TSP-T.

CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA TRANSMISIILOR ŞURUB-PIULIŢĂ

CUPRINS
TSP-T.1 DEFINIŢII
TSP-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ
TSP-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TSP-T.4 CLASIFICARE
TSP-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TSP-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TSP-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TSP-T.8 MODELE STRUCTURALE FUNCŢIONALE ŞI CONSTRUCTIVE

TSP-T.1 DEFINIRE

Transmisiile şurub-piuliţă au la bază mecanisme cu cupla elicoidală (fig. TSP-T.7.1) cu pas constant (materializată prin filet cu alunecare, sau cu rostogolire) pentru
transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie şi/sau, în anumite condiţii constructive (nerespectarea condiţiei de autofrînare), a mişcării de translaţie în mişcare de
rotaţie (fig. TSP-T.7.1,e,f,g,h)

TSP-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b
Fig. TSP-T.2.1 Structura constructivă generală a mecanismelor de direcţie [Frăţilă, 1977]: a – transmisie şurub-piuliţă cu rostogolire şi sector dinţat ; b – transmisie
şurub-piuliţă cu alunecare

TSP-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare: mecanismele de acţionare a direcţiei autocamioanelor grele; construcţia dispozitivelor de ridicare (cricuri), construcţia maşinilor unelete

Tab. TSP-T.3.1 Avantaje şi dezavantaje*

Avantaje Dezavantaje
- structuri constructive simple; - precizii cinematice scăzute, în special, pentru construcţiile cu frecare de
- execuţia elementelor cuplei cu alunecare este relativ simplă pe baza unor tehnologii alunecare;
care nu necesită condiţii sau utilaje deosebite; - apariţia în timp a jocurilor cauzate de uzarea suprafeţelor în contact;
- funcţionare silenţioasă, în special, pentru construcţiile cu frecare de alunecare; - randamente scăzute, în special, pentru construcţiile cu frecare de
- randamentul ridicat, în special, pentru construcţiile cu frecare de rostogolire; alunecare;
- necesită întreţinere uşoară în exploatare - zgomote şi vibraţii în exploatare, în special, pentru construcţiile cu frecare
de rostogolire
* Raportate la alte tipuri de transmisii de transformare a mişcării de rotaţie în translaţie (pinion cremalieră, cu pârghii etc.)

TSP-T.4 CLASIFICARE
Tab. TSP-T.4.1 Clasificarea transmisiilor cu şurub-piuliţă
Criteriul Tipul Exemple
Trapezoidal Fig. TSP-T.8.1.1.2, a; TSP-T.8.1.2.1,c
Tipul filetului
Pătrat Fig. TSP-T.8.1.2.1,b
Cu alunecare (mixtă, fluidă) Fig. TSP-T.8.1.1.1, a; TSP-T.8.1.2.1,c; TSP-T.8.1.2.1,b
Tipul frecării
Cu rostogolire Fig. TSP-T.8.1.1.1, b
Cu raport de transmitere constant Fig. TSP-T.8.1.1.1, a; TSP-T.8.1.2.1,c; TSP-T.8.1.2.1,b
Tipul raportului de transmitere -
Cu raport de transmitere variabil

TRD-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Cupluri de materiale: oţel-oţel; oţel-bronz; oţel - fontă antifricţiune

TSP-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE

Tab. TSP-T.6.1 Forme şi cauze de scoatere din uz sau de comportare necorespunzătoare a transmisiilor cu şurub-piuliţă
Tipul cedării Forme Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Comportare Deteriorarea Cu precădere, la Oboseala materialului Microfisuri iniţiale pe suprafeţele Limitarea prin calcul a tensiunilor maxime de
 necorespunzătoare căilor de rulare elementele din straturilor superficiale active consecinţă a acţiunii presiunii contact (la oboseală) la tensiuni admisibile.
(cu şi/sau corpurilor oţeluri cu duritate ale căilor de rulare hidrostatice a uleiului urmată de Tratamente termice şi termochimice care
neuniformităţi, de rostogolire superficială şi/sau corpurilor de desprinderea de mici particule de conduc la mărirea rezistenţei superficiale de
vibraţii şi prin oboseala de redusă (sub 45 rostogolire determinată material rezultând mici ciupituri. contact.
zgomote) a contact (piting, HRC) de tensiunile de contact Dezvoltarea în timp a ciupiturilor în Micşorarea rugozităţilor suprafeţelor active
transmisiilor ciupire) variabile în timp consecinţă conduce la funcţionarea Utilizarea de lubrifianţi aditivaţi.
şurub-piuliţă cu necorespunzătoare cu vibraţii şi
rostogolire zgomote
Deteriorarea
La transmisiile
căilor de rulare Alunecări mărite între Zgârieturi generate de formarea şi Îmbunătăţirea condiţiilor de ungere (lubrifianţi
puternic încărcate
şi/sau a suprafeţele active; ruperea unor microsuduri cauza aditivaţi); mărirea preciziei de execuţie şi
cu viteze mari şi
corpurilor de rugozităţi mari ale sarcinilor locale mari şi a montaj; micşorarea rugozităţilor suprafeţelor
cu ungeri
rostogolire prin flancurilor temperaturilor ridicate active
necorespunzătoare
gripare
La roţile
Îndepărtarea unor particule fine de
transmisiile Alunecări mărite între
Deteriorarea material de pe căile de rulare şi/sau
deschise suprafeţele active;
flancurilor prin corpurile de rostogolire ca urmare a Ungere, etanşări şi protejări adecvate
(neprotejate) şi cu rugozităţi mari ale
uzare abrazivă unor particule abrazive (praf şi
ungeri flancurilor
impurităţi) existente în zona de contact
necorespunzătoare
Deteriorarea
suprafeţelor
La transmisiile cu Apariţia de adâncituri pe căile de
căilor de rulare Încărcări cu Reducerea sarcinilor din contacte şi mărirea
elemnetle active rulare şi/sau corpurile de rostogolire
şi/sau a suprasarcini, alunecări durităţilor suprafeţelor active şi/sau ale
din oţeluri cu ca urmare a depăşirii tensiunilor de
corpurilor de mari şi ungere redusă corpurilor de rostogolire
duritate redusă curgere
rulare prin
curgere plastică
Strivirea
Comportare materialelor La transmisiile cu
Tensiuni de contact Expulzarea peliculei de lubrifiant;
necorespunzătoare suprafeţelor în elemnetle active Limitarea prin calcul a presiunilor de contact
mărite şi ungere deformări plastice ale suprafeţelor
(cu neuniformităţi, contact (inclusiv din oţeluri cu şi/sau de strivire
necorespunzătoare active
vibraţii şi a peliculei de duritate redusă
zgomote)ab lubrifiant)
transmisiilor Uzarea abrazivă
Transmisiile care
şurub-piuliţă cu suprafeţelor Depăşirea limitei de Zgârieturi pe suprafeţele active; Creşterea eficacităţii sistemelor de etanşare şi
lucrează în medii
alunecare active ale rupere a materialului mărirea jocului de ungere
cu praf şi impurităţi
filetului

TSP-T.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Cuplele elicoidale pot fi utilizate ca în transmisii care odată cu transformarea mişcării transmit şi importante sarcini cunoscute, frecvent, sub denumirea de transmisii cu şurub-
piuliţă de acţionare (fig. TSP-T.2.1) sau de ridicare (cricuri, subcap. TSP-T.8.1.3). În cazul în care transmisiile cu cuple elicoidale servesc doar pentru transformarea directă cu
precizie a mişcării (sarcinile transmise sunt mult reduse) se numesc transmisii şurub-piuliţă cinematice.

În tab. TSP-T.7.1 sunt sintetizate toate cazurile posibile de utilizare a cuplelor elicoidale în transmisii cu şurub-piuliţă ca mecanisme pentru transformarea directă (rotaţie în
translaţie) şi inversă (translaţie în rotaţie) a mişcării cu elementul conducător (de intrare) atât şurubul cât şi piuliţa. Funcţionarea acestor mecanisme este condiţionată de valorile
parametrilor β2, unghiul de înclinare al spirei filetului şi φ' unghiul de frecare redus.

Parametrii de intrare/ieşire sunt (tab. TSP-T.7.1): s(φ) şi v(ω) reprezintă deplasarea şi viteza axiale rezultate la rotirea elementului conducător cu unghiul φ şi, respectiv, cu viteza
unghiulară ω; φ(s), ω(v) – rotirea şi viteza unghiulară obţinute la deplasarea elementului conducător cu distanţa s şi, respectiv, cu viteza de intrare v; Mt(F) – momentul de
intrare dependent de forţa rezistentă F; F(Mt) – forţa motoare în funcţie de momentul rezistent Mt.

Tab. TSP-T.7.1 Tipuri de mecanisme cu cuplă elicoidală (şurub-piuliţă)

b2 < j¢ - transmiterea mişcării invers (de la ieşire spre intrare) nu este posibilă (cupla elicoidală este ireversibilă, blocată), consecinţă a îndeplinirii condiţiei de autofrânare

a b c d
b2 > j¢ - transmiterea mişcării invers (de la ieşire spre intrare) este posibilă (cupla este reversibilă), consecinţă a neîndeplinirii condiţiei de autofrânare

e f g h
Fig. TSP-T.7.1 Mecanisme cu cuplă elicoidală: a – cu şurub conducător rotitor nedeplasabil şi piuliţă deplasabilă; b – cu piuliţă conducătoare rotitoare nedeplasabilă şi
şurub deplasabil; c – cu şurub conducător rotitor deplasabil şi piuliţă fixă; d – cu piuliţă conducătoare rotitoare deplasabilă şurub fix; e – cu şurub conducător nerotitor
deplasabil şi piuliţă rotitoare nedeplasabilă; f – cu piuliţă conducătoare deplasabilă şi şurub rotitor nedeplasabil; g – cu şurub conducător deplasabil rotitor şi piuliţă fixă; h –
cu piuliţă conducătoare deplasabilă rotitoare şi şurub fix

TSP-T.8 MODELE STRUCTURALE FUNCŢIONALE ŞI CONSTRUCTIVE

TRD-T.8.1.1 Model structural-funcţional al cuplei elicoidale

Asigurarea transformării mişcării în cadrul acestor transmisii este posibilă prin utilizarea filetelor de mişcare cu profil pătrat (fig. TSP-T.8.1.2.1,b), trapezoidal (fig. TSP-
T.8.1.1.1, a; TSP-T.8.1.2.1,c), ferăstrău sau rotund. Filetele cu profil pătrat asigură randament maxim şi utilizarea este limitată de centrarea insuficientă a piuliţei în raport cu
şurubul, rigiditatea şi rezistenţa reduse ale spirei precum şi de faptul că execuţia nu este posibilă prin frezare procedeu de mare productivitate. Filetele cu profil trapezoidal
asigură o bună centrare, au rigiditatea şi rezistenţa spirei mai mari decât profilul pătrat precum pot fi prelucrate prin frezare.

Tab. TSP-T.8.1.1 Funcţiile de transmitere a mişcării ( sarcinii) şi randamentul

Funcţiile de transmitere a mişcărilor (deplasare sau rotire), vitezelor (liniară sau unghiulară) şi sarcinilor (forţă sau
moment)

s(φ) = φ, v(φ) = ω, Mt(F) = tg(φ’ ± β2) F (TSP-T.8.1.1.1)

pentru transformarea directă (rotaţie în translaţie, fig.TSP-T.7.1a,b,c,d) şi

a φ(s) = s, ω(v) = v, F(Mt) = Mt (TSP-T.8.1.1.2)

pentru transformarea inversă (translaţie în rotaţie, fig.TSP-T.7.1e,f,g,h). În aceste relaţii: p - pasul filetului; d2 - diametrul
mediu al filetului; β2 = arctg(p/πd2), unghiul mediu al filetului; φ' = arctg(μ/cos(α/2)), unghiul de frecare redus μ –
coeficientul de frecare de alunecare din filet (μ = 0,15...0,3, pentru cuple cu frecare de alunecare; μ = 0,02...0,05, pentru
cuple cu frecare de rostogolire); α – unghiul profilului filetului (α = 0o, pentru filetul pătrat; α = 30o, pentru filetul
trapezoidal). Semnul + corespunde cazului în care sensul de rotaţie al elementului conducător este acelaşi cu sensul de
înclinare a elicei filetului, pentru transmisiile directe (ireversibile, fig. TSP-T.7.1a,b,c,d), sau sensul de deplasare axială a
elementului conducător este în acelaşi sens cu înclinarea elicei, pentru transmisiile indirecte (fig. TSP-T.7.1e,f,g,h). Semnul
- corespunde cazului în care sensul de rotaţie al elementului conducător este opus sensului de înclinare a elicei filetului,
b pentru transmisiile directe (ireversibile, fig. TSP-T.7.1a,b,c,d), sau sensul de deplasare axială a elementului conducător este
opus sensului de înclinare a elicei, pentru transmisiile indirecte (fig. TSP-T.7.1e,f,g,h).
Fig. TSP-T.8.1.1.1 Geometria cuplei elicoidale Randamentul cuplei elicoidale ca raport între lucrul mecanic util (pentru ridicarea sarcinii Q cu distanţa egală cu pasul p) şi
cu pas constant: a – cu alunecare nedeplasabil lucrul mecanic consumat (prin rotirea şurubului cu momentul de înşurubare/deşurubare cu unghiul 2π),
şi piuliţă deplasabilă; b – cu rostogolire
η= = = = (TSP-T.8.1.1.3)

unde β2 reprezintă unghiul mediu al filetului şi φ' = arctg(μ/cos(α/2)), unghiul de frecare redus.

Randamentul este maxim pentru α = 0 ( φ' = φ), cazul filetului de mişcare pătrat (fig. TSP-T.8.1.2.1,b); pentru alte filete de
mişcare α > 0 (de ex. α = 30o , filet trapezoidal (fig. TSP-T.8.1.2.1,c) φ' > φ randamentul este mai mic decât cel caracteristic
cuplei elicoidale cu filet pătrat. În cazul în care cuplele elicoidale respectă condiţia de autofrânare (β2 > φ') la limită (β2 = φ')
rezultă,

a η= = < 0,5. (TSP-T.8.1.1.4)

Valoarea maximă a randamentului cuplei elicoidale, definit de relaţia (TSP-T.8.1.1.3), se obţine din condiţia,

= =0 (TSP-T.8.1.1.5)

care conduce la ecuaţia cos(φ' + 2β2) = 0, din care, β2 = π/4 - φ'/2. Astfel, ca urmare a înlocuirii acestui parametru în relaţia
(TSP-T.8.1.1.3) se obţine randamentul maxim,

b ηmax = (TSP-T.8.1.1.6)
Fig. TSP-T.8.1.1.2 Randamentul cuplei
elicoidale: a – pentru tranasmisia directă În funcţionarea cuplelor elicoidale, conform graficelor din fig. TSP-T.8.1.1.2 , în funcţie de valorile parametrilor β2 şi φ',
(rotaţie în translaţie); b – pentru trnasmisia se identifică următoarele regimuri: I- mişcare cu respectarea condiţiei de autofrânare (β2 < φ'), II - mişcare fără respectarea
inversă (translaţie în rotaţie) condiţiei de autofrânare şi III - blocare (linia continuă, pentru cuplele elicoidale cu alunecare şi cea întreruptă, pentru cele
cu rostogolire).
Obs. Măsuri uzuale de creştere a randamentului: folosirea filetelor cu mai multe începuturi; micşorarea coeficientului de
frecare prin folosirea de materiale antifricţiune (de ex. bronzuri pentru piuliţe); înlocuirea frecării de alunecare prin frecare
de rostogolire.

TSP-T.8.1.2 Modele de calcul a cuplelor elicoidale ale transmisiilor de ridicare (cricuri)

Ipoteze de calcul:
- greutatea Q se ridică prin antrenarea prin manivela 4 a şurubului 1 care se deplasează ca urmare a interacţiunii cu
piuliţa 2 fixată în corpul 3; momentul forţei Fm ce acţionează asupra şurubului învinge momentul de frecare din filet Mî
şi momentul de frecare de pivotare Mp de alunecare dintre cupa 5 şi şurubul 1 sau din rulmentul axial;
- distribuţia uniformă a forţei pe spirele în contact.
Dimensionarea cuplei elicoidale
Dimensionarea şurubului presupune determinarea diametrului interior al filetului din condiţia de rezistenţă la
compresiune (tracţiune),

d1 = , (TSP-T.8.1.2.1)

unde, β = 1,2 ...1,3 este coeficientul are ţine cont de solicitarea suplimentară de torsiune, σac,t = σ02/c este tensiunea
admisibilă la compresiune (tracţiune) cu c = 2...4 coeficientul de siguranţă; pentru filetele din fig. TSP-T.8.1.2.1, b,c
parametrul de proiectare este d3 în loc de d1 conform relaţiei (TSP-T.8.1.2.1).
a Dimensionarea piuliţei presupune determinarea numărului de spire necesare condiţia de rezistenţă la presiune de
contact,

z= (TSP-T.8.1.2.2)
,
 unde, d este diametrul nominal al filetului, D1 - diametrul interior al filetului piuliţei, pa - presiunea admisibilă a
peliculei de lubrifiant (pa = 5...15 MPa). Lungimea piuliţei, H = p z.
Verificarea şurubului la solicitări compuse (compresiune şi torsiune), conform teoriei tensiunii tangenţiale maximă, se
face cu relaţia,

σech = ≤ σac, (TSP-T.8.1.2.3)

în care,

σc = , τt =

b c
d e
sunt tensiunile efective de compresiune şi, respectiv, de torsiune, unde Mî = d2 tg(φ’ + β2) F/2 este momentul de
frecare din filet.
Condiţia de autofrânare, din condiţia momentului de deşurubare, Md = d2 tg(φ’ - β2) F/2 > 0 (blocarea cuplei elicoidale
sub sarcină),
β2 < φ', (TSP-T.8.1.2.4)
în care β2 = arctg(p/πd2), unghiul mediu al filetului; φ' = arctg(μ/cos(α/2)), unghiul de frecare redus.
Randamentul transmisiei, considerând frecările din filet şi dintre suprafeţele de reazem a cupei pe şurub (fig. TSP-
T.8.1.2.1,d) sau din rulmentul axial (fig. TSP-T.8.1.2.1,e) se determină cu relaţiile:

Fig. TSP-T.8.1.2.1 Transmisia cu cuplă elicoidală de η = = = = (TSP-T.8.1.2.5)

cric: a – schemă structurală şi diagrama eforturilor; ,
b – geometria filetului pătrat; c – geometria filetului sau, respectiv,
trapezoidal; d - construcţia cupei cu alunecare; d -
construcţia cupei cu rostogolire
η= = = = (TSP-T.8.1.2.6)
.

TSP-T.8.1.3 Soluţii constructive ale transmisiilor şurub-piuliţă de ridicare (cricuri)

Cricuri şurub-piuliţă simple

a b
Fig. TSP-T.8.1.3.1 Cricuri şurub-piuliţă simple: a – cu şurub rotitor; b – cu piuliţă rotitoare
Funcţionare şi construcţie soluţie din Fig. TSP-T.8.1.3.1,a:
Sarcina de ridicat/împins, greutatea G, se transmite de la cupa 5, prin şurubul 1 (rotitor), filetul de mişcare (trapezoidal sau pătrat), piuliţa 2, corpul 3, la suportul pe care este
aşezat cricul (metalic, din lemn). Forţa, F, de antrenare manual, se transmite de manivela 4 la şurubul 1.
Funcţionare şi construcţie soluţie din Fig. TSP-T.8.1.3.1,b:
Sarcina de ridicat/împins, greutatea G, se transmite de la cupa 6, prin ştiftul cilindric 7, şurubul 1 (nerotitor), filetul de mişcare (trapezoidal sau pătrat), piuliţa 4, rulmentul
axial cu bile 3, corpul 2, la suportul pe care este aşezat cricul (metalic, din lemn). Forţa, F, de antrenare manual, la ridicare/împingere, se transmite de la prelungitorul
(manivela) 15, prin corpul clichetului 12, bolţul 10, clichetul 9, roata de clichet 5 (prin asamblarea cu profil hexagonal), la piuliţa 4. Pentru coborârea/retragerea sarcinii G
(rotirea manivelei 15 în sens opus decât la ridicare/împingere) se roteşte clichetul 9 până când ciocul braţului liber intră într-un gol al roţii de clichet 5. Pentru menţinerea
poziţiei clichetului în timpul acţionării asupra manivelei, indexorul 11 apasă permanent asupra clichetului 9 ca urmare a acţiunii arcului elicoidal de compresiune 13, reglat cu
dopul filetat 14. Inelul elastic 8 împiedică deplasarea axială a corpului clichetului 12.

Cricuri şurub-piuliţă cu mecanisme pârghii

Funcţionare şi construcţie :
Sarcina de ridicat/împins, greutatea G, se transmite de la cupa 9,
prin bolţul 8, prin pârghia 7, prin bolţul 13, prin bara 6, prin bolţul
11, prn corpul piuliţei 4, prin piuliţa nerotitoare 5, prin filetul de
mişcare (trapezoidal sau pătrat), şurubul 1 la batiul 3. Şurubul 1
 este antrenat cu o manivelă de antrenare prin intermediul unei
asamblări cu profil pătrat. Corpul piuliţei 4 este în interacţiune cu
carcasa 3 prin ghidajul închis (cupla de translaţie) cu riglele 10.
Rondela 2 fixată cu ştift filetat împiedică deplasarea axială a
şurubului 1 în batiul 3.

Funcţionare şi construcţie :
Sarcina de ridicat/împins, greutatea G, se transmite de la cupa 16,
prin suportul 17, prin bolţurile 19, prin pârghiile 13, prin piuliţele
cu bolţuri18/11 (una din piuliţe are filet pe stânga şi cealaltă pe
dreapta), prin şurubul 10, prin pârghiile 12, prin bolţurile 20, prin
placa de bază 21 la suportul pe care este aşezat cricul (metalic,
din lemn). Forţa, F, de antrenare manual, la ridicare/împingere, se
transmite de la prelungitorul (manivela) 1, prin corpul clichetului
2, prin bolţul 6, prin clichetul 5, prin roata de clichet 7, prin
asamblarea cu profil pătrat la şurubul 10. Pentru
coborârea/retragerea sarcinii G (rotirea manivelei 1 în sens opus
decât la ridicare/împingere) se roteşte clichetul 5 până când ciocul
braţului al doilea intră într-un gol al roţii de clichet 7. Pentru
menţinerea poziţiei clichetului în timpul acţionării asupra
manivelei, indexorul 4 apasă permanent asupra clichetului 5 ca
urmare a acţiunii arcului elicoidal de compresiune 3. Şurubul cu
guler 8 şi distanţierul 9 împiedică deplasarea axială a corpului
clichetului 2. Inelele elastice 14 fixează axial pârghiile 13 şi 12.
Bolţul 15 permite rotirea/agăţarea sarcinii de suportul 17.

b
Fig. TSP-T.8.1.3.2 Cricuri şurub-piuliţă cu mecanism cu pârghii: a – asimetric; b – simetric
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-T. STRUCTURA, CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ANGRENAJELOR
EVOLVENTICE
AEV-T.1 STRUCTURA ŞI CONSTRUCŢIA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
CUPRINS
AEV-T.1.1 DEFINIRE
AEV-T.1.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ
AEV-T.1.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
AEV-T.1.4 CLASIFICARE
AEV-T.1.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
AEV-T.1.5.1 Materiale şi tratamente termice
AEV-T.1.5.2 Tehnologii de prelucrare
AEV-T.1.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
AEV-T.1.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

AEV-T.1.1 DEFINIRE

Angrenajul este mecanismul compus din două roţi dinţate care transmite mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune prin angrenare (contactul direct şi continuu al profilelor
conjugate ale dinţilor).
Roata dinţată este elementul de maşină care are la periferie dinţi dispuşi echiunghiular cu pasul unghiular τ = 2π/z (fig. AEV-T.1.1,b,c).
Pinion – roata dinţată a unui angrenaj cu numărul minim de dinţi.
Dintele unei roţi este o proeminenţă pe circumferinţa unei roţi cu structură simetrică şi cu flancuri active adecvate angrenării.
Angrenarea este procesul continuu de contact succesiv şi continuu al dinţilor roţilor conjugate ale unui angrenaj în vederea transmiterii mişcării neîntrerupt.
Flancul dintelui (fig. AEV-T.1.1,a,b) este suprafaţa activă a unui dinte care contribuie la procesul de angrenare.
Profilul dintelui (fig. AEV-T.1.1,b) este curba asociată flancului activ; uzual se foloseşte profilul evolventic (fer. AEV-T.1).

AEV-T.1.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b c d
Fig. AEV-T.1.2.1 Structura constructivă a unui angrenaj cilindric cu dantură dreaptă: a – roţi şi zone principale; b – părţile coroanei dinţate; c – generarea profilului
evolventic; d – parametri principali ai unei roţi în plan frontal

AEV-T.1.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare: cutii de viteze, reductoare de turaţie, multiplicatoare de turaţie, transmisii diferenţiale, transportoare, ascensoare, utilaje tehnologice, instalaţii
petroliere etc.

Tab. AEV-T.1.3.1 Avantajele şi dezavantajele transmisiilor cu angrenaje [Jula, 1989; Chişiu, 1981]
Avantaje* Dezavantaje*
- capacitate portantă mărită (gabarite reduse) - precizii de execuţie şi montaj ridicate
- randament ridicat - tehnologii complexe (costuri ridicate)
- durabilitate ridicată - zgomote şi vibraţii în exploatare
- posibilitatea utilizării pentru domenii largi de puteri, viteze, rapoarte de transmitere - rapoarte de transmitere discrete (numerele de dinţi ale roţilor sunt numere
- siguranţă în exploatare întregi)
- raport de transmitere constant
* Raportate la alte tipuri de transmisii (prin elemente flexibile, prin fricţiune etc.)

AEV-T.1.4 CLASIFICARE
Tab. AEV-T.4.1 Clasificarea angrenajelor evolventice [Moldovean, 2001]
Criteriul Tipul Schema
Angrenaje cu axe paralele (fixe sau mobile; d > 0, δ = 0, θ Є [0, π/2]) Fig. AEV-T.1.4.1,a, b, c, d
Poziţia relativă a axelor roţilor (v fig. AEV- Angrenaje pinion cremalieră (d , δ = 0, θ Є [0, π/2]) Fig. AEV-T.1.4.1,e
T.1.7.1) Angrenaje cu axe concurente (oarecare, ortogonale; d = 0, δ Є [0, π/2], θ Є [0, π/2]) Fig. AEV-T.1.4.1,f, g, h, i
Angrenaje cu axe încrucişate (oarecare, ortogonale; d > 0, δ Є [0, π/2], θ Є [0, π/2])) Fig. AEV-T.1.4.1,i, j, k
Angrenaje cu dinţi drepţi (cu dantură dreaptă sau înclinată) Fig. AEV-T.1.4.1,a-i, k
Forma dinţilor
Angrenaje cu dinţi curbi Fig. AEV-T.1.4.1,i, j
Angrenajee cilindrice Fig. AEV-T.1.4.1,a, b, c, d, e
Angrenaje conice Fig. AEV-T.1.4.1, g, h, i
Forma roţilor
Angrenaje conico-cilindrice Fig. AEV-T.1.4.1,f
Angrenaje hiperboloidale: elicoidale, melcate, hipoide Fig. AEV-T.1.4.1,j,k,l
Evolventice (fer. AEV-T.1) Fig. AEV-T.1.4.1,a-l
Profilul flancurilor dinţilor
Cicloidale, epicloidale -
 a b c d e f

g h i j k l
Fig. AEV-T.1.4.1 Tipurile angrenajelor: a – cilindric exterior cu dantură dreaptă; b – cilindric exterior cu dantură înclinată; c – cilindric exterior cu dantură în V; d –
cilindric interior; e – pinion-cremalieră; f – conico-cilindric; g – conic ortogonal cu dantură dreaptă; h – conic ortogonal cu dantură înclinată; i – conic ortogonal cu
dantură curbă; j –elicoidal; k – melcat; l – hipoid

AEV-T.1.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

AEV-T.1.5.1 Materiale şi tratamente termice

Tab. AEV-T.1.5.1.1 Grupe de materiale şi fluxuri tehnologice pentru roţi dinţate [Cheşa, 1984]
Grupa
Mărci uzuale Fluxuri tehnologice
materialului
Oţeluri carbon de
îmbunătăţire, SR C45, C50, C55, C60 Tratament termic Prelucrare de Tratament termic de Tratament
Prelucrare
EN 10083 de îmbunătăţire: finisare dantură (de călire superficială, termochimic de
dantură prin
33MoCr11, 40 Cr călire + revenire → → ex. şeveruire, sau 350-500 HB, la sau nitrurare, 40-55 HRC,
Oţeluri aliate de frezare sau
10, înaltă, pentru roţi suprafaţă (3…8 la suprafaţă (0,2…0.8
îmbunătăţire, mortezare
41 CrNi 12, 42 150-350 HB cilindrice) mm) mm)
STAS 791
MoCr 11
Oţeluri carbon de
calitate de
C15, C20
cementare, STAS
880 Prelucrare
Tratament termic de cementare: Prelucrare de finisare
15 Cr 9, 18 dantură prin
→ carburare +călire+revenire joasă, 45-65 → dantură prin rectificare
MnCr11, frezare sau
Oţeluri aliate de HRC (la suprafaţă, 0,8…1,2 mm) (obligatoriu)
20TiMnCr12, , mortezare
cementare, STAS
18CrNi20,
791
20MoNi35,
17MoCrNi14
Alte materiale Fontele maleabile (Fmp 700-02, STAS 569), cu grafit nodular (Fgn 700-2, STAS 6071) sau antifricţiune (STAS 6707); bronzurile (CuSn10;
CuSn6Zn4Pb4 -STAS 197/2), materialele plastic (bachelita, textolit, poliamide)

Tab. AEV-T.1.5.1.2 Caracteristicile de rezistenţă specifice materialelor pentru roţi dinţate. Regimuri de funcţionare
Tensiunea limită, σlim (σHlim pentru contact sau σFlim pentru încovoiere ) este tensiunea maximă (la contact sau
la încovoiere) la care după un număr de cicluri de funcţionare de bază NB (NBH, pentru contact; NBF, pentru
încovoiere) produce la limită scoaterea din uz/deteriorarea prin oboseală a suprafeţelor active prin pitting sau
ruperea dinţilor. Valorile tensiunilor limită (de contact şi de încovoiere) determinate experimental în condiţii de
laborator se găsesc în literatura de specialitate sub formă tabelar sau grafice (fer. AEV-M.1).
Funcţionarea unei roţi dinţate în funcţie de numărul de cicluri de solicitări (la contact sau la încovoiere) Nj se
poate încadra în una din următoarele regimuri (fig. AEV-T.1.5.1.1):
A - solicitări statice (Nj ≤ Nst), nu apare fenomenul de oboseală a materialului datorită numărul de cicluri de
solicitare redus (Nst < 1000).
B - durabilitate limitată (Nst < Nj ≤ NB), apar cedări prin oboseală a materialului după Nj cicluri de solicitare mai
mic decât numărul de cicluri de solicitarea de bază NB (aprox 106…8) Din ecuaţia curbei de oboseală,

, se determină valoarea tensiunii de calcul, , cu m exponentul durabilităţii

Fig. AEV-T.1.5.1.1 Curba Wohler de oboseală generală (gradul ramurii înclinate a curbei de oboseală).
(pentru contact şi încovoiere) şi regimurile de funcţionare C - durabilitate nelimitată (Nj > NB), nu apare fenomenul de oboseală pentru (teoretic) un număr de cicluri de
solicitare mai mare decât cel de bază

AEV-T.1.5.2 Tehnologii de prelucrare

a b c d e f
 g h i j k l
Fig. AEV-T.1.5.2.1 Procedee de prelucrare a danturii [Moldovean, 2001]: a – frezare prin copiere cu freza disc; b – frezare prin copiere cu freza deget; c – frezare prin
rulare cu freza melc; d – mortezare dantură exterioară prin rulare cu cuţit pieptene; e – mortezare dantură exterioară prin rulare cu cuţit roată; f – mortezare dantură
interioară prin rulare cu cuţit roată; g – frezare dantură conică prin copiere cu freza disc; h – frezare prin rulare dantură conică curbă; i – finisare dantură prin şeveruire; j
– rectificare (finisare) dantură prin copiere; k – rectificare (finisare) dantură prin rulare; l – deformare plastică (extrudare) dantură

AEV-T.1.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE

Tab. AEV-T.1.6.1 Forme şi cauze de scoatere din uz sau de comportare necorespunzătoare a angrenajelor evolventice [Jula, 1989; Moldovean, 2001; Danape, 2012]
Tipul cedării Forme Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Suprasarcini şi
Limitarea momentului transmis prin
şocuri care apar în Ruperea la baza dintelui, la roţile cu dantură
Ruperea la La roţile din oţeluri introducerea de cuplaje de siguranţă
condiţii de dreaptă; ruperea colţului dintelui la roţile cu
suprasarcini cu duritate mărită Mărirea preciziei de execuţie a roţilor
funcţionare dantură înclinată (fig. AEV-T.1.6.1,a)
dinţate şi/sau a rigidităţilor arborilor
neobişnuite
Limitarea prin calcul a tensiunilor
Depăşirea rezistenţei
maxime de încovoiere de la baza dintelui
Scoatere din uz La roţile din oţeluri la oboseală a
Iniţial, microfisuri în zona de racordare la valori admisibile de oboseală
Ruperea la cu duritatea mai mare materialului la
întinsă, care se dezvoltă provocând ruperea Realizarea unor raze mari de racordare
oboseală de 45 HRC sau din solicitarea de
dinţilor (fig. AEV-T.1.6.1,b) Mărirea secţiunii dintelui la bază prin
fonte încovoiere variabilă
creşterea modulului şi/sau prin deplasări
în timp
pozitive de profil
Deformarea La roţile din oţeluri Încărcări cu Depăşirea rezistenţei la curgere a Limitarea momentului transmis, de ex.
plastică cu duritate redusă suprasarcini şi şocuri materialului (fig. AEV-T.1.6.1,c) prin introducerea de cuplaje de siguranţă
Microfisuri iniţiale pe suprafaţa flancurilor
Limitarea prin calcul a tensiunilor
Oboseala active care se măresc consecinţă a acţiunii
maxime de contact (la oboseală) ale
materialului presiunii hidrostatice a uleiului generată în
flancurilor active la tensiuni admisibile
Deteriorarea straturilor timpul contactelor dinţilor urmate de
Cu precădere, la Tratamente termice şi termochimice care
flancurilor prin superficiale ale desprinderea de mici particule de material
roţile din oţeluri cu conduc la mărirea rezistenţei superficiale
oboseala de flancurilor active rezultând mici ciupituri (gropiţe),
duritate superficială de contact
contact (piting, determinate de fenomenul de pitting (fig. AEV-T.1.6.1,d; v.
redusă (sub 55 HRC) Deplasări pozitive de profil pentru
ciupire) tensiunile de fer. AEV-T.2)
mărirea razelor profilelor
contact variabile în Dezvoltarea în timp a ciupiturilor şi în
Micşorarea rugozităţilor flancurilor
timp consecinţă funcţionarea necorespunzătoare
active Utilizarea de lubrifianţi aditivaţi.
cu vibraţii şi zgomote
La roţile angrenajelor
Alunecări mărite Zgârieturi orientate de-a lungul flancului Îmbunătăţirea condiţiilor de ungere
Deteriorarea puternic încărcate cu
Comportare între flancuri; (fig. AEV-T.1.6.1,e) generate de formarea şi (lubrifianţi aditivaţi); mărirea preciziei
flancurilor prin viteze mari şi cu
necorespunzătoare rugozităţi mari ale ruperea unor microsuduri datorate sarcinilor de execuţie şi montaj; micşorarea
gripare ungeri
(cu flancurilor locale mari şi a temperaturilor ridicate rugozităţilor flancurilor active
necorespunzătoare
neuniformităţi,
La roţile angrenajelor Alunecări mărite Îndepărtarea unor particule fine de material
vibraţii şi Deteriorarea Ungere adecvată, etanşări şi protejări
deschise (neprotejate) între flancuri; de pe flancul dintelui ca urmare a unor
zgomote) flancurilor prin adecvate la acţiunea particulelor abrazive
şi cu ungeri rugozităţi mari ale particule abrazive existente în zona de
uzare abrazivă din mediului exterior
necorespunzătoare flancurilor contact (fig. AEV-T.1.6.1,f)
La roţile din oţeluri Oboseala
Deteriorarea tratate termic sau materialului Apariţia de microfisuri la graniţa dintre
Tehnologii de tratament termic sau
flancurilor prin termochimic straturilor stratul durificat şi cel de bază (fig. AEV-
termochimic adecvate
exfoliere superficial (călire, superficiale ale T.1.6.1,g)
cementare, nitrurare) flancurilor active
Apariţia de adâncituri pe flancurile dinţilor
Încărcări cu roţii conducătoare şi adâncituri pe flancurile
Deteriorarea
La roţile din oţeluri suprasarcini, dinţilor roţii conduse ca urmare a tensiunilor Reducerea sarcinilor de încărcare şi/sau
flancurilor prin
cu duritate redusă alunecări mari şi tangenţiale mari cauzate de forţele de mărirea durităţii flancurilor
curgere plastică
ungere redusă frecare care îşi schimbă sensul în polul
angrenării (fig. AEV-T.1.6.1, h)

a b c d
 e f g h
Fig. AEV-T.1.6.1 Forme de cedare şi scoatere din uz [Jula, 1989; Moldovean, 2001]: a – rupere la suprasarcini; b- rupere la oboseală; c - deformarea plastică a dintelui; d –
ciupirea flancurilor; e – griparea; f – uzarea abrazivă; g – exfolierea flancurilor; h – curgerea plastică

AEV-T.1.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Tab. AEV-T.1.7.1 Parametri de intrare-ieşire şi constructivi principali

Parametri de intrare-ieşire
H1H2V – sistem de coordonate spaţial ortogonal cu axele H1 şi H2 în plan orizontal şi V în plan vertical
a – distanţa dintre axele roţilor
θ – unghiul liniei centrelor roţilor cu verticala
Σ – unghiul dintre axele roţilor
ω1,2 (n1,2) – viteza unghiulară (turaţia) roţii conducătoare, respectiv condusă
Mt1,2 (T1,2) – momentul de torsiune al roţii conducătoare, respectiv, condusă
P1,2 – puterea la axa roţii conducătoare, respectiv condusă (P1,2 = Mt1,2 ω1,2)
η = P2/ P1 – randamentul angrenajului
i = ± ω1/ω2 = ± n1/n2 – raportul de transmitere ( (-) – angrenaj exterior, (+) – angrenaj interior)
Parametri constructivi principali ai danturii
z1,2 – numerele de dinţi ale roţilor (i = ± z2/z1)
u = max(z2, z1)/min(z2, z1) – raportul de angrenare (u = | i |, pentru angrenaje reductoare (n1 ≥ n2); u =1/| i |, pentru
Fig. AAEV-T.1.7.1 Schema generală a angrenaje multiplicatoare (n1 < n2); pinion – roata cu numărul minim de dinţi)
geometriei de intrare-ieşire
b1,2 – lăţimile roţilor
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-T. STRUCTURA, CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ANGRENAJELOR
EVOLVENTICE
AEV-T.2 MODELAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-T.2.1 MODELAREA ANGRENAJELOR CILINDRICE CU DANTURĂ DREAPTĂ

CUPRINS
AEV-T.2.1.1 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR
AEV-T.2.1.2 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT
AEV-T.2.1.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE

AEV-T.2.1.1 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR

Tab. AEV-T.2.1.1.1 Relaţii de calcul a forţelor din angrenajul cilindric cu dantură dreaptă
Ipoteze simplificatoare:
- forţele normale se consideră aplicate în polul angrenării C la mijlocul roţii (fig. AEV-
T.2.1.1.1,b),
- se neglijează frecările,
- se consideră forţele aplicate static.
Tab. AEV-T.2.1.1.1 Relaţiile de calcul a forţelor
Forţa Relaţia Direcţia şi sensul
Direcţie tangentă la
cercurile de
rostogolire; sens opus
Forţa vitezei (forţă
tangenţială, rezistentă), pentru roata
(AEV-T.2.1.1.1)
Ft = Ft1= Ft2 conducătoare, şi acelaşi
sens cu viteza (forţă
motoare), pentru roata
condusă
Forţa radială, Direcţie radială; sensul
(AEV-T.2.1.1.2)
Fr = Fr1= Fr2 spre centrul roţii

Direcţie după normala

comună a profilelor în
contact; sens opus
Forţa normală, Fn = = vitezei (forţă
a b
Fn = Fn1= Fn2 rezistentă), pentru roata
conducătoare, şi acelaşi
Fig. AEV-T.2.1.1.1 Schema forţelor [Moldovean, 2001]: a – în plan frontal, ( ) (AEV-T.2.1.1.3) sens cu viteza (forţă
b - spaţial motoare), pentru roata
condusă
Obs.
a. Semnificaţiile parametrilor din fig. AEV-T.2.1.1.1: dw1,2 - diametrele cercurilor de rostogolire; db1,2 - diametrele cercurilor de bază; αw - unghiul de angrenare real; ω1,2 -
vitezele unghiulare; Mt1 sau T1 – momentul de torsiune al pinionului; Mt2 sau T2 - momentul de torsiune al roţii.

b. Pentru angrenajul nedeplasat (αw= α; dw1 = d1): , , ; α – unghiul de presiune, d1- diametrul de divizare al pinionului.

AEV-T.2.1.2 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT

Tab. AEV-T.2.1.2.1 Modelul şi relaţia de calcul la contact [Jula, 1989; Moldovean, 2001; Rădulescu, 1985]
Modelul de calcul la contact de referinţă [Hertz, 1881] ( fig. AEV-T.2.1.2.1,a)
În zona de contact a doi cilindri cu diametrele D1,2 şi lungimi B, încărcaţi cu forţa Fnc, apar
tensiuni maxime normale de contact care, conform lui Hertz, se determină cu relaţia,

, (AEV-T.2.1.2.1)

în care, lk = B, reprezintă lungimea liniei de contact;

= = ,

curbura redusă (ρ1,2 sunt razele de curbură ale celor doi cilindri, semnul (+) corespunde
contactului exterior (fig. AEC-T.1,a), iar semnul (-) contactului interior;

a
,
factorul de elasticitate unde E1,2 şi ν1,2 sunt modulele de elasticitate şi,
respectiv, coeficienţii contracţiei transversale (Poisson) ai materialelor celor doi cilindri (fer. AEV-
F.1).
Ipotezele modelului lui Hertz:
- materialele cilindrilor sunt omogene, izotrope, elastice după legea lui Hooke;
- forţa normală este aplicată static;
 -
tensiunile de contact se repartizează uniform pe lungimea de contact;
-lăţimea suprafeţei de contact 2b0, ca rezultat al deformării elastice este foarte mică în raport
cu dimensiunile cilindrilor;
- suprafeţele cilindrilor sunt perfect netede;
- nu se iau în considerare forţele de frecare.
Diferenţe între modelul a doi dinţi în angrenare (fig. AEV-T.1, b ) şi modelul lui Hertz:
- razele de curbură ale dinţilor sunt variabile (profilele sunt evolvente);
- forţa de interacţiune dintre dinţi nu acţionează static ci variabil dependent de sarcinile
dinamice exterioare şi interne;
- tensiunile de contact nu sunt uniforme de-a lungul liniei de contact datorită impreciziilor, de
execuţie şi montaj şi deformaţiilor elastice ale elementelor angrenajului;
- există forţe de frecare;
- flancurile nu sunt perfecte, pot avea rugozităţi diverse.
Personalizarea parametrilor din relaţia lui Hertz pentru angrenajul deplasat cu dinţi drepţi în
contact în polul angrenării:
b Forţa normală de contact,

(AEV-T.2.1.2.2

KA – factorul regimului de funcţionare, ia în considerare efectul sarcinilor exterioare variabile (fer.

AEV-F.2); Kv – factorul dinamic interior, ia în considerare sarcinile dinamice interioare (AEV-
F.3); KHβ – factorul distribuţiei neuniforme a sarcinii de-a lungul liniei de contact, specific
solicitării de contact, ia în considerare erorile de execuţie de la direcţia dintelui şi deformaţiile
elastice ale elementelor subansamblului angrenajului (AEV-F.4); KHα - factorul repartizării
neuniforme a sarcinii în plan frontal, specific solicitării de contact, ia în considerare erorile de pas
(fer. AEV-F.5).
Curbura redusă
Ţinând cont că,
şi ;
(d1,2 -diametrele de divizare, u=d2/d1), rezultă,

(AEV-T.2.1.2.3)

Lungimea liniei de contact,

, (AEV-T.2.1.2.4)
unde b este lăţimea danturii (lungimea dintelui, grosimea roţii); Zε – factorul gradului de acoperire
specific solicitării de contact (fer. AEV-F.6)

c
Fig. AEV-T.2.1.2.1 Model de calcul la contact al angrenajului cilindric cu
dantură dreaptă: a – modelul de calcul de referinţă (Hertz), b – modelul de
calcul spaţial c – modelul de calcul în plan frontal

Tab. AEV-T.2.1.2.2 Relaţii de calcul la contact (forme extinse ale relaţiei de calcul de bază (AEV-T.2.1.2.1))
Tensiunea maximă de contact Verificare Dimensionare
, (AEV-T.2.1.2.8)

,
(AEV-
(AEV- T.2.1.2.5)
T.2.1.2.9)

σHP1,2 – tensiunile admisibile la contact pentru

pinion şi, respectiv, roată;
σHlim – tensiunea limită la contact (fer. AEV-
M.1);
SHmin – factorul minim de siguranţă la contact
(AEV-
(AEV- T.2.1.2.6) (fer. AEV-F.14)
T.2.1.2.10)
Zx – factorul dimensional (fer. AEV-F.8);
Zw – factorul durităţilor (fer. AEV-F.9);
Zv – factorul de viteză (fer. AEV-F.10);
ZR – factorul rugozităţilor flancurilor (fer. AEV-
F.11);
(AEV- T.2.1.2.7) ZL – factorul lubrifiantului (fer. AEV-F.12); (AEV-
ZN1,2 – factorii numerelor ciclurilor de solicitare T.2.1.2.11)
ale pinionului şi roţii (fer. AEV-F.13);
– tensiunea admisibilă la
contact a angrenajului
Obs.

a. În relaţiile din acest tabel = este factorul zonei de contact (fer. AV-F.7); m – modulul danturii (fer. AEV-P.1.4), z1 - numărul de dinţi ai pinionului (fer.
AEV-P.1.1); , , - factori de lăţime raportaţi la distanţa dintre axe, modul şi, respectiv, diametrul pinionului (fer. AEV-P.1.3); pentru
simplificarea relaţiilor de calcul se consideră cosα/cosαw 1

b. Pentru angrenajul nedeplasat (dw1= d1; αw=α): ; d1= m z1 (v. fer AEV-T.8.1) ; = (fer. AEV-F.7).
AEV-T.2.1.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNIILOR DE ÎNCOVOIERE

Tab. AEV-T.2.1.3. Modelul şi relaţia de calcul de bază la încovoiere [Jula, 1989; Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]
Ipoteze simplificatoare:
- dintele se consideră o bară dreaptă solicitată la încovoiere luând în considerare concentratorul de
tensiune de la baza dintelui (fig. AEV-T.2.1.3.1),
- forţa normală se consideră concentrată la vârful dintelui,
- se neglijează solicitarea de compresiune generată de forţa radială,
- grosimea de calcul a dintelui se consideră determinată de două tangente la pofilele de racordare care
fac 30o cu axa dintelui.
Forţa teoretică de calcul la încovoiere (fig. AEV-T.2.1.3.1),

, (AEV- T.2.1.3.1)
unde KA – factorul regimului de funcţionare, ia în considerare efectul sarcinilor exterioare (fer. AEV-F.2);
Kv – factor dinamic interior, ia în considerare sarcinile dinamice interioare (fer. AEV-F.3); KFβ – factorul
distribuţiei neuniforme a sarcinii de-a lungul liniei de contact, specific solicitării de încovoiere, ia în
considerare erorile de execuţie de la direcţia dintelui şi deformaţiile elastice ale elementelor
subansamblului angrenajului (fer. AEV-F.4); KFα - factorul repartizării neuniforme a sarcinii în plan
frontal, specific solicitării de încovoiere, ia în considerare erorile de pas (fer. AEV-F.5).
Relaţia de calcul de referinţă a tensiunii maxime de încovoiere,

= = , (AEV- T.2.1.3.2)
Fig. AEV- T.2.1.3.1 Model de calcul la încovoiere al
angrenajului cilindric cu dantură dreaptă
cu , factorul de formă (fer. AEV-F.7); Yε – factorul gradului de acoperire pentru

solicitarea de încovoiere (fer. AEV-F.6); YSa – factorul de concentrare a tensiunilor de încovoiere la baza
dintelui (fer. AEV-F.15)

Tab. AEV-T.2.1.3.2 Relaţii de calcul la încovoiere (forme extinse ale relaţiei de calcul de bază (AEV- T.2.1.3.2))
Tensiunile maxime de încovoiere (1 – pinion, 2- roată) Verificare Dimensionare
, (AEV- T.2.1.3.7)
(AEV-
(AEV- , T.2.1.3.8)
T.2.1.3.3)
σFP1,2 – tensiunile admisibile la încovoiere
pentru pinion şi roată;
σFlim1,2 – tensiunea limită la încovoiere pentru
pinion şi roată (fer. AEV-M.1);
SFmin – factorul minim de siguranţă la
încovoiere (fer. AEV-F.1);
YN1,2 – factorul numerelor ciclurilor de
(AEV- solicitare ale pinionului şi roţii (fer. AEV-F.13), (AEV-
T.2.1.3.4) Y T.2.1.3.9)
ST – factorul tensiunii de încovoiere de
refererinţă (YST=2);
Yδ1,2 – factorii concentratorilor de tensiuni ai
pinionului şi roţii (fer. AEV-F.15);
YR1,2 – factorii rugozităţilor racordărilor
pinionului şi roţii (fer. AEV-F.11);
Yx – factorul de mărime al angrenajului pentru
(AEV-
încovoiere (fer. AEV-F.8) (AEV-
T.2.1.3.5)
T.2.1.3.10)

Obs.

a. Pentru angrenajul nedeplasat (dw1=d1; αw=α; aw=a): ; d1= m z1 (fer. AEV-F.11); m – modulul danturii (fer. AEV-P.1.4), z1 - numărul de dinţi ai
pinionului (fer. AEV-P.1.1);

b. În relaţiile din acest tabel: , , - factori de lăţime raportaţi la distanţa dintre axe, modul şi, respectiv, diametrul pinionului (fer.
AEV-P.1.3)
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-T. STRUCTURA, CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ANGRENAJELOR
EVOLVENTICE
AEV-T.2 MODELAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-T.2.2 MODELAREA ANGRENAJELOR CILINDRICE CU DANTURĂ ÎNCLINATĂ

CUPRINS
AEV-T.2.2.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE ALE ANGRENAJELOR CILINDRICE CU DANTURĂ ÎNCLINATĂ
AEV-T.2.2.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR
AEV-T.2.2.3 MODEL DE CALCUL AL TENSIUNII DE CONTACT
AEV-T.2.2.4 MODEL DE CALCUL AL TENSIUNII DE ÎNCOVOIERE

AEV-T.2.2.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE ALE ANGRENAJELOR CILINDRICE CU DANTURĂ ÎNCLINATĂ

Tab. AEV-T.2.1.1.1 Particularităţi geometrice, funcţionale şi constructive [Jula, 1989; Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]
- Flancul dintelui se generează prin deplasarea unei drepte înclinată cu unghiul βb în raport
a b
Fig. AEV-T.2.2.1.1 Caracteristicile geometrice principale ale profilului
evolventic înclinat: a - vedere spaţială; b – vedere axială
Particularităţi geometrice
cu generatoarea cilindrului de bază (fig. AEV-T.2.2.1.1,a). Dependenţa dintre razele de
curbură ale evolventei (profilului) în plan normal n-n, ρn, şi, cea în plan frontal t-t, ρt, este
ρn = ρt cosβb. (AEV-T.2.2.1.1)
- Dependenţa dintre pasul danturii în plan frontal pt şi cel în plan normal pn (fig. AEV-
T.2.2.1.1,b) este pn = pt cosβ; ţinând cont că p = mt π, rezultă dependenţa dintre modulul
frontal mt şi mn,
mn = mt cosβ, (AEV-T.2.2.1.2)
cu β unghiul de înclinare a danturii;
Obs. în practica de proiectare, de obicei, parametrii geometrici în plan frontal nu conţin
indicele t (mt = m, pt = p, ρt = ρ etc.)
Particularităţi constructive şi funcţionale
- Lungimea dintelui este mai mare decât lăţimea roţii (rezistenţă la încovoiere este mai mare
decât în cazul dintelui drept).
- Dinţii înclinaţi intră şi ies progresiv în şi, respectiv, din angrenare fapt, ce conduce la
zgomote reduse şi, deci, utilizarea pentru viteze mai mari.
- Există mai multe perechi de dinţi în angrenare; gradul de acoperire total, εγ = εα+ εβ,
εα – gradul de acoperire în plan frontal, εβ - gradul de acoperire suplimentar, datorat
înclinării danturii.

