Partea a II-a: MAŞINI UNELTE

1. OBIECTIVELE FUNDAMENTALE ALE MAȘINILOR-UNELTE

La baza industriei constructoare de mașini stau prelucrările la rece sau la cald ale materialelor
metalice și nemetalice. Prin prelucrare la rece se intelege în primul rând prelucrarea prin așchiere.
Realizarea așchierii necesită o mașină de lucru, denumită mașină-unealtă, una sau mai multe scule
așchietoare, dispozitive de poziționare-fixare a sculelor și piesei semifabricat, la care se adaugă o serie
de instrumente destínate controlului activ al preciziei de prelucrare.
Ansamblul constituit din mașina-unealtă (MU), scula așchietoare (S), dispozitivele de poziționare-
fixare (D) și piesa semifabricat (P) poartă numele de sistem tehnologic MUSDP, acesta putând fi
universal sau specializat.
Mașina-unealtă asigură realizarea mișcării de așchiere și încorporează toate elementele
structurale ale sistemului tehnologic, iar scula așchietoare are rolul de a îndepărta, sub formă de așchii,
surplusul de material de pe piesa semifabricat.
Rolul mașinii-unelte în cadrul sistemului tehnologic MUSDP este ilustrat în Fig.1.1.

Fig. 1.1 Reprezentare schematică a sistemului tehnologic MUSDP

Mașina-unealtă asigură mișcarea relativă piesă/sculă așchietoare, denumită mișcare de așchiere,

aceasta fiind constituită din două sau mai multe mișcări simple (de rotație sau de translație), executate
de către piesa semifabricat, de către scula așchietoare sau de către ambele. Una dintre aceste mișcări
reprezintă mișcarea principală de așchiere, caracterizată de viteza v [m/min], celelalte fiind mișcări de
avans, de viteză v [m/s], astfel încât viteza de așchiere 𝑉⃗ 𝑣⃗ 𝑣⃗ 𝑣⃗′ ⋯
s
Diversitatea condițiilor concrete de lucru impune o gamă largă de valori pentru viteza de așchiere,
ceea ce impune ca mașina unealtă să asigure realizarea acestor valori la elementele sale finale, sculă
sau piesa semifabricat. Acest lucru se obține prin reglarea frecvenței mișcărilor executate de către sculă
sau piesa semifabricat, proces numit reglare cinematică.
Pe de altă parte, prin structura sa elastică, reprezentată de batiu, mașina unealtă trebuie să
susțină toate celelalte elemente structurale ale sistemului tehnologic, formând în acest fel un ansamblu
rezistent și rigid. Ca urmare, obiectivele fundamentale ale mașinilor-unelte se definesc astfel:
 Asigurarea cinematicii așchierii, respectiv a realizării mișcării principale și a mișcărilor de avans
la valorile necesare generării suprafeței de prelucrat, conform condițiilor tehnice și economice
impuse;
 Asigurarea realizării așchierii în condiții de productivitate ridicată, la costuri cât mai reduse,
respectiv așchiere cu beneficiu maxim;
 Asigurarea funcționării în condiții de rigiditate (stabilitate) a sistemului tehnologic MUSDP, astfel
încât să nu fie afectate precizia și calitatea suprafețelor prelucrate.
 Pe lângă aceste obiective fundamentale, mașina-unealtă trebuie sa îndeplinească și următoarele
cerințe:
‐ Rezistență la solicitări statice și dinamice, atât de natură mecanică cât și termică;
‐ Menținerea preciziei de geometrice și dinamice un timp cât mai îndelungat, cerință posibil a fi
îndeplinită printr-o exploatare rațională a mașinii;
‐ Siguranță în exploatare și protecția operatorului uman;
‐ Reglare cinematică ușoară și simplitatea întreținerii și reparațiilor;
‐ Dimensiuni și greutăți cât mai reduse, care determină și costuri scăzute;
‐ Utilizarea elementelor constructive tipizate și îndeplinirea cerințelor esteticii industriale.
Maşina-unealtă este constituită din următoarele structuri de bază: sistemul de acţionare, sistemul
de lucru, sistemul de comandă.
Sistemul de acţionare este constituit din motoare electrice şi lanţuri cinematice, care transmit
şi/sau transformă mişcarea la organele de lucru ale maşinii.
Sistemul de lucru cuprinde totalitatea elementelor de prindere a sculelor aşchietoare şi a
semifabricatelor prelucrate.
Sistemul de comandă asigură funcţionarea organelor de lucru în succesiunea impusă de procesul
tehnologic de prelucrare. Semnalele de comandă sunt transmise la anumite elemente ale sistemului de
acţionare, determinând pornirea/oprirea motoarelor, cuplarea/ decuplarea lanţurilor cinematice,
modificarea parametrilor regimului de aşchiere, inversarea sensului mişcării etc.

2. STRUCTURA ȘI REGLAREA
CINEMATICII MAȘINILOR-UNELTE

Elemente structurale de bază ale mașinilor-unelte

Pentru generarea prin așchiere a suprafeței de prelucrat, scula așchietoare și piesa semifabricat
trebuie să execute mișcări simple (de translație sau de rotație), care constituie mișcarea de așchiere.
Acest lucru poate fi realizat dacă există o sursă a mișcării, dar și elemente de transmitere a mișcării.
Transformarea adaosului de prelucrare în așchii este posibilă în prezența mișcării de așchiere
dacă scula așchietoare și piesa semifabricat sunt poziționate șii fixate pe mașina-unealtă prin
intermediul unor dispozitive. În scopul meținerii traiectoriei mișcărilor executate de către sculă și piesa
semifabricat, precum și pentru realizarea contactului sculă/semifabricat conform metodei de generare
adopate, sunt necesare elemente de ghidare a mișcărilor, de tipul sanie-ghidaj și/sau fus-lagăr.
Realizarea mișcărilor sculei și/sau piesei semifabricat presupune existența unei susrse de
mișcare – de obicei un motor de acționare - și a unor mecanisme de transmitere și/sau transformare a
mișcării.
Succesiunea de mecanisme prin care se transferă mișcarea de la elementul de acționare la sculă
și/sau piesa semifabricat se numește lanț cinematic. Reunirea tuturor elementelor necesare
desfășurării procesului de așchiere într-un ansamblu rezistent și rigid se realizează prin structura
elastică (batiu, coloană, montant) a mașinii-unelte.
În consecință, mașina-unealtă trebuie să cuprindă următoarele elemente structurale de bază:
 Motor de acționare;
 Lanțuri cinematice pentru realizarea mișcărilor sculei și/sau piesei semifabricat (mișcarea
principală, mișcările de avans, auxiliare, de comandă și de automatizare);
 Elemente de ghidare a mișcărilor sculei și/sau piesei semifabricat;
 Dispozitive destinate controlului dimensional activ;
 Dispozitive pentru poziționarea/fixarea sculei sau piesei semifabricat;
 Elemente pentru comanda mașinii, pentru frânarea și întreruperea mișcărilor;
 Elemente pentru inversarea sensului mișcărilor de lucru;
 În raport cu destinația sistemului tehnologic MUSDP, pot exista și alte elemente în structura
mașinii-unelte, și anume:
 Dispozitive de protecție a operatorului;
 Elemente pentru stabilizarea mișcărilor de lucru;
 Elemente de conducere a mediului de așchiere – lichid sau gazos – în zona de așchiere;
 Elemente de conducere și depozitare a așchiilor;
 Elemente de monitorizare a procesului de așchiere etc.
În toate situațiile, structura și acționarea sistemului tehnologic MUSDP trebuie să asigure natura,
direcția, caracterul și frecvența mișcărilor, precum și puterea necesară așchierii. Metodele de generare
și obținere a curbelor generatoare și directoare impun mișcări cât mai simple (de rotație și de translație),
executate de la stânga la dreapta sau invers.
Caracterul mișcărilor se referă la uniformitate, continuitate și simultaneitate. În toate cazurile,
mișcările sculei și/sau piesei semifabricat trebuei să fie uniforme ( v=constant), de frecvență reglabilă
în funcție de condițiile de lucru (material, diametru, regim, mediu de așchiere, sculă așchietoare). La
unele procedee de prelucrare, precum rabotarea și mortezarea, sunt necesare mișcări rectilinii
alternative și mișcări intermitente.
Frecvența mișcărilor circulare se exprimă în rot/min, iar frecvența mișcărilor rectilinii alternative în
curse duble/min (cd/min). Metodele de obținere a curbelor generatoare și directoare au evidențiat faptul
că între frecvențele unor mișcări de lucru trebuie să existe o anumită relație de interdependență, ceea
ce presupune existența în structura mașinii a unor elemente cinematice specifice lanțurilor cinematice
de interdependență. Este cazul proceselor de filetare, detalonare sau danturare.
Trebuie menționat și faptul că uniformitatea mișcărilor de lucru se asigură, în primul rând, prin
caracteristica mecanică a sursei de mișcare (motorul de acționare), care se prezintă ca în Fig. 2.1.
Normarea tehnică și realizarea condițiilor tehnice preconizate (precizie și calitate a suprafeței)
impun pentru motoarele de acționare carcateristici mecanice cât mai rigide, respectiv modificarea
cuplului rezistent (Ma) de așchiere să nu determine scăderea pronunțată a turației nominale (no). În
raport cu energia utilizată, se deosebesc următoarele categorii de acționări: acționare manuală și
acționare mecanică.

Fig. 2.1 Caracteristici mecanice posibile

Acționarea mecanică este dominantă și poate fi electrică, electro-mecanică, electro-hidraulică și

electro-pneumatică. În acest sens, motoarele de curent alternativ sunt preferate. Față de curentul
continuu, producerea, transportul și transformarea curentului alternativ necesită eforturi tehnice și
financiare mai reduse.
Acționarea manuală se utilizează numai la puteri mici și acolo unde uniformitatea mișcării nu este
o condiție indispensabilă realizării condițiilor tehnice impuse. În prezent, acționarea mauală este folosită
la mașinile de găurit manuale, la strungurile cu pedală sau în cazul mișcărilor auxiliare ale sistemelor
tehnologice.
 Structura lanțurilor cinematice

Corespunzător mișcărilor de lucru, auxiliare, de comandă și de automatizare întâlnite la orice

procedeu de așchiere, în structura sistemului tehnologic MUSDP vor exista următoarele categorii de
lanțuri cinematice:
a) Lanțuri cinematice de lucru, destinate realizării mișcării principale și mișcărilor de avans;
b) Lanțuri cinematice auxiliare;
c) Lanțuri cinematice (circuite) de comandă;
d) Lanțuri cinematice (circuite) de automatizare.
Rolul de bază al fiecărui lanț cinematic este de a transfera mișcarea de la elementul conducător
(sursa de mișcare) la elementul final de execuție (sculă sau piesă semifabricat). Pentru mișcările de
lucru, sursa de mișcare este un motor electric, iar elementul final de execuție este scula așchietoare
și/sau piesa semifabricat. La unele sisteme tehnologice de tip universal, sursa de mișcare a lanțului
cinematic de avans este un element din structura lanțului cinematic principal. La sistemele tehnologice
de putere relativ mare, fiecare lanț cinematic de lucru poate avea sursă proprie de mișcare (motor
electric).
Structural, un lanț cinematic constă dintr-o succesiune de mecanisme, numărul și complexitatea
acestora depinzând de funcțiile de bază ale lanțului cinematic respectiv: transferul, transformarea,
întreruperea, inversarea și reglarea frecvenței mișcărilor pe care le asigură.
Lanțurile cinematice de lucru sunt alcătuite dintr-un număr mare de mecanisme datorită faptului
că, pe lângă transferul mișcării, trebuie să asigure și reglarea frecvenței mișcării într-o gamă relativ
largă. Gama de reglare depinde de diversitatea condițiilor de lucru. În plus, lanțurile cinematice de lucru
trebuie să permită uneori și transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie. Pentru schimbarea
naturii mișcării sunt utilizate mecanisme de tipul șurub-piuliță, pinion-cremalieră, camă-tachet etc.
Lanțurile cinematice de comandă și automatizare sunt, în general, alcătuite dintr-un număr redus
de mecanisme sau oragane de mașini, precum came, contacte normal ănchise sau normal deschise
etc.
Lanțurile cinematice auxiliare, sunt, de asemenea, alcătuite dintr-un număr redus de mecanisme
pentru că nu necesită posibilitatea reglării frecvenței sau vitezei. În general, aceste lanțuri cinematice
auxiliare trebuie să asigure deplasări cu viteze cât mai mari, în scopul reducerii timpilor neproductivi.

Raportul de transfer și ecuațiile de bilanț și de reglaj cinematic

Pentru fiecare mecanism independent din structura unui lanț cinematic, precum și pentru lanțul
cinematic în ansamblu se definește un raport de tranfer, a cărui valoare se obține raportând mărimea
condusă (de ieșire) la mărimea conducătoare (de intrare). Aceste mărimi sunt concretizate prin
frecvența sau viteza mișcării ce se transferă de la elementul conducător la cel condus.
Raportul de transfer al unui mecanism se exprimă prin relația (2.1), care are la bază ipoteza că
mecanismul se comportă ca un sistem automat (Fig.2.2).

Fig. 2.2 Mecanism de transfer

𝑖 (2.1)

Exemplificând pentru cazul unui mecanism pinion-roată (Fig.2.3), raportul de transfer se obține
din condiția de egalitate a vitezelor periferice, după cum urmează:
 v = D1no = D2n
v = mz1no = mz2n
v = z1no = z2n
n/no = z1/z2 = i

În relația raportului de transfer i al mecanismului pinion-roată, n reprezintă frecvența (turația)

condusă, iar no frecvența (turația) conducătoare. Cu z1 s-a notat numărul de dinți ai pinionului, iar cu z2
numărul de dinți al roții conduse.

Fig. 2.3 Mecanism pinion-roată

Prin analogie, raportul de transfer al unui lanț cinematic rezultă conform relației generale (2.2),
pe baza schematizării din Fig. 2.4.

Fig.2.4 Lanț cinematic – schematizare

𝐼 (2.2)

Concretizând pentru un lanț cinematic compus din k mecanisme legate în serie (Fig. 2.4), prin
dezvoltări succesive, se obține relația (2.3).

𝑋 𝑥 ⋯ ….
(2.3)
𝐼 𝑖 𝑖 ….𝑖
….

Deci, raportul de transfer, I, al unui lanț cinematic este egal cu produsul rapoartelor de transfer
ale mecanismelor componente, dispuse în serie.
 Ecuația de bilanț cinematic rezultă din ecuația (2.3), explicitând turația condusă, respectiv n =
Ino, iar ecuația de reglaj cinematic devine chiar relația (2.3), datorită faptului că aceasta arată care
rapoarte parțiale pot fi schimbate (reglate) în vederea obținerii valorii dorite pentru raportul de transfer
total, I.

Metode de reglare a cinematicii mașinilor-unelte

Prin reglarea cinematicii mașinilor-unelte se ințelege obținerea frecvențelor sau vitezelor mișcării
sculei și/sau piesei semifabricat la valorile impuse de condițiile de lucru (v = voptim). Această reglare nu
poate fi efectuată decât pe domeniul de valori prevăzut prin concepția mașinii respective.
Domeniul de valori pe care este posibilă reglarea cinematică se numește gamă de reglare. Pentru
fiecare mașină-unelată se definesc game de reglare pentru frecvența mișcării principale, pentru viteza
de avans sau avans prin relațiile (2.4).

𝑅
(2.4)
𝑅

Prin analogie, se pot defini și game ”de reglare” dimensionale, conform ecuațiilor (2.5).

𝑅
(2.5)
𝑅

În aceste relații, L și D reprezintă dimensiunile piesei semifabricat și/sau sculei, care pot fi utilizate
pe un anumit sistem tehnologic. Gamele ”de reglare” dimensionale impun practic gabaritul sistemului
tehnologic, în timp ce gamele de reglare a frecvenței mișcării, vitezei și avansului determină
”universalitatea” mașinii respective din punct de vedere cinematic.
În funcție de modul în care este acoperită (realizată) gama de reglare, se deosebesc două metode
de reglare cinematică:
A. Metoda de reglare în trepte (discontinuă);
B. Metoda de reglare continuă.
La reglarea în trepte, gamele de reglare Rn, Rv, Rs ”se acoperă” cu valori distincte, astfel încât
rezultă z valori (trepte) de reglare, respectiv:
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛 ⋯ 𝑛 𝑛
𝑣 𝑣 𝑣 𝑣 ⋯ 𝑣 𝑣
𝑠 𝑠 𝑠 𝑠 ⋯ 𝑠 𝑠
În cazul reglării continue, întrega gamă de reglare este acoperită, astfel încât poate fi realizată
orice valoare cuprinsă între nmin și nmax, vmin și vmax sau smin și smax.
Din punct de vedere a desfășurării și rezultatelor procesului de așchiere este preferabilă varianta
de reglare continuă. Mașinile unelte cu reglare continuă prezintă însă dezavantajul unui cost ridicat,
datorită complexității instalațiilor și mecanismelor necesare reglării continue a parametrilor mișcărilor
respective. În plus, reglarea continuă nu poate fi realizată la valori ridicate ale gamelor de reglare. Din
aceste motive sunt preferate mașinile unelte cu reglare în trepte sau cele cu reglare combinată (în
trepte și continuă).
Reglarea în trepte a cinematicii mașinilor unelte poate fi realizată cu ajutorul tuturor categoriilor
de lanțuri cinematice. Practic, lanțurile cinematice de natură electrică, hidraulică și pneumatică asigură
o gamă de reglare relativ redusă comparativ cu lanțurile cinematice de natură mecanică. Ca urmare,
cea mai răspândită reglare în trepte este reglarea cu ajutorul lanțurilor cinematice de natură mecanică,
alcătuite dintr-o succesiune de mecanisme cu roți dințate, curele, lanțuri, came etc., care constituie
cutia de viteze sau cutia de avansuri.
În funcție de valoarea gamei de reglare, fiecare lanț cinematic cu reglare în trepte cuprinde o
succesiune de mecanisme de diferite tipuri. Mașinile-unelte universale se realizează cu game de
reglare mai mari, până la Rn = 100, în timp ce mașinile-unelte speciale prezintă game de reglare reduse,
Rn = 10...15.
Destinația mașinii-unelte este elementul care impune valoarea gamei de reglare. În general, la
proiectarea cinematicii unei mașini-unelte se pornește de la valoarea gamei de reglare Rn, care este
determinată de destinația mașinii.

