  Ap  R  sin   sin  (12.25)
Momentul corespunzător plungerelor acționate de lichidul cu presiune ridicată:
m 1
2
M t  p  Ap  R  sin    sin(  k ) (12.26)
k 0 z
și ținând seama de formulele folosite la calculul debitului instantaneu:
m
sin
M t  p  Ap  R  sin   z sin   (m  1)   (12.27)
  z 
sin
z
Se observă că și Mt variază la fel cu debitul mașinii hidraulice. Puterea teoretică

Pt necesară pentru acționarea pompei sau dezvoltată de motorul hidraulic este:
m
sin
Pt  M t    p  Ap  R  sin     z sin   (m  1)    p  Q (12.28)
  z 
sin
z
V
combinând relațiile (12.28) și (12.11) p  Q  p     M t   , obținem relația
2
momentului necesar ( sau dezvoltat) în funcție de cilindreea mașinii hidraulice:
V
Mt  p  , (12.29)
2
2.4. Reglarea transmisiilor cu care utilizează mașini hidraulice

rotative plungere dispuse axial
Referitor la modificarea posibilităților de reglare, ne vom referi mai întâi la
modificarea vitezei unghiulare a motorului hidraulic. Vom utiliza relațiile stabilite
anterior. Astfel din formula (12.11) utilizată pentru pompă (indicele p) și pentru
motorul hidraulic al transmisiei (indicele m),
p 
Qnp  Vp   k p   p  sin  p , Qnm  Vm  m  km  m  sin  m (12.30)
2 2
6- 11
și folosind ecuația de continuitate, Qnp  Qnm , pentru randament volumic egal cu 1
obținem:
k p sin  p
m  p (12.31)
km sin  m
Se pot face următoarele reglaje:
b
Fig. 12.5. Schema transmisiei hidrostatice pentru reglarea primară : a) schema; b) diagrama
de reglare. PHPADV – pompă volumice rotativă cu plungere dispuse axial reglabilă;
MHPACC – motor volumic rotativ cu plungere dispuse axial cu cilindree constantă; ML –
mașina de lucru; OL- organul de lucru.
a) reglarea primară (la pompă) αp≠ct.; αm=ct; ωp=ct; se modifică unghiul de

înclinare al blocului de cilindri la pompă, motorul fiind nereglabil, v.fig.12.5;
b) reglarea secundară (a motorului) ωp=ct.; αp=ct.; αm≠ct.; v. fig. 12.6;
c) reglarea mixtă (pompă și motor) ωp=ct.; αp≠ct.; αm≠ct; v. fig. 12.7.
Referitor la modificarea momentului și a puterii se pot face următoarele

considerații, care se bazează pe schemele bloc din fig. 12.8. Pompa primește
puterea P1 de la motorul care o acționează (termic sau electric), momentul la
intrarea în pompă fiind M1 iar viteza unghiulară a arborelui pompei ω1.
Randamentul total al pompei este η1. Puterea dezvoltată de pompă Ph1 va fi :
Ph1  P1 1  p1  Q1 (12.32)
6- 12
a
b
Fig. 12.6. Schema transmisiei hidrostatice pentru reglarea secundară: a) schema; b)
diagrama de reglare. PHPADC – pompă volumice rotativă cu plungere dispuse axial cu debit
constant; MHPACV – motor volumic rotativ cu plungere dispuse axial cu cilindree variabilă;
ML – mașina de lucru; OL- organul de lucru; MEA – motor electric asincron
b
Fig. 12.7. Schema transmisiei hidrostatice pentru reglarea secundară: a) schema; b)
diagrama de reglare. PHPADV – pompă volumice rotativă cu plungere dispuse axial cu debit
variabil; MHPACC – motor volumic rotativ cu plungere dispuse axial cu cilindree variabilă;
ML – mașina de lucru; OL- organul de lucru.
6- 13
a b
Fig. 12. 8 Schemele bloc pentru pompa (a) și motorul hidrostatic (b) cu indicarea
principalilor parametri funcționali.
Puterea la ieșirea din motor P2 se va obține pe baza puterii hidraulice de la intrarea în

motor, furnizată de pompă, ținând seama de randamentul motorului η2:
P2  Ph 2 2  p2  Q2 2 (12.33)
Utilizând relațiile (12.30), Q1  Qnp , Q2  Qnm , în ipoteza randamentului volumic unitar

Q1  Q2 , obținem:
k p   p  sin  p km  m  sin  m
P1  p1   c1   p  sin  p  p1   1  m  sin  m (12.34)
1 1
P2  2  p2  km  m  sin  m  c2  m  sin  m  2  p2  k p   p  sin  p  2   p  sin  p
(12.35)
unde notațiile c1, c2, λ1, λ2 sunt evidente. Momentele devin:
P1 m
M1   c1  sin  p  1   sin  m (12.36)
p p
P1 p
M2   c2  sin  m  2   sin  p (12.37)
m m
Avem la fel ca și la reglarea turației la motor; reglarea primară la pompă, ω p=ct,

αp ≠ ct.; αm=ct, v. fig. 12.9.a; b) reglarea secundară ωp=ct.; αp=ct.; αm≠ct, v. fig. 12.9.b;
c) reglarea mixtă ωp=ct.; αp≠ct.; αm≠ct, v. fig. 12.9.c. Menținerea constantă a puterii
solicitate motorului de antrenare de către pompă constituie un deziderat economic,
deoarece fixarea punctului de funcționare la parametrii nominali ai motorului
determină un randament optim la acesta [8,11].
Există generatoare hidraulice care își modifică automat și continuu presiunea și
debitul astfel încât produsul acestora rămâne o mărime constantă. Principiul de
funcționare este dat în fig. 12.10.
Dacă presiunea în sistem creste arcul dispozitivului de reglare ( cilindrul
hidraulic din partea dreaptă a figurii) se comprimă și unghiul de înclinare la blocul de
cilindri se reduce ceea ce determină scăderea debitului pompei.
6- 14
a) b) c)
Fig. 12.9. Reglarea puterii și a momentului a) la pompă; b) la motor; c) mixtă (pompă și
motor).
Fig. 12. 10. Dispozitiv de menținere constantă a puterii (regulator de putere).
a b
Fig. 12. 11. Modificarea parametrilor pompei: a) diagrama de variaţia a puterii (ideală);b)
limitele de reglare.
6- 15
Fig. 12. 12. Construcția regulatorului de putere tipic: RP- regulator de putere;
R1,R2 arcuri.
Dacă presiunea se reduce, arcul regulatorului se destinde și blocul de cilindri
capătă o înclinare mai mare ceea ce determină creșterea debitului pompei.
Caracteristica acestor pompe depinde de caracteristica arcului. Din punct de vedere
practic hiperbola echilateral se aproximează prin caracteristicile liniare a două arcuri ce
sunt montate în cilindrul regulatorului de putere.
Construcția practică a regulatorului utilizează două arcuri și variaţia puterii (hiperbola
echilateral ) este aproximată prin două segmente de dreaptă, v. fig. 12.12 .
2.5. Pierderile volumice prin interstițiile de etanșare

Datorită turațiilor ridicate la care lucrează mașinile volumice rotative cu
plungere dispuse axial, etanșarea se realizează prin interstiții de dimensiuni reduse (3-
5 μm). Lichidul de lucru este pierdut permanent prin aceste interstiții, debitul de
pierderi putând ajunge la uzura avansată la valori mari (peste 10 %) [1,6] . Din
acest motiv mașinile de acest tip sunt prevăzute cu o conductă suplimentară pentru
colectarea pierderilor. Pierderile volumice Qv sunt: la nivelul interstițiului de etanșare
dintre piston și cilindru Qpc; între camera cilindrilor și discul de distribuție, Qdc v. fig.
12.1.
Qv  Qpc  Qdc (12.38)
a) Qpc debitul de scurgeri prin interstițiului de etanșare dintre piston și cilindru, se

poate aprecia cu relația, [6] :
6- 16
 R2  r 2 R 2 ln R  r 2 ln r 
Q pc  2 a ln R  (a  2  R )  a
2
 (12.39)
 4 2 
Fig. 12. 13. Schema de calcul pentru determinarea pierderilor volumice prin interstițiul
plunger cilindru.
în care:
p R 2  r 2
a
4  b R
ln
r
p
c (12.40)
4b  
d
R  r   
2
Δp fiind diferența celor două presiuni ( p2 –
p1 ) și η viscozitatea dinamică.
Debitul de scurgeri, care au loc în interstițiul
frontal circular creat între blocul cilindrilor și
discul de distribuție, Qdc poate fi apreciat cu
relația:
Fig.12. 14. Schema utilizată la aprecierea

pierderilor volumice dintre blocul cilindrilor și  3   2 2    3
discul de distribuție Qdc  p  (r2  r12 )
 20  6   ln r2
r1
(12.41)
ω fiind viteza unghiulară a pompei și r1, r2 razele fantei din discul de distribuție.
Formulele care exprimă pierderile, de multe ori nu dau rezultate satisfăcătoare,
datorită ipotezelor de calcul, neverificate în practică. O soluție alternativă de apreciere
o constituie utilizarea programelor Cosmos, Ansys care permit modelarea
6- 17
fenomenelor de curgere. Relațiile (12.39, 12.41) exprimă dependențele calitative, în
acord cu fenomenele care au loc.
Putem concluziona că pierderile depind de presiunea de lucru și de mărimea
interstițiului de etanșare la puterea a treia, aspect care subliniază efectul uzurii.
Experimental s-a observat că debitul de pierderi Qv depinde aproximativ liniar de
presiune, și firmele producătoare exprimă acest aspect prin diagrame ca cele din fig.
12.15.b, [8-11].
De asemenea în studiul mașinilor
hidraulice vom utiliza debitul de
compresibilitate Qc . Acesta exprimă
faptul că lichidele au o anumită
compresibilitate al cărei efect este
necesar să-l cunoaștem în special la
procesele tranzitorii unde creează o a)
anumită instabilitate a procesului care
este cu atât mai mare cu cât cantitatea
de aer dizolvat în ulei este mai mare
. Se notează cu B, modulul de
compresibilitate al lichidului:
1
B
E b)
(12.42) Fig. 12. 15. Legătura dintre pierderile volumice și
presiune stabilită experimental: a) dependența
aproximativ liniară; b) caracteristici de catalog (I.M.
unde E este modulul de elasticitate; Plopeni).
pentru uleiuri minerale: E = (1,3÷1,7)
103 MPa = (1,3÷1,7)109 N/m2; pentru apă: E=2,1∙103MPa = 2,1∙109 N/m2. Cunoscând
volumul de lichid supus comprimării V, se poate aprecia variaţia de debit datorată
variației presiunii ( elasticității mediului hidraulic):
V dp dp
Qc  V  B (12.43)
E dt dt
În relația (12.43) volumul de lichid supus comprimării poate fi calculat ca fiind suma
dintre jumătate din cilindreea pompei ( motorului), [2].
6- 18
2.6. Pierderile de moment
Există pierderi de moment datorate forțelor de frecare, Mf; acestea sunt Mfv
pierderile de moment datorate forțelor de frecare vâscoase ce sunt dependente de ω
și Mfc pierderile de moment datorate forțelor de frecare uscate sau semiuscate:
M f  M fv  M fc
M fv  cv   (12.44)
V
M fc  c f   p  sgn 
2
unde cf , cv coeficienți de proporționalitate. Producătorii [8-11] apreciază aceste