AEV-T.2.2.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR [Rădulescu, 1985]

Ipoteze simplificatoare:
- forţele normale se consideră aplicate în polul angrenării C la mijlocul lăţimii roţilor (fig. AEV-T.8.2.2.1)
- se neglijează frecările,
- forţele se consideră aplicate static
Tab. AEV-T.2.2.2.1 Relaţiile de calcul a forţelor
Parametrul Relaţia Direcţia şi sensul (fig. AEV-T.2.2.2.2)
Direcţie tangentă la cercurile de rostogolire; sens
Forţa tangenţială, opus vitezei (forţă rezistentă), pentru roata
Ft = Ft1= Ft2 (AEV-T.2.2.2.1) conducătoare, şi acelaşi sens cu viteza (forţă
motoare), pentru roata condusă
Forţa radială, Direcţie radială; sensul spre centrul roţii;
(AEV-
Fr = Fr1= Fr2 tgαwt = tgαwn/cosβw
T.2.2.2.2)
Forţa axială, Direcţie axială; sensul determinat de direcţia de
(AEV-T.
Fa = Fa1= Fa2 înclinare a dintelui şi de sensul de rotaţie al roţii
2.2.2.3)

Fn = Direcţie după normala comună a profilelor în

Forţa normală, contact; sens opus vitezei (forţă rezistentă),
Fn = Fn1= Fn2 pentru roata conducătoare, şi acelaşi sens cu
(AEV-T.2.2.2.4) viteza (forţă motoare), pentru roata condusă
( )
Obs. 1
Pentru angrenajul nedeplasat (αwn= αn = α; βw = β; dw1= d1):

Fig. AEV-T.2.2.2.1 Schema forţelor : a – în plan axial

pentru pinion, b – în plan frontal pentru angrenaj; c – în e ,
plan normal pentru angrenaj; d - în plan axial pentru
roată; e – vedere spaţială α = αn – unghiul de angrenare de referinţă, d1 - diametrul de
divizare al pinionului; β – unghiul de înclinare a danturii
 a b c
Fig. AEV-T.2.2.2.2 Direcţiile şi sensurile forţelor din angrenajele cilindrice cu dantură înclinată: a – mişcarea în sens orar şi înclinarea danturii spre dreapta; b – mişcarea
în sens orar şi înclinarea danturii spre stânga; c – mişcarea în sens antiorar şi înclinarea danturii spre dreapta [Moldovean, 2001]

Obs. 2 Semnificaţiile parametrilor geometrici din fig. AEV-T.2.2.2.1: dw1,2 - diametrele cercurilor de rostogolire; βw – unghiul de înclinare al danturii pe cercul de
rostogolire; αwt - unghiul de angrenare în plan frontal; αwn - unghiul de angrenare în plan normal; ω1,2 - vitezele unghiulare; Mt1 sau T1 – momentul de torsiune al pinionului;
Mt2 - momentul de torsiune al roţii; Ftn – forţa normală în plan tangenţial (Ftn = Ftn1 = Ftn2)

AEV-T.2.2.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT

Tab. AEV-T.2.2.3.1 Definirea şi parametrii angrenajului echivalent [Jula, 1989; Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]
Definire angrenaj echivalent (fictiv, virtual):
Deoarece în planul normal la direcţia dintelui dimensiunile sunt minime şi, în plus, în
acest plan acţionează forţa de interacţiune Fn, calculul angrenajului cilindric cu dantură
înclinată se realizează prin intermediul unui angrenaj cilindric echivalent cu roţi
echivalente (cu dantură dreaptă, fig. AEV-T.2.2.3.1,a,b), care are aceiaşi parametri
geometrici şi de încărcare ca ai angrenajului real (cu dantură înclinată) în plan normal.
Roata echivalentă este roata cu dantură dreaptă care are dinţii cu aceeași formă şi
dimensiuni ca şi dinţii roţii reale în plan normal (de unde şi indicele n); pentru modelarea
matematică se vor considera următoarele egalităţi: raza de curbură a profilului dintelui
roţii echivalente este egală cu raza de curbură a profilului dintelui roţii reale în plan
normal; modulul roţii echivalente este egal cu modulul normal al roţii reale; coeficientul
deplasării de profil al roţii echivalente este egal cu coeficientul deplasării de profil de la
roata reală în plan normal.

a b Parametrii angrenajului cilindric echivalent (pentru angrenajul înclinat nedeplasat):

Diametrele cercurilor de divizare
Din fig. AEV-T.2.2.3.1,c şi d rezultă d = 2 ρt sinαt şi, respectiv, dn=2 ρn sinα (relaţiile sunt
generale, la nevoie, se pot personaliza pentru pinionul, 1 şi roata 2); ţinând cont de relaţia
(AEV-T.2.2.1.1), rezultă

= . (AEV-T.2.2.3.1)

Numerele de dinţi ai roţilor

Înlocuind în relaţia (AEV-T.2.2.3.1), dn = mn zn şi d = m z şi, în plus, ţinând
cont de relaţia (AEV-T.2.2.1.2), rezultă

. (AEV-T.2.2.3.2)
c d
Fig. AEV-T.2.2.3.1 Modelul de echivalare a angrenajului cilindric cu dantură Distanţa dintre axe
înclinată cu un angrenaj cu dantură dreaptă: a - vedere axială a angrenajului cu Ținând cont de rel. (AEV- T.2.2.3.1),
dantură înclinată (real), b - vedere axială a angrenajului cu dantură dreaptă
echivalent (virtual), c – vedere frontală pinion/roată cu dantură înclinată (reale);
d – vedere frontală pinion/roată cu dantură dreaptă echivalent (virtuale) . (AEV-T.2.2.3.3)
Raportul de angrenare
Având în vedere rel. (AEV- T.2.2.3.3),

. (AEV-T.2.2.3.4)

Momentul de torsiune al pinionului

Ţinând cont de fig. AEV-T.2.2.3.2 şi relaţia (AEV-T.2.2.3.3), rezultă

(AEV-
T.2.2.3.5)

a b Lăţimea danturii (fig. AEV-T.2.2.3.1,a,b)

Fig. AEV-T.2.2.3.2 Modelul de echivalare a momentului de torsiune: a - vedere
axială şi secţiune normală a dintelui pinionului (real), b - vedere frontală a (AEV-T.2.2.3.6)
pinionului echivalent

Calculul la contact al angrenajului cilindric cu dantură înclinată se face prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură dreaptă echivalent.
Relaţiile de calcul (tab. AEV-T.2.2.3.2) la contact a angrenajului cilindric cu dantură înclinată obţinute prin înlocuirea parametrilor angrenajului echivalent (tab AEV-2.2.3.1) în
relaţiile de calcul la contact a angrenajului cu dantura dreaptă din cap. AEV.T.2.1, tab. AEV-T. 2.1.2.2 sunt sintetizate în tab. AEV-T.2.2.3.2.

Tab. AEV-T.2.2.3.2 Relaţii de calcul la contact a angrenajului cilindric cu dantură înclinată

Tensiunea de contact Verificare Dimensionare
 (AEV- , (AEV- T.2.2.3.10) (AEV-
T.2.2.3.7) T.2.2.3.11)
(AEV- , (AEV-
T.2.2.3.8) T.2.2.3.12)
σHP1,2 – tensiunile admisibile la contact
pentru pinion şi roată, σHlim – tensiunea
limită la contact (fer. AEV-M.1),
SH min – factorul minim de siguranţă la
contact (fer. AEV-F.1),
ZN1,2 – factorii numerelor ciclurilor de
solicitare ale pinionului şi roţii (fer. AEV-
F.13),
(AEV- ZR – factorul rugozităţilor flancurilor (v (AEV-
T.2.2.3.9) fer. AEV-F.11), T.2.2.3.13)
ZL – factorul lubrifiantului (fer. AEV-
F.12),
Zv – factorul de viteză (fer. AEV-F.10),
Zw – factorul durităţilor (fer. AEV-F.9),
Zx – factorul de mărime (fer. AEV-F.8)
- factorul înclinării danturii
pentru solicitarea de contact
Obs.
a. Pentru angrenajul nedeplasat (dw1=d1; αw =α): ; d1= m z1 (fer. AEV-T.1.2); m – modulul frontal al danturii (fer. AEV-P.1.4), z1-numărul de dinţi ai

pinionului (fer. AEV-P.1.1); = , factorul zonei de contact (fer. AEV-F.7); pentru simplificarea relaţiilor de calcul se consideră cosα/cosαw 1
b. În relaţiile din acest tabel: , , - factorii de lăţime raportaţi la distanţa dintre axe, modul şi, respectiv, diametrul pinionului (fer.
AEV-P.1.3)
c. Relaţiile de calcul pentru angrenajul cu dantură înclinată sunt cvasiaceleaşi cu cele pentru angrenajul cu dantură dreaptă cu deosebirea că, în plus, apare factorul
Zβ; apar diferenţe şi în relaţiile de calcul a factorilor de corecţie (Zε, ZH)

AEV-T.2.2.4 MODEL DE CALCUL A TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE

Calculul la încovoiere se face, de asemenea, prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură dreaptă echivalent. Relaţiile de calcul la încovoiere (tab. AEV-T.2.2.4.1) se obţin
prin înlocuirea parametrilor angrenajului echivalent (tab AEV-2.2.3.1) în relaţiile de calcul la încovoiere a angrenajului cu dantura dreaptă din cap. AEV.T.2.1, tab. AEV-T.
2.1.3.2.

Tab. AEV-T.2.2.4.1 Relaţii de calcul a tensiunilor de încovoiere

Tensiunile maxime de încovoiere (1 – pinion, 2- roată) Verificare Dimensionare
, , (AEV-
T.2.2.4.4)

,
(AEV-
(AEV-
T.2.2.4.5)
T.2.2.4.1) σFP1,2 – tensiunile admisibile la
încovoiere pentru pinion şi roată;
σFlim1,2 – tensiunea limită la încovoiere
pentru pinion şi roată (fer. AEV-M.1);
SFmin – factorul minim de siguranţă la
încovoiere (fer. AEV-F.1);
YN1,2 – factorul numerelor ciclurilor de
solicitare ale pinionului şi roţii (fer.
AEV-F.13),
YST – factorul tensiunii de încovoiere de
refererinţă (YST=2);
(AEV- (AEV-
T.2.2.4.2) Yδ1,2 – factorii concentratorilor de T.2.2.4.6)
tensiuni ai pinionului şi roţii (fer. AEV-
F.15);
YR1,2 – factorii rugozităţilor racordărilor
pinionului şi roţii (fer. AEV-F.11),
Yx – factorul de mărime pentru
încovoiere (fer. AEV-F.8);
Yβ – factorul înclinării danturii pentru
(AEV- (AEV-
T.2.2.4.3)
solicitarea de încovoiere (fer. AEV- T.2.2.4.7)
F.9);
Obs.
a. Pentru angrenajul nedeplasat (dw1=d1; αw =α): ; d1= m z1 (fer. AEV-T.1.2); m – modulul frontal al danturii (fer. AEV-P.1.4), z1 - numărul de dinţi al pinionului

(fer. AEV-P.1.1); ; pentru simplificarea relaţiilor de calcul se consideră cosα/cosαw 1

b. În relaţiile din acest tabel: , , - factori de lăţime raportaţi la distanţa dintre axe, modul şi, respectiv, diametrul pinionului (fer. AEV-
P.1.4)
c. Relaţiile de calcul pentru angrenajul cu dantură înclinată sunt cvasiaceleaşi cu cele pentru angrenajul cu dantură dreaptă cu deosebirea că, în plus, apare factorul Yβ şi cosβ
la numitorul fracţiilor.
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE

AEV-T. STRUCTURA, CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ANGRENAJELOR

EVOLVENTICE
AEV-T.2 MODELAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE

AEV-T.2.3 MODELAREA ANGRENAJELOR CONICE (CU DANTURĂ DREAPTĂ, CURBĂ (ÎNCLINATĂ) ŞI HIPODĂ

CUPRINS
AEV-T.2.3.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE ALE ANGRENAJELOR CONICE
AEV-T.2.3.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR ANGRENAJELOR CONICE
AEV-T.2.3.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT DIN ANGRENAJELE CONICE
AEV-T.2.3.4 MODEL DE CALCUL A TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE DIN ANGRENAJELE CONICE
AEV-T.2.3.5 PARTICULARITĂŢI DE CALCUL A ANGRENAGELOR HIPOIDE

AEV-T.2.3.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE ALE ANGRENAJELOR CONICE [Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]

Aspecte generale Parametrii cinematici şi geometrici principali

- Din punct de vedere al poziţiei spaţiale a axelor angrenajului general (tab. AEV-T.1.7.1), angrenajul - Diametrele cercurilor de divizare medii (fig. AEV-T.2.3.1.2; 1 -
conic are distanţa dintre axe a = 0 şi unghiul dintre acestea Σ ≠ 0. pinion; 2 - roată conică),
- Angrenajul conic este un angrenaj sferic cu axoidele mişcării suprafeţe conice circulare cu )= , (AEV-T.2.3.1.2)
semiunghiurile δ1,2 (fig. AEV-T.2.3.1.1) şi unghiul dintre axe Σ= δ1+ δ2 care se poate considera o
(AEV-T.2.3.1.3)
generalizare a angrenajului cilindric care are punctul O la infinit. Astfel, elementele angrenajului
conic se pot studia prin analogie cu cele ale angrenajului cilindric considerând corelaţiile: cercurile cu factorul de lăţime raportat la diametrul pinionului,
din plan devin cercuri pe sferă, evolventa plană devine evolventa sferică, dreapta de angrenare devine – factorul de lăţime raportat la lungimea generatoarei,
cerc diametral, cremaliera de referinţă devine roată plană de referinţă. de1 – diametrul cercului de divizare exterior al pinionului, Rm –
- În cazul execuţiei roţilor conice cu scule cu profil drept (muchii aşchietoare linii drepte) rezultă un lungimea generatoarei conului de divizare mediu, Re – lungimea
profil neriguros evolventic cu cercul diametral de angrenare degenerat în octoidă, de unde şi
generatoarei conului de divizare exterior, δ1,2 - semiunghiurile
denumirea de angrenaj octoidal.
- Pentru definirea geometriei angrenajului conic, prin analogie cu a celui cilindric, se aproximează conurilor de divizare, b – lăţimea danturii.
suprafaţele sferice cu suprafaţe conice frontale (desfăşurabile în plan) tangente la sfere (aproximaţia - Modulul mediu , considerând în (AEV-T.2.3.1.2) dm1 = mm z1
Tredgold). şi de1 = me z1,
- Angrenajul conic, fiind un angrenaj evolventic aproximativ, poate fi numai nedeplasat sau zero- = (AEV-T.2.3.1.3)
deplasat cu deplasări radiale şi/sau tangenţiale.
- Parametrii geometrici de reprezentare în desenele de execuţie (cu implicaţii tehnologice) se definesc - Raportul de angrenare,
la nivelul conului frontal exterior (indice e, care în documentaţia tehnică poate lipsi), iar parametrii
geometrici pentru calculul forţelor şi de rezistenţă se definesc la nivelul conului frontal mediu (indice (AEV-T.2.3.1.1)
m, fig. AEV-T.2.3.1.2).
pentru angrenajul conic ortogonal cu Σ = δ1 + δ2 =90o,

u =1/tgδ1 = tg δ2
Obs.
a. Angrenajele conice cu dantură dreaptă, din considerente de funcţionare fără vibraţii şi zgomote, sunt utilizate pentru viteze periferice reduse (v=2…3 m/s).
b. Angrenajele conice cu dantură înclinată funcţionează la viteze periferice de până la 12 m/s, se execută pe aceleaşi maşini pe care se execută roţile cu dantură dreaptă, în
condiţii de productivitate mult redusă şi, deci sunt utilizate rar în practică.
c. Angrenajele conice cu dantură curbă funcţionează în condiţiii de silenţiozitate şi durabilitate mărite la viteze periferice mari (de până la 12 m/s), se execută pe maşini
specializate de mare productivitate şi au parametrii geometrici dependenţi de procedeele tehnologice de danturare, de tipul maşinii şi sculei de danturat [Velicu, 2004].
- dantura curbă în arc de cerc (Gleason) se execută cu un cap portcuţite (fig. AEV-T.2.3.1.3,a) care are cuţitele de danturat cu muchii rectilinii, dispuse circular; contactul
între flancurile dinţilor roţilor este teoretic punctiform; unghiul de înclinare median al danturii în arc de cerc, βm (uzual, 35o), este dependent de parametrii sculelor de
danturat.
- dantura curbă eloidă, uzual bazată pe procedeul Oerlikon-Spiromatic, are linia flancului dintelui roţii plane epicicloidă alungită ce se obţine prin utilizarea unui cap
portcuţite care are cuţitele fixate pe spirale diferite pentru obţinerea unghiului de înclinare median al danturii, βm = 35o (fig. AEV-T.2.3.1.3,b) .
d. Angrenajele conice cu axe încrucişate (hipoide) au axoidele (suprafeţele de rostogolire) hiperboloizi de rotaţie şi au raport de transmitere constant. Dantura roţilor hipoide
este curbă (fig. AEVT.2.3.1.4) se prelucrează pe aceleaşi maşini de danturat ca şi pentru roţile angrenajelor concurente.

Fig. AEV-T.2.3.1.2 Parametrii geometrici principali ai

unei roţii conice
Fig. AEV-T.2.3.1.1 Caracteristicile geometrice principale ale angrenajului conic octoidal
 a b
Fig. AEVT.2.3.1.4 Angrenaj hipoid
Fig. AEV-T.2.3.1.3 Danturi conice curbe: a – în arc de cerc, b – eloidă [Velicu, 2004]

AEV-T.2.3.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR ANGRENAJELOR CONICE [Rădulescu, 1985]

Ipoteze simplificatoare:
- forţele normale se consideră aplicate în polul angrenării C asociat conului frontal
mediu,
- se neglijează frecările,
- forţele se consideră aplicate static.
Tab. AEV-T.2.3.2.1 Determinarea forţelor

Parametrul şi relaţia de calcul Direcţia şi sensul

Direcţie tangentă
la cercul de
rostogolire; sens
opus vitezei (forţă
Forţele tangenţiale, rezistentă), pentru
roata
(AEV-T.2.3.2.1) conducătoare, şi
acelaşi sens cu
viteza (forţă
motoare), pentru
roata condusă

Forţele radiale,

Direcţie radială;
sensul spre axa
roţii

Fig. AEV-T.2.3.2.1 Schema forţelor angrenajului conic (a-a, secţiunea axială; Forţele axiale,
n-n, secţiune normală; g-g, secţiune tangenţială după generatoare)

Direcţie axială;
sensul spre exterior

Direcţie după
normala comună a
a b c d profilelor în
Forţa normală, contact; sens
Fig. AEV-T.2.3.2.2 Sensurile de rotaţie a roţilor (pinionului) şi sensurile opus vitezei,
înclinării dinţilor acestuia: a – sensul de rotaţie orar, sensul înclinării dintelui pentru roata
spre dreapta; b – sensul de rotaţie antiorar, sensul înclinării dintelui spre conducătoare, şi
(AEV-T.2.3.2.6)
stânga; c – sensul de rotaţie orar, sensul înclinării dintelui spre stânga; b – acelaşi sens cu
sensul de rotaţie antiorar, sensul înclinării dintelui spre dreapta viteza, pentru
roata condusă
Obs.
a. Semnificaţiile parametrilor geometrici din fig. AEV-T.2.3.2.1: δ1,2 – semiunghiurile conurilor de divizare (rostogolire); dm1,2 - diametrele cercurilor de divizare medii;
βm – unghiul de înclinare al danturii pe cercul de divizare mediu; αn - unghiul de angrenare în plan normal median; ω1,2- vitezele unghiulare; Mt1 (T1) – momentul de
torsiune al pinionului conic; Mt2 - momentul de torsiune al roţii conice
b. În relaţiile (AEV-T.2.3.2.2) ... (AEV-T.2.3.2.5): semnul superior este pentru situaţia în care sensul de rotaţie al pinionului este acelaşi cu sensul de înclinare a dinţilor
acestuia (privind din vârful conului, fig. AEV-T.2.3.2.2, a,d); semnul inferior este pentru cazul în care sensul de rotaţie al pinionului este opus sensului de înclinare a
dinţilor acestuia (privind din vârful conului), fig. AEV-T.2.3.2.2, b,c. În fig. AEV-T.2.3.2.1 este reprezentată schema forţelor pentru prima situaţie (sensurile aceleaşi),
sensul de rotaţie a pinionului este orar şi sensul înclinării dintelui acestuia este spre dreapta;
c. Cazuri particulare:
Angrenajul conic neortogonal cu dantură dreaptă ( βm = 0; αn = α) Angrenajul conic ortogonal cu dantură dreaptă ( βm = 0; αn = α; δ1+ δ2 = 90o; fig. AEV-
T.2.3.2.3)
,
 ,
,

,
,

,
;
;
Ft1 = Ft2 = Ft; Fn1 = Fn2 = Fn Ft1 = Ft2 = Ft; Fr1 = Fa2; Fa1 = Fr2; Fn1 = Fn2 = Fn

a b
Fig. AEV-T.2.3.2.3 Forţele angrenajului conic ortogonal cu dantură dreaptă: a – schema de încărcare a pinionului, b – schema forţelor angrenajului

AEV-T.2.3.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT DIN ANGRENAJELE CONICE [Jula, 1989; Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]

Tab. AEV-T.2.3.3.1 Definirea şi parametrii angrenajului cilindric echivalent virtual

Definire angrenaj cilindric echivalent virtual şi roata echivalentă (fig. AEV-T.2.3.3.1):
Calculul de rezistenţă al angrenajului conic cu dantură curbă (înclinată), considerând că în planul normal median acţionează forţa de interacţiune Fn, se efectuează în secţiunea
mediană (conul frontal median) prin intermediul unui angrenaj cilindric echivalent (virtual, de unde şi indicele v) cu dantură înclinată.
Roata echivalentă a angrenajului cilindric cu dantură înclinată echivalent are dinţii cu aceeași formă şi dimensiuni ca şi dinţii roţii conice reale în plan normal median; pentru
modelarea matematică se vor considera următoarele egalităţi:
- modulul normal al roţilor echivalente este egal cu modulul normal median al roţilor conice;
- unghiul de înclinare a danturii roţilor echivalente este egal cu unghiul de înclinare de divizare median al danturii roţilor conice;
- razele cercurilor de divizare ale roţilor echivalente sunt egale cu lungimile generatoarelor conurilor frontale mediane ale roţilor conice;
- înălţimea dinţilor roţilor înlocuitoare este egală cu înălţimea dinţilor roţilor conice în secţiune mediană
Parmetrii angrenajului cilindric echivalent:
Diametrele cercurilor de divizare,

. (AEV-T.2.3.3.1)

Numerele de dinţi,
Înlocuind în rel. (AEV-T.2.3.3.1), d1,2v = mm z1,2v, dm1,2 = mm z1,2 (modulul normal al roţii
echivalente este egal cu modulul normal mediu), rezultă,

. (AEV-T.2.3.3.2)

Raportul de angrenare,
Având în vedere rel. (AEV-T.2.3.3.2),

. (AEV-T.2.3.3.3)

Distanţa dintre axe,

Ţinînd cont de rel. (AEV-T.2.3.3.2) şi, rezultă,

= = . (AEV-T.2.3.3.4)

Momentul de torsiune,
Ținând cont de rel. (AEV-T.2.3.3.2) rezultă,

Fig. AEV-T.2.3.3.1 Modelul de echivalare a angrenajului conic cu . (AEV-T.2.3.3.5)

dantură înclinată sau curbă cu un angrenaj cilindric cu dantură
înclinată
Lăţimea danturii (fig. AEV-T.2.3.3.1),

b = bv (AEV-T.2.3.3.6)

Calculul la contact al angrenajului conic cu dantură curbă se face prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură înclinată echivalent.
Relaţiile de calcul la contact (tab. AEV-T.2.3.3.2) se obţin prin înlocuirea parametrilor angrenajului echivalent (tab. AEV-2.3.3.1) în relaţiile de calcul la contact a angrenajului
cilindric cu dantura înclinată din cap. AEV-T.2.2, tab. AEV-T. 2.2.3.2.

Tab. AEV-T.2.3.3.2 Relaţii de calcul la contact a angrenajelor conice

Tensiunea de contact Dimensionare Verificare
Cazul general. Angrenaj conic neortogonal cu dantură curbă (înclinată) (Σ ≠ 90, βm ≠ 0) ,
 (AEV-T.2.3.3.7) (AEV-T.2.3.3.8) (AEV-T.2.3.3.15)

,
Cazul particular 1. Angrenaj conic ortogonal cu dantură curbă (înclinată) (Σ = 90, βm ≠ 0)
σHP1,2 – tensiunile admisibile la
contact pentru pinion şi roată;
(AEV-T.2.3.3.9) (AEV-T.2.3.3.10)
σHlim – tensiunea limită la contact
(fer. AEV-M.1);
Cazul particular 2. Angrenaj conic neortogonal cu dantură dreaptă (Σ ≠ 90, βm = 0) SH min – factorul minim de
siguranţă la contact (fer. AEV-F.1);
Z – factorii numerelor
(AEV-T.2.3.3.11) (AEV-T.2.3.3.12) N1,2
ciclurilor de solicitare ale
pinionului şi roţii (fer. AEV-F.13);
Cazul particular 3. Angrenaj conic ortogonal cu dantură dreaptă (Σ = 90, βm = 0) ZR – factorul rugozităţilor
flancurilor (fer. AEV-F.11);
ZL – factorul lubrifiantului (fer.
AEV-F.12);
Zv – factorul de viteză (fer. AEV-
(AEV-T.2.3.3.13) (AEV-T.2.3.3.14) F.10);
Zw – factorul durităţilor (fer. AEV-
F.9);
Zx – factorul de mărime (fer. AEV-
F.8)
Obs.

a. z1 este numărul de dinţi al pinionului (fer. AEV-P.1.1); = - factorul zonei de contact (fer. AEV-F.7; - factorul înclinării dintelui
pentru solicitarea de contact.
b. Tensiunile de contact, menţionate în coloana 1, precum şi relaţiile de dimensionare, din coloana 2, se pot determina în funcţie de modulul exterior, me, sau de
lungimea generatoarei exterioare, Re, ca urmare a folosirii relaţiei sau, respectiv, . În plus, se pot exprima şi dependent de factorul de

lăţime dependent de generatoare prin înlocuirea factorului de lăţime diametral cu relaţia, .

AEV-T.2.3.4 MODEL DE CALCUL A TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE DIN ANGRENAJELE CONICE

Calculul la încovoiere al angrenajului conic cu dantură curbă se face, de asemenea, prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură înclinată echivalent.
Relaţiile de calcul la încovoiere (tab. AEV-T.2.3.4.1) se obţin prin înlocuirea parametrilor angrenajului echivalent (tab. AEV-2.3.3.1) în relaţiile de calcul la contact a angrenajului
cu dantura înclinată din cap. AEV-T.2.2 tab. AEV-T. 2.2.4.1.

Tab. AEV-T.2.3.4.1 Relaţii de calcul la încovoiere pentru angrenajul conic

Tensiunile maxime de încovoiere (1 – pinion, 2- roată) Dimensionare Verificare
Cazul general. Angrenaj conic neortogonal cu dantură curbă (înclinată) (Σ ≠ 90, βm ≠ 0) σF1 σFP1, σF2 σFP2;

(AEV- σFP1,2 – tensiunile admisibil la

T.2.3.4.1) (AEV-
T.2.3.4.2) încovoiere pentru pinion şi roată;
σFlim1,2 – tensiunea limită la
Cazul particular 1. Angrenaj conic ortogonal cu dantură curbă (înclinată) (Σ =90, βm ≠ 0) încovoiere pentru pinion şi roată (fer.
AEV-M.1);
SFmin – factorul minim de siguranţă la
încovoiere (fer. AEV-F.1);
(AEV- (AEV- YN1,2 – factorul numerelor ciclurilor
T.2.3.4.3) T.2.3.4.4) de solicitare ale pinionului şi roţii (fer.
AEV-F.13),

Cazul particular 2. Angrenaj conic neortogonal cu dantură dreaptă (Σ ≠ 90, βm = 0)

YST – factorul tensiunii de încovoiere
de refererinţă (YST=2);
(AEV- (AEV-
T.2.3.4.5) T.2.3.4.6)
Yδ1,2 – factorii concentratorilor de
tensiuni ai pinionului şi roţii (fer.
Cazul particular 3. Angrenaj conic ortogonal cu dantură dreaptă (Σ = 90, βm = 0) AEV-F.15);
YR1,2 – factorii rugozităţilor
racordărilor pinionului şi roţii (fer.
(AEV- (AEV- AEV-F.11),
T.2.3.4.7) T.2.3.4.8)
Yx – factorul de mărime petru
încovoiere (fer. AEV-F.8)
Obs.

a. z1 este numărul de dinţi al pinionului (fer. AEV-P.1.1); ; Yβ – factorul de înclinare a liniei de contact (fer. AEV-F.9).
b. Tensiunile de contact, menţionate în coloana 1, precum şi relaţiile de dimensionare din coloana 2 se pot explicita în funcţie de modulul exterior, me, sau de
lungimea generatoarei exterioare, Re, ca urmare a folosirii relaţiei de1 = me z1 sau, respectiv, de1 = 2 Re sin δ1.

AEV-T.2.3.5 PARTICULARITĂŢI DE CALCUL A ANGRENAGELOR HIPOIDE

 a b
Fig. AEV-T.2.3.5.5 Angrenajul hipoid: a – schema generală, b – schema forţelor pinionului [Moldovean, 2001]; c – schema vitezelor [Moldovean, 2001]
Particularităţi geometrice, cineto-statice, constructive şi tehnologice:
- angrenajele hipoide sunt angrenaje cu axe încrucişate, numai, cu dantură curbă;
- flancurile dinţilor roţilor unui angrenaj hipoid pot fi generate prin angrenarea
acestor roţi cu o roată plană imaginară descrisă de muchiile aşchietoare ale
sculelor de danturat, analog danturării roţilor angrenajelor conice cu axe
concurente (se prelucrează pe aceleaşi maşini de danturat pentru angrenaje conice);
- numărul de dinţi ai pinionului z1 = 5…15, în funcţie de valoarea raportului de
angrenare (pentru valori mici ale raportului de angrenare se adoptă valori mari şi
invers);
- unghiul conului de divizare δ2 al roţii conduse are valoarea δ2 = 67o…70o, uzual,
70o;
- unghiul de înclinare al danturii roţii βm2 35o, uzual se folosesc valori apropiate
de 35o , iar pentru pinion, βm1 50o, uzual se folosesc valori apropiate de 50o;
- principalele elemente geometrice au valori condiţionate atât de procedeul de
danturare cât şi de parametrii sculelor pentru aşchierea danturii;
- aceste angrenaje sunt utilizate, cu precădere, în componenţa transmisiilor centrale
ale automobilelor unde ca o consecinţă a distanţei dintre axe, conduc la mărirea
capacităţii de trecere a acestora (când axa roţii este situată sub axa pinionului) fie
la mărirea spaţiului interior (când axa pinionului este situată sub axa roţii).
- raportul de angrenare, ţinând cont că v1 cosβm1 = v2 cosβm2 (fig.
AEV- T.2.3.5.5,c) se determină cu relaţia,
în care, ω1,2 [rad/s] este viteza unghiulară a pinonului, respectiv, roţii; v1,2 [mm/s] -
viteza periferică a punctului de contact pentru pinion, respectiv, roată; dm1,2 [mm] -
diametrele cercurilor de divizare mediane; βm1,2 [ o ] - unghiul de înclinare median a
dintelui pinionului, respectiv, roţii; mmt1,2 [mm] - modulul frontal median; mmn1,2
[mm] - modulul normal median (mmn1 = mmn2 = mmn, condţie de angrenare); z1,2 -
numărul de dinţi al pinionului, respectiv, roţii.
c
- datorită alunecărilor relative mari a flancurilor dinţilor în angrenare, în lungul
acestora, apare o forţă suplimentară de frecare µFn ce acţionează după tangenta
comună la liniile flancurilor;
- ca urmare, a frecării de alunecare de-a lungul dinţilor (fig. AEV- T.2.3.5.5,b) ,
ţinând cont de relaţia (AEV- T.2.3.5.1), momentul de torsiune la roată,
unde, T1 este momentul de torsiune al pinionului, η - randamentul angrenajului
hipoid; raportul cosβm2/cosβm1 1,2…1,3 evidenţiază creşterea dimensiunilor
(rigidităţii) pinionului;
- în practică, se utilizează frecvent angrenajul hipoid la care axa pinionului este
deplasată în acelaşi sens cu înclinarea danturii roţii, soluţie ce asigură o construcţie
mai rigidă a pinionului decât cea din cazul angrenajului conic concurent deoarece
se produce creşterea modului frontal şi a diametrului de divizare;
- calculul de rezistenţă (la contact şi încovoiere) se bazează pe angrenajul cilindric
cu dantură înclinată echivalent angrenajului hipoid, similar, ca în cazul
angrenajului conic concurent cu dantură curbă;
- ungerea prin barbotare a angrenajului hipoid implică un volum mai mic de ulei şi
frecări dintre roţi şi lubrifiant mai reduse (fig. AEV- T.2.3.5.6).
a b
Fig. AEV-T.2.3.5.6 Ungerea angrenajelor cu dantură curbă: a – conic ortogonal,
b – hipoid
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-T. STRUCTURA, CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ANGRENAJELOR
EVOLVENTICE
AEV-T.2 MODELAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-T.2.4 MODELAREA ANGRENAJELOR MELCATE CILINDRICE

CUPRINS
AEV-T.2.4.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE ŞI FUNCŢIONALE ALE ANGRENAJELOR MELCATE CILINDRICE
AEV-T.2.4.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR
AEV-T.2.4.3 MODEL DE CALCUL AL TENSIUNII DE CONTACT
AEV-T.2.4.4 MODEL DE CALCUL AL TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE
AEV-T.2.4.5 MODEL DE CALCUL TERMIC

AEV-T.2.4.1 PARTICULARITĂŢI GEOMETRICE, FUNCŢIONALE ŞI CONSTRUCTIVE ALE ANGRENAJELOR MELCATE [Rădulescu, 1985;
Moldovean, 2001]

Particularităţi geometrice şi constructive Parametrii cinematici şi geometrici principali

- Din punct de vedere al poziţiei spaţiale a axelor, angrenajul melcat este - Raportul de angrenare (transmitere),
un angrenaj elicoidal (fig. AEV-T.2.4.1.1, fig. AEV-T.2.4.1.3,a), care are
distanţa dintre axe a şi unghiul dintre acestea Σ = β1+ β2 = 90o. , (AEV-T.2.4.1.1)
- Angrenajul melcat cilindric are roata 1 (fig. AEV-T.2.4.1.2,a; fig. AEV-
T.2.4.1.3,b) numită, melc, cu număr mic de dinţi (începuturi, z1 = 1…4) unde, d1,2 sunt diametrele cercurilor de divizare ale melcului, respectiv, roţii melcate; γ -
ughiul elicei melcului; ω1,2 = v1,2/ (d1,2/2) - vitezele unghiulare ale melcului, respectiv, roţii;
şi unghi mare de înclinare a danturii β1 = 90o – γ, iar roata conjugată,
v - vitezele periferice ale melcului, respectiv, roţii melcate în polul angrenării (din fig. AEV-
numită roată melcată, este o roată dinţată toroidală care îmbracă melcul 1,2
cu unghiul de înclinare β2 = γ. T.2.4.2.1, v2 = v1 ctg γ); n1,2 - turaţiile melcului, respectiv, roţii melcate; z1,2 - numerele de
- Angrenajul melcat globoidal, în plus de angrenajul melcat cilindric, are dinţi (începuturi) ai melcului, respectiv, roţii melcate.
melcul cu forma globoidală (îmbracă roata melcată, fig. AEV-T.2.4.1.3,
- Unghiul elicei melcului,
a; fig. AEV-T.2.4.1.3, c)
- Datorită formei toroidale a roţii melcate danturile roţilor angrenajului
melcat nu mai pot fi determnate de o cremalieră de referinţă ci de un (AEV-T.2.4.1.2)
melc de referinţă standardizat; sunt standardizate, în funcţie de procedeul
de prelucrare, şase tipuri de melci de referinţă, dintre care cel mai utilizat unde, d1 este diametrul de divizare egal cu diametrul cilindrului de referinţă al melcului pentru
este melcul arhimedic care, în secţiune axială, are flancul dintelui angrenajul cu dantură nedeplasată (d1 = d01 = mx1 q); px1 = π mx1 - pasul axial al melcului;
rectiliniu (fig. AEV-T.2.4.1.2,a). mx1 = mx - modulul axial al melcului (valori standard); q = z1/tgγ - factorul diametral al
- Parametrii definitorii ai melcilor de referinţă standardizaţi sunt stabiliţi melcului cu valori standard în funcţie de modulul axial mx (ex., q = 9, 10, 11 sau 12 pentru mx
faţă de cilindrul de referinţă pe care grosimile plinuririlor dinţilor sunt = 3...8 mm) .
egale cu cele ale golurilor dintre dinţi (fig. AEV-T.2.4.1.2,a).
- Diametrele cercurilor de divizare (melc şi roată melcată),
- Modulul standardizat este modulul axial al melcului (modulul frontal al
roţii)mx = mx1 = mt2; modulul normal, mn = mx cosγ; modulul frontal,
(AEV-T.2.4.1.3)
mt1 = mx ctgγ (fig. AEV-T.2.4.1.2,a).
- Deplsările de profil ale danturilor roţilor se face din aceleaşi unde x este coeficientul deplasării profilului melcului.
considerente ca la angrenajele cilindrice, cu deosebirea că acestea se fac Obs. Angrenajul melcat globoidal, comparativ cu angrenajul melcat cilindric, se caracterizează
numai la melc. printr-o funcţionare mai silenţioasă şi o portanţă mărită, dar are un randament mai scăzut şi
prezintă dificultăţi de ordin tehnologic în realizarea melcului şi a montajului; se utilizează în
construcţia transmisiilor cu gabarit redus (de ex. în casetele de direcţie ale autovehiculelor)

a b
Fig. AEV-T.2.4.1.1 Angrenajul elicoidal cilindric: a – vedere spaţială; b –
vedere axială Fig. AEV-T.2.4.1.2 Parametrii geometrici principali ai angrenajului melcat cilindric

a b c
Fig. AEV-T.2.4.1.3 Angrenaje cu axe încrucişate ortogonale: a – cilindric elicoidal; b – melcat cilindric; b – melcat globoidal
AEV-T.2.4.2 MODELAREA ÎNCĂRCĂRILOR [Rădulescu, 1985]

Ipoteze simplificatoare:
- forţele normale se consideră aplicate în polul angrenării,
- forţele se consideră aplicate static.
Tab. AEV-T.2.4.2.1 Relaţiile de calcul a forţelor
Parametrul şi relaţia de calcul Direcţia şi sensul
Direcţia, tangentă la
Forţele tangenţiale şi axiale, cercul de rostogolire;
Ft1,2, acelaşi sens cu
, (AEV-T.2.4.2.1) viteza melcului,
respectiv, roţii
, (AEV-T.2.4.1.2) melcate; Fa1,2, sens
opus vitezei roţii,
(AEV-T.2.4.1.3) respectiv, sens opus
vitezei melcului
Forţa normală, Fn = Fn1 = Fn2,

(AEV-T.2.4.1.4) Direcţie după

normala comună a
profilelor în contact
(AEV-T.2.4.1.5)

Forţa radială, Fr = Fr1 = Fr2,

Direcţie radială;
(AEV-T.2.4.1.6) sensul spre axa
melcului, respectiv,
(AEV-T.2.4.1.7) roţii

Forţa de frecare,
, (AEV-T.2.4.1.8) Forţa de frecare are
Fig. AEV-T.2.4.2.1 Schema forţelor angrenajului melcat (a-a secţiune Unghiul de frecare redus, aceeaşi direcţie cu
axială; n-n secţiune normală; t-t secţiune tangenţială) viteza relativă, va, şi
= = (AEV-T.2.4.1.9) sensul opus acesteia

Obs.
a. Randamentul angrenajului, (η = 0,65…0,8, pentru z1 = 1; η=0,8…0,92, pentru z1 = 2).

b. În cazul simplificat, considerând frecarea neglijabilă (µ = 0, φ'=0), relaţiile de calcul a forţelor de mai sus devin:

; ; ; (forţele tangenţiale şi axiale se determină cu rel. (AEV-T.2.4.1.1) şi (AEV-T.2.4.1.2).

c. Semnificaţii ale parametrilor geometrici din fig.AEV-T.2.4.2.1: γ – unghiul elicei melcului; d1,2 - diametrele cercurilor de divizare ale melcului respectiv roţii
melcate; αn - unghiul de angrenare în plan normal; φ' - unghiul de frecare; ω1,2 - viteza unghiulară a melcului, respectiv, roţii melcate; Mt1,2 sau T1,2 – momentul
de torsiune al melcului, respectiv, roţii melcate; v1,2 - vitezele periferice ale melcului, şi respectiv, roţii melcate (în polul angrenării)

AEV-T.2.4.3 MODEL DE CALCUL A TENSIUNII DE CONTACT

Tab. AEV-T.2.4.3.1 Definirea şi parametrii modelului de calcul la contact[Jula, 1989; Rădulescu, 1985; Moldovean, 2001]]
Calculul la solicitarea de contact se face prin analogie cu cel al angrenajelor cilindrice în condiţiile
aceloraşi ipoteze de calcul folosind modelul lui Hertz, conform rel. (AEV-T.2.1.2.1) din subcap.
AEV-T.2.1.2 în care, forţa normală de calcul (considerând forţa Fn din tab. AEV-T.2.4.2.1, fără
frecare),

(AEV-T.2.4.3.1)

(KHα = 1; γ γb; angrenaj nedeplasat),

lungimea liniei de contact a unui dinte al roţii melcate (fig. AEV-T.2.4.1.2),

(AEV-T.2.4.3.2)

(2δ 100o (fig. AEV-T.2.4.1.2), ε = 1,8…2,1, gradul de acoperire) şi

curbura redusă (fig. AEV-T.2.4.3.1) ,
Fig. AEV-T.8.4.3.1 Modelul geometric de calcul a tensiunii de
contact . (AEV-T.2.4.3.3)

Calculul la contact se face prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură dreaptă. Relaţiile de calcul la contact se obţin prin înlocuirea parametrilor de
calcul a angrenajului (tab. AEV-2.4.3.1) în relaţia lui Hertz de calcul a tensiuii de contact (AEV-T. 2.1.2). După efectuarea calculelor, ţinând cont şi de relaţiile de
calcul a paramerrilor geometrici (subcap. AEV-T.2.4.1), se obţin relaţiile tensiunii maxime de contact a roţii melcate din tabelul următor.

Tab. AEV-T.2.4.3.2 Relaţii de calcul la contact a angrenajul melcat cilindric

Tensiunea de contact Dimensionare Verificare
(AEV- (AEV-T.2.4.3.10)
(AEV-T.2.4.3.5)
T.2.4.3.4)

(AEV-
(AEV-T.2.4.3.7)
T.2.4.3.6)
σHP2 – tensiunile admisibile la contact
(AEV- (AEV-T.2.4.3.9)
T.2.4.3.8) pentru pinion şi roată;
SHmin – factorul minim de siguranţă la
contact (fer. AEV-M.1);
 ZN2 – factorii numerelor ciclurilor de
solicitare ale pinionului şi roţii (fer. AEV-
F.13);
ZR – factorul rugozităţilor flancurilor (fer.
AEV-F.11);
ZL – factorul lubrifiantului (fer. AEV-
F.12);
Zv – factorul de viteză (fer. AEV-F.10);
Zw – factorul durităţilor (fer. AEV-F.9);
Zx – factorul de mărime (fer. AEV-F.8)

Obs. , factorul zonei de contact (fer. AEV-F.7)

AEV-T.2.4.4 MODEL DE CALCUL AL TENSIUNILOR DE ÎNCOVOIERE

Calculul la încovoiere se face, de asemenea, prin intermediul angrenajului cilindric cu dantură înclinată. Roata melcată se consideră o roată dinţată cilindrică cu dantură
înclinată. Relaţiile de calcul la încovoiere se obţin prin înlocuirea parametrilor angrenajului melcat în relaţiile de calcul a tensiunii maxime de încovoiere a roţii unui angrenaj
cilindric cu dantură înclinată din tab. AEV-T. 2.2.4.2. După efectuarea calculelor, considerând Ysa2 =1, KFα = 1 şi ţinând cont şi de relaţiile de calcul a paramerrilor geometrici
(subcap. AEV-T.2.4.1), se obţine relaţia de calcul a tensiunii maxime de contact a roţii melcate din tabelul următor.

Tab. AEV-T.2.4.4.1 Relaţii de calcul la încovoiere a angrenajului melcat cilindric

Tensiunea maximă de încovoiere (2- roată melcată) Verificare
, (AEV-T.2.4.4.2)

σFP2 – tensiunile admisibile la încovoiere pentru pinion şi roată;

(AEV- σFlim2 – tensiunea limită la încovoiere pentru pinion şi roată (fer. AEV-M.1);
T.2.4.4.1) SFmin – factorul minim de siguranţă la încovoiere (fer. AEV-F.1);
YN2 – factorii numerelor ciclurilor de solicitare ale pinionului şi roţii (fer. AEV-F.13),
YST – factorul tensiunii de încovoiere de refererinţă (YST=2);
Yδ2 – factorii concentratorilor de tensiuni ai pinionului şi roţii (fer. AEV-F.15);
YR2 – factorii rugozităţilor racordărilor pinionului şi roţii (fer. AEV-F.11),
Yx – factorul de mărime petru încovoiere (fer. AEV-F.8).

AEV-T.2.4.5 MODEL DE CALCUL TERMIC

Ecuaţia de bilanţ termic, Verificare Dimensionare

, (AEV-T.2.4.5.1)

în care, P1 [kW] este puterea transmisă; kt [W/m2grad] – factorul de

transfer a căldurii (8…10, pentru circulaţie slabă a aerului; 14…16, Suprafaţa carcasei necesară,
pentru circulaţie intensă a aerului; 20…26, pentru răcire cu ventilator; Temperatura uleiului,
93…210, pentru răcirea uleiului cu ajutorul serpentinei); S [m2] – . (AEV-T.2.4.5.3)
(AEV-T.2.4.5.2)
suprafaţa de răcire a carcasei (plus 50 % din suprafaţa nervurilor, dacă
există); ψ – coeficientul transmiterii căldurii prin suprafețele de rezemare unde, t o o Factorul de transfer necesar,
umax = 60 …70 C , temperatura admisibilă a
o o
a carcasei (uzual, ψ < 0,3); tu [ C] – temperatura uleiului; t0 [ C] – uleiului
temperatura mediului ambiant. (AEV-T.2.4.5.4)
 ARD. ARBORI ŞI OSII

ARD-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA ARBORILOR ŞI OSIILOR

CUPRINS
ARD-T.1 DEFINIRE
ARD-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ
ARD-T.3 DOMENII DE UTILIZARE
ARD-T.4 CLASIFICARE
ARD-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
ARD-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
ARD-T.7 PARMETRII FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
ARD-T.8 MODELE DE CALCUL A ARBORILOR DREPŢI
ARD-T.8.1 Modele de calcul a forţelor şi eforturilor
ARD-T.8.1.1 Model de calcul a forţelor şi eforturilor unui arbore intermediar al unui reductor cilindric de turaţie
ARD-T.8.2 Modele de calcul a tensiunilor
ARD-T.8.2.1 Model de calcul a tensiunilor din arborele intermediar al unui reductor cilindric de turaţie
ARD-T.8.3 Modele de calcul a deformaţiilor
ARD-T.8.3.1 Model de calcul a deformaţiilor de încovoiere (flexionale)
ARD-T.8.3.2 Model de calcul a deformaţiilor de torsiune (torsionale)
ARD-T.8.4 Modele de calcul la solicitări variabile (oboseală)
ARD-T.8.5 Modele de calcul la vibraţii
ARD-T.8.5.1 Model de calcul a la vibraţii transversale (flexionale)
ARD-T.8.5.2 Model de calcul a la vibraţii torsionale
ARD-T.9 MODELE DE CALCUL A OSIILOR

ARD-T.1 DEFINIRE

Arborii drepţi sunt elemente de maşini cu mişcare de rotaţie destinate susţinerii altor elemente de maşini (roţi dinţate, roţi de curea, semicuplaje, volanţi etc.) şi transmiterii momentelor de
torsiune, care, la rândul lor, se sprijină prin intermediul lagărelor (cu alunecare sau cu rostogolire) pe structuri, de obicei, fixe (şasiuri, batiuri, carcase etc.).
Osiile sunt organe de maşini în mişcare de rotaţie sau fixe, destinate susţinerii altor organe de maşini cu mişcare de rotaţie (nu transmit momente de torsiune).