Scheme cinematice și structurale

Pentru reprezentarea modului de transmitere a mişcării într-un lanţ cinematic şi pentru indicarea
naturii mecanismelor componente sunt utilizate o serie de reprezentări grafice, și anume:
A. Schema cinematică;
B. Schema structurală;
C. Schema fluxului cinematic.

Schema cinematică a maşinii-unelte este o reprezentare simplificată, prin simboluri, a tuturor

lanţurilor cinematice din structura mașinii şi a legăturilor între acestea, astfel încât să rezulte modul de
transmitere a mişcării de la elementul conducător la cel condus. Pentru reprezentarea grafică a
mecanismelor se utilizează o serie de simboluri standardizate, care oferă indicaţii legate de tipul
mecanismului şi de unele caracteristici constructive ale acestuia.
Schema structurală este o reprezentarea generală a lanţurilor cinematice şi a modalităţilor de
legare a acestora, cu ajutorul unor simboluri care reflectă rolul funcțional al diferitelor mecanisme, fără
a indica natura sau caracteristicile constructive; ca urmare, mecanisme cu funcţii similare, dar
constructiv diferite, vor avea acelaşi simbol.
Schema fluxului cinematic este o reprezentarea grafică a modului de transmitere a mişcării prin
mecanismele lanţului cinematic, având rol în simplificarea calculelor de reglare.

Clasificarea și simbolizarea mașinilor-unelte

Există o mare diversitate forme geometrice, dimensiuni și precizii impuse pieselor prelucrate din
construcția de mașini, la care se adaugă varietatea largă de materiale și de scule așchietoare, elemente
care au dus la concepția a diferite tipuri de mașini-unelte. Câteva dintre criteriile de clasificare a
mașinilor-unelte sunt următoarele:
 După procedeul de prelucrare: strunguri, mașini de găurit, mașini de frezat, mașini de rectificat
etc.;
 După tipul suprafeței prelucrate: mașini pentru suprafețe cilindrice exterioare, pentru suprafețe
plane, pentru suprafețe complexe (filete, danturi etc.);
 După gradul de automatizare: mașini-unelte cu comandă manuală, cu comandă semi-automată,
cu comandă automată;
 După numărul axelor principale: mașini-unelte monoax sau multiax;
 După precizia de prelucrare: de precizie normală sau de precizie ridicată;
 După dimensiunile sau greutatea pieselor prelucrate: mașini-unelte mici, mijlocii, grele sau foarte
grele;
 După gradul de universalitate: mașini-unelte universale, specializate sau speciale.
 După posibilitățile de prelucrare: mașini-unelte tipice, agregate, centre de prelucrare sau linii
automate de prelucrare.
În ceea ce privește simbolizarea diferitelor categorii de mașini-unelte, în România se utilizează
un sistem în care simbolul mașinii este format dintr-un grup de litere, urmat de un grup de cifre. Literele
reprezintă inițialele denumirii mașinii, iar cifrele exprimă valoarea parametrului constructiv sau
funcțional mai important. Există situații în care se mai poate adăuga un grup de litere, în scopul
evidențierii unor caracteristici constructive speciale.
Grupurile de litere utilizate la simbolizarea mașinilor-unelte sunt următoarele: SN – strung normal;
SC – strung carusel; SRD – strung revolver cu disc port-scule; SRT – strung revolver cu turelă; G –
mașină de găurit; GC – mașină de găurit în coordonate; AF – mașină de alezat și frezat orizontală; RE
– mașină de rectificat exterior; RI – mașină de rectificat interior; RU – mașină de rectificat universală;
RP – mașină de rectificat plan; RF – mașină de rectificat filete; RFC – mașină de rectificat fără centre;
RD – mașină de rectificat danturi; FU – mașină de frezat universală; FV – mașină de frezat verticală;
FD – mașină de frezat danturi; FUS – mașină de frezat pentru sculărie; MD – mașină de mortezat
danturi; FC – ferăstrău circular; FA – ferăstrău cu mișcare alternativă; S - șeping.

Exemplificare:
SN 400x2000 – strung normal cu diametrul maxim de prelucrat de 400 mm și lungime maximă
între vârfuri de 2000 mm;
SCL 2700x1900 – strung carusel cu suport lateral, cu diametrul maxim de prelucrat de 2700 mm
și înălțimea maximă de prelucrat de 1900 mm;
FD 500P – mașină de frezat roți dințate cilindrice de precizie, cu diametrul maxim al roții de
prelucrat de 500 mm.

LANȚURI CINEMATICE PENTRU MIȘCĂRI PRINCIPALE

Raportul dintre viteza reală și viteza optimă de așchiere

Lanțurile cinematice de natură mecanică sunt utilizate atât pentru mișcări principale de rotație,
cât și pentru mișcări rectilinii-alternative. În toate cazurile de așchiere, valoarea vitezei principale de
așchiere se obține cu ajutorlul relației de calcul a vitezei optime, respectiv v = vopt.
Pentru calculul vitezei optime se folosesc relații de forma (3.1), specifice fiecărui procedeu de
așchiere [...].

𝑣 ∙ 𝑘 ∙ 𝑘 ∙ … … . .∙ 𝑘 (3.1)
∙ ∙ ∙

În cazul reglării în trepte, viteza principală de așchiere v = vopt coincide foarte rar cu una dintre
treptele șirului 𝑣 𝑣 ;𝑣 ;𝑣 ;…𝑣 ;𝑣 …..𝑣 𝑣 , de obicei situându-se între două trepte
succesive, adică 𝑣 𝑣 𝑣.
Pentru a evita creșterea uzurii sculei așchietoare, se adoptă de obicei treapta inferioară, adică
𝑣 𝑣 𝑣 , ceea ce va avea ca efect micșorarea productivității prelucrării.

Natura șirului turațiilor în mișcarea principală circulară

Lanțurile cinematice de natură mecanică pentru mișcări principale circulare cu reglare în trepte
trebuie să asigure la elementul final (scula sau piesa semifabricat) un șir de turații de forma 𝑛
𝑛 ;𝑛 ;,…,𝑛 𝑛 [rot/min]. Se demonstrează în continuare că, pentru o reglare optimă, este
necesar ca acest șir de turații să formeze o progresie geometrică de rație .
Pentru aceasta, se reprezintă grafic funcția v=f(d) pentru toate valorile șirului de turații, pe baza
relației generale de legătură (3.2) între viteză și turație în mișcarea de rotație. În relația (3.2), d
reprezintă diametrul [mm] al elementului care execută mișcarea de rotație (scula sau piesa
semifabricat).
 ∙ ∙ (3.2)
𝑣 𝑚/𝑚𝑖𝑛

Având în vedere relația de directă proporționalitate între productivitatea ideală și viteza de

așchiere, ca și cea dintre viteză și turație, pierderea relativă de productivitate ideală se obține cu relația
(3.3).

∆ ∆ ∆ (3.3)

Fig. 3.1 Reprezentarea grafică a funcției v = f(d) pentru diferite turații

Această pierdere de productivitate ideală va fi cu atât mai mare, cu cât punctul A de pe graficul
din Fig. 3.1 va fi mai apropiat de punctul B. Când cele două puncte sunt foarte apropiate, fără însă să
coincidă, se poate considera în relația (3.3) că n = nj, iar pierderea relativă de productivitate ideală va
avea valoarea maximă, conform relației (3.4).

∆𝑃 ∆ ∆ (3.4)
∙ 100%
𝑃

La reglarea în trepte se poate impune condiția ca pierderea relativă maximă de productivitate

ideală să fie constantă pe toate treptele șirului de turații n1, n2,...., nz. Prin urmare, se obține relația (3.5).

∆𝑃
∙ 100% 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
𝑃
(3.5)
𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. , 𝑑𝑒 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑛 𝑛 ∙𝜑

În concluzie, la reglarea în trepte a turației mișcării principale de rotație este necesar ca cele z
trepte de turații realizate la elementul final să formeze o progresie geometrică de rație .
Valorile rației  sunt normalizate între 1 și 2, respectiv 1 𝜑 2. Limita inferioară 1 rezultă din
condiția ca șirul de turații să fie crescător 𝜑 1 , iar limita inferioară 2, din condiția ca pierderea
relativă maximă de productivitate ideală să nu depășească 50% (3.6).

∆𝑃
∙ 100% 50% 𝑠𝑎𝑢 1 (3.6)
𝑃
 Valorile rației , cuprinse între 1 și 2, s-au stabilit ținând cont de următoarele:
 Existența în șirul de turații a termenilor aflați în raportul 1:10;
 Existența în șirul de turații a termenilor aflați în raportul 1:2, astfel încât să devină posibilă
utilizarea – pentru acționarea lanțului cinematic principal – a motoarelor asincrone trifazate cu turații
multiple (no1, no2 sau no1, no2, no3), aflate în raportul no2/no1=2 sau no3/no2=no2/no1=2.
Aceste două condiții impuse valorilor rației  pot fi exprimate prin relațiile (3.7), în care mărimile
m și k s-au ales astfel încât pierderea relativă maximă de productivitate ideală să capete valorile 5%;
10%; 20%; 30%; 40%; 45% și 50%.

𝜑 √10 ș𝑖 𝜑 √2 (3.7)

În aceste condiții rezultă următoarele valori normalizate ale rației :

 = 1.06 = 1.061 pentru m=40 și k=12; ∆
5%

 = 1.12 = 1.062 pentru m=20 și k=6; ∆

10%

 = 1.26 = 1.064 pentru m=10 și k=3; ∆

20%

 = 1.41 = 1.066 pentru m=20/3 și k=2; ∆

30%

 = 1.58 = 1.068 pentru m=5 și k=1.6; ∆

40%

 = 1.78 = 1.0610 pentru m=4 și k=1.2; ∆

45%

 = 2 = 1.0612 pentru m=20/6 și k=1; ∆

50%

Dacă se consideră primul termen al șirului de turații n1=1 rot/min și rația șirului  = 1.06, se obține
șirul de bază normalizat de turații, notat cu R40 și constituit din 40 de termeni: n1=1; n2=1.06; n3=1.12;
n4=1.18, ...., n39=9; n40=9.5 rot/min. Acest șir poate fi continuat, pentru că 𝜑 1.06 √10 , deci n41=10
n1, n42=10 n2 s.a.m.d.
Pentru că valorile normalizate ale rației  sunt legate între ele, șirul de turații pentru o aumită
valoare  se va obține din șirul de bază R40, sărind peste un număr de termeni, corespunzător valorii
exponentu lui din relația de legătură dintre rația considerată și  = 1.06. De exemplu, pentru  =
1.26=1.064, șirul de turații va fi: 1; 1.26; 1.60; 2.00; 2.50 etc.

Mecanisme de reglare specifice lanțurilor cinematice principale

În mod frecvent se utilizează ca mecanisme de reglare cutiile de viteze, lirele cu roți de schimb și
variatorii mecanici continui. Cea mai largă utilizare o au cutiile de viteze cu blocuri baladoare sau
cuplaje. Reglarea cu ajutorul cuplajelor se recomandă pentru cutii de viteze cu angrenaje elicoidale.
Cutiile de viteze pot avea structură normală sau structură complexă.
În cazul structurilor normale, treptele de turație la elementul final se obțin prin gruparea în serie a
mai multor grupe cinematice, fiecare grupă realizând un număr de rapoarte de transmitere. Ca urmare,
numărul z de turații rezultă ca produs al numerelor de rapoarte de transmitere pi realizat de fiecare
dintre cele w grupe cinematice care alcătuiesc structura respectivă, conform relației (3.8).

𝑧 𝑝 ∙𝑝 ∙ …∙ 𝑝 (3.8)

Numărul de roți dințate necesar realizării celor z trepte de turație se obține cu relația (3.9).

𝑅 2 𝑝 𝑝 ⋯ 𝑝 (3.9)
 Numărul minim de roți dințate se obține dacă 𝑝 𝑝 ⋯ 𝑝 √𝑧.
Pentru exemplificare, în Fig. 3.2 se prezintă cutia de viteze a mașinii de frezat universale FU1.

Fig.3.2 Cutia de viteze a masinii de frezat FU1

Specific acestei cutii de viteze este utilizarea unei roți ”legate” A, cu rol dublu: roată condusă într-
o grupă cinematică și roată conducătoare în grupa cinematică următoare. Această legare a roților
prezintă avantajul scurtării arborilor și reducerii numărului de roți, respectiv Rd = 15  2(p1+p2+p3) =
2(3+3+2) = 16.
Cutiile de viteze cu structură complexă se caracterizează prin existența mai multor circuite prin
care mișcarea se transmite de la motorul de acționare la elementul final. Fiecare circuit are structură
normală (grupe cinematice legate în serie) și asigură câte un domeniu de turații în progresie
geometrică la elementul final.
Structurile complexe de cutii de viteze pot fi utilizate în două situații:
1. Dacă se impune obținerea unei game largi de reglare a turației (Rn are valoare mare);
2. Dacă, pentru prelucrarea cu productivitate ridicată, se impune o valoare redusă a rației  a
șirului de turații, ceea ce ar presupune un număr mare de grupe cinematice legate în serie.
Structurile complexe asigură eliminarea a două dintre principalele dezavantaje ale structurilor
normale, și anume:
- cel puțin jumătate dintre roțile dințate ale cutiei de viteze se rotesc în gol, consumând energie;
- la dispunerea în serie a grupelor cinematice, arborii cutiei de viteze se dimensionează pentru
turațiile mici, astfel că, în cazul cuplării turațiilor înalte, intervine o încărcare mult mai redusă a acestor
arbori și, implicit o supradimensionare a arborilor și roților dințate montate pe aceștia.
Practic, structurile complexe permit separarea circuitelor destinate realizării turațiilor înalte de
cele pentru turații joase, asigurând astfel condiții ridicate de precizie cînd se lucrează la turații înalte și
apar fenomene dinamice (vibrații) și, pe de altă parte, posibilitatea dimensionării raționale a arborilor
și roților în cazul prelucrării cu turații joase (rezultând economie de materiale).
Numărul de turații obținut la elementul final al unei structuri complexe se obține prin însumarea
numerelor de turații z1, z2, z3 realizate de către fiecare circuit:
𝑧 𝑧 𝑧 𝑠𝑎𝑢 𝑧 𝑧 𝑧 𝑧 ,
în care z1, z2, z3 reprezintă numerele de trepte de turație asigurate de fiecare dintre cele 2 sau 3
circuite din structura cutiei de viteze.
De obicei există o porțiune comună a circuitelor componente, care asigură realizarea a zo turații
la elementul final, astfel încât relația numărului total z de turații devine:
𝑧 𝑧 ∙ 𝑧 ′ 𝑧 ∙ 𝑧 ′′ 𝑠𝑎𝑢 𝑧 𝑧 ∙ 𝑧 ′ 𝑧 ∙ 𝑧 ′′ 𝑧 ∙ 𝑧 ′′′
Grupele cinematice legate în serie, care determină cele zo turații, constituie structura de bază
a cutiei de viteze, care se cuplează direct la elementul final, astfel încât formează circuitul scurt,
destinat obținerii domeniului turațiilor celor mai înalte. Celelalte grupa cinematice, care determină z’,
z”, z’’’ turații sunt asociate structurii de bază pentru a forma circuitele lungi, constituind structurile
suplimentare ale cutiei de viteze.
 După modul de legare a structurilor componente, se deosebesc patru categorii de structuri
complexe, tip A, B, C sau D, reprezentate în figură:

Structuri complexe de tip A, B, C sau D

După modul de transmitere a mișcării de la structura de bază la elementul final, există trei
variante de structuri complexe, respectiv tip I, II sau III. La structurile complexe de tip I, mișcarea se
transmite de la structura de bază la elementul final printr-un angrenaj cu raport de transmitere constant
(i), la structurile de tip II mișcarea se transmite printr-un cuplaj, în timp ce la structurile de tip III
mișcarea nu se transmite direct de la structura de bază la elementul final:

Structuri complexe de tip I, II sau III

Pentru exemplificare, este reprezentată mai jos cutia de viteze a strungului SN400, care cuprinde
o structură complexă de tip AI.

Schema cinematică a cutiei de viteze a strungului SN400, cu structură complexă tip AI

La structura de bază, constituită din două grupe cinematice cu p1 = 2 rapoarte de transmitere și
p2 = 3 rapoarte de transmitere, se adaugă o structură suplimentară, alcătuită din două grupe cinematice
cu p3 = 2 și p4 = 2. Deci, de la structura de bază, mișcarea se transmite la arborele principal (elementul
final) prin angrenajul cu raport de transmitere constant, ia dacă semicuplajul C se deplasează la stânga.
Prin deplasarea semicuplajului C la dreapta (ca în figură), mișcarea se transmite prin structura
suplimentară. Ca urmare, relația numărului de turații z = zo (1i +z’) devine z = 23 (1i +22) = 30 turații
(nj, cu j = 1,2...30).
 Metoda analitică pentru determinarea valorilor rapoartelor de transmitere
ale cutiilor de viteze. Ecuația structurală.