pierderi de moment printr-o presiune suplimentară necesară pentru învingerea
acestora .
Deexemplu în catalogul [8]:
V
M f  pl  , unde pierderea de
2
presiune se poate aprecia cu diagrame
de tipul celor din fig. 12.16; în abscisa
diagramei se găsește coeficientul ε.
Acest coeficient este apreciat în funcție
de turația n (exprimată în rot/min) și de
Fig. 12. 16. Modul de apreciere a pierderilor prin unghiul de înclinare al 0,pompei α,
n
frecare, pentru diferite variante industriale [8].   x . Existenta pierderilor de
1000
debit și de moment influențează
caracteristicile funcționale ale pompelor și ale motoarelor hidrostatice. Astfel
caracteristica pompei nu mai este o verticală, pe măsură ce presiunea creste debitul
pompei scade datorită pierderilor volumice.
Tabelul 12.1 Valorile coeficientului x în funcție de unghiul de înclinare al pompei α
α [˚] 5 10 12,50 15 17,5 20 22,5 25

x [-] 0,2 0,412 0,513 0,614 0,717 0,81 0,905 1
6- 19
a) b)
Fig. 12.17. Caracteristicile mașinilor volumice rotative: a) pompă presiunea la pompă
pp în funcție de debit Qp ( Qtp debitul mediu teoretic); b) motor hidraulic viteza
unghiulară la motor ωM în funcție de momentul la motor MM (ω0M viteza unghiulară la
în absența pierderilor).
La fel turația motorului scade pe măsură ce presiunea din sistem creste, deoarece o
parte din debitul de alimentare se pierde în motor prin interstițiile de montaj. Fig.
12.17, exprimă această dependență, imagine care se impune a o concluzie sugestivă la
considerațiile anterioare. Detalii despre utilizarea acestor mărimi și funcționarea
mașinilor descrise vor fi date în paragraful următor care se ocupă de modelarea
transmisiilor hidrostatice.
1.Sistemul de etanșare folosit la unitățile cu pistoane axiale este:

a. metal pe metal (interstițiu de etanșare);
b. cu manșete de tip U sau cu inele de tip O;
c. cu segmenți de etanșare.
2. Coeficientul de neuniformitate al debitului pentru un număr de pistoane z este:
a. 5/ z2 la pompele cu un număr impar de pistoane;
b. 1,25/ z2 la pompele cu un număr impar de pistoane;
c. 2,5/ z2 indiferent de tipul pompei.
3. Reglarea secundară presupune:
a. modificarea turației la motorul electric;
b. modificarea unghiului de înclinare la motorul hidrostatic;
c. modificarea unghiului de înclinare la pompa hidrostatică.
4.Reglarea puterii la unitățile cu pistoane axiale:
a. după o hiperbolă echilateră (curba de putere);
b. o variație sinusoidală în concordanță cu variația debitului;
6- 20
c. Se face liniar după două segmente care corespund arcurilor încorporate .

1-a, 2-b, 3-b, 4-c.
5. Exemple
În continuare sunt date câteva aplicații ale transmisiilor hidrostatice în diferite domenii
industriale.
E12.1. Sistem de acționare hidrostatică cu reglarea vitezei cu o pompă cu cilindree

variabilă. PH pompă hidrostatică; SP supapă de descărcare; D distribuitor hidraulic; MHL
motor hidrostatic liniar; Pa forța la piston; VAL viteză avans lent; VAR viteză avans rapid; VAR
viteză retragere rapidă.
6- 21
E12.2. Schema de acționare hidrostatică pentru o mașină de prelucrare cu
comandă numerică. SSU supapă sens unic; PH pompă hidrostatică; SP supapă de
descărcare; D distribuitor hidraulic; MHL motor hidrostatic liniar; RP releu de presiune; ME
motor electric; DR drosel.
E12.3. Acționare hidrostatică pentru reglarea forțelor la două motoare cuplate în

paralel. SSU supapă sens unic; PH pompă hidrostatică; SP supapă de descărcare; D
distribuitor hidraulic; MHL motor hidrostatic liniar; SR supapă de reglare a presiunii.
6- 22
E12.4. Acționare hidrostatică cu limitator de cursă. SSU supapă sens unic; PH pompă
hidrostatică; SP supapă de descărcare; D distribuitor hidraulic; MHL motor hidrostatic
liniar; DR drosel; DP distribuitor cu contact mecanic.
1. Definiți transmisia hidrostatică – 1 punct.

2. Enumerați avantajele și dezavantajele unei transmisii hidrostatice – 2 puncte.
3. Descrieți funcționarea regulatorului de putere – 2 puncte.
4. Deduceți pierderilor volumice dintre piston și blocul de cilindri la un motor
hidraulic rotativ cu pistoane axiale – 2 puncte.
5. Deduceți pierderilor de moment la un motor hidraulic rotativ cu pistoane
axiale– 2 puncte.
7. Rezumat
Unitatea de învățare numărul doisprezece prezintă elementele
importante referitoare la transmisiile hidrostatice. Există
numeroase tipuri de unități hidrostatice folosite în cadrul
6- 23
acestor transmisii, dar pentru simplificarea materialului au fost
descrise transmisiile hidrostatice pentru unitățile cu pistoane
axiale. Se prezintă modul de reglare al transmisiilor și relațiile
folosite la proiectarea pentru o anumită aplicație industrială.
Sun expuse de asemenea, pierderile de debit și de moment care
însoțesc funcționarea acestor transmisii.

Ploiești, 2003.
proiectare cu aplicații în Simhydraulics , Editura Universității
Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini, Ploiești 2007.
București, 2000.
6. Vasiliu, N., Vasiliu, D. Mecanica fluidelor și sisteme hidraulice.
Vol. II., București, Editura Tehnica, 1999.
7. Exarhu, M. Mașini și instalații hidropneumatice. Editura Agir,
2006.
8. documentatie.smc.ro/pdf/Cilindri_hidraulici.pdf
9. www.hydraproducts.co.uk/hydraulic-calculator
10. www.parker.com/...cylinder/.../Trouble_1242-1
11. www.boschrexroth.com/RDSearch/rd/r_17017/re17017_2008-
08.pd
6- 24
13 Motoare hidrostatice liniare
Cuprins
Obiective: ........................................................................................ 1
Competențe: ................................................................................... 1
Timpul de studiu.............................................................................. 2
1.Motoare hidraulice liniare ........................................................... 2
1.1. Aspecte constructive și funcționale ................................ 2
1.2. Calculul cilindrului ........................................................... 5
1.3. Tija pistonului construcție și etanșare. ........................... 9
1.4. Frânarea cilindrilor hidraulici la cap de cursă ............... 10
1.5. Indicații tehnologice ...................................................... 13
2.Teste de autoevaluare.................................................................. 14
3.Răspunsurile testelor de autoevaluare ........................................ 15
4.Exemple ........................................................................................ 15
5.Lucrare de control ........................................................................ 18
6.Rezumat ....................................................................................... 19
7.Bibliografie/webografie ............................................................... 19
Obiective:
Prezentarea motoarelor hidrostatice: construcția și
funcționarea. Sistemele de etanșare ale motoarelor liniare.
Calculul frânării pistonului.
Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să: cunoască
avantajele unui motor hidraulic liniar; să cunoască modul de
calcul al acestui tip de motor hidrostatic; să cunoască modul de
13- 1
frânare al pistonului; să cunoască tipurile de sisteme de
etanșare folosite la pistonul acestui motor .
Timpul de studiu
Această unitate de învățare are rolul de prezenta construcția
și principale aspecte referitoare la calculul , etanșarea și
frânarea motoarelor liniare. Unitatea de învățare este în
general simplă cu excepția calculului sistemului de frânare.
Se apreciază o durata de studiu estimată de 3 ore.
1. Motoare hidraulice liniare

1.1. Aspecte constructive și funcționale
Motoarele hidraulice liniare transformă energia potențială a agentului de lucru

exprimată prin relația puterii hidraulice Ph  pm  Qm în energie mecanică, descrisă de
relația puterii mecanice Pm  F  v , unde pm este presiunea lichidului la intrarea în
motorul hidraulic; Qm este debitul volumic al fluidului introdus în motor; F este forța
mecanică învinsă și v este viteza de deplasare a elementului mobil al motorului
(cilindrul sau pistonul).
Reprezentat sistemic un motor liniar arată conform fig. 13.1.b, secțiunea prin motor
fiind dată în fig. 13.1.a. Randamentele la motoarele liniare sunt, [1,10,11]: hidraulic
 h  (0,98  0.99] ; mecanic  m  [0,85;0,92] ; volumic  v  [0,97;0,99] ; iar
randamentul total: t   h  v  m . Deplasarea organului de lucru se face în două
moduri după cum cilindrul sau pistonul motorului sunt solidare cu acestea și anume:
pistonul este mobil împreună cu organul de lucru deplasat de motor iar cilindrul este
fix la partea imobilă a construcției; cilindrul se deplasează cu organul de lucru și
pistonul este fix. Valoarea presiunii la intrarea în motor se recomandă [2,22] .