ARD-T.2 STRUCTURĂ CONSTRUCTIVĂ

a b c d e f g
Fig. ARD-T.3.1 Tipuri de arbori şi osii: a – arbori drepţi; b - arbori cotiţi; c, d, e, - arbori flexibili; f - osie rotitoare (pentru vagon de cale ferată); g - osie fixă (pentru
scripete)
Obs.
a. Arborii cotiţi au două sau mai multe fusuri paliere, dispuse pe lungimea arborelui, pentru a asigura o rigiditate mare construcţiei şi unul sau mai multe fusuri manetoane,
de legătură cu biela (bielele mecanismului motorului); arborii cotiţi pot fi prevăzuţi cu contragreutăţi, pentru echilibrarea statică şi dinamică.
b. Arborii flexibili au axa geometrică cu forme variabilă în timp; sunt confecţionaţi din straturi de sârmă, înfăşurate strâns şi în sensuri diferite, sensul de înfăşurare al
ultimului strat fiind invers sensului de rotaţie al arborelui, pentru a realiza, în timpul transmiterii mişcării, strângerea straturilor interioare de către stratul exterior (ARD-
T.3.1, c); pentru protecţia arborelui împotriva deteriorării şi a murdăriei şi pentru menţinerea unsorii consistente între spire, arborele flexibil se introduce într-o manta
metalică (ARD-T.3.1, d) sau executată din ţesătură cauciucată (ARD-T.3.1, e); arborele flexibil se racordează la elementele între care se transmite mişcarea cu ajutorul
armăturilor de capăt.

Fig. ARD-T.2.1 Structura constructivă generală a arborilor drepţi

ARD-T.3 DOMENII DE UTILIZARE

Arborii sunt utilizaţi în transmisiile automobilelor, tractoarelor, maşinilor agricole, utilajelor tehnologice, maşinilor unelte, toate transmisiile cu angrenaje, reductoarele de turaţii
etc.
Arborii cotiţi se folosesc în construcţia mecanismelor de tip bielă-manivelă, pentru transformarea mişcării de translaţie în mişcare de rotaţie (la motoarele cu ardere internă) sau
invers (la compresoare, prese, maşini de forjat).
Arborii flexibili se folosesc pentru transmiterea momentelor de torsiune între subansamble care îşi schimbă poziţia relativă în timpul funcţionării.

ARD-T.4 CLASIFICARE

Tab. ARD-T.4.1 Clasificarea arborilor drepţi [Moldovean, 1998]

Criteriul Tipul arborelui
Variaţia secţiunii Cu secţiune constantă Cu secţiune variabilă, în trepte (fig.
arborelui pe lungime (lişi) (fig. ARD-T.4.1, a) ARD-T.4.1,b) a b
Forma secţiunii Cu secţiune plină (fig.
Tubular (fig. ARD-T.4.1,d)
transversale ARD-T.4.1, a,b,c)
Rigiditatea (regimul
Rigid Elastic
de funcţionare) c d
 Cu două reazeme Cu trei sau mai multe reazeme (static Fig. ARD-T.4.1 Forme principale ale arborilor drepţi: a - cu secţiune plină;
Numărul reazemelor
(static determinat) nedeterminat) b - în trepte; c - canelat; d - tubular
Poziţia axei
Orizontali Înclinaţi Verticali
geometrice

ARD-T.5 MATERIALE ŞI TRATAMENTE TERMICE

Pentru execuţia arborilor drepţi se utilizează frecvent, oţelurile:

- de uz general pentru construcţii (E295, E335, E360) care nu necesită tratament termic, pentru cazuri cu sarcini reduse;
- carbon de calitate de îmbunătăţire (C 45, C55 etc.) şi oţeluri aliate de îmbunătăţire (40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc.), pentru sarcini şi durate medii de funcţionare;
- carbon de calitate de cementare (C 15, C 20 etc.) şi aliate de cementare (13 CrNi 30 ), pentru sarcini puternice şi turaţii înalte.
Fontele sunt utilizate pentru execuţia arborilor de dimensiuni mari deoarece sunt mai puţin sensibile la efectul concentratorilor de tensiuni şi amortizează mai bine vibraţiile.
Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din care se execută arborii, putând fi: îmbunătăţire sau îmbunătăţire şi călire superficială a fusurilor, canelurilor,
porţiunilor de calare etc.; cementare urmată de călire a fusurilor, porţiunilor de calare şi a canelurilor; nitrurare etc.
ARD-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. ARD-T.6.1 Forme şi cauze de scoatere din uz sau de comportare necorespunzătoare [Moldovean, 1998]
Tipul cedării Forme Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Modificarea permanentă a formei
axei geometrice urmată de Calcul de verificare la
Deformarea Arbori din materiale moi Depăşirea limitei de curgere a
deteriorarea elementelor adiacente deformaţii flexionale;
plastică puternic solicitaţi materialului
(rulmenţi, roţi dinţate; fig. ARD- protecţie la suprasarcini
T.6.1, a)
Scoatere din uz
Ruperea la Arbori din materiale dure Depăşirea limitei de rupere a Ruperea arborelui (fig. ARD-T.6.1, Calcul de rezistenţă,
suprasarcini puternic solicitaţi materialului b) protecţie la suprasarcini
Calculul la oboseală; soluţii
Ruperea la Arbori încărcaţi cu sarcini Ruperea arborelui (fig. ARD-T.6.1,
Depăşirea rezistenţei la oboseală constructive de creşterea
oboseală variabile periodic c)
rezistenţei la oboseală
Săgeţi mărite la încovoiere şi torsiune Calculul de verificare la
Deformaţii elastice
Elasticitate mărită şi sarcini care conduc la funcţionarea deformaţii flexionale/
flexionale şi/sau Arbori puternic solicitaţi
puternice necorespunzătoare a angrenajelor şi torsionale; soluţii
torsionale
lagărelor constructive de rigidizare
Vibraţii cu amplitudini mărite
Calculul la vibraţii (turaţia
Comportare Abateri tehnologice şi de montaj (rezonanţă) care conduc la
Vibraţii Arbori cu turaţii mari critică); soluţii constructive
necorespunzătoare cu solicitări variabile funcţionarea necorespunzătoare a
de rigidizare
angrenajelor şi lagărelor
Alungirea tronsoanelor arborelui,
Calculul termic, soluţii de
Arbori lungi ce lucrează în fapt ce conduce la funcţionarea
Deformaţii termice Creşterea temperaturii compensare (neîmpiedicare)
medii cu temperaturi ridicate necorespunzătoare, mai ales, a
a deformaţiilor termice
rulmenţilor

a b c
Fig. ARD-T.6.1 Forme de scoatere din uz a arborilor: a – deformare plastică; b- rupere la suprasarcini; c - rupere la oboseală

ARD-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Tab. ARD-T.7.1 Parametrii funcţionali şi constructivi principali

Fig. ARD-T.7.1 Schema parametrilor principali
Mt [Nmm] – momentul de torsiune transmis;
ω [rad/s] (n [rot/min]) – viteza unghiulară (turaţia), ω = π n/30, n=30 ω/π;
Mî [Nmm] – momentul de încovoiere;
Fr [N] – forţa radială;
Fa [N] – forţa axială;
f [mm] – săgeata la încovoiere;
φ [grade] – rotirea la încovoiere;
θ [grade] – rotirea la torsiune (răsucire);
di , li [mm] – diametrul, lungimea tronsonului i

ARD-T.8 MODELE DE CALCUL A ARBORILOR DREPŢI

ARD-T.8.1 Modele de calcul a forţelor şi eforturilor secţionale

Arborii drepţi au structuri spaţiale 3D care sunt încărcate extern cu sarcini distribuite şi variabile în timp.
Ipoteze simplificatoare:
- arborii se consideră cu structuri unidimensionale;
- forţele distribuite din zonele de interacţiune ale arborelui cu elementele adiacente (susţinute şi de susţinere) se consideră echivalente cu un sistem de forţe concentrate
conform unor scheme de echivalare dependente de: tipul montajului, rigiditatea pieselor montate etc. (fer. ARD-P.1- angrenaje; fer. ARD-P.2 – curele, lanţuri);
- schematizarea reazemelor arborilor prin înlocuirea cu reazeme convenţionale (cu unul sau mai multe grade de libertate) ţine cont de tipul lagărului (cu alunecare, cu
rostogolire), rigiditatea arborelui în zona de susţinere (fer. ARD-P.3 - rulmenţi, fer. ARD-P.4 - lagăre cu alunecare).

ARD-T.8.1.1 Model de calcul a forţelor şi eforturilor secţionale ale unui arbore intermediar al unui reductor cilindric de turaţie

Tab. ARD-T.8.1.1 Parametrii de calcul şi diagrame de eforturi [Manea, 1970]

Modelare geometrică
Arborele se consideră, având la bază ipotezele simplificatoare de mai sus, o bara
dreaptă, AB, cu secţiunea în trepte (fig. ARD-T.8.1)

Încărcare externă
Pinionul 1 (conducător): forţa normală din angrenajul treptei a II-a (v. subcap. AEV-
T.7.2.2, forţe în angrenajul cu dantură înclinată) cu componentele: forţa tangenţială,
Ft1; forţa radială, Fr1; forţa axială, Fa1.
 Roata 2 (condusă): forţa normală din angrenajul treptei I cu componentele: forţa
tangenţială, Ft2; forţa radială, Fr2; forţa axială, Fa2.
Reazemele A şi B
Bara asociată arborelui este rezemată în zona de montaj a rulmenţilor radiali în
punctele A şi B în care se consideră, conform schemelor de rezemare simplificată
din fer. ARD-P.4, reacţiunile RA şi, respectiv, RB – în plan transversal – şi FA şi,
respectiv, FB – în direcţie axială.

Schema de încărcare a arborelui cu forţe concentrate (la nivelul axei)

Secţiunea 1: forţa tangenţială, Ft1; forţa radială, Fr1; forţa axială, Fa1; momentele de
torsiune şi de încovoiere:

, . (ARD-T.8.1)

Secţiunea 2: forţa tangenţială, Ft2; forţa radială, Fr2; forţa axială, Fa2 momentele de
torsiune şi de încovoiere:

, . (ARD-T.8.2)

Diagramele de variaţie a eforturilor secţionale

Momentul de torsiune, Mt , este constant pe porţiunea 1-2.

Momentul de încovoiere, Mî, este variabil spaţial de-a lungul barei şi, pentru
calculul clasic, în corelaţie cu sistemul de coordonate triortogonal drept asociat
forțelor, se reprezintă prin proiecţiile în planele perpendiculare, I şi II. Relaţia de
calcul a momentului de încovoiere în secţiunea X este

, (ARD-T.8.3)

în care, este momentul de încovoiere în planul I şi, - momentul de

încovoiere în planul II.

Eforturile secţionale axiale, N, consecinţă a acţiunilor forţelor axiale din angrenaje

au variaţie constantă de-a lungul tronsoanelor arborelui cu valori dependente şi de
sensul de rotaţie (tab. ARD-T.8.1.2)

Tab. ARD-T.8.1.2 Eforturi secţionale axiale

Tronsonul A-1 1-2 2-B Reacţiunile
Sensul de rotaţie Efortul secţional axial, N axiale, FA,B
FA= Fa1; FB=
Antiorar Fa1 - Fa2
Fa2
FA= Fa2 - Fa1;
Orar Fa2 - Fa1 Fa2 -
FB= 0
Fig. ARD-T.8.1 Model de calcul a forţelor şi eforturilor secţionale ale arborelui Forţele tăietoare, au valori reduse şi se neglijează
intermediar

ARD-T.8.2 Modele de calcul a tensiunilor

ARD-T.8.2.1 Model de calcul a tensiunilor din arborele intermediar al unui reductor cilindric de turaţie
Sub acţiunea forţelor prezentate mai sus în structura arborelui apar solicitări (tensiuni) de torsiune, încovoiere, compresiune şi forfecare (neglijabile), distribuite neuniform şi, datorită
dependenţei valorilor încărcărilor de timp, variabile în timp [Moldovean, 1998; Catrina, 2002].

Tab. ARD-T.8.1.3 Relaţiile de calcul a tensiunilor din secţiunea transversală X (fig. ARD-T.8.1)
Tipul Tensiuni simple Tensiunea echivalentă (conform teoriei
tensiunii Torsiune Încovoiere Compresiune/tracţiune tensiunilor tangenţiale maxime)

Relaţiile
(ARD- (ARD-
de (ARD-T.8.4) (ARD-T.8.5)
T.8.6) T.8.7)
calcul

Obs.
a. Semnificaţiile parametrilor din relaţiile de calcul: Mtx, Mîx şi Nx sunt momentul de torsiune, momentul de încovoiere şi, respectiv, forţa axială în secţiunea X (v. rel. ARD-T.8.1,
ARD-T.8.2, ARD-T.3 şi tab. ARD-T.8.1.2); Wp, Wz şi A – modulul de rezistenţă polar, modulul de rezistenţă axial, şi, respectiv, aria secţiunii transversale în punctul X; –
diametrul secţiunii circulare X; - factorul ciclurilor de solicitare.
b. Tensiunile de încovoiere şi de torsiune nu sunt constante în timp. Deoarece, arborele este un element rotitor (fig. ARD-T.8.2) tensiunea de încovoiere este variabilă după un ciclu
alternant simetric (fig. ARD-T.8.3,a). Pentru cazul rotirii arborelui într-un sens, variaţia tensiunii de torsiune, în funcţie de tipurile antrenării şi sarcinii de învins, se poate echivala cu
un ciclu pulsator (fig. ARD-T.8.3,b) sau constant (fig. ARD-T.8.3,c).
c. Ciclurile solicitărilor variabile se evidenţiază cu ajutorul factorului de asimetrie R (fer. ARD-F.1) dar, pentru calcule de proiectare, se marchează şi cu simbolurile: I , pentru ciclul
constant (R=1); II, pentru ciclul pulsator (R=0); III, pentru ciclul alternant simetric (R=0).
d. Factorul , din relaţia (ARD-T.8.7), echivalează tensiunile componente din punct de vedere al ciclurilor de variaţie (tensiunile variabile conform ciclurilor I şi II cu tensiuni variabile
după ciclul III), se determină cu relaţiile:
, pentru cazul momentului de torsiune constant;
, pentru cazul momentului de torsiune pulsator.
Valorile orientative ale tensiunilor σaîI, σaîII, σaîIII corespunzătoare celor trei cicluri de variaţie caracteristice, asociate materialelor uzuale pentru arbori, sunt prezentate în fer. ARD-
M.1
e. În cazurile practice, pentru calculele de proiectare, se neglijează efectul eforturilor axiale (acesta fiind mult redus în raport cu al celorlalte eforturi) şi în relaţia (ARD-T.8.7) se
consideră σcX = 0.
Relaţia tensiunii echivalente (ARD-T.8.7), neglijând tensiunea de compresiune (σcx=0) şi considerând Wp=2Wz, devine,

, (ARD-T.8.8)
unde MredX este numit momentul echivalent în secţiunea X.
 Tab. ARD-T.8.1.4 Parametrii şi relaţiile de calcul
Tipul
Verificare Dimensionare Sarcina capabilă
calculului
(ARD-
(ARD-T.8.9) (ARD-T.8.11)
T.8.10)
Relaţii de
calcul (ARD-
(ARD-T.8.12) (ARD-T.8.14)
T.8.13)
Obs. Deoarece relaţia tensiunilor compuse (ARD-T.8.8) este dependentă neliniar de Mî, Mt şi dx şi, deci, verificarea arborelui la solicitări compuse se face în mai multe secţiuni
transversale

a b c
Fig. ARD-T.8.2 Schematizarea
Fig. ARD-T.8.3 Ciclurile de variaţie a tensiunilor: a – alternant simetric (frecvent pentru încovoiere); b - pulsator (torsiune);
variaţiei tensiunii de încovoiere în
c – constant (torsiune)
plan transversal

ARD-T.8.3 Modele de calcul la deformaţii (rigiditate)

Sub acţiunea sarcinilor exterioare arborii sunt supuşi deformaţiilor de încovoiere (flexionale) şi de torsiune (torsionale).

ARD-T.8.3.1 Model de calcul a deformaţiilor de încovoiere (flexionale)

Scop, particularităţi de calcul şi limite

Calculul deformaţiilor flexionale, în general, se efectuează în scopul preîntâmpinării funcţionărilor
necorespunzătoare (cu vibraţii transversale şi zgomote) ale elementelor susţinute (în special, roţi dinţate) şi a
lagărelor (fig. ARD-T.8.4).
Calculul la deformaţii de încovoiere (de verificare) constă în determinarea valorilor săgeţilor sub organele susţinute
(roţi dinţate) şi a deformaţiilor unghiulare (rotirilor) din lagăre şi limitarea acestora la valori admisibile (δ ≤ δa, φ ≤
φa ). Valorile admisibile ale deformaţiilor de încovoiere, recomandate în literatura de specialitate, sunt: pentru
săgeţile de sub roţile dinţate montate pe arbore δa ≤ (0,01 ... 0,03)m, m fiind modulul angrenajului, în mm; pentru
deformaţiile unghiulare, în radiani: φa ≤ 8.10-3 – pentru lagăre cu rulmenţi radiali cu bile; φa ≤ 2,5.10-3 – pentru
a
lagăre cu rulmenţi radiali cu role cilindrice; φa ≤ 1,7.10-3 – pentru lagăre cu rulmenţi radial-axiali cu bile sau cu role
conice; φa ≤ 5.10-2 – pentru lagăre cu rulmenţi radial oscilanţi cu bile sau cu role butoi pe două rînduri; φa ≤ 10-3 –
pentru lagăre cu alunecare.
Metodele de calcul a deformaţiilor flexionale pot fi analitice, cu precădere, studiate la Rezistenţa materialelor sau
b c numerice implementate în pachetele performante actuale. Pentru cazurile simple, în literatura de specialitate, se dau
Fig. ARD-T.8.4 Angrenajul real cu deformaţii elastice: ecuaţiile fibrei medii deformate şi expresiile săgeţilor maxime. Actual calculul deformaţiilor se realizează cu pachete
a – schema deformaţiilor (săgeţi δ şi rotiri φ); b - pata software performante (de ex. MDESIGN) care iau în considerare arborii cu formele şi dimensiuniile reale. Calculul
de contact în cazul arborilor rigizi (ideal); c – pata de clasic (manual) al deformaţiilor de încovoiere se face pe baza schemelor folosite la calculul la solicitări compuse
contact în cazul arborilor elastici (tab. ARD-T.8.1.3), deformaţia rezultantă obţinându-se prin însumarea vectorială a deformaţiilor din cele două plane
perpendiculare de solicitare a arborelui de către forţele exterioare.
Dacă deformaţiile efective nu sunt mai mici decât cele recomandate în literatura de specialitate (nu sunt îndeplinite
condiţiile de verificare), se măreşte rigiditatea arborelui la încovoiere, prin mărirea diametrului acestuia.

ARD-T.8.3.2 Model de calcul a deformaţiilor de torsionale (răsucire)

Scop, model de calcul şi limite

Scop. Calculul deformaţiilor torsionale (de răsucire), în general, se efectuează în scopul preîntâmpinării
funcţionărilor necorespunzătoare (cu vibraţii torsionale şi zgomote) ale elementelor aflate pe fluxul de
transmitere a mişcării şi momentului de torsiune (fig. ARD-T.8.5).
Ipoteze simplificatoare:
- modelul real (fig. ARD-T.8.5,a) cu arborele în trepte (cu tronsoanele de diametru di şi lungime li, i = 1...n) se
înlocuieşte cu un model echivalent (fig. ARD-T.8.5,b) cu secţiune constantă (cu diametrul de) şi lungimea le;
- diametrul de al arborelui echivalent se consideră egal cu unul din diametrele tronsoanelor arborelui real (de
ex. de = dj cu j = 1, 2 sau n);
- lungimea le a arborelui echivalent se determină din condiţiile egalităţilor rigidităţilor fiecărui tronson al
arborelui real cu a celui echivalent,

, (ARD-T.8.3.2.1)
a din care, ţinând cont că momentele de inerţie polare ale tronsoanelor i şi al tronsonului corespunzător arborelui
echivalent Ipi= π /32 şi, respectiv, Ie= π /32, rezultă lungimea tronsonului echivalent,

. (ARD-T.8.3.2.2)
Lungimea arborelui echivalent se determină ca sumă a lungimilor tronsoanelor echivalente,

b . (ARD-T.8.3.2.3)
Unghiul de răsucire (rotire axială) al arborelui echivalent şi deci al arborelui real în zona solicitată la torsiune
Fig. ARD-T.8.5 Scheme de calcul a deformaţiilor torsionale: se determină cu relaţia,
a – arborelui în trepte; b - arborele cu secţiune constantă
(echivalent)
[rad], (ARD-T.8.3.2.4)
în care, de = dj [mm] cu j = 1, 2 sau n; Mt [Nmm] - momentul de torsiune; G [MPa] - modulul de elasticitate
transversal al materialului; li (i = 1...n) [mm] - lungimile tronsoanelor arborelui real
Calculul de verificare la deformaţii de torsiune (răsucire) constă în determinarea valorilor unghiurilor de răsucire (rotirilor axiale) ale arborelui şi limitarea acestora la valori
admisibile (θ ≤ θ a).
Valorile admisibile pentru unghiul de torsiune (răsucire), determinate de destinaţia arborelui, recomandate în literatura de specialitate, sunt: θa ≤ (15 ... 25) 10-2 rad/m, pentru
arborii diferenţialelor autovehiculelor (arborii planetari); θa ≤ (40 ... 55) 10-4 rad/m, pentru arborii mecanismelor de deplasare ale podurilor rulante. În cazul arborilor scurţi
 (reductoare de uz general, cutii de viteze etc.), în general, rigiditatea la torsiune nu are rol esenţial şi, ca urmare, nu este necesar calculul la deformaţii torsionale.
În cazul în care unghiurile efective de torsiune (răsucire) depăşesc valorile recomandate în literatura de specialitate, se măreşte rigiditatea arborelui la torsiune, prin mărirea
diametrelor şi/sau micşorarea lungimilor tronsoanelor acestuia.

ARD-T.8.4 Modele de calcul la solicitări variabile (oboseală)

Scop, particularităţi de calcul şi limite

Scop. Calculul la solicitări variabile (oboseală), în general, se efectuează în vederea preîntâmpinării ruperii arborilor,
cu precădere, în zona concentratorilor de tensiune (fig. ARD-T.6.1).
Calculul obişnuit al arborilor la solicitări variabile este de verificare la solicitări (simple sau compuse) staţionare, de
a regulă, pentru durabilitate nelimitată (fig. ARD-T.8.6,b). Acest calcul se face pornind de la diagrama de durabilitate (a
ciclurilor limită a materialului, fig. ARD-T.8.6,c) pentru care se elaborează o diagramă schematizată, simplificată
(Sodeberg, Goodman, Serensen; fig. ARD-T.8.6,c), pe baza căreia se stabilesc relaţii de calcul pentru coeficientul de
siguranţă, ca raportul dintre rezistenţa la oboseală a materialului (tensiunea maximă a ciclului limită, fig. ARD-
T.8.6,c; v. Obs.,c) şi tensiunea maximă a ciclului de solicitări variabile (fig. ARD-T.8.6,a).
Condiţia rezistenţei la oboseală a arborilor drepţi în zonele care există concentratori de tensiuni (canale de pană,
caneluri, salturi de diametre, găuri transversale, filet, ajustaje presate etc.; ARD-T.8.7), cu precădere, supuşi la
solicitări compuse (torsiune şi încovoiere) este dată de relaţia,
c ≥ ca, (ARD-T.8.4.1)
b
ce presupune calculul în zonele cu concentratori de tensiune (fig. ARD-T.8.7) a coeficientului de siguranţă global

, (ARD-T.8.4.2)
care se determină în funcţie de coeficienţii de siguranţă parţiali (conform schematizării simplificată, Serensen),

(ARD-T.8.4.3)
unde, σ-1, τ-1 sunt rezistenţa la oboseală pentru solicitarea de încovoiere, respectiv torsiune, pentru ciclul alternant
simetric; τ0 – rezistenţa la oboseală pentru solicitarea de torsiune, pentru ciclul pulsator; τm – tensiunea medie a
ciclului de solicitare la torsiune; σv, τv – amplitudinile ciclurilor de solicitare la încovoiere, respectiv la torsiune; βkσ,
βκτ - coeficienţi efectivi de concentrare a tensiunilor în secţiunea considerată, corespunzători solicitării de încovoiere,
c
Fig. ARD-T.8.6 Scheme de calcul la oboseală a respectiv de torsiune; εσ, ετ - coeficienţi dimensionali, corespunzători solicitării de încovoiere, respectiv de torsiune;
arborilor: a – schema ciclului de solicitare determinist γσ, γτ - coeficienţi de calitate a suprafeţei, corespunzători solicitării de încovoiere, respectiv de torsiune.
(staţionar) b - curba durabilitate, σ-N (Wohler) în Pentru coeficientul de siguranţă admisibil, se recomandă valorile: ca = 1,3 ... 1,5 – pentru arbori executaţi din material
coordonate logaritmice; c – diagramele rezistenţelor omogen, cu tehnologie de execuţie corectă şi la care solicitările sunt precis stabilite; c = 1,5 ... 2,5 – pentru arbori
a
la oboseală (ciclurilor limită, pentru R = [-1, 1])
executaţi din material neomogen şi la care solicitările sunt stabilite cu aproximaţie.
Obs.
a. Ciclurile de solicitare deterministe (staţionare) descrise de funcţii periodice (frecvent, sinus) sunt caracterizate de următorii parametri caracteristici (fig. ARD-T.8.6,a) :
tensiunea maximă, σmax; tensiunea minimă, σmin; tensiunea medie, σm = (σmax + σmin)/2; amplitudinea ciclului, σa = (σmax - σmin)/2; coeficientul de asimetrie, R =
σmax/σmin.
b. Stările funcţionale ale unui arbore din punct de vedere al rezistenţei la oboseală sunt (fig. ARD-T.8.6,b): cu durabilitate mică (durata de viaţă redusă, N < 102…103);
cu durabilitate (mare) limitată (102…103 < N < 106…107); cu durabilitate (mare) nelimitată (N > 106…107).
c. Ciclul de solicitare cu coeficientul de asimetrie R şi cu tensiunea maximă σmax egală cu rezistenţa la oboseală a materialului (σ-1) se numeşte ciclu limită. Efectul
tensiunii medii se cuantifică cu diagrama rezistenţelor la oboseală sau curba ciclurilor limită (locul geometric al punctelor corespunzătoare ciclurilor limită) care
evidenţiază variaţia rezistenţei la oboseală cu coeficientul de asimetrie, -1 < R < 1 (schematizarea Haigh, fig. ARD-T.8.6,c). În practică aceste diagrame permit
determinarea rezistenţelor la oboseală în funcţie de coeficienţii de asimetrie R (sau de σm şi σa). În fig. ARD-T.8.6,c se prezintă diagrama High pentru solicitarea de
tracţiune în care se evidenţiază puncte corespunzătoare ciclurilor de solicitare: A – alternat simetric, B – pulsator, C – static, E – alternant/oscilant (-1 < R < 1).
c. Coeficienţii βkσ, βκτ, γσ, γτ, εσ, ετ sunt coeficienţi de corecţie, care ţin seama de faptul că încercările la oboseală ale materialelor se fac pe epruvete standard care se
execută fără concentratori de tensiuni şi ale căror dimensiuni şi prelucrări diferă de cele ale arborilor proiectaţi (fer. ARD-P.1). Coeficienţii βkσ, βκτ, se definesc ca
raport între rezistenţa la oboseală a epruvetei lustruite, fără concentrator, şi rezistenţa la oboseală a epruvetei cu aceleaşi dimensiuni ca cea netedă dar prevăzută cu
concentrator, pentru acelaşi ciclu de solicitare; valorile acestora se aleg din diagrame, în funcţie de tipul şi caracteristicile concentratorului (fer. ARD-P.1). Coeficienţii εσ
şi ετ ţin seama de faptul că dimensiunile reale ale arborelui diferă de cele ale epruvetei, valorile acestora fiind date în diagrame şi sunt cuprinse în intervalul 1,4 ... 19
(fer. ARD-P.1). Coeficienţii γσ şi γτ se definesc ca raport între rezistenţa la oboseală a epruvetei cu suprafaţă rugoasă şi rezistenţa la oboseală a epruvetei cu suprafaţa
lustruită (fer. ARD-P.1).
c. În cazul în care într-o anumită secţiune condiţia impusă prin relaţia (ARD-T.8.4.1) nu este îndeplinită, se iau măsuri constructive pentru îndeplinirea ei prin introducerea
de concentratori care induc tensiuni locale mult reduse (fig. ARD-T.8.6): trecere de secţiune (salturile de diametre, fig. ARD-T.8.6,a...l); canal de pană sau caneluri (fig.
ARD-T.8.6,m,n,o); modificator al presiunii de capăt, din zonele de contact arbore – organe susţinute (fig. ARD-T.8.6,p...t); filet, se recomandă folosirea filetului la
capete de arbori, unde momentele încovoietoare sunt reduse şi/sau folosirea filetelor cu pas fin.

a b c d e

f g h i j

k l m n o
 p q r s t
Fig. ARD-T.8.7 Măsuri constructive pentru mărirea rezistenţei la oboseală: a – rază de racordare (în cazul când diferenţa între trepte este mică); b - două raze de racordare
diferite (în cazul arborilor foarte solicitaţi); c - teşirea capătului treptei de diametru mare (pentru salturi mici de diametre); d - teşirea capătului treptei de diametru mare,
combinată cu racordare la treapta de diametru mic (pentru salturi mari de diametre); e - rază de racordare, combinată cu canal de descărcare pe treapta de diametru mare; f
- rază de racordare, combinată cu executarea unei găuri pe treapta de diametru mare; g - canal de trecere scurt, executat la capătul treptei de diametru mic (la arbori de
dimensiuni mici); h - canal de trecere lung, executat la capătul treptei de diametru mic (la arbori de dimensiuni mari); i - degajare interioară, executată în treapta de
diametru mare (în cazul abaterilor reduse de perpendicularitate); j - canal de trecere combinat cu degajare interioară (soluţia asigură creşterea rezistenţei la oboseală,
accesul pietrei de rectificat pe toată lungimea tronsonului de diametru mic şi un sprijin axial corect al organelor montate pe arbore); k - rază de racordare mare care necesită
teşirea piesei conjugate; l - folosirea de piese (inele) intermediare; m - caneluri (rezistenţă la oboseală mai mare decât în cazul canalelor de pană); n - canalele de pană cu
capetele rotunjite (deoarece nu asigură rezistenţe la oboseală mărite se recomandă să se poziţioneze spre capetele arborilor); o - canale de pană cu capetele drepte (rezistenţă
la oboseală mărită, se poziţionează în zonele centrale ale arborilor); p - îngroşarea porţiunii de calare; q - teşirea sau rotunjirea muchiilor butucului; r - configurarea roţii cu
disc (pentru roţile cu diametre mari); s - executarea canalelor de descărcare în arbore; t - executarea canalelor de descărcare în butuc

ARD-T.8.5 Modele de calcul la vibraţii

Scopul calculului la vibraţii este prevenirea ruperii arborelui din cauza eforturilor mult mărite care apar la intrarea subansamblului acestuia în rezonanţă. Calculul constă în determinarea
turaţiei critice a arborelui şi compararea acestuia cu turaţia de funcţionare.
Turaţia critică este turaţia la care arborele intră în rezonanţă ca urmare a situaţiei în care frecvenţa (pulsaţia) proprie coincide sau este multiplu al frecvenţei forţelor perturbatoare
Frecvenţa (pulsaţia) proprie este o caracteristică a unui sistem oscilant independentă de condiţiile iniţiale ale mişcării.

În funcţie de tipul forţelor perturbatoare se întâlnesc vibraţii flexionale (transversale, de încovoiere), torsionale şi/sau longitudinale (la arborii verticali unde apar sarcini axiale variabile).

ARD-T.8.5.1 Model de calcul la vibraţii transversale (flexionale)

Vibraţiile flexionale (transversale) sunt cauzate de erorile de execuţie şi montaj ale arborelui şi ale elementelor montate pe acesta, de neomogenităţile materialului şi de deformaţia elastică a
acestuia sub acţiunea forţelor exterioare.

Model de calcul la vibraţii flexionale

Ipoteze simplificatoare:
- subansamblul arbore se consideră compus din arbore cu masa neglijabilă şi n discuri (roţi dinţate, roţi de curea, volanţi
etc.) montate pe arbore care au masele mi, i = 1...n;
- din cauza erorilor de execuţie şi montaj şi a neomogenităţilor materialelor centrele de masă ale discurilor sunt excentrice
(fig. ARD-T.8.8, b) şi în timpul rotaţiei arborelui (n > 0) apar forţe centrifuge (de excitaţie) ce conduc la oscilaţii
transversale;
- fibra medie deformată (fig. ARD-T.8.8, a), în stare de repaus (n = 0), reprezintă limita extremă a deformaţiilor care iau
a naştere în timpul rotirii şi este determinată de săgeţile δi produse de greutăţile, Gi = mi g (g, acceleraţia gravitaţonală);
- considerând vibraţiile armonice, săgeţile transversale variază în timp conform relaţie, δti = δi sin ωt;
- vitezele de mişcare a centrelor discurilor,

au valorile maxime, vi = ω δi.

Relaţii de calcul:
Din condiţia de egalare a energiei potenţiale maxime (corespunzătoare fibrei medii deformate extremă unde energia
cinetică este nulă) cu energia cinetică maximă (corespunzătoare fibrei medii deformate mediane, linia AB, unde energia
potenţială este nulă) a subansamblului arborelui,
b

, (ARD-T.8.5.1)
considerând ipotezele simplificatoare, rezultă viteza unghiulară [rad/s] (turaţia [rot/min]) critică (la care apare rezonanţa),

, (ARD-T.8.5.2)
unde, mi [kg] sunt masele discurilor, g [mm/s2] - acceleraţia gravitaţională, δi [mm] - săgeţile arborelui în zonele
discurilor.
Pentru cazul particular, al arborelui cu un singur disc (fig. ARD-T.8.8, b) montat simetric pe arbore, aceste relaţii devin,

c . (ARD-T.8.5.3)
Considerând, pentru acest caz, în relaţia de mai sus,
Fig. ARD-T.8.8 Model de calcul la
vibraţii flexionale: a – cazul general cu n
discuri; b - caz particular cu un disc simetric; c -
, (ARD-T.8.5.4)
regimurile de funcţionare
rezultă, relaţia turaţiei critice,

, (ARD-T.8.5.5)
unde, E [MPa] este modulul de elasticitate longitudinală al materialului arborelui; Iz [mm4] - momentul de inerţie axial al
secţiunii arborelui; m [kg] - masa discului montat pe arbore; l [mm] - lungimea arborelui
Regimurile de funcţionare:

a. n/ncr < 1 (n < ncr), regimul subcritic (fig. ARD-T.8.8,c), corespunzător arborilor rigizi;
b. n/ncr > 1 (n > ncr), regimul supracritic (fig. ARD-T.8.8,c) corespunzător arborilor elastici (există tendinţa de autocentrare); se recomandă trecerea peste turaţia
critică să se facă rapid şi/sau adoptarea de măsuri constructive de limitarea amplitudinilor vibraţiilor la rezonanţă.
Obs. Se recomandă evitarea domeniului din zona de rezonanţă, n/ncr = 0,85…1,25 în care creşterea deformaţiilor (săgeţilor) este foarte mare

ARD-T.8.5.2 Model de calcul a la vibraţii torsionale

ARD-T.9 MODELE DE CALCUL A OSIILOR

Particularităţi de calcul a osiilor

Sub acţiunea sarcinilor exterioare osiile, în majoritatea situaţiilor, sunt solicitate la încovoiere.
Din condiţia de rezistenţă la încovoiere,
 , (ARD-T.8.9.1)
se determină relaţia de dimensionare,

, (ARD-T.8.9.2)
din care se determină diametrul osiei în zona mediană,

(ARD-T.8.9.3)

Fig. ARD-T.8.9 Schema de calcul a unei osii

 LGA. LAGĂRE CU ALUNECARE

LGA-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA LAGĂRELOR CU ALUNECARE

CUPRINS
LGA-T.1 DEFINIRE
LGA-T.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE
LGA-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
LGA-T.4 CLASIFICARE
LGA-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
LGA-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
LGA-T.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
LGA-T.8 MODELE DE CALCUL
LGA-T.8.1 Modele de calcul (simplificat) a lagărelor cu frecare uscată, limită sau mixtă
LGA-T.8.1.1 Model de calcul simplificat a lagărelor radiale
LGA-T.8.1.2 Model de calcul simplificat a lagărelor axiale
LGA-T.8.1.3 Modele de calcul simplificat al lagărelor sferice
LGA-T.8.2 Modele de calcul a lagărelor cu frecare fluidă
LGA-T.8.2.1 Modele de calcul a lagărelor lubrifiate hidrodinamic
LGA-T.8.2.1.1 Model de calcul a lagărelor radiale hidrodinamice
LGA-T.8.2.1.2 Model de calcul a lagărelor axiale hidrodinamice
LGA-T.8.2.2 Modele de calcul a lagărelor axiale lubrifiate hidrostatic
LGA-T.8.2.2.1 Model de calcul a lagărelor radiale hidrostatice
LGA-T.8.2.2.2 Model de calcul a lagărelor axiale hidrostatice

LGA-T.1 DEFINIRE

Lagărele cu alunecare sunt subansamble care materializează cuplele cinematice ce asigură rezemarea şi/sau ghidarea elementelor mobile ale maşinilor (arbori, osii) prin
intermediul unor suprafeţe de contact între care există frecare de alunecare.

LGA-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b
Fig. LGA-T.2.1 Structura principală a lagărelor cu alunecare [Jula,1989]: a – radial în secțiune transversală; b – lagăre radiale în secțiune axială

LGA-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii de utilizare
Lagărele cu alunecare, comparativ cu lagărele cu rostogolire (rulmenți), sunt utilizate mai rar, în domenii și condiții specifice:
- încărcări specifice mari (de ex. peste 2 MN) cu șocuri si vibrații importante;
- turații foarte mari (de ex. n > 10000 rot/min) la care durabilitatea rulmenților este redusă;
- asigurarea unor ghidări foarte precise;
- în cazul când se impun dimensiuni de gabarit radiale foarte mari pentru care nu se execută rulmenți în serie;
- costul unui lagăr cu alunecare este mai redus decât al unui rulment;
- în conditii de umiditate si mediu agresiv, în care lagărele cu rostogolire nu pot fi folosite;
- la mecanismele cu funcționare lentă (de ex. n < 10 rot/min) și puțin solicitate.

Tab. LGA-T.3.1 Avantajele şi dezavantajele lagărelor cu alunecare [Rădulescu, 1985]

Avantaje* Dezavantaje*
- viteze relative foarte mici, la care folosirea rulmenţilor poate conduce la apariţia - Pierderi prin frecare mai mari, mai ales, la pornire
de deformaţii locale remanente pe căile de rulare; - Gabarit în direcție axială mai mare
- rezistenţă mare la uzare; - Centrare, uneori, insuficientă a elementelor care formează cupla cinematică
- pot functiona la turaţii mari şi foarte mari, la care rulmenţii ar avea durabilităţi - Ghidare relativ imprecisă din cauza jocului relativ mare dintre fus şi cuzinet
foarte mici; - grad de standardizare mai redus
- funcţionare cu vibrații și zgomote reduse; - consum de lubrifiant mare
- dimensiuni de gabarit radiale reduse și pot fi executate la dimensiuni foarte - construcţii relativ complicate
mici; - uzarea suprafeţelor de contact ale cuplei cinematice poate conduce la
- realizarea cuplelor cinematice care nu permit montarea axială a elementelor înlocuirea sau remedierea unor piese complexe (arbori)
(arbori cotiţi)
* raportate la lagărele cu rostogolire

LGA-T.4 CLASIFICARE
Tab. TCR-T.4.1 Clasificarea lagărelor
Criteriul Tipul Schema
De rotaţie Fig. LGA-T.4.1
Felul mişcării relative din cuplă
De translaţie (ghidaj) Fig. LGA-T.4.2
 Felul mişcării relative Cu alunecare Fig. LGA-T.4.1, a...d; Fig. LGA-T.4.2,a,b,c
Cu rostogolire Fig. LGA-T.4.1,f,g,h; Fig. LGA-T.4.2,d,e
Hibride (cu alunecare şi rostogolire) Fig. LGA-T.4.1,i,j;
Cu ungere cu ulei sau unsoare consistentă Fig. LGA-T.4.1; Fig. LGA-T.4.2
Tipul lubrifiantului
Cu ungere cu gaze
Cu frecare limită sau mixtă Fig. LGA-T.4.1, a...h; Fig. LGA-T.4.2,a,b,c
Regimul de frecare
Cu frecare fluidă Fig. LGA-T.4.1; Fig. LGA-T.4.2
Hidrodinamice (HD) sau gazodinamice (GD) Fig. LGA-T.4.1,a
Hidrostatice (HS) sau gazostatice (GS) Fig. LGA-T.4.1,i,j;
Modul de realizare a frecării fluide
Elastohidrodinamică (EHD) Fig. LGA-T.4.1,f...i; Fig. LGA-T.4.2,d,e
Hibride Fig. LGA-T.4.1,i,j
Cilindrice Fig. TCR-T.4.1,a
Conice Fig. TCR-T.4.1,c
Forma suprafeţei de frecare
Sferice Fig. TCR-T.4.1,d
Plane Fig. LGA-T.4.2,a,b,d,e
Radiale Fig. TCR-T.4.1,a,c...j
Axiale Fig. TCR-T.4.1,b,e
Direcţia forţei
Radial-axiale Fig. TCR-T.4.1,c,d,f,i
Axial-radiale
De capăt Fig. LGA-T.4.1,a,c,e
Poziţia pe arbore sau osie
Intermediare Fig. LGA-T.4.1
Rigidă Fig. LGA-T.4.1
Modul de rezemare Elastică
Oscilantă Fig. LGA-T.4.1,h

a b c d e

f g h i j
Fig. LGA-T.4.1 Lagăre de rotație: a – cu alunecare, radial; b – cu alunecare, axial ; c – cu alunecare, conic; d – cu alunecare, sferic; e – cu rostogolire, axial; f – cu
rostogolire, radial-axial; g – cu rostogolire, radial oscilant; h – combinat cu rostogolire și frecare mixtă; i, f – combinat cu rostogolire și alunecare hidrostatic

a b c d e
Fig. LGA-T.4.2 Lagăre de translație (ghidaje): a – cu alunecare cu profil dreptunghiular; b – cu alunecare cu profil triunghiular (coadă de rândunică); c – cu alunecare cu
profil circular; d – cu rostogolire cu elemente de rulare (bile sau role) nerecirculabile; e – cu rostogolire cu elemente de rulare (bile sau role) recirculabile

LGA-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Materiale antifricţiune pentru cuzineți

Caracteristici: rezistenţă mare la uzură; coeficient de frecare redus pentru a micşora pierderile prin frecare; să permită deformaţii plastice locale; rezistenţă mare la oboseala de
contact; rezistenţă la gripare; conductibilitate termică ridicată; coeficient de dilatare termică mic; aderenţă cu lubrifiantul; rezistenţă la coroziune.
Materialele metalice feroase pentru cuzineți: fontele – cenuşii Fc, cu grafit nodular Fgn, maleabile Fma sau cele manganoase Fmn; se obţin prin turnare; se folosesc pentru
cuzineţi masivi cu ungere bogată; nu se pretează la turaţii mari şi au comportări necorespunzătoare la încărcări cu şocuri.
Materialele metalice neferoase pentru cuzineți: bronzurile – CuSn, CuPbSn, CuPb; aliajele Cu cu Sn şi Pb se folosesc la cuzineţii multistrat obţinuţi prin turnare, iar cele ale Al
– AlSn, AlPb, AlCuPb – la cuzineţi multistrat obţinuţi prin placare; se utilizează în construcţia cuzineîilor masivi pentru sarcini şi turaţii ridicate.
Materialele nemetalice pentru cuzineți: textolitul – sub formă de cuzineţi masivi este rezistent la coroziune (ungere cu apă) şi amortizează şocurile; lemn – stejar – presat şi
impregnat; materiale plastice – bachelite (termorigide), pentru cuzineţi masivi şi teflon sau poliamide – cu proprietăţi autolubrifiante; cauciuc – cuzinet multistrat vulcanizat
(ungere cu apă); grafit; ceramică – cuzineţi masivi din ceramică fină; pietre preţioase – în mecanica fină;
Materialele sinterizate pot fi: moi, pe bază de FeC, FeCu, CuPb, AlCuPb, utilizate la cuzineţi masivi, poroşi şi autolubrifianţi executaţi multistrat subţiri; dure, pe bază de carburi
metalice, utilizate la lagăre cu gaze.
Materiale mixte: suport metalic din bandă de oţel şi strat sinterizat (bronz) şi lubrifiant solid.

Materiale antifricţiune pentru fusuri (patine)

În majoritatea cazurilor, fusurile (patinele) se execută din acelaşi material ca şi osia sau arborele de care aparţin, cu precădere din oţeluri carbon de cementare sau de
îmbunătăţire. La condiţiile impuse materialelor arborilor şi osiilor se mai adaugă: rezistenţă mare la uzare; prelucrare corespunzătoare a suprafeţei.
Se recomandă ca duritatea fusului să fie de 3…5 ori mai mare decât a cuzinetului, acest raport asigurând o funcţionare corespunzătoare şi când ungerea este defectuoasă. Pentru
materialele de cuzineţi cu duritate < 300 HB nu mai este necesară durificarea fusului. Fusurile nedurificate mai importante se vibronetezesc, iar fusurile durificate prin călire sau
cementare şi călire trebuie rectificate.

LGA-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. LGA-T.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz

Forme Consecinţe Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Deteriorarea Comportare Cu precădere, în cazul lagărelor cu Mişcări neuniforme
Uzarea Limitarea uzurilor
suprafeţelor active necorespunzătoare ungere semiuscată cu vibraţii și zgomote
Limitarea temperaturilor şi a tensiunilor
Cu precădere, în cazul lagărelor cu
Întreruperea mişcării maxime statice sau de oboseală la valori
Gripare Scoaterea din uz ungere necorespunzătoare la Uzură catastrofală
relative (blocare) admisibile;
sarcini şi turaţii mari
Asigurarea unei ungeri corespunzătoare

LGA-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Tab. LGA-T.7.1 Forme şi parametri funcţionali ai cuzineţilor

Forma Tipul Parametri Descriere, utilizări
d, l, d1
Monobloc cu pereți groși Se utilizează în construcția lagărelor radiale nedemontabile, de obicei,
Bucşă la cap de arbore;
Monobloc cu pereți groși şi guler d, l, d1, b Tehnologii de realizare simple – prelucrări prin așchiere a unui
semifabricat turnat sau laminat; deformabilități reduse
Înfășurată cu pereți subțiri
Semibucşă

a b c d e

f g h
Fig. LGA-T.7.1 Forme de cuzineţi: a – bucşă; b – bucşă cu guler; c – bucşă înfăşurată subţire; d – semicuzinet; e – semicuzineţi ([http://ro.wikipedia.org/wiki/cuzinet]; f –
bucşă cu alveolă de ungere; g – semicuzineţi cu alveole de ungere; b – bucşă cu canal inelar de ungere

LGA-T.8 MODELE DE CALCUL

LGA-T.8.1 Modele de calcul (simplificat) a lagărelor cu frecare uscată, limită sau mixtă

LGA-T.8.1.1 Model de calcul simplificat a lagărelor radiale

Pentru un volum de material Vu acceptat şi o durabilitate Lh impusă, ţinând cont

de relaţia (LGA-T.8.1.2) se determină relaţia de verificare,

pvm ≤ (pv)au (LGA-T.8.1.3)

în care, (pv)au [MPa.m/s] este produsul presiune-viteză admisibil din considerente

de uzare impusă într-o perioadă de timp Lh, are valori dependente de de
materialele în contact (anexa LGA-P.1.1).
Calculul termic
Modelul 1 (verificare sumară)
Încălzirea lagărului este determinată de puterea specifică (pe unitatea de suprafaţă
de contact) pierdută prin frecare,
a b
Fig. LGA-T.8.1.1.1 Model de calcul simplificat a lagărului radial : a –schema de calcul (LGA-T.8.1.4)
; b – secţiune axială cu abateri de coaxialitate Considerând coeficientul de frecare µ constant produsul pmv din relaţia de mai
Ipoteze:
sus este un indicator al nivelului de încălzire şi pentru verificare,
- fusul se consideră ca o grindă dreaptă încastrată în tronsonul adiacent
pmv ≤ (pv)aî,
al arborelui;
- suprafețele de contact se consideră netede și nedeformabile; unde (pv)aî produsul presiune-viteză admisibil din considerente de încălzire
- presiunea de contact, pm, se consideră uniform distribuită (nu se ține seama de admisă are valori obţinute experimental pentru diferite materiale şi domenii de
jocuri, erori de prelucrare și montaj și de uzuri); utilizare.
- coeficientul de frecare se consideră constant;
Modelul 2 (determinarea temperaturii medii a lagărului (uleiului))
- se neglijează teşiturile şi racordarea;
Ecuația bilanțului termic,
- fusul şi cuzinetul se consideră coaxiale. Pf = Qc,
Calculul presiunii medii de contact în care, Pf este puterea pierdută prin frecare și Qc căldura evacuată
Din ecuația de echilibru a forțelor în direcția forței radiale, prin corpul lagărului mediului exterior, în formă explicită devine,

= (LGA-T.8.1.5)
 rezultă relația de verificare la presiunea de contact,
, (LGA-T.8.1.1)
unde presiunea admisibilă, pa, se adoptă în funcție de materialele în contact (anexa LGA-
P.1.1) sau din condiţia de neexpulzare a lubrifiantului; pentru proiectarea cuzineților
nestandard se adoptă B/D < 1,2 (pentru valori mai mari crește neuniformitatea distribuției
presiunii de contact în direcție axială, fig. LGA-T.8.1,b)
Calculul de uzare (durabilitate)
Volumul de material rezultat prin uzare ,
(LGA-T.8.1.2)
în care, l = v Lh este lungimea parcursă de un punct exterior al fusului, k – factor de
proporţionalitate dependent de cuplul de materiale şi de condiţiile de ungere; Lh - durata de
funcţionare, v – viteza periferică.
consideră braţul forţei l egal cu lungimea fusului, B.
unde, µ este coeficientul de frecare, T – temperatura medie a lagărului inclusiv a
lubrifiantului; T0 – temperatura mediului ambiant, αc - factorul global de transfer
a căldurii prin carcasa lagărului, A – aria suprafeței exteriore a carcasei; ω =
πn/30, viteza unghiulară a fusului (turația, n [rot/min]). Din această relație se
determină temperatura medie,
. (LGA-T.8.1.6)
unde Ta este temperatura admisibilă.
Calculul fusului la încovoiere
În cazul B/D > 1 pot apărea tensiuni de încovoiere maxime în zona
concentratorului determinat de saltul de diametre,
. (LGA-T.8.1.7)
Obs. În cazul arborilor cu flexibilitate mărită în relaţia (LGA-T.8.1.7) se

LGA-T.8.1.2 Model de calcul simplificat a lagărelor axiale

Ipoteze:
- dependența hiperbolică a presiunii de contact în raport cu raza conduce la presiuni mărite (teoretic ) în
centrul pivoților cu secțiune circulară (fig. LGA-T.8.1.2.1,a); pentru evitarea acestui dezavantaj în cazurile
practice se folosesc pivoți cu secțiune inelară (fig. LGA-T.8.1.2.1,b);
- pentru perioada de exploatare se poate considera uzarea neuniformă a suprafețelor în contact, pv = p ω r =
ct. (p r = ct.);
- pentru perioada de funcţionare incipientă (rodaj) se poate considera distribuţia presiunii constantă p = ct.
a (fig. LGA-T.8.1.2.1,b).