Pentru determinarea, prin metoda analitică, a valorilor rapoartelor de transmitere realizate în

grupele cinematice ale unei cutii de viteze, este necesar să se stabilească, într-o primă fază, relația
dintre aceste rapoarte de transmitere, astfel încât șirul de turații realizat la elementul final să constituie
o progresie geometrică de rație .
Se consideră schema cinematică a unei cutii de viteze cu structură normală, formată din w = 3
grupe cinematice:

Schema cinematică a unei cutii de viteze cu structură normală

Nr. de grupe cinematice w = 3 grupe, care realizează respectiv: p1 = p2 = 3 rapoarte de transm.

și p3 = 2 rapoarte, astfel că nr. de trepte de turație obținut la elementul final (arb. IV) va fi:
z = p1 p2 p3 = 3  3  2 = 18 turații.
Sunt cunoscute valorile celor 18 trepte de turații realizate, n1, n2, ..., n18, precum și turația
conducătoare no a arborelui conducător I, respectiv no = no'  .
Structura cutiei de viteze a fost aleasă astfel încât să se respecte inegalitățile:
; ; ;
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

Pentru că structura cutiei de viteze considerate este normală (3 grupe cinematice legate în
serie), o treaptă de turație nj la elementul final se obține pornind de la turația conducătoare no, utilizînd
. Ca urmare, ecuația de reglare a lanțului cinematic (mărimea de ieșire funcție de mărimea de intrare
și raportul de transmitere total) se scrie sub forma:
𝑛 𝑛 ∙ ∙ ∙ 𝑛 ∙ 𝐼 , în care: j = 1,2,...,18, k = 1,2,3, l = 1,2,3 și k = 1,2
′ ′ ′

Ca urmare, expresia raportului de transmitere total al lanțului cinematic, Ij, corespunzător turației
nj, are forma:
𝑛 𝑎 𝑏 𝑐
𝐼 ∙ ∙
𝑛 𝑎 ′ 𝑏′ 𝑐 ′
Pentru cele 18 turații n1, n2, ..., n18 realizate la elementul final se scriu rapoartele de transmitere
totale I1, I2, ...I18, în ordine crescătoare:
𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙ 𝐼 ∙ ∙
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′

Din aceste relații se observă că, pentru prima grupa cinematică, ”a”, se poate scrie expresia (1):

(1) ∶ ∶ = I1 : I2 : I3 = I4 : I5 : I6 = ....
′ ′ ′
Având în vedere progresia geometrică de rație  pe care o formează șirul de turații, are loc relația nj =
∙
n1  𝜑 , deci 𝐼
Ca urmare, expresia (1) devine (2):
𝒂𝟏 𝒂𝟐 𝒂𝟑 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
(2) ∶ ∶ = I1 : I2 : I3 = I4 : I5 : I6 = ....= ∶ ∶ ∶ ∶ ⋯
𝒂𝟏 ′ 𝒂𝟐 ′ 𝒂𝟑 ′
𝜑 : 𝜑 :𝜑 𝜑 :𝜑 :𝜑 ⋯ 𝟏: 𝝋: 𝝋𝟐
Deci, în grupa cinematică ”a”, în care se realizează cele mai mici rapoarte de transmitere, numită
grupă de bază, acestea formează o progresie geometrică cu rația 1, cu exponentul notat x = 1.
Prin analogie, pentru grupele cinematice ”b” și ”c” se obțin următoarele relații între rapoartele
de transmitere:
𝒃𝟏 𝒃𝟐 𝒃𝟑 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙
(3) ∶ ∶ = I1 : I4 : I7 = I2 : I6 : I8 = ....= ∶ ∶ ∶ ∶ ⋯
𝒃𝟏 ′ 𝒃𝟐 ′ 𝒃𝟑 ′
𝜑 : 𝜑 :𝜑 𝜑 :𝜑 :𝜑 ⋯ 𝟏: 𝝋𝟑 : 𝝋𝟔

Deci, în grupa cinematică ”b”, care urmează grupei de bază ca ordin de mărime a rapoartelor
de transmitere și numită prima (I) grupă auxiliară, acestea formează o progresie geometrică cu rația
3, cu exponentul x = 3 = p1 - nr. de rapoarte de transmitere realizat în grupa de bază (pentru care
x=1).

𝒄𝟏 𝒄𝟐 ∙ ∙ ∙ ∙
(4) ∶ = I1 : I10 = I2 : I11 = ....= ∶ ∶ ⋯ 𝜑 :𝜑 𝜑 :𝜑 ⋯
𝒄𝟏 ′ 𝒄𝟐 ′
𝟏: 𝝋𝟗

Deci, în grupa cinematică ”c”, în care se realizează cele mai mari rapoarte de transmitere și
numită a doua (a II-a) grupă auxiliară, acestea formează o progresie geometrică cu rația 9, cu
exponentul x = 9 = p1 p2 = 3  3, în care p2 - nr. de rapoarte de transmitere realizat în I grupă auxiliară
(pentru care x=p1).

În concluzie, pentru ca valorile celor z trepte de turație realizate la elementul final al lanțului
cinematic principal să formeze o progresie geometrică de rație , este necesar ca și valorile rapoartelor
de transmitere asigurate de către fiecare grupă cinematică a cutiei de viteze să fie de asemenea în
progresie geometrică, de rație x, cu x număr întreg pozitiv.
Valoarea lui x atribuită unei grupe cinematice este unică, NU depinde pe poziția grupei
respective în fluxul cinematic și determină rolul sau ”calitatea” grupei respective în structura cutiei de
viteze:
x =1 pentru grupa de bază
x = p1 pentru I grupă auxiliară, cu p1 - nr. de rapoarte de transmitere din grupa de bază
x = p1  p2 pentru a II-a grupă auxiliară, cu p2 - nr. de rapoarte de transmitere din I grupă auxiliară
x = p1  p2  p3 pentru a III-a grupă auxiliară, cu p3 - nr. de rapoarte de transmitere din a II-a grupă
auxiliară, șamd se atribuie câte o valoare x pentru fiecare dintre grupele din structura cutiei de viteze.
 Dacă în relația numărului z de trepte de turație, scrisă ca produs al numerelor de rapoarte de
transmitere, pi, asigurate de fiecare grupă, se introduc, ca indice, valorile x atribuie fiecărei grupe, se
obține ecuația structurală a cutiei de viteze.

Astfel, pentru exemplul cutiei de viteze analizat mai sus, ecuația structurală are forma:
𝒛 𝟑𝟏 ∙ 𝟑𝟑 ∙ 𝟐𝟗 18 trepte de turație

Condiția constructivă impusă valorilor limită ale rapoartelor de transmitere din

cutiile de viteze. Numărul de variante structurale posibile.

În construcția de mașini-unelte, din considerente de gabarit ale cutiilor de viteze, valorile

rapoartelor de transmitere în cadrul grupelor cinematice au fost limitate ca valoare prin dubla inegalitate
(1), numită condiție constructivă. Rapoarte de transmitere mai mici decât 1/4 sau mai mari decât 2
înseamnă diferențe mari între diametrele roților dințate care constituie un angrenaj, ceea ce duce la
dimensiuni disproporționate ale cutiei de viteze în ansamblul mașinii-unelte.

𝑖 2 (1)

În aceste condiții limitative, rezultă că raportul imax ≤ 2, iar imin ≥ ¼. Ca urmare, condiția constructivă
se scrie sub forma (2).

𝑖 (2)
8
𝑖
Raportul imax/imin va avea valoarea maximă în ultima grupă auxiliară, pentru care x = xmax= p ∙ p ∙
... . Dacă această ultimă grupă auxiliară realizează un număr p de rapoarte de transmitere, în progresie
geometrică de rație 𝜑 , aceste rapoarte se scriu sub forma (3).

𝑖 𝑖 ;𝑖 𝑖 ∙𝜑 ;𝑖 𝑖 ∙𝜑 ;…;𝑖 𝑖 (3)
𝑖 ∙𝜑

Ca urmare, condiția constructivă (3) se scrie sub forma (4).

𝑖 𝑖 ∙𝜑 (4)
𝜑 8
𝑖 𝑖

Dacă această condiție constructivă (4) se respectă în ultima grupă auxiliară a cutiei de viteze,
pentru care x = xmax, evident va fi respectată și în celelalte grupe cinematice. Această relație permite
stabilirea unor valori limitative fie pentru valoarea xmax, fie pentru valoarea rației . Pentru aceasta, sunt
utilizate inegalitățile rezultate din relația (4), respectiv 𝑥 ∙ și 𝜑 √8.
Pentru exemplificare, se consideră următoarele ecuații structurale:
(a) z = 2(1)3(2) = 12 turații; (b) z = 2(3)3(1) = 12 turații.
În cazul ecuației (a), xmax = 2 și corespunde grupei cinematice cu p = 3 rapoarte de transmitere,
deci 𝜑 √8 1.68, adică pentru această ecuație structurală nu pot fi utilizate decât valori ale rației
mai mici decât 1.68 ( = 1.06; 1.12; 1.26; 1.41 sau 1.58).
Pentru ecuația (b), xmax = 3 și corespunde grupei cinematice cu p = 2 rapoarte de transmitere,
deci 𝜑 √8 2, ceea ce înseamnă că pentru această ecuație structurală poate fi utilizată orice
valoare normalizată a rației .
 Având în vedere faptul că rolul unei grupe cinematice în cadrul structurii din care face parte
(valoarea x) nu este influențat de poziția grupei respective în fluxul cinematic, rezultă că pentru același
număr z de turații realizat la elementul final pot exista mai multe variante, fiecăreia corespunzându-i o
anumită ecuație structurală.
Numărul de variante structurale posibile, N, se obține ca produs al numărului de variante N1,
rezultate prin schimbarea ordinei grupelor în fluxul cinematic și N2, obținut prin modificarea valorilor x,
deci a rolului grupelor cinematice în cadrul cutiei de viteze (N = N1N2) .
Pentru situația în care z = p1 p2 .... pw, cu p1 p2...  pw, atunci N1 = w!. Dacă există grupe
cinematice care realizează același număr de rapoarte de transmitere, adică z = 𝑝 ∙𝑝 ∙ … .∙ 𝑝 , cu k1
!
+ k2 +... + ks = w, atunci numărul N1 de variante se reduce la 𝑁
!∙ !∙… !
Numărul de variante N2 este totdeauna N2 = w!, pentru că nu pot exista într-o structură cinematică
două grupe având același rol, respectiv aceeași valoare a exponentului x.
Se obține în final relația (5) a numărului total N de variante structurale posibile pentru același
număr z de turații realizat la elementul final al cutiei de viteze.

𝑤!
𝑁 𝑁 ∙𝑁 (5)
𝑘 ! ∙ 𝑘 ! ∙ …𝑘 !

De exemplu, pentru z = 12 turații, w = 3 grupe cinematice, cu p1 = 3 rapoarte și p2 = p3 = 2 rapoarte,

!
astfel încât z = 3122. Ca urmare, exponenții k1=1 și k2=2, deci 𝑁 3 și N2 = 3! = 6, rezultând un
!∙ !
număr total de variante structurale posibile N = N1N2 = 36 = 18 variante.
Ecuațiile structurale pentru aceste variante sunt următoarele:

2(1) 2(2) 3(4) 2(1) 3(2) 2(6) 3(1) 2(3) 2(6)

2(1) 2(6) 3(2) 2(1) 3(4) 2(2) 3(1) 2(6) 2(3)
2(6) 2(1) 3(2) 2(6) 3(1) 2(3) 3(4) 2(1) 2(2)
2(2) 2(1) 3(4) 2(3) 3(1) 2(6) 3(2) 2(1) 2(6)
2(6) 2(3) 3(1) 2(6) 3(2) 2(1) 3(4) 2(2) 2(1)
2(3) 2(6) 3(1) 2(2) 3(4) 2(1) 3(2) 2(6) 2(1)

Metoda grafică pentru determinarea rapoartelor de transmitere ale cutiilor de viteze.

Diagrama structurală.
Pentru analiza cinematică a cutiilor de viteze se utilizează o metodă grafică, bazată pe
reprezentarea mecanismului, cu evidenţierea numărului de arbori și a numărului de rapoarte
de transmitere din fiecare grupă cinematică.
Arborii se reprezintă prin drepte orizontale paralele: dreapta superioară corespunde
primului arbore (conducător, I), iar dreapta inferioară corespunde arborelui principal (AP,
elementul final). Cu II, III,... se notează arborii intermediari ai cutiei de viteze.
Perpendicular pe aceste drepte se trasează un număr de drepte paralele,
corespunzătoare, la scară logaritmică, valorilor celor z turaţii realizate la arborele principal
(AP); aceste drepte vor fi echidistante pentru că turaţiile la arborele principal formează o
progresie geometrică de rație , adică:
𝑛
𝜑 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡 log 𝑛 log 𝑛 𝑙𝑜𝑔𝜑 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡.
𝑛
Deci, intervalul dintre două turații succesive (dintre 2 drepte verticale) este egal cu log .
Un raport de transmitere se reprezintă printr-o dreaptă, care leagă turaţia unui arbore
(conducător) de turaţia arborelui următor (condus). Considerând arborele conducător I și
arborele condus II, se pot scrie rapoartele de transmitere reprezentate, i1 și i2, ca raport dintre
turația condusă și turația conducătoare: i1 = nII1/nI și i2 = nII2/nI

Reprezentarea grafică a rapoartelor de transmitere

Conform figurii de mai sus, pentru că nII1 = nj-3 și nII2 = nj+2, atunci log i1 = log nII1 – log nI = log
nj-3 – log nj = -3log , iar log i2 = log nII2 – log nI = log nj+2 – log nj = +2log  și rezultă că i1 = -
3
și i2 = 2.
Deci, un raport de transmitere dintr-o grupă cinematică a cutiei de viteze se poate scrie
sub forma generală a, cu a = numărul de intervale egale cu log  care separă turația
conducătoare de turația condusă.
Prin convenție, dacă a  0, turația condusă se reprezintă la dreapta turației
conducătoare și raportul de transmitere este supraunitar (multiplicator), dacă a  0, turația
condusă se reprezintă la stânga turației conducătoare și raportul de transmitere este subunitar
(demultiplicator), iar pentru
a = 0 rezultă raportul unitar (= 1), reprezentat pe verticală.
În baza acestor principii de reprezentare grafică a rapoartelor de transmitere se
definește diagrama structurală a unei cutii de viteze, ca fiind un grafic asociat unei ecuații
structurale, în care sunt evidențiate, pentru fiecare grupă cinematică, numărul de
rapoarte de transmitere realizate și relația dintre acestea.
În diagrama structurală nu se reprezintă valorile reale ale rapoartelor de transmitere şi
turaţiilor, ci numărul acestora şi relaţia în care se află rapoartele din aceeaşi grupă cinematică,
de aceea, diagrama structurală este simetrică, cu turaţia elementului (motorului) de
acţionare reprezentată la mijlocul arborelui I, conducător;
Rolul diagramei structurale este de a ilustra modul de repartizare a rapoartelor de
transmitere în cadrul mecanismului de reglare şi de a facilita verificarea condiţiei constructive.
În ce privește modul de reprezentare a rapoartelor de transmitere, se asigură simetria
rapoartelor în fiecare grupă cinematică, iar numărul de intervale egale cu log  care separă
două turații conduse succesive corespunde valorii x din ecuația structurală.
Trasarea diagramei începe de la turația arborelui conducător I, care coincide cu turația
motorului de acționare (reprezentată la mijlocul dreptei corespunzătoare arborelui I), cu
respectarea termenilor din ecuația structurală și a simetriei rapoartelor de transmitere. Trebuie
acoperit tot domeniul de turații la arborele principal, pe trasee cinematice distincte, utilizând,
în cazul structurilor normale, câte un singur raport de transmitere din fiecare grupă cinematică
a cutiei de viteze.
 Exemple de diagrame structurale pentru z = 12 turații, cu w = 3 grupe cinematice și p1
= 2, p2 = 3, p3 = 2 rapoarte de transmitere, respectiv z = p1p2p3 = 2  3  2 = 12 turații.
a) z = 2(1) 3(2) 2(6)
n0

n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12

b) z = 2(1) 3(4) 2(2) n0

n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12

Alegerea variantei (diagramei) structurale optime

Stabilirea, dintre cele N variante structurale posibile pentru un număr z de trepte de

turație, a diagramei (variantei) structurale optime, implică parcurgerea a 2 pași:
Pasul 1. Verificarea condiției constructive și eliminarea variantelor care nu respectă
această condiție.
Pasul 2. Aplicarea unor criterii pentru alegerea diagramei structurale optime, dintre
variantele care respectă condiția constructivă..