Presiunile care caracterizează funcționarea motoarelor liniare sunt: pentru mașini-
unelte, p = 5 – 15 MPa; pentru utilaje mobile, p = 10 – 25 MPa; pentru prese obișnuite,
p = 30 – 50 MPa; pentru prese de mare tonaj, p ≤ 200 MPa. Debitul de lichid utilizat
pentru acționarea motorului se înscrie în limitele Q = 2,5…200 l/min. Diametrul de
pistoane tipizate în România 25 – 300 mm putând ajunge în situații special la 1400 mm.
Forțele dezvoltate F= 6- 1000 kN, iar vitezele la piston v = 0,01 – 1 m/s, [3,4].
Motoarelor hidraulice liniare se clasifică astfel:
13- 2
a
Q v
Ph Motor hidraulic liniar Pm
p F
b
Fig. 13.1. Motorul hidraulic liniar: a) secțiunea prin cilindrul hidraulic: 1. cilindru; 2.
ansamblu piston; 3. tijă; 4,5. capace; 12.tirant; 7. piuliță; 8. dorsal; 9. sistem amortizare
șocuri la capătul cursei; 10,11,12. garnituri etanșare; 13. inel raclor; b) schema bloc
Fig. 13. 2. Motor cu dublă acțiune și tijă Fig. 13. 3. Motor cu simplă acțiune și
unilaterală. revenire cu arc
după condițiile de lucru:

din seria ușoară – presiunea de lucru, p < 6,3 MPa;
din seria mijlocie, 6,3< p < 12 MPa;
din seria grea, p > 12 MPa.
după tipul acțiunii:
b.1) cu simplă acțiune:
b.1.1)când nu se precizează modul cum se face revenirea; dacă sarcina este mai mare
decât forța dezvoltată de presiune pe fata pistonului mic, la sfârșitul cursei acestuia se
va deplasa în continuare pistonul de diametru mai mare; de obicei revenirea se face
sub greutatea proprie a elementului pârții mobile.
13- 3
b.1.2) când se precizează modul în care are loc revenirea pistonului: cu revenire
mecanică (cu arc);
b.2) cu dublă acțiune:
b.2.1)cu tijă unilaterală : v'  v", Q  A  v, A1  A2 , Q  ct.
b.2.2)cu tijă bilaterală simetrică, d t1  d t 2 , A1  A2 , Q  ct., v'  v".
b.2.3) cu tijă bilaterală asimetrică, d t1  d t 2 , A1  A2 , Q  ct., v'  v".
După soluția constructivă a asamblării
capacului cilindrului:
 cu tiranți;
 cu bride;
 asamblare prin filet.
După soluția etanșării între piston și
Fig. 13. 4. Motor cu dublă acțiune și tijă cilindru:
bilaterală simetrică.
 etanșare metal pe metal;
 etanșare cu segmenți;
 etanșare cu manșete profilate.
după tipul tijei:
𝐴𝑝
Se apreciază după coeficientul de grosime φ al tijei Φ = ,
𝐴𝑡
unde Ap este aria pistonului și At aria tijei.
e.1) motoare hidraulice liniare din seria ușoară φ < 1,12;

din seria mijlocie φ = 1,12…1,40
e.2)motoare hidraulice liniare din seria grea
când presiunea de lucru p < 16 MPa, φ = 1,25…1,60
când presiunea p ≥ 16 MPa, φ = 1,60…2,08.
a b
c d
Fig. 13.5. Clasificarea motoarelor liniare după modul de frânare la capătul cursei: a)
amortizare nereglabilă, la un singur capăt de cursă; b) amortizare nereglabilă, la ambele capete
de cursă; c) amortizare reglabilă, la un singur capăt de cursă; d) amortizare reglabilă, la
ambele capete de cursă.
13- 4
după felul mișcării la cap de cursă:
f.1) motoare liniare fără amortizare la cap de cursă, în cazul când v < 0,1 m/s și masele
mobile sunt mici.
f.2)motoare hidraulice liniare cu amortizare la cap de cursă, când v > 0,1 m/s și când v
< 0,1 m/s dar masele mobile sunt foarte mari.
1.2. Calculul cilindrului
Cilindrul se calculează din punct de vedere hidraulic și al calculului de

rezistență, v. fig. 13.6. Calculul hidraulic are ca scop fixarea diametrului cilindrului D,
impunându-se viteza de deplasare a pistonului v (din motive tehnologice și de
protecție a sistemului de etanșare ), d fiind diametrul tijei :
4  Qm
D d2 (13.1)
 v
De asemenea ținând seama de forța utilă care trebuie dezvoltată pentru
învingerea forțelor rezistente :
Fu  Fa  F fct  Fcp  Fi
(13.2)
unde :
Fa este forța activă constantă sau variabilă (forța de așchiere, greutate, etc.) care
trebuie învinsă ;
Σ Ffct –suma forțelor de frecare din etanșări ;
Fig. 13.5. Schema pentru calculul hidraulic al motorului

Fcp –forța de contrapresiune din camera de evacuare a motorului ;
Fcp  p2  A2
(13.3)
Fi –forța de inerție ; acționează în perioadele tranzitorii; semnul (+) se ia pentru

accelerația a, pozitivă, și semnul (-) pentru accelerație negativă:
13- 5
dv
Fi  m  a  m  (13.4)
dt
se poate calcula presiunea maximă din cilindru.
4Fa   F fct  Fcp  Fi 

pM 
 D 2  d 2 
, (13.5)
Presiunea maximă din cilindru nu poate depăși valoarea presiunii maxime uzuale
dezvoltată de generatoarele volumice ( circa 30 MPa).
Calculul de rezistență al cilindrului, considerat ca un recipient închis, permite stabilirea
grosimii de perete tc. Se consideră că între diametrul interior D și grosime există relația
D
 16 ( tub cu perete subțire) ,
tc
pM  D
tc 
2  a , (13.6)
Pentru un cilindru dat se verifică dacă tc ≥ tr, tr fiind grosimea reală, iar în
proiectare se folosește relația tr = (1,2…1,3)tc.
În figurile următoare sunt prezentate câteva construcții de pistoane folosite mai
frecvent. Pistonul cu segmenți, de secțiune b x h , se folosește foarte frecvent pentru
curse mici și medii la presiuni cuprinse între 5 și 15 MPa când segmenții sunt din metal.
Presiunea de lucru poate ajunge până la 70 MPa când se folosesc segmenți din teflon
cu auto etanșare.
Eficacitatea etanșării depinde, în afară de starea de finisare a suprafețelor
cilindrului și segmenților, de presiunea de contact dintre aceste piese, realizată atât de
forța de prestrângere elastică a segmentului cât și de forța de presiune exercitată de
fluidul de lucru pe aria interioară, π(D – 2h)b, a segmentului.
Presiunea datorată elasticității segmentului are valori cuprinse între (3…6)
N/mm pentru funcționarea la presiuni medii și între (7…15) N/mm2 pentru
2
funcționarea la presiuni ridicate. Realizarea acestor presiuni p c , este prevăzută de
proiectant prin următoarea relație de calcul :
 f 
1,412  E   
pc  D
3
D 
  1
h  , (13.7)
13- 6
unde E este modulul de elasticitate al fontei, E = 9 104 N/mm 2, iar f este lungimea
inițială a fantei segmentului.
Fig. 13. Forme constructive pentru îmbinarea segmenților.
Forța de frecare dezvoltată de etanșarea dintre cei z segmenți și cilindru, cu un

coeficient de frecare de alunecare µ se calculează cu relația :
F fct      z pc  pM   D  2h  b
(13.8)
unde pM este presiunea de alimentare a motorului hidraulic. Coeficientul de frecare µ,
este :µ = 0,07…0,15, pentru segmenți metalici ;µ = 0,06…0,08, pentru segmenți din
piele ;µ = 0,01, pentru elastomeri, ca de exemplu cauciucul. Lățimea b a segmentului
se ia b = (0,7…1,2)h. Cercetările experimentale au arătat că sunt suficienți doi segmenți
pentru o bună etanșare. Piston cu canale circulare (fig. 13.7, 13.8) este folosit în
acționări de forță mică și pe curse scurte ; etanșarea între piston și cilindru se face prin
jocul radial dintre piston și cilindru ; canalele de dimensiune (a x c) au rolul de a colecta
impuritățile și de a echilibra forțele radiale pentru ca pistonul să se așeze concentric cu
cilindrul ; lungimea a pistonului are valori ceva mai mari ca diametrul pistonului ; atât
pistonul cât și cilindrul au un grad ridicat de finisare a suprafețelor. Piston cu etanșare
prin inele „O” fig.13.7, cu sau fără susținere a inelului, sunt folosite tot mai frecvent în
construcțiile actuale date fiind avantajele importante pe care le au : simplitate
constructivă și tehnologică, uzură mică, întreținerea ușoară etc.
Pistonul cu manșete simple, v. fig.13.1, este folosit la cilindri foarte lungi ce nu pot fi
finisați la interior decât în condiții total neeconomice ; etanșarea este bună, ca și
funcționarea motorului în ansamblu, dar la presiuni de lucru mici. Piston cu manșete în
formă de „U”, fig. 13.9, lucrează cu bune performante și la presiuni ridicate, grație
rezistenței suplimentare a manșetelor . Manșetele profilate pot fi de diferite forme :
V ; A ; U ; I ; L. Se pot confecționa din cauciuc; în acest caz duritatea Shore (Sh) a
cauciucului se alege în funcție de presiunea de lucru.
De asemenea, se utilizează frecvent, pentru realizarea manșetelor, elastomeri : teflon ;
poliamide și frecvent cauciucul cu inserție textilă sau pânză cauciucată. Se folosește și
piele tăbăcită impregnată cu crom sau parafină. Aceasta din urmă poate asigura
etanșări până la 200 MPa. Jocul între piston și cilindru este de 0,1…0,25 mm. Alegerea
numărului de manșete în funcție de presiune și diametru se face conform tab. 13.2.
Capacul realizează închiderea și etanșarea cilindrului, iar în majoritatea cazurilor
permite alimentarea cu fluid a motorului prin spatii și căi de curgere special prevăzute
în el, v. fig. 13.1. Diametrele racordurilor se calculează impunând viteza medie a
lichidului, vn:
13- 7
Fig. 13. 7. Etanșarea cu inele „O”: a) fără inele de susținere; b) cu inele de susținere; c)
inelul de susținere.
4Q
dr 
  vn
(13.9)
p  30
vn  3 
, în care 90 , m/s unde presiunea p este exprimată în bar.
Tabelul 13.1 Corespondența între presiunea de lucru și duritatea cauciucului utilizat la

confecționarea manșetei de etanșare
Duritatea[ ˚Sh] 60 70 80 90
pmax [MPa] 0 10 20 40
Tabelul 13.2 Numărul de manșete de etanșare în funcție de presiunea de lucru și

diametrul cilindrului
Numărul de manșete de etanșare
Dp
pef[MPa]
[mm]
6,4 10 20 32 40 50
10÷18 3 3 3 3 3 4
20÷30 3 3 3 3 3 5
30÷58 3 3 3 4 4 5
60÷120 3 3 3 4 5 6
125÷250 3 3 4 5 6 7
13- 8
1.3. Tija pistonului construcție și etanșare.
Tija motorului hidraulic realizează transmiterea mișcării la organul de lucru sau

rigidizarea la construcția fixă de care se prinde rigid. Etanșarea tijei se face prin diferite
soluții constructive. Principala problemă ridicată de un cilindru hidraulic este flambajul
tijei. Sarcina critică de flambaj se calculează cu relațiile:
 2  E  I min
Fcr 
l 2f
, (a)
 d 2
I min  t
64 , (b)