Calculul presiunilor în ipoteza presiunii neuniforme (fig. LGA-T.8.1.2.1,b)

Din echilibrul forțelor în direcție axială,

rezultă relația presiunii

, (LGA-T.8.1.7)

din care, pentru r=De/2 şi r=Di/2 se obţine,

şi respectiv,

b Calculul presiunilor în ipoteza presiunii uniforme (fig. LGA-T.8.1.2.1,c)

(LGA-T.8.1.8)

Calculul termic

pmv ≤ (pv)aî,
Temperatura medie a lagărului se determină similar ca în cazul lagărului radial (LGA-T.8.1.6),

(LGA-T.8.1.9)

c unde, d = Dm = (De – Di)/2 este diametrul mediu.

Fig. LGA-T.8.1.2.1 Modele de calcul simplificat ale
lagărelor axiale: a – lagăr cu suprafaţă de contact Calculul de uzare (durabilitate)
circulară şi presiune neuniformă; b – lagăr cu suprafaţă
de contact inelară şi presiune neuniformă; c – lagăr cu pvm ≤ (p v)au (LGA-T.8.1.10)
suprafaţă de contact inelară şi presiune uniformă

a b c
Fig. LGA-T.8.1.2.2 Soluţii constructive de lagăre axiale: a - cu canale de ungere transversale; b - cu canale de ungere radiale; c - cu alveole

LGA-T.8.1.3 Modele de calcul simplificat al lagărelor sferice

Calculul presiunii pentru articulaţii standard (fig. LGA-T.8.1.3.1)

Ipoteze:

a b
Fig. LGA-T.8.1.3.1 Modele de calcul simplificat ale lagărelor (articulaţiilor)
sferice: a – cu structura nonstandard; b – cu structura standard
Fig. LGA-T.8.1.3.2 Articulaţie sferică din componenţa mecanismelor de
direcţie-suspensie ale autovehiculelor
LGA-T.8.2 Modele de calcul a lagărelor cu frecare fluidă
LGA-T.8.2.1 Modele de calcul a lagărelor lubrifiate hidrodinamic
LGA-T.8.2.1.1 Model de calcul a lagărelor radiale hidrodinamice
a b c d
Fig. LGA-T.8.2.1 Procesul formării filmului de lubrifiant: a – repaus; b –
pornire şi turaţie redusă; c – dezvoltare film de lubrifiant; d – turaţii foarte mari
(caz teoretic)
Ipoteze de calcul:
- există condițiile lubrifierii hidrodinamice: forma geometrică de pană
datorită jocului fus-cuzinet; există lubrifiant în zona de contact şi există
viteză de rotație relativă fus-cuzinet;
- se consideră fusul de lungime foarte mare (curgerea fluidului
unidirecțională);
- se neglijează efectele forțelor centrifuge
a b
Fig. LGA-T.8.2.2 Modelul de calcul a lagărelor radiale hidrodinamice: a – schema de calcul; b – curba Stribeck asociată
Modelul de calcul a parametrilor ungerii hidrodinamice
Particularizarea ecuației lui Reynolds (v. rel. ETB-T.4.3.1.1) pentru lagărele
radiale hidrodinamice considerând x = d/2 α, dx = d/2 dα, v=ω d/2 și variația
grosimii peliculei de lubrifiant (fig. LGA-T.8.2.2,a),
- fusul sferic se consideră cilindric cu diametrul mediu Dm = 0,9 d;
- se consideră încărcat numai cu forța radială.
Presiunea medie
(LGA-T.8.1.11)
φ = l/Dm 0,7
Calculul de durabilitate pentru articulaţii standard
Relația de verificare,
P C, (LGA-T.8.1.12)
unde, P este sarcina dinamică echivalentă P = Fr + YFa cu Y este 6 pentru sarcini
statice și 12 pentru sarcini dinamice și C capacitatea de încărcare dinamică (de
catalog), ca fiind sarcina radială care o poate prelua fusul sferic fără să se
deterioreze prin gripare când oscilează cu 30o, 5000 de cicluri la presiunea de
contact 250MPa (C5000) sau 10000 de cicluri la presiunea de contact 20 MPa
(C5000).
Construcţie şi funcţionare :
Forţa se transmite de la braţul 8 prin frecare, în asamblarea presată pe con, la
fusul sferic 1 şi, în continuare, prin formă, de lagărul sferic compus din două
semisfere practicate în corpul 2 şi în semicuzinetul 3 la celălalt braţ solidar cu
corpul 2. Asamblarea presată pe con este strânsă cu piuliţa crenelată 9 care este
asigurată cu şplint (cui spintecat). Contactul permanent în articulaţia sferică este
realizat prin intermediul arcului elicoidal conic 6 sprijinit pe şaiba de reazem 5.
Ungerea articulaţiei sferice se face cu unsoare consistentă prin intermediul
ungătorului cu bilă 4. Etanşarea articulaţiei se face cu burduful 7.
Procesul formării filmului de lubrifiant portant:
a. fusul este în stare de repaus, între suprafețe apare contact direct metal-metal în zona
inferioară (fig. LGA-T.8.2.1,a);
b. Demaraj fus, contact direct și frecare uscată sau semiuscată la turație redusă (fig.
LGA-T.8.2.1,b);
c. Turaţia creşte şi începând cu o valoare limită se dezvoltă filmul de lubrifiant, ca
urmare a existenței condițiilor efectului de pană, lubrifiantul este antrenat în sensul
mișcării (fig. LGA-T.8.2.1,c) și se trece treptat de la frecarea uscată la frecarea
mixtă și în final la cea fluidă (fig. LGA-T.8.2.2,b);
d. Turaţii extrem de mari şi se continuă modificarea poziției relative a suprafețelor în
contact (crește grosimea filmului de lubrifiant), teoretic, la n à fusul și cuzinetul
ajung concentrice.
Parametrii de calcul: d – diametrul fusului; D – diametrul cuzinetului; B – lățimea
cuzinetului; h – grosimea filmului de lubrifiant într-o secțiune oarecare; e – excentricitatea; j
= (D-d)/2, jocul diametral; Ψ = (D-d)/d = j/d, jocul relativ; ɛ = e/(j/2), excentricitatea
relativă; δ = h0/(j/2), grosimea minimă relativă (δ + ɛ = 1); h0, h, hm – grosimile filmului de
lubrifiant (minimă, curentă și, respectiv, corespunzătoare presiunii maxime, pm); α, α1, α2,
αm – unghiul curent, de intrare, de ieșire și respectiv corespunzător presiunii maxime; Fr -
forța radială
Momentul de frecare
(LGA-T.8.2.6)
2
unde, c = µ /Ψ = 2 π S este coeficientul pierderilor prin frecare [Olaru, 2002]; coeficientul
f a
de frecare de alunecare, µf = cf Ψ = 2 π2 S Ψ = 2 π2 η n pm Ψ.

devine,
(LGA-
T.8.2.1)
Prin integrarea acestei ecuației de două ori în funcție de variabila unghiulară α
se obține variația presiunii în interiorul filmului de lubrifiant, p = p(α, d/2, ω, ɛ,
η).
Portanța filmului de lubrifiant se obține prin integrare ca sumă a presiunilor
distribuite pe suprafața de contact,
(LGA-T.8.2.2)
unde S0 este numărul lui Sommerfeld sau cifra de portanță, mărimea
adimensională. În proiectare se folosește frecvent coeficientul de portanță, Cp =
1/S .
0
Ţinând cont de relația (LGA-T.8.2.2) rezultă presiunea medie convențională,
. (LGA-T.8.2.3)
În cazul cunoașterii presiunii medii (prin determinări experimentale) din relația
(LGA-T.8.2.3) se determină,
(LGA-T.8.2.4)
în care η este vâscozitatea dinamică, n – turația în rot/min.
În Fig. LGA-T.8.2.3 se prezintă dependenţa numărului lui Sommerfeld în
funcţie de grosimea minimă relativă, δ = h0/(j/2), excentricitatea relativă, ɛ =
e/(j/2) şi raportul B/d. Pentru proiectare cunoscâd valoarea numărului lui
Sommerfeld se poate determina grosimea minimă a peliculei de lubrifiant, h0
care trebuie să fie mai mare decât suma rugozităţilor fusului şi cuzinetului.
Fig. LGA-T.8.2.3 Variaţia grosimii minime relative, δ = h0/(j/2), în funcţie de
numărul lui Sommerfeld, S = η n/pmΨ2 şi de raportul B/d [Olaru, 2002]
LGA-T.8.2.1.2 Model de calcul a lagărelor axiale hidrodinamice
b translație cu viteza v= π Dm n/30 unde n [rot/min] este turația, şi Dm = (De – Di)/2
a c
Fig. LGA-T.8.2.3 Formele zonelor de active ale lagărelor axiale
hidrodinamice: a – cu sectoare fixe; b – cu sectoare mobile articulate; b –
Modelul de calcul termic al lagărului uns hidrodinamic
Ecuația echilibrului termic,
Pf = W1 + W2 (LGA-T.8.2.7)
exprimă egalitatea puterii pierdută prin frecare, Pf, cu suma căldurilor W1 și W2 evacuate și
transferate lubrifiantului (aflat în circulație) și, respectiv, de mediului înconjurător
(atmosferă).
Relația (LGA-T.8.2.6) în urma explicitării devine,
(LGA-T.8.2.8)
unde, c este căldura specifică a lubrifiantului, q – debitul lubrifiantului, T – temperatura
medie a lagărului inclusiv a lubrifiantului, Ti – temperatura uleiului la intrare (T= Ti +5…8
0C), T – temperatura mediului ambiant, α - factorul global de transfer a căldurii prin
0 c
carcasa lagărului, A – aria suprafeței exteriore a carcasei; ω = πn/30, viteza unghiulară a
fusului (turația, n [rot/min]). Pentru proiectare din relația (LGA-T.8.2.8) se determină
temperatura de funcționare T care se impune să fie mai mică decât temperatura admisibilă
de funcționare a uleiului T = 60...80 0C
a
Obs.
a. Jocul radial influențează funcționarea, frecarea și încălzirea lagărului; jocul se
modifică cu diferența temperaturilor de lucru și de montaj; valoarea jocului se
modifică în timpul funcționării, mai ales, accelerat în perioada rodajului; la jocuri
mari pot apărea deformații unghiulare mărite ale fusurilor; jocul relativ, Ψ = (0,3...3)
o/ pentru lagăre cu cuzineți metalici; ajustajele recomandate pentru subansamblul
oo
fus-cuzinet pot fi: H7/g6 sau H7/f7, pentru fusuri încărcate la presiuni mari care
lucrează la turații joase; H7/d8 sau H7/e8 pentru fusurile care lucrează la turații mari
b. Grosimea minimă a peliculei de lubrifiant, h0, trebuie să fie mare decât limita
inferioară admisibilă determinată de condițiile de execuție (rugozități) a suprafețelor
și de deformarea elastică a fusului; pentru lagăre normale îngrijit prelucrate condiția
de existență a frecării fluide poate fi exprimată prin condiția, h0 > 10 µm; grosimea
minimă admisibilă a filmului de lubrifiant, mai ales, în cazul ungerii prin circuit
exterior, trebuie să fie mai mare cu nivelul de filtrare 10…15 µm.
c. Din punct de vedere al ungerii și al răcirii lagărele hidrodinamice pot fi cu sistem de
ungere propriu și răcire prin corpul lagărului sau cu ungere prin circuit exterior și
răcire prin lubrifiant.
Fig. LGA-T.8.2.4 Lagăr radial hidrodinamic cu un cuzinet monobloc alimentat printr-o
alveolă
Forme constructive
Pentru obținerea realizarea peliculei de autoportante de lubrifiant (obținerea
efectului de pană hidrodinamică ) se sectorizează suprafața inelară a cuzinetului cu
sectoare fixe (pentru un singur sens de rotație), articulate (oscilante) sau rezemate
elastic
Elemente de calcul
Calculul se face echivalând sectorul real cu unul dreptunghiular de lăţime B şi
lungime L = (πDm/z-l), considrerând în locul mișcării de rotație o mișcare de
diametrul mediu.
 cu sectoare mobile rezemate elastic

LGA-T.8.2.2 Modele de calcul a lagărelor axiale lubrifiate hidrostatic

LGA-T.8.2.2.1 Model de calcul a lagărelor radiale hidrostatice

Particularităţi funcţionale şi constructive:

- Se folosesc la încărcări mari şi viteze reduse (când nu se poate realza filmul
autoportant hodrodinamic) şi/sau în cazul preciziilor mărite (când lagărele
hidrodinamice cu joc impus sunt necorespunzătoare); au frecări reduse şi la
pornire
- Ca urmare a introducerii de către grupul hidraulic (instalaţie de alimentare) prin restrictorii
hidraulici, R a lubrifiantul (uleiul) sub presiune, în buzunarele (degajările) practicate în
cuzinet se dezvoltă un film de lubrifiant portant chiar şi în cazul inexistenţei mişcării de
rotaţie.
- Pentru preluarea sarcinilor radiale se pot folosi lagăre radiale parţiale (deschise), care pot
funcţiona stabil cu un singur buzunar (forţa radială unidirecţională) sau lagăre radiale
complete care nu pot funcţiona stabil decât cu minim trei buzunare (uzual au 4, sau 6
buzunare, fig. LGA-T.8.2.2).
Particularităţi de calcul:
Se calculează similar ca în cayul lagărelor hidrodinamice:
Fig. LGA-T.8.2.5 Schema funcţională a lagărelor radiale hidrostatice - forţa portantă,
- debitul de lubrifiant,
- puterile consumate prin frecare şi pompare

LGA-T.8.2.2.2 Model de calcul a lagărelor axiale hidrostatice

 RUL. LAGĂRE CU ROSTOGOLIRE (RULMENŢI)

RUL-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA LAGĂRELOR CU ROSTOGOLIRE (RULMENŢI)

CUPRINS
RUL-T.1 DEFINŢII
RUL-T.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE
RUL-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
RUL-T.4 CLASIFICARE ŞI SIMBOLIZARE
RUL-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
RUL-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
RUL-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
RUL-T.8 MODELE DE CALCUL
RUL-T.8.1 Modele de calcul a încărcărilor rulmenţilor
RUL-T.8.1.1 Modele de calcul a încărcărilor rulmenţilor radial-axiali
RUL-T.8.1.2 Modele de calcul a sarcinilor dinamice/statice echivalente ale rulmenţilor cu turaţii şi sarcini externe constante
RUL-T.8.1.3 Modele de calcul a sarcinilor dinamice echivalente ale rulmenţilor cu turaţii şi sarcini externe variabile (în trepte)
RUL-T.8.2 Modele de calcul dinamic şi static a rulmenţilor
RUL-T.9 MONTAJUL ŞI EXPLOATAREA

RUL-T.1 DEFINIŢII

Lagărele de rotaţie sunt subansamble cu funcţia principală de susţinere a (rezemarea) arborilor, osiilor sau a altor elemente şi subansamble de maşini cu mişcare de rotaţie, fiind capabile
să preia sarcinile (forţe şi/sau momente) care acţionează asupra acestora. Lagărele de rotaţie cu rostogolire au în componenţă unul sau mai multe ansamble specializate independente de tip
rulment.
Montajul lagărelor cu rulmenţi este sistemul compus din două sau mai multe lagăre cu rulmenţi care are ca scop fixarea radială şi axială în ambele sensuri a elementului susţinut (de
obicei, un arbore cu roţi sau alte elemente fixate pe el) fără a se induce forţe suplimentare în rulmenţi în cazul acţiunilor termice şi a forţelor exterioare şi interioare (deformaţii elastice).

RUL-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b c
Fig. RUL-T.2.2 Structura generală a rulmenţilor: a - rulment radial cu bile; b - rulment radial axial cu
Fig. RUL-T.2.1 Structura constructivă a unui lagăr cu un rulment role conice, c – rulment axial cu bile cu simplu efect
Obs.
a. Semnificaţiile elementelor lagărului din fig. RUL-T.2.1: 1- arbore, 2 – capac, 3 – garnitură manşetă de rotaţie, 4 – buşon de aerisire, 5 – rulment radial cu bile, 6 – carcasă, 7 – piuliţă
canelată cu şaibă de asigurare, 8 – capac, 9 – indicator al nivelului de ulei.
b. Semnificaţiile elementelor rulmenţilor din fig. RUL-T.2.2: 1- inel exterior sau frontal pentru rulmentul axial cu bile cu simplu efect, 2- inel interior, 3- corp de rostogolire; 4- colivie
(element independent sau subansamblu)

RUL-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Transmisiile automobilelor, tractoarelor, maşinilor agricole, utilajelor tehnologice, maşinilor unelte, toate transmisiile cu angrenaje, reductoarele de turaţii etc.

Tab. RUL-T.3.1 Avantaje şi dezavantaje, în special, comparativ cu lagărele cu alunecare [Pop, 2006]
Avantaje
- randament ridicat (η = 0,95…0,98); pierderi prin frecare mult reduse, coeficienţi de
frecare mici (0,0015...0,005, valorile mici corespund rulmenţilor cu bile);
- gabarit axial redus (capacitate de încărcare mare pe unitatea de lungime);
- costuri reduse (execuţie în întreprinderi specializate în serii de masă, întreţinere
uşoară, consum redus de lubrifiant);
- o
utilizarea într-un câmp larg de temperaturi (-273 C….600 C); o
- interschimbabilitate şi standardizare scară internaţională
Dezavantaje
- dimensiuni de gabarit radiale mari;
- durată de funcţionare redusă la viteze mari;
- necesitatea unor precizii de execuţie ridicate şi a unor condiţii severe de montaj;
- comportare necorespunzătoare în cazul şocurilor şi vibraţiilor;
- funcţionare necorespunzătoare în medii cu impurităţi

RUL-T.4 CLASIFICARE ŞI SIMBOLIZARE RULMENŢI. TIPURILE LAGĂRELOR CU RULMENŢI

RUL-T.4.1 Clasificarea rulmenţilor

Tab. RUL-T.4.1.1 Clasificarea rulmenţilor [Jula, 1978]

Criteriul Tipul rulmentului
Cu bile
Forma corpurilor de rostogolire
Cu role (cilindrice, ace, conice, butoi)
Cu un rând
Numărul de rânduri ale corpurilor de
Cu doua rânduri
rostogolire
Cu mai multe rânduri
Cu joc normal
Valoarea jocului (v. fig. RUL-T.7.3) Cu joc micşorat
Cu joc mărit
Cu precizie normală
Precizia de execuţie
Cu precizie ridicată
Direcţia sarcinii preluate Radiali
Radial-axiali Fig. RUL-T.4.1.1 Corpurile de rostogolire ale rulmenţilor: a - bilă; b - rolă cilindrică; c-
Axial-radiali ac; d - rolă conică; e - rolă butoi simetric; f - rolă butoi asimetric
 Axiali
Tab. RUL-T.4.1.2 Grupe reprezentative de rulmenţi
Rulmenţi RADIALI
Rulmenţi radiali cu bile
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale medii şi axiale mici; deplasări axiale
nule în ambele sensuri; rotiri maxime, 8 minute
a b c d e f
Fig. RUL-T.4.1.2 Rulmenţi radiali cu bile pe un rând: a - normal; b - protejat pe o
parte/pe ambele părţi; c - etanşat pe o parte/pe ambele părţi; d - cu canal de fixare
axială/cu protecţie pe o parte şi canal de fixare axială; e - de tip magnetou (preiau
sarcini axiale mai mari intr-un singur sens); f - de tip Y (permit rotiri libere ale
inelului exterior in carcasă şi preiau abateri de direcţie mari)
Rulmenţi radiali oscilanţi
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale mari şi axiale mici-medii în ambele
sensuri; deplasări axiale nule în ambele sensuri; rotiri mărite, max 3…5 grade
a b c d
Fig. RUL-T.4.1.4 Rulmenţi radiali oscilanţi cu două rânduri: a – cu bile,
normal/cu alezaj conic; b – cu bile şi cu bucşă de strângere; c – cu role butoi,
normal (cu alezaj cilindric)/cu alezaj conic; d – cu role butoi şi cu bucşă de fixare
Rulmenţi RADIAL-AXIALI
Rulmenţi radial-axiali cu bile
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale medii-mari şi axiale medii
a b c
Fig. RUL-T.4.1.6 Rulmenţi radial-axiali cu bile: a – pe un rând (preiau forţele
axiale intr-un singur sens; se montează perechi, montaj in X, O sau în tandem); b –
cu contact în patru puncte (preiau sarcini radiale mici şi axiale medii); c – pe
două rânduri
Rulmenţi AXIAL-RADIALI
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale mici şi axiale mari
a b
Fig. RUL-T.4.1.8 Rulmenţi axial-radiali: a – cu bile; b –cu role butoi asimetrice
RUL-T.4.2 Simbolizarea rulmenţilor
Tab. RUL-T.4.2.1 Simbolizarea rulmenţilor
Generarea codului dimensional (seria de dimensiuni)
Rulmenţi radiali cu role cilindrice
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale mari şi axiale nule sau mici; rotiri reduse,
maxim 4 minute; rigiditate radială mărită
a b c d
Fig. RUL-T.4.1.3 Rulmenţi radiali cu role cilindrice: a – pe un rând şi cu inelul exterior
detaşabil/inelul interior detaşabil (nu preiau forţe axiale şi permit deplasări axiale); b – pe
un rând şi cu un guler/inel de sprijin la inelul interior (preiau forţe axiale într-un singur
sens şi nu permit deplasări axiale în acest sens); c - pe un rând şi cu două gulere/inele de
sprijin la inelul interior (preiau forţe axiale în ambele sensuri şi nu permit deplasări
axiale); d – pe două rânduri şi cu inelul interior/exterior detaşabil (nu preiau forţe axiale
şi permit deplasări axiale)
Rulmenţi radiali cu ace
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale mari; rotiri reduse; funcţionare la viteze
reduse; gabarit radiale reduse
a b c d
Fig. RUL-T.4.1.5 Rulmenţi radiali cu ace: a –pe un rând (cu două inele/fără inelul
interior); b – pe două rânduri (cu două inele/fără inel interior); c – de tip bucşă; d – de tip
colivie
Rulmenţi radial-axiali cu role conice
Caracteristici principale: preiau sarcini radiale mari şi axiale mari
a b
Fig. RUL-T.4.1.7 Rulmenţi radial-axiali cu role conice: a – pe un rând (preiau forţele
axiale într-un singur sens; se montează perechi, montaj în X, O sau în tandem); b –pe
două rânduri
Rulmenţi AXIALI
Caracteristici principale: preiau forţe axiale mari şi nu preiau forţe radiale
a b c
Fig. RUL-T.4.1.9 Rulmenţi axiali: a – cu bile pe un rând (cu simplu efect, preiau
forţele axiale într-un singur sens); b - cu bile pe două rânduri (cu dublu efect, preiau
forţe axiale în ambele sensuri); c – de tip colivie cu ace (pentru turaţii reduse)
Structura generală a simbolului
 ← Simbol de bază →

Simbol serie Simbol

Prefixe Simbol tip Sufixe
dimensiuni alezaj
Prefixe: coduri alfabetice care indică informaţii despre materiale (altele decât cele uzuale).
Sufixe: coduri alfabetice care indică informaţii despre modificări faţă de construcţia normală.
Simbol de bază: simbol tip (cod alfanumeric al tipului de rulment: ex. 6 – rulment radial cu bile, NU – rulment
radial cu role cilindrice cu inel interior detaşabil); simbol serie dimensiuni (cod numeric din 1 sau 2 cifre
conform fig. alăturate); simbol alezaj (o cifră de la 1 la 9 – rulment cu alezajul 1,2,3…9 mm; 01, 02, 03 –
rulment cu alezajul de 12, 15, respectiv, 17 mm; 04, 05…99 rulment cu dimetrul 04x5, 05x6…99x5
Obs. Exemple de simboluri de bază: 6206 – rulment radial cu bile pe un rând (6), seria de dimensiuni (2), diametrul alezajului (30 mm); 32309 – rument radial axial cu role conice pe un
rând (3), seria de dimensiuni (23), diametrul alezajului (45 mm).

RUL-T.4.3 Tipurile montajelor lagărlor cu rulmenţi

Montajele lagărelor cu rulmenţi ale lagărelor arborilor au următoarele funcţii:

Funcţia principală: poziţionarea radială (centrarea) şi axială şi susţinerea (rezemarea) cu preluarea forţelor radiale şi axiale.
Funcţii secundare: să permită dilatarea liberă a arborelui cu variaţia temperaturii de lucru; să asigure ungerea, etanşarea şi, eventual, răcirea rulmentului.

Tab. RUL-T.4.3.1 Posibilităţi de combinare (aranjare) a rulmenţilor în lagăre [xxxx, 2010]

În cadrul aceluiaşi lagăr În cadrul a două lagăre
Tip Combinat (ex. în
În tandem În X În O În X În O
tandem şi X)

Schema

Tab. RUL-T.4.3.2 Tipurile montajelor cu rulmenţi

Tipul Schema Caracteristici principale
Cu fixarea axială Permit dilataţii termice ale arborelui în lagărul liber (deplasarea axială se
în ambele pote face chiar în rulmentul din acest lagăr dacă este separabil).
sensuri într-un Se recomandă pentru arbori lungi şi/sau arbori care funcţionează la
singur lagăr variaţii de temperatură mărite (deformaţii termice însemnate).
conducător În cazul folosirii rulmenţilor radial-axiali cu un rând de corpuri de
Cu (celălat lagăr este rostogolire se pot obţine lagăre coducătoare cu montaje în X sau în O.
două liber axial, v. fer.
lagăre RUL-S.1)
Dilataţiile termice ale arborelui micşorează/măreşte jocurile din rulmenţi
odată cu creşterea/descreşterea temperaturii de lucru.
sensul Se recomandă pentru arbori lungi cu deformaţii termice neînsemnate.
interior- În cazul folosirii rulmenţilor radial-axiali cu un rând de corpuri de
exterior rostogolire se obţine montaj în X (distanţa dintre reazemele teoretice este
Cu fixarea axială mai mică decât distanța dintre rulmenţi, H < L (Tab. RUL-T.4.3.1);
în cele două schema conduce la mărirea rigidităţii flexionale).
lagăre cu Dilataţiile termice ale arborelui generate de creşterea/descreşterea
conducere temperaturii de lucru influenţază jocurile din rulmenţi în funcţie de
reciprocă (fiecare distanţa dintre conurile exterioare: le micşorează/măreşte pentru cazul din
pentru câte un sensul
fig. RUL-T.4.3.1,a; nu le influenţează pentru cazul din fig. RUL-T.4.3.1,a;
sens, v. fer. exterior-
le măreşte/micşorează pentru cazul din fig. RUL-T.4.3.1,c.
RUL-S.1) interior
Se recomandă pentru arbori scurţi şi rigizi (deformaţii de încovoiere
neînsemnate).
În cazul folosirii rulmenţilor radial-axiali cu un rând de corpuri de
rostogolire (fig. RUL-T.4.6,a; RUL-T.4.7,a) se obţine montaj în O
(distanţa dintre reazemele teoretice este mai mare decât distanța dintre
rulmenţi H > L (Tab. RUL-T.4.3.1); schema conduce la micşorarea
rigidităţii flexionale)

a b c
Fig. RUL-T.4.3.1: Soluţii constructive ale montajelor cu rulmenţi: a - cu lagăr conducător cu rulment radial cu bile şi lagăr liber axial cu rulment radial cu role cilindrice;
b - cu lagăre cu conducere reciprocă interior-exterior cu rulmenţi radial-axiali cu role conice montaţi în X; c - cu lagăre cu conducere reciprocă exterior-interior cu rulmenţi
radial-axiali cu bile montaţi în O
 a b c
Fig. RUL-T.4.3.2: Variantele montajelor cu conducere reciprocă exterior-interior cu rulmenţi radial-axiali montaţi în O: a - vârfurile conurilor exterioare se interpătrund;
b - vârfurile conurilor exterioare coincid; c - vârfurile conurilor exterioare nu se interpătrund (variantele b şi c sunt utilizate, cu precădere, în cazul rulmenţilor montaţi în
lagăre diferite)

RUL-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Elementele principale (inelele şi corpurile de rostogolire) se execută, cu precădere, din oţeluri carbon (1%) aliate cu crom (1,3…1,65%), mangan şi siliciu, întâlnite sub denumirea RUL1
sau RUL2. În urma tratamentului de călire la durităţi de 62…65HRC se obţin: tenacităţi ridicate şi rezistenţe mărite la solicitarea de contact şi la uzură. Pentru rulmenţii care funcționează la
temperaturi înalte şi în medii cu umezeală mare se folosesc oţeluri speciale, înalt aliate, respectiv, anticorosive, de obicei, aliate cu crom.
Coliviile rulmenţilor se execută din materiale antifricţiune şi capacitate ridicată de amortizare a vibraţiilor; oţeluri carbon moi, pentru coliviile executate din tablă prin ştanţare; alame,
bronzuri, textolit, materiale plastice – pentru coliviile masive ale rulmenţilor pentru turaţii mari.
Rulmenții se produc în întreprinderi specializate bazat pe tehnologiile de fabricaţie complexe asociate diverselor grupe de rulmenţi.

RUL-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. RUL-T.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz [Danape, 2012]
Consecinţe Forme Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Microfisuri iniţiale pe suprafețele flancurilor active
care se măresc consecinţă a acţiunii presiunii
Deteriorarea
Oboseala materialelor hidrostatice a uleiului generată în timpul
suprafeţelor căilor de Limitarea timpului de
Cu precădere, la rulmenţii straturilor superficiale ale contactelor dintre corpurile de rostogolitre şi căile
rulare şi/sau ale funcţionare prin calcul
rotitori cu turaţia n > 10 căilor de rulare şi/sau de rulare, proces urmat de desprinderea de mici
corpurilor de de durabilitate bazat pe
rot/min bine lubrifiaţi şi corpurilor de rostogolire particule de material rezultând mici ciupituri
rostogolire prin capacitatea de
etanşaţi determinate de tensiunile de (fenomenul de pitting, fig. RUL-T.6.1); dezvoltarea
oboseala de contact încărcare dinamică
Comportare contact variabile în timp în timp a ciupiturilor conduce, în consecinţă, la
(piting, ciupire)
necorespunzătoare mărirea jocului şi funcţionarea necorespunzătoare
(cu cu vibraţii şi zgomote
neuniformităţi, Rulmenţii puternic încărcaţi
Limitarea sarcinilor de
vibraţii şi cu turaţii foarte reduse (n <
Deformarea plastică încărcare prin calcul
zgomote) 10 rot/min), nerotitori sau cu Depăşirea limitei de curgere a Adâncituri remanente pe căile de rulare;
locală a suprafeţelor static bazat pe
mişcări pendulare lente unşi materialului neuniformitatea mişcării
căilor de rulare capacitatea de
cu lubrifianţi
încărcare statică
necorespunzători
Uzarea abrazivă a Rulmenţii care lucrează în
Zgârieturi pe suprafeţele active; mărirea jocului din Creşterea eficacităţii
căilor de rulare şi/sau medii cu praf şi impurităţi Depăşirea limitei de uzare a
rulment şi, deci, funcţionarea necorespunzătoare cu sistemelor de etanşare
a corpurilor de abrazive şi etanşaţi materialului
vibraţii şi zgomote şi ungere
rostogolire necorespunzător
Rulmenţii puternic încărcaţi Microsuduri locale între căile de rulare şi corpurile
care funcţionează la Scăderea locală a rezistenţei de rostogolire şi/sau colivie şi corpurile de Creşterea eficacităţii
Griparea
temperaturi ridicate şi/sau cu la contact a materialului rostogolire; pierderea preciziei de rotire, zgomot sistemului de ungere
ungere insuficientă mare, creşterea rezistenţei la rotire până la blocare
Scoaterea din uz
Rulmenţii care funcţionează
Uzarea coliviilor în zonele de contact cu corpurile
la turaţii ridicate încărcaţi cu Forţe centrifuge mărite, Montare şi exploatare
Distrugerea coliviei de rostogolire; scăderea ariilor secţiunilor, fisurarea
sarcini combinate şi/sau autovibraţii corespunzătoare
şi ruperea coliviei
montaţi necorespunzător

Fig. RUL-T.6.1 Deteriorarea prin ciupire (surse: Collins, J.A, Mechanical Design of Machine Elements and Machines; Cornet, 1998)

RUL-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Parametrii funcţionali principali:

Durabilitatea unui rulment reprezintă numărul de rotaţii efectuate de inelul rotitor până la apariţia primelor
semne de oboseală a materialului (la turaţie constantă se poate exprima în ore şi întâlni sub denumirea
durata de funcţionare).
Fiabilitatea (durabilitatea) unui lot de rulmenţi, L, reprezintă numărul de rotaţii efectuate sau depăşite de
un procent din rulmenţii unui lot de încercare supus încercărilor fără să apară semne de oboseală a
materialului (pitting); prin convenţie se defineşte, durabilitatea de bază Lb cu valoarea de un milion de
rotaţii atinsă de 90% din rulmenţii unui lot, nedeterioraţi prin pitting (fig. RUL-T.7.1).
Capacitatea de încărcare dinamică, C, este sarcina radială pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali,
respectiv, axială pentru rulmenţii axiali şi axial-radiali, cu valori şi direcţii constante care acţionând asupra
unui lot de rulmenţi aparent identici asigură acestuia durabilitatea de bază, Lb (un milion de rotaţii).
Sarcina dinamică echivalentă, P, este sarcina pur radială, pentru rulmenţii radiali sau radial-axiali (sau pur
axială, pentru rulmenţii axiali sau axial-radiali) de valoare şi direcţie constante sub acţiunea căreia un
rulment atinge aceeaşi durabilitate ca şi în condiţiile reale de încărcare cu forţe combinate, radiale şi axiale
(fig. RUL-T.7.2).
Capacitatea de încărcare statică, C0, este sarcina pur radială, pentru rulmenţii radiali sau radial-axiali (sau
pur axială, pentru rulmenţii axiali şi axial-radiali), care provoacă în zona de contact o deformare plastică
(remanentă) cu adâncimea de 0,0001din diametrul corpului de rostogolire.
Sarcina statică echivalentă, P0, sarcina radială, pentru rulmenţii radiali şi radial-axiali ( sau axială, pentru
Fig. RUL-T.7.1 Curba durabilităţii (de Fig. RUL-T.7.2 Echivalare
rulmenţii axiali, care produce aceeaşi deformare plastică (remanentă) ca cea din cazul încărcării cu sarcini oboseală) încărcare
combinate (radiale şi axiale).
Alţi parametri funcţionali:
 Jocul (fig. RUL-T.7.3) se evidenţiază prin deplasarea radială (jocul radial), axială (jocul axial) sau unghiulară (rotirea); fără să apară
deformarea pieselor rulmentului; execuţia rulmenţilor privitor la jocul radial se face conform claselor: C1 şi C2 (jocuri mici); C0 (sau CN,
jocuri normale); C3, C4, C5 (jocuri mari).
Turaţia limită evidenţiază turaţia pe care o poate atinge un rulment în condiţii constructive şi de exploatare riguros definite în cataloagele
producătorilor.
Precizia de execuţie se evidenţiază prin clase de toleranţă: P0 clasa de toleranţă normală; P6, P5, P4 şi P2 clase de toleranţe mărite pentru
rulmenţi cu destinaţii foarte precise precum şi utilizarea la turaţii mari.
Momentul de frecare este un parametru funcţional care cuantifică energia necesară rotirii sub sarcină şi la pornire (momentul de pornire. Fig. RUL-T.7.3 Jocurile din rulment
Producătorii indică relaţii şi parametrii pentru calculul acestor momente.
Temperatura de funcţionare se indică de producător dependent de tipul rulmentului şi lubrifiantului.
Rigiditatea este un parametru global care se evidenţiază mai puţin în cataloagele rulmenţilor uzuali.

Parametrii constructivi principali (fig. RUL-T.7.4): d - diametrul alezajului; D - diametrul exterior; B, T - lăţimea; α - unghiul de contact (α = 0o, pentru rulmenţii radiali; 0o < α < 45o,
pentru rulmenţii radial-axiali; 45o < α < 90o, pentru rulmenţii axiali-radiali; α = 90o, pentru rulmenţii axiali); a - cota vârfului conului de contact; C - lăţimea inelului.

a b c d
Fig. RUL-T.7.4 Parametrii constructivi principali (exemple): a – rulment radial cu bile; b – rulment radial-axial cu bile; c – rulment radial-axial cu role conice; c – rulment
axial cu bile

RUL-T.8 MODELE DE CALCUL

RUL-T.8.1 Modele de calcul a forţelor de încărcare a rulmenţilor

RUL-T.8.1.1 Modele de calcul a sarcinilor dinamice/satatice echivalente ale rulmenţilor cu turaţii şi sarcini externe constante

Sarcina dinamică echivalentă P, prin aproximarea curbei experimentale din

fig. ARD-T.8.3 cu două drepte (în zonele I şi II), se determină cu relaţiile:
Zona I, β ≤ β’ (RUL-
P = Fr
(forţele axiale mici, =e → T.8.1)
neglijabile)
Zona II, β > β’
(forţele axiale (RUL-
semnificative, se =e → P= X Fr+Y Fa
T.8.2)
cuantifică în relaţia de
calcul )
unde: e, X, Y sunt factori de influenţă, constante ale tipodimensiunii rulmentului
menţionate în cataloagele producătorilor.
Sarcina statică echivalentă, P0 , se determină cu relaţia,
a b c P0 = X0 Fr+Y0 Fa, (RUL-T.8.3)
Fig. RUL-T.8.1.1 Modelarea sarcinii dinamice echivalente: a – încărcare reală; în care X0, Y0 sunt constante ale tipodimensiunii rulmentului menţionate în cataloagele
b – schema de echivalare; c – încărcare echivalentă (virtuală) producătorilor.

RUL-T.8.1.2 Modele de calcul a încărcărilor rulmenţilor radial-axiali montaţi în X sau în O

În cazul rulmenţilor radial-axiali (cu bile sau cu role) la care forţa se transmite oblic cu unghiul de contact β (fig. RUL-T.8.1.1,a), consecinţă a acţiunii forţei radiale apare o forţă axială
internă (suplimentară), , care se evaluează pentru fiecare lagăr (A şi B) şi influenţează încărcarea axială a lagărelor. În fig. RUL-T.8.1.2.1,a,b şi tab. RUL-T.8.1.2.1 se prezintă
schemele şi respectiv relaţiile forţelor de încărcare a arborilor şi rulmenţilor radial-axiali montaţi în X, respectiv, în O.

Obs. În cazul în care în rulmentul radial-axial apare numai forţa internă (suplimentară), deoarece raportul Fa’/Fr este totdeauna mai mic decât factorul e, sarcina dinamică echivalentă, P =
Fr.

a b
Fig. RUL-T.8.1.2.1 Schemele de calcul a forţelor axiale din rulmenţii radial-axiali montaţi pereche: a – în X; b – în O

Tab. RUL-T.8.1.2.1 Relaţiile de calcul a forţelor de încărcare a rulmenţilor radial-axiali

Sensul Montaj în X (fig. RUL-T.8.1.2.1,a) Montaj în O (fig. RUL-T.8.2.1.1,b)
forţei Condiţia de încărcare a Forţa axială care încarcă rulmentul Condiţia de încărcare a Forţa axială care încarcă rulmentul
axiale Fa arborelui A B arborelui A B
 B → A

A → B

RUL-T.8.1.3 Modele de calcul a sarcinilor dinamice echivalente ale rulmenţilor cu turaţii şi sarcini externe variabile (în trepte)

Sarcina dinamică echivalentă medie la turaţie constantă

Considerând că un rulment care funcţionează Ni rotaţii încărcat cu forţa sarcina Pi atinge durabilitatea Li şi că Ni/Li
reprezintă cota parte din durabilitatea consumată sub acţiunea sarcinii Pi, rezultă că şi (L
reprezintă durabilitatea - numărul total de rotaţii - rulmentului încărcat cu sarcina variabilă) şi notând cu qi = Ni/L = ti/T
raportul dintre ti durata de acţiune a sarcinii Pi şi durata totală de funcţionare T ( ), rezultă,

, (RUL-T.8.4)
Ţinând cont de ecuaţia durabilităţii, (fig. RUL-T.7.1) şi relaţia (RUL-T.8.4) se obţine relaţia sarcinii dinamice
echivalentă medie la turaţie constantă,

, (RUL-T.8.5)
care, considerând qi în procente devine,

Fig. ARD-T.8.3 Schema de echivalare a sarcinilor
dinamice şi turaţiilor
. (RUL-T.8.6)
Turaţia medie echivalentă în cazul în care rulmentul funcţionează la turaţiile n1, n2, n3 … ni … nn se determină cu
relaţia,
(RUL-T.8.7).
Sarcina dinamică echivalentă medie în cazul în care rulmentul este încărcat cu sarcinile dinamice P1, P2, P3 …Pi ... Pn
la, respectiv, turaţiile n1, n2, n3 … ni … nn, se determină cu relaţia,

. (RUL-T.8.8)

RUL-T.8.2 Modele de calcul de durabilitate şi static a rulmenţilor

Calculul de durabilitate
Ecuaţia de bază a durabilităţii unui rulment asociată curbei experimentale din fig. ARD-T.7.1 (v subcap. RUL-T.6) este Calcul de dimensionare,
. (RUL-T.8.8)
Calculul de verificare,
(RUL-T.8.7)
(RUL-T.8.9)
unde p reprezintă gradul (exponentul) curbei de oboseală (p = 3, pentru rulmenţii cu bile; p = 10/3, pentru rulmenţii cu role), L - Calculul sarcinii capabile,
durabilitatea în milioane de rotaţii, P - sarcina dinamică echivalentă (v subcap. RUL-T.7.1), C – capacitatea dinamică şi Lb = 1
milion de rotaţii - durabilitatea de bază (RUL-T.8.10)
Calculul static
De obicei, se face calcul de verificare cu relaţia, C0 > P0 (RUL-T.8.11)

RUL-T.9 MONTAJUL ŞI EXPLOATAREA [Jula, 1978; xxxx, 2010]

Ungerea lagărelor cu rulmenţi

Scop: micşorarea frecărilor; protecţia anticorosivă; degajează căldura; micşorarea zgomotului.
Lubrifianţii folosiţi: uleiuri minerale sau unsori consistente (fer. RUL-P.5).
Sisteme de ungere cu ulei (fer. RUL-S.2): baie de ulei proprie, cu circulaţie de ulei, prin injecţie, prin stropire, prin picurare, cu ceaţa de ulei ungerea cu unsoare consistentă.
Ajustajele, toleranţele de execuţie şi rugozităţilor pentru fusul arborelui şi pentru alezajul din carcasă
Scop: fixarea sigură a inelelor, montarea şi demontarea uşoară.
Tipurile ajustajelor: arbore-inel interior - alezaj unitar şi inel exterior-carcasă - arbore unitar; câmpurile de toleranţă sunt determinate, în principal, de sarcini şi instalaţiile care
integrează lagărul (fer. RUL-P.3).
Abateri de formă şi poziţie se adoptă pentru arbore şi alezaj (fer. RUL-P.4).
Rugozitatea se adoptă pentru arbore şi alezaj (fer. RUL-P.4).
Fixarea axială, montarea şi demontarea rulmenţilor
Fixarea axială a inelului interior pe arbore şi a inelului exterior în carcasă are ca scop transmiterea forţelor axiale şi/sau împiedicarea deplasării axiale (fer. RUL-S.3).
Montarea se face prin presarea la temperatura obişnuită cu scule şi dispozitive adecvate sau prin presarea încălzit la rulmenţii cu d > 50 mm (fer. RUL-S.4); Ordinea de montaj:
mai întâi inelele cu strângerea mai mare şi apoi cel cu strângere mai mică sau cu joc.
Demontarea se face cu scule şi dispozitive adecvate în ordine inversă (întâi inelele cu strângere mică şi apoi cele cu strângere mare) ca în cazul montării (fer. RUL-S.4).
Reglarea jocurilor şi pretensionarea rulmenţilor
Scop: asigurarea unui joc optim în stare montată care asigură funcţionarea corespunzătoare (cu frecări reduse, fără vibraţii, precizie de ghidare mărită).
Scheme de reglare a jocului (fer. RUL-S.1): prin deplasarea inelului interior; prin deplasarea inelului exterior.
Etanşarea lagărelor cu rulmenţi
Scop protejarea rulmentului în vederea opririi pătrunderii din exterior a unor impurităţi (praf, particule metalice, apă etc.) şi, pe de altă parte, să împiedice scurgerea lubrifiantului
din corpul lagărului.
Sisteme de etanşare (fer. RUL-S.5): etanşare proprie rulmentului, fără contat sau cu contact; etanşare la nivelul lagărului, cu contact sau fără contact.

În fer. RUL-S.0 se prezintă soluţii constructive de montaje cu rulmenţi specifice transmisiilor autovehiculelor
 TRD-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA TRANSMISIILOR CU ROŢI DINŢATE
CUPRINS
TRD-T.1 DEFINIŢII
TRD-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ
TRD-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TRD-T.4 CLASIFICARE
TRD-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TRD-T.5.1 Materiale şi tratamente termice
TRD-T.5.2 Tehnologii de prelucrare
TRD-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TRD-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TRD-T.8 MODELE STRUCTURALE FUNCŢIONALE ŞI CONSTRUCTIVE
TRD-T.8.1 REDUCTOARE DE TURAŢIE

TRD-T.1 DEFINIRE

Transmisia mecanică cu roţi dinţate este subsistemul care are funcţia de a transmite şi transformă energia mecanică (de rotaţie sau de translaţie) de la un sistem de antrenare
(motor) la maşina (sistemul) antrenat (rezistent) prin angrenaje (v. AEV-T.1).

Maşina este sistemul tehnic ale cărui părţi componente au mişcări determinate în scopul producerii de lucru mecanic util (maşină de lucru) sau al transformării unei forme de
energie în altă formă de energie (maşină de forţă, motoare); maşinile de lucru pot fi: maşini tehnologice (maşini unelte, maşini textile etc.), maşini de transport (macara,
automobil etc.).

Maşinile motoare sunt maşini de forţă care transformă care transformă o formă de energie alta decât mecanică (termică, electrică, hidraulică, pneumatică) în energie mecanică;
motoarele electrice transformă energia electrică în energie mecanică, motoarele termice transformă energia termică în energie mecanică.

Sistemul antrenat (rezistent) este partea care trebuie să realizeze sarcina propusă şi poate fi: utilaj tehnologic, maşină de lucru, maşină de transport etc.

Reductoare de turaţie de uz general sunt transmisii cu roţi dinţate care au scopul reducerii turaţiei concomitent cu mărirea (amplificarea) momentului de torsiune; se folosesc ca
unităţi independente în diverse transmisii permiţând, utilizarea de motoare de acţionare de turaţii mari şi gabarite reduse pentru procese/sisteme de lucru antrenate cu viteze
reduse; se realizează într-o gamă largă de tipodimensiuni în întreprinderi specializate cu eficienţă economică ridicată.

Cutiile de viteze sunt transmisii mecanice cu roţi dinţate cu raport de transmitere variabil discret.

TRD-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b c
Fig. TRD-T.2.1 Structura constructivă generală a transmisiilor cu roţi dinţate: a – reductor de turaţie [Crudu, 1981]; b – cutie de viteze [http://cutiideviteza.ro];
c – reductor central şi diferenţial[http://cutiideviteza.ro]

TRD-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Necesitatea utilizării transmisiilor [Dobre, 2005]:

- deseori vitezele necesare funcţionării maşinilor antrenate (de lucru, de transport) sunt diferite de cele nominale ale motoarelor;
- sarcinile la maşini antrenate sunt superioare celor de la arborele motoarelor;
- viteza maşininilor sau vehiculelor trebuie să fie variabilă (reglabilă), inversabilă şi chiar cu opriri;
- necesitatea antrenării cu un motor a mai multor maşini (sisteme) antrenate cu viteze diferite;
- transformarea mişcării de rotaţie a motoarelor de antrenare în mişcări de translaţie ale maşinilor (sistemelor) antrenate;
- imposibilitatea legării directe între arborele motorului şi cel al maşinii antrenate.

Domenii principale de utilizare: cutii de viteze, reductoare de turaţie, multiplicatoare de turaţie, transmisii diferenţiale, transportoare, ascensoare, utilaje tehnologice, instalaţii
petroliere etc.