Pasul 1. Verificarea condiției constructive, astfel:

∙
 Pentru ecuații structurale se verifică inegalitatea 𝜑 8;
 Pentru diagrame structurale se verifică inegalitatea 𝑝 1 ∙𝑥 𝑦.
Pasul 2. Pentru variantele rămase după eliminarea celor care nu respectă condiția
constructivă se analizează verificarea următoarelor criterii:
I. În prima grupă cinematică (arborii I-II), numărul de rapoarte de transmitere să fie minim
(p1 ≤ 2), pentru că pe primii arbori ai cutiei de viteze, care lucrează la turațiile cele mai
mari, sunt plasate cuplajele și frânele, iar un număr mare de roți dințate ar lungi prea mult
acești arbori;
II. În utlima grupă cinematică (arborii III-IV), care include arborele principal – elementul final,
de asemenea numărul de rapoarte de transmitere trebuie să fie minim (pj = 2), pentru că
modul de solicitare a arborelui principal influențează în mod direct precizia prelucrării;
aceste rapoarte de transmitere trebuie realizate cu angrenaje plasate în apropierea
reazemelor arborelui principal, astfel încât să-i asigure acestuia rigiditatea necesară.
III. Dintre variantele structurale care respectă primele două condiții se va alege cea la care
turațiile arborilor intermediari se găsesc cel mai aproape de axa de simetrie a diagramei
structurale, conferindu-i acesteia un aspect de evantai. În general, această condiție este
îndeplinită de variantele la care calitatea grupelor cinematice respectă ordinea acestora
în fluxul cinematic. Diagrama structurală cu aspect de evantai permite trasarea unei
diagrame de turaţii la care turaţiile arborilor intermediari pot fi plasate în domeniul turaţiilor
 înalte, asigurând astfel solicitarea arborilor respectivi la momente de torsiune şi
încovoiere scăzute.

Pentru exemplul considerat anterior, prin eliminări succesive pe baza condițiilor de mai
sus, dintre cele N = 18 variante structurale posibile se obține ca variantă optimă cea
corespunzătoare ecuației structurale z = 2(1) 3(2) 2(6) (Fig. a).

Diagrama turațiilor cutiilor de viteze

Diagrama turațiilor se construiește pentru varianta (ecuația) structurală optimă, fiind un
grafic în care turațiile și rapoartele de transmitere din grupele cinematice se reprezintă la valori
reale, motiv pentru care aspectul acestei diagrame nu mai este simetric.
Trasarea diagramei de turații este posibilă dacă sunt cunoscute următoarele date inițiale:
1) șirul turațiilor care trebuie realizat la arborele principal, n1, n2, ..., nz;
2) valoarea rației ;
3) valoarea turației no a elementului (motorului) de acționare;
4) ecuația (diagrama) structurală optimă.
De asemenea, trebuie să se țină seama de următoarele aspecte:
a) Condiția constructivă impusă rapoartelor de transmitere limită trebuie scrisă în funcție
de puterile rației  impuse;
Exemplu: pentru  = 1.41 = √2, ridicînd această expresie la o putere egală cu ordinul radicalului, adică
2, se va obține 2 = 2, deci condiția constructivă 𝑖 2 devine -4 ≤ ij ≤ 2, ceea ce înseamnă ca rapoartele de
transmitere din orice grupă cinematică a cutiei de viteze trebuie să se încadreze ca valoare între -4 și 2.
b) Turațiile arborilor intermediari se vor alege cât mai mari (rapoartele de transmitere
din diagrama de turații să fie reprezentate cât mai spre dreapta, astfel încât turațiile arborelui
conducător din fiecare grupă cinematică să se găsească în domeniul turațiilor înalte);
c) Diagrama de turații se trasează începând de la ultima grupă cinematică, cea a
arborelui principal, pornind de la turațiile cunoscute n1, n2, ..., nz.

Exemplificare:
Se consideră cunoscute următoarele date inițiale necesare trasării diagramei de turații:
1) n1, n2, ..., n12;
2)  = 1.26;
3) no = n11;
4) ecuația structurală optimă: z = 2(1) 3(2) 2(6).

Valorile limită ale rapoartelor de transmitere se determină pornind de la faptul că  =

1.25 = √2, deci 3 = 2, ceea ce duce la expresia condiției constructive funcție de puterile rației
:
-6 ≤ ij ≤ 3.
În continuare, se stabilesc, pentru fiecare grupă cinematică, variantele posibile de
rapoarte de transmitere, cu respectarea termenilor ecuației structurale optime și a condiției
constructive determinate anterior. Variantele de rapoarte se scriu pornind de la ultima grupă
cinematică, care conține arborele principal, astfel:
În grupa cinematică 3, căreia îi corespunde termenul 2(6) din ecuația optimă, se
realizează p3 = 2 rapoarte de transmitere, ale căror valori constituie o progresie geometrică
de rație 6 (x=6). Se notează cele 2 rapoarte cu i1'" si i2'". Dacă raportului i1'" i se atribuie
valoarea minimă impusă de condiția constructivă, respectiv -6, rezultă că al 2-lea termen al
progresiei, i2'", se determină ca produs între i1'" și rația progresiei rapoartelor din grupa 3, deci
i2'" = -6 6 = o. Pentru că valoarea maximă a unui raport este 3, conform condiției
constructive, înseamnă că pentru grupa 3 mai sunt posibile și alte variante de rapoarte, care
se obțin atribuind succesiv raportului i1'" valorile -5, -4 și -3:
grupa 3: i1'" i2'"
-6 -6 6 = o
-5 -5 6 = 1
-4 -4 6 = 2
-3 -3 6 = 3 - valoarea maximă permisă de condiția constructivă

În grupa cinematică 2, căreia îi corespunde termenul 3(2) din ecuația optimă, se

realizează p2 = 3 rapoarte de transmitere, ale căror valori constituie o progresie geometrică
de rație 2 (x=2). Se notează cele 3 rapoarte cu i1", i2" si i3". Dacă raportului i1" i se atribuie
valoarea minimă impusă de condiția constructivă, respectiv i1" = -6, rezultă că al 2-lea termen
al progresiei, i2", se determină ca produs între i1" și rația progresiei rapoartelor din grupa 2,
deci i2" = -6 2 = -4. Al 3-lea raport din grupa 2, i3" = i2" 2 = -4 2 = -2.
Pentru că valoarea maximă a unui raport este 3, conform condiției constructive,
înseamnă că pentru grupa 2 mai sunt posibile și alte variante de rapoarte, care se obțin
atribuind succesiv raportului i1" valorile -5, -4.... și -1:
grupa 2: i1" i 2" i 3"
-6 -6 2 = -4 -4 2 = -2
-5 -5 2 = -3 -3 2 = -1
-4 -4 2 = -2 -2 2 = 0
-3 -3 2 = -1 -1 2 = 1
-2 -2 2 = 0 0 2 = 2
-1 -1 2 = 1 1 2 = 3

În grupa cinematică 1, căreia îi corespunde termenul 2(1) din ecuația optimă, se

realizează p1 = 2 rapoarte de transmitere, ale căror valori constituie o progresie geometrică
de rație 1 (x=1, grupa de bază). Se notează cele 2 rapoarte cu i1' si i2'. Dacă raportului i1' i se
atribuie valoarea minimă impusă de condiția constructivă, respectiv i1' = -6, rezultă că al 2-
lea termen al progresiei, i2', se determină ca produs între i1' și rația progresiei rapoartelor din
grupa 1, deci i2' = -6 1 = -5.
Pentru că valoarea maximă a unui raport este 3, conform condiției constructive,
înseamnă că pentru grupa 1 mai sunt posibile și alte variante de rapoarte, care se obțin
atribuind succesiv raportului i1' valorile -5, -4.... și 2:

grupa 1: i1' i 2'

-6 -6 1 = -5
-5 -5 1 = -4
-4 -4 1 = -3
...............................
 0 0 1 = 1
1 1 1 = 2
2 2 1 = 3
Se constată că în fiecare dintre cele 3 grupe cinematice sunt posibile mai multe variante
de rapoarte de transmitere, care respectă expresia condiției constructive -6 ≤ ij ≤ 3. Se pune
problema alegerii câte unei singure variante din fiecare grupă, care să poată fi reprezentată
în diagrama de turații. Criteriul de selecție al unei variante de rapoarte de transmitere dintre
cele posibile într-o anumită grupă cinematică este valoarea maximă posibilă a turației
conducătoare, respectiv turații cât mai mari la arborii intermediari II și III, în cazul exemplului
prezentat.
Astfel, se observă că, pentru grupa 3, prima variantă de rapoarte, -6 și 0, determină
turația n12 la arborele III, respectiv turația maximă. La reprezentarea rapoartelor se respectă
regulile stabilite în paragraful Metoda grafică de reprezentare a rapoartelor de transmitere ale
cutiilor de viteze, adică:
Prin convenție, dacă a  0, turația condusă se reprezintă la dreapta turației conducătoare și
raportul de transmitere este supraunitar (multiplicator), dacă a  0, turația condusă se
reprezintă la stânga turației conducătoare și raportul de transmitere este subunitar
(demultiplicator), iar pentru
a = 0 rezultă raportul unitar (= 1), reprezentat pe verticală.
Dacă s-ar alege, de exemplu, a 2-a variantă de rapoarte din grupa 3, respectiv -5 și 1,
atunci, pentru a obține la arborele principal turația n12 cu raportul 1, ar rezulta la arborele III
turația n11  n12 (raportul 1 se reprezintă printr-o dreaptă care leagă turația condusă, n12, de
turația conducătoare a arborelui III, distanțată cu 1 interval egal cu log , astfel încât turația
condusă să fie în dreapta celei conducătoare, pentru că x = 1  0). Similar, pentru celelalte 2
variante posibile din grupa 3 se obțin valori mai mici ale turației arborelui III, conducător.
Prin reprezentarea perechilor de rapoarte -6 și 0 în grupa 3 pentru toate valorile
turațiilor la arborele IV (n1, n2, ..., n12) se obțin cele 6 turații ale arborelui III (turații conducătoare
în grupa 3, respectiv conduse în grupa 2).
Prin analogie, în grupa 2 se alege varianta de rapoarte -4, -2, 0, care se reprezintă în
diagramă astfel încât să fie acoperite toate cele 6 turații conduse la arborele III. Se obțin în
acest fel 2 turații la arborele II, care vor avea rol de turații conduse pentru cele 2 rapoarte de
transmitere din grupa 1 (dintre arborii I și II). Rapoartele de transmitere din grupa 1 se obțin
unind prin drepte cele 2 turații rezultate la arborele II cu turația conducătoare no = n11 a
arborelui I, după care se indentifică varianta dintre cele pentru grupa 1. Rezultă în acest fel
rapoartele: i1’ = 0 = 1; i2’ = 1.
Diagrama de turații va avea aspectul din figura de mai jos, cu următoarele rapoarte de
transmitere realizate în cele 3 grupe cinematice - marcate cu verde (liniile paralele reprezintă
aceeași valoare de raport de transmitere într-o grupă cinematică):

Grupa 1: i1’ = 0 = 1; i2’ = 1.

Grupa 2: i1‘’ = -4 ; i2’’ = -2 ; i3’’ = 0 = 1.
Grupa 3: i1”’ = -6 ; i2”’ = 0 = 1.
 Diagrama de turații

n0
i2'
i1'
i1''
i3''
i2''
i1"'
i2"'
n1 n2 n3 n4 n5 n6 n7 n8 n9 n10 n11 n12

SUPRAPUNEREA TURAȚIILOR

Respectarea condițiilor impuse rapoartelor de transmitere din grupele cinematice ale

cutiilor de viteze determină obținerea unui șir de turații la arborele principal în progresie
geometrică, fără discontinuități sau suprapuneri.
Există însă situații în care optimizarea unei structuri cinematice poate fi realizată prin
suprapunerea voită a unor turații, și anume:
1. Dacă numărul z impus de trepte de turaţii nu se poate realiza prin grupe cinematice
având câte 2 sau 3 rapoarte de transmitere, adică z nu poate fi pus sub forma:
z = 2k1  3k2.
Exemplu: z = 21 = 3  7 turaţii; în acest caz, se preferă o structură cu zb = 24 = 233
turații, cu 4 grupe cinematice, ceea ce implică suprapunerea a zs = zb – z = 3 turații.
2. Dacă este necesar ca turațiile din zona medie a gamei de turaţii - cea mai solicitată –
să fie realizate pe două trasee cinematice diferite, evitându-se astfel uzura excesivă a
anumitor arbori şi roţi dinţate.
3. Pentru reducerea nr.-lui de arbori din structura mecanismului de reglare/cutiei de viteze.
Exemplu: z = 16 = 24 turații – se obțin cu 4 grupe cinematice, deci 5 arbori;
zb = 18 = 232 turații – se obțin cu 3 grupe cinem, deci cu 4 arbori, rezultând zs = zb –
z = 2 turații suprapuse.

Din punct de vedere cinematic, suprapunerea turațiilor se realizează prin micșorarea

exponentului x al rației x a progresiei geometrice pe care o formează rapoartele de
transmitere. În mod obișnuit se pleacă de la o structură de bază, cu zb turații, se impune
numărul zs de suprapuneri, după care se rezolvă cinematic această structură de bază în
același mod ca la structurile normale, fără suprapuneri, până la scrierea tuturor ecuațiilor
structurale posibile.
Gama de reglare a turațiilor arborelui principal se determină cu relația (1), care exprimă
egalitatea dintre gama de reglare a turațiilor, gama de reglare a rapoartelor de transmitere
totale și gama de reglare a rapoartelor de transmitere din grupele cinematice, aceste din urmă
rapoarte de transmitere fiind exprimate în funcție de parametrii cinematici corespunzători, , p
și x.

𝑛 𝐼 𝑖 𝑖 𝑖
∙ ∙ …∙ 𝜑 ∙𝜑 ∙…∙𝜑 (1)
𝑛 𝐼 𝑖 𝑖 𝑖
 Pe de altă parte, dat fiind faptul că șirul de turații la arborele principal constituie o
progresie geometrică de rație , are loc egalitatea (2).

𝑛 𝑛
 (2)
𝑛 𝑛

Egalând expresiile (1) și (2) rezultă relația (3), din care se observă că micșorarea
exponentului xi corespunzător grupei cinematice ”i” cu o unitate determină reducerea
numărului z de turații la arborele principal cu (pi – 1) trepte.
𝐰

𝒛 𝟏 𝐩𝐢 𝟏 𝐱𝐢 (3)
𝐢 𝟏

Exemplu: Pentru ec. structurală 12 = 2(1) 2(2) 3(4), dacă se micșorează xi în grupa 3(4) cu 1
unitate, rezultă ecuația 2(1) 2(2) 3(3), deci nr. de turații calculat cu relația (3) va fi: z = 1+(2-
1)1+(2-1)2+(3-1)3 = 10 turații. Deci, z se reduce cu (pi – 1) = 3-1 = 2 trepte.

Pentru ec. structurală 12 = 3(1) 2(3) 2(6), dacă se micșorează xi în grupa 2(6) cu 1 unitate, rezultă
ecuația 3(1) 2(3) 2(5), deci nr. de turații calculat cu relația (3) va fi: z = 1+(3-1)1+(2-1)3+(2-1)5 =
11 turații. Deci, z se reduce cu (pi – 1) = 2-1 = 1 treaptă.

Pentru evitarea discontinuităţilor în şirul de turaţii, dacă se modifică xi în gr. aux.

”i” va fi necesară micşorarea lui xi şi în grupe auxiliare următoare. De exemplu, dacă se
operează asupra lui xi corespunzător penultimei grupe auxiliare, trebuie micşorată concomitent
şi valoarea lui xi din ultima grupă auxiliară, cu un nr. de unități corespunzător numărului de
turaţii pierdute prin micşorarea valorii lui xi în penultima grupă auxiliară.
Dacă se porneşte de la o anumită structură cinematică şi se impune un număr de
suprapuneri, analiza cinematică se va realiza ca în cazul structurilor normale (fără
suprapuneri), până la scrierea tuturor ecuaţiilor structurale.
În continuare, se trece la modificarea unora dintre valorile x în ecuațiile structurale, astfel
încât să se obţină numărul de turaţii dorit: zs= zb – z, Calculul cinematic continuă cu verificarea
condiţiei constructive la variantele structurale pentru care se obţine numărul z de turaţii dorit,
cu trasarea diagramelori structurale, alegerea variantei optime şi apoi trasarea diagramei de
turaţii.
În etapa a treia se verifică respectarea condiției constructive pentru variantele care permit
realizarea numărului de turații z, se trasează diagramele structurale, se alege varianta optimă
și se trasează diagrama de turații corespunzătoare.
În figura de mai jos este reprezentată diagrama structurală corespunzătoare ecuației
structurale z = 2(1) 3(2) 2(5) = 11 turații, rezultată prin suprapunerea unei turații în structura
normală cu ecuația structurală z = 2(1) 3(2) 2(6) = 12 turații. Se observă că turația evidențiată în
diagramă, n6, se poate obține pe două trasee cinematice diferite, deci reprezintă o turație
suprapusă.
 Diagramă structurală cu turații suprapuse pentru z = 2(1) 3(2) 2(5) = 11 turații

Exemplu: Pentru  = 1,25 se cere realizarea unui mecanism de reglare cu z = 25 de turații.

1. Se poate realiza acest mecanism pornind de la structura de bază:

zb = 3  3  3 = 33 = 27 turaţii.

2. Deci, pentru structura de bază, zb = 27 turaţii, p1= p2 = p3 = 3; k =3

! ! !
Numărul de variante structurale: 𝑁 ∏
6 variante posibile
! ! !