I min 
64
D 4
et  Dit4 
Fig. 13. 8. Cilindru cu inele de etanșare , (c)
cu etanșare cu patru lobi: 1. tijă; 2. (13.10)
piston; 3. cilindru. 4. capac; 5. inel
etanșare tijă; 5. inel etanșare piston; 7.
în care lungimea de flambaj lf depinde de tipul
inel etanșare capac. elementelor de prindere ale tijei și a corpului iar
Imin este momentul de inerție minim al secțiunii
tijei, calculat cu relația 13.10,b, la o tijă cu secțiunea plină ( dt diametrul tijei) și 13.10,c,
la o tijă cu o gaură la interior (Det diametrul exterior, Dit diametrul interior al tijei).
Fig. 13. 9. Schemele de montaj la etanșări cu profil „U”: a,b pentru tijă; c,d) pentru piston.
La stabilirea diametrului tijei trebuie să se tină seama de solicitări și de riscul de
pierdere a stabilității. Diametrul tijei rezultă din calculul de rezistență când este
13- 9
lt
solicitată la întindere, întindere și compresiune, compresiune când  10 și este
dt
4  FM
dt  , cu FM forța maximă care solicită tija și σa rezistența admisibilă a
  a
lt
materialului. Când este solicitată la compresiune și  10 , diametrul tijei rezultă din
dt
calculul de stabilitate.
Fcr
FM 
cf
(13.11)
Coeficientul de siguranță la flambaj cf ia valori în intervalul : cf = 2,5…5; cf = 4
(România) ; cf = 2,5…3,5 (firma Rexroth din Germania) [11]. Se impune condiția ca
flambajul să aibă loc în domeniul elastic λ < λ0:
lf I min    E
 imin  p
0
imin ; A ; (13.12)
unde λ coeficientul de zveltețe la flambaj, i0 raza de inerție minimă a secțiunii, σp limita
de proporționalitate a materialului.
1.4. Frânarea cilindrilor hidraulici la cap de cursă
Pistoanele care ating viteze mari sau acționează mase importante provoacă
scoaterea prematură a cilindrilor prin lovirea repetată a capacelor. Acest proces poate
fi evitat prin frânarea pistoanelor la cap de cursă cu procedee mecanice sau hidraulice
(vezi figura 13.10). La viteze moderate se introduc în cilindri arcuri elicoidale sau disc,
dar există pericolul ruperii acestora. Cele mai răspândite procedee de frânare se
bazează pe introducerea unei rezistențe hidraulice în circuitul de evacuare a lichidului
din cilindru, având ca efect creșterea presiunii pe fata pasivă a pistonului, deci frânarea
acestuia. O soluție simplă constă din executarea pistonului în două trepte și
practicarea unui alezaj corespunzător în capac.
Evacuarea lichidului din camera formată între pistonul mic și capac creează o
suprapresiune care produce frânarea pistonului . Legea de variație a vitezei

poate fi controlată prin conicitatea pistonului sau prin forma crestăturilor practicate pe
piston. Supapa de sens amplasată în paralel cu rezistența corespunzătoare fantei
cilindrice sau conice permite accelerarea maximă a pistonului în sens invers.
Decelerarea poate fi reglată cu ajutorul unui dorsal variabil dispus în paralel cu
racordul de alimentare al cilindrului de diametru mic. Dacă dorselul este înlocuit cu o
13- 10
supapă de limitare a presiunii, se obține o decelerare practic constantă (v. fig. 13.10).
Liniarizarea
frânării se poate realiza și prin
practicarea într-o anumită
succesiune a unor orificii calibrate în
cămașa cilindrului, orificii pe care
pistonul le obturează succesiv,
mărind rezistența circuitului de retur
pe măsură ce este frânat. Reducerea
vitezei pistonului la cap de cursă se
obține și prin introducerea pe cale
mecanică a unei rezistențe hidraulice
variabile în circuitul de alimentare.
Calculul unui sistem de frânare are
ca scop stabilirea legii de variație a
vitezei pistonului în timp ca funcție
de parametrii geometrici și dinamici
ai sistemului. Se consideră spre
exemplificare cazul din figura 13.10.
Fig. 13.10. Schema de calcul pentru frânarea pistonului Se scrie ecuația de echilibru dinamic
la capătul cursei a motorului prezentat în figură.
Fi  G  Fp1  Fp 2  Fp 3
, (13.13)
în care :
m este masa redusă la piston a tuturor elementelor în mișcare de translație;
m  me  mb  mt  m p  mn (13.14)
dv p
m  m  g  p1 A1  p 2 A2  p3 A3  0
dt , (13.15)
me - masa echipamentului de acționat;
mb - masa barei de legătură (dacă există) ;
mt - masa tijei pistonului ;
mp - masa pistonului ;
vp - viteza pistonului ;
p1 - presiunea de alimentare a cilindrului ;
p2 - presiunea pe suprafața pasivă a pistonului ;
p3 - presiunea circuitului de evacuare a lichidului ;
A1, A2 reprezintă aria suprafeței active, respectiv pasive, a pistonului ;
A3 reprezintă aria tijei de frânare.
13- 11
Se admite că cilindrul este alimentat la presiunea constantă p 1, dintr-o pompă cu debit
constant; se admite de asemenea că presiunea p3 este egală cu cea din rezervor .
Presiunea p2 se calculează din caracteristica de regim staționar a orificiului de frânare :
2 p 2  p3 
Qd  cd  Ad
 (13.16)
unde :
Ad este aria orificiului ;
cd - coeficient de debit, cd = 0,67…0,80 ;
ρ este densitatea lichidului ;
Ținând seama de ecuația de continuitate:
Q p  v p  A2  Qd
, (13.17)
rezultă
  v 2p  A22
p 2  p3 
2  cd2  Ad2 , (13.18)
Se introduce valoarea lui p2 în relația (13.15):
dv p p3    v 2p  A22
m  mg  p1 A1  A2  p3 A3  0
dt 2  cd2  Ad2 (13.19)
dv p
 2mcd2 Ad2  mg 2cd2 Ad2  p1 A1  2cd2 Ad2   A2  A3  p3  2cd2 Ad2    v 2p A23  0
dt
 2mc A dv p mg 2cd2 Ad2 p1 A1  2cd2 Ad2  A2  A3  p3  cd2 Ad2
2 2

d d
    v 2p  0
A 3
2 dt   A2
3
  A23
  A23
(13.20)
Se înmulțește relația (13.69) cu (-1)și se fac notațiile evidente A,B, prin gruparea
termenilor de mai sus( A și B sunt niște constante ale sistemului). Ecuația (13.20)
devine:
dv p
A  B  v 2p
dt , (13.21)
Ecuația diferențială (13.21) se rezolvă prin metoda separării variabilelor :
13- 12
dv p dv p dt
B  v 2p

dt
A
  B 2
 v 2p

A
, , obţinându-se soluția:
1 vp  B t
ln  C
2 B vp  B A
, (13.22)
Constanta C se determină din condiția inițială vp(0) = v0 , în care v0 este viteza
pistonului în momentul începerii frânării la t = 0.
1 v0  B
C ln
2 B v0  B , (13.23)
Timpul de frânare are următoarea expresie :
v p  B v0  B
t v p  
A
ln 
2 B v p  B v0  B
, (13.24)
sau viteza de frânare :
2 B
t v p  B v0  B 2 B
t v p  B v0  B
ln e A
 ln  e A
 
v p  B v0  B v p  B v0  B
,
2 B 
 
 t

v0  B  v0  B  e  A 
v p t   B 2 B 
B  v B  e
 t

v0  0   A 
, (13.25)
Când timpul tinde la infinit , viteza pistonului vp tinde la B ; deci viteza finală a
pistonului nu este nulă. Dacă se impune această viteză, se poate calcula timpul de
frânare, tf (vp) din relația (13.25) și apoi spațiul de frânare până la viteza vf :
tf
s f   v p t dt
0 , (13.26)
Spațiul de frânare este limitat din considerente tehnologice.
1.5. Indicații tehnologice
Cămașa cilindrului hidraulic se execută din țeavă de oțel laminat, din bare de
oțel-carbon de calitate sau aliat și din aliaje de aluminiu de înaltă rezistență.
Rugozitatea maximă admisă curent este de 0,4 µm, astfel că degroșarea realizată prin
alezare, găurire adâncă sau strunjire trebuie urmată de rectificare, honuire sau tasare
13- 13
cu role. Cilindrii hidraulici ai servomecanismelor aeronavelor se cromează sau se
relaxează cromic, se rectifică și se cromează din nou. În figura următoare, fig. 13.11,
este prezentat costul relativ al prelucrării cămășilor cilindrilor hidraulici în funcție de
rugozitate.
Fig. 13.11. Influenta rugozității asupra costului

prelucrării cilindrilor
Pistoanele și capacele se execută din fontă, aluminiu sau oțel în funcție de gradul de
solicitare și alte cerințe (de exemplu greutatea). Referitor la tijele pistoanelor, acestea
se execută din oțel carbon de calitate sau din oțel aliat, se rectifică și se protejează prin
cromare dură urmată de rectificare și lustruire.
1.Sistemul de etanșare folosit la unitățile cu pistoane axiale este:

a. metal pe metal (interstițiu de etanșare);
b. cu manșete de tip U sau cu inele de tip O;
c. cu segmenți de etanșare.
2. Comparativ cu motoarele hidrostatice rotative, motoarele hidrostatice liniare:
a. sunt mai simple din punct de vedere constructiv;
b. au o etanșeitate mai bună;
c. au un gabarit mai redus;
d. se pot regla mai ușor;
3. La sistemele de etanșare cu inele de tip O:
a. este importantă duritatea cauciucului din care sunt confecționate, măsurată în
grade Shore;
b. la presiuni mari inelele de etanșare trebuie susținute de inele din teflon pentru a
nu se extruda;
13- 14
c. canalele în care sunt montate inelele de etanșare trebuie să aibă o rugozitate
mică sun 3,2 μm.
4. Viteza pistonului la sfârșitul cursei la motoarele prevăzute cu sistem de reglare este:
a. egală cu zero;
b. are o valoare de 0,5- 1 m/s;
c. se reduce sub 0,01 m/s dar nu este nulă.

1-a, 2-a,b, 3-a,b,c 4-c.
4. Exemple
În continuare sunt date câteva aplicații ale motoarelor liniare hidrostatice în diferite
domenii industriale.
E13.1. Secțiune printr-un cilindru hidraulic cu principalele cote de gabarit și de

racordare.
13- 15
E13.2. Utilizarea cilindrilor hidraulici la un excavator.
E13.3. Cilindri hidraulici utilizați la o platformă industrială.
E13.4. Acționare hidrostatică cu motor liniar a unei bene de camion.
13- 16
E13.5. Acționare hidrostatică cu motor liniar folosită pe post de cric hidraulic.
E13.6. Acționari hidrostatice cu motoare liniar folosită la diferite instalații mobile din
construcții.
E13.7. Schema completă a unei instalații cu cilindri hidraulici.
13- 17
E.13.8. Sistemele de etanșare de la un cilindru hidraulic.
E.13.9. Sistemele de etanșare utilizate la tija unui cilindru hidraulic.
1. Desenați un cilindru hidraulic și specificați părțile componente – 3 punct.

2. Enumerați avantajele și dezavantajele unui cilindru hidraulic – 1 puncte.
3. Arătați câteva aplicații de folosire a cilindrilor hidraulici – 1 puncte.
4. Deduceți expresia vitezei la sfârșitul perioadei de frânare pentru un motor
hidrostatic liniar – 4 puncte.
13- 18
6. Rezumat
Unitatea de învățare numărul treisprezece prezintă o sinteză a
elementele referitoare la motoarele hidrostatice hidrostatice. Se
face o prezentare a tipurilor de motoarelor hidrostatice,
însoțită de construcția și funcționarea. Sunt descrise sistemele
de etanșare ale motoarelor liniare. Se face calculul frânării
pistonului.