Tab. TRD-T.3.1 Avantajele şi dezavantajele transmisiilor cu roţi dinţate [Moldovean, 2001]

Avantaje* Dezavantaje*
- asigură raport de transmitere constant; - necesită precizie ridicată de execuţie şi montaj;
- au durabilitate şi siguranţă mare în funcţionare; - tarnsmit şocurile şi vibraţiile;
- au capacitate mare de transmitere a momentului de torsiune; - zgomote şi vibraţii în exploatare
- au randamentul ridicat;
- necesită întreţinere uşoară în exploatare
* Raportate la alte tipuri de transmisii (prin elemente flexibile, prin fricţiune etc.)

TRD-T.4 CLASIFICARE

Tab. TRD-T.4.1 Clasificarea transmisiilor mecanice

 Criteriul Tipul Exemple
Transmisii cu roţi dinţate; transmisii cu roţi de
Cu corpuri rigide
Natura elementelor active fricţiune;
Cu corpuri flexibile Transmisii prin curele
Transmisii cu roţi dinţate; Transmisii prin curele
Prin formă (angrenare)
dinţate(sincrone); Transmisii prin lanţ;
Modul de transmitere a puterii
Transmisii cu roţi de fricţiune; Transmisii prin curele
Prin frecare
trapezoidale
Transmisii reductoare (i > 1); transmisii multiplicatoare
Cu raport de transmitere constant
(i < 1);
Constanţa raportului de transmitere
Cutii de viteze (schimbarea vitezei în trepte); variatoare
Cu raport de transmitere variabil
prin fricţiune (schimbarea vitezei continuu)

Tab. TRD-T.4.2 Clasificarea transmisiilor mecanice cu roţi dinţate

Criteriul Tipul Exemple
În plan orizontal Fig. TRD-T.2.1,a,e,f,g,h; fig. TRD-T.4.2,b,d,e
În plan vertical Fig. TRD-T.4.2,i,j,k,l
Poziţia planului care conţine axele roţilor angrenajelor
În plan înclinat
În mai multe plane
Reductoare Fig. TRD-T.2.1; fig. TRD-T.4.2
Modificarea vitezei
Multiplicatoare
Cilindrice Fig. TRD-T.2.1,a,b,e...l; fig. TRD-T.4.2,a,d,e,f
Conice Fig. TRD-T.2.1,m,n,s,u; fig. TRD-T.4.2,b
Tipul angrenajelor componente (v . AEV-T.4)
Hiperboloidale: elicoidale, melcate, hipoide Fig. TRD-T.2.1,d,o,p; fig. TRD-T.4.2,c,g
Combinate Fig. TRD-T.2.1,c,d,m,n,p,s,u; fig. TRD-T.4.2,b
Cu o treaptă Fig. TRD-T.2.1,c,d,m,n,p,s,u; fig. TRD-T.4.2,b
Numărul angrenajelor înseriate Cu două trepte Fig. TRD-T.2.1,e...p; fig. TRD-T.4.2,a,b,d,e
Cu mai multe trepte Fig. TRD-T.2.1,r,s
Cu axe fixe Fig. TRD-T.2.1,a...s; fig. TRD-T.4.2,a...e,g
Poziţia axelor roţilor în timpul funcţionării
Cu axe mobile (planetare) Fig. TRD-T.2.1,z,u; fig. TRD-T.4.2,f
Cu o ieşire Fig. TRD-T.2.1,a,b
Numărul de ieşiri
Cu o două sau mai multe ieşiri Fig. TRD-T.2.1,c

Tab. TRD-T.4.3 Clasificarea reductoarlor de turaţie de uz general (v. fer. TRD-S.1)

Criteriul Tipul Schema
Cu o treaptă Fig. TRD-T.4.1,a,b,c,d,u; fig. TRD-T.4.2,a,c,f
Numărul angrenajelor înseriate Cu două trepte Fig. TRD-T.4.1,e…p; fig. TRD-T.4.2,b,d,e
Cu trei trepte Fig. TRD-T.4.1,r,s
Cilindrice Fig. TRD-T.4.1,a,b,e…l,r,t; fig. TRD-T.4.2,a,d,e,f
Conice Fig. TRD-T.4.1,c,m,s,u; fig. TRD-T.4.2,b
Melcate Fig. TRD-T.4.1,d,o,p; fig. TRD-T.4.2,c
Tipul angrenajelor componente
Conico-cilindrice Fig. TRD-T.4.1,m,n,s; fig. TRD-T.4.2,b
Cilindo-melcate Fig. TRD-T.4.1,p
Melcato-cilindrice Fig. TRD-T.4.1,o
Orizontal Fig. TRD-T.4.1,a,e,f,g,h; fig. TRD-T.4.2,a,b,d,e
Poziţia planului care conţine axele arborilor Vertical Fig. TRD-T.4.1,b,c,i,j,k,l;
Înclinat
Coaxial (arborele de intrare şi de ieşire au aceeaşi axă) Fig. TRD-T.4.1,f,j,e; fig. TRD-T.4.2,e
Cu intrare orizontală (arborele de intrare are axa în plan Fig. TRD-T.4.1,a,b,c…m,o,p,r,s; fig. TRD-
orizontal) T.4.2,a,b,d,e,f
Cu intrare verticală (arborele de intrare are axa în plan
Fig. TRD-T.4.1,n;
Poziţile axelor de intrare/ieşire vertical)
Cu ieşire orizontală (arborele de ieşire are axa în plan
Fig. TRD-T.4.1,a…s; fig. TRD-T.4.2,a…f
orizontal)
Cu ieşire verticală (arborele de ieşire are axa în plan
Fig. TRD-T.4.1,c;
vertical)
Cu axe fixe Fig. TRD-T.4.1,a…s; fig. TRD-T.4.2,a…e
Poziţia axelor roţilor în timpul funcţionării
Cu axe mobile (planetare) Fig. TRD-T.4.1,t,u; fig. TRD-T.4.2,f
Bifurcat în treapta I - a Fig. TRD-T.4.1,g,k
Transmiterea momentului de torsiune în paralel Bifurcat în treapta a II - a Fig. TRD-T.4.1,h,l
Bifurcat în treapta I -a şi a II - a
Reductor fără motor Fig. TRD-T.4.2,a…e
Existenţa motorului de antrenare
Motoreductor Fig. TRD-T.4.2,f
Cu un cap Fig. TRD-T.4.2,a…e
Cu două capete
Tipul arborelui de ieşire
Plin Fig. TRD-T.4.2,b,d,e
Tubular Fig. TRD-T.4.2,a,c

a b c d
 e f g h

i j k l

m n o p

r s t u
Fig. TRD-T.4.1 Reductoare de turaţie cu roţi dinţate (scheme funcţionale): a – cilindric orizontal; b – cilindric vertical; c – conic vertical; d – melcat cu intrare pe jos; e –
cilindric cu două trepte orizontal; f – cilindric cu două trepte orizontal coaxial; g – cilindric cu două trepte orizontal bifurcat în treapta I - a; h – cilindric cu două trepte
orizontal bifurcat în treapta a II - a; i – cilindric cu două trepte vertical c intrare pe sus; j – cilindric cu două trepte vertical coaxial cu intrare pe sus; k – cilindric cu două
trepte vertical bifurcat în treapta I – a cu intrare pe sus; l – cilindric cu două trepte vertical bifurcat în treapta a II – a cu intrare pe sus; m – conico-cilindric (cu două
trepte) orizontal; n – conico-cilindric (cu două trepte) orizontal cu intrare verticală; o – conico-melcat (cu două trepte); p – melcato-cilindric (cu două trepte); r – cilindric
cu trei trepte orizontal; s – conico-cilindric cu trei trepte orizontal; t – cilindric planetar; u – conic diferenţial

a b c

d e f
 [http://www.neptun-gears.ro] http://www.componenteindustriale.ro/ro http://www.gearsystem.net/
g
Fig. TRD-T.4.2 Reductoare de turaţie cu roţi dinţate (vederi generale): a – cilindric cu arborele ieşire tubular; b – conic orizontal; c – motoreductor melcat cu arborele
ieşire tubular; d – cilindric orizontal în două trepte; e – cilindric coaxial orizontal în două trepte; f – cilindric planetar [http://www.reductoare-rossi.ro]; g – melcate;

TRD-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

TRD-T.5.1 Materiale şi tratamente termice

TRD-T.5.2 Tehnologii de prelucrare şi asamblare

TRD-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE

Tab. TRD-T.6.1 Forme şi cauze de scoatere din uz sau de comportare necorespunzătoare a transmisiilor cu roţi dinşate [Jula, 1989; Moldovean, 2001; Danape, 2012]
Tipul cedării Forme Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Limitarea momentului transmis prin
La roţile din Suprasarcini şi şocuri Ruperea la baza dintelui, la roţile cu
Ruperea la introducerea de cuplaje de siguranţă.
oţeluri cu duritate care apar în condiţii de dantură dreaptă; ruperea colţului
suprasarcini Mărirea preciziei de execuţie a roţilor dinţate
mărită funcţionare neobişnuite dintelui la roţile cu dantură înclinată
şi/sau a rigidităţilor arborilor
Limitarea prin calcul a tensiunilor maxime de
La roţile din Depăşirea rezistenţei la încovoiere de la baza dintelui la valori
Scoaterea din uz a oţeluri cu oboseală a materialului Iniţial, microfisuri în zona de racordare admisibile de oboseală.
Ruperea la
angrenajelor duritatea mai la solicitarea de întinsă, care se dezvoltă provocând Realizarea unor raze mari de racordare.
oboseală
mare de 45 HRC încovoiere variabilă în ruperea dinţilor Mărirea secţiunii dintelui la bază prin creşterea
sau din fonte timp modulului şi/sau prin deplasări pozitive de
profil
La roţile din
Deformarea Încărcări cu suprasarcini Depăşirea rezistenţei la curgere a Limitarea momentului transmis prin
oţeluri cu duritate
plastică şi şocuri materialului introducerea de cuplaje de siguranţă
redusă
Rulmenţii puternic Microsuduri locale între căile de rulare
încărcaţi care şi corpurile de rostogolire şi/sau colivie
Scăderea locală a
funcţionează la şi corpurile de rostogolire; pierderea
Griparea rezistenţei de contact a Creşterea eficacităţii sistemului de ungere
temperaturi ridicate preciziei de rotire, zgomot mare,
materialului
şi ungere creşterea rezistenţei la rotire până la
insuficientă blocare
Scoaterea din uz a
Rulmenţii care
rulmenţilor
funcţionează la
turaţii ridicate Uzarea coliviilor în zonele de contact
Distrugerea Forţe centrifuge mărite,
încărcaţi cu sarcini cu corpurile de rostogolire; scăderea Montare şi exploatare corespunzătoare
coliviei autovibraţii
combinate şi/sau secţiunilor, fisurarea şi ruperea coliviei
montaţi
necorespunzător
Comportare Microfisuri iniţiale pe suprafaţa
necorespunzătoare flancurilor active care se măresc Limitarea prin calcul a tensiunilor maxime de
(cu consecinţă a acţiunii presiunii contact (la oboseală) ale flancurilor active la
neuniformităţi, Cu precădere, la Oboseala materialului hidrostatice a uleiului generată în tensiuni admisibile.
Deteriorarea
vibraţii şi roţile din oţeluri straturilor superficiale timpul contactelor dinţilor urmate de Tratamente termice şi termochimice care
flancurilor prin
zgomote) datorită cu duritate ale flancurilor active desprinderea de mici particule de conduc la mărirea rezistenţei superficiale de
oboseala de
angrenajelor superficială determinate de material rezultând mici ciupituri, contact.
contact (piting,
redusă (sub 45 tensiunile de contact fenomenul de pitting (v. fer. AEV-T.4) Deplasări pozitive de profil pentru mărirea
ciupire)
HRC) variabile în timp Dezvoltarea în timp a ciupiturilor şi în razelor profilelor.
consecinţă funcţionarea Mărirea rugozităţilor flancurilor active
necorespunzătoare cu vibraţii şi Utilizarea de lubrifianţi aditivaţi.
zgomote
La roţile
Zgârieturi orientate de-a lungul
angrenajelor
Deteriorarea Alunecări mărite între flancului generate de formarea şi Îmbunătăţirea condiţiilor de ungere (lubrifianţi
puternic încărcate
flancurilor prin flancuri; rugozităţi mari ruperea unor microsuduri datorate aditivaţi); mărirea preciziei de execuţie şi
cu viteze mari şi
gripare ale flancurilor sarcinilor locale mari şi a montaj; micşorarea rugozităţii flancurilor
cu ungeri
temperaturilor ridicate
necorespunzătoare
La roţile
angrenajelor Îndepărtarea unor particule fine de
Deteriorarea Alunecări mărite între
deschise material de pe flancul dintelui ca
flancurilor prin flancuri; rugozităţi mari Ungere, etanşări şi protejări adecvate
(neprotejate) şi cu urmare a unor particule abrazive
uzare abrazivă ale flancurilor
ungeri existente în zona de contact
necorespunzătoare
La roţile din
oţeluri tratate
Deteriorarea termic sau Oboseala materialului
Apariţia de microfisuri la graniţa Tehnologii de tratament termic sau
flancurilor prin termochimic straturilor superficiale
dintre stratul durificat şi cel de bază termochimic adecvate
exfoliere superficial (călire, ale flancurilor active
cementare,
nitrurare)
Deteriorarea La roţile din Încărcări cu Apariţia de adâncituri pe flancurile Reducerea sarcinilor de contact şi mărirea
flancurilor prin oţeluri cu duritate suprasarcini, alunecări dinţilor roţii conducătoare şi adâncituri durităţii flancurilor
 curgere plastică redusă mari şi ungere redusă pe flancurile dinţilor roţii conduse ca
urmare a tensiunilor tangenţiale mari
cauzate de forţele de frecare care îşi
schimbă sensul în polul angrenării
Microfisuri iniţiale pe suprafețele
flancurilor active care se măresc
Deteriorarea
consecinţă a acţiunii presiunii
suprafeţelor Oboseala materialelor
hidrostatice a uleiului generată în
căilor de rulare Cu precădere, la straturilor superficiale
timpul contactelor dinţilor urmate de
şi/sau ale rulmenţii rotitori cu ale căilor de rulare Limitarea timpului de funcţionare prin calcul
desprinderea de mici particule de
Comportare corpurilor de turaţia n > 10 şi/sau corpurilor de de durabilitate bazat pe capacitatea de
material rezultând mici ciupituri,
necorespunzătoare rostogolire prin rot/min bine rostogolire determinate încărcare dinamică
fenomenul de pitting; dezvoltarea în
(cu neuniformităţi, oboseala de lubrifiaţi şi etanşaţi de tensiunile de contact
timp a ciupiturilor conduce, în
vibraţii şi contact (piting, variabile în timp
consecinţă, la mărirea jocului şi
zgomote) datorită ciupire)
funcţionarea necorespunzătoare cu
angrenajelor
vibraţii şi zgomote
Uzarea abrazivă Rulmenţii care
Zgârieturi pe suprafeţele active;
a căilor de rulare lucrează în medii
Depăşirea limitei de mărirea jocului din rulment şi, deci, Creşterea eficacităţii sistemelor de etanşare şi
şi/sau a cu praf şi impurităţi
rupere a materialului funcţionarea necorespunzătoare cu ungere
corpurilor de abrazive şi etanşaţi
vibraţii şi zgomote
rostogolire necorespunzător

TRD-T.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Tab. TRD-T.7.1 Parametri de intrare-ieşire funcţionali şi constructivi principali

Semnificaţiile parametrilor:
ωi (ni) – vitezele unghiulară (turaţia) de intrare;
ωe1…n (ne1…n) – vitezele unghiulare (turaţiile) de ieşire;
i1…n – rapoartele de transmitere ale celor n fluxuri de angrenaje ale transmisiei cu roţi dinţate, i1…n = ωi /ωe1…n
= ni/ne1…n;
η1…n – randamentele corespunzătoare celor n fluxuri de angrenaje;
Mti – momentul de torsiune la intrare;
Mte1…n – momentele de torsiune de ieşire; Mte1…n = (Mti/ i1…n) η1…n;
Pi – puterea la intrare;
Pe1…n – puterile la ieşire, Pe1…n = (Pi/ i1…n) η1…n

Fig. TRD-T.7.1 Schema parametrilor principali de

intrare/ieşire intr-o transmisie mecanică

Tab. TRD-T.7.2 Particularităţi funcţionale şi constructive şi caracteristici principale ale reductoarelor

Tipul reductorului
Reductore cilindrice într-o
treaptă
Reductore conice într-o
treaptă
Reductore melcate într-o
treaptă
Reductoare cilindrice în
două trepte
Reductoare melcate în două
trepte
Reductoare conico-
cilindrice
Reductoare cilindro-melcate
sau melcato-cilindrice
Reductoare cilindrice în trei
trepte
Reductoare planetare
Particularităţi funcţionale şi constructive şi caracteristici principale Soluţia constructivă
La viteze şi momente de torsiune reduse se utilizează dantură dreaptă; raportul de transmitere maxim, imax = 8, la viteze
şi momente de torsiune mari se utilizează dantură înclinată, imax = 10; la sarcini transmise foarte mari se preferă dantură
în V
Modifică direcţia de transmitere a sarcinii; raportul de transmitere maxim, imax = 5, pentru dantură dreaptă; imax = 6,
pentru dantură curbă; viteza periferică maximă, vmax = 2…3 m/s, pentru dantură dreaptă; vmax = 35…40 m/s, pentru
dantură curbă
Recomandate pentru puteri mici şi medii; raportul de transmitere maxim, imax = 80; randamentul η = 0,9…0,45 (valorile
mici pentru rapoarte de transmitere mari); viteza periferică a melcului, vmax = 20 m/s
De regulă, reductoarele cilindrice cu două trepte sunt cu angrenaje cu dantură înclinată; raportul de transmitere maxim,
imax = 50; reductoarele cilindrice obişnuite au arbori rigizi pentru montarea roţilor deoarece acestea sunt dispuse
asimetric faţă de reazeme; reductoarele cilindrice bifurcate, folosite pentru sarcini mari şi foarte mari, asigură
simetrizarea schemei de transmitere a sarcinii (treptele bifurcate se execută cu dantură înclinată în sens invers; fer. TRD-
reductoarele cilindrice coaxiale asigură încărcarea simetrică a arborilor şi reducerea gabaritului reductorului S.1
Realizează rapoarte de transmitere foarte mari, imax = 2500; randamente scăzute; necesită precizii de prelucrare şi
mantaj ridicate
Modifică direcţia de transmitere a sarcinii; realizează rapoarte de transmitere maxime, imax = 45; treapta conică se
foloseşte totdeauna ca treaptă rapidă (cu viteza maximă)
Realizează rapoarte de transmitere mari, imax = 250
Rapoart de transmitere maxim, imax = 250; pentru uniformizarea încărcării elementelor se pot realiza în structuri
bifurcate; în cazul în care se impune modificarea direcţiei de transmitere a mişcării se realizeză cu prima treaptă conică
dar imax = 200
Reductoare planetare cu o treaptă cu satelit şi coroană dinţată la interior fixă, imax = 10, randamentul η = 0,94…0,96;
reductoare planetare cu două treapte cu satelit şi coroană dinţată la interior fixă, imax = 100, randamentul η = 0,90…0,95

Împărţirea raportului de transmitere pe treptele reductorului.

Criterii de optimizare a rapoartelor de transmitere pe trepte:
- egalizarea portanţei angrenajelor la presiunea de contact sau de încovoiere pe toate treptele;
- realizarea unui gabarit şi greutăţi minime a reductorului;
- egalizarea pătrunderii în baia de ulei a roţilor dinţate mari.

TRD-T.8 MODELE STRUCTURALE FUNCŢIONALE ŞI CONSTRUCTIVE

TRD-T.8.1 REDUCTOARE DE TURAŢIE (v. fer. TRD-S.1)

TRD-T.8.1.1 Model structural-funcţional general al reductoarelor cu angrenaje

Tab. TRD-T.8.1.1.1 Parametri de intrare-ieşire funcţionali şi constructivi principali

Semnificaţiile parametrilor:

Fig. TRD-T.7.1 Schema parametrilor principali de
intrare/ieşire intr-o transmisie mecanică
H1H2V – sistem de coordonate spaţial ortogonal cu axele H1 şi H2 în plan orizontal şi V în plan vertical;
dV – distanţa dintre punctele de intrare şi de ieşire în plan vertical;
dH – distanţa dintre punctele de intrare şi de ieşire în plan orizontal cu componentele dH1 şi dH2 componentele
după axele H1 şi, respectiv, H2 ( );
θ – unghiul direcţiei punctelor de intrare şi de ieşire faţă de verticală (axa V);
φ – unghiul proiecţiei direcţiei punctelor de intrare şi de ieşire în plan orizontal faţă de axa H1;
Σ – unghiul dintre axele de intrare şi de ieşire;
ωi (ni) – viteza unghiulară (turaţia) de intrare;
ωe (ne) – viteza unghiulară (turaţia) de ieşire;
iR – raportul de transmitere total, iR = ωi / ωe = ni/ne;
ηR – randamentul;
Mti – momentul de torsiune de intrare;
Mte – momentele de torsiune de ieşire, Mte = (Mti/ iR) ηR;
Pi – puterea la intrare;
Pe – puterea la ieşire, Pe = Pi ηR

TRD-T.8.1.2 Model structural-funcţional al reductoarelor conico-cilindrice

Reductoarele conice se folosesc pentru transmiterea puterii între arbori cu axe concurente pentru rapoarte de transmitere i = 1…6.

Reductoarele conico-cilindrice de uz general sunt cu două sau trei trepte şi cu angrenajul conic la intrare deoarece acesta are pinionul în consolă (condiţii de
angrenare înrăutăţite) şi deci capacitatea portantă mai mică.

Tab. TRD-T.8.1.1 Schema structural- funcţională a reductoarelor conico-cilindrice

Structura funcţională:
I – angrenaj conic ortogonal cu raportul de transmitere iI;
II – angrenaj cilindic cu raportul de transmitere iII .
Funcţia de transmitere a puterii:

.
Funcţia de transmitere a mişcării:

; .

Funcţia de transmitere a momentului de torsiune:

Fig. TRD-T.8.1.1 Schema structural-funcţională .

Semnificaţiile parametrilor: Pi – puterea la arborele de intrare; Pe – puterea la arborele de ieşire;
Mti – momentul de torsiune la arborele de intrare; Mte – momentul de torsiune la arborele de
ieşire; ωi (ni) – viteza unghiulară (turaţia) arborelui de intrare; ωe (ne) – viteza unghiulară
(turaţia) arborelui de ieşire; randamentul transmisiei (reductorului conico-cilindric)

Tab. TRD-T.8.1.2 Schema structural- constructivă a reductoarelor conico-cilindrice

Fig. TRD-T.8.1.3 Schema bloc structural-constructivă

a
Semnificaţiile parametrilor din fig. TRD-T.8.1.2 şi TRD-T.8.1.3:
Angrenaje: I – angrenaj conic ortogonal cu dantură, înclinată sau curbă; II – angrenaj
cilindic cu dantură înclinată.
Roţi dinţate: 1I – pinion conic, 2I – roată conică, 1II – pinion cilindric, 2II – roată cilindrică.
Arbori: A1 – arbore de intrare, A2 – arbore intermediar, A3 – arborele de ieşire.

Lagăre: - lagărul A al arborelui A1, - lagărul B al arborelui A1, - lagărul A al

arborelui A2, - lagărul B al arborelui A2, - lagărul A al arborelui A3, - lagărul

B al arborelui A3.
b c d Subansamble: SC – subasamblul carcasă; - subansamblul arborelui de intrare format
din pinionul conic (1I) fixat pe arborele de intrare (A1) care la rândul său este fixat pe două

lagăre ( şi ) ce se sprijină pe subansamblul carcasă SC; - subansamblul

arborelui intermediar format din roata conică (2I) şi pinionul cilindric (1II) fixate pe
arborele intermediar (A2) care la rândul său este fixat pe două lagăre ( şi ) ce se
sprijină pe subansamblul carcasă SC; - subansamblul arborelui de ieşire format din
roata cilindrică (2II) fixată pe arborele de ieşire (A3) care la rândul său este fixat pe două

e lagăre ( şi ) ce se sprijină pe subansamblul carcasă SC.

Fig. TRD-T.8.1.2 Schema structural-constructivă: a – de ansamblu; b – a Montaje cu rulmenţi (sisteme de lăgăruire): - montajul cu rulmenţi al arborelui de
subansamblului arborelui de intrare; c – a subansamblului arborelui intrare (A1); - montajul cu rulmenţi al arborelui intermediar (A2); - montajul cu
rulmenţi al arborelui de ieşire (A3).
 intermediar; d – a subansamblului arborelui de ieşire; e – a subansamblului Obs. Montajele cu rulmenţi (sistemele de lăgăruire) fiind entităţi funcţionale independente
carcasei nu sunt structuri constructive de asamblare distincte

TRD-T.8.1.2.1 Modelarea încărcărilor (forţelor şi momentelor) din reductoarele conico-cilindrice

Tab. TRD-T.8.1.2.1 Forţe în reductoarele conico-cilindrice

Forţele din angrenajul conic, I:

- forţa tangenţială de acţiune a pinionului conic conducător, – forţa tangenţială de reacţiune
a roţii conice condusă, ( );
- forţa radială de acţiune a pinionului conic conducător, – forţa axială de reacţiune a roţii
conice condusă ( );
- forţa axială de acţiune a pinionului conic conducător, – forţa radială de reacţiune a roţii
conice condusă (
Forţele din angrenajul cilindric, II:
- forţa tangenţială de acţiune a pinionului cilindric conducător, – forţa tangenţială de
reacţiune a roţii cilindrice condusă ( );
- forţa radială de acţiune a pinionului cilindric conducător, – forţa radială de reacţiune
a roţii cilindrice condusă ( );
- forţa axială de acţiune a pinionului conic conducător, – forţa axială de reacţiune a roţii
cilindrice condusă ( )
Fig. TRD-T.8.1.4 Schema forţelor detaliată
Metodologia de vizualizare a forţelor:
- reprezentare transmisie în două vederi ortogonale;
- marcarea în cele două vederi a sensurilor de rotaţe ale roţilor;
- marcarea forţelor tangenţiale;
- marcarea forţelor radiale;
- marcarea forţelor axiale.

Direcţiile şi sensurile forţelor din angrenaje:

Forţa tangenţială: direcţie tangentă la cercurile de rostogolire; sensul opus vitezei (forţă rezistentă),
pentru roata conducătoare, şi acelaşi sens cu viteza (forţă motoare), pentru roata condusă.
Forţa radială: direcţie radială; sensul spre centrul roţii.
Forţa axială: direcţie axială; sensul determinat de direcţia de înclinare a dintelui şi de sensul de rotaţie
al roţii

Fig. TRD-T.8.1.2.1 Schema forţelor simplificată

Fig. TRD-T.8.1.2.2 Fluxuri de forţe în reductoarele conico-cilindrice

Obs. Identificarea fluxurilor forţelor permite stabilirea judicioasă a schemelor de încărcare la proiectare.

TRD-T.8.1.3 Model structural-funcţional al transmisiilor planetare (reductoare/multiplicatoare)

Unitatea planetară (fig. TRD-T.8.1.3.1) este un mecanism diferenţial cu următoatrele elemente: roţile centrală (cu dantură la exterior) 1 şi 2 (cu dantura la interior); sateliţii 3 şi
braţul portsateliţi H.
 Tab. TRD-T.8.1.3.1 Situaţii de funcţionare a unităţii planetare
Raportul de transmitere interior (al mecanismului cu axe fixe, cu braţul portsateliţi blocat),

Semnul - arată că roaţile centrale 1 şi 2 au sensuri de rotaţie opuse.

Condiţia de coaxialitate a roţilor centrale (1,2),
z2 - z1 = 2 zs.
Condiţia de montaj care impune ca dinţii sateliţilor să intre în golurile roţilor centrale, cu dantură la exterior
respectiv interior, se sintetizează în relaţia,
z2 + z1 = ns S,
în care, ns este numărul de sateliţi şi N - un număr întreg.
Fig. TRD-T.8.1.3.1 Schemă unitate planetară

Principala metodă de analiză a mecanismelor planetare este inversiunea mişcărilor care conduce la mecanisme cu axe fixe cu aceleaşi mişcări relative între elemente şi cu
aceleaşi forţe şi momente statice. Deci, calculul organologic al transmisiilor planetare se reduce la calculul organologic al unităṭilor cu axe fixe.

Situaţii de funcţionare unităţii planetare: ca unitate monomobilă cu axă fixă când braţul portsateliţi fix (tab. TRD-T.8.1.3.2, coloanele a şi b); ca unitate planetară monomobilă
cu axă mobilă (cu braţul portsateliţi rotitor) când una din roţile centrale este fixă (tab. TRD-T.8.1.3.2, coloanele c, d, e şi f); ca unitate planetară bimobilă (diferenţială) când
braţul portsateliţi şi roţile centrale sunt mobile.

Tab. TRD-T.8.1.3.2 Situaţii de funcţionare a unităţii planetare

Varianta a b c d e f

Schema

Rap.
de
transm.
În cazul neglijării frecărilor (randamente unitare) parametrii cinetostatici (puterea, viteza unghiulară şi momentul de tosiune) de ieşire (indice e = 1,2,H) se determină în
funcţie de parametrii cinetostatici de intrare (indice i = 1,2,H) cu relaţiile,

în care, este raportul de transmitere a mişcării (conform liniei de mai sus) de la elementul de intrare (conducător), i = 1,2 sau H, la elementul de ieşire (condus), e = 1,2 sau
H, cu elementul fixat (blocat), f = 1,2 sau H.
 TCR. TRANSMISII PRIN CURELE

TCR-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA TRANSMISIILOR PRIN CURELE

CUPRINS
TCR-T.1 DEFINIRE
TCR-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ
TCR-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TCR-T.4 CLASIFICARE
TCR-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TCR-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TCR-T.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TCR-T.7.1 Curele trapezoidale înguste
TCR-T.8 MODELE DE CALCUL
TCR-T.8.1 Model de calcul a transmisiilor prin curele trapezoidale înguste

TCR-T.1 DEFINIRE

Transmisiile prin curele sunt transmisii mecanice care au rolul de a transmite energia de la un arbore motor la unul sau mai mulţi arbori conduşi, prin intermediul unui element de
tracţiune flexibil, fără sfârşit, numit curea.
Cureaua de transmisie reprezintă un element flexibil, fără sfârşit, din materiale nemetalice, ce transmite mişcarea de rotaţie şi sarcina de la o roată motoare la una sau mai multe
roţi conduse.
Roata de curea este elementul metalic care transmite (prin formă sau prin frecare) sarcina de la elementul de intrare la curea (roată conducătoare) sau, respectiv de la aceasta la
elementul de ieşire (roată condusă).

TCR-T.2 STRUCTURA CONSTRUCTIVĂ

a b c d

e f g h
Fig. TCR-T.2.2 Tipurile şi structurile curelelor: a - trapezoidală cu elementul de rezistenţă din ţesătură; b
- trapezoidală cu elementul de rezistenţă din şnur textil, c - trapezoidală cu elementul de rezistenţă de tip
Fig. TCR-T.2.1 Structura unei transmisii prin curele cablu; d - dinţată; e – dublu trapezoidală; f - trapezoidală lată dinţată; g - trapezoidală multiplă; h –
[Gafiţanu, 2002] triunghiulară multiplă (poly-V)
Obs. Semnificaţiile componentelor din fig. TCR-T.2.1: 1- roată de curea conducătoare, 2 – sistem de întindere a curelei (mecanism acţionat de greutatea G); 3 curea; 4 – roată de
curea condusă.
Semnificaţiile părţilor din fig. TCR-T.2.2: 1- element de rezistenţă (din materiale textile, metalice sau plastice); 2- structura de susţinere (de obicei, din cauciuc); 3 – înveliş de
protecţie într-unul sau mai multe straturi (de obicei, din pânză cauciucată).

TCR-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare: transmisiile autovehiculelor, maşinilor agricole, tractoarelor, utilajelor tehnologice, maşinilor unelte, etc. În general, se utilizează în mai toate
transmisiile când condiţiile de gabarit impun distanţe mari între roţi.

Tab. TCR-T.3.1 Avantajele şi dezavantajele transmisiilor prin curele [Rădulescu, 1985]

Avantaje* Dezavantaje*
- posibilitatea transmiterii mişcării de rotaţie şi a puterii la - gabarit mare în comparaţie cu transmisiile cu roţi dinţate;
distanţă; - capacitate de transmitere a sarcinii limitată;
- funcţionarea lină, fără zgomot; - alunecare elastică (în cazul transmisiilor prin frecare);
- amortizarea şocurilor şi vibraţiilor; - induc încărcări mari în arbori şi lagăre, din cauza faptului că necesită o forţă de întindere iniţială relativ
- protecţia unor componente la suprasarcini; mare;
- necesită precizii de execuţie şi montaj scăzute fiind relativ - durabilitate limitată (îmbătrânirea cauciucului structurii de susţinere şi uzarea învelişului de protecţie
ieftine; sensibilitate mărită la căldură şi umiditate;
- permit antrenarea simultană a mai multor arbori - produc încărcări electrostatice
* raportate la alte tipuri de transmisii (prin roţi dinţate, lanţuri etc.)

TCR-T.4 CLASIFICARE
Tab. TCR-T.4.1 Clasificarea transmisiilor prin curele [Jula, 1986; Butnariu, 2009]
Criteriul Tipul Schema
Modul de transmitere a sarcinii de la roată la curea (sau Prin frecare (asincrone) - cazul curelelor trapezoidale, late, rotunde, striate Fig. TCR-T.4.1,a,c
de la curea la roată) Prin formă (sincrone) - cazul curelelor dinţate Fig. TCR-T.4.1,b
Cu un arbore condus Fig. TCR-T.4.1,a,c
Numărul arborilor conduşi
Cu mai mulţi arbori conduşi Fig. TCR-T.4.1,b
Cu tensionare permanentă fără rolă de întindre Fig. TCR-T.9.1.1,a
Tipul sistemului de tensionare (întindere) a curelei Cu tensionare permanentă cu rolă de întindere (reglabilă) Fig. TCR-T. 9.1.1,b,c
Cu tensionare automată Fig. TCR-T.9.2.1
Prin curele late Fig. TCR-T.4.1,c
Forma secţiunii curelei Prin curele trapezoidale Fig. TCR-T.2.2,a,b,c,e,f,g
Prin curele politriunghiulare Fig. TCR-T.2.2,h
Cu axe paralele Fig. TCR-T.4.1,a,b
Poziţia axelor roţilor
Cu axe încrucişate Fig. TCR-T.4.1,c
 Materialul curelei Monomaterial (piele, benzi textile) -

Compozite (cu structuri compuse: element de rezistenţă, material de susţinere, Fig. TCR-T.2.2
înveliş)
Cu o curea Fig. TCR-T.4.1; 4.2,e
Numărul de curele
Cu două sau mai multe curele Fig. TCR-T.4.2,a,b,c
Cu roţi de curea monobloc (forjate, turnate) Fig. TCR-T.4.2,a
Forma roţii de curea
Cu roţi din multicomponent (sudate, asamblate mecanic) Fig. TCR-T.4.2,b,c,d

a b c
Fig. TCR-T.4.1 Tipurile transmisiilor prin curele în corelaţie cu poziţiile axelor roţilor: a – cu axe paralele cu o roată condusă; b – cu axe paralele cu o trei roţi conduse
(curea dinţată); c – cu axe încrucişate şi o roată condusă

a b c d e
Fig. TCR-T.4.2 Tipurile de roţi de curea: a – forjată sau turnată; b – sudată; c – asamblată nedemontabil; d – asamblată demontabil (cu reglare); e - dinţată

TCR-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Curelele sunt elemente cu structură complexă, care sunt executate în cadrul unor firme specializate, conform unor tehnologii care implică utilaje dedicate.
Roţile de curea, de obicei, sunt structuri metalice: monocomponent (fig. TCR-T.4.2,a), realizate din oţeluri carbon nealiate pentru construcţii metalice (S235, S275, S355) sau
oţeluri nealiate turnate; multicomponent sudate (fig. TCR-T.4.2,b), realizate din oţeluri sudabile (S235, S275, S355); multicomponent asamblate (fig. TCR-T.4.2,c,d) cu
componente din oţeluri carbon nealiate pentru construcţie sau oţeluri nealiate de îmbunătăţire (C35, C45, C55). Roţile de curea dinţate pot fi executate şi din aliaje de aluminiu
sau materiale sinterizate.

TCR-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. TC-T.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz

Forme Consecinţe Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Comportare
Deteriorarea Mişcări neuniforme cu Alegerea şi montarea
necorespunzătoare (cu Cu precădere, la transmisiile prin
suprafeţelor active Uzarea învelişului vibraţii; alunecări corespunzătoare; tensionarea
neuniformităţi, vibraţii fricţiune
ale curelelor (patinări) mărite optimă a curelei
şi zgomote)
Limitarea: tensiunilor maxime
Transmisiile suprasolicitate de
Depăşirea rezistenţei statice statice sau de oboseală la valori
sarcini statice
sau de oboseală a Întreruperea transmiterii admisibile, limitarea
Ruperea curelei Scoaterea din uz Distanţe dintre axe prea mari
materialului structurii de mişcării suprasarcinilor de funcţionare
conduc la apariţia de vibraţii ale
susţinere (cauciucului) şi/sau a frecvenţelor de
ramurilor
încovoiere a curelei

TCR-T.7 PARAMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

TCR-T.7.1 Curele trapezoidale înguste

Parametri geometrici principali ai curelei trapezoidale (fig.TCR-T.7.1.1):

Parametri geometrici principali ai transmisiei prin curele trapezoidale (fig. TC-T.7.1.2):
Fig. TCR-T.7.1.1 Parametrii geometrici ai curelei trapezoidale
Parametri cinetostatici principali ai transmisiei prin curele trapezoidale (fig.TC-T.7.1.2):
Fig. TCR-T.7.1.2 Parametrii geometrici ai transmisiei prin curele
trapezoidale fără rolă de întindere [STAS 1163]
- Lăţimea curelei, lp, - lăţimea primitivă a curelei în dreptul fibrelor de rezistenţă (care nu se
comprimă şi nu se întind în timpul funcţionării curelei).
- Înălţimea curelei, h.
- Unghiul curelei (de ex. α = 40o, pentru cureaua trapezoidală clasică) .
- Lungimea curelei, Lp (lungimea primitivă, în zona fibrelor de rezistenţă).
- Numărul de canale/curele, z.
- Diametrul primitiv al roţii de curea (conducătoare/condusă), Dp1,2 – diametrul virtual al roţii
corespunzător fibrei de rezistenţă din curea înfăşurată pe roată.
- Distanţa dintre axe, A.
- Unghiul de înfăşurare a curelei pe roată (conducătoare/condusă), β1,2.
- Unghiul ramurilor curelei, γ.
- Cursa de modificare a distanţei dintre axe, X, pentru întinderea curelei.
- Cursa de modificare a distanţei dintre axe, Y, necesară montării curelei.
- Turaţia roţii (conducătoare/condusă), n1,2.
- Puterea nominală transmisă, P.
- Puterea nominală transmisă de o curea, P0.
- Viteza periferică a curelei, v.
- Forţa de întindere a curelei, Sa.
- Raportul de transmitere, i = Dp2/ Dp1 = n1/ n2.
- Momentul de torsiune la roata conducătoare (pentru o curea) Mt0.
- Frecvenţa încovoierilor curelei, f
TCR-T.7.2 Curele dinţate
a b
Fig. TCR-T.7.2.1 Parametri geometrici ai curelelor late dinţate cu profil
trapezoidal: a – cu dantura pe o făţă; b - cu dantura pe ambele făţe
Fig. TCR-T.7.2.2 Parametri geometrici ai transmisiei prin curea lată dinţată
Continuare...
Parametri geometrici principali ai curelelor late dinţate (fig.TCR-T.7.2.1):
- Lăţimea curelei, b.
- Înălţimea curelei, h.
- Unghiul profilului dinţilor, αc = 40o … 50o.
- Lungimea curelei, Lp (lungimea primitivă, în zona fibrelor de rezistenţă).
- Pasul curelei, p.
- Numărul de dinţi ai curelei, zc = Lp/p.
- Grosimea dintelui, sz.
- Înălţimea dintelui, hz.
Parametri geometrici principali ai unei transmisii prin curea lată dinţată (fig. TC-T.7.2.2):
- Diametrul primitiv al roţii de curea (conducătoare/condusă), Dp1,2 – diametrul
virtual al roţii corespunzător fibrei de rezistenţă din curea înfăşurată pe roată.
- Diametrul exterior al roţii de curea (conducătoare/condusă), De1,2.
- Distanţa dintre axe, A.
- Unghiul de înfăşurare a curelei pe roată (conducătoare/condusă), β1,2.
- Unghiul ramurilor curelei, γ.
Parametri cinetostatici principali ai unei transmisii prin curea lată dinţată (fig.TC-T.7.2.2):
- Turaţia roţii (conducătoare/condusă), n1,2
- Puterea nominală transmisă, P
- Viteza periferică a curelei, v
- Raportul de transmitere, i = Dp2/ Dp1 = n1/ n2
- Momentul de torsiune la roata conducătoare, Mt0
 TFR. TRANSMISII PRIN FRICŢIUNE
TFR-T.1 TRANSMISII PRIN FRICŢIUNE CU RAPORT DE TRANSMITERE CONSTANT
CUPRINS
TFR-T.1.1 DEFINIRE
TFR -T.1.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE
TFR -T.1.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TFR -T.1.4 CLASIFICARE
TFR -T.1.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TFR -T.1.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TFR -T.1.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TFR-T.7.1 Parametri funcţionali
TFR-T.7.2 Parametri constructivi. Subsisteme de apăsare
TFR -T.1.8 MODELE DE CALCUL
TFR-T.8.1 Modele de calcul cineto-static
TFR-T.8.1 Modele de calcul la solicitarea de contact

TFR-T.1.1 DEFINIRE

Transmisiile prin fricţiune transmit mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune, de la un element conducător la unul sau mai multe elemente conduse, prin intermediul forţei de
frecare, în timp ce elementele active de tip roată, aflate în contact direct, sunt apăsate reciproc cu o forţă normală cu mărimea suficientă ca să se evite patinarea. Având în
vedere tipul elementelor active aceste transmisii se întâlnesc şi sub denumirea transmisii cu roţi de fricţiune.
Transmisiile prin fricţiune cu raport de transmitere constant sunt transmisii cu roţi de fricţiune la care mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune se transmit de la elementul
conducător la cel condus la care se obţine o turaţie cvasiconstantă şi nu au posibilităţi de modificare a raportului de transmitere.

TFR-T.1.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE

Transmisiile cu roţi de fricţiune cu raport de transmitere constant pot fi numai cu mişcări de rotaţie (fig. TFR-T.1.2.1, a,c) sau pot fi şi cu mişcări de translaţie (fig. TFR-T.1.2.1,
a,c). Pentru scăderea forţei de apăsare Q (micşorarea uzurii şi încărcărilor elementelor adiacente) în cazul transmisiilor cilindrice se pot adopta roţi profilate (fig. TFR-T.1.2.1,
a, varianta din dreapta) care au suprafeţe conice de contact şi asigură un efect de împănare, echivalent cu o creştere substanţială a coeficientului de frecare µ (contact între
suprafeţe cilindrice) la valoarea µ/sin(α/2).

a b c a b c
Fig. TFR-T.1.2.3 Roţi de fricţiune: d - roată de fricţiune cu bandă din
Fig. TFR-T.1.2.1 Transmisii cu roţi de fricţiune cu raport de transmitere constant: a – cilindrice
cauciuc vulcanizată; e - roată de fricţiune din cauciuc vulcanizată; c –
(cu axe paralele) cu contact liniar, punctiform sau profilat; b – de transformare a mişcării de
roată de fricţiune din cauciuc asamblată (pentru transmisii cilindrice
rotaţie în translaţie; c – conice (cu axe concurente)
profilate)

TRV-T.1.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare:

- transmisii puţin încărcate, în special, cu rol cinematic;
- transmisii care necesită cuplarea/decuplarea elementelor fără şocuri;
- transmisii încărcate cu sarcini relativ mici, dar care trebuie să funcţioneze la turaţii foarte mari sau cu nivel foarte scăzut de zgomot si de vibraţii.

Tab. TFR-T.1.3.1 Avantajele şi dezavantajele transmisiilor prin fricţiune cu raport de transmitere constant
Avantaje*
- funcţionare cu un nivel redus de vibraţii şi zgomote;
- asigură protecţia transmisiei în cazul apariţiei a unor suprasarcini în funcţionare;
- soluţiile constructive sunt simple constructiv;
- posibilitatea utilizării transmisiei ca sistem de cuplare/decuplare în mişcare fără
şocuri;
- costuri relativ scăzute (pentru unele soluţii costul este cca 50% din cel al unui
angrenaj).
* raportate la alte transmisii mecanice (prin roţi dinţate, curele etc.)
Dezavantaje*
- nu asigură constanţa raportului de transmitere în timpul funcţionaării, ca urmare a
alunecărilor (geometrice sau elastice) din zona de contact şi a erorilor de execuţie
şi montaj a acestora;
- randamentul este mai redus, în special, decât al transmisiilor cu roţi dinţate;
- uzuri mărite şi neuniforme ale elementelor active din cauza alunecărilor
(patinărilor) din zona de contact;
- durabilitate relativ scăzută;
- necesită forţe mari de apăsare care încarcă arborii şi lagărele şi deci, gabarite
mărite

TFR-T.1.4 CLASIFICARE
Tab. TFR-T.1.4.1 Clasificarea transmisiilor prin fricţiune cu raport de transmitere constant
Criteriul Tipul Schema
Paralele Fig. TFR-T.1.2.1, a; TFR-T.1.7.1.1.2, a,b
Poziţia axelor roţilor de fricţiune
Concurente Fig. TFR-T.1.2.1, c; TFR-T.1.7.1.1.2, c
Liniar TFR-T.1.7.1.1.2
Tipul contactului
Punctiform Fig. TFR-T.1.2.1, a (varianta din mijloc)
Cu apăsare constantă Fig. TFR-T.1.7.2.1
Tipul subsistemului de apăsare
Cu apăsare automată (variabilă) Fig. TFR-T.1.7.2.2, TFR-T.1.7.2.3

TFR-T.1.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Cerinţele principale pe care trebuie să le îndeplinească materialele utilizate pentru construcţia elementelor active ale transmisiilor prin fricţiune sunt: rezistenţa la solicitarea de
contact; rezistenţa la uzură; coeficient de frecare cât mai mare şi constant în timp.

Cupluri de materialele metalice caracterizate de rezistenţe ridicate la solicitarea de contact şi uzare pot fi:
- oţel călit/ oţel călit – pentru transmisiile puternic încărcate, la care se cere o durabilitate mare şi care funcţionează cu sau fără ungere – caracterizate prin gabarit minim şi
randament ridicat; necesită precizii ridicate de execuţie şi montaj, concomitent cu reducerea alunecărilor geometrice, care ar putea duce la apariţia gripării;
- fontă/ oţel călit – pentru transmisiile care funcţionează cu sau fără ungere, prezentând avantajul unei rezistenţe sporite la gripare;
- fontă/ fontă – pentru transmisiile care funcţionează cu ungere.
Cuplurile de materialele nemetalice/metalice caracterizate prin coeficienţi de frecare mari şi elasticităţi mărite – textolit, cauciuc, piele etc./oţel sau fontă – pentru transmisii
puţin încărcate, care funcţionează fără ungere şi se caracterizează prin dimensiuni de gabarit mari şi randamente mai scăzute; materialul nemetalic se foloseşte, de obicei, sub
formă de căptuşeli, montate (lipite, vulcanizate) pe elementul conducător, pentru asigurarea unei uzuri uniforme.

TFR-T.1.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. TFR-T.1.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz

Forme Consecinţe Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Comportare
Deteriorarea suprafeţelor Limitarea tensiunii maxime de
necorespunzătoare (cu Oboseala de contact Microfisuri şi ciupituri pe
elementelor active prin Transmisii cu ungere contact la valori admise de
neuniformităţi, vibraţii şi (pitting) suprafaţele active
pitting cuplul de materiale
zgomote)
Comportare Creşterea frecărilor, a
Deteriorarea suprafeţelor Transmisii cu ungere
necorespunzătoare (cu temperaturilor locale, apariţia Limitarea vitezei de
elementelor active prin necorespunzătoare la Griparea
neuniformităţi, vibraţii şi de microsuduri şi zgârieturi funcţionare la valori admisibile
gripare sarcini şi viteze mari
zgomote) pe suprafețele active
Comportare
Deteriorarea suprafeţelor Transmisii rapide puternic
necorespunzătoare (cu Apariţia de zgârieturi Ungerea şi etanşarea
elementelor active prin încărcate fără ungere Uzarea abrazivă
neuniformităţi, vibraţii şi pe suprafețele active corespunzătoare
uzare abrazivă şi/sau neetanşate
zgomote)

TFR-T.1.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

TFR-T.1.7.1 Parametri funcţionali

Procesul transmiterii energiei energiei prin frecare este totdeauna însoţit de alunecări elastice şi alunecări geometrice.