Aceste variante au următoarele ecuații structurale:

𝑧 3 ∙3 ∙3 𝑧 3 ∙3 ∙3 𝑧 3 ∙3 ∙3
𝑧 3 ∙3 ∙3 𝑧 3 ∙3 ∙3 𝑧 3 ∙3 ∙3

3. Pentru fiecare ecuație structurală se analizează cum se pot obține cele zs = zb – z = 27-
25 = 2 turații suprapuse.

Pentru ecuația: 𝒛𝒃 𝟑 𝟏 ∙ 𝟑 𝟑 ∙ 𝟑 𝟗
a) Se micșorează x în ultima gr. aux., 3(9), până la valoarea xk, astfel încît relația 𝑧 1
∑ 𝑝 1 ∙ 𝑥 devine: z = 1+ (3-1)1 + (3-1)3 + (3-1)xk = 25  9+2xk = 25  xk = 8
Deci, ec. str. modificată va fi: z = 3 ∙3 ∙3 = 25, cu 2 turații suprapuse.
b) Se micșorează x în penultima gr. aux, 3(3), cu 1 unitate  3(2) și în acest fel se pierd 3 -
1 = 2 turații. Ca urmare, în ultima gr. aux., 3(9), x va trebui micșorat cu 2 unitați  3(7).
Ec. str. modificată va fi: z = 3 ∙ 3 ∙ 3 , pentru care z = 1 + (3-1)1 + (3-1)2 + (3-1)7
= 21 turații  zs = 27-21 = 6 suprapuneri

În concluzie, pentru ecuația structurală 𝒛𝒃 𝟑 𝟏 ∙ 𝟑 𝟑 ∙ 𝟑 𝟗 , singura posibilitate de a

obține 2 turații suprapuse este micșorarea lui x în ultima grupă auxiliară, care duce la ecuația
structurală modificată z = 3 ∙ 3 ∙ 3 = 25.
Se verifică în același mod și celelalte ec. str., astfel încât, în final, se vor înlocui ecuațiile
coresp. structurii de bază cu cele modificate, care permit realizarea celor 2 suprapuneri
impuse. În continuare, analiza cinematică se desfășoară similar structurilor fără suprapuneri.
Mai jos este reprezentată diagrama structurală pentru ecuația modificată z = 3 ∙ 3 ∙
3 = 25, în care sunt evidențiate cele 2 turații suprapuse, n9 și n17.
n1   n2     n3      n4      n5      n6    n7    n8     n9     n10    n11   n12  n13   n14   n15   n16   n17  n18  n19   n20   n21 n22  n23    n24    n25 

Diagrama structurală pentru ecuația modificată z = 3 ∙3 ∙3 = 25 turații

 
CUTII DE VITEZE CU TREAPTĂ DE ÎNTOARCERE

În structura cutiilor de viteze pot fi utlizate două variante constructive de treaptă de

întoarcere, care se diferențiază prin poziția arborilor între care are loc transmiterea mișcării:
A. Treapta simplă de întoarcere
B. Treapta dublă de întoarcere

A. Treapta simplă de întoarcere

Treapta simplă de întoarcere este o construcție specială, utilizată în structura cutiilor de
viteze ale mașinilor-unelte, care permite realizarea între doi arbori coaxiali, I și III, a două
rapoarte de transmitere: i1 = 1, obținut când semicuplajul A este deplasat în poziția din stânga,
respectiv 𝑖 ∙ , când semicuplajul A este în poziția din figură.
 
z1 z4
I III
z0
nj
A
II

z2 z3
Treapta simplă de întoarcere 
Avantajul acestui subansamblu este dat de posibilitatea lărgirii condiției constructive,
motiv pentru care treapta de întoarcere se utilizează într-o grupă cinematică a unei structuri
normale de cutie de viteze în care această condiție nu este îndeplinită.
Condiția constructivă 𝑖 2 se reduce la inegalitatea 8 sau 8

În cazul treptei simple de întoarcere, 𝑖 𝑖 1 ș𝑖 𝑖 𝑖 ∙ ∙ , deci

16.
Se observă că cele două rapoarte de transmitere, i1 și i2, realizate de treapta simplă de
întoarcere pot fi considerate ca formând o grupă cinematică specială, atașată grupei de bază,
și având calitatea de ultimă grupă auxiliară de cele mai multe ori. Ca urmare, i1/i2 = x, în care
x are valoarea corespunzătoare acestei calități (x = p1p2p3...).
 O cutie de viteze cu treaptă simplă de întoarcere este prezentată în figura de mai jos,
având ecuația structurală z = 2(1) 3(2) (1+1)(6) = 12 turații. S-a notat cu (1+1) ultima grupă
auxiliară, care conține treapta de întoarcere, pentru care x = xmax = 6.
 

 
II
 
z4
z1  
V
III  
 
IV

z3
z

Cutie de viteze cu treaptă simplă de întoarcere

La arborele principal V se vor obține umătoarele trepte de turație, corespunzător pozițiilor

blocurilor baladoare și a roții deplasabile z4:
𝑎1 𝑏1 𝑧1 𝑧3 𝑎2 𝑏2 𝑧1 𝑧3 𝑎1 𝑏3
𝑛1 𝑛𝑜 ∙ ∙ ∙ ∙ 𝑛5 𝑛𝑜 ∙ ∙ ∙ ∙ 𝑛9 𝑛𝑜 ∙ ∙ ∙ 1 
𝑎′1 𝑏′1 𝑧2 𝑧4 𝑎′2 𝑏′2 𝑧2 𝑧4 𝑎′1 𝑏′3
𝑎1 𝑏2 𝑧1 𝑧3 𝑎2 𝑏3 𝑧1 𝑧3 𝑎2 𝑏1
𝑛2 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ ∙ 𝑛6 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ ∙ 𝑛10 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ 1  
𝑎1 𝑏2 𝑧2 𝑧4 𝑎2 𝑏3 𝑧2 𝑧4 𝑎2 𝑏1
𝑎1 𝑏3 𝑧1 𝑧3 𝑎1 𝑏1 𝑎2 𝑏2
𝑛3 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ ∙ 𝑛7 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ 1 𝑛11 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ 1  
𝑎1 𝑏3 𝑧2 𝑧4 𝑎1 𝑏1 𝑎2 𝑏2
𝑎2 𝑏1 𝑧1 𝑧3 𝑎1 𝑏2 𝑎2 𝑏3
𝑛4 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ ∙ 𝑛8 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ 1   𝑛12 𝑛𝑜 ∙ ′ ∙ ′ ∙ 1  
𝑎2 𝑏1 𝑧2 𝑧4 𝑎1 𝑏2 𝑎2 𝑏3
 
B. Treapta dublă de întoarcere

Treapta dublă de întoarcere este un subansamblu din structura unei cutii de viteze care
permite obţinerea, între doi arbori paraleli, I si II, a 4 rapoarte de transmitere. Constructiv,
mecanismul este format de fapt din 4 arbori, montați coaxial doi câte doi, ceea ce ridică o
serie de dificultăți tehnologice de execuție și montaj și constituie principalul dezavantaj al
subansamblului. Cu toate acestea, mecanismul este utilizat datorită compactității construcției
și a faptului că permite realizarea a 4 rapoarte de transmitere utilizând 3 angrenaje.
Este constituit din 2 roți A și B, deplasabile în lungul arborelui I, respectiv II, un bloc
liber pe arborele I, format din roţile z2 şi z3, un bloc liber pe arborele II, format din roţile z ′ şi z ′ ,
și 2 cuplaje.
 z1 z3 z2

I
A

II
nj
z1' z3' z2' B

Treapta dublă de întoarcere

Cu acest subansamblu se pot realiza 4 rapoarte de transmitere, i1...i4, în funcție de

pozițiile roților deplasabile A și B:

Valoarea Poziţia roţii

raportului de A B
transmitere
𝑧
𝑖 stânga stânga
𝑧′
𝑧
𝑖 dreapta dreapta
𝑧′
𝑧
𝑖 dreapta stânga
𝑧′
𝑧 𝑧′ 𝑧
𝑖 ∙ ∙ stânga dreapta
𝑧′ 𝑧 𝑧′

Rapoartele i1, i2, i3, i4 formează o grupă cinematică care, în cadrul cutiei de viteze, poate
avea calitatea de grupă de bază sau grupă auxiliară oarecare. Dacă se consideră că: 𝑖
𝜑 ,𝑖 𝜑 ,𝑖 𝜑 ,𝑖 𝜑 , și, ținând seama că 𝑖 𝑖 ∙ ∙ 𝑖 , rezultă: 𝜑 𝜑 ∙ ∙𝜑 , 𝑑
𝑐 𝑎 𝑏.
Dar, cele 4 rapoarte trebuie să formeze o progresie geometrică cu raţia x, adică:
𝑖 𝜑 ;𝑖 𝜑 ;𝑖 𝜑 ;𝑖 𝜑 , ceea ce însemnă că puterile a, b, c, d trebuie să
fie în progresie aritmetică de raţie x. Egalitatea d+c = a+b va putea fi respectată în baza
proprietății progresiei aritmetice, conform căreia termenii egal depărtaţi de extreme formează
sume constante.

 
 
 
LIRA CU ROŢI DE SCHIMB 
 
  Construcțiile de tipul liră cu roți de schimb sunt utilizate la reglarea în trepte a turației
lanțurilor cinematice principale, fie ca mecanism unic de reglare, fie în asociere cu o cutie de
viteze.
Așa cum se observă în figura de mai jos, mecanismul este format din două roți dințate,
z1 și z2, montate pe arborii I si II cu lagăre fixe, care pot transmite puteri mari, specifice
mișcărilor principale. Modificarea valorii raportului de transmitere obținut se realizează prin
înlocuirea roților cu altă pereche de roți dințate, având numere diferite de dinți, din setul lirei cu
roți de schimb. Datorită acestui fapt, este recomandată montarea roților lirei pe capetele
arborilor respectivi, pentru a facilita demontarea și înlocuirea roților.

 
Liră cu roți de schimb
   
  Mecanismul prezintă avantajul că, pentru realizarea aceluiași număr de rapoarte de
transmitere, este necesar un număr de roți dințate de două ori mai mic decât în cazul utilizării
blocurilor baladoare, pentru că roțile din setul lirei pot fi utilizate atât ca roți conduse, cât și ca
roți conducătoare. În schimb, construcția este dezavantajoasă din punct de vedere a
productivității, din cauza timpului relativ mare necesar manevrării roților pentru reglarea
cinematică, motiv pentru care este utilizat pe mașinile-unelte semiautomate sau specializate,
care prelucrează în producție de serie și de masă.
Mişcarea se transmite de la roata conducătoare 1, cu z1 dinţi, la roata condusă 2, cu z2
𝒏𝟐 𝒛𝟏
dinţi, prin raportul de transmitere: 𝒊𝒍 .
𝒏𝟏 𝒛𝟐
Pentru că distanţa A dintre arborii I şi II este constantă (arborii având lagăre fixe), suma
numerelor de dinţi ale roţilor de schimb trebuie să fie constantă:
𝐷𝑑 𝐷𝑑 𝑚 𝑧 𝑧
𝐴 𝑐𝑡. 𝒛𝟏 𝒛𝟐 𝒄𝒕.
2 2
În relația de mai sus s-a notat cu Dd1, Dd2 diametrele de divizare ale roților lirei și cu m
– modulul roților. Suma z1 + z2 se numeste caracteristica constructivă a lirei cu roți de schimb.
   
  Similar treptei simple și treptei duble de întoarcere, rapoartele de transmitere realizate
cu lira cu roți de schimb constituie o grupă cinematică. Dacă în lanțul cinematic principal lira
cu roți de schimb este unicul mecanism de reglare, atunci grupa sa va avea calitatea de grupă
de bază. Dacă lira realizează reglarea turației împreună cu o cutie de viteze, atunci grupa lirei
va avea calitatea rezultată din asocierea cu grupele cinematice ale cutiei de viteze.  În
reprezentare grafică, simetria rapoartelor de transmitere ale lirei din diagrama structurală
se menţine şi în diagrama de turaţii.
Numărul de rapoarte de transmitere realizat cu o liră cu roți de schimb este limitat la pl
≤ 10 rapoarte, iar numărul de trepte de turație zl = 2...10 turații. Reprezentarea grafică a
rapoartelor de transmitere realizate cu o liră (aceeași ăn diagrama structurală și în diagrama
de turații) diferă în funcție de valoarea pl, pară sau impară:
 il il
il il il
il il il il il
il

𝐀 𝐂 𝐄 𝐃 𝐁 𝐀 𝐂 𝐄 𝐅 𝐃 𝐁
𝐁 𝐃 𝐄 𝐂 𝐀 𝐁 𝐃 𝐅 𝐄 𝐂 𝐀

(a) pl = 5 (impar) (b) pl = 6 (par)

Lira din cazul (a), care realizează pl = 5 rapoarte de transmitere ( il1...il5) are în set un
număr de 5 roți, având numerele de dinți A, B, C, D, E, astfel încât A + B = C + D = E + E.
Rapoartele care se obțin sunt: il1 = A/B, il2 = C/D, il3 = E/E = 1, il4 = D/4, il5 = B/A.
Lira din cazul (B), care realizează pl = 6 rapoarte de transmitere ( il1...il6) are în set un
număr de 6 roți, având numerele de dinți A, B, C, D, E, F, astfel încât A + B = C + D = E + F.
Rapoartele care se obțin sunt: il1 = A/B, il2 = C/D, il3 = E/F = 1, il4 = F/E, il5 = D/C, il6 = B/A.
Se observă că, în ambele situații, între valorile rapoartelor de trasnmitere ale lirei există
relațiile:
𝟏 𝟏
𝒊𝒍𝟏 ; 𝒊𝒍𝟐 ;……
𝒊𝒍𝒑 𝒊𝒍𝒑 𝟏

Din acest motiv, în calculele de proiectare, se consideră numai primele pl/2 rapoarte
ale lirei, dacă pl este par, respectiv primele pl/2 +1 rapoarte, dacă pl este impar.

Exemplu: Se consideră mecanismul de reglare cu schema cinematică din figură, format dintr-
o liră cu roţi de schimb şi o cutie de viteze cu două grupe cinematice:
w = 3 grupe cinematice, p1= 6 rapoarte (grupa lirei); p2= p3= 2 rapoarte (grupele cutiei
de viteze), deci cu această structură se pot realia z = 6  2  2 = 24 turaţii la AP (IV).
 

 
Lanț cinematic principal cu liră cu roți de schimb și cutie de viteze 
Ecuaţia structurală optimă este z = 6(1) 2(6)2(12), pentru care se obţine diagrama
structurală optimă:
 
  
 
Pentru trasarea diagramei de turaţii se consideră datele inițiale:
1. z = 24 turații, n1, n2, ..., n24
2. =1,12
3. n0 = n20 – turația motorului de acționare
4. ecuația structurală optimă: z = 6(1) 2(6)2(12)
Valorile rapoartelor trebuie să verifice condiţia constructivă: 𝑖 2, adică φ φ
φ
Având în vedere că, pentru grupa 1, a lirei cu roţi de schimb, simetria rapoartelor de
transmitere se menţine şi în diagrama de turaţii, va rezulta diagrama de turații din figură:

 
Rapoartele de transmitere au valorile:
i1= -2,5; i2= -1,5; i3= -0,5; i4= 0,5; i5= 1,5; i6= 2,5; - rapoartele lirei cu roți de schimb, montată
pe arborii I și II;
i7= - 4,5; i8= 1,5 – rapoartele din grupa 2 (arborii II – III)
i9= -12; i10= 0. – rapoartele din grupa 3 (arborii III – IV).
     

CONSTRUCȚIA ȘI UTILIZAREA VARIATORILOR MECANICI

Lanțurile cinematice de natură mecanică necesită, în anumite situații (strunjirea frontală

pe lungimi radiale mari sau prelucrarea suprafețelor de conicitate ridicată), reglarea continuă
a turației, care se poate realiza cu ajutorul variatorilor mecanici continui. Aceste subansamble
de reglare pot fi diferite constructiv, mai utilizați fiind variatorii cu fricțiune și variatorii cu lanț
sau curea.
Variatorii mecanici continui permit obținerea valorii optime a vitezei principale de
așchiere, v = vopt, acesta constituind de altfel principalul avantaj al reglării continue. În plus,
variatorii sunt caracterizați de funcționare fără șocuri sau vibrații, având posibilitatea modificării
turației în timpul funcționării.
În schimb, reglarea continuă cu variatorii mecanici are o serie de neajunsuri, cum sunt:
 Gama redusă de reglare a turației (rn = 3...6);
 Instabilitatea turației, deci a vitezei de așchiere, la variația forțelor de așchiere;
 Precizie cinematică redusă.

1) Variatori cu fricțiune rolă - con.

rol

con 

Variator mecanic cu rolă și con

Cea mai utilizată variantă constructivă de variator cu fricțiune este cea cu o rolă și un
con, aflate în contact permanent în lungul generatoarei, contact asigurat de două forțe Q.
Modificarea raportului de transmitere se realizează prin deplasarea rolei în lungul
generatoarei conului (axa x), cu ajutorul unui mecanism cu manivelă, M.
Mecanismul poate funcționa cu rola element conducător și conul element condus sau
invers.
a. Rola element conducător (n = const.)
Se notează cu n turația constantă a rolei și cu nx turația variabilă a conului, elementul
condus.
Pentru o anumită poziție a rolei, dată de distanța x față de vârful, V, al conului, se obține
raportul de transmitere al variatorului:
𝑛 𝑅 𝑅 𝐶
𝑖
𝑛 𝑅 𝑥 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝛿 𝑥

b. Rola element condus

 În cazul rolei conducătoare, raportul de transmitere realizat este, în care s-a notat C =
R/sin, reprezentând constanta constructivă a variatorului. În cazul în care conul este element
′ ∙
conducător, se obține raportul de transmitere 𝑖 ′ . În coordonate (ix, x),
′
curbele de variație corespunzător celor două situații sunt ilustrate în Fig. 3.25.
Gama de reglare obținută cu variatorul rolă-con depinde de dimensiunile H și h
(distanțele maximă și minimă de la vârful conului, V) și se încadrează în domeniul rn = 3...4.
Valorile H = xmax și h = xmin se limitează ca valoare din considerente constructiv-funcționale.
La unele mașini de găurit se utilizează o variantă constructivă a variatorului (Fig. 3.26),
în care rola este înlocuită cu o roată plană, iar la presele cu șurub și la mașinile de șlefuit se
folosește varianta de variator cu roată plană – rolă (Fig. 3.27).

