Un sistem de actionare electrica reprezinta o multime de obiecte
(electrice) interconectate si interdepedente in scopul realizarii conversiei electronice a energiei pentru un anumit proces tehnologic.
Componentele unui sistem de actionare electrica
sunt:motorul electric, masina de lucru, transmisia si elementul de executie.
Motorul electric realizeaza transmisia puterii electrice in
putere mecanica.
Masina de lucru ML este antrenata de motorul electric M si
realizeaza anumite operatii dintr-un proces tehnologic.
Transmisia T (de exemplu un reductor cu roti dintate)
realizeaza legatura mecanica dintre motor si masina de lucru, cu rolul de a analiza transferul de putere mecanica si, eventual, de a schimba parametrii acestei puteri (viteza unghiulara, cuplu).
Elementul de executie EE are drept scop alimentarea cu
energie electrica a motorului si comanda functionarii motorului in conformitate cu anumite cerinte (de exemplu, o instalatie de redresare cu tiristoare, comandate prin grila G). motorului si comanda functionarii motorului in conformitate cu anumite cerinte (de exemplu, o instalatie de redresare cu tiristoare, comandate prin grila G).
In ansamblu un sistem de actionare are rolul de a realiza
un flux de energie (de la reteaua electrica prin elementul de executie, motor, transmisie, masina de lucru, proces tehnologic) si un flux de comenzi conform cerintelor unui anumit proces tehnologic.
In foarte multe cazuri sistemul de actionare necesita si o
automatizare, el fiind completat atunci si cu alte elemente ca: elementul de automatizare si traductoare.
Realizarea si functionarea optima a unui sistem de
actionare electrica presupune, in primul rand, cunoasterea foarte exacta a procesului tehnologic si a masinii de lucru folosite, functie de care se va alege sau calcula si construi motorul electric, elemental de executie si elementul de transmisie, avandu-se in vedere asigurarea unui cost cat mai redus si a unei mari fiabilitati in functionare.
De aici rezulta importanta cunoasterii performantelor in
regim stationar, ca si ale celorlalte elemente ale sistemului de actionare automatizat sau nu.
De o importanta deosebita sant caracteristicile viteza
unghiulara-moment, =f(M), in regim stationar ale masinilor de lucru, respectiv ale motoarelor.
Aceste caracteristici se numesc mecanice si vom da in
paragrafele urmatoare Unele detalii din care va rezulta mai clar importanta lor practica.
O alta performanta a unui sistem de actionare functionand
in regim stationar o constituie gama de viteze de lucru necesara procesului tehnologic.
Unele sisteme de actionari funcioneaza la o singura viteza
unghiulara (actionarea unei pompe, a unui ventilator), altele necesita mai multe viteze in valori discrete (strungul obisnuit, unele macarale si poduri rulante), iar altele functioneaza cu o gama continua de viteze (laminoarele, strungul-carusel, locomotiva electrica).
Gama de viteze se defineste ca raportul dintre vitezele
unghiulare minima si maxima
Cu valori orientative 1:2 la cuptoarele cu ciment; 1:30 la
laminare; 1:10 000 la mecanismele de avans ale masinilor unelte grele.
Exista si sisteme de actionare care nu ajung practic
niciodata la o viteza de regim stationar, cum ar fi, de exemplu, laminoarele reversibile sau servomecanismele. Ca o performanta deosebita pentru regimul stationar se considera si precizeaza in mentinerea vitezei, definita prin relatia
In care Ω0 este viteza dorita in regim stationar, iar Ω
viteza realizata.
Ca ordin de marime, aceasta precizie poate fi de 5% in
actionarea ventilatoarelor, de 1% sau chiar mai mult la mecanismele de avans ale masinilor unelte dar de numai 0,5% la laminoarele continue de benzi sau sarma.