Alunecarea elastică este cauzată de modificarea temporară (numai în timpul
contactului) a geometriei zonei de contact ce presupune transformarea (deformarea
elastică) a contactului teoretic (liniar, fig. TFR-T.1.7.1.1) sau punctiform) într-o
suprafaţă ca urmare a acţiunii forţei normale de apăsare Q şi forţei utile de transmitere
a sarcinii Ft.
Factorul alunecării elastice se poate determina cu relaţia,
(TFR-T.1.7.1.1) relativă este nulă). În toate celelalte puncte de contact vitezele tangenţiale fiind
din care, se determină raportul de transmitere,
, (TFR-T.1.7.1.2) Factorul alunecării geometrice, se defineşte ca modul al raportului dintre viteza
unde, i = ω1/ω2 - raportul de transmitere; r1,2 - razele corpurilor 1, 2 într-un punct al maximă de alunecare şi viteza periferică a polului mişcării,
liniei de contact; v1,2 - vitezele periferice ale unui punct de pe linia de contact.
Valoarea factorului alunecării elastice depinde de caracteristicile materialelor roţilor:
ξe 0,002, pentru cazul ambelor roţi din oţel; ξe 0,02, pentru cazul când una din
roţi este realizată din oţel, iar cealaltă este placată cu matrerial plastic (textolit).
Factorul ξe depinde de mărimea sarcinii transmise.
Alunecarea geometrică apare în cazul transmisiilor cu roţi de fricţiune, cu contact
liniar, la care contactul nu se realizează după axa instantanee de rotaţie. Astfel, în
cazul unor transmisii cu roţi conice la care vârfurile roţilor nu coincid (fig. TFR-
T.1.7.1) variaţia vitezelor diverselor puncte de contact este liniară (secţiunea X - X,
fig. TFR-T.1.7.1.1) existând un singur punct, polul mişcării relative P, în care
vitezele sunt egale (cercurile celor două roţi tangente în P se rostogolesc fără
alunecare unul în raport cu celălalt şi deci, în acest punct viteza de alunecare
diferite apare şi o alunecare cu viteza maximă de alunecare în punctul B, val max =
vB1 - vB2, unde B1 ⋴ 1 şi B2 ⋴ 2 (punctele B1,2 sunt identice cu B).
(TFR-T.1.7.1.3)
în care, ω1,2 sunt vitezele unghiulare ale celor două conuri, i = ω1/ω2 - raportul de
transmitere; r r - razele corpurilor 1, 2 în punctul B; b - lungimea liniei de
1B, 2B
contact; e - distanţa dintre polul mişcării relative P şi centrul liniei de contact M, δ1
- semiunghiul conului 1.
Condiţia transmiterii momentului de torsiune de la roata 1 la roata 2 prin fricţiune
se poate exprima prin relaţiile:
Mtf > Mt, Mtf = c Mt, sau µQ > Ft, µQ = c Ft, (TFR-T.1.7.1.4)
unde, Mtf este momentul de frecare rezultat ca urmare a menţinerii forţate în
contact a celor două roţi sub acţiunea forţei de apăsare Q, normală la suprafeţele de
contact; Mt - momentul de torsiune la roata 1; Ft - forţa tangenţială utilă; c -
coeficientul de siguranţă la patinare; µ - coeficientul de frecare asociat cuplului de
materiale în contact.
Ca urmare a acţiunii forţei de apăsare Q, de-a lungul liniei de contact cu lungimea
b, apare forţa distribuită,

(TFR-T.1.7.1.5)
Existenţa unor viteze de alunecare al căror sens se schimbă în polul P implică şi
forţe de frecare distribuite µq, de asemenea, cu sensuri opuse (fig. TFR-T.1.7.1),
care au rezultantele:
F1 = µq(0,5b + e), F2 = µq(0,5b - e). (TFR-T.1.7.1.6)
Astfel, forţa tangenţială utilă,
Ft = F1 - F2 = 2µqe = 2µQ e/b, (TFR-T.1.7.1.7)
Prin înlocuirea acestei relaţii în ultima relaţie din grupul (TFR-T.1.7.1.4) se obţine,

Fig. TFR-T.1.7.1.1 Schema de calcul a alunecării geometrice (TFR-T.1.7.1.8)

Din aceste relaţii se observă că în cazul transmiterii momentului de torsiune
maxim (forţa tangenţială Ft este maximă), factorul de siguranţă la patinare este
minim, c = 1, şi distanţa dintre polul P şi centrul M este maximă, e = b/2; în cazul
funcţionării în gol, Ft = 0, c → ∞, această distanţă este nulă, e → 0; în toate celelalte
cazuri, c > 1, e < b/2

În practică, frecvent sunt întâlnite transmisiile cu raport de transmitere constant utilizate pentru transmiterea momentului de torsiune şi a mişcării de rotaţie între axe
paralele (fig. TFR-T.1.7.1.2,a,b) sau concurente (fig. TFR-T.1.7.1.2,c).
Raportul de transmitere
 (TFR-T.1.7.1.9)

pentru transmisiile cu axe paralele,

, (TFR-T.1.7.1.10)

pentru transmisiile cu axe cu axe concurente, unde: ω1,2 sunt vitezele

unghiulare ale roţilor; ξe - factorul alunecării elastice; d1,2 - diametrele
a b c
roţilor cilindrice, δ1,2 - semiunghiurile roţilor conice.
Fig. TFR-T.1.7.1.1.2 Schemele transmisiilor prin fricţiune cu raport de transmitere constant
a, b – cu axe paralele (cilindrice); c – cu axe concurente (conice)

TFR-T.1.7.2 Parametri constructivi. Subsisteme de apăsare

Pentru transmiterea energiei mecanice prin fricţiune se impune contactul permanent şi forţat al roţilor de fricţiune ce se realizează prin subsisteme de apăsare.
După modul şi de variaţie în timp a forţei de apăsare se deosebesc subsisteme de apăsare cu forţă constantă, la care forţa de apăsare este constantă independentă de
momentul de torsiune transmis, sau subsisteme de apăsare automată (cu forţă variabilă), la care forţa de apăsare se modifică continuu (automat) în funcţie de
momentul de torsiune transmis.

Subsisteme de apăsare cu forţă constantă

Schemele subsistemelor de apăsare cu forţă constantă (fig. TFR-T.7.2.1) evidenţiază deplasări relative
a axei unei roţi (frecvent, a celei conducătoare) ce permit încărcări directe a zonei de contact cu forţa,

, (TFR-T.1.7.2.1)
, (TFR-T.1.7.2.2)
, (TFR-T.1.7.2.3)
generată de forţa de greutate G prin mecanismul cu pârghie cu braţele de lungime a şi b (fig. TFR-
T.1.7.2.1,a), de forţa elastică generată de un arc cu rigiditatea k pretensionat (fig. TFR-T.17.2.1,b)
sau, respectiv, de forţa hidrostatică/pneumostatică generată de motorul hidraulic/pneumatic cu aria
cilindrului Ap şi presiunea fluidului p (fig. TFR-T.17.2.1,c).
a b c
Fig. TFR-T.1.7.2.1 Sisteme de apăsare cu forţă constantă: a –
gravitaţională; b – elastică; c – hidrostatică sau pneumostatică
Caracteristicile sistemelor de apăsare cu forţă constantă:
a. Deoarece forţa de apăsare are tot timpul valoarea maximă (corespunzător momentului de torsiune maxim transmis), independentă de momentul de torsiune transmis,
solicită permanent la maxim elementele transmisiei (arbori, lagăre, carcasă etc.) şi conduce, pe de-o parte, la gabarite mărite ale transmisiei şi, pe de altă parte, la
durabilităţi reduse ale roţilor de fricţiune şi rulmenţilor, influenţând, în plus, negativ şi randamentul transmisiei (mai ales, la sarcina maximă).
b. Asigură şi funcţia de limitator de sarcină a transmisiei.
c. Sunt simple constructiv şi se recomandă, de obicei, pentru transmisiile cu fricţiune de putere mică.

Subsisteme de apăsare automate (cu forţă variabilă)

Sistemele de apăsare automate elimină dezavantajele sistemelor de apăsare cu forţă constantă însă nu au funcţia de limitator de sarcină a transmisiei.

Subsistemele de apăsare automată pentru transmisiile cu roţi de fricţiune cu axe concurente sau încrucişate sunt integrate pe fluxul de transmitere a momentului de torsiune
şi pot avea la bază un subansamblu de tip cuplaj (cu dantură fontală (craboţi), fig. TFR-T.1.7.2.1,a; sau cu bile fig. TFR-T.1.7.2.1,b), angrenaj cilindric cu dantură înclinată
(fig. TFR-T.1.7.2.1,c), cuplă elicoidală (fig. TFR-T.1.7.2.1,c) care în timpul transmiterii momentului de torsiune generează o forţă axială (dependentă de momentul de torsiune
transmis) care ca urmare a deplasării axiale a roţii de fricţiune, generează forţa de apăsare [N],

(TFR-T.1.7.2.4)
unde, Mt [Nmm] - momentul de torsiune transmis, Ft1 [N] - forţa tangenţială în subsistemul de apăsare, Ft [N] - forţa tangenţială utilă în zona de contact (punctul M), da [mm]
este diametrul punctelor de contact ale danturii frontale (craboţilor), diametrul centrelor bilelor, diametrul de rostogolire al roţii dinţate cu dantură înclinată sau diametrul
mediu al filetului; rM [mm] - raza roţii de fricţiune în punctul de contact M; β [ o ] - unghiul de înclinare a craboţilor, unghiul de înclinare a canalelor în care sunt montate
bilele, complementul unghiului de înclinare a danturii sau unghiul de înclinare al spirei filetului, φ = arctgµ [ o ] - unghiul de frecare corespunzător frecării de alunecare, µ -
coeficientul de frecare de alunecare.
Obs.
a. la funcţionarea în regim staţionar (Mt = const.) în relaţia de mai sus se consideră φ = 0;
b. din relaţia (TFR-T.7.2.4) rezultă că raportul Q/Ft se modifică cu raza roţii de fricţiune în punctul de contact, rM;
c. în vederea evitării patinării transmisiei în perioada de pornire în construcţia subasistemelor de apăsare se introduce arcuri suplimentare care sunt pretensionate cu forţă ce
asigură o forţă minimă de apăsare la pornire;
d. în fig. TFR-T.1.7.2.2 se prezintă o soluţie constructivă a unui subsistem de apăsare cu cuplaj bile, frecvent integrat în transmisiile cu fricţiune

a b c d
Fig. TFR-T.1.7.2.2 Subsisteme de apăsare automată pentru transmisii prin fricţiune cu axe concurente sau încrucişate: a – cu cuplaj cu dantură frontală (craboţi); b – cu
cuplaj cu bile; c – cu angrenaj cilindric cu dantură înclinată; d – cu cuplă elicoidală
Momentul de torsiune Mt de la arborele de intrare 1
este transmis prin formă la bilele 3, prin formă la
discul de fricţiune conducător 5, prin frecare la

Fig. TFR-T.1.7.2.3 Subistem de apăsare automată cu cuplaj cu bile integrat într-o transmsie prin fricţiune cu discuri
şi role
TFR-T.1. 8 MODELE DE CALCUL
TFR-T.1.8.1 Model de calcul la solicitarea de contact
Pentru transmisiile cu fricţiune care funcţionează cu ungere, forma principală de deteriorare este oboseala de contact (pitingul) şi pentru evitarea acesteia este
necesar calculul la solicitarea de contact.
a ,
Fig. TFR-T.1.8.1 Schema de calcul la contact: a –
modelul lui Hertz; b – modelul de calcul la contact al
contactului dintre două role conice ale unei transmisii
prin fricţiune
rolele 6, 6' şi prin frecare la discul de fricţiune
condus 7.
Forţa axială Fa (generată în cuplajul cu bile) se
transmite, pe de-o parte, de la arborele de intrare 1
la rulmentul radial cu bile 3 la semicarcasa 2 şi, pe
de altă parte, de la discul de fricţiune conducător 5,
la rolele 6, 6', la discul de fricţiune condus 7 şi prin
rulmentul radial cu bile 3' la semicarcasa 2'.
Condiţia transmiterii momentului de torsiune prin
frecare este,
µQ R = c Mt, (TFR-
T.1.7.2.5)
unde, Mt [Nmm] este momentul de torsiune
transmis, Q [N] - forţa de apăsare, R [mm] - raza
contactelor, µ - coeficientul de frecare de alunecare,
c - coeficientul de siguranţă la patinare.
Din relaţia (TFR-T.1.7.2.4), considerând δ = 90o şi
ţinând cont de relaţia (TFR-T.1.7.2.5) rezultă,
unghiul de presiune,
. (TFR-T.1.7.2.6)
Modelul de calcul la solicitarea de contact liniar de referinţă [Hertz, 1881] ( fig. TFR-T.1.8.1,a)
În zona de contact a doi cilindri cu diametrele D1,2 şi lungimi B, încărcaţi cu forţa Fnc, apar tensiuni maxime
normale de contact care, conform lui Hertz, se determină cu relaţia,
, (TFR-T.1.8.1.1)
în care, lk = B, reprezintă lungimea liniei de contact;
= = ,
curbura redusă cu ρ1,2 sunt razele de curbură ale celor doi cilindri (semnul (+) corespunde contactului exterior
(fig. AEC-T.1,a), iar semnul (-) contactului interior);
factorul de elasticitate al materialelor, unde E1,2 şi ν1,2 sunt modulele de elasticitate şi,
respectiv, coeficienţii contracţiei transversale (Poisson) ai materialelor celor doi cilindri şi
tensiunea admisibilă la contact, unde σHlim – tensiunea limită la contact, SHmin – coeficientul minim de siguranţă
la oboseala de contact a materialului.
Ipotezele modelului lui Hertz: materialele corpurilor sunt omogene, izotrope, elastice după legea lui Hooke; forţa
normală este aplicată static; tensiunile de contact se repartizează uniform pe lungimea de contact; suprafeţele
cilindrilor sunt perfect netede; nu se iau în considerare forţele de frecare.
Calculul la solicitarea de contact a transmisiilor prin fricţiune cu raport de transmitere constant
În fig. TFR-T.1.8.1,b se prezintă, cazul general al contactului liniar dintre 2 role conice cu axe neconcurente.
Pentru calculul tensiunii maxime de contact se echivalează cele două suprafeţe prin suprafeţe cilindrice cu razele
ρ1,2 în punctul median M (fig. TFR-T.1.8.1,b) aflate în contact după generatoarea comună, sub acţiunea sarcinii
Fnc = Q.
Personalizarea parametrilor modelului lui Hertz pentru contactul după generatoarea comună a conurilor (TFR-
T.1.8.1.1):
unde, i ≈ r2M/r1M - raportul de transmitere în condiţiile neglijării alunecărilor elastice şi geometrice cu r1M, r2M -
razele medii ale roţilor (la mijlocul liniei de contact), δ1,2 - semiunghiurile roţilor conice de fricţiune, µ -
coeficientul de frecare de alunecare, c - coeficientul de siguranţă la patinare, z - numărul roţilor antrenate de roata
conducătoare.
Astfel, relaţia de calcul (TFR-T.1.8.1.1) devine,
(TFR-T.1.8.1.2)
şi poate fi folosită pentru verificarea la solicitarea de contact a transmisiilor cu roţi de fricţiune cu raport de
transmitere constant. Din partea a doua a acestei relaţii se poate face calculul de dimensionare.
 TFR. TRANSMISII PRIN FRICŢIUNE
TFR-T.2 TRANSMISII PRIN FRICŢIUNE CU RAPORT DE TRANSMITERE VARIABIL
(VARIATOARE)

CUPRINS
TFR-T.2.1 DEFINIRE
TFR -T.2.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE
TFR -T.2.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TFR -T.2.4 CLASIFICARE
TFR -T.2.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TFR -T.2.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TFR -T.2.7 PARMETRII FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TFR -T.2.8 MODELE DE CALCUL
TFR-T.2.8.1 Modele de calcul cinetostatic
TFR-T.2.8.1.1 Variatoare frontale cu role
TFR-T.2.8.1.2 Variatoare sferice
TFR-T.2.8.1.3 Variatoare toroidale
TFR-T.2.8.1.4 Variatoare planetare
TFR-T.2.8.1.5 Variatoare cu conuri deplasabile şi element (inel) rigid
TFR-T.2.8.1.6 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil (curea) sau articulat (lanţ)
TFR-T.2.8.1.6.1 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil (curea) sau articulat (lanţ) prin tragere
TFR-T.2.8.1.6.2 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil metalic prin împingere (Van Doorne)
TFR-T.2.8.2 Model de calcul la solicitarea de contact

TFR-T.2.1 DEFINIRE

Transmisiile prin fricţiune transmit mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune, de la un element conducător la unul sau mai multe elemente conduse, prin intermediul forţei de
frecare, în timp ce elementele active de tip roată, aflate în contact direct, sunt apăsate reciproc cu o forţă normală cu mărimea suficientă ca să se evite patinarea.

Transmisiile prin fricţiune cu raport de transmitere variabil sunt transmisii mecanice la care mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune se transmite, de la elementul conducător
la cel condus la care se obţine o turaţie variabilă continuu între anumite limite ca urmare a posibilităţii de modificare a raportului de transmitere continuu în timpul mişcării.

TFR-T.2.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE

http://www.cvt.co.nz/
a b
Fig. TFR-T.2.1 Cutie de viteze automată cu variator de turaţie cu lanţ (http://www.cvt.co.nz) a – vedere secţionată; b – vedere lanţ

TRV-T.2.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare: cutii de viteze automate (CVT - Continuously Variable Transmission) ale vehiculelor, maşini agricole, tractoare; utilajelor tehnologice,

Tab. TFR-T.3.1 Avantajele şi dezavantajele variatoarelor de turaţie

Avantaje* Dezavantaje*
- obţinerea unei caracteristici de transmitere a momentului de torsiune constantă; - în cazul unui raport de transmitere fixat, acesta nu se menţine constant în timpul
- funcţionare la nivel redus de vibraţii şi zgomote; funcţionării ca urmare a alunecărilor (geometrice sau elastice) din zona de contact;
- asigură protecţia transmisiei în cazul apariţiei a unor suprasarcini în funcţionare - randamentul este mai redus;
- uzuri neuniforme ale elementelor în contact;
- durabilitate scăzută;
- necesită forţe mari de apăsare care încarcă arborii şi lagărele şi deci, gabarite
mărite
* raportate la transmisiile cu raport de transmitere constant (prin roţi dinţate, curele etc.)

TFR-T.2.4 CLASIFICARE

Tab. TFR-T.2.4.1 Clasificarea variatoarelor cu fricţiune

Criteriul Tipul Exemple
Numărul Mono Fig. TRV-T.4.1; TFR-T.2.8.1.1.3, a
contactelor Duo Fig. TRV -T. 4.2; TFR-T.2.8.1.1.3, b
Frontale Fig. TRV -T. 4.1,a; TFR-T.2.8.1.1.3
Conice Fig. TRV -T. 4.1,b
 Poziţia/forma Sferice Fig. TRV -T. 4.2,d; TFR-T.2.8.1.2.1
elementelor Disc TRV -T. 4.2,c
active
Subsistemul de Cu apăsare constantă Fig. TFR-T.2.8.1.1.1
generare a forţei
de apăsare

a b c
Cu apăsare automată Fig. TFR-T.2.8.1.5.1; TFR-T.2.8.1.4.1 Fig. TFR-T.4.1 Scheme de variatoare mono: a – frontal; b –
TFR-T.2.8.1.3.1 conic; c – cu disc

a b c d e f g h
Fig. TFR-T.4.2 Scheme de variatoare duo: a – frontal; b – conic; c – cu role biconice; d – sferic; e – toroidal; f – cu inel metalic; g – cu lanţ; h – prin curele

TFR-T.2.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Cerinţele principale pe care trebuie să le îndeplinească materialele utilizate pentru construcţia elementelor active ale transmisiilor prin fricţiune sunt: rezistenţa la solicitarea de
contact; rezistenţa la uzură ; coeficient de frecare cât mai mare – pentru a se evita forţe de apăsare mari – şi constant în timp.

Cupluri de materialele metalice caracterizate de rezistenţe ridicate la solicitarea de contact şi uzură:

- oţel călit/ oţel călit – pentru transmisiile puternic încărcate, la care se cere o durabilitate mare şi care funcţionează cu sau fără ungere – caracterizate prin gabarit minim ăi
randament ridicat; necesită precizii ridicate de execuţie şi montaj, concomitent cu reducerea alunecărilor geometrice, care ar putea duce la apariţia gripării;
- fontă/ oţel călit – pentru transmisiile care funcţionează cu sau fără ungere, prezentând avantajul unei rezistenţe sporite la gripare;
- fontă/ fontă – pentru transmisiile care funcţionează cu ungere.
Cupluri de materialele metalice caracterizate prin coeficienţi de frecare mari şi elasticităţi mărite: textolit, cauciuc, piele etc./oţel sau fontă – pentru transmisii puţin încărcate,
care funcţionează fără ungere şi se caracterizează prin dimensiuni de gabarit mari şi randament mai scăzut; materialul nemetalic se foloseşte sub formă de căptuşeli, montate pe
elementul conducător, pentru asigurarea unei uzuri uniforme.

Uleiuri de tracţiune pentru transmisii prin fricţiune cu raport de transmitere variabil

Uleiul de tracţiune este compus din molecule cu dimensiuni mari şi cu protuberanţe în formă de
pană care în condiţiile de contact cu presiuni extrem de ridicate formează o structură de molecule
aliniate ordonat şi devine pentru scurt timp foarte vâscos comportându-se aproape ca un corp solid.
Spre deosebire de uleiurile de transmisie care rămân tot timpul lichide şi realizează coeficienţi de
frecare mici (0,05...0,06) uleiurile de tracţiune prin solidificare în zona de contact generează forţe de
frecare mari (coeficienţi de frecare, aprox. 0,1) şi, în plus, se diminuează pătrunderea acestuia în
microfisurile suprafeţelor în contact. Uleiul de tracţiune trebuie să asigure şi performanţele de ungere
şi răcire la fel ca un ulei de transmisie.
Caracteristicile uleiurilor de tracţiune:
- coeficient de frecare mărit ce asigură un transfer de putere mărit;
- eliminină contactele directe şi asigură funcţionare silenţioasă.
- asigură randamente şi performanţe dinamice mărite;
- diminuează uzarea prin pitting;
- stabilitate la temperaturi ridicate;
- proprietăţi de ungere cât mai apropiate de ale uleiurilor de transmisie;
- comportament hidraulic cât mai constant într-un domeniu larg de temperaturi (-40...140o)
Fig. TFR-T.2.5.1 Schema contactului cu ulei de tracţiune
[https://en.wikipedia.org/wiki/Continuously_variable_transmission]

TFR-T.2.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. TFR-T.2.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz

Forme Consecinţe Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Comportare
Deteriorarea suprafeţelor Limitarea tensiunii maxime de
necorespunzătoare (cu Oboseala de contact Microfisuri şi ciupituri pe
elementelor active prin Variatoare cu ungere contact la valori admise de
neuniformităţi, vibraţii şi (pitting) suprafaţele active
pitting cuplul de materiale
zgomote)
Comportare Creşterea frecărilor, a
Deteriorarea suprafeţelor Varaiatoare cu ungere
necorespunzătoare (cu temperaturilor locale, apariţia Limitarea vitezei de
elementelor active prin necorespunzătoare la Griparea
neuniformităţi, vibraţii şi de microsuduri şi zgârieturi funcţionare la valori admisibile
gripare sarcini şi viteze mari
zgomote) pe suprafețele active
Comportare
Deteriorarea suprafeţelor
necorespunzătoare (cu Variatoare fără ungere Apariţia de zgârieturi Ungerea şi etanşarea
elementelor active prin Uzarea abrazivă
neuniformităţi, vibraţii şi şi/sau neetanşate pe suprafețele active corespunzătoare
uzare abrazivă
zgomote)

TFR-T.2.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Parametrii care caracterizează cinetostatica unei transmisii prin fricţiune cu raport de transmitere variabil (variator) sunt: vitezele unghiulare sau turaţiile, momentele de
torsiune şi puterile de la intrare, respectiv, ieşire (fig. TFR-T.2.7.1,a).
Parametrii de intrare: viteza unghiulară ω1 [rad/s] (turaţia n1 [rot/min]); momentul de torsiune Mt1 [Nmm]; puterea P1 [kW].
Parametrii de ieşire: viteza unghiulară ω2x ϵ [ω2min, ω2max] [rad/s] (turaţia n2x ϵ [n2min, n2max] [rot/min]), variabilă; momentul de torsiune Mt2 [Nmm]; puterea P2 [kW].
Raportul de transmitere instantaneu: ix = ω1/ω2x = n1/n2x este variabil, modificabil prin reglarea unor mărimi ale variatorului, şi poate avea valoarea minimă, imin = ω1/
ω2max = n1/ n2max sau maximă, imax = ω1/ω2min = n1/ n2min.
Gama de reglare se defineşte ca raport al vitezelor unghiulare maximă şi minimă a elementului condus al variatorului,
 . (TFR-T.2.7.1)
Variatoarele având viteza unghiulară a elementului condus variabilă, într-un anumit interval, au parametrii care caracterizează mişcarea elementului conducător şi condus
dependente de această viteză unghiulară (ω2x) sau de raportul de transmitere (ix). Astfel, considerând viteza unghiulară a elementului conducător ω1 = const. se pot scrie
relaţiile:

, (TFR-T.2.7.2)
şi admiţând modul de variaţie a uneia dintre mărimi (de ex. Mt1 descrescătoare neliniar) se pot descrie variaţiile din fig. TFR-T.2.5.1,b. În aceaste relaţii s-a considerat ηx,
randamentul, dependent de viteza variabilă, deci şi de raportul de transmitere ix.
De obicei, în funcţionarea variatoarelor (ω1 = const., ω2x = variab.) în funcţie de destinaţie se pot întâlni două regimuri de funcţionare, care implică menţinerea constantă a
unuia dintre parametrii cinetostatici ai elementului condus (Mt2 sau P2):
- Mt2 = const. (situaţie frecvent întâlnită în cazul transmisiilor utilizate în construcţia sistemelor de transfer şi transport) , caz ce conduce la relaţiile:

(TFR-T.2.7.3)
care au formele din fig. TFR-T.2.5.1,c; în acest caz puterea motorului de intrare (antrenare) nu este folosită integral pe tot parcursul de funcţionare şi în regim staţionar
se identifică valorile limită (maxime şi minime):

(TFR-T.2.7.4)

- P2 = const. (situaţie ce impune folosirea integrală a puterii motorului), caz ce conduce la relaţiile:

(TFR-T.2.7.5)
care au formele din fig. TFR-T.2.5.1,d; în acest caz puterea motorului de intrare (antrenare) variază relativ puţin în raport cu raportule de transmitere instantaneu ix; la
majoritatea transmisiilor se poate admite ηx(ix) = const., deci, se poate considera că puterea motorului de antrenare este cvasiconsatantă şi, în consecinţă, şi momentul
de torsiune de antrenare (prima relaţie din grupul (TFR-T.2.7.5)) este cvasiconstant.

a b c d
Fig. TFR-T.2.7.1 Scheme funcţionale ale variatoarelor: a – schema bloc; b – caracteristicile funcţionale pentru cazul general; c – caracteristicile funcţionale pentru cazul
momentului rezistent constant; d – caracteristicile funcţionale pentru cazul puterii rezistente constantă

TFR-T.2.8 MODELE DE CALCUL

TFR-T.2.8.1 Modele de calcul cinetostatic

TFR-T.2.8.1.1 Variatoare frontale cu role

Funcţionare:
Variatorul frontal cu rolă cilindrică, mono (fig. TRV-T.8.1.1.1,a): Mişcarea şi momentul de torsiune de la arborele de intrare se transmit prin canelură la rola cilindrică 1, apoi
prin frecare la discul condus 2. Forţa de apăsare constantă, Q, este realizată de sistemul cu arc 4. Sistemul de modificare a raportului de transmitere realizează modificarea
turaţiei la ieşire ca urmare a modificării razei de contact R2x prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă, 5.
Variatorul frontal cu rolă cilindrică, duo (fig. TRV-T.8.1.1.1,b): Mişcarea şi momentul de torsiune de la arborele de intrare solidar cu discul conducător 3 se transmiteprin
frecare la rola cilindrică 1, apoi tot prin frecare la discul condus 2. Forţa de apăsare constantă, Q, este realizată de sistemul cu arc 4. Sistemul de modificare a raportului de
transmitere realizează modificarea turaţiei la ieşire ca urmare a modificării razelor de contact R1x şi R2x prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă, 5.
Variatorul frontal cu rolă biconică, duo (fig. TRV-T.8.1.1.1,b): Mişcarea şi momentul de torsiune de la arborele de intrare se transmite la discul conducător 1, prin frecare la
rola biconică 3 şi de la aceasta prin frecare la discul condus 2. Forţa de apăsare constantă Q, este realizată de sistemul cu arc de compresiune. Sistemul de modificare a
raportului de transmitere realizează modificarea turaţiei la ieşire ca urmare a modificării razelor de contact R1x şi R2x prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă, 4. În fer.
TFR-S.1 se prezintă soluţia constructivă a unui variator frontal cu rola biconică cu sistem de apăsare dependent de sarcină bazat pe cuplaj cu bile.

a b c
Fig. TFR-T.2.8.1.1.1 Variatoare frontale cu rolă: a – cilindrică, mono; b – cilindrică, duo; c – biconică, duo
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim): ix = n1/n2x = R2x/R1, imin = n1/n2max = R2min/R1, respectiv,
imax = n1/n2min = R2max/R1, pentru variatoarele mono; ix = n1/n2x = R2x/R1x, imin = n1/n2max = R2min/R1max,
respectiv, imax = n1/n2min = R2max/R1min, pentru variatoarele duo;
- gama de reglare a turaţiei,

Fig. TFR-T.2.8.1.1.2 Caracteristica
funcţională, Mt - ω
Fig. TFR-T.2.8.1.1.3 Schema de calcul a
alunecărilor geometrice
TFR-T.2.8.1.2 Variatoare sferice
Fig. TFR-T.2.8.1.2.1 Schema de calcul a
variatorului sferic
TFR-T.2.8.1.3 Variatoare toroidale
a b
c
TFR-T.2.8.1.3.1 Variatorul toroidal: a –
varianta toroid semicomplet; b - varianta
toroid complet; c - schema funcţională
a variatorului semitoroidal
; (TFR-T.2.8.1.1.1)
pentru varianta mono (fig. TFR-T.2.8.1.1.1,a), în relaţiile de mai sus se consideră, R1min = R1max = R1.
- alunecarea geometrică (fig. TFR-T.2.8.1.1.3),
; (TFR-T.2.8.1.1.2)
- caracteristica funcţională din fig. TFR-T.2.8.1.1.2 este definită de cazul funcţional, P2 = const. (fig. TFR-T.2.6.1,d), ce
presupune folosirea integrală a puterii motorului de antrenare.
Condiţia transmiterii momentului de torsiune, în cazul P2 = const.,
µ Fn max R1min = c Mt1 (TFR-T.2.8.1.1.3)
unde, µ este coeficientul de frecare de alunecare (corespunzător materialelor elementelor în contact), Fn max - forţa normală
maximă din contactul de la raza R1min (R1min = R1, pentru varianta mono), c - coeficientul de siguranţă la alunecare (c = 1,15
... 1,25).
Forţa de apăsare (pentru variantele cu apăsare constantă),
(TFR-T.2.8.1.1.4)
asigură forţa de frecare necesară antrenării prin frecare a discului condus în orice poziţie a contactelor.
Obs.
Micşorarea alunecării geometrice se poate realiza prin executarea unor role cu lăţimi mici sau chiar cu profil semicircular, la
care contactul teoretic este punctiform şi/sau a unor discuri conduse cu raza minimă cu valori cât mai mari posibil (deşi
gabaritul creşte); utilizarea rolei biconice (fig. TFR-T.2.8.1.1.1,c) reduce substanţial alunecările geometrice ca urmare a
lungimii reduse a liniei de contact
Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la arborele de intrare prin sistemul de apăsare 4, prin discul conic 1, prin frecare la
corpurile sferice 3 (dispuse echiunghiular) şi de la acestea, de asemenea prin frecare, la discul conic condus 2. Modificarea
raportului de transmitere (a celor două raze de contact) se realizează prin rotirea sincronă a braţelor suport 5. Corpurile sferice 3
sunt ţinute în contact de inelul rotitor 5. Forţa de apăsare, necesară transmiterii sarcinii prin frecare, se realizează prin sistemul
de apăsare 4 care împinge axial discul 1 cu o forţă dependentă de momentul de torsiune transmis. În fer. TFR-S.2 se prezintă o
soluţie constructivă a unui variatoar sferic.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
(TFR-T.2.8.1.2.1)
imin = n1/n2min = R1min/R2max şi, respectiv, imax = n1/n2max = R1max/R2min.
unde, R1x, R2x sunt razele contactelor elementului sferic 3 cu discul 1, şi respectiv cu discul 2; R3 - raza sferei 3, γ - unghiul de
înclinare a axei sferei (γ = 0, axa sferei este paralelă cu axele discurilor şi ix = 1), α - semiunghiul conurilor (α = 40o... 50o); în
această relaţie se adoptă semnele poziţionate sus, când axele rolelor sunt înclinate spre stânga (variatorul este reductor), şi
poziţionate jos, când acestea sunt înclinate spre dreapta (fig. TFR-T.2.8.1.2.1.1 variatorul este amplificator).
- gama de reglare a turaţiei,
(TFR-T.2.8.1.2.2)
unde Rmax, Rmin sunt razele de contact (R1x, R2x) maximă şi minimă.
În funcţie de formele suprafeţelor toroidale se pot defini două variante: variatoare toroidale semicomplete (fig. TFR-
T.2.8.1.3.1,a), variatoare toroidale complete (fig. TFR-T.2.8.1.3.1,b) care realizează game de reglare mai mari.
Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la arborele de intrare prin sistemul de apăsare 4, prin discul toroidal 1, prin
frecare la rolele 3 şi de la acestea, de asemenea prin frecare, la discul toroidal condus 2. Modificarea raportului de
transmitere (a celor două raze de contact) se realizează prin rotirea sincronă a braţelor suport 5. Forţa de apăsare,
necesară transmiterii sarcinii prin frecare, se realizează prin sistemul de apăsare 4 care împinge axial discul 1 cu o forţă
dependentă de momentul de torsiune transmis. În fer. TFR-S.3 se prezintă soluţiile constructive ale unor variatoare care
au la bază cele două variante.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
(TFR-T.2.8.1.3.1)
imin = n1/n2max = Rmin/Rmax şi, respectiv, imax = n1/n2min = Rmax/Rmin.
unde, R1x, R2x sunt razele contactelor dintre rola 3 cu discul 1, şi respectiv cu discul 2; R - raza de curbură a
zonelor active ale discurilor 1 şi 2, γ - semiunghiul rolei (constant), αmin ≤ α ≤ αmax - unghiurile poziţiilor axelor
rolelor; în această relaţie se adoptă semnele de sus când axele rolelor sunt înclinate spre stânga (variatorul este
amplificator) şi cele de jos când acestea sunt înclinate spre dreapta (fig. TFR-T.2.8.1.3.1,c, variatorul este reductor).
- gama de reglare a turaţiei,
(TFR-T.2.8.1.3.2)
unde Rmax, Rmin sunt razele de contact maximă şi minimă.
TFR-T.2.8.1.4 Variatoare planetare cu role conice
TFR-T.2.8.1.4.1 Schema funcţională a
variatorului planetar
TFR-T.2.8.1.5 Variatoare cu conuri deplasabile şi element (inel) rigid
a
b
Fig. TFR-T.2.8.1.5.1 Variator cu conuri
deplasabile şi element (inel) rigid: a –
schema axială; b - schema procesului de
autoîmpănare
TFR-T.2.8.1.6 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil de tip curea (nemetalică) sau articulat (lanţ)
a unde, R1x, R2x sunt razele contactelor.
Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la discul conic 1 prin frecare la rolele 3 (dispuse echiunghiular) şi de la acestea
prin braţele portsatelit H şi sistemul de apăsare 4 la arborele de ieşire. Modificarea raportului de transmitere se realizează
prin deplasarea axială a inelului 2. Forţa de apăsare, necesară transmiterii sarcinii prin frecare, se realizează prin sistemul de
apăsare 4 care împinge axial braţele H şi rolele 3 cu o forţă dependentă de momentul de torsiune transmis. În fer. TFR-S.4 se
prezintă o soluţie constructivă a unui variatoar planetar.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
, (TFR-T.2.8.1.4.1)
imin = n1/n2max = 1 - (R3/R1)/(R2/R3min) şi, respectiv, imax = n1/n2min = 1 - (R3/R1)/(R2/R3max),
unde, R3x este raza rolei 3 în contact cu inelul 2, R2 - raza inelului 2, R3 - raza rolei 3 în contact cu discul 1 (constantă), R1
- raza discului 1 în contact cu rola 3 (constantă), α - unghiul de înclinare a rolei conice 3, x - poziţia inelului 2 în raport cu
rola 3; - raportul de transmitere a mişcării de la discul 1 la braţul portsatelit 4 cu inelul 2 fix (transmisie prin fricţiune cu
axă mobilă); - raportul de transmitere a mişcării de la discul 1 la inelul 2 cu braţul portsatelit 4 fix (transmisie prin
fricţiune cu axă fixă, obţinută prin inversiunea mişcării), R3max, min este raza maximă, respectiv minimă, a rolei 3 în contact
cu inelul 2;
- gama de reglare a turaţiei,
(TFR-T.2.8.1.4.2)
Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la discurile conice 1, 1' prin frecare la inelul rigid 3 şi de la acestea, de asemenea
prin frecare, prin discurile conice 2, 2' la arborele de ieşire. Modificarea raportului de transmitere se realizează prin
deplasarea axială, simultan a discurilor 2, 2'. Forţa de apăsare, necesară transmiterii sarcinii prin frecare, se realizează
automat în urma îndeplinirii condiţiilor de autoîmpănare a inelului în interstiţiile dintre conurile conducătoare respectiv
cele conduse. Autoîmpănarea elementului (inelului) rigid 3 se realizează consecinţă a efectului de pană rezultat ca urmare a
existenţei unghiului de împănare β (cu valori mici), dintre forţele radiale (N1cos α) şi forţele rezultante, R (fig. TFR-
T.2.8.1.5.1,b); ca atare, unghiul de presiune (complementul unghiului de împănare β) are valori mari şi se realizează
condiţii optime de transmitere a forţei în zonele de contact dintre inelul liber 3 şi discurile conice 1, 1', 2, 2'. Greutatea
proprie a elementului (inelului) rigid 3 constituie forţa de apăsare iniţială necesară iniţierii transmiterii sarcinii la pornire.
În fer. TFR-S.5 se prezintă o soluţie constructivă a unui variator cu conuri deplasabile şi element (inel) rigid.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
ix = n1/n2x = R2x/R1x, imin = n1/n2max = R2min/R1max, respectiv, imax = n1/n2min = R2max/R1min;
- gama de reglare a turaţiei,
, (TFR-T.2.8.1.5.1)
unde R1max, R1min, R2max, R2min sunt razele de contact maxime şi minime.
Condiţia de transmitere a sarcinii prin frecare:
c Ft = 2 µ N1, (TFR-T.2.8.1.5.2)
unde, c este coeficientul de siguranţă la patinare (alunecare); Ft = Mt1/ R1min - forţa tangenţială utilă maximă (transmisă
prin frecare); µ - coeficientul de frecare de alunecare al materialelor inelului rigid şi discurilor conice; N1 - forţa normală
din contactele active.
Condiţia de împănare (apăsare automată):
Ft = 2 N1 cosα tgβ (TFR-T.2.8.1.5.3)
unde, Ft = Mt1/ R1max - forţa tangenţială utilă minimă (transmisă prin frecare), N1 - forţa normală din contacte, α -
semiunghiul conurilor, β - unghiul de împănare.
Obs.
Din relaţiile (TFR-T.2.8.1.5.2) şi (TFR-T.2.8.1.5.3) rezultă condiţia,
(TFR-T.2.8.1.5.4)
care evidenţiază independenţa coeficientului de siguranţă la patinare faţă de raportul de transmitere; din această relaţie se
poate determina unghiul maxim de împănare β care asigură împănarea şi transmiterea sarcinii.
Funcţionare:
Variatoarele cu conuri deplasabile se compun din două perechi de conuri montate pe arborii de intrare I (fig. TFR-
T.2.8.1.6.1) şi de ieşire II. Poziţia celor două conuri, pentru modificarea raportului de transmitere, poate fi reglată prin
menţinerea unui con fix şi deplasarea axială a celuilalt sau prin deplasarea axială, simultană, a ambelor conuri.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
ix = n1/n2x = R2x/R1x, imin = n1/n2max = R2min/R1max şi, respectiv, imax = n1/n2min = R2max/R1min,
- gama de reglare a turaţiei,
 , (TFR-T.2.8.1.6.1.1)

unde, R1max, R1min, R2max, R2minsunt razele de contact maxime şi minime.

Condiţia de transmitere a sarcinii prin frecare într-o poziţie oarecare a elementului flexibil:

2µ Fnx Rx = c Mtx, (TFR-T.2.8.1.6.1.2)

unde, c este coeficientul de siguranţă la patinare (alunecare); Fnx - forţa normală de apăsare; µ - coeficientul de frecare de
b alunecare al materialelor elementului flexibil şi discurilor conice; Mtx - momentul de torsiune transmis; Rx - raza de contact.
Din relaţia (TFR-T.2.8.1.6.1.2), ţinând cont de fig. TFR-T.2.8.1.6.1, rezultă forţa axială de apăsare a discurilor,

şi forţa radială de încărcare a arborelui,

c .
Fig. TFR-T.2.8.1.6.1 Scheme funcţionale: a –
de multiplicare; b – de reducere; c – de forţe

TFR-T.2.8.1.6.1 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil de tip curea (nemetalică) sau articulat (lanţ) prin tragere

Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la discurile conice 1, 1' prin frecare la elementul flexibil (lanţ) 3 şi de la acestea, de asemenea prin frecare, prin discurile conice 2, 2'
la arborele de ieşire. Modificarea raportului de transmitere se realizează prin deplasarea axială, simultan a discurilor 1, 1' şi 2, 2'. În fer. TFR-S.6 se prezintă o soluţie
constructivă a unui variatoar cu element flexibil de tip curea sau articulat de tip lanţ prin tragere. Aceste variatoare sunt caracterizate de forţe mărite (mai mari decât forţa de
pretensionare, fig. TFR-T.2.8.1.6.1.1) în ramura activă şi forţe reduse în ramura pasivă (mai mici decât forţa de pretensionare).
Elementele articulate metalice de tip lanţ, frecvent utilizate în practică, pot avea diverse configuraţii. În fig. TFR-T.2.8.1.6.1.2 se prezintă trei soluţii constructive care se
diferenţiază prin nivelul de implementare a soluţiilor ce implică frecări de rostogolire (randamente ridicate).

a b
Fig. TFR-T.2.8.1.6.1.1 Variator cu conuri deplasabile şi element flexibil articulat metalic prin tragere: a – schema funcţională; b - schema forţelor

a b c
Fig. TFR-T.2.8.1.6.1.2 Elemente metalice articulate (lanţuri) : a – lanţuri cu bolţuri şi eclise decupate (1 - eclisă exterioară, 2 - eclisă interioară, bolţ); b –
lanţuri cu inele (1 - inel, 2 - eclisă, 3 - inel elastic, 4 - bolţ); c – lanţuri cu role (1 - eclisă exterioară, 2 - rolă, 3 - eclisă interioară, 4 - bolţ)

TFR-T.2.8.1.6.2 Variatoare cu conuri deplasabile şi element flexibil metalic prin împingere (Van Doorne)

Funcţionare:
Momentul de torsiune Mt1 se transmite de la discurile conice 1,
1' prin frecare la elementul flexibil de împingere 3 şi de la
acestea, de asemenea prin frecare, prin discurile conice 2, 2' la
arborele de ieşire. Modificarea raportului de transmitere se
realizează prin deplasarea axială cu motoare hidraulice,
simultan a discurilor 1 şi 2'. Transmiterea forţei prin elementul
flexibil 3 se realizează prin contactul direct (formă) dintre
segmenţii 4 şi 5 (fig. TFR-T.2.8.1.6.2.1,c,d) susţinuţi cele două
seturi de benzi metalice 6.
Parametri funcţionali principali:
- rapoartele de transmitere (instantaneu, minim, maxim):
a b ix = n1/n2max = R2x/R1x, imin = n1/n2max =
R2min/R1max, respectiv, imax = n1/n2min = R2max/R1min.
unde, R1x, R2x sunt razele contactelor
- gama de reglare a turaţiei,

(TFR-T.2.8.1.6.2.1) unde,
R1max, R1min, R2max, R2min sunt razele de contact maxime şi

c d
minime.
- forţele statice:
Momentul la arborele conducător transmis prin ramura
activă (comprimată) se determină cu relaţia,
Mt1 = (F1 - F2) R1min (TFR-T.2.8.1.6.2.2)
în care, F1 este forţa din ramura activă (comprimată), F2 - forţa
din ramura pasivă; pentru o bună funcţionare ramura activă
(împinsă) trebuie să rămână întinsă F1 < F0 şi se consideră F1
= Ks F0, cu Ks =1,2 ...1,4 - factor de siguranţă şi F0, - forţa de
întindere iniţială a elementului flexibil.
Din relaţia lui Euler (v. cap. Transmisii prin curele), aplicată
pentru acest caz,

(TFR-T.2.8.1.6.2.3)
ţinând cont de relaţia (TFR-T.2.8.1.6.2.2) se oţine valoarea
forţei maxime de împingere,

, (TFR-T.2.8.1.6.2.4)
şi a forţei de întindere iniţială,

, (TFR-T.2.8.1.6.2.5)
unde µ = µr/cos(α/2) - coeficientul de frecare redus, µr -
e f coeficientul de frecare asociat cuplului de materiale în contact,
α - unghiul segmenţilor elementului flexibil, β1 - unghiul de
Fig. TFR-T.2.8.1.6.2.1 Variator cu conuri deplasabile şi element flexibil metalic prin împingere: a –
înfăşurare a elementului flexibil pe discurile conducătoare.
schema funcţională; b - schema sistemului de modificare a raportului de transmitere şi de apăsare; c -
structura constructivă a elementului flexibil de împingere (3 - segment cu proeminenţă, 2 - segment cu
altezaj, 3 - benzi metalice circulare); d - asamblarea segmenţilor; e, f - schemele forţelor
Obs.
Asigurarea unei apăsări foarte mari pentru menţinerea unui contact ferm între elementele de frecare vor conduce la pierderi mai mari de putere în cureaua metalică şi în lagăre.
Astfel, în toate punctele de funcţionare a variatorelelor va exista un conflict între necesitatea asigurării unei presiuni de contact suficiente pentru transmiterea sarcinii prin
frecare , pe de-o parte, şi necesitatea minimizării pierderilor de putere ce afectează randamentul şi a eforturilor de contact ce afectează durabilitatea, pe de altă parte.
În fer. TFR-S.7 se prezintă o soluţie constructivă de utilizare a variatorului de tip Van Dorne în transmisiile automobilelor.

TFR-T.2.8.2 Model de calcul la solicitarea de contact

Pentru variatoarele prin fricţiune care funcţionează cu ungere, forma principală de deteriorare este oboseala de
contact (pitingul) şi pentru evitarea acesteia este necesar calculul la solicitarea de contact.
Modelul de calcul la solicitarea de contact liniar de referinţă [Hertz, 1881] ( fig. TRV-T.8.1,a)
În zona de contact a doi cilindri cu diametrele D1,2 şi lungimi B, încărcaţi cu forţa Fnc, apar tensiuni maxime
normale de contact care, conform lui Hertz, se determină cu relaţia,

(TFR-T.2.8.2.1)
în care, lk = B, reprezintă lungimea liniei de contact;

curbura redusă (ρ1,2 sunt razele de curbură ale celor doi cilindri, semnul (+) corespunde contactului exterior (fig.
AEC-T.1,a), iar semnul (-) contactului interior;

,
a factorul de elasticitate, unde E1,2 şi ν1,2 sunt modulele de elasticitate şi,
respectiv, coeficenţii contracţiei transversale (Poisson) ai materialelor celor doi cilindri şi

tensiunea admisibilă la contact, unde σHlim – tensiunea limită la contact, SHmin – coeficientul minim de siguranţă
la oboseala de contact a materialului.
Ipotezele modelului lui Hertz: materialele corpurilor sunt omogene, izotrope, elastice după legea lui Hooke; forţa
normală este aplicată static; tensiunile de contact se repartizează uniform pe lungimea de contact; suprafeţele
cilindrilor sunt perfect netede; nu se iau în considerare forţele de frecare.
Calculul la solicitarea de contact a transmisiilor prin fricţiune cu raport de transmitere variabil
Personalizarea parametrilor modelului lui Hertz pentru contactul variatorului frontal ( fig. TFR-T.2.8.2.1,b; TFR-
T.2.8.1.1,a ):
ρ1 = R1, ρ2 = ∞, lk = b,
b
(TFR-T.2.8.2.2)
Fig. TFR-T.2.8.2.1 Schema de calcul la contact: a –
pentru cazul, momentul rezistent Mt2 = const. (v. fig. TFR-T.2.6.1, c) sau
modelul lui Hertz; b – modelul de calcul la contact al
variatorului frontal cu rolă cilindrică
(TFR-T.2.8.2.3)
pentru cazul, puterea rezistentă P2 = const. (v. fig. TFR-T.2.6.1, d; rel. (TFR-T.2.7.5) ).
În aceste relaţii, µ este coeficientul de frecare de alunecare dintre suprafeţele în contact, c – coeficientul de
siguranţă la alunecare, ηmin - randamentul minim.
 TLA. TRANSMISII PRIN LANŢURI
TLA-T. CONSTRUCŢIA ŞI MODELAREA TRANSMISIILOR PRIN LANŢURI
CUPRINS
TLA-T.1 DEFINIRE
TLA-T.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE
TLA -T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
TLA -T.4 CLASIFICARE
TLA -T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
TLA -T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTORE
TLA -T.7 PARMETRII FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TLA -T.8 MODELE DE CALCUL
TLA-T.8.1 Modele de calcul a transmisiilor prin lanţuri fără roată de întindere
TLA-T.8.1.1 Model de calcul a parametrilor geometrici
TLA-T.8.1.2 Model de calcul cinematic
TLA-T.8.1.3 Model de calcul cinetostatic
TLA-T.8.1.4 Model de calcul de rezistenţă

TLA-T.1 DEFINIRE

Transmisiile prin lanţuri au rolul de a transmite momentul de torsiune de la un arbore motor la unul sau mai mulţi arbori conduşi, prin intermediul unui subansamblu articulat
de tracţiune metalic, numit lanţ, care angrenează cu roţi de lanţ montate pe arbori.
Lanţul este un subansamblu flexibil (articulat), din materiale metalice, ce transmite mişcarea de rotaţie şi momentul de torsiune prin formă de la o roată motoare (conducătoare)
la una sau mai multe roţi conduse.
Roata de lanţ, conducătoare sau condusă, reprezintă elementul metalic dinţat care transmite sarcina prin formă de la un element de intrare la lanţ sau, respectiv de la acesta la
elementul de ieşire.

TLA-T.2 STRUCTURI CONSTRUCTIVE

Funcţionare şi construcţie:
Varianta din fig. TLA-T.2.1,a
Momentul de torsiune se transmite de la
arborele cotit la roata conducătoare 1, prin
formă, la lanţul 2 şi la roata condusă 3,
montată pe arborele cu came. Întinderea
lanţului se realizează prin roata de lanţ 5
apăsată cu forţă constantă printr-un sistem cu
arc elicoidal. Diminuarea oscilaţiilor
(vibraţiilor) ramurii motoare se face prin
intermediul sabotului de ghidare 4.