Variator roată plană – con Variator roată plană - rolă

Variatorul cu lanț sau curea este mai complex din punct de vedere constructiv, fiind
constituit din două perechi de conuri identice, plasate pe axele paralele I și II. Transmiterea
mișcării se face prin intermediul unui lanț sau al unei curele de construcție specială, iar
valoarea raportului de transmitere realizat , ix, se reglează prin deplasarea conurilor în lungul
axelor pe care sunt plasate, astfel încât suma razelor să rămână constantă (Rx1 + Rx2 = const.),
ceea ce permite utilizarea unui lanț sau a unei curele de lungime constantă (Fig. 3.28).

Variator cu curea

Datorită faptului că la arborele principal al maşinii-unelte domeniul de turaţii este de obicei

mult mai mare decât gamele de reglare realizate de variatorii mecanici continui (uzual, un
variator mecanic poate realiza o gamă de reglare a turației rn = 3...6), pentru a se acoperi întreg
domeniul prin reglare continuă există două soluţii: fie se cuplează mai mulţi variatori mecanici
în serie, fie se cuplează un variator cu un subansamblu de reglare în trepte (cutie de viteze de
exemplu), compus din una sau mai multe grupe cinematice.

Mecanisme pentru transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie,

utilizate în lanțurile cinematice principale

În vederea transformării mișcării de rotație în mișcare rectilinie, necesară în lanțurile cinematice

pentru mișcări principale rectilinii-alternative, pot fi utilizate următoarele mecanisme:
 Mecanismul bielă-manivelă;
 Mecansimul cu culisă oscilantă sau rotativă;
 Mecanismul pinion-cremalieră;
 Mecanismul șurub melc-cremalieră.
Primele două mecanisme sunt cu autoinversare, permițând obținerea directă a mișcării rectilinii-
alternative, în timp ce ultimele necesită un mecanism special destinat inversării.

3.12.1. Mecanismul bielă-manivelă

Mecanismul bielă-manivelă prezintă avantajul că inversarea mișcării se realizează printr-o trecere

lentă, cu efect benefic asupra stabilității sistemului tehnologic. În schimb, există o serie de dezavantaje,
și anume:
 Neuniformitatea vitezei în mișcarea rectilinie-alternativă;
 Funcționare cu accelerații relativ mari, ceea ce influențează stabilitatea;
 Egalitatea vitezelor celor două curse (activă și în gol), ceea ce determină reducerea
productivității prelucrării.
Acest tip de mecanisme de transformare este utilizat pentru lungimi reduse de cursă – sub 130
mm – cum este cazul mașinilor de mortezat, a unor mașini de rabotat danturi conice sau a ferastraielor
mecanice. În Fig. 3.29 este prezentat un exemplu de utilizare a mecanismului bielă-manivelă la mașina
de mortezat.

Fig. 3.29 Lanț cinematic principal cu mecanism bielă-manivelă

 Manivela r a mecanismului are formă de disc (Fig. 3.30) și este solidară cu roata dințată z4
(Fig.3.29). Cu ajutorul unui șurub radial, la manivela-disc se poate regla lungimea manivelei, respectiv
lungimea cursei culisoului mașinii de mortezat. În consecință, numărul de curse duble, nj, al culisoului
este egal cu turația nj a manivelei, conform ecuației 𝑛 𝑛 ∙ 𝐼 ′ 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝐼 ∙ 𝑖 𝑐. 𝑑.⁄𝑚𝑖𝑛 . Raportul de
transmitere Ij este reglabil prin intermediul cutiei de viteze.

 
Fig. 3.30 Elemente constructiv-dimensionale ale mecanismului bielă-manivelă

3.12.2. Mecanisme cu culisă

Mecanismele cu culisă prezintă avantajul, comparativ cu mecanismele bielă-manivelă, că

asigură pentru cursa de mers în gol o viteză vg mai mare decât viteza va în cursa activă (de lucru), ceea
ce duce la o creștere a productivității așchierii, prin reducerea timpilor auxiliari. Aceste mecanisme sunt
utilizate în construcția mașinilor de rabotat. Mecanismul cu culisă oscilantă din structura șepingului este
prezentat în Fig. 3.31.

Fig.3.31 Lanț cinematic principal cu culisă oscilantă

Constructiv, mecanismul se compune dintr-o manivelă de lungime r, care se rotește în jurul axei
volantei (roata z2), și o culisă care poate oscila în jurul punctului O1’ (Fig. 3.32a). La capătul culisei se
află piatra de culisă, care alunecă în ghidajul executat în lungul culisei. Volantul, respectiv manivela,
realizează o mișcare uniformă cu turația nj, reglabilă prin modificarea raportului de transmitere Ij, dat de
subansamblul de reglare. Ca urmare, 𝑛 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝐼 ∙ 𝑖 [c.d./min].
 Vitezele medii (vl med, vg med) corespunzătoare celor două curse, de lucru și de mers în gol, se
obțin cu relațiile (3.24), în care: tl și tg reprezintă timpii în care au loc cursa de lucru, respectuv cursa de
mers în gol, iar  și  - unghiurile la centru parcurse de manivelă pe durata celor două curse.

𝐿 360° ∙ 𝑛 ∙ 𝐿
𝑣
𝑡 𝛼 (3.24)
𝐿 360° ∙ 𝑛 ∙ 𝐿
𝑣
𝑡 𝛽

În vederea determinării solicitărior dinamice la care este supus mecanismul în timpul

funcționării, este necesară stabilirea valorilor maxime, vl max, vg max, ale celor două viteze. Se observă că
viteza culisoului este maximă în punctele în care vectorul viteză periferică a pietrei de culisă, de mărime
constantă, devine paralelă cu direcția cursei, adică în punctul 2 – pentru cursa de lucru, respectiv
punctul 4 pentru cursa de mers în gol (Fig. 3.32b).

Fig. 3.32 Elemente constructive ale mecanismului cu culisă oscilantă

În consecință, au loc egalitățile (3.25).

𝑣 𝐻
𝑣 𝑅 𝑟 (3.25)
𝑣 𝐻
𝑣 𝑅 𝑟

Relațiile (3.25) se scriu sub forma (3.26), în care viteza vP are expresia (3.27).

𝐻
𝑣 ∙𝑣
𝑅 𝑟 (3.26)
𝐻
𝑣 ∙𝑣
𝑅 𝑟

2𝜋 ∙ 𝑟 ∙ 𝑛
𝑣 𝑚/𝑚𝑖𝑛 (3.27)
1000
 Mecanismul cu culisă rotativă derivă din cel prezentat anterior, când punctul de oscilație O1 este
dispus în interiorul cercului descris de piatra de culisă, adică r  h, cu h reprezentând distanța O1O (cele
două puncte se situează pe aceeași orizontală).

3.12.3. Mecanisme roată dințată-cremalieră

Aceste mecanisme înlocuiesc mecanismele cu culisă atunci când lungimea cursei este mai mare
(peste 1 m), inversarea mișcării realizându-se pe cale electrică sau prin intermediul unor inversoare
mecanice.
Un exemplu de utilizare a mecanismului pinion-cremalieră este ilustrat în Fig. 3.33, în care se
observă sunt existența a două circuite, respectiv cu element de reglare (cutie de viteze) și fără cutia de
viteze. Primul circuit este destinat cursei active, cu va = mznzj, iar al doilea (fără reglare) pentru cursa
de mers în gol, cu vg = mzn = const. [m/min].
Pentru cursa de lucru, 𝑛 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ , iar pentru cursa de întoarcere, 𝑛 𝑛 ∙ 𝑖 ∙

Fig. 3.33 Lanț cinematic principal cu mecanism pinion-cremalieră

3.12.4. Mecanisme șurub melc – cremalieră

În scopul obținerii unei funcționări mai liniștite, se recomandă înlocuirea mecanismului pinion-
cremalieră cu un mecanism șurub melc – cremalieră (angrenaj cu dinți înclinați). La acest mecanism
lagărele șurublui melc sunt solidarizate cu partea fixă a mașinii, iar cremaliera se solidarizează cu masa
mașinii (partea mobilă). Mecanismul poate funcționa în varianta cu cremalieră normală sau cu o
cremalieră melcată. Prima variantă – mai simplă – este prezentată în Fig. 3.34.
 Fig. 3.34 Lanț cinematic cu mecanism șurub melc – cremalieră

Pentru cursa de lucru, frecvența mișcării se determină cu relația 𝑛 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ , iar pentru cursa
în gol 𝑛 𝑛 ∙𝑖 ∙ .
Vitezele corespunzătoare celor două curse se determină pe baza faptului că, la o rotație a
șurubului-melc, cremaliera se deplasează pe distanța x, determinată cu relația (3.28), conform Fig.
3.34, în care: 𝛼 reprezintă unghiul de înclinare al șurubului-melc în raport cu direcția de deplasare a
cremalierei, 𝛽 - unghiul de înlinare a elicei șurubului melc, iar x – deplasarea cremalierei la o rotație a
șurubului melc, dacă acesta are un singur început.

𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽
𝑥 (3.28)
𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝛽

Ținând seama de ecuațiile de reglare pentru cele două curse și de expresia deplasării x, vitezele
curselor de lucru, respectiv de întoarcere se determină cu relațiile (3.29), în care k reprezintă numărul
de începuturi al șurubului melc.

𝑘 ∙ 𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽 𝑧
𝑣 ∙𝑛 ∙𝑖 ∙ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.∙ 𝑖
𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝛽 𝑧
(3.29)
𝑘 ∙ 𝜋 ∙ 𝑚 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛽 𝑧
𝑣 ∙𝑛 ∙ 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.
𝑐𝑜𝑠 𝛼 𝛽 𝑧

LANȚURI CINEMATICE PENTRU MIȘCĂRI DE AVANS 
4.1. Structura și caracteristicile lanțurilor cinematice de avans 
 
Avansul de așchiere este o mișcare relativă sculă – semifabricat, care asigură desfășurarea procesului de 
așchiere. Fiind definit ca o deplasare raportată la frecvența mișcării principale, avansul se exprimă în mm/rot 
sau mm/c.d. Viteza de avans se obține cu relația vs = n ∙ s [mm/min]. 
Mișcarea  de  avans  poate  fi  executată  de  sculă  și/sau  piesa  semifabricat  și  poate  fi  mișcare  simplă  de 
rotație sau rectilinie. În funcție de procedeul de așchiere, pot exista una, două sau mai multe mișcări de avans, 
care  pot  avea  loc  simultan  cu  mișcarea  principală  ‐  𝑉⃗ 𝑣⃗ 𝑣⃗ 𝑣′ ⃗ ⋯  ‐  sau  în  afara  mișcării  principale, 
respectiv  𝑉⃗ 𝑣⃗.  În  primul  caz,  mișcarea  de  avans  este  continuă,  în  timp  ce  în  al  doilea  caz  avansul  este  
intermitent, utilizat la prelucrările prin rabotare sau mortezare. 
Din punct de vedere al reglării cinematice, se pune problema reglării avansului dacă acesta se exprimă în 
mm/rot sau mm/c.d., sau a reglării vitezei de avans, exprimată în mm/min, dacă mișcarea de avans are sursă 
proprie de mișcare. 
În toate situațiile, mișcările de avans necesită un consum energetic mai mic și se realizează cu viteze mai 
reduse, comparativ cu mișcarea principală (v  vs). Ca urmare, lanțurile cinematice de avans prezintă structură 
asemănătoare cu a lanțurilor cinematice principale, dar conțin mecanisme specifice turațiilor reduse, de tipul 
angrenajelor melcate, a mecanismelor planetare, a mecanismelor șurub‐piuliță etc. Aceste mecanisme asigură 
realizarea  unor  rapoarte  de  transmitere  mai  reduse  ca  valoare  sau  pot  transmite  mișcarea  la  distanțe  mari 
utilizând un număr redus de elemente cinematice. 
În general, reglarea lanțurilor cinematice pentru mișcări de avans se realizează cu subansambluri de tipul: 
 Cutii de avansuri cu blocuri baladoare sau cuplaje; 
 Lire cu roți de schimb si axe intermediare; 
 Mecanisme cu meandre; 
 Mecanisme cu pană deplasabilă; 
 Mecanisme cu con Norton; 
 Variatori mecanici. 
 Reglarea avansurilor sau a vitezelor de avans se face discontinuu – în trepte ‐ și mai rar în mod continuu. 
În cazul reglării în trepte, șirul avansurilor s1, s2,..., sz formează o progresie geometrică, similar șirului de turații 
realizat la arborele principal al mașinii. 
În  cazul  mișcărilor  de  avans  rectiliniu,  lanțul  cinematic  de  avans  va  cuprinde  subansambluri  de 
transformare a mișcării de rotație în mișcare rectilie, de tipul mecanismelor șurub – piuliță, pinion – cremalieră 
sau a mecanismelor cu came. 
 
  Valorile avansului pe care trebuie să le realizeze maşina – unealtă variază între Smin şi Smax, în funcţie de 
natura prelucrărilor executate pe maşină (degroşare sau finisare), iar reglarea avansurilor (vitezelor de avans) 
se face în mod continuu sau discontinuu. 
În  cazul  reglării  discontinui,  şirul  avansurilor  S1,S2,...,Sn  formează  o  progresie  geometrică,  similar  cu 
turaţiile obţinute la arborele principal al maşinii. 
  Pentru transformarea mişcării de rotaţie în mişcarea rectilinie se utilizează: 
 mecanisme şurub – piuliţă; 
 mecanisme roată‐dinţată – cremalieră; 
 mecanisme cu came. 
 
Clasificarea lanţurilor cinematice de avans: 
(a). după forma traiectoriei: ‐  lanţuri cinematice pentru mişcări de avans rectilinii; 
-  lanţuri cinematice pentru mişcări de avans circulare. 
(b). după direcţia mişcării de avans în raport cu axa semifabricatului sau direcţia mişcării principale: 
 lanţuri cinematice pentru avansuri longitudinale; 
 lanţuri cinematice pentru avansuri transvesrale; 
 lanţuri cinematice pentru avansuri radiale; 
 lanţuri cinematice pentru avansuri tangenţiale 
(c). după caracterul mişcării: 
 lanţ cinematic pentru avans continuu – dacă mişcarea principală este de rotaţie; 
 lanţ cinematic pentru avans intermitent – dacă mişcarea principală este rectilinie alternativă. 
(d). după modul de acţionare: 
 cu acţionare dependentă – acţionarea se face la un element al lanţului cinematic principal iar 
avansul S se exprimă în mm/rot sau mm/c.d. 
 cu acţionare indepensentă – acţionarea se face cu motor propriu, iar avansul se exprimă prin 
viteza de avans Vs, în mm/min. 
 
 
4.2. Subansamble de reglare specifice lanțurilor cinematice de avans 
4.2.1. Cutii de avansuri 
 
Cutiile de avansuri cu blocuri baladoare sau cuplaje sunt asemănătoare – cinematic și constructiv – cutiilor 
de  viteze  și  sunt  utilizate,  în  general,  la  mașinile  unelte  universale  (strunguri,  mașini  de  frezat  și  mașini  de 
rabotat). 
Cutiile de avansuri cu blocuri baladoare sau cuplaje realizează, de obicei, un număr de avansuri zs = 16 – 
18, un număr mai mare necesitând asocierea a două sau trei subansamble de reglare. 
Cinematic,  structura  cutiilor  de  avansuri  poate  fi  normală  sau  complexă  și  se  realizează  după  regulile 
stabilite pentru cutiile de viteze (Cap. 3), cu excepția condiției constructive. Astfel, în cazul cutiilor de avansuri 
această condiție are forma relației (4.1). 
 
(4.1)
𝑖 2.8  sau    14 

 
 Pentru exemplificare, în Fig. 4.1 este prezentată o cutie de avansuri utilizată pe mașina de frezat FU1, iar 
în Fig. 4.2 este ilustrat fluxul cinematic al acesteia, pentru a evidenția structura cu treaptă de întoarcere, specifică 
structurilor complexe. 
Utilizând o sursă proprie de mișcare, cutia de avansuri asigură realizarea a câte 18 trepte pentru cele 
trei viteze de avans – longitudinal, transversal și vertical – conform relațiilor (4.2). 
 
𝑣 𝑛 ∙ 𝑝 , [mm/min] 
𝑣 𝑛 ∙ 𝑝 , [mm/min]  (4.2) 
𝑣 𝑛 ∙ 𝑝 , [mm/min] 
 

 
Fig. 4.1 Cutia de avansuri a mașinii de frezat FU1 
 
Conform Fig. 4.1, ecuațiile de reglare ale celor trei viteze de avansuri se obțin cu relațiile (4.3). 
 
26 20 28 18 33 18 18
𝑣 1440 ∙ ∙ ∙𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 6 
44 68 35 33 37 16 18
26 20 28 18 33 33 37
𝑣 1440 ∙ ∙ ∙𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 6  (4.3) 
44 68 35 33 37 37 33
26 20 28 18 22 22
𝑣 1440 ∙ ∙ ∙𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 6 
44 68 35 33 33 44
 
  
Fig. 4.2 Fluxul cinematic al cutiei de avansuri a mașinii de frezat FU1 
 
Similar  mișcării  principale,  cele  18  trepte  de  avans  (longitudinal,  transversal  și  vertical)  formează  o 
progresie geometrică de rație  = 1.25, iar ecuația structurală a cutiei de avansuri are forma relației (4.4). 
 