Ploiești, 2003.
proiectare cu aplicații în Simhydraulics , Editura Universității
Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini, Ploiești 2007.
București, 2000.
6. Vasiliu, N., Vasiliu, D. Mecanica fluidelor și sisteme hidraulice.
Vol. II., București, Editura Tehnica, 1999.
7. Exarhu, M. Mașini și instalații hidropneumatice. Editura Agir,
20013.
8. documentatie.smc.ro/pdf/Cilindri_hidraulici.pdf
9. www.hydraproducts.co.uk/hydraulic-calculator
10. www.parker.com/...cylinder/.../Trouble_1242-1
11. www.boschrexroth.com/RDSearch/rd/r_17017/re17017_2008-
08.pd
13- 19
Elemente auxiliare ale
14 transmisiilor hidrostatice
Cuprins
Obiective……………………………………………………………………………….….1
Competențe …………………………………………………………………………….1
Rezumat ………………………………………………………………………………….. 2
1.Supape …………………………………………………………………………………..2
Timpul de studiu: ............................................................................. 2
1.Supape .......................................................................................... 2
1.1. Aspecte constructive și funcționale referitoare la supape2
1.2. Modelarea supapei de presiune nepilotată .................... 5
2.Reglarea debitului......................................................................... 6
2.1. Aspecte constructive referitoare la reglarea debitului ... 6
2.2. Modelul droselului simplu ............................................... 7
3.Aparatura de distribuție ............................................................... 7
3.1. Descrierea echipamentului de distribuție ....................... 7
3.2. Modelarea distribuitoarelor hidraulice ......................... 10
4.Înmagazinarea mediului hidraulic ................................................ 12
4.1. Rezervoare ..................................................................... 12
4.2. Analiza termică a rezervorului ....................................... 15
5.Exemple ........................................................................................ 18
6.Teste de autoevaluare .................................................................. 24
7.Răspunsurile testelor de autoevaluare ........................................ 25
8.Lucrare de control ........................................................................ 25
9.Rezumat ........................................................................................ 25
10.Bibliografie/webografie .............................................................. 26
Obiective:
Prezentarea supapelor utilizate la transmisiile hidrostatice:
construcție și funcționare. Reglarea rezistivă a debitului la
unitățile cu pistoane axiale. Prezentarea aparaturii de
distribuție. Rezervoarele utilizate în schemele de acționare
14- 1
hidrostatică.
Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să:
intuiască corect rolul aparaturii de reglare, distribuție și
stocare a mediului hidraulic (ulei) folosit la transmisiile
hidrostatice. Să cunoască modul de calcul al rezervoarelor de
ulei.
Timpul de studiu:
În această unitate de învățare sunt descrise echipamentele
auxiliare ale transmisiilor hidrostatice. Sunt caracterizare
rezervoarele, filtrele , supapele , distribuitoarele, droselele,
furtunurile. Unitatea de învățare este simplă fiind axată mai
mult pe aspecte constructive, totuși volumul materialului
este mai mare. Se presupune o durata de studiu de 3 ore.
1. Supape
1.1. Aspecte constructive și funcționale referitoare la supape
Sistemele hidrostatice sunt caracterizate prin anumite game de presiuni în care
lucrează. Dacă încărcările în sistem ( momentele și forțele) cresc presiunea va avea
aceeași evoluție; creșterea presiunii trebuie limitată pentru ca elementele sistemului
sau ale mașinii de forță sau acționate să nu aibă de suferit. Controlul presiunii
sistemului este foarte important și se face prin supapele de siguranță montate pe
refularea sistemului, [1,3]. Supapele pot îndeplini și alte funcții într-un sistem în afara
celei de protecție .
Px Px
P P P P P
T T T T T
a b c d e
Fig. 14.1. Tipuri de supape pilotate normal închise: a) de siguranță; b) de succesiune; c) de

deconectare; d) de conectare; e) încărcare acumulator; P- pompă; T- rezervor; Px - presiune
comandă.
14- 2
Astfel dacă se dorește deconectarea sistemului hidrostatic de la pompă, când
mașina de lucru este în perioada de absență a sarcinii, acest lucru se realizează prin
supapa de deconectare (deconectarea se face prin introducerea unei comenzi
hidraulice, mecanice sau electrice). Când o porțiune a circuitului hidraulic este pusă în
comunicație cu pompa numai la depășirea unei anumite valori a presiunii, supapa se
numește de conectare. Când o porțiune a circuitului hidraulic este pusă în comunicație
cu pompa la introducere unei comenzi, supapa se numește de succesiune. Dacă dorim
ca lichidul să circule prin circuit numai într-un anumit sens se folosește o supapă de
sens. Uneori este dorit ca trecerea prin supapa de sens să se facă și invers, utilizându-
se supape de sens deblocabile .

Există cazuri când un consumator
trebuie alimentat din două surse diferite în
faze independente; acest lucru se poate
Px
face printr-o supapă de comutare (o supapă
P de sens dublă). Există situații în care o parte
P a circuitului hidraulic se dorește a fi
T T
deconectată de la sursa de presiune,
a b utilizându-se în acest scop o supapă de
Fig. 14.2. Supape pilotate normal deschise: a) decuplare. Dacă dorim ca presiunea pe o
reducție; b) decuplare; P- pompă; T- rezervor; parte a circuitului să nu depășească o
Px -presiune comandă.
anumită valoare folosim o supapă de
reducere. Supapele de siguranță, de deconectare, de conectare, de sens, de succesiune
sunt supape normal închise, v. fig. 14.1, adică în mod curent ele nu permit trecerea
lichidului. Supapele de reducere și de decuplare sunt normal deschise, permițând în
mod curent trecerea lichidului prin ele, v. reprezentarea simbolică din fig. 14.2.
Construcțiile tipice ale supapelor sunt date în fig. 14.3. Referitor la construcția din fig.
14.3,a, supapa este formată dintr-un piston cu vârf conic 1, (poate fi și sub formă de
bilă) plasat pe un scaun 2 și apăsat de arcul 3.Presiunea fluidului se exercită pe piston,
realizând o forță de deschidere a supapei. Forța arcului poate fi variată prin
intermediul șurubului 4.
14- 3
a) b) c)
Fig. 14.3. Supape normal închise: a) nepilotată 1.piston; 2. scaun; 3. arc; 4. șurub reglaj;
b)pilotată cu disc: 1.piston mare; 2.piston mic; 3.scaun piston mic; 4.arc mic; 5.arc mare; 6. șurub
reglaj. c)pilotată cu sertar cilindric: 1. sertar cilindric; 2. pilot; 3. arc; 4. șurub reglare.
La depășirea unei anumite valori a presiunii în sistemul hidrostatic, pistonul 1

se ridică de pe scaunul 2 și fluidul curge spre rezervor. Principalul inconvenient al
acestei supape constă în necesitatea unui arc foarte puternic la presiuni mari.
Uzual supapele sunt pilotate, v. fig. 14.3,b. Pistonul cu vârf conic este dublat de
unul mai mic ținut pe scaunul său de un arc mai mic 4.Presiunea ajunge la pilotul 2 prin
orificiul A al pistonului 1. Forța exercitată pe pilotul 2 de arcul 4 corespunde unei
presiuni mai mari a sistemului hidrostatic. Când presiunea fluidului ridică pilotul 2 de
pe scaunul 3 o parte a fluidului trece în rezervor și astfel presiunea scade în cavitatea
B, presiunea în amonte rămâne ridicată și forța exercitată pe pistonul 1 învinge arcul 5
al acestuia deschizând trecerea fluidului prin secțiunea mare spre rezervor. La
scăderea presiunii atât pilotul cât și pistonul cu vârf conic revin pe scaunele lor,
întrerupând trecerea lichidului spre rezervor. Forța arcului 4 se poate regla cu șurubul
6. Elementul de închidere poate fi sub forma de sertar cilindric, fig. 14.3,c; această
formă înlătură zgomotele în funcționarea supapei. Zgomotele sunt generate de
închideri și deschideri succesive, funcționarea instabilă a supapei. La ridicarea
pistonului cu vârf conic de pe scaun fluidul curge pe lângă acesta și presiunea scade
local datorită creșterii vitezei. La scăderea presiunii în sistemul hidraulic pistonul se
reașază pe scaun, dar imediat odată cu creșterea presiunii pistonul se ridică din nou
ş.a.m.d. Ridicarea și coborârea discului duce la uzura rapidă a supapei .

Distingem la supapele normal închise două presiuni: de rupere la care fluidul începe să
curgă prin supapă; de curgere deplină la care întreaga cantitate de fluid curge prin
supapă. Diferența dintre cele două presiuni se numește presiune diferențială,
recomandându-se ca aceasta să fie cât mai mică, altfel o parte din energia sistemului
hidrostatic se consumă pentru deversarea unei părți din lichid la rezervor înainte de a
14- 4
atinge presiunea de curgere la care este reglată supapa. Presiunea diferențială este
mai mică la supapele pilotate, un motiv în plus pentru utilizarea acestora.
1.2. Modelarea supapei de presiune nepilotată

Se consideră supapa de reglare a presiunii, a cărei construcție este dată în fig.
14.3,a. Modelul matematic este introdus prin detaliile de pe schema, v. fig.14.4,
neglijându-se [2,4,5]: masa arcului, dependența constantei elastice a arcului de
deplasare (k1) și dependența coeficientului de amortizare de deplasare (c) .Pentru
supapa cu scaun conic relațiile ce descriu comportarea acesteia în regim dinamic sunt
[1,15]:
d 2x dx
ms 2  c  k1 ( x  x1 )  A1  p  A2  p 2  Fd (14.1)
dt dt
V1 dp
Qm  Q p  Q   (14.2)
E dt
2  ( p  p0 )
Fd     Q  cos  (14.3)