Varianta din fig. TLA-T.2.1,b

Momentul de torsiune se transmite de la
arborele cotit la roata conducătoare 1, prin
formă, la lanţul 2 şi la roţile conduse 3 şi 4.
Întinderea lanţului se realizează prin sabotul
6. Atenuarea oscilaţiilor (vibraţiilor) ramurii
motoare se face prin intermediul sabotului
cu amortizare 5.

a b
Fig. TLA-T.2.1 Transmisii prin lanţ pentru mecanismelor de distribuţie ale motoarelor cu ardere internă: a – cu
o roată condusă; b – cu două roţi conduse

TLA-T.3 DOMENII DE UTILIZARE, AVANTJE ŞI DEZAVANTAJE

Domenii principale de utilizare: maşini agricole, tractoare, utilajelor tehnologice, maşinilor transport (motorete, motociclete biciclete, etc.), motoare cu ardere internă.

Tab. TLA-T.3.1 Avantajele şi dezavantajele transmisiilor prin lanţuri

Avantaje*
- posibilitatea folosirii într-un domeniu larg de distanţe între axele roţilor;
- posibilitatea transmiterii de momente de torsiune mari;
- rapoarte de transmitere medii constante (inexistenţa alunecărilor relative);
- randamente ridicate (η = 0,95…0,98);
- încărcări mai reduse ale arborilor decât în cazul transmisiilor prin curele;
- funcţionare în condiţii condiţii diverse de exploatare (umiditate, tempearturi
ridicate)
* raportate la alte tipuri de transmisii (prin roţi dinţate, curele etc.)
Dezavantaje*
- neuniformitatea mişcării roţii (roţilor) antrenate, din cauza poligonalităţii de înfăşurare a
lanţului pe roată, care produce sarcini dinamice suplimentare, vibraţii şi zgomote în
funcţionare;
- necesitatea sistemelor de întindere pentru asigurarea angrenării lanţului cu roata,
reducerea vibraţiilor şi pentru compensarea uzurii din articulaţii;
- precizii de execuţie şi montaj mai ridicate precum şi întreţinere mai pretenţioasă decât în
cazul transmisiilor prin curele

TLA-T.4 CLASIFICARE
Tab. TCR-T.4.1 Clasificarea transmisiilor prin lanţuri
Criteriul Tipul Schema Obs.
Scopul folosirii Fig. TLA-T.4.2,a Lanţul este cu zale sudate; funcţioneză la viteze mici (v <
De ridicat
0,25 m/s); precizii de execuţie şi montaj reduse
Fig. TLA-T.4.2,b Lanţurile (cu eclise, cu racleţi, cu cârlige etc.) sunt părţi ale
De transportat
transportoarelor mecanice cu viteze, v < 4 m/s
Fig. TLA-T.4.2,c Transmiterea prin formă a momentului de torsiune de la
De transmisie cu raport de transmitere constant roata conducătoare la lanţ şi de la acesta, de asemenea prin
formă, la roata condusă
De transmisie cu raport de transmitere variabil Fig. TLA-T.4.2,d Transmiterea prin formă sau frecare a momentului de
torsiune de la roata conducătoare la lanţ şi de la acesta, de
 asemenea prin formă sau frecare, la roata condusă
Cu un arbore condus Fig. TLA-T.2.1,a
Numărul arborilor conduşi
Cu doi sau mai mulţi arbori conduşi Fig. TLA-T.2.1,b
Tipul sistemului de întindere a Cu roată Fig. TLA-T.2.1,a Cu acţionare mecanică (manuală, cu arc reglabil) sau
lanţului Cu sabot Fig. TLA-T.2.1,b hidraulică
Cu lanţuri cu bolţuri şi eclise simple sau Fig. TLA-T.4.3,a,b Lanţuri de transmisie cu articulaţie bolt-eclisă interioară;
multiple angrenarea roată lanţ se face prin alunecare; se folosesc
pentru sarcini mici şi viteze reduse (v < 0,3 m/s)
Cu lanţuri cu bucşe Fig. TLA-T.4.3,c Lanţuri cu articulaţie bolt-bucşă; angrenarea roată lanţ se
Tipul lanţului
face prin alunecare; viteze mici, (v < 3 m/s)
Cu lanţuri cu role Fig. TLA-T.4.3,d Angrenarea roată lanţ se face prin rostogolire
Cu eclise dinţate Fig. TLA-T.4.3,e Transmiterea momentului de torsiune se face prin contactul
conform dintre eclisă şi flancul roţii
Cu un rând de zale (simple) Fig. TLA-T.4.3,d Transmiterea de momente de torsiune mici
Numărul de rânduri de zale
Cu două sau mai multe rânduri de zale Fig. TLA-T.4.4 Transmiterea de momente de torsiune mai mari

a b c d
Fig. TLA-T.4.2 Tipuri de transmisii cu lanţuri: a – de ridicat; b – de transport; c – pentru transmiterea a momentului de torsiune cu raport de transmitere constant; d–
pentru transmiterea momentului de torsiune prin formă cu raport de transmitere variabil

a b c d e
Fig. TLA-T.4.3 Tipuri şi structuri de lanţuri (1 – eclisă exterioară, 2- eclisă interioară, 3- bolţ, 4- bucşă, 5-rolă): a – cu bolţuri (de tip Gall) şi eclise simple; b–
cu bolţuri (de tip Gall) şi eclise multiple; c– cu bolţuri, eclise şi bucşe; d – cu bolţuri, eclise, bucşe şi role; e – cu eclise dinţate, bolţuri şi bucşe segmentate

a b c d
Fig. TLA-T.4.4 Structuri de transmisii prin lanţuri cu mai multe rânduri de zale: a – lanţ cu două rânduri de zale (dublu); b – roată cu două rânduri de dinţi; c – lanţ cu
trei rânduri de zale (triplu); d – roată cu trei rânduri de dinţi

TLA-T.5 MATERIALE ŞI TEHNOLOGII

Lanţurile sunt subansamble cu structură complexă executate în cadrul unor firme specializate conform unor tehnologii ce implică utilaje dedicate; eclisele se execută din
platbandă laminată la rece din oţeluri carbon de îmbunătăţire nealiate (C 45, C50) sau aliate (40Cr10, 35CrNi15) îmbunătăţite 270…350 HB ; elementele articulaţiilor
(bolţurile, bucşele şi rolele) se recomandă să se execute din materiale de cementare (C15, C20, 13CrNi35 etc.), carburate şi călite la 45…60 HRC.
Roţile de lanţ, de obicei, sunt structuri metalice care în cazul transmisiilor cu încărcări reduse sunt executate din oţeluri carbon nealiate de îmbunătăţire (C35, C45, C50) sau, la
sarcini şi viteze mari, din oţeluri de cementare (C15, C20, 13CrNi35, 15Cr07, 17MoCr10 etc.) care au duritatea după tratamente 48…58 HRC.

TLA-T.6 FORME ŞI CAUZE DE SCOATERE DIN UZ SAU DE COMPORTARE NECORESPUNZĂTOARE

Tab. TLA-T.6.1 Forme şi cauze de comportare necorespunzătoare sau de scoatere din uz

Forme Consecinţe Apariţie Cauze Manifestare Evitare
Comportare Uzarea elementelor articulaţiilor
Deteriorarea Mărirea lungimii Limitarea prin calcul a presiunii din
necorespunzătoare La toate transmisiile prin (bolţuri, bucşe sau role) şi/sau
suprafeţelor active lanţului şi angrenare articulaţii la valori admise de pelicula
(cu neuniformităţi, lanţuri calculate şi suprafeţelor active ale dinţilor
ale lanţului şi incorectă a roţii cu de lubrifiant; îmbunătăţirea condiţiilor
vibraţii şi realizate corespunzător roţilor; în condiţii limită se poate
roţilor lanţul de ungere
zgomote) ajunge la gripare
Ruperea În dreptul găurilor în Depăşirea rezistenţei la tracţiune a Limitarea prin calcul a tensiunilor de
elementelor cazul lanţurilor puternic materialului eclisei, la forfecare a tracţiune, forfecare şi/sau de încovoiere
Întreruperea
lanţului sau a Scoaterea din uz solicitate care materialului bolţului; depăşirea la valori admisibile; limitarea prin
transmiterii mişcării
dinţilor roţilor; funcţioneză la viteze rezistenţei la încovoiere a materialelor calcul a vitezei de funcţionare la valori
spargerea rolelor mari bolţului, roţii sau bucşei admisibile

TLA-T.7 PARMETRI FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

 Parametri geometrici principali ai lanţului:
- pasul, p, - distanţa dintre centrele a două articulaţii
consecutive;
- numărul articulaţiilor, z;
- lungimea lanţului, L = z p;
Parametri geometrici principali ai roţilor de lanţ (fig. TLA-
T.7.1):
- pasul pe coardă, p (este acelaşi cu pasul lanţului);
- pasul unghiular, α1,2 – este unghiul la centru
corespunzător pasului pe coardă (α1,2 = 2π/z1,2);
- numerele de dinţi ai roţilor (conducătoare/condusă), z1,2;
- diametrele cercurilor de divizare ale roţilor
a b c (conducătoare/condusă), Dd1,2 – diametrele cercurilor de
Fig. TLA-T.7.1 Parametri geometrici ai roţii de lanţ: a – schema de înfăşurare pe roată; b – vedere dispunere a centrelor articulaţiilor;
frontală; c– secţiune axială - diametrele cercurilor exterioare ale roţilor
(conducătoare/condus, De1,2;
- diametrele cercurilor interioare ale roţilor
(conducătoare/condusă), Di1,2;
- lăţimea roţii, b.
Parametri geometrici principali ai transmisiei cu lanţ (fig. TLA-
T.7.2:
- distanţa dintre axe, A;
- unghiurile de înfăşurare a lanţului pe roţi
(conducătoare/condusă), β1,2;
- unghiul ramurilor curelei, γ.
Parametri cinetostatici principali ai transmisiei prin curele
trapezoidale înguste (fig. TLA-T.7.2):
- turaţiile roţilor (conducătoare/condusă), n1,2;
- momentele de torsiune (puterile) la nivelul roţilor
(conducătoare/condusă), Mt1,2 (P1,2);
Fig. TLA-T.7.2 Parametri geometrici şi cinetostatici ai unei transmisii prin lanţ - viteza medie a lanţului, vm;
- raportul de transmitere, i = n1/ n2 = Dd2/ Dd1 = z2/z1

TLA-T.8 MODELE DE CALCUL

TLA-T.8.1 Modele de calcul a transmisiilor prin lanţuri fără roată de întindere

TLA-T.8.1.1 Model de calcul a parametrilor geometrici

Tab. TLA-T.8.1 Relaţii de calcul ale parametrilor geometrici şi funcţionali

Relaţii de calcul a parametrilor geometrici (fig. TLA-T.7.2)
Diametrele de divizare a
, (TLA-T.8.1.1)
roţilor
Unghiul ramurilor ; (TLA-T.8.1.2)
transmisiei
Unghiurile de înfăşurare a
(semnul superior corespunde primului indice) (TLA-T.8.1.3)
lanţului pe roţi

= (TLA-T.8.1.4)

Lungimea lanţului Considerând cos(γ/2) 1- (γ/2)2/2 rezultă,

(TLA-T.8.1.5)

Numărul de zale z= (TLA-T.8.1.6)

Distanţa dintre axe (TLA-T.8.1.7)

TLA-T.8.1.2 Model de calcul cinematic

a b c d
Fig. TLA-T.8.1 Procesul de angrenare (înfăşurare) a lanţului pe roată în perioada unui pas unghiular (φ = 2π/z): a – φ = - π/z ; b – φ (- π/z, 0); c – φ 0; d – φ π/z
Ipoteze:
- consecinţă a faptlului că lanţul se înfăşoară poligonal angrenarea dintre dinţii roţii şi zalele lanţului
generează o mişcare de oscilaţie în jurul articulaţiilor proprii;
 - viteza unghiulară de rotaţie a roţii, ω, este constantă;
- mişcarea centrului articulaţiei pe perioada rotirii roţii cu pasului unghiular, α = 2π/z, se consideră ca o
deplasare după două direcţii: longitudinală (în lungul ramurii lanţului) cu viteza, vl, şi normală pe
ramura lanţului cu viteza, vn;
- viteza rezultantă a centrului articulaţiei este egală cu viteza periferică a roţii,

Relaţii de calcul a vitezelor în punctul curent 2 (fig. TLA-T.8.2,b):

vp cosφ = ω cosφ, vp sinsφ = ω sinφ, (TLA-T.8.1.8)
Fig. TLA-T.8.2 Variaţia componentelor vitezei articulaţiei
Obs.
1. La intrarea în angrenare punctul 1, φ = - π/z, fig. TLA-T.8.1,a) viteza longitudinală,

şi viteza normală,

.
2. În punctul 3, după parcurgerea unui semipas (φ = 0, fig. TLA-T.8.1,c), viteza longitudinală,

şi viteza normală,
vn = 0.
3. În punctul 4, după parcurgerea unui pas (φ = π/z, fig. TLA-T.8.1,d), viteza longitudinală,

(aceeaşi cu cea de la intrarea în angrenare în punctul 1),

şi viteza normală

(valoare egală cu cea de la intrarea în angrenare în punctual 1).

4. Variaţia vitezei longitudinale (de-a lungul ramurii lanţului), vl, este ciclică (fig. TLA-T.8.2) repetându-se la fiecare secvenţă
de rotaţie egală cu pasul unghiular (2π/z) produce acceleraţii şi deceleraţii de-a lungul lanţului şi în consecinţă roata
conducătoare va avea o mişcare de rotaţie neuniformă (ω2 ≠ ct.) cu oscilaţii torsionale şi introduce sarcini dinamice periodice
de torsiune în transmisie.
3. Variaţia vitezei normale (perpendiculară pe ramura lanţului), vn, se face cu acceleraţii şi deceleraţii şi, deci, cu sarcini dinamice
care generează oscilaţii transversale ale ramurii lanţului (fig. TLA-T.8.3); în momentul intrării unei noi zale în contact cu
dintele roţii, datorită saltului vitezei vn de la -vn max la vn max apare un şoc.
4. Deoarece valorile extreme ale vitezelor, vl şi vn, sunt dependente de viteza periferică (vp = ω Dd/2) şi de semipasul lanţului
(π/z1) pentru a se micşora sarcinile dinamice (torsionale şi transversale) şi deci a se diminua vibraţiile (zgomotul) şi, chiar,
uzurile se recomandă adoptarea lanţurilor cu paşi cât mai mici şi limitare a vitezei lanţului (obişnuit, v < 15 m/s; max 30 m/s,
pentru lanţurile de calitate superioară); pentru evitarea apariţiei oscilaţiilor (vibraţiilor) transversale se adoptă sistem de
întindere a curelei cu roată (fig. TLA-T.2.1,a) şi/sau de ghidare cu sabot (fig. TLA-T.2.1,b).
5. Viteza medie a lanţului, în ipoteza deplasării uniforme a perimetrului poligonului de divizare, se determină cu relaţia
Fig. TLA-T.8.3 Forme de oscilaţie
transversală ale ramurilor [m/s] , (TLA-T.8.1.9)
transmisiilor cu lanţ în care, p [mm] este pasul, ω2/n1 - viteza unghiulară/turaţia [rad/s / rot/min] roţii 1 şi z – numărul de dinţi ai roţii 1;
Dd [mm] - diametrul de divizare al roţii

TLA-T.8.1.3 Model de calcul cinetostatic

Ipoteze:
- se neglijează efectele dinamice generate de poligonalitate (fig. TLA-T.8.1),
- se neglijează frecările.
Relaţii de calcul
Forţa totală maximă din ramura motoare (activă) F1, din condiţia de echilibru a
roţii conducătoare,

, (TLA-T.8.1.10)

este F1 = F2 + Fu, unde , reprezintă forţa utilă (de transmis).

Forţa de întindere din ramura pasivă,

a b
Fig. TLA-T.8.1 Forţele din transmisiile prin lanţ: a – schema
generală; a – detaliu pentru forţa centrifugă
Obs.
Forţa care încarcă arborii transmisiei prin lanţ Fa = kg Fu unde kg = 1,05
pentru transmisii orizontale, kg = 1,2 pentru transmisii cu axele în plan vertical unde vm este viteza medie a lanţului (TLA-T.8.1.9), p - pasul lanţului şi m = p q/g, masa unei
şi valori intermediare pentru alte înclinări ale liniei centrelor.
, (TLA-T.8.1.11)
unde Fq este forţa de întindere datorită greutăţii proprii a zalelor ramurii pasive a lanţului şi,
Fc
datorită forţelor centrifugale ale porţiunilor de lanţ înfăşurate pe roţi.
Forţa de întindere datorită greutăţii proprii a zalelor ramurii pasive în poziţie orizontală,
, (TLA-T.8.1.12)
unde, q reprezintă greutatea unităţii de lungime a lanţului şiA – distanţa dintre axe.
Forţa de întindere datorită forţelor centrifugale ale porţiunilor de lanţ înfăşurate pe roţi
(fig. TLA-T.9.1),
, (TLA-T.8.1.13)
zale (g - acceleraţia gravitaţională)

TLA-T.8.1.4 Model de calcul de rezistenţă

Ipoteze:
- în cazul execuţiei şi montajului conform documentaţiei tehnice se consideră că principala cauză a ieşirii din
funcţionare este uzarea articulaţiilor lanţului (conduce la mărirea lungimii lanţului şi la funcţionare
 necorespunzătoare)
- condiţia de rezistenţă la uzare se exprimă prin condiţia de rezistenţă la strivire (neexpulzare) a peliculei de
lubrifiant dintre bolţ şi bucşă sau dintre bucşă şi rolă.
- forţa totală din ramura activă este preluată de primul dinte; se neglijează sarcinile dinamice.
Calcul la strivire:
Presiunea medie în zona contactului bolţ-bucşă (fig. TLA-T.8.1),

. (TLA-T.8.1.13)
Tensiunea de strivire în zona bolţ-eclisă exterioară (fig. TLA-T.8.1),

. (TLA-T.8.1.14)
Calculul la forfecare a bolţului,

. (TLA-T.8.1.15)
Calculul la tracţiune a eclisei interioare în zona bucşei

. (TLA-T.8.1.16)
Fig. TLA-T.8.1 Schema de calcul de rezistenţă Semnificaţiile parametrilor din relaţiile (TLA-T.8.1.13...15): F = F1, forţa totală din ramura activă, db – diametrul
bolţului a – lungimea bucşei, t – grosimea eclisei; Dz – diametrul eclisei interioare în zona de fixare pe bucşă; dr –
diametrul exterior al bucşei (interior al rolei); pa – presiunea admisibilă la strivire a lubrifiantului (10...15 MPa)
stabilită experimental pentru condiţii medii de exploatare (se alege în funcţie de pas şi turaţia roţii mici); σas = min
(σasb, σase) cu σasb, tensiunea admisibilă la strivire a materialului bolţului şi σase, tensiunea admisibilă la strivire a
materialului eclisei; τaf – tensiunea admisibilă la forfecare a materialului bolţului; σat – tensiunea admisibilă la
tracţiune a materialului eclisei; ke – factorul de exploatare care are ca scop adaptarea datelor transmisiei de calculat
la datele transmisiei de referinţă pentru care s-au făcut determinări experimentale pentru presiunea admisibilă.
Obs. Factorul de exploatere se recomandă de firmele producătoare de lanţuri ca un produs, ke = kd ka ki kr kf, ale cărui componente sunt dependente de natura
sarcinii transmise (constată sau cu şocuri), distanţa dintre axe, înclinarea liniei centrelor, sistemul de reglare a roţii (prin deplasarea unei roţi, rolă de apăsare);
sistemul de ungere (picurare, baie de ulei etc.), şi respectiv duratei de funcţionatre (numărul schimburilor de lucru).
 TRD-P. PROIECTAREA TRANSMISIILOR CU ROŢI DINŢATE
TRD-P.1 REDUCTOARE DE TURAŢIE CU AXE FIXE
TRD-P.1.1 REDUCTOARE DE TURAŢIE CILINDRICE

CUPRINS
TRD-P.1.1.1 DATE DE PROIECTARE
TRD-P.1.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIILOR
TRD-P.1.1.3 ALEGEREA PARAMETRILOR FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TRD-P.1.1.4 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI ŞI ARBORILOR
TRD-P.1.1.4.1 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI
TRD-P.1.2.4.2 PREDIMENSIONAREA ARBORILOR
TRD-P.1.1.5 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI
TRD-P.1.1.6 PROIECTAREA DE ANSAMBLU
TRD-P.1.1.6.1 PROIECTAREA FORMELOR ROŢILOR
TRD-P.1.1.6.2 PRECONFIGURAREA ARBORILOR ŞI ALEGEREA RULMENŢILOR ŞI MONTAJELOR ACESTORA
TRD-P.1.1.6.3 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU. SECŢIUNEA PTRINCIPALĂ
TRD-P.1.1.7 CALCULUL ARBORILOR
TRD-P.1.1.7.1 SCHEMELE DE CALCUL ALE ARBORILOR
TRD-P.1.1.7.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ARBORILOR
TRD-P.1.1.8 CALCULUL RULMENŢILOR
TRD-P.1.1.9 CALCULUL ASAMBLĂRILOR ARBORE-BUTUC
TRD-P.1.1.10 PROIECTAREA CARCASELOR
TRD-P.1.1.11 PROIECTAREA SUBSISTEMELOR DE UNGERE ŞI ETANŞARE
TRD-P.1.1.11.1 Proiectarea subsistemului de ungere
TRD-P.1.1.11.2 Proiectarea subsistemului de etanşare
TRD-P.1.1.12 DESEN DE ANSAMBLU FINAL. ELABORARE DOCUMENTAŢIE TEHNICĂ
TRD-P.1.1.13 PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ DE DETALIU. DESENE DE EXECUŢIE

TRD-P.1.1.1 DATE DE PROIECTARE

Parcurgerea metodologiei de mai jos, conform STAS 1163, pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista
TCR-L.1

Tab. TRD-P.1.1.1.1 Definirea problemei generale de proiectare a unui reductor cilindric într-o treaptă
a. Turaţia la intrare, ni [rot/min].

b. Puterea la intrare, Pi [kW] şi din fer. AEV-C.1 rezultă valoarea momentului de torsiune la intare, [Nmm] sau momentul de torsiune la intrare , Mti

[Nmm] şi din fer. AEV-C.2 rezultă valoarea puterii transmisă, , [kW].

c. Raportul de transmitere total, iR.
d. Tipul angrenajului: cu dantură dreaptă sau înclinată.
e. Durata de funcţionare, Lh.
f. Tipul reductorului raportat la planele orizontal şi vertical: cu axele în plan orizontal (H, fig. TRD-P.1.1.1.1,a ); cu axele în plan vertical cu intrare pe sus (VS, fig. TRD-
P.1.1.1.1,b); cu axele în plan vertical cu intrare pe jos (VS, fig. TRD-P.1.1.1.1,c).
g. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii (utilajului) în care se integrează, tipul încărcării exterioare (constantă, alternativă, cu şocuri etc.), tipul motorului de acţionare, nivel
de vibraţii şi zgomot, caracteristicile mediului în care funcţioneză).
h. Condiţii constructive: cu ieşire pe o parte, cu ieşire pe ambele părţi, cu arborele de ieşire plin, cu arborele de ieşire tubular.
i. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii); volum minim; greutate minimă
Obs. Reductoarele cilindrice cu o treaptă au raportul de transmitere i = 2…6

a b c
Fig. TRD-P.1.1.1.1 Scheme cinematice ale reductoarelor cilindrice cu o treaptă: a – orizontal; b – vertical cu intrare pe sus; b – vertical cu intrare pe jos

TRD-P.1.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIILOR

Materiale pentru roţile dinţate

Principalele materiale folosite în construcţia roţilor dinţate sunt: oţelurile, fontele, unele aliaje neferoase şi materialele plastice.
Pentru construcţia roţilor dinţate ale reductoarelor se utilizează, cu precădere, oţelurile, în general, la alegerea tipului trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
- tipul angrenajului şi destinaţia acestuia;
- condiţiile de exploatare (mărimea şi tipul încărcării, mărimea vitezelor periferice, durata de funcţionare şi condiţiile de mediu);
- tehnologia de execuţie agreată;
- restricţiile impuse prin gabarit, durabilitate şi preţ de fabricaţie.
În funcţie de modul de solicitare se recomandă următoarele materiale:
- pentru angrenaje puternic solicitate şi viteze periferice v∈ (3...12) m/s: oţeluri aliate de cementare (21MoMnCr12; 15MoMnCr12; 13Cr08; 21TiMnCr12; 18MoCr10),
cementate în adâncime min.1,5 mm şi călite la (58...62) HRC pe suprafaţă şi (30...40) HRC în miez;
- pentru angrenaje mediu solicitate şi viteze periferice v ∈ (4…..8) m/s: oţeluri carbon de calitate (OLC 35; OLC 45; OLC 60) şi oţeluri aliate (35CrMnSi13; 40Cr10;
41MoCr11) îmbunătăţite. Pentru viteze v∈ (8...12) m/s: oţeluri carbon de calitate şi aliate (OLC 35; OLC 45; 40Cr10; 41MoCr11)
îmbunătăţite la 30...35 HRC şi călite superficial la 50...55 HRC.
 - pentru angrenaje slab solicitate şi viteze periferice v∈ (6...12) m/s: oţeluri carbon de cementare (OLC 10; OLC 15) cementate pe o adâncime de (0,6...1) mm şi călite la
(50...60) HRC pe suprafaţă. Pentru v < 6 m/s: oţeluri carbon de calitate (OLC 35; OLC 45; OLC 60) şi oţeluri aliate (40Cr10; 35 Mn16; 27MnSi12; 31CrMnSi10;
35CrMnSi13) îmbunătăţite la (20...25) HRC.
- pentru angrenaje foarte slab solicitate, indiferent de viteză: oţeluri carbon obişnuite netratate (OL42; OL50; OL60; OL70), oţeluri turnate (OT45;
OT50), fontă turnată (Fgn600; Fgn700), textolit.
Practic, în funcţie de valoarea încărcării, momentul de torsiune la intrare, se recomnadă:
- Mti < 30000...40000 Nmm se va adopta pentru roţile angrenajelor oţel de îmbunătăţare;
- Mti > 30000...40000 Nmm se va adopta pentru roţile angrenajelor oţel de cementare.
Materiale pentru carcase
Carcasele, datorită faptului că criteriul de rigiditate mărită este dominant, se execută în special din fontă (Fc 150, Fc 200, Fc 250) sau oţel turnat (OT45, OT55). Când se
impune greutate redusă carcasele se pot executa din aluminiu turnat. În cazul producţiei de unicate sau de serie mică carcasele se pot executa în construcţie sudată din materiale
cu proprietăţi de sudare (OL37, OL42, OL44).

TRD-P.1.1.3 CALCULUL PARAMETRILOR FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Elemente şi subansamble constructive

Angrenaje:
treapta I – angrenaj cilindric cu dantură înclinată cu raportul de transmitere iI : 1I – pinion
cilindric, 2I – roată cilindrică.
Arbori: A1 – arborele de intrare, A2 – arborele de ieşire.
Lagăre: , - lagărele A şi B ale arborelui de intrare A1; , - lagărele A şi B al
arborelui de ieşire A2.
Subansamble: SC – subasamblul carcasă; - subansamblul arborelui de intrare; -
subansamblul arborelui de ieşire
Tipul angrenajului
Treapta I: angrenaj cilindric cu dantură dreaptă sau înclinată
Fig. TRD-P.1.1.1.2 Schema structurală generală a Turaţiile, puterile şi momentele de torsiune ale arborilor
reductorului cilindric într-o treaptă
Arborele A1: n1 = ni [rot/min]; P1 = Pi [kW], Mt1 = Mti [Nmm];
Arborele A2: n2 = n1/iI [rot/min]; P2 = P1 ηI [kW]; Mt2 = Mt1 iI ηI [Nmm]

TRD-P.1.1.4 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI ŞI ARBORILOR

Tab. AEV-P.1.1.4.1 Definirea problemei de proiectare a angrenajului cilindric

Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (pinion), n1 = n2 [rot/min].
b. Momentul de torsiune la intrare (pinion), Mt1 (T1) = Mt2 [Nmm]
c. Raportul de angrenare, u = iII .
d. Durata de funcţionare, Lh [ore].
e. Numărul de angrenaje identice în paralel, χ = 1.
f. Tipul danturii danturii: înclinată.
g. Parametri geometrici impuşi (opţional): standardizarea distanţei dintre axe;
h. Condiţii de funcţionare: tipul transmisiei în care se integrează, tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate,
temperatura de lucru, caracteristicile mediului în care funcționează).
Fig. TRD-P.1.1.4.1 Schemă funcţională a i. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii)
angrenajului cilindric

Predimensionarea angrenajelor cilindrice se va face prin parcurgerea algoritmului din cap. AEV-P.1 (subcap.: AEV-P.1.1, AEV-P.1.2 şi AEV-P.1.3). Aplicaţii practice de
predimensionare: cap. AEV-A.1.1 (subcap.: AEV-A.1.1.1, AEV-A.1.1.2 şi AEV-A.2.1.3), pentru un angrenaj cilindric cu distanţa dintre axe neimpusă şi cap. AEV-A.1.2
(subcap.: AEV-P.1.2.1, AEV-P.1.2.2 şi AEV-P.1.2.3) pentru un angrenaj cilindric cu distanţa dintre axe neimpusă (numai când se impune din condiţii de gabarit).

Tab. TRD-P.1.1.4.2 Schema cinematică. Formele pinionului şi roţii cilindrice

Fig. TRD-P.1.1.4.2 Schemă cinematică a
angrenajului cilindric
Date despre materilal:
- marca;
- caracteristici mecanice, rezistenţele la
rupere şi la curgere σr [MPa], σ02 [MPa];
- tratamentul termic şi durităţile;
Date despre angrenaj:
- tipul danturii;
- unghiul de înclinare a danturii β [o];
- numerele de dinţi z1, z2;
- factorii deplasărilor xn1, xn2;
- modulul normal mn [mm];
- diametrele cercurilor de rostogolire
exterioare dw1 [mm], dw2 [mm];
- lăţimea danturii b [mm]
a b Date despre formele roţilor:
- pinionul;
- roata;
Date despre arbori:
- diametrul arborelui pinionului din
Fig. TRD-P.1.1.4.3 Formele roţilor dinţate cilindrice: a – pinionul, predimensionare,
corp comun cu arborele intermediar; b – roata [mm];

- diametrul arborelui roţii din

predimensionare
[mm]

TRD-P.1.1.5 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI

 Verificarea angrenajului cilindric predimensionat mai sus şi, eventual, dimensionarea acestuia (în cazul în care calculul de verificare nu este îndeplinit) se va face prin
continarea parcurgerii algoritmului din cap. AEV-P.1, subcap. AEV-P.1.4 şi AEV-P.1.6. Ca urmare a parcurgerii subcap. AEV-P.1.4 pentru proiectare se vor reţine:
- elementele geometrice de proiectare constructivă şi tehnologică, (fig. TRD-A.1.2.5.2.1);
- viteza periferică în polul angrenării;
- treapta de precizie asociată procedeului de prelucrare;
- rugozităţile flancurilor active şi suprafeţelor de racordare;
- tipul lubrifiantului şi vâscozitatea;
- durităţile flancurilor şi miezului dinţilor roţilor, tensiunile maxime de contact şi de încovoiere, factorii de siguranţă la cele două solicitări (contact şi încovoiere);
- forţele din angrenaj (fig. TRD-A.1.2.5.1.2).

b
Fig. TRD-P.1.2.5.2.1 Elemente geometrice ale angrenajului cilindric şi roţilor acestua pentru proiectare: a – date de intrare; b
– rezultate

Fig. TRD-P.1.2.5.2.2 Date de intrare şi rezultate pentru calculul forţelor din angrenajul cilindric

În final, se va face verificarea angrenajului conic cu pachetul MDESIGN (v. subcap. AEV-A.1.1.6, pentru angrenaje cilindrice cu distanţa dintre axe neimpusă).

TRD-P.1.1.6 PROIECTAREA DE ANSAMBLU

Proiectarea de ansamblu, în general, presupune activităţi succesive de concepţie şi/sau adoptare soluţii constructive, de calcul (predimensionare, dimensionare şi/verificare)
şi de reprezentare grafică în desenul de ansamblu. Astfel, desenul de ansamblu (de obicei, realizat la scară) în evoluţie spre forma finală sintetizează grafic toate rezulzatele
anterioare şi devine sursă de date pentru etapele viitoare.
Pentru modelarea grafică în mediul CATIA, parcurgând etapele de mai jos, se vor urmări documentele suport postate la adresa Documentaţie pentru modelare grafică în
CATIA (se va parcurge etapele indicate în fişierul Algoritmul de modelare reductor.docx).

TRD-P.1.1.6.1 PROIECTAREA FORMELOR ROŢILOR

Aspecte generale privind proiectarea formelor roţilor dinţate cilindrice şi conice sunt prezentate în cap. AEV-P.1 (sucap. AEV-P.1.3.2, tab. AEV-P.1.3.2.2) şi sucap. AEV-P.1.5)
şi, respectiv, AEV-P.2 (sucap. AEV-P.2.3.2 tab. AEV-P.2.3.2.2 şi sucap. AEV-P.2.5).
TRD-P.1.1.6.2 PRECONFIGURAREA ARBORILOR ŞI ALEGEREA RULMENŢILOR ŞI MONTAJELOR ACESTORA
 Deoarece în cazul reductoarelor de uz general dimensiunile capetelor arborilor de intrare şi de ieşire (fig. TRD-P.1.2.6.2.1,a,c) trebuie să asigure interschimbabilitatea
elementelor (roţi de curea, roţi dinţate etc.) şi subansamblelor (cuplaje) care se montează pe acestea se impune considerarea paramatrilor acestora (diametrul şi lungimea)
conform STAS8724/2 (v. fer. ARD-P.5)
Arborii reductoarelor de turaţie au, în general, diametre mari şi lungimi între reazeme mici (raportul l/d < 10) şi deci, deoarece au rigiditate flexională (la încovoiere)
mărită au şi deformaţii elastice (rotiri) în reazeme (lagăre) reduse. Ca urmare, de obicei, se folosesc rulmenţi radiali cu bile şi/sau a celor cu role (conice sau cilindrice).
Deşi încărcările (forţele radiale şi axiale) din lagăre sunt diferite, frecvent, din considerente de tehnologicitate se adoptă pentru lagărele arborilor rulmenţi identici care conduc la
alezaje identice în carcasă mai uşor de executat decât dacă s-ar fi considert cu diametre diferite.

a b

c d
Fig. TRD-P.1.2.6.2.1 Preconfigurarea formrlor arborilor: a – de intrare cu rulmenţi radial-axiali cu role conice; b – de ieşre cu rulmenţi radial-axiali cu role conice; c – de
intrare cu rulmenţi radial-axiali cu bile; d – de ieşire cu rulmenţi radial-axiali cu bile

Pentru lagărele arborilor pe care sunt montate roţi cu dantură cilindrică caz în care, teoretic, apar forţe axiale reduse se pot adopta lagăre cu rulmenţi radiali cu bile (fer.
RUL-P.1.1) (fig. TRD-P.1.2.6.2.1,c,d) sau cu role cilindrice. În cazul în care dantura este înclinată cu valori mărite ale unghiului β se pot adopta şi rulmenţi radial-axiali cu bile
(fer. RUL-P.1.2) sau chiar cu role conice (fer. RUL-P.1.3). Aceşti rulmenţi preiau forţele axiale mari respectiv foarte mari în ambele sensuri fiind montaţi câte unul în fiecare
lagăr (fig. TRD-P.1.2.6.2.1,c,d pentru rulmenţi radiali axiali cu cu bile; fig. TRD-P.1.2.6.2.1,a, b, pentru rulmenţi radiali axiali cu role conice). În ambele situaţii cei doi rulmenţi
radial-axiali formează montaj în X (v. cap. RUL-T, tab. RUL-T.4.10).
Montajele cu rulmenţi trebuie să realizeze fixarea radială şi axială în ambele sensuri fără a induce forţe suplimentare în rulmenţi, să permită dilataţiile termice în cazul
variaţiilor mari de temperatură şi să permită reglarea cu uşurinţă a jocurilor din rulmenţi şi a angrenajelor.
Recomandare de alegere a dimensiunii de montaj a rulmenţilor (d, diametrul alezajului): dR1,2 > dA1,2 + (8...12) mm, pentru arborii de intrare şi de ieşire (tronsoanele de
sub rulmenţi sunt solicitate la torsiune şi momentele de încovoiere pot fi mărite).
Recomandare de alegere seriei de dimensiuni a rulmenţilor (B, lăţimea şi D, diametrul exterior): din considerente de optimizare a proiectării se vor alege rulmenţi din
seria mijlocie de dimensiuni.

a b c d
Fig. TRD-P.1.1.6.2.2 Tipurile rulmenţilor folosiţi frecvent pentru lagărele reductoarelor conilindrice: a – radial-axial cu bile; b – radial-axial cu role conice; c –
radial cu bile; c – radial cu role cilindrice

TRD-P.1.1.6.3 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU

În fig. TRD-P.1.1.6.3.1 se prezintă o variantă constructivă a reductoarelor cilindrice (secţiunea principală) în care se evidenţiază componentele principale: arborele de
intrare (A1) solidar cu pinionul ciclindric (1I), arborele de ieşire (A2), roata cilindrică (2I), rulmenţii lagărelor arborelui de intrare (R1), rulmenţii lagărelor arborelui de ieşire
(R3). Valorile cotelor marcate cu roşu se pot adopta conform recomandărilor şi din tab. TRD-P.1.1.6.3.1. Alte soluţii constructive cu poziţii ale axelor arborilor în plane
diferite sunt prezentate în TRD-S.1.2 (reductoare cilindrice orizontale), TRD-S.1.3 (reductoare cilindrice verticale cu intrare pe jos), TRD-S.1.4 (reductoare cilindrice verticale
cu intrare pe sus).
 Fig. TRD-P.1.1.6.3.1 Desen de ansamblu – secţunea principală (reductor orizontal)

Tab. TRD-P.1.2.6.3.1 Recomandări privind valorile parametrilor constructivi din desenul de ansamblu - secţiunea principală
Valoarea
Parametrul Denumire Observaţii
recomandată
g3 Grosimea peretelui flanşei Se adoptă din considerente tehnologice; valori mici pentru forţe axiale reduse; valori mari pentru forţe
5…8 mm
paharului/capacului axiale mărite
g2 Se adoptă în funcţie de dimensiunea filetului şurubului de fixare; pentru şuruburi de M6 se adoptă
Lăţimea flanşei capacului 12…17 mm
valori inferioare; pentru şuruburi de M8 se adoptă valori superioare
g4 Se determină în funcţie de procedeul tehnologic de obţinere a carcasei; valoarea recomandată este
Grosimea peretelui carcasei 6…9 mm
pentru carcasele din oţel turnate
g5 Grosimea ramelor de rigidizare din Se determină din considerente al gabaritului impus de dimensiunile piuliţei sau capului şurubului
20…30 mm
zona lagărelor precum şi de acces a cheii de strângere a acestora
g6 Înălţimea proeminenţei de aşezare a Se adoptă din considerente tehnologice privind prelucararea prin aşchiere a suprafeţelor de aşezare a
2…4 mm
capacului flanşelor capacelor
y1 Distanţa umărului arborelui de intrare Se adoptă din considerente de asigurare a montajului elementelor (roţi de curea, semicuplaje) pe arbore
6…10 mm
faţă de capac fără ca acestea să intre în coliziune cu capetele şuruburilor de fixare a capacelor
x5 Distanţa de la roata cilindică la Se adoptă din considerente gabaritului redus dar şi de ungere corespunzătoare a angrenajului cilindric
8…12 mm
carcasă
y2 Distanţa de la roţi la carcasă 8…12 mm Se adoptă din considerente gabaritului redus dar şi de ungere corespunzătoare a angrenajelor
y3 Distanţa de aliniere a rulmenţilor faţă
4…6 mm Se adoptă din considerente de ungere corespunzătoare a rumenţilor
de interiorul carcasei

TRD-P.1.1.7 CALCULUL ARBORILOR

TRD-P.1.1.7.1 SCHEMELE DE CALCUL ALE ARBORILOR

Schemele de calcul ale arborilor reductorului cilindric sunt prezentate în tab. TRD-P.1.1.7.1.1.

Tab. TRD-P.1.1.7.1.1 Schema de calcul a arborelui de ieşire/intrare

Formele şi dimensiunile tronsoanelor
Tronsoanele cilindrice cu secţiune plină: 1 (cap de arbore STAS), 2 (suprafaţa de etanşare, fer. ETN-
P.2, 3 (tronson montare rulment adoptat), 4 (tronson de trecere), 5 (tronson montare roată dinţată
cilindrică), 6 (tronson cu umăr de fixare axială a roţii), 7 (tronson cu umăr de fixare axială a
rulmentului) , 8 (tronson montare rulment adoptat); dimensiunile tronsoanelor (diametrul şi lungimea)
se vor prelua din desenul de ansamblu
Formele şi dimensiunile concentratorilor de racordare
Racordare simplă (fer. ARD-P.7.1): 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 6-7
Racordare de rectificare (fer. ARD-P.7.3 şi fer. ARD-P.7.2): 5-6; 7-8
Formele şi dimensiunile concentratorilor de suprafaţă
Canal de pană (fer. APP-P.1.1), pe tronsoanele 1 şi 5
Tipurile şi poziţiile reazemelor
Reazemul A: reazem simplu (deplasările radiale în direcţiile Y şi Z nule); poziţionare în punctul
determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota B
corespunde rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Reazemul B: articulaţie spaţială (deplasările radiale în direcţiile Y, Z şi axială X, nule); poziţionare în
punctul determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota B
corespunde rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Valorile şi poziţiile forţelor şi momentelor la nivelul axei arborelui
Forţa transversală în direcţie Z, ; se poziţionează axial la mijlocul danturii (fer. ARD-P.1)
Forţa transversală în direcţie Y, ; se poziţionează axial la mijlocul danturii (fer. ARD-P.1)
Forţa axială în direcţia X: ; se poziţionează axial la mijlocul danturii (fer. ARD-P.1)
Momentul de torsiune, ; se va verifica dacă valoarea obţinută este egală cu
valoarea momentului de torsiune de la nivelul arborelui de ieşire (A3) determinat în subcap.
TRD-P.1.2.3

Fig. TRD-P.1.1.7.3 Schema de încărcare a arborelui de ieşire Momentul de încovoiere,

TRD-P.1.1.7.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ARBORILOR

Verificarea modelelor de mai sus se va face cu pachetul MDESIGN conform exemplelor: subcap. ARD-A.1.6, pentru arborele de intrare al unui reductor cilindric într-o
treaptă; subcap. ARD-A.2.6, pentru arborele intermediar al unui reductor cilindric în două trepte.
Pentru evidenţierea forţelor şi planelor în care acţionează forţele şi momentele pecum şi a unor parametri geometrici, în fer. TRD-P.1 se prezintă, ca exemple, schemele de
încărcare a arborelui intermediar al reductoarelor conico-cilindrice HH, HV, VH şi VV.

TRD-P.1.1.8 CALCULUL RULMENŢILOR

Pornind de la faptul că la proiectarea arborilor s-au adoptat tipurile lagărelor şi rulmenţii acestora, în cadrul aceastei etape, se impune verificarea rulmenţilor adoptaţi prin
parcurgerea algoritmului de proiectare din cap. RUL.P.1 şi/sau a aplicaţiei RUL.A.1. Pentru elaborarea schemei de încărcare a rulmenţilor se vor utiliza valorile forţelor din
reazeme obţinute la calculul arborilor.
În cazul în care verificarea după capacitatea dinamică cu luarea în considerare a duratei de funcţionare şi turaţiei arborelui nu se îndeplineşte se impune readoptarea
rulmentului in primă fază, considerând seria de dimeniuni imediat superioară, şi, dacă nici în acest caz nu verifică, se va adopta un rulment cu portanţă mărită (de ex. dacă,
iniţial a fost adoptat rulment radial cu bile şi nu se îndeplineşte condiţia de verificare se va adopta un rulment radial-axial cu bile, cu aceaşi dimensiune a alezajului interior, care
are capacitatea dinamică de catalog mai mare).

TRD-P.1.1.9 CALCULUL ASAMBLĂRILOR ARBORE-BUTUC

Asamblările arbore-butuc cu pene paralele adoptate în cadrul etapei de configurare a roţilor şi arborilor se vor verifica prin parcurgerea algoritmului de proiectare AAB-
P.1.1 şi a aplicaţiei AAB-A.1.1.

TRD-P.1.1.10 PROIECTAREA CARCASELOR

Carcasele reductoarelor de turaţie au rolul, pe de-o parte, de a asigura poziţia relativă a lagărelor arborilor şi, deci, de a prelua forţele care apar în angrenajele din interior
şi, pe de altă parte, de a asigura un mediu de ungere cu o baie de ulei în carcasa inferioară.
De obicei, reductoarele de turaţie din considerente privind posibilitatea de asamblare a elementelor din interior (roţi dinţate, rulmenţi, arbori etc.) au carcasa este
un subansamblu (fig. TRD-P.1.2.11.1) compus din unul sau mai multe componente cu forme şi dimensiuni care asigură tehnologicitate şi productiviate mărite.

Fig. TRD-P.1.1.10.1 Structura constructivă a subansamblului carcasă al unui reductor cilindric cu o treaptă

Recomandări pentru proiectarea caracselor reductoarelor:

a. Reductoarele orizontale (cu toate axele arborilor în plan orizontal), de obicei, au subansamblu carcasă format din carcasă inferioară şi carcasa superioară, planul de
separaţie dintre acestea, fiind determinat de axele arborilor; baza de aşezare a carcasei inferioarela fundaţie este paralelă cu planul de separaţie, de asemenea, în plan
orizontal.
b. Reductoarele verticale au subansamblul carcasă format din mai multe părţi, carcasă inferioară, carcasă superioară şi una sau mai multe carcase intermediare; planele de
separaţie dintre acestea conţin o axă sau mai multe axe ale arborilor pe care se sprijină roţile angrenajelor sunt paralele cu planul bazei,orizontal.
c. Carcasele pentru asigurarea unei rigidităţi mărite în zona lagărelor dar şi pentru a permite asamblarea în subansamblu carcasă au rame îngroşate şi nervuri de rigidizare;
în zonele paralele cu axele alezajelor pentru rulmenţi ramele caracselor sunt mult mai subţiri. Alezajele pentru rulmenţii fiecărui arbore sunt identice, şi din considerente
de tehnologicitate mărită privind realizarea concentricităţii se prelucrează din aceaşi trecere a sculelor de prelucrare.
 d. Carcasele inferioare sunt prevăzute cu tălpi de fixare la fundaţie cu bosaje şi alezaje pentru sistemul de urmărire a nivelului uleiului şi pentru buşonul de golire; suprafaţă
inferioară se execută cu o înclinare (2o …3o) spre gaura buşonului de golire.
e. Carcasele superioare sunt prevăzute cu un locaş de vizitare, de obicei, pătrat sau dreptunghiular, cu urechi de ridicare sau găuri în care se montează inele de ridicare
pentru a transporta reductorul cu utilaje specifice; în plus, unele variante constructive sunt prevăzute, la partea superioară, cu găuri filetate în care se montează buşoane de
aerisire.
f. Asamblarea carcaselor reductoarelor se realizeză prin intermediul unor şuruburi sau prezoane montate cu joc care pentru rigidizare şi asigurarea etanşeităţii în zona
planului de separaţie sunt asamblate cu prestrângere; pentru menţinerea aceleeaşi poziţii relative a perechilor de carcase asamblate se utilizeză câte două ştifturi de
centrare, care în vederea asigurării unei precizii mărite de poziţionare sunt montate la distanţa maxim posibilă. Fluxul tehnologic de obţinere a subansamblului carcasă are
următoarele etape: prelucrarea (frezare şi, eventual, rectificare) suprafeţei de aşezare pe fundaţie a carcasei inferioare şi a suprafeţelor de separţie cu respectarea
condiţiilor de planeitate şi calitatea suprafeţei; prelucrarea găurilor de trecere şi filetate pentru şuruburile de fixare şi ştifturile de centare; asamblarea celor două carcase
prin montarea ştifturilor de poziţionare şi strângerea şuruburilor de fixare; prelucrarea în stare asamblată a alezajelor pentru rulmenţi şi a suprafeţelor de aşezare a
capacelor.
g. Pentru evitarea solicitărilor suplimentare de încovoiere care ar putea să apară în tija şurubului (prezonului) este necesar asigurarea perpendicularităţii dintre suprafaţa de
aşezare a capului şurubului sau piuliţei şi axa şurubului (prezonului) şi deci în acest scop aceste suprafeţe se vor prlucra prin aşchiere sub formă de lamaje sau bosaje.

TRD-P.1.1.11 PROIECTAREA SUBSISTEMELOR DE UNGERE ŞI ETANŞARE

TRD-P.1.1.11.1 Proiectarea subsistemului de ungere (subcap. ETB-4.3)

Tab. TRD-P.1.1.11.2 Ungerea prin barbotare (imersare)

Recomandări practice:
a. Pentru v ≤ 15 m/s se utilizează ungerea prin imersare (barbotare); adâncimea de imersare a unei unei roţi în ulei
(1..2)m < h < (6…8)m (m este modulul danturii) sau, uzual, 10 mm ≤ h < 1/3 din raza roţii (fig. TRD-P.1.2.11.2).
Distanţa de la roată la fundul băii de ulei (3…4)δ ≤ H < (5…7)δ cu δ grosimea peretelui carcasei (uzual, δ = 7…8
mm). Roata conică trebuie să se afle în ulei pe toată înăţimea din secţiunea exterioară a dintelui.
b. Pentru 15 < v ≤ 20 m/s se utilizează ungerea cu circulaţie forţată a uleiului, prin pulverizarea uleiului direct pe dinţii
roţilor în zona de angrenare.
c. Pentru v > 20 m/s se utilizează ungerea prin pulverizare în zona plasată înainte de angrenare.