(4.4)
  𝑧 3 ∙3 ∙ 1 1 18 

 
Cutia de multiplicare 
  Cutia de multiplicare se utilizează de obicei în asociere cu o cutie de avansuri, căreia îi multiplică astfel 
posibilităţile. Este formată din 2 blocuri baladoare, 1 și 2, pe arborii I și III, la care se adaugă 3 roți fixe, a, b, c, pe 
arborele II. 
  
c

   
Cutie de multiplicare  
 
  Între arborii I şi II, angrenează a cu b sau c cu c, iar între arborii II şi III, angrenează b cu a sau a cu b . În 
general, roțile se aleg astfel încât b = 2a, caz în care se obțin următoarele rapoarte de transmitere, corespunzător 
pozițiilor baladoarelor 1 și 2: 
𝑎 𝑎 𝑎 1
𝑖 ∙ 1 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎, 2 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 
𝑏 𝑏 𝑏 4
𝑐 𝑎 𝑎 1
𝑖 ∙ 1 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎, 2 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎 
𝑐 𝑏 𝑏 2
    𝑖 ∙ 1 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎, 2 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎 
𝑐 𝑏 2
𝑖 ∙ 𝑎 1 𝑑𝑟𝑒𝑎𝑝𝑡𝑎, 2 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑔𝑎. 
𝑐 𝑎 1
 
 4.2.2. Lire cu roți de schimb și ax intermediar 
 
Lirele cu roți de schimb și ax intermediar asigură obținerea cu precizie a rapoartelor de transmitere prin 
reglarea distanței dintre axe, comparativ cu lira cu roți de schimb utilizată în lanțurile cinematice principale, care 
nu permite acest lucru. Acest avantaj important face ca subansamblul să poată fi utilizat în lanțurile cinematice 
de filetare sau de divizare, care impun precizie ridicată de realizare a valorilor rapoartelor de transmitere. 
Lira cu roți de schimb și ax intermediar este constituită din patru sau șase roți dințate, pentru a căror 
montare sunt utilizați unul sau doi arbori intermediari (Fig. 4.3). 
Arborele conducător I și arborele condus III au lagărele fixe, iar arborele intermediar II poate lua diferite 
poziții în spațiu, prin intermediul lirei (brațul basculant).  
Raportul de transmitere realizat ij rezultă în funcție de numerele de dinți ale roților de schimb, respectiv  
𝑖 ∙ , pentru o anumită poziție în spațiu a arborelui II, când diametrele de divizare ale celor patru roți devin 
tangente. 
 

 
Fig.4.3 Lira cu patru roți de schimb și  ax intermediar 
 
Condiția angrenării celor patru roți se exprimă cu ajutorul relației (4.5), în care A reprezintă distanța dintre 
arborele conducător I și arborele condus II. 
 
(4.5) 
   ∙𝑚 ∙ 𝑚 𝐴 
 
Dacă A = km, cu m reprezentând modulul roților de schimb și k – caracteristica constructivă a lirei, atunci 
condiția angrenării roților lirei se exprimă prin relația (4.6). 
 
(4.6) 
  𝑧 𝑧 𝑧 𝑧 2𝑘 
 
În ipoteza că arborii I și II au diametrul, în zona roților de schimb, egal cu cu diametrul de divizare al unei 
roți de modul m și număr de dinți z = zo, atunci condiția ca roata z3 să nu atingă arborele I se exprimă prin relația 
(4.7). 
 
(4.7)
   ∙𝑚 𝑠𝑎𝑢 𝑧 𝑧 𝑧 𝑧  

 
Prin analogie, pentru ca roata z2 să nu atingă arborele II se impune condiția exprimată prin relația (4.8). 
 
 (4.8)
   𝑧 𝑧 𝑧 𝑧  
 
Unghiul ψ de rotire a brațului B este limitat de lungimea canalelor C, care se limitează,  de asemenea, 
constructiv. 
 
 
4.2.3. Cutii cu meandre 
 
Cutia cu meandre (Fig. 4.4) este formată dintr‐un șir de blocuri de câte două roți, montate între doi arbori 
paraleli I și II, astfel încât numai primul bloc de pe arborele I (conducător) este fix, celelalte fiind libere pe arbori 
(montate prin caneluri). Una dintre roțile unui bloc are z = a dinți, iar cealaltă z = b dinți. 
 

 
Fig. 4.4 Cutie cu meandre 
În funcție de poziția blocului balador, constituit din roata deplasabilă c și roata intermediară z0 se obțin 
diferite rapoarte de transmitere ij, respectiv turații nj la arborele condus II. Pentru construcția din Fig. 4.4 rezultă 
următoarele valori ale raportului de transmitere, ij: 
 
𝑎 𝑎 𝑧 𝑏 𝑏 ‐ când  blocul  balador  angrenează  cu  roata  a  a  primului 
𝑖 ∙ ∙ ∙   bloc de pe arborele II 
𝑏 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑎 𝑏 𝑧 𝑏 𝑏 ‐ când  blocul  balador  angrenează  cu  roata  b  a  primului 
𝑖 ∙ ∙ ∙   bloc de pe arborele II 
𝑏 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑏 𝑎 𝑧 𝑏 𝑏 ‐ când blocul balador angrenează cu roata a a celui de al 
𝑖 ∙ ∙ ∙   doilea bloc de pe arborele II, etc. 
𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑏 𝑏 𝑧 𝑏 𝑏  
𝑖 ∙ ∙ ∙  
𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 𝑧 𝑏 𝑏  
𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙  
𝑎 𝑎 𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑏 𝑏 𝑏 𝑏 𝑧 𝑏 𝑏  
𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙  
𝑎 𝑎 𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
𝑏 𝑏 𝑏 𝑏 𝑎 𝑧 𝑏 𝑏  
𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙  
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
 𝑏 𝑏 𝑏 𝑏 𝑏 𝑏 𝑧 𝑏 𝑏  
𝑖 ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙  
𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑎 𝑧 𝑐 𝑐 𝑎
 
Se constată  că valorile rapoartelor de transmitere i1...i8 formează  o progresie geometrică  de rație b/a, 
ceea ce înseamnă că șirul avansurilor va forma, de asemenea, o progresie geometrică de rație  = b/a. Unele 
simplificări pot rezulta atunci când c = b sau c = a. 
Pentru situația în care b  a, rapoartele de transmitere realizate sunt demultiplicatoare, iar dacă b  a 
rapoartele sunt multiplicatoare. Dacă se renunță la roata intermediară z0, se obține o variantă constructivă mai 
compactă și mai rigidă a subansamblului cutiei cu meandre, dar numărul de rapoarte de transmitere realizat, 
deci de avansuri, se reduce la jumătate. 
 
 
4.2.4. Cutia cu pană deplasabilă 
 
Cutia cu pană deplasabilă este un subansamblu de reglare a avansului constituit din două conuri de roți 
dințate,  dispuse  pe  doi  arbori  paraleli  și  aflate  în  angrenare  permanentă.  Pentru  transmiterea  mișcării  se 
folosește  o  pană  deplasabilă,  mecanismul  putând  funcționa  în  ambele  variante  –  cu  arborele  I  conducător, 
respectiv condus (Fig. 4.5).  

 
Fig. 4.5 Cutia cu pană deplasabilă 
 
Numărul de rapoarte de transmitere realizat cu acest subansamblu este egal cu numărul de roți dințate 
din  fiecare  con.  Locașul  pentru  deplasarea  penei  transversale  slăbește,  într‐o  anumită  măsură,  arborele 
respectiv, motiv pentru care numărul de roți dintr‐un con este limitat la max. 7 – 8 roți. Un alt dezavantaj al 
mecanismului îl reprezintă uzura rapidă a roților, datorită faptului că acestea se află permanent în angrenare în 
timpul funcționării. 
 
 
4.2.5. Cutia Norton 
 
Cutiile Norton utilizează un mecanism Norton pentru reglarea avansului în lanțurile cinematice de avans 
sau  de  avans  și  filetare.  Practic,  acest  mecanism  este  alcătuit  dintr‐un  con  de  roți  dințate  (z1,...,zk),  fixat  pe 
arborele I (Fig. 4.6) și un grup balador, format dintr‐o roată intermediară z0 și o roată z, deplasabilă în lungul 
arborelui II. 
  
Fig. 4.6 Cutia Norton 
 
Cu ajutorul brațului oscilant 1, grupul balador z0 – z poate oscila în jurul arborelui II și poate fi deplasat în 
lungul acestuia, pentru a aduce în angrenare roata intermediară z0 cu una dintre roțile z1,...,zk. Fixarea grupului 
balador în poziția de angrenare se realizează cu ajutorul știftului 2. 
Subansamblul  poate  fi  utilizat  în  două  variante  de  funcționare,  respectiv  cu  arborele  I  conducător  sau 
condus. În prima variantă, rapoartele de transmitere se obțin cu relația (4.9), iar în a adoua variantă se utilizează 
relația (4.10). 
 

   𝑖 ∙ , 𝑖 𝑗 1,2, … 𝑘  (4.9)

     𝑖 ´ ∙ , 𝑖 𝑗 1,2, … 𝑘  (4.10)

 
Principalele avantaje ale cutiei Norton sunt următoarele: 
 construcție compactă; 
 cu ajutorul a k+2 roți dințate se pot realiza 2k rapoarte de transmitere, corespunzător celor două variante 
de funcționare ale mecanismului; 
 roțile care nu participă la realizarea unui anumit raport de transmitere nu sunt în angrenare, deci nu sunt 
supuse uzurii intensive. 
Dezavantajele acestui subansamblu se referă la rigiditatea relativ scăzută a fixării în poziția de angrenare 
și la limitarea numărului de roți din con la max. 10...13. În situațiile întâlnite în practică numărul de avansuri, sau 
de pași ai filetelor, care trebuie obținut este mai mare decât 13, ca urmare lanțul cinematic de avans/filetare va 
cuprinde, pe lângă cutia Norton, și alte subansamble de reglare a avansului (cutie de avansuri, liră cu roți de 
schimb și ax intermediar). 
 
 
4.2.6. Variatori mecanici 
 
Ca și în cazul lanțurilor cinematice principale, reglarea continuă a avansurilor se poate realiza cu ajutorul 
variatorilor mecanici, asemănători constructiv cu cei folosiți la reglarea turației mișcării principale. 
Lanțul cinematic pentru reglarea continuă a avansurilor trebuie să cuprindă mai mulți variatori mecanici 
sau un variator mecanic asociat cu o cutie de avansuri. Construcția și modul de utilizare a variatorilor mecanici 
au fost prezentate în Cap. 3. 
 
 
 
 
 4.3. Lanțuri cinematice de avans continuu 
 
Avansul continuu se exprimă în mm/rot sau mm/c.d., ceea ce presupune existența unui singur motor de 
acționare a mișcărilor de lucru (principală și de avans). Avansul continuu și mișcarea principală asigură realizarea 
vitezei de așchiere conform relației 𝑉⃗ 𝑣⃗ 𝑣⃗ 𝑣´ ⃗ 𝑣´´ ⃗ ⋯ , iar acționarea lanțului cinematic de avans se 
face de la un element al lanțului cinematic principal.  
Această situație este întâlnită în cazul strungurilor normale, iar lanțul cinematic de avans este prezentat 
în Fig. 4.7. Au loc trei mișcări de avans: mișcările de avans longitudinal 2 și 3 și mișcarea de avans transversal 4. 
Lanțurile cinematice de realizare a  celor trei mișcări de avans au o porțiune comună – acționată de la arborele 
principal  ‐  și  cuprinde  angrenajul  cu  raportul  de  transmitere  ic1,  inversorul  cu  raportul  de  transmitere  iI  =  1, 
mecanismul de reglare (liră cu roți de shimb și ax intermediar) cu raportul il și cutia de avansuri cu raportul iCA. 
Pe de altă parte, cutia de avansuri este alcătuită dintr‐un mecanism Norton (iCN) și un mecanism cu blocuri 
baladoare deplasabile, numit și cutie suplimentară (iCS). Ca urmare, iCA = iCN  iCS. 

 
Fig.4.7 Lanț cinematic de avans la strunguri normale 
 
Lanțul cinematic pentru mișcarea de avans longitudinal 2 (slj) folosește, pentru transformarea mișcării de 
rotație, un mecanism șurub‐piuliță, cu pasul t1. Acționarea acestui lanț cinematic fiind realizată de la arborele 
principal, se obține relația (4.11), corespunzătoare ecuației de reglare. 
 
(4.11)
   𝑛 𝑛 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖  

 
Reglarea avansului slj [mm/rot] se face cu relația (4.11), în care, pentru np = 1 rot/min se obține 𝑛  
, rezultând ecuația (4.12). 
 
(4.12)
   𝑠 𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 , mm/rot 

 
Valoarea raportului ic1 reprezintă constanta lanțului cinematic de avans longitudinal 2. Lanțul cinematic 
de  realizare  a  avansului  longitudinal  3,  slj´,  folosește  pentru  transformarea  mișcării  de  rotație  un  mecanism 
pinion‐cremalieră. Ca urmare, ecuația de reglare are forma relației (4.13). 
 
(4.13)
   𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 𝑖 𝑖  

 
Având în vedere că la np = 1 rot/min, nzj = slj´/mz, în care m este modulul angrenajului pinion‐cremalieră, 
iar z este numărul dinților pinionului, avansul se reglează cu ajutorul relației (4.14). 
  
(4.14)
   𝑠 ´ 𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 𝑖 𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖  
 
Constanta  acestui  lanț  cinematic  devine  C2  =  𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 𝑖 𝑖 ,  astfel  încât  ecuația  de  reglare  (4.14) 
devine (4.15). 
(4.15)
   𝑠 ´ 𝐶 ∙𝑖 ∙𝑖  
Lanțul  cinematic  pentru  mișcarea  de  avans  transversal  4,  stj,  utilizează  un  mecanism  de  transformare 
șurub‐piuliță, de pas t2, având la bază ecuația de reglaj cinematic (4.16), în care C3 = 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 𝑖 𝑖 . 
 
(4.16)
   𝑠 𝐶 ∙𝑖 ∙𝑖  

În ipoteza că un lanț cinematic de avans de tipul celor prezentate mai sus ar avea element propriu de 
acționare (Fig. 4.8), ecuația de reglare se scrie sub forma relației (4.17). 
(4.17) 
   𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖  

 
Fig. 4.8 Lanț cinematic de avans cu motor propriu de acționare 
 
La turația no a motorului de acționare, turația șurubului de avans trebuie să aibă valoarea nșj = vșj/t, iar 
viteza  de  avans  vsj  se  obține  cu  relația  (4.18)  sau  (4.19),  în  care  C4  =  n0    ic    iCA  reprezintă  constanta  lanțului 
cinematic. 
 
(4.18)
   𝑣ș 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑡, mm/min 
(4.19)
   𝑣ș 𝐶 ∙𝑖 ∙ 𝑡 
 
La un lanț cinematic de avans circular (Fig. 4.9), ecuația de reglaj cinematic are forma relației (4.20). 
 
(4.20) 
   𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖  

 
Fig. 4.9  Lanț cinematic de avans circular 
 
Pentru un avans circular j în grade/min, se impune ca la o turație n0 să corespundă la elementul condus 
turația nj = j/360, respectiv  𝛽 360 ∙ 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 . Pentru constanta lanțului cinematic C = 360 ∙ 𝑛 ∙
𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖  se obține relația 𝛽 𝐶 ∙ 𝑖  pentru avansul circular, exprimat în grade/min. 
  