2  ( p  p0 )
Q  cd    D  x  sin  (14.4)

unde:
Qm Qm este debitul de lichid transmis spre

consumator;
Qp - debitul de lichid transmis de pompă;
p ΔQ- debitul de lichid deversat prin supapă;
Q V1 – volumul de lichid din spațiu inactiv al
p supapei;
2 Qp md – masa elementului de închidere a supapei;
x –deplasarea elementului de închidere;
Fig. 14.4. Schema pentru modelarea x1 – prestrângerea arcului;
supapei nepilotate A1, A2 –ariile suprafețelor elementului de
închidere al supapei;
Fd –forța hidrodinamică;
α – unghiul de înclinare a scaunului supapei;
p – presiunea de deschidere a supapei;
p0 – presiunea la ieșirea din supapă;
E – modulul de elasticitate la lichidului;
14- 5
k1 – constanta elastică a arcului;
ρ – densitatea lichidului.
Relațiile (14.1- 14.4) pot fi modelate folosind programul Simulink, modulul
Simhydraulics [2].
2. Reglarea debitului
2.1. Aspecte constructive referitoare la reglarea debitului
Reglarea vitezei motoarelor hidraulice se face prin variaţia cantității de lichid care trece
spre motorul hidraulic în unitatea de timp. Variaţia cantității de lichid se poate face
prin două metode:
a)prin variaţia debitului pompei: prin modificarea unghiului de înclinare la blocul de
cilindri la pompele cu plungere dispuse axial sau a excentricității la pompele cu
plungere dispuse radial sau cu palete; această metodă se numește metoda volumică;
v b)prin variaţia rezistenței locale în
conducta de circulație a fluidului sau
F
reglare prin drosel.
Deoarece considerații referitoare la
metoda volumică au fost făcute în UI6
Qm (elementele introductive legate de
p
2 construcția și funcționarea pompelor cu
QT
p1
plungere dispuse axial), în acest paragraf
S Qp o să ne ocupăm de reglarea rezistivă a
PDC
debitului. În cazul pompelor cu debit
constant debitul de ulei transmis
T
motorului reprezintă numai o parte din
debitul pompei , restul fiind trimis la
Fig. 14. 5. Modul de utilizare a droselului la
reglarea rezistivă. rezervor prin intermediul unei supape, v.
fig. 14.5.
a b
Fig. 14.6 Construcția droselului :a) cu ac; b) cu canal circular.
14- 6
Reglarea debitului care intră în motor, se face cu un drosel reglabil de obicei manual, v.
fig. 14.6. Construcția acestor drosele este apropiată de aceea unor robinete sau sertare
care permit variaţia secțiunii de curgere a fluidului, prin aceasta mărind sau micșorând
rezistența de trecere a fluidului și odată cu aceasta și debitul prin fanta droselului. În
fig. 14.6,a este dată construcția unui drosel cu ac; acest drosel nu poate asigura debite
mici sau constante deoarece din punct de vedere hidraulic la micșorarea secțiunii de
trecere prin introducerea vârfului conic raza hidraulică creste. În fig. 14.6,b este
reprezentat un drosel cu canal triunghiular circular, care spre deosebire de dorselul cu
ac este descărcat de acțiunea forței de presiune, deoarece fluidul care intră în drosel
acționează simultan pe suprafețe egale ale piesei ce trebuie rotită manual.
2.2. Modelul droselului simplu
Droselul cu reglare discretă, poate fi caracterizat prin relația care dă debitul de

lichid ce merge la motor [1]:
2  ( p1  p 2 )
Qm  cd    d  x   k d  x  p1  p 2 ( 14.5)

unde s-a notat cu kd constanta droselului

2
k d  cd    d  (14.6)

restul elementelor folosite în formula au semnificațiile:
cd este o constantă de debit;
d – diametrul secțiunii de trecere prin drosel;
x – deschiderea droselului;
p1 – presiunea în amonte de drosel;
p2 – presiunea în aval de drosel;
ρ – densitatea lichidului.
Pe baza relației (14.5) se poate alcătui modelul Simulink al droselului [2].
3. Aparatura de distribuție
3.1. Descrierea echipamentului de distribuție
Dirijarea lichidului prin conducte de la și spre diferite elemente ale circuitului hidraulic
se efectuează cu ajutorul distribuitoarelor [8-11]. Condițiile care se impun aparaturii de
distribuție sunt: pierderi minime de putere, timp de comutare scurt, funcționare
14- 7
liniștită, [6,7]. Distribuitoarele cu sertar sunt cele mai răspândite elemente de
comandă ale mașinilor unelte, preselor, instalațiilor; un distribuitor cu sertar cu
comandă electrică este prezentat în fig. 14.7 . Comanda este dată în acest caz de un
electromagnet (1) montat în capacul distribuitorului. Când electromagnetul (1) este
alimentat, sertarul (2) este împins spre stânga și uleiul circulă de la P la A ( P este
simbolul pentru cuplarea generatorului, iar A o legătură la sistemul acționat. Când
alimentarea cu curent se întrerupe, sub acțiunea arcului (3) sertarul este adus în
poziția indicată în figură, întrerupând circulația lichidului de la P la A. Eventualele
scurgeri de ulei sunt eliminate la rezervor (R) prin orificiul (e). Acționarea electrică
prezintă avantaje în ceea ce privește construcția și economicitatea. Electromagneții
sunt alimentați în curent continuu la 24 V sau în curent alternativ la 220 V, putând
lucra sau nu în ulei. Timpul necesar trecerii sertarului dintr-o poziție în alta este de
0,04-0,09 s în funcție de presiunea și de debitul de ulei. Se consumă de asemenea 0,08-
0,18 s pentru timpul de reacție al electromagnetului. Pentru reprezentarea
distribuitoarelor se folosesc (ca de altfel pentru toate elementele schemelor
hidrostatice) simboluri.
Distribuitorul prezentat este simbolizat în partea inferioară a fig. 14.7 prin două căsuțe,
care corespund celor două stări ale acestuia, în interiorul cărora sunt marcate căile de
trecere a uleiului. Posibilitatea de comandă este de asemenea sugerată, în cazul nostru
căsuța de dimensiuni mai mici în care se află o linie înclinată simbolul
electromagnetului. Acționarea manuală a distribuitoarelor se folosește când frecvența,
precizia de oprire a elementului acționat și puterea vehiculată sunt mici, [8,12,22].
Acționarea manuală se face cu ajutorul unor manete, pedale, roți de mână,
distribuitorul fiind dotat cu un sistem de poziționare și de menținere în poziția
acționată (bilă cu arc) a sertarului. Acționarea mecanică este folosită mai rar deoarece
viteza de deplasare și timpul afectat trecerii dintr-o poziție în alta depind de viteza
organului care acționează distribuitorul, fiind în acest caz mici.
Fig. 14. 7. Distribuitor cu sertar cu comandă electrică: 1. electromagnet; 2. sertar; 3. arc.
14- 8
În fig. 14.8 este dat tot un distribuitor cu
două căi P,A și două poziții. În poziția (I)
distribuitorul este închis, uleiul nu trece de
la P la A; in poziția (II) distribuitorul este
deschis. Datorită arcului (1) dacă maneta
(3) nu este acționată, sertarul
distribuitorului este menținut în poziția (I),
fiind normal închis. Canalele (4,5,6) permit
Fig. 14. 8. Distribuitor cu sertar comandat aducerea pierderilor de ulei în rezervor.
manual:1.arc; 2. sertar;3. maneta; 4.,5,6. canale Uleiul trece prin aceste canale numai în
colectare pierderi; A- legătură la sistemul
hidrostatic; P- legătură la pompă; R- legătura la
poziția (II) a distribuitorului, deoarece în
rezervor. această situație sertarul fiind deplasat în
stânga, el intră în camera arcului cu un
piston plonjor ceea ce creează presiunea necesară evacuării acestui ulei. Schema de
principiu a unui distribuitor cu patru orificii active, este dată în fig. 14.9. Deplasarea
sertarului în corp asigură legăturile prin canalele practicate între orificii, conform unei
anumite scheme. Modul de comandă al distribuitorului poate fi: manual, electric sau
hidraulic, pneumatic. Sertarul la acționarea prin una din căile de mai sus se deplasează.
După anularea forței active, sertarul revine la poziția inițială , la distribuitoarele cu
revenire, sau rămâne în poziția în care a fost adus la distribuitoarele cu reținere.
Fig. 14. 9. Distribuitor cu sertar cu patru căi și trei poziții: 1. corp; 2.sertar; 3.,4.capace;
5,6,7,8. garnituri; P- legătura pompă; T- legătura rezervor; A, B, -legături la sistemul
hidrostatic.
Distribuitorul prezentat are trei poziții. Poziția centrală, normală de funcționare

corespunde tuturor conexiunilor întrerupte. Pozițiile laterale permit un sens de
curgere prin distribuitor și un sens inversat. Comenzile nu au fost reprezentate,
simbolurile pentru reprezentarea schemelor hidrostatice fiind arătate în numeroase
lucrări [4,8-11] . Etanșarea sertarului în corpul distribuitorului între compartimentele
care fac legătura cu orificiile de racordare se face metal pe metal, pentru
14- 9
distribuitoarele hidraulice și metal pe cauciuc pentru distribuitoarele pneumatice.
Câmpul de toleranțe este foarte strâns, jocul fiind de ordinul micronilor. Oricât de mic
ar fi acest joc între sertar și corp, datorită diferenței de presiune dintre două
compartimente vecine, au loc scurgeri importante de fluid între acestea. Scurgerile
trebuie drenate spre rezervor, printr-o conductă specială, [8,9], dacă construcția
distribuitorului o cere. Nu se leagă conducta de drenaj la conducta de întoarcere în
rezervor deoarece pot apărea situații nedorite ca de exemplu deteriorări de garnituri
sau comanda sertarului în afara programului impus.
3.2. Modelarea distribuitoarelor hidraulice
Firmele producătoare indică în prospecte numărul de legături și de poziții, modul de

comandă și o serie de detalii ca: debitul maxim acceptat prin distribuitor; căderile de
presiune pe diferite căi și la diferite debite; forte de manevră a sertarului presiunile de
comandă hidraulică sau pneumatică; tensiunile și curentul; valoarea maximă a
debitului pierdut prin drenaj. Considerând, de exemplu, distribuitorul cu patru căi și
trei poziții din fig. 14.9, putem scrie pe fiecare cale a acestuia expresia căderii de
presiune considerând legăturile pe poziția din dreapta a fig. 14.9,b, (pompa
alimentează circuitul A iar circuitul legat la B se descarcă la rezervorul T) :
 1
p p  pA    Q p  R  Q p2
2
(14.7)
2 cd    d  x 
2
 1
p B  pT    QT  R  QT2
2
(14.8)
2 cd    d  x1  2
unde relațiile prezentate și notațiile au aceleași semnificații ca cele prezentate la

drosele. Prin urmare modelarea distribuitoarelor va coincide cu cea a droselului,
determinându-se căderea de presiune prin distribuitor în funcție de debitul de lichid
care străbate distribuitorul. Construcția elementelor de comandă și distribuție
hidraulică a evoluat foarte mult. Există distribuitoare hidraulice proporționale,
servodistribuitoare, care au o construcție ceva mai complicată și a căror modelare
constituie un exemplu concludent al necesității modelării elementelor din schemele de
acționare hidrostatică, v. [2,11]. Distribuitoarele hidraulice proporționale, v. fig. 14.10
sunt formate de regulă din două etaje. Distribuitorul de bază (4), care este un
distribuitor clasic cu câteva modificări și anume sertarul (5) are muchii care duc la o
creștere progresivă a secțiunii de curgere și arcurile (6,7) care aduc sertarul în centru
dar în același timp au funcția de element comparator între o mărime de comandă (
presiunea pc din camerele 9) și mărimea comandată deplasarea s a sertarului (5) față
de poziția centrală.
14- 10
Fig. 14.10. Distribuitor hidraulic proporțional: 1. pilot; 2.,3. electromagneți; 4.
distribuitorul de bază; 5. sertar; 6,7. arc; 8. supapă;9. cameră de lucru .
Pilotul (1) este alcătuit dintr-o pereche de elemente de comandă fiecare format dintr-
un electromagnet proporțional de curent continuu (2,3) și o supapă de reducere a
presiunii (8). Electromagnetul proporțional dezvoltă sub acțiunea uni curent i, o forță
f EM  K1  i , care deplasează plungerul supapei (8) până când acesta reduce presiunea
la intrarea în supapă până la o valoare pc care multiplicată cu aria acestui plunger a, dă
forța fH ce egalează forța fEM. Se obține f H  a  pc  f EM  K1  i , din care se poate
exprima pc  K 2  i . Presiunea de comandă pc acționează pe unul din capetele
sertarului (5) de arie A contra arcul (6 sau 7), având constanta elastică Ke . Sertarul se
deplasează la distanța s de centru la care K e  s  A  pc  A  K 2  i , rezultând s  K 2  i
.Așa cum am spus sertarul (5) are o astfel de configurație a muchiilor de deschidere
care face ca suprafața de curgere Ac să fie proporțională cu s, Ac  K a  s , de unde
Ac  K 4  i . Debitul care trece, ca urmare a acestei deschideri, prin distribuitor, are
2  p
expresia Q  c d  Ac , cu cd un coeficient de debit, obţinându-se debitul care

trece prin distribuitor la cădere de presiune constantă Q  K i , cu
2p  A  K a  K1
K  cd .Modelarea acestui distribuitor constituie deja o aplicație
  a  Ke
complexă pe care cititorii sunt îndemnați să o încerce; indicații suplimentare fiind date
în [2,4] .
14- 11
4. Înmagazinarea mediului hidraulic
4.1. Rezervoare
Rezervorul fără presiune, v. fig. 14.11,a, sau cu înmagazinare liberă a fluidului

este constituit din următoarele părți: a) camera de aspirație; b) camera de deversare;
1filtru grosier; 2. perete; 3. conducta de deversare; 4. conducta de aspirație. 5.robinet
golire rezervor; 6. filtru ecran. Prezenta celor două camere a,b și a peretelui
despărțitor 2 determină o decantare a impurităților aflate în suspensie în lichidul
evacuat prin conducta 3 din instalație. Prin introducerea mai multor pereți despărțitori
v. fig. 14.11.b. se creează condiții mai bune de separare a aerului din ulei și a
impurităților. Sunt utilizate de asemenea și rezervoare de joasă presiune.
Înmagazinarea mediului hidraulic sub presiunea apărut ca o necesitate în unele
sisteme de acționare. În scopul ridicării randamentului volumic al pompelor acestea
sunt puse să aspire din rezervorul cu fluid sub presiune menținută constantă de un
piston cu arc sau un piston cu acționare hidraulică proprie, v. fig. 14.12. Prezenta
pistonului elimină contactul direct aer – lichid și prin aceasta păstrează nealterate
proprietățile acestuia. Presiunea aerului este în mod curent 0,5-0,6 MPa. În figura
14.12, în partea dreaptă este prezentat un rezervor pneumo – hidraulic folosit la
acționarea preselor. Coborârea traversei presei se poate face sub greutate proprie dar
introducerea fluidului sub joasă presiune mărește viteza de coborâre, crescând
productivitatea. Rezervorul este umplut la cursa de ridicare a traversei, surplusul de
lichid existent în circuitul pompei de umplere este eliminat într-un rezervor liber prin
supapa S, care limitează presiunea de încărcare a rezervorului.
Determinarea volumului rezervorului din circuitul hidrostatic se poate face pe baza
unor considerente exprimate în continuare. Instalațiile hidraulice de tip hidrostatic
sunt [1,5]: în circuit deschis în care agentul hidraulic este preluat de pompă dintr-un
rezervor și adus apoi în motorul hidraulic; în circuit închis la care agentul circulă doar
între pompă și motor. Circuitul deschis oferă posibilitatea de răcire a mediului hidraulic
pe cale naturală, dimensiunile rezervorului fiind suficient de mari pentru a permite
acest lucru. Avantajul unui circuit deschis constă deci în absența unui sistem auxiliar
pentru răcirea lichidului, ceea ce reduce cheltuielile de realizare ale instalației și
simplifică modul de utilizare.
14- 12
a) b)
Fig. 14. 11. Construcția unui rezervor fără presiune a) cu un perete despărțitor; b) cu doi
pereți despărțitori.
Apare în schimb problema gabaritului, care la o instalație transportabilă este prioritară.

De asemenea uneori este necesară o răcire suplimentară a mediului hidraulic utilizând
un schimbător de căldură. La sistemele în circuit închis volumul de ulei de transmisie
este redus, utilizându-se o răcire forțată prin scoaterea unei pârți a acestuia în
exteriorul circuitului, răcirea forțată și apoi reintroducerea în circuitul hidraulic.
Gabaritul acestor circuite este redus dar problemele de exploatare sunt complexe.
Problema dimensionării rezervoarelor de la circuitele de acționare hidrostatică de tip
deschis este rezolvată prin două metode:
- regula practică: se alege volumul rezervorului
Vr  (3  5)Q p [l ] (14.9)
unde Vr este volumul rezervorului exprimat în litri, iar Qp este debitul pompei exprimat
în l/min;
- se face calculul termic al rezervorului.
Energia calorică din circuit este realizată prin disiparea prin frecare între
elementele mecanice mobile și prin frecarea particulelor de fluid cu elementele
instalației și între ele. Căldura este disipată prin conducte, pereții rezervorului și
celelalte elemente ale instalației și o parte din energia termică contribuie la creșterea
temperaturii lichidului din rezervor.
Scriind ecuația de bilanț termic la nivelul rezervorului, (restul schimburilor se
neglijează) se obține:
14- 13
Fig. 14.12. Rezervoare de lichid presurizate: cu arc, cu piston, liber.
Pc dt  k  S  (T  T0 )  dt  mu  cu  dT  mr  cr  dT (14.10)
unde:
cr,cu sunt căldurile specifice ale materialului rezervorului și ale fluidului;
dt – intervalul de timp;
dT – variaţia de temperatură;
k – coeficientul de convecție;
mr,mu – masa pentru materialul rezervorului și respectiv a fluidului;
Pc – puterea consumată în sistem care contribuie la încălzirea mediului hidraulic;
S – suprafața de schimb a rezervorului;
T,T0 – temperatura curentă respectiv inițială a rezervorului;
Relația (14.10) se poate pune sub forma unei ecuații diferențiale:
dT
(mr  cr  mu  cu )  k  S  T  Pc  k  S  T0 (14.11)
dt
care la t = 0 are soluția T = T0. Rezolvând ecuația (14.11) se obține soluția:
Pc  t 
 kS
mr cr  mu cu 
T  T0  1 e (14.12)
k  S  

J
Pentru valorile tehnice uzuale: k  (60  120) , T0  (15  25)C , T  (55  60)C
m hC
2
, S  0,0653 V 2 , cu V volumul rezervorului, rezultă volumul V:
14- 14
3
P 
V   c   10 3 (14.13)
 35 
a b
Fig. 14.13. a)Modelul rezervorului analizat b) elementele reținute pentru studiul termic.
Referitor la puterea disipată în circuit sub formă de căldură P c, aceasta depinde

de puterea instalată a pompei și de structura circuitului. Se poate aprecia că acest
consum este de circa 10-15 % din puterea de acționare a generatorului hidraulic. Astfel
pentru un agregat hidrostatic cu șapte plungere dispuse axial, la diametrul de 16 mm
pentru plunger, la turația de 1450 rut/min și unghiul la blocul de cilindri  = 25,
puterea instalată este P = 9,56 kW. Calculul cu relația (14.13) pentru pierderi Pc egale
cu 10/12/15 % din P conduce la volume ale rezervorului V de respectiv 153/187/262 l.
Calculul volumului pentru rezervor cu relația (14.9) se bazează pe debitul pompei care
la valorile de mai sus, pentru cilindreea de Vg = 28,2 cm3 / rut este Qp = 40 l/min. Deci
volumul recomandat în acest caz este cuprins între 120 și 200 l. Se observă că valorile
obținute sunt comparabile dar o dimensionare precisă a rezervorului poate duce în
unele cazuri la o reducere a gabaritului și la o economie de ulei.
4.2. Analiza termică a rezervorului

Având în vedere că programele de calcul inginerești au evoluat în acord cu
suportul fizic existent, modelarea ansamblurilor este ușor de realizat. Etapa ulterioară
pe care o oferă aceste programe constă în posibilitățile de analiză ale configurațiilor
realizate, analiză a stărilor de eforturi și deformații, analiza modurilor proprii de
vibrații, analiza la stabilitate și analiza termică. Scopul acestor analize este de a sugera
posibilitățile de îmbunătățire ale construcției pentru a corespunde utilizărilor acesteia.
De asemenea aceste programe o au o serie de probleme test ale produsului, care
rulate comparativ cu soluțiile analitice duc la bune rezultate în multe situații