LANȚURI CINEMATICE PENTRU MIȘCĂRI DE AVANS INTERMITENT 
Avansul intermitent este definit în raport cu mișcarea principală de așchiere. Dacă avansul este 
realizat în afara cursei active a mișcării principale, atunci se numește avans intermitent.  
Acest tip de avans este întâlnit la mașinile de rabotat și de mortezat, la care mișcarea principală 
este  rectilinie‐alternativă,  fiind  constituită  dintr‐o  cursă  activă  (de  așchiere)  și  o  cursă  în  gol  (de 
retragere), pe  parcursul  căreia  se  execută  de  fapt  mișcarea  de  avans.  Avansul  intermitent  mai  este 
întâlnit și la unele strunguri frontale sau mașini de rectificat, precum și în cazul mișcării de divizare la 
unele  mașini  de  danturat  sau  la  mișcările  de  poziționare  a  sculelor/pieselor  la  mașinile‐unelte 
automate. Avansul intermitent are loc numai în timpul curselor de retragere, la capăt de cursă, deci nu 
participă la realizarea mișcării de așchiere de viteză  𝑉⃗ . 
În toate cazurile, mișcările de avans intermitent se obțin prin introducerea în structura lanțului 
cinematic  de  avans  a  unui  mecanism  capabil  ca,  prin  funcționarea  sa  continuă,  să  asigure 
discontinuitatea mișcării elementului final. Uzual, este utilizat în acest scop mecanismul cu clichet – 
roată de clichet și, mai rar, mecanisme cu came și pârghii. 
Mecanismul  cu  clichet  –  roată  de  clichet  asigură  atât  reglarea  avansului,  cât  și  schimbarea 
sensului acestuia. Elementele componente ale unui lanț cinematic de avans intermitent cu mecanism 
clichet – roată de clichet sunt prezentate în figură: 

 
Lanț cinematic de avans intermitent cu mecanism clichet – roată de clichet 
 
Lanțul cinematic este antrenat de la discul A, care realizează același număr de rotații/min, nA, ca 
și numărul de curse duble (c.d.)/min efectuat de elementul care execută mișcarea principală rectilinie‐
alternativă.  Prin  intermediul  unui  mecanism  cu  manivelă,  de  rază  r,  se  imprimă  balansierului  port‐
clichet o mișcare de oscilație cu unghiul , corespunzător unui număr întreg de dinți, x, ai roții de clichet 
z. Roata de clichet poate avea dantură exterioară sau interioară, iar profilul dinților poate fi asimetric 
(triunghiular, trapezoidal, ascuțit) sau simetric, cu flancurile drepte sau în arc de evolventă.  
Prin angrenajele z1/z2 și z2/z3 mișcarea de rotație intermitentă se transmite șurubului cu pasul t, 
care, împreună cu piulița sa, o transformă în mișcare rectilinie intermitentă. Piulița este montată pe 
sania port‐piesă, căreia îi imprimă mișcarea de avans, sj. Avansul sj se determină ca deplasarea piuliței 
pe o rotație a discului A, respectiv pe o oscilație completă a balansierului, pe parcursul căreia roata de 
clichet z se rotește cu x dinți, deci face x/z rotații. 
Turația șurubului cu pasul t se determină cu relația (1), iar avansul sj cu relația (2). 
    𝑛 ∙ ∙ ∙   (1)

   𝑠 𝑛 𝑡 ∙ ∙ 𝑡  (2)

Avansul sj se reglează prin numărul x de dinți antrenați la o cursă dublă, determinat de mărimea 
razei r a manivelei, care, la rândul său, modifică unghiul  de oscilație al balansierului. Valorile sj ale 
avansurilor realizate cu acest lanț cinematic formează o progresie aritmetică de rație egală cu avansul 
pe un dinte al roții de clichet. 
 
 
4.4. Lanțuri cinematice de filetare pe strung 
 
Dintre tipurile de suprafețe filetate cunoscute, cele mai utilizate sunt cele dispuse pe suprafețe cilindrice 
sau  conice.  Elementele  caracteristice  unei  suprafețe  filetate  sunt  următoarele:  diametrul  sau  conicitatea 
suprafeței, pasul elicei filetului, sensul filetul și profilul acestuia. În funcție de profil, se disting următoarele tipuri 
de filete: triunghiular (metric sau în țoli), trapezoidal, ferăstrău, rotund și pătrat.  
Procedeele  de  prelucrare  prin  așchiere  a  unei  suprafețe  filetate  sunt  strunjirea,  frezarea  și  abrazarea 
(rectificarea). 
În cazul realizării filetelor prin strunjire, muchia așchietoare a sculei materializează profilul golului dintre 
spirele fieltului, iar din punct de vedere cinematic (mișcarea principală și cea de avans) se obține directoarea 
elicoidală de pas egal cu pasul filetului de prelucrat (desen de execuție).  
Conform Fig. 4.10, la realizarea filetelor dispuse pe suprafețe cilindrice, între turația mișcării principale și 
avansul longitudinal trebuie să aibă loc relația (4.21), stabilită pe baza relației de interdependență: la o rotație a 
mișcării principale corespunde un avans egal cu pasul filetului, astfel încât la n rotații va corespunde viteza de 
∙
avans vs = n  p [mm/min], cu 𝑛 , v = vopt. 
∙
 
∙
   𝑣 ∙ 𝑝    sau     𝑡𝑔𝛽 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡.    (4.21) 
∙

   

 
Fig. 4.10 Strunjirea filetelor cilindrice 
 
Relația (4.21) indică faptul că există o anumită legătură între viteza principală de așchiere, vopt, și viteza de 
avans  longitudinal.  Ca  urmare,  lanțul  cinematic  de  filetare  pe  strungul  normal  face  legătura  dintre  mișcarea 
principală și mișcarea de avans, motiv pentru care se numește lanț cinematic de interdependență, iar relația 
(4.21) se numește relație de interdependență. 
În mod obișnuit, lanțul cinematic de filetare pe strunguri normale conține, ca subansambluri de reglare, 
lira cu roți de schimb și cutia de avansuri (Fig. 4.11).  
  
Fig. 4.11 Lanț cinematic de filetare pe strung 
 
Pe de altă parte, cutia de avansuri este alcătuită dintr‐un mecanism Norton și un mecanism cu blocuri 
deplasabile (cutie suplimentară). 
În cazul filetelor metrice, ecuația de reglare se exprimă prin relația (4.22). 
 
ș
   𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖   (4.22)

 
Ca urmare, la piesa de filetat pasul pj se obține cu ajutorul relației (4.23). 
 
(4.23)
   𝑝 𝑛 ∙𝑝 𝑛 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙ 𝑝 
 
Pentru constanta C1 = 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑝 se obține relația (4.24). 
 
(4.24)
   𝑝 𝐶 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 , mm/min 
În cazul filetelor în țoli se utilizează Nj  pași pe țol (25.4 mm), ceea ce determină relația pj = 25.4/Nj. Ca 
urmare, la filetele în țoli relația (4.23) va avea forma (4.25) sau (4.26) pentru Nj, în care C2 reprezintă constanta 
lanțului cinematic de filetare. 
 
. (4.25)
   𝑝 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑝 

. (4.26)
   𝑁  
∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

 
Filetele modul sunt filetele șuruburilor melc care fac parte din angrenajele melcate (șurub melc – roată 
melcată), cazuri în care pasul șurubului melc est eegal cu pasul circular al roții melcate, respectiv pj = k    mj, 
în care k reprezintă numărul de începuturi al șurubului melc (frecvent k = 1), iar mj este modulul angrenajului 
melcat. Folosind relația (4.23) rezultă pentru filetele modul ecuația (4.27). 
 
(4.27)
   𝑝 𝑘𝑚 𝑛 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑖 ∙ 𝑝 
 
În unele situații se utilizează filetele Diametral Pitch, respectiv filetele șuruburilor melc care angrenează 
cu  roți  melcate  dimensionate  în  țoli.  La  aceste  filete,  modulul  exprimat  în  mm  se  înlocuiește  cu  notația 
”Diametral Pitch (DP)”, care se determină ca raport dintre numărul z al dinților roții melcate și diametrul de 
divizare al acesteia, exprimat în țoli (Dd”), respectiv DP = z/ Dd” [dinți/țol]. 
 Ca urmare, pasul circular al roții melcate, numit ”Circular Pitch”, va avea forma relației (4.28), pj se obține 
cu relația (4.29) iar Diametral Pitch cu relația (4.30). 
 
∙ ”
   𝐶𝑃 , țoli  (4.28)

   𝑝 𝐶𝑃  25.4 ∙ 25.4 𝑛 ∙ 𝑖 ∙𝑖 ∙𝑖 ∙ 𝑝  (4.29)

 .
   𝐷𝑃 , dinți/țol  (4.30)
∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙

LANŢURI CINEMATICE PENTRU MIŞCARI AUXILIARE 
  LC  auxiliare  sunt  necesare  la  prelucrarea  unei  piese  pe  MU  în  vederea  realizării  mișcărilor 
auxiliare, care se repetă la fiecare ciclu de lucru sau după un anumit număr de cicluri, neavând însă 
rol în generarea suprafețelor. 
Din  categoria  mișcărilor  auxiliare  fac  parte  mișcările  pentru  prinderea/  desprinderea 
semifabricatului,  pentru  apropierea/  îndepărtarea  sculei,  pentru  revenirea  sculei  în  poziția  inițială, 
pentru aducerea altei scule în zona de lucru etc. Mișcările auxiliare care au loc după mai multe cicluri 
de  lucru  sunt  cele  pentru  înlocuirea  unei  scule  uzate,  pentru  corecția  poziției  sculei  pe  măsură  ce 
aceasta este afectată de uzură, mișcările de reglaj inițial etc. 
  LC pentru mișcări auxiliare trebuie să asigure realizarea acestor mișcări într‐un timp cât mai 
scurt, iar în structura lor nu se regăsesc mecanisme de reglare. 
 
LC auxiliare se clasifică în funcție de modul în care utilizează elemente ale LC de avans: 
1. LC auxiliare cu acționare și structură independente 
2. LC auxiliare care folosesc parțial LC de avans 
3. LC auxiliare care folosesc integral LC de avans. 
 
 
1. LC auxiliare cu acționare și structură independente 
Din această categorie fac parte: 
A. LC  de  poziționare  a  unor  subansamble  ale  MU  –  în  special  pentru  deplasarea  unor 
traverse,  mese  rotative  sau  suporturi  grele;  în  aceste  situații,  LC  auxiliar  este  total 
independent,  fiind  acționat  de  la  un  motor  electric  individual  si  este  alcatuit  din  1‐2 
angrenaje demultiplicatoare și, dacă este cazul, dintr‐un mecanism de transformare a 
mișcării de rotație în mișcare rectilinie. 
 
B. LC  de  divizare  (împărțire)  intermitentă  –  sunt  necesare  pentru  rotirea  cu  un  unghi 
constant  a  piesei,  între  două  prelucrări  succesive;  aceste  LC  au  caracteristicile  LC 
auxiliare,  dar  conțin  în  plus  subansamble  de  reglare,  care  să  permită  modificarea 
unghiului de rotire a semifabricatului. 
 
 
2. LC auxiliare care folosesc parţial LC de avans 
   Sunt utilizate în următoarele cazuri: 
a. Dacă  pentru  reglarea  poziţiei  unui  subansamblu  al  MU  este  dificil  să  se  acţioneze  manual 
întreg lanţul cinematic de avans. În aceste situaţii, mişcările auxiliare (de poziţionare sau de întoarcere 
a subansamblului) se obţin acţionând manual numai o porţiune a lanţului cinematic de avans. 
b. Pentru realizarea curselor de întoarcere ale meselor, cărucioarelor, după efectuarea cursei de 
lucru. Pentru că aceste curse de întoarcere trebuie realizate cu viteze cât mai mari, aceste tipuri de 
lanţuri cinematice auxiliare se numesc lanţuri cinematice pentru „mişcări rapide”. 
Caracteristica  esenţială  a  acestor  lanţuri  cinematice  este  faptul  că,  prin  structura  aleasă, 
trebuie să se elimine posibilitatea cuplării simultane a mişcării de avans şi a mişcării auxiliare, mişcări 
care, având acelaşi element final, sunt incompatibile. 
 
Lanţuri cinematice pentru miscari rapide cu cuple de fugă 
Cuplele de fugă pot fi cu role (a) sau cu clichet (b): 

               
(a)                                               (b) 
  Principiul de funcţionare al cuplei de fugă cu role: corpul C este fixat pe capătul arborelui I, care 
primeşte, printr‐un lanţ cinematic, mişcarea de avans 1. Prin intermediul rolelor r, blocate prin efectul 
de pană, mişcarea de avans lent 1 se transmite manşonului m, care este fixat pe capătul arborelui 
condus, coaxial cu arborele I. Arborele condus poate fi chiar elementul final sau un arbore de la care, 
prin unul sau mai multe angrenaje, mişcarea de avans va fi transmisă elementului final. Manşonul m 
poate  primi,  de  la  lanţul  cinematic  auxiliar,  mişcarea  rapidă  2.  În  acest  caz,  cupla  decuplează 
(manşonul învinge forţa arcului, deplasând rolele r în spaţiul  mai mare) şi deci arborele condus va 
realiza mişcarea auxiliară rapidă (2). 
  Principiul de funcţionare al cuplei de fugă cu clichet: discul d este fixat pe capătul arborelui de 
intrare, coaxial cu arborele condus II, şi primeşte mişcarea lentă de avans 1 de la lanţul cinematic de 
avans. Clichetul C, fixat pe disc, va roti roata de clichet r şi astfel arborele condus II va realiza mişcarea 
rapidă 2. 
 
 
3. Lanţuri cinematice auxiliare care folosesc integral lanţuri cinematice de avans 
  În cazul în care trebuie realizată mişcarea auxiliară de întoarcere a unor subansamble ale MU 
(mese,  sănii,  cărucioare)  si  nu exista  un  LC  auxiliar  destinat  acestui  scop,  se  introduce  în  structura 
lanţului  cinematic  de  avans  un  mecanism  de  inversare  a  sensului  miscarii,  care  poate  fi  de  natură 
mecanică, hidraulică, electrică sau combinat. 
   
 Inversoare mecanice 
  Constructiv, se deosebesc urmatoarele tipuri de inversoare mecanice: 
 cu curea sau lanţ; 
 cu roţi dinţate cilindrice; 
 cu roţi dinţate conice; 
 cu roţi melcate; 
 cu mecanisme planetare; 
 combinaţii ale acestora ; 
 inversoare speciale. 
Alegerea unei anumite variante constructive de inversor se face funcţie de: 
 frecvenţa şi periodicitatea inversării; 
 viteza mişcării inverse (dacă este o mişcare auxiliară, se impune o viteză de 2…8 ori mai mare 
decât viteza de lucru); 
 momentele de torsiune maxime necesare fiecăruia dintre cele două sensuri ale mişcării; 
 mărimea forţelor de inerţie care apar în timpul inversării. 
Poziţia inversorului în lanţul cinematic de avans este determinata de necesitatea menţinerii 
sensului direct al mişcării, pe o anumită porţiune a lanţului cinematic. Dacă întreg lanţul cinematic 
admite  inversarea,  atunci  soluţia  cea  mai  comodă  este  de  a  plasa  inversorul  cât  mai  aproape  de 
electromotorul de actionare. 
 
(a) Inversoare cu curea şi lanţ 
 cu curea – puţin utilizate la MU – doar la unele strunguri automate sau revolver mai vechi, în 
variantele cu curea încrucişată sau cu ax intermediar; 
 cu lanţ – mai rar decât cele cu curea şi numai în varianta cu ax intermediar; au avantajul că pot 
fi amplasate în interiorul maşinii, pentru că nu necesită protecţie împotriva uleiului, dar, din 
cauza zgomotului puternic şi a transmiterii mişcării cu şocuri folosirea lor este limitată. 
 
(b) Inversoare cu roţi dinţate cilindrice ‐ utilizate la majoritatea MU, inversarea realizându‐se între 
doi arbori paraleli, situaţi la distanţă mică, în varianta cu roţi intermediare 

Variante constructive: 
 cu roţi baladoare; 
 cu cuplaje; 
 cu roţi dinţate rabatabile. 
 Inversoare cu roţi baladoare – realizate cu o singură roată intermediară. 

 
Mişcarea de la axul conducător I se poate transmite prin roata intermediară z0 sau direct, astfel 
încât la arborele condus II se obţin două sensuri de rotaţie diferite. 
  Unele variante (a, b) permit realizarea mişcărilor în cele două sensuri cu turaţii diferite, în timp 
ce la varianta c turaţia este aceeaşi. 
a.    𝑖 ; 𝑖,  
b.    𝑖 ; 𝑖,  

 
 
 
   
 
 
 
Inversoare cu cuplaje 
Sunt  utilizate  în  lanţurile  cinematice  de  avans  sau  principale  ale  strungurilor  normale, 
carusel, unele strunguri pentru filetare; sunt realizate cu cuplaje cu gheare, datorită faptului că, 
vitezele  de  avans  fiind  reduse,  deplasările  datorate  inerţiei,  precum  şi  timpii  de  oprire  ai 
subansamblului maşinii – unealtă sunt foarte mici. Ca urmare, este posibilă efectuarea comutării 
în timp ce mecanismul este oprit sau se roteşte foarte încet. 
 
 (c) Inversoare cu roţi rabatabile 
Se caracterizează prin modul de comutare a roţilor intermediare, ale căror axe sunt fixate pe o 
placă suport şi, pentru inversarea sensului mişcării, placa este rotită în jurul axului roţii conduse sau 
conducătoare; sunt utilizate la majoritatea MU, în special în lanţurile cinematice de avans; 
Dezavantaje:  rigiditate  insuficientă,  posibilitatea  ieşirii  roţilor  din  angrenare  în  timpul 
funcţionării, ungere dificilă.

𝑧 𝑧 𝑧
𝑖 ∙  
𝑧 𝑧 𝑧
𝑧 𝑧 𝑧 𝑧
𝑖, ∙ ∙  
𝑧, 𝑧 𝑧 𝑧

 
 
 
(d) Inversoare cu roţi dinţate conice 
Sunt utilizate în lanţurile cinematice de avans sau auxiliare, când este necesară inversarea 
mişcării între doi arbori perpendiculari (a, b, c), între doi arbori care formează unghiuri diferite de 
900 sau între doi arbori coaxiali sau paraleli (d); 
Comutarea pentru sensul de rotaţie direct şi indirect se face de obicei prin deplasarea unui 
cuplaj cu gheare sau a unui bloc de roţi conice. La MU de ultimă generaţie, destinate prelucrării cu 
viteze mari, se folosesc cuplaje electromagnetice. 
  
 

                     
  Montarea cuplajului şi a roţilor conice libere se poate face atât pe arborele conducător I cât şi 
pe arborele condus II. Dacă arborele condus lucrează la turaţii mari, pentru o dimensionare raţională, 
se recomandă montarea cuplajului pe arborele condus. 
  Dezavantaje:   
 dimensiuni mari dacă transmit Mt mari; 
 funcţionare şi zgomot mai mari decât la inversoarele cu roţi dinţate cilindrice; 
 tehnologie complicată (alezare precisă a găurilor pentru arborele perpendicular, danturare şi 
montare astfel încât vârfurile conurilor de divizare să coincidă).