[2,4].
Acest paragraf își propune o analiză termică a rezervorului utilizat în cadrul
schemelor de acționare hidrostatică, analiza remarcându-se prin simplitate, dar în
14- 15
același timp se păstrează precizia de calcul, prin utilizarea metodei elementului finit în
condițiile încărcărilor termice ale sistemului analizat.
Analiza termică efectuată pornește de la modelarea rezervorului, care poate fi făcută
într-un program corespunzător SolidEdge, SolidWorks, Inventor etc., v. fig.14.13,a. În
această figură, peretele rezervorului a fost realizat dintr-un material transparent, ceea
ce permite vizualizarea elementelor interioare ale acestuia. Se observă că există un
perete transversal care separă camera de introducere a lichidului de cea de aspirație,
pentru a asigura decantarea impurităților. S-a considerat că filtrul de aer, de ulei,
conductele de alimentare și aspirație nu joacă un rol important în studiul termic și au
fost eliminate. Modelul este apoi importat în programul de modelare Simulation și se
definește studiul care în cazul de față este un studiu termic. S-a ales un studiu
tranzitoriu care urmărește evoluția fenomenului de încălzire în timp pe parcursul a 4
ore la intervale de 0,5 h. Au fost introduse materialele pentru elementele considerate,
cele ale lichidului fiind corespunzătoare unui ulei de transmisie cu c u = 2115 J/ kg K,
densitatea  = 870 kg/m3 și coeficientul de conductivitate termică  = 82,4 J/ h m2 K.
Rezervorul poate stoca 250 l ( 0,5X0,5X1 m x m x m), dintre care ocupați la simulare au
fost 187 l. Sunt făcute precizările legate de condițiile de simulare termice definindu-se
afluxul de căldură în circuit la nivelul de bază al lichidului din rezervor (fig. 14.14,a) Pc =
1,2 kW și suprafețele de convecție ( la care s-a considerat un strat limită de aer pe
peretele rezervorului) cu coeficientul de schimb de căldură prin convecție c = 0,04
W/m2 K și temperatura mediului exterior 293 K (fig. 14.14 b,c). În continuare se
generează rețeaua de elemente finite pentru modelul adoptat, (fig. 14.14,d).
După pregătirea modelului se execută analiza termică, analiză ale cărei faze (
din jumătate în jumătate de oră ) sunt redate în (fig. 14.15). După cum se poate
constata, se poate urmări evoluția în timp a temperaturii din sistem, ceea ce constituie
un avantaj al metodei adoptate, alături de simplitate. Dacă inițial temperatura este mai
ridicată în dreptul racordului de refulare, treptat se produce o omogenizare în timp a
acesteia, urmând ca după circa trei ore de funcționare aceasta să se omogenizeze la
valoarea de 37 C.
a b
c d
Fig. 14. 14. Modul de definire a modelului termic a,b,c și rețeaua de elemente finite d.
14- 16
Temperatura va crește în continuare, ajungând la capătul celor 4 ore alese ca interval
de simulare la valoarea de 39 C. Simularea sugerează faptul că pornind de la
temperatura de 20C în sistem se ajunge la valoarea de circa 40C, la o valoare
acceptabilă a pierderilor care conduc la creșterea temperaturii, de 1,2 kW ( adică
aproximativ 12,5% din puterea instalată a pompei), rezervorul având capacitatea de
187 l.
După cum s-a constatat (fig. 14.15) cunoașterea evoluției în timp a
temperaturilor din sistem constituie unul din avantajele programului de simulare
adoptat. De asemenea rapiditatea modului de efectuare a analizei
a)după 0,5 ore b)după 1 oră
c)după 1,5 ore d)după 2 ore
e)după 2,5 ore f)după 3 ore
14- 17
f)după 3,5 ore g)după 4 ore
Fig. 14. 15. Evoluţia în timp a temperaturii în rezervorul sistemului hidrostatic
și precizia pe reducând volumul lichidului din rezervor la 150 l, valoarea temperaturii

la sfârșitul intervalului ales pentru simulare ajunge la 56 C, aproape de limita admisă
pentru mediul hidraulic considerat. Din exemplul dat se poate constata că alegerea
preliminară a dimensiunilor rezervorului se situează aproape de limita inferioară
sugerată de relația (14.9), acceptându-se un nivel al pierderilor care duc la încălzirea
lichidului destul de mare 12,5% din puterea instalată. Probabil că dorința de creștere a
siguranței sistemului face ca recomandările să meargă în acest caz până la 200 l,
capacitatea rezervorului.
5. Exemple
14- 18
E14.1. Schema unui divizor de debit folosit la sincronizarea mișcării pentru doi
cilindri hidraulici.
E14.2. Secțiune printr-un divizor de E14.3. Secțiune printr-un divizor de

debit cu sertar de balansare. debit cu sertar de balansare și supapă
de unic sens.
14- 19
14- 20
14- 21
14- 22
14- 23
E14.4. Simbolurile convenționale pentru aparatura de comandă, control,
distribuiție și unitățile hidraulice folosite la transmisiile hidrostatice.
1. Supapele de siguranță folosite în cadru sistemelor hidrostatice sunt:

a. normal închise;
b. normal închise sau normal deschise;
c. normal deschise.
2.Presiunea diferențială la o supapă de siguranță se recomandă a fi:
a. mare pentru a asigura stabilitatea ridicării discului supapei;
b. în acord cu domeniul de presiuni pe care se folosește supapa;
c. mică pentru a consuma o cantitate redusă pentru deversarea unei părți din lichid
la rezervor.
3. Programul Simulink / Simhydraulics este utilizat pentru:
a. modelarea tridimensională a elementelor din circuitele hidrostatice;
14- 24
b. modelarea sistemelor de acționare hidrostatică pe baza unei librării de
elemente hidraulice
c. Modelarea elementelor din sistemele de acționare hidrostatică.
4. Dacă într-un circuit hidrostatic avem o pompă cu un debit de 120 l/min atunci
rezervorul la un circuit deschis trebuie să aibă un volum de:
a. 700 l;
b. 240 l;
c. 400 l.
5. În cazul unei supape de conectare:
a. sunt legate două părți la circuitului la introducerea unei comenzi manuale/
electrice/ pneumatice/ hidraulice;
b. o porțiune a circuitului hidraulic este pusă în comunicație cu pompa numai la
depășirea unei anumite valori a presiunii;
c. se asigură accesul simultan al mai multor pompe la sistemul hidrostatic.

1-a, 2-c, 3-b, 4-c, 5-b.
1. Precizați diferențele dintre o supapă de siguranță simplă și o supapă de
siguranță pilotată -2 puncte.
2. Explicați rolul funcțional al unui drosel simplu și scrieți modelul de calcul pentru
debitul de trecere-2 puncte.
3. Stabiliți expresia temperaturii dintr-un sistem hidrostatic deschis după un
anumit interval de timp de funcționare 3 puncte.
4. Explicați care este diferența dintre un distribuitor și un distribuitor hidraulic
proporțional -2 puncte.
9. Rezumat
Unitatea de învățare numărul șapte prezintă elementele
importante referitoare la echipamentele auxiliare utilizate în
cadrul transmisiilor hidrostatice , fără însă a le epuiza. Unul
dintre aspectele caracteristice transmisiilor hidrostatice îl
14- 25
constituie aparatura de comandă, reglare, distribuție,
control, stocare și transport a lichidelor folosite în cadrul
transmisiei. Acest echipament crește prețul și complexitatea
transmisiei, dar îi conferă siguranță și flexibilitate. Sunt
descrise în general construcția și modul de funcționare al
acestor echipamente. De o mare importanță în înțelegerea și
proiectarea acestor echipamente o au programele de
simulare cu o răspândire din ce în ce mai mare. O bună
pregătire inginerească se poate obține prin însușirea
noțiunilor de bază, folosirea acestor programe și o activitate
practică corespunzătoare.

Universității Petrol – Gaze din Ploiești, 184 pagini, Ploiești
2007.
București, 2000.
6. Vasiliu, N., Vasiliu, D. Mecanica fluidelor și sisteme
hidraulice. Vol. II., București, Editura Tehnica, 1999.
7. Exarhu, M. Mașini și instalații hidropneumatice. Editura
Agir, 2006.
8. www2.emersonprocess.com
9. www.acmefluid.com.au/hydrostat.pdf
10. www.gfluid.com/products-view-ajax
14- 26

Ahp Teorie Bun

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ahp Teorie Bun

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de învățare

1. Definirea mașinilor hidraulice

P), generatoare pneumatice (GP) – pompe pentru gaze (compresoare, C) .

energie finală este inextensibilă și încheie lanțul transformărilor energetice .

Mașinile și sistemele hidraulice (MSH) pot să îndeplinească, în cadrul sistemelor de

2. Definirea sistemelor de acționare hidraulică

folosite . De exemplu în cadrul utilajului petrolier există un sistem de extracție cu

sonic (sincron sau asincron) pe o magistrală hidraulică la un receptor sonic ;

Fig. 1.2. Integrarea transmisiilor hidraulice în sistemele tehnice [2].

Masina de Reductor Masina de

Fig. 1.3. Tipurile reprezentative de transmisii [2].

Din structura globală a sistemului hidraulic sau pneumatic se disting : subsistemul

Simhydraulics destinate simulărilor inginerești. Aceste programe sunt destul de

În cadrul acestui curs vor fi parcurse următoarele unități de învățare:

Nr. Denumirea unității de învățare Pagini

- explicații suplimentare la clasă.

E1.2. Unitate hidrostatică.

E1.3. Element de distribuție.

E1.5. Supapa de siguranță.

E1.7. Exemplu de transmisie hidrodinamică.

E1.9. Elementele componente ale unui turboambreiaj industrial: 1. rezervor de ulei;

7. Răspunsurile testelor de autoevaluare

1. Ene C. Mașini hidraulice, Note de curs, Univ. Petrol-

1. Pompele cu piston, avantaje dezavantaje

 pe agregatele de cimentare și fisurare hidraulică [6] ;

2. Clasificarea pompelor cu piston

Fig. 2.1. Simbolizarea pompelor cu piston.

Se folosește următoarea notare pentru pompele cu piston:

3. Construcția și funcționarea pompelor cu piston

Tab. 2.1. Funcționarea pompei cu piston

aspirație refulare pompei

CS Cd Cd Cd 14s 14d 15s 15d CS Cd

A1A2 → ↗ ↘ p<pa p>pr 1 0 0 1 - +

A2A1 ← ↘ ↗ p>pr p<pa 0 1 1 0 + -

1- deschis; 0-închis; “+”- refulare; “–“ - aspirație.

Neuniformitatea debitului generează efecte degradante, atât pentru pompă și procesul

tehnologic deservit cât și pentru structurile mecanice cuplate cu acesta [1,4] .

x  001  001  r  l  r  cos   l  cos   r 1  cos    l 1  cos   (2.2)

unde   t ,  f (t );   f (t ) . Utilizând teorema sinusurilor în triunghiul:

b) teoria aproximativă la care   1,   0,2 .

4.2. Debitul pompelor simplex cu simplu efect

Existența mecanismului bielă–manivelă în lanțul cinematic face ca și viteza unei fețe

Fig. 2.6. Variația debitului la pompa cu simplu efect.

Ar AS V p11

QI 1  Ar sin  ; QII 1  Ar sin    

Fig. 2.7. Variația debitului la pompa duplex cu dublu efect.

Pentru pompa de tip 51 quintuplex cu simplu efect modulele vectorilor rotitori și

, scăderea fiind mai rapidă în cazul pompelor cu un număr impar de fețe

cu acestea , ceea ce implică creșterea gabaritelor și a consumurilor de

- explicații suplimentare la clasă .

În continuare sunt introduse câteva exemple reprezentative referitoare la pompele cu

E2.1. Pompa cu piston acționată cu abur.

E2.4. Montajul și controlul unei pompe cu piston.

1. Pompa cu piston se caracterizează prin:

7. Răspunsurile testelor de autoevaluare

10. Bibliografie / webografie

1. Ene C. Mașini hidraulice. Note de curs., Univ.

Caracteristica rețelei este locul geometric al punctelor ce corelează consumul

curge printr-o conductă [1] . Un generator hidraulic transportă lichidul între

Fiecare din termenii relației (3.1) are două semnificații:

Fig. 3.2. Caracteristica rețelei, a pompei cu piston și determinarea punctului de funcționare.

Hi – energia specifică la intrarea în generatorul hidraulic,

Termenii din relația (2.28) au următoarele semnificații:

III) 𝐻𝑠 = 𝐻𝑔 + 𝐻𝑝 înălțimea statică de pompare.