Fig. TRD-P.1.1.11.2 Schema de ungere prin

imersare (barbotare)

TRD-P.1.1.11.2 Proiectarea subsistemului de etanşare (subcap. ETB-4.4)

Etanşările fixe ale carcaselelor se asigură prin strângerea acestora fără ca între suprafeţele plane de separaţie (prelucrate cu mare precizie privind planeitatea şi
rugozitatea) să se monteze garnituri de etanşare care ar modifica alezajele rulmenţilor prelucrate în subansamblul carcasă; uneori, în cazul dimensiunilor mari, se pot folosi
paste de etanşare.
Etanşările fixe între capac şi carcasă se fac cu garnituri inelare din carton presat sau din material moale (Al sau Cu); în cazul lagărelor cu rulmenţi radial-axiali garnitura
metalică are şi rolul de reglare a jocului din rulmenţi.
Etanşările mobile la nivelul arborilor de intrare se asigură prin intermediul garniturilor din pâslă, la viteze reduse, sau garnituri manşetă de rotaţie (fer. RUL-S.2)

TRD-P.1.1.12 DESEN DE ANSAMBLU FINAL. ELABORARE DOCUMENTAŢIE TEHNICĂ

Pentru definitivarea desenului de ansamblu şi elaborarea documentaţiei tehnice se va urmări: cap PRC-P.2.1.1, PRC-G.4 (reductor conico-cilindric orizontal), TRD-
S.1.2 (reductoare cilindrice orizontale), TRD-S.1.3 (reductoare cilindrice verticale cu intrare pe jos), TRD-S.1.4 reductoare cilindrice verticale cu intrare pe sus).

TRD-P.1.1.13 PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ DE DETALIU. DESENE DE EXECUŢIE

Pentru elaborarea desenelor de execuţie se va urmări: cap PRC-P.2.1.2 şi exemplele din fer. PRC-G.5 (arbore de intrare cu pinion conic cu dantură dreaptă) şi PRC-G.8 (arbore
intermediar cu pinion cu dantură cilindrică), PRC-G9 (arbore de intrare cu pinion cilindric) şi PRC-G10 (roată dinţată cilindrică).
 TRD-P. PROIECTAREA TRANSMISIILOR CU ROŢI DINŢATE
TRD-P.1 REDUCTOARE DE TURAŢIE CU AXE FIXE
TRD-P.1.2 REDUCTOARE DE TURAŢIE CONICO-CILINDRICE

CUPRINS
TRD-P.1.2.1 DATE DE PROIECTARE
TRD-P.1.2.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIILOR
TRD-P.1.2.3 ALEGEREA PARAMETRILOR FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI
TRD-P.1.2.4 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJELOR ŞI ARBORILOR. SCHEMA CINEMATICĂ
TRD-P.1.2.4.1 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI CONIC
TRD-P.1.2.4.2 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI CILINDRIC
TRD-P.1.2.4.3 SCHEMA CINEMATICĂ
TRD-P.1.2.5 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJELOR
TRD-P.1.2.5.1 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI CONIC
TRD-P.1.2.5.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI CILINDRIC
TRD-P.1.2.6 PROIECTAREA DE ANSAMBLU
TRD-P.1.2.6.1 PROIECTAREA FORMELOR ROŢILOR
TRD-P.1.2.6.2 PRECONFIGURAREA ARBORILOR ŞI ALEGEREA RULMENŢILOR ŞI MONTAJELOR ACESTORA
TRD-P.1.2.6.3 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU. SECŢIUNEA PTRINCIPALĂ
TRD-P.1.2.7 CALCULUL ARBORILOR
TRD-P.1.2.7.1 SCHEMELE DE CALCUL ALE ARBORILOR
TRD-P.1.2.7.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ARBORILOR
TRD-P.1.2.8 CALCULUL RULMENŢILOR
TRD-P.1.2.9 CALCULUL ASAMBLĂRILOR ARBORE-BUTUC
TRD-P.1.2.10 PROIECTAREA CARCASELOR
TRD-P.1.2.11 PROIECTAREA SUBSISTEMELOR DE UNGERE ŞI ETANŞARE
TRD-P.1.2.11.1 Proiectarea subsistemului de ungere
TRD-P.1.2.11.2 Proiectarea subsistemului de etanşare
TRD-P.1.2.12 DESEN DE ANSAMBLU FINAL. ELABORARE DOCUMENTAŢIE TEHNICĂ
TRD-P.1.2.13 PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ DE DETALIU. DESENE DE EXECUŢIE

TRD-P.1.2.1 DATE DE PROIECTARE

Parcurgerea metodologiei de mai jos, conform STAS 1163, pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista
TCR-L.1

Tab. TRD-P.1.2.1.2 Definirea problemei generale de proiectare a unui reductor conico-cilindric

a. Turaţia la intrare, ni [rot/min].

b. Puterea la intrare, Pi [kW] şi din fer. AEV-C.1 rezultă valoarea momentului de torsiune la intare, [Nmm] sau momentul de torsiune la intrare , Mti

[Nmm] şi din fer. AEV-C.2 rezultă valoarea puterii transmisă, , [kW].

c. Raportul de transmitere total, iR.
d. Tipurile şi numerele de angrenaje pe trepte: conic ortogonal cu dantură dreaptă sau curbă; cilindric cu dantură dreaptă sau înclinată.
e. Durata de funcţionare, Lh.
f. Parametri geometrici de poziţionare a intrării şi ieşirii (fig. TRD-P.1.2.1.2, TRD-P.1.2.1.3) raportaţi la sistemul de coordonate H1H2V cu centrul asociat intrării şi cu
axele H1,2 în plan orizontal şi V direcţia verticală: poziţionare unghiulară: θ – unghiul direcţiei de intrare în raport cu axa V, φ – unghiul proiecţiei direcţiei de intrare în
raport axa H1; Σ – unghiul dintre direcţiile de intrare şi ieşire; poziţionare spaţială (opţional): dH1, dH2, dV – coordonatele ieşirii în raport cu intrarea (sistemul H1H2V).
g. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii (utilajului) în care se integrează, tipul încărcării exterioare (constantă, alternativă, cu şocuri etc.), tipul motorului de acţionare, nivel
de vibraţii şi zgomot, caracteristicile mediului în care funcţioneză).
h. Condiţii constructive: cu ieşire pe o parte, cu ieşire pe ambele părţi, cu arborele de ieşire plin, cu arborele de ieşire tubular.
i. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii); volum minim; greutate minimă
Obs. Reductoarele cilindrice au raportul de transmitere i = 8…40

a b c d
Fig. TRD-P.1.2.1.2 Schemele poziţiilor relative ale intrărilor şi ieşirilor reductoarelor conico-cilinrice ortogonale (Σ =90 , φ=0 ): a – orizontal (θ =90o, dV =0); b -
o o

orizontal-vertical (θ =90o, dV ≠0); c - vertical-orizontal (θ =0o, dH1 ≠0); d - vertical (θ =0o, dH1 =0)
 a b

c d
Fig. TRD-P.1.2.1.3 Schemle cinematice ale reductoarelor conico-cilinrice ortogonale (Σ =90 , φ=0 ): a – orizontal (θ =90 , dV =0); b - orizontal-vertical (θ =90o, dV ≠0);
o o o

c - vertical-orizontal (θ =0o, dH1 ≠0); d - vertical (θ =0o, dH1 =0)

TRD-P.1.2.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIILOR

Materiale pentru roţile dinţate

Principalele materiale folosite în construcţia roţilor dinţate sunt: oţelurile, fontele, unele aliaje neferoase şi materialele plastice.
Pentru construcţia roţilor dinţate ale reductoarelor se utilizează, cu precădere, oţelurile, în general, la alegerea tipului trebuie să se aibă în vedere următoarele aspecte:
- tipul angrenajului şi destinaţia acestuia;
- condiţiile de exploatare (mărimea şi tipul încărcării, mărimea vitezelor periferice, durata de funcţionare şi condiţiile de mediu);
- tehnologia de execuţie agreată;
- restricţiile impuse prin gabarit, durabilitate şi preţ de fabricaţie.
În funcţie de modul de solicitare se recomandă următoarele materiale:
- pentru angrenaje puternic solicitate şi viteze periferice v∈ (3...12) m/s: oţeluri aliate de cementare (21MoMnCr12; 15MoMnCr12; 13Cr08; 21TiMnCr12; 18MoCr10),
cementate în adâncime min.1,5 mm şi călite la (58...62) HRC pe suprafaţă şi (30...40) HRC în miez;
- pentru angrenaje mediu solicitate şi viteze periferice v ∈ (4…..8) m/s: oţeluri carbon de calitate (OLC 35; OLC 45; OLC 60) şi oţeluri aliate (35CrMnSi13; 40Cr10;
41MoCr11) îmbunătăţite. Pentru viteze v∈ (8...12) m/s: oţeluri carbon de calitate şi aliate (OLC 35; OLC 45; 40Cr10; 41MoCr11)
îmbunătăţite la 30...35 HRC şi călite superficial la 50...55 HRC.
- pentru angrenaje slab solicitate şi viteze periferice v∈ (6...12) m/s: oţeluri carbon de cementare (OLC 10; OLC 15) cementate pe o adâncime de (0,6...1) mm şi călite la
(50...60) HRC pe suprafaţă. Pentru v < 6 m/s: oţeluri carbon de calitate (OLC 35; OLC 45; OLC 60) şi oţeluri aliate (40Cr10; 35 Mn16; 27MnSi12; 31CrMnSi10;
35CrMnSi13) îmbunătăţite la (20...25) HRC.
- pentru angrenaje foarte slab solicitate, indiferent de viteză: oţeluri carbon obişnuite netratate (OL42; OL50; OL60; OL70), oţeluri turnate (OT45;
OT50), fontă turnată (Fgn600; Fgn700), textolit.
Practic, în funcţie de valoarea încărcării, momentul de torsiune la intrare, se recomnadă:
- Mti < 30000...40000 Nmm se va adopta pentru roţile angrenajelor oţel de îmbunătăţare;
- Mti > 30000...40000 Nmm se va adopta pentru roţile angrenajelor oţel de cementare.
Materiale pentru carcase
Carcasele, datorită faptului că criteriul de rigiditate mărită este dominant, se execută în special din fontă (Fc 150, Fc 200, Fc 250) sau oţel turnat (OT45, OT55). Când se
impune greutate redusă carcasele se pot executa din aluminiu turnat. În cazul producţiei de unicate sau de serie mică carcasele se pot executa în construcţie sudată din
materiale cu proprietăţi de sudare (OL37, OL42, OL44).

TRD-P.1.2.3 CALCULUL PARAMETRILOR FUNCŢIONALI ŞI CONSTRUCTIVI

Elemente şi subansamble constructive

Angrenaje:
- treapta I – angrenaj conic cu dantură curbă cu raportul de transmitere iI : 1I – pinion conic, 2I –
roată conică;
- treapta a-II a– angrenaj cilindic cu dantură înclinată cu raportul de transmitere iII : 1II – pinion cilindric, 2II –
roată cilindrică;
Arbori: A1 – arborele de intrare, A2 – arborele intermediar, A3 – arborele de ieşire
Lagăre: , - lagărele A şi B ale arborelui A1; , - lagărele A şi B al arborelui A2; ,
- lagărele A şi B al arborelui A3
 Subansamble: SC – subasamblul carcasă; - subansamblul arborelui de intrare; - subansamblul arborelui
intermediar; - subansamblul arborelui de ieşire.
Tipurile angrenajelor
Treapta I: angrenaj conic ortogonal cu dantură dreaptă sau curbă
Treapta a II-a: angrenaj cilindric ortogonal cu dantură dreaptă sau înclinată
Raportele de transmitere pe trepte
Raportul de transmitere al treptei I (angrenajul conic) iI = 0,25 iR iI < 3,55, (pentru angrenajele
conice cu dantură dreaptă) [Jula, 1985; Moldovean, 2002]
Raportul de transmitere al treptei a II-a (angrenajul cilindric), iII = iR/ iI

Fig. TRD-P.1.2.1.2 Schema structurală generală a

reductorului conico-cilindric
Turaţiile, puterile şi momentele de torsiune ale arborilor
Arborele A1: n1 = ni [rot/min]; P1 = Pi [kW], Mt1 = Mti [Nmm];
Arborele A2: n2 = n1/iI [rot/min]; P2 = P1 ηI [kW]; Mt2 = Mt1 iI ηI [Nmm];
Arborele A3: n3 = n2/iII = n1/(iI iII) = n1/iR [rot/min] ; P3 = P2 ηII = P1 ηI ηII = P1 ηR [kW]; Mt3 = Mt2 iII ηII = Mt1 iI iII ηI ηII = Mt1 iR ηR [Nmm]
Obs.
1. Treapta conică se foloseşte totdeauna ca treaptă rapidă, angrenajele conice având o capacitate de încărcare mai mică decât cele cilindrice la acelaşi gabarit.
2. Randamentele angrenajelor cilindrice şi conice ηcil = 0,96...0,98 şi respectiv, ηcon = 0,95...0,97

TRD-P.1.2.4 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJELOR ŞI ARBORILOR . SCHEMA CINEMATICĂ

TRD-P.1.2.4.1 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI CONIC

Tab. AEV-P.1.2.4.1 Definirea problemei de proiectare a angrenajului conic ortogonal ( I)

Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (pinion), n1 [rot/min].
b. Momentul de torsiune la intrare (pinion), Mt1 (T1) = Mt1 [Nmm]
c. Raportul de angrenare, u = iI.
d. Unghiul dintre axele roţilor, Σ = 90o şi se determină semiunghiurile, , ,
(fer. AEV-C.2.1)
e. Numărul de angrenaje identice în paralel, χ =1.
f. Durata de funcţionare, Lh [ ore ].
g. Tipul danturii: curbă (arc de cerc, eloidă)
h. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate, temperatura, caracteristicile
Fig. AEV-P.2.1 Schema funcţională a angrenajului conic mediului în care funcționează (umiditate, variaţii de temperatură, poluare cu praf, impurităţi etc.).
ortogonal i. Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii.

Predimensionarea angrenajelor conice se va face prin parcurgerea algoritmului din cap. AEV-P.2 (subcap.: AEV-P.2.1, AEV-P.2.2 şi AEV-P.2.3). Aplicaţii practice de
predimensionare: cap. AEV-A.2.1 (subcap.: AEV-A.2.1.1, AEV-A.2.1.2 şi AEV-A.2.1.3), pentru un angrenaj conic cu dantură dreaptă şi cap. AEV-A.2.2 (subcap.: AEV-
P.2.2.1, AEV-P.2.2.2 şi AEV-P.2.2.3) pentru un angrenaj conic cu dantură curbă.
Obs. Pentru roţile angrenajului se va adopta materialul ales în subcap. TRD-P.1.2.2.

Tab. AEV-P.1.2.4.2 Rezultatele calculului de predimensionare a angrenajului conic (I)

Date despre materilal:
- marca;
- caracteristici mecanice, rezistenţele la rupere şi la
curgere σr [MPa0, σ02 [MPa];
- tratament termic şi durităţile.
Date despre angrenaj:
- modulul frontal exterior me [mm];
- diametrele cercurilor de divizare exterioare de1,2
[mm], de1,2 [mm];
- lungimea generatoarei conului exterior Re [mm];
- lăţimea danturii b [mm]
Date despre roţi:
- pinionul, de obicei la reductoare conice, are
gabaritulradial redus şi este corp comun cu arborele;
- roata are dimensiuni radiale mari şi, de obicei, se
poate are trei zone: coroană dinţată, disc (cu sua fără
găuri de uşurare) şi butuc
b Date despre arbori:
a - diametrul arborelui pinionului din predimensionare,
[mm];

Fig. AEV-P.1.2.4.1 Schema cinematică a - diametrul arborelui roţii din predimensionare

Fig. AEV-P.1.2.4.2 Formele roţilor dinţate conice: a
angrenajului conic – pinion corp comun cu arborele; b – roată [mm]

TRD-P.1.2.4.2 PREDIMENSIONAREA ANGRENAJULUI CILINDRIC

Definirea problemei de proiectare a angrenajului cilindric (II)

Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (pinion), n1 = n2 [rot/min].
b. Momentul de torsiune la intrare (pinion), Mt1 (T1) = Mt2 [Nmm]
 c. Raportul de angrenare, u = iII .
d. Durata de funcţionare, Lh [ore].
e. Numărul de angrenaje identice în paralel, χ = 1.
f. Tipul danturii danturii: înclinată.
g. Parametri geometrici impuşi (opţional): standardizarea distanţei dintre axe;
h. Condiţii de funcţionare: tipul transmisiei în care se integrează, tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate,
temperatura de lucru, caracteristicile mediului în care funcționează).
i. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii)

Fig. AEV-P.1.1 Schemă funcţională a angrenajului

cilindric

Predimensionarea angrenajelor cilindrice se va face prin parcurgerea algoritmului din cap. AEV-P.1 (subcap.: AEV-P.1.1, AEV-P.1.2 şi AEV-P.1.3). Aplicaţii practice de
predimensionare: cap. AEV-A.1.1 (subcap.: AEV-A.1.1.1, AEV-A.1.1.2 şi AEV-A.2.1.3), pentru un angrenaj cilindric cu distanţa dintre axe neimpusă şi cap. AEV-A.1.2
(subcap.: AEV-P.1.2.1, AEV-P.1.2.2 şi AEV-P.1.2.3) pentru un angrenaj cilindric cu distanţa dintre axe neimpusă (numai când se impune din condiţii de gabarit).

Tab. AEV-P.1.3.3 Schema cinematică. Formele pinionului şi roţii cilindrice

Fig. TRD-P.1.3.1 Schemă cinematică a
angrenajului cilindric
Date despre materilal:
- marca;
- caracteristici mecanice, rezistenţele la
rupere şi la curgere σr [MPa0, σ02 [MPa];
- tratamentul termic şi durităţile;
Date despre angrenaj:
- tipul danturii;
- unghiul de înclinare a danturii β [o];
- numerele de dinţi z1, z2;
- factorii deplasărilor xn1, xn2;
- modulul normal mn [mm];
- diametrele cercurilor de rostogolire
exterioare dw1 [mm], dw2 [mm];
- lăţimea danturii b [mm]
a b Date despre formele roţilor:
- pinionul;
- roata;
Date despre arbori:
- diametrul arborelui pinionului din
Fig. TRD-P.1.3.2 Formele roţilor dinţate cilindrice: a – pinionul, corp predimensionare,
comun cu arborele intermediar; b – roata [mm];

- diametrul arborelui roţii din

predimensionare
[mm]

TRD-P.1.2.4.3 SCHEMA CINEMATICĂ

Schema cinematică a reductorului conic se realizează la scara 1:1 şi oferă o imagine grafică de ansamblu a viitorului reductor (fig. TRD-P.1.2.4.3.1). Deoarece, de obicei, la
proiectare numărul parametrilor independenţi este mult mărit în raport cu numărul relaţiilor de calcul este dificil să se obţină o structură optimă (volum şi greutate minime), în
practică se face o analiză a schemei cinematice conform tab. TRD-P.1.2.4.3.1, urmărind optimizarea calitativă pentru eliminarea, pe de-o parte, a situaţiilor iraţionale şi/sau
imposibile tehnic şi, pe de altă parte, o proporţionare judicioasă care să conducă la un volum minim.

Fig. TRD-P.1.2.4.3.1 Schema cinematică personalizată a reductorului conico-cilindric

Tab. TRD-P.1.2.4.3.1 Aspecte de urmărit pentru optimizarea calitativă a schemei cinematice

Zona
(fig. TRD- Situaţia posibilă Incovenientul Remedierea incovenientului prin calcul Soluţia constructivă
P.1.2.4.3.1
A Se vor verifica şi/sau modifica calculele de predimensionare ale
de1 << dA1 Structura arbore-pinion
arborlui de intrare şi angrenajului (posibil şi cu realegerea -
conic iraţională tehnic
materialelor sau/şi tratamentelor termice)
Pinionul se va executa corp comun
de1 (0,9…2) dA1 - -
cu arborele
de1 >> dA1 La diferenţe mult mărite Se va modifica împărţirea raportului de transmitere total pe trepte Pinionul se va executa ca element
structura reductorului (raportul de transmitere al treptei I se va micşora) şi se vor reface separat
 poate fi neoptimă calculele de predimensionare
Structura arbore-pinion Se vor verifica şi/sau modifica calculele de predimensionare ale
dw1 << dA2 cilindric iraţională arborlui şi angrenajului (posibil şi cu realegerea materialelor sau/şi -
tehnic tratamentelor termice)
Pinionul se va executa corp comun
dw1 (0,9…1,5) dA2 - -
B cu arborele
La diferenţe mult
dw1 >> dA2 mărite structura Pinionul se va executa ca element
Se va modifica împărţirea raportului de transmitere total pe trepte
reductorului poate fi separat
(raportul de transmitere al treptei I se va mări) şi se vor reface
neoptimă
calculele de predimensionare
Cele două pinioane
C C1 0 -
interferă
Se va modifica împărţirea raportului de transmitere total pe trepte
Roata conică interferă
D1 0 (raportul de transmitere al treptei I se va micşora) şi se vor reface -
cu arborele de ieşire
calculele de predimensionare
D Structură neoptimă a Se va modifica împărţirea raportului de transmitere total pe trepte
reductorului (raportul de transmitere al treptei I se va mări) şi se vor reface
D1 >> 0 -
(dimensiunea D1 prea calculele de predimensionare
mare)

TRD-P.1.2.5 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJELOR

TRD-P.1.2.5.1 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI CONIC

Verificarea angrenajului conic predimensionat mai sus şi, eventual, dimensionarea acestuia (în cazul în care calculul de verificare nu este îndeplinit) se va face prin
continarea parcurgerii algoritmului din cap. AEV-P.2 subcap. AEV-P.2.4 şi AEV-P.2.6. Ca urmare a parcurgerii subcap. AEV-P.2.4 pentru proiectare se vor reţine:
- elementele geometrice de proiectare constructivă şi tehnologică, (fig. TRD-A.1.2.5.1.1);
- viteza periferică în polul angrenării din secţiunea mediană;
- treapta de precizie asociată procedeului de prelucrare;
- rugozităţile flancurilor active şi suprafeţelor de racordare;
- tipul lubrifiantului şi vâscozitatea;
- durităţile flancurilor şi miezului dinţilor roţilor, tensiunile maxime de contact şi încovoiere, factorii de siguranţă la cele două solicitări (contact şi încovoiere);
- forţele din angrenaj (fig. TRD-A.1.2.5.1.2).

b
Fig. TRD-P.1.2.5.1.1 Elemente geometrice ale angrenajului conic şi roţilor acestua pentru proiectare: a – date de intrare;
b – rezultate

Fig. TRD-P.1.2.5.1.2 Date de intrare şi rezultate pentru calculul forţelor din angrenajul conic (se va calcula pentru cele două
sensuri de rotaţie)

În final, se va face verificarea angrenajului conic cu pachetul MDESIGN (v. subcap. AEV-A.2.1.6, pentru un angrenaj conic cu dantură dreaptă).
TRD-P.1.2.5.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ANGRENAJULUI CILINDRIC

Verificarea angrenajului cilindric predimensionat mai sus şi, eventual, dimensionarea acestuia (în cazul în care calculul de verificare nu este îndeplinit) se va face prin
continarea parcurgerii algoritmului din cap. AEV-P.1, subcap. AEV-P.1.4 şi AEV-P.1.6. Ca urmare a parcurgerii subcap. AEV-P.1.4 pentru proiectare se vor reţine:
 - elementele geometrice de proiectare constructivă şi tehnologică, (fig. TRD-A.1.2.5.2.1);
- viteza periferică în polul angrenării;
- treapta de precizie asociată procedeului de prelucrare;
- rugozităţile flancurilor active şi suprafeţelor de racordare;
- tipul lubrifiantului şi vâscozitatea;
- durităţile flancurilor şi miezului dinţilor roţilor, tensiunile maxime de contact şi de încovoiere, factorii de siguranţă la cele două solicitări (contact şi încovoiere);
- forţele din angrenaj (fig. TRD-A.1.2.5.1.2).

b
Fig. TRD-P.1.2.5.2.1 Elemente geometrice ale angrenajului cilindric şi roţilor acestua pentru proiectare: a – date de intrare; b
– rezultate

Fig. TRD-P.1.2.5.2.2 Date de intrare şi rezultate pentru calculul forţelor din angrenajul cilindric

În final, se va face verificarea angrenajului conic cu pachetul MDESIGN (v. subcap. AEV-A.1.1.6, pentru angrenaje cilindrice cu distanţa dintre axe neimpusă).

TRD-P.1.2.6 PROIECTAREA DE ANSAMBLU

Proiectarea de ansamblu, în general, presupune activităţi succesive de concepţie şi/sau adoptare soluţii constructive, de calcul (predimensionare, dimensionare şi/verificare)
şi de reprezentare grafică în desenul de ansamblu. Astfel, desenul de ansamblu (de obicei, realizat la scară) în evoluţie spre forma finală sintetizează grafic toate rezulzatele
anterioare şi devine sursă de date pentru etapele viitoare.
Pentru cazul proiectării desenului de ansamblu al reductorului conico-cilindric la această etapă se impune configurarea (modelarea) 3D a elementelor care sintetizează
grafic calculele şi soluţiile anterioare. La elaborarea modelelor 3D se vor adopta formele cvasifinale ale roţilor dinţate, arborilor, rulmenţilor şi a unor părţi ale unor elemente
auxiliare (distanţiere, carcase, elemente de asamblare etc.).
Pentru modelarea grafică în mediul CATIA, parcurgând etapele de mai jos, se vor urmări documentele suport postate la adresa Documentaţie pentru modelare grafică în
CATIA (se va parcurge etapele indicate în fişierul Algoritmul de modelare reductor.docx).

TRD-P.1.2.6.1 PROIECTAREA FORMELOR ROŢILOR

Aspecte generale privind proiectarea formelor roţilor dinţate cilindrice şi conice sunt prezentate în cap. AEV-P.1 (sucap. AEV-P.1.3.2, tab. AEV-P.1.3.2.2) şi sucap. AEV-P.1.5)
şi, respectiv, AEV-P.2 (sucap. AEV-P.2.3.2 tab. AEV-P.2.3.2.2 şi sucap. AEV-P.2.5).
TRD-P.1.2.6.2 PRECONFIGURAREA ARBORILOR ŞI ALEGEREA RULMENŢILOR ŞI MONTAJELOR ACESTORA
 Deoarece în cazul reductoarelor de uz general dimensiunile capetelor arborilor de intrare şi de ieşire (fig. TRD-P.1.2.6.2.1,a,c) trebuie să asigure interschimbabilitatea
elementelor (roţi de curea, roţi dinţate etc.) şi subansamblelor (cuplaje) care se montează pe acestea se impune considerarea paramatrilor acestora (diametrul şi lungimea)
conform STAS8724/2 (v. fer. ARD-P.5)
Arborii reductoarelor de turaţie au, în general, diametre mari şi lungimi între reazeme mici (raportul l/d < 10) şi deci, deoarece au rigiditate flexională (la încovoiere)
mărită au şi deformaţii elastice (rotiri) în reazeme (lagăre) reduse. Ca urmare, de obicei, se folosesc rulmenţi radiali cu bile şi/sau a celor cu role (conice sau cilindrice).
Deşi încărcările (forţele radiale şi axiale) sunt diferite, frecvent, din considerente de tehnologicitate se adoptă pentru lagărele arborilor rulmenţi identici care conduc la alezaje
identice în carcasă mai uşor de executat decât dacă s-ar fi considert cu diametre diferite.

a b c
Fig. TRD-P.1.2.6.2.1 Preconfigurarea arborilor: a – de intrare; b – intermediar; c – de ieşire

Pentru lagărele arborilor pe care sunt montate roţi cu dantură cilindrică caz în care, teoretic, apar forţe axiale reduse se pot adopta lagăre cu rulmenţi radiali cu bile (fer.
RUL-P.1.1) sau cu role cilindrice (fig. TRD-P.1.2.6.2.1,c). În cazul în care dantura este înclinată cu valori mărite ale unghiului β se pot adopta şi rulmenţi radial-axiali cu bile.

În cazul lagărelor arborilor pe care se montează roţi dinţate conice se adoptă, ţinând cont de încărcarea axială, rumenţi radial-axiali cu bile (fer. RUL-P.1.2) sau, la forţe
axiale mai mari, cu role conice (fer. RUL-P.1.3). Aceşti rulmenţi preiau forţele axiale mari respectiv foarte mari în ambele sensuri fiind montaţi câte unul în fiecare lagăr (fig.
TRD-P.1.2.6.3.1,a pentru rulmenţi radiali axiali cu cu bile; fig. TRD-P.1.2.6.3.1,b pentru rulmenţi radiali axiali cu role conice) sau amândoi într-un lagăr caz ce implică ca
celălat lagăr să includă un rulment radial (fig. TRD-P.1.2.6.3.1,c). În ambele situaţii cei doi rulmenţi radial-axiali formează montaje în X sau în O (v. cap. RUL-T, tab. RUL-
T.4.10) În cazul montării în consolă a pinioanelor conice puternic încărcate se impune o construcţie mai robustă pentru lagărul din aproprierea pinionului (fig. TRD-
P.1.2.6.3.1,c) deoarece acesta este încărcat cu forţe radiale mai mari.
Montajele cu rulmenţi trebuie să realizeze fixarea radială şi axială în ambele sensuri fără a induce forţe suplimentare în rulmenţi, să permită dilataţiile termice în cazul
variaţiilor mari de temperatură şi să permită reglarea cu uşurinţă a jocurilor din rulmenţi şi a angrenajelor.
Recomandări de alegere a dimensiunii de montaj a rulmenţilor (d, diametrul alezajului): dR1,3 > dA1,3 + (8...12) mm, pentru arborii de intrare şi de ieşire (tronsoanele de
sub rulmenţi sunt solicitate la torsiune şi momentele de încovoiere pot fi mărite), dR2 ≤ dA2, pentru arborle intermediar (tronsoanele de sub rulmenţi nu sunt solicitate de
momentul de torsiune şi momentele de încovoiere sunt reduse în zonele de rezemare).
Recomandare de alegere seriei de dimensiuni a rulmenţilor (B, lăţimea şi D, diametrul exterior): din considerente de optimizare a proiectării se vor alege rulmenţi din
seria mijlocie de dimensiuni.

a b c d
Fig. TRD-P.1.2.6.2.2 Tipurile rulmenţilor folosiţi frecvent pentru lagărele reductoarelor conico-cilindrice: a – radial-axial cu bile; b – radial-axial cu role conice; c
– radial cu bile; c – radial cu role cilindrice

TRD-P.1.2.6.3 ÎNTOCMIREA DESENULUI DE ANSAMBLU

În fig. TRD-P.1.2.6.3.1 se prezintă trei variante constructive ale reductoarelor conico-cilindrice (secţiunea principală) în care se evidenţiază componentele principale:
arborele de intrare (A1) solidar cu pinionul conic (1I), arborele de intermediar (A2) solidar cu pinionul cilindric (1II), arborele de ieşire (A3), roata conică (2I), roata cilindrică
(2II), rulmenţii lagărelor arborelui de intrare (R1), rulmenţii lagărelor arborelui intermediar (R2), rulmenţii lagărelor arborelui de ieşire (R3). Valorile cotelor marcate cu roşu
se pot adopta conform recomandărilor din tab. TRD-P.1.2.6.3.1. Alte soluţii constructive cu poziţii ale axelor arborilor în plane diferite sunt prezentate în TRD-S.2.2
(reductoare conico-cilindrice orizontale), TRD-S.2.3 (reductoare conico-cilindrice orizontal-verticale), TRD-S.2.4 (reductoare conico-cilindrice vertical-orizontale), TRD-
S.2.5 (reductoare conico-cilindrice verticale).

a
 b

c
Fig. TRD-P.1.2.6.3.1 Desen de ansamblu – secţunea principală: a varianta cu montaje cu rulmenţi radial-axiali cu bile şi cu rulmenţi radiali cu bile; b – varianta cu
montaje cu rulmenţi radial-axiali cu role conice; c – varianta cu montaje cu rulmenţi radial-axiali cu role conice şi radial cu role role cilindrice

Tab. TRD-P.1.2.6.3.1 Recomandări privind valorile parametrilor constructivi din desenul de ansamblu - secţiunea principală
Valoarea
Parametrul Denumire Observaţii
recomandată
g1, g3 Grosimea peretelui flanşei Se adoptă din considerente tehnologice; valori mici pentru forţe axiale reduse; valori mari pentru forţe
5…8 mm
paharului/capacului axiale mărite
g2 Se adoptă în funcţie de dimensiunea filetului şurubului de fixare; pentru şuruburi de M6 se adoptă
Lăţimea flanşei capacului 12…17 mm
valori inferioare; pentru şuruburi de M8 se adoptă valori superioare
g4 Se determină în funcţie de procedeul tehnologic de obţinere a carcasei; valoarea recomandată este
Grosimea peretelui carcasei 6…9 mm
pentru carcasele din oţel turnate
g5 Grosimea ramelor de rigidizare din Se determină din considerente al gabaritului impus de dimensiunile piuliţei sau capului şurubului
20…30 mm
zona lagărelor precum şi de acces a cheii de strângere a acestora
g6 Înălţimea proeminenţei de aşezare a Se adoptă din considerente tehnologice privind prelucararea prin aşchiere a suprafeţelor de aşezare a
2…4 mm
capacului flanşelor capacelor
x1, y1 Distanţa umărului arborelui de intrare Se adoptă din considerente de asigurare a montajului elementelor (roţi de curea, semicuplaje) pe arbore
6…10 mm
faţă de capac fără ca acestea să intre în coliziune cu capetele şuruburilor de fixare a capacelor
x2 Distanţa dintre rulmenţii lagărelor (2…2,5)dR1 Se adoptă din considerente de optimizare constructivă şi de solicitare; distanţe reduse conduc la
arborelui de intrare încărcări radiale mărite; la distanţe mărite forţele radiale sunt reduse dar creşte gabaritul
x3 Distanţa de poziţionare a paharului 0…4 mm Se adoptă din considerente împiedicare a uleiului de pătrundere la rulmentul lagărului adiacent
x4 Distanţa pinionulu conic faţă de lagăr 3…5 mm Se adoptă din considerente de ungere corespunzătoare a angrenajului conic
x5 Distanţa de la roata cilindică carcasă 8…12 mm Se adoptă din considerente gabaritului redus dar şi de ungere corespunzătoare a angrenajului cilindric
y2, y4 Distanţa de la roţi la carcasă 8…12 mm
Se adoptă din considerente gabaritului redus dar şi de ungere corespunzătoare a angrenajelor
y3 Distanţa dintre roţi 8…12 mm
y5 Distanţa de aliniere a rulmenţilor faţă
2…5 mm Se adoptă din considerente de ungere corespunzătoare a rumenţilor
de interiorul carcasei

TRD-P.1.2.7 CALCULUL ARBORILOR

TRD-P.1.2.7.1 SCHEMELE DE CALCUL ALE ARBORILOR

Schemele de calcul ale aborilor reductorului conico-cilindric sunt prezentate în tab. TRD-P.1.2.7.1.1, TRD-P.1.2.7.1.2 şi TRD-P.1.2.7.1.3.

Tab. TRD-P.1.2.7.1.1 Schema de calcul a arborelui de intrare

Formele şi dimensiunile tronsoanelor
Tronsoanele cilindrice cu secţiune plină: 1 (cap de arbore STAS), 2 (suprafaţa de etanşare, fer. ETN-P.1, 3
(suprafaţă filetată pentru piuliţa canelată pentru rulmenţi fer. AFS-P.7, cu şaibă de siguranţă fer. AFS-P.8, 4
(tronson montare rulment adoptat), 5 (tronson cu diametrul mai mic decât al rulmentului), 6 (tronson montare
rulment adoptat), 7 (tronson cu umăr de fixare axială), 8 (se consideră ca cilindriu cu diametrul egal cu
diametrul mediu al pinionului conic); dimensiunile tronsoanelor (diametrul şi lungimea) se vor prelua din
desenul de ansamblu

Fig. TRD-P.1.2.7.1.1 Schema de încărcare a arborelui de
intrare
Formele şi dimensiunile concentratorilor de racordare
Racordare simplă (fer. ARD-P.7.1): 1-2, 2-3, 4-5, 5-6, 7-8;
Racordare de rectificare (fer. ARD-P.7.3 şi fer. ARD-P.7.2): 6-7
Racordare pentru prelucrare filet şi canal pentru şaiba de siguranţă (fer. ARD-P.7.5): 3-4
Formele şi dimensiunile concentratorilor de suprafaţă
Canal de pană (fer. APP-P.1.1) pe tronsonul 1
Filet metric (fer. AFS-P.1) pe tronsonul 3
Tipurile şi poziţiile reazemelor
Reazemul A: articulaţie spaţială (deplasările radiale în direcţiile Y, Z şi axială X, nule); poziţionare în punctul
determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota a corespunde
rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Reazemul B: reazem simplu (deplasările radiale în direcţiile Y şi Z nule); poziţionare în punctul determinat de
intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota a corespunde rulmentului ales
(fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Valorile şi poziţiile forţelor şi momentelor la nivelul axei arborelui
Forţe transversale în direcţiile Z şi Y: şi, respectiv, (fig. TRD-P.1.2.5.1.2); se poziţionează axial la
mijlocul danturii (fer. ARD-P.1); Fre (opţional, când se ia în considerare încărcarea exterioară cu forţă radială)
Forţa axială în direcţia X: (fig. TRD-P.1.2.5.1.2); se poziţionează axial la mijlocul danturii (fer.
ARD-P.1)
Momentul de torsiune, ; se va verifica dacă valoarea obţinută este egală cu valoarea
momentului de torsiune de la nivelul arborelui de intrare (A1) determinat în subcap. TRD-P.1.2.3
Momentul de încovoiere,

Tab. TRD-P.1.2.7.1.2 Schema de calcul a arborelui de intermediar

Formele şi dimensiunile tronsoanelor
Tronsoanele cilindrice cu secţiune plină: 1 (tronson de montare a rulmentului adoptat); 2 (tronson cu umăr de
fixare axială); 3 (se consideră cilindric cu diametrul egal cu diametrul de picior al pinionului cilindric), 4
(tronson cu umăr de fixare axială); 5 (tronson de montare roată conică), 6 (tronson de montare a rulmentului
adoptat); dimensiunile tronsoanelor (diametrul şi lungimea) se vor prelua din desenul de ansamblu
Formele şi dimensiunile concentratorilor de racordare
Racordare simplă (fer. ARD-P.7.1): 2-3, 3-4, 5-6
Racordare de rectificare (fer. ARD-P.7.3 şi fer. ARD-P.7.2): 1-2, 4-5
Formele şi dimensiunile concentratorilor de suprafaţă
Canal de pană (fer. APP-P.1.1) pe tronsonul 5
Tipurile şi poziţiile reazemelor
Reazemul A: articulaţie spaţială (deplasările radiale în direcţiile Y şi Z şi axială X nule); poziţionare în punctul
determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota a corespunde
rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Reazemul B: articulaţie spaţială (deplasările radiale în direcţiile Y şi Z şi axială X nule); poziţionare în punctul
determinat de intersecţia normalelor pe căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota a corespunde
rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Valorile şi poziţiile forţelor şi momentelor la nivelul axei arborelui
Forţele transversale în direcţia Z: şi (fig. TRD-P.1.2.5.1.2); se poziţionează axial la mijlocul danturii
(fer. ARD-P.1)
Forţele transversale în direcţia Y: şi (fig. TRD-P.1.2.5.1.2); se poziţionează axial la mijlocul danturii
(fer. ARD-P.1)
Forţele axiale: (fig. TRD-P.1.2.5.1.2 ); se poziţionează axial la mijlocul danturii (fer. ARD-P.1)

Fig. TRD-P.1.2.7.2 Schema de încărcare a arborelui de Momentul de torsiune, ; se va verifica dacă valoarea obţinută este
intermediar egală cu valoarea momentului de torsiune la nivelul arborelui intermediar (A2) determinat în subcap.
TRD-P.1.2.3
Momentele de încovoiere, şi

Obs. În fer. TRD-P.1 se prezintă schemele de încărcare a arborelui intermediar al reductoarelor conico-cilindrice HH, HV, VH şi VV.

Tab. TRD-P.1.2.7.1.3 Schema de calcul a arborelui de ieşire

Formele şi dimensiunile tronsoanelor
Tronsoanele cilindrice cu secţiune plină: 1 (cap de arbore STAS), 2 (suprafaţa de etanşare, fer. ETN-
P.2, 3 (tronson montare rulment adoptat), 4 (tronson de trecere), 5 (tronson montare roată dinţată
cilindrică), 6 (tronson cu umăr de fixare axială a roţii), 7 (tronson cu umăr de fixare axială a
rulmentului) , 8 (tronson montare rulment adoptat); dimensiunile tronsoanelor (diametrul şi lungimea)
se vor prelua din desenul de ansamblu
Formele şi dimensiunile concentratorilor de racordare
Racordare simplă (fer. ARD-P.7.1): 1-2, 2-3, 3-4, 4-5, 6-7
Racordare de rectificare (fer. ARD-P.7.3 şi fer. ARD-P.7.2): 5-6; 7-8
Formele şi dimensiunile concentratorilor de suprafaţă
Canal de pană (fer. APP-P.1.1), pe tronsoanele 1 şi 5
Tipurile şi poziţiile reazemelor
Reazemul A: reazem simplu (deplasările radiale în direcţiile Y şi Z nule); poziţionare în punctul
determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota B
corespunde rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Reazemul B: articulaţie spaţială (deplasările radiale în direcţiile Y, Z şi axială X, nule); poziţionare în
punctul determinat de intersecţia normalelor la căile de rulare cu axa arborelui (fer. ARD-P.3), cota B
corespunde rulmentului ales (fig. TRD-P.1.2.6.2.2)
Valorile şi poziţiile forţelor şi momentelor la nivelul axei arborelui
Forţa transversală în direcţie Z, (fig. TRD-P.1.2.5.1.2 ); se poziţionează axial la mijlocul danturii
(fer. ARD-P.1)
Forţa transversală în direcţie Y, (fig. TRD-P.1.2.5.1.2 ); se poziţionează axial la mijlocul danturii
(fer. ARD-P.1)
Forţa axială în direcţia X: (fig. TRD-P.1.2.5.1.2 ); se poziţionează axial la mijlocul danturii
 (fer. ARD-P.1)
Momentul de torsiune, ; se va verifica dacă valoarea obţinută este egală cu
valoarea momentului de torsiune de la nivelul arborelui de ieşire (A3) determinat în subcap.
TRD-P.1.2.3
Momentul de încovoiere,

Fig. TRD-P.1.2.7.3 Schema de încărcare a arborelui de ieşire

TRD-P.1.2.7.2 VERIFICAREA (DIMENSIONAREA) ARBORILOR

Verificarea modelelor de mai sus se va face cu pachetul MDESIGN conform exemplelor: subcap. ARD-A.1.6, pentru arborele de intrare al unui reductor cilindric într-o
treaptă; subcap. ARD-A.2.6, pentru arborele intermediar al unui reductor cilindric în două trepte.
Pentru evidenţierea forţelor şi planelor în care acţionează forţele şi momentele pecum şi a unor parametri geometrici, în fer. TRD-P.1 se prezintă, ca exemple, schemele de
încărcare a arborelui intermediar al reductoarelor conico-cilindrice HH, HV, VH şi VV.

TRD-P.1.2.8 CALCULUL RULMENŢILOR

Pornind de la faptul că la proiectarea arborilor s-au adoptat tipurile lagărelor şi rulmenţii acestora, în cadrul aceastei etape, se impune verificarea rulmenţilor adoptaţi prin
parcurgerea algoritmului de proiectare din cap. RUL.P.1 şi/sau a aplicaţiei RUL.A.1. Pentru elaborarea schemei de încărcare a rulmenţilor se vor utiliza valorile forţelor din
reazeme obţinute la calculul arborilor.
În cazul în care verificarea după capacitatea dinamică cu luarea în considerare a duratei de funcţionare şi turaţiei arborelui nu se îndeplineşte se impune readoptarea
rulmentului in primă fază, considerând seria de dimeniuni imediat superioară, şi, dacă nici în acest caz nu verifică, se va adopta un rulment cu portanţă mărită (de ex. dacă,
iniţial a fost adoptat rulment radial cu bile şi nu se îndeplineşte condiţia de verificare se va adopta un rulment radial-axial cu bile, cu aceaşi dimensiune a alezajului interior,
care are capacitatea dinamică de catalog mai mare).

TRD-P.1.2.9 CALCULUL ASAMBLĂRILOR ARBORE-BUTUC

Asamblările arbore-butuc cu pene paralele adoptate în cadrul etapei de configurare a roţilor şi arborilor se vor verifica prin parcurgerea algoritmului de proiectare AAB-
P.1.1 şi a aplicaţiei AAB-A.1.1.

TRD-P.1.2.10 PROIECTAREA CARCASELOR

Carcasele reductoarelor de turaţie au rolul, pe de-o parte, de a asigura poziţia relativă a lagărelor arborilor şi, deci, de a prelua forţele care apar în angrenajele din interior
şi, pe de altă parte, de a asigura un mediu de ungere cu o baie de ulei în carcasa inferioară.
De obicei, reductoarele de turaţie din considerente privind posibilitatea de asamblare a elementelor din interior (roţi dinţate, rulmenţi, arbori etc.) au carcasa este
un subansamblu (fig. TRD-P.1.2.11.1) compus din unul sau mai multe componente cu forme şi dimensiuni care asigură tehnologicitate şi productiviate mărite.
 Fig. TRD-P.1.2.11.1 Structura constructivă a subansamblului carcasă al unui reductor cilindric cu o treaptă

Recomandări pentru proiectarea caracselor reductoarelor:

a. Reductoarele orizontale (cu toate axele arborilor în plan orizontal), de obicei, au subansamblu carcasă format din carcasă inferioară şi carcasa superioară, planul de
separaţie dintre acestea, fiind determinat de axele arborilor; baza de aşezare a carcasei inferioarela fundaţie este paralelă cu planul de separaţie, de asemenea, în plan
orizontal.
b. Reductoarele verticale au subansamblul carcasă format din mai multe părţi, carcasă inferioară, carcasă superioară şi una sau mai multe carcase intermediare; planele de
separaţie dintre acestea conţin o axă sau mai multe axe ale arborilor pe care se sprijină roţile angrenajelor sunt paralele cu planul bazei,orizontal.
c. Carcasele pentru asigurarea unei rigidităţi mărite în zona lagărelor dar şi pentru a permite asamblarea în subansamblu carcasă au rame îngroşate şi nervuri de rigidizare;
în zonele paralele cu axele alezajelor pentru rulmenţi ramele caracselor sunt mult mai subţiri. Alezajele pentru rulmenţii fiecărui arbore sunt identice, şi din considerente
de tehnologicitate mărită privind realizarea concentricităţii se prelucrează din aceaşi trecere a sculelor de prelucrare.
d. Carcasele inferioare sunt prevăzute cu tălpi de fixare la fundaţie cu bosaje şi alezaje pentru sistemul de urmărire a nivelului uleiului şi pentru buşonul de golire; suprafaţă
inferioară se execută cu o înclinare (2o …3o) spre gaura buşonului de golire.
e. Carcasele superioare sunt prevăzute cu un locaş de vizitare, de obicei, pătrat sau dreptunghiular, cu urechi de ridicare sau găuri în care se montează inele de ridicare
pentru a transporta reductorul cu utilaje specifice; în plus, unele variante constructive sunt prevăzute, la partea superioară, cu găuri filetate în care se montează buşoane de
aerisire.
f. Asamblarea carcaselor reductoarelor se realizeză prin intermediul unor şuruburi sau prezoane montate cu joc care pentru rigidizare şi asigurarea etanşeităţii în zona
planului de separaţie sunt asamblate cu prestrângere; pentru menţinerea aceleeaşi poziţii relative a perechilor de carcase asamblate se utilizeză câte două ştifturi de
centrare, care în vederea asigurării unei precizii mărite de poziţionare sunt montate la distanţa maxim posibilă. Fluxul tehnologic de obţinere a subansamblului carcasă
are următoarele etape: prelucrarea (frezare şi, eventual, rectificare) suprafeţei de aşezare pe fundaţie a carcasei inferioare şi a suprafeţelor de separţie cu respectarea
condiţiilor de planeitate şi calitatea suprafeţei; prelucrarea găurilor de trecere şi filetate pentru şuruburile de fixare şi ştifturile de centare; asamblarea celor două carcase
prin montarea ştifturilor de poziţionare şi strângerea şuruburilor de fixare; prelucrarea în stare asamblată a alezajelor pentru rulmenţi şi a suprafeţelor de aşezare a
capacelor.
g. Pentru evitarea solicitărilor suplimentare de încovoiere care ar putea să apară în tija şurubului (prezonului) este necesar asigurarea perpendicularităţii dintre suprafaţa de
aşezare a capului şurubului sau piuliţei şi axa şurubului (prezonului) şi deci în acest scop aceste suprafeţe se vor prlucra prin aşchiere sub formă de lamaje sau bosaje.

TRD-P.1.2.11 PROIECTAREA SUBSISTEMELOR DE UNGERE ŞI ETANŞARE

TRD-P.1.2.11.1 Proiectarea subsistemului de ungere (subcap. ETB-4.3)

Tab. TRD-P.1.2.11.1 Model simplificat pentru calculul termic

Din ecuaţia de echilibru termic,

(TRD-P.1.2.11.1)
rezultă relaţia de calcul a temperatura uleiului,

(TRD-P.1.2.11.2)
 în care, t0 este temperatura maximă a mediului ambiant în care
funcţionează reductorul (uzual, t0 = (18 … 25) oC); Pi [kW] – puterea la
arborele de intrare al reductorului; ηR – randamerntul reductorului
(subcap. TRD-P.1.2.3); λ – factorul transmiterii căldurii de la carcasă la
aer (λ = (8…12) W/m2 oC, pentru o circulaţie slabă a aerului în zona
reductorului); Se = 1,2…1,3 S [m2] – suprafaţa exterioară a reductorului
cu S suprafaţa teoretică (factorul 1,2 ia în considerare nervurile de
rigidizare şi ramele de asamblare; ta – temperatura de lucru admisibilă a
uleiului (ta = (60…70) oC); Pe - puterea la arborele de ieşire al
reductorului; Q – căldura generată de frecările din interior şi evacuată spre
exterior.
Fig. TRD-P.1.2.11.1 Schema de calcul termic
Obs. Situaţii practce posibile:
a. Respectarea inegalităţii (TRD-P.1.2.11.2) conduce la un sistem de ungere prin barbotare.
b. Nerespectarea inegalităţii (TRD-P.1.2.11.2) implică următoarele variante: mărirea suprefeţei exterioare a reductorului prin nervurare; adoptarea unui sistem de
ventilare exterior; adoptarea unui sistem de răcire a uleiului.

Tab. TRD-P.1.2.11.2 Ungerea prin barbotare (imersare)

Recomandări practice:
a. Pentru v ≤ 15 m/s se utilizează ungerea prin imersare (barbotare); adâncimea de imersare a unei unei roţi în ulei
(1..2)m < h < (6…8)m (m este modulul danturii) sau, uzual, 10 mm ≤ h < 1/3 din raza roţii (fig. TRD-P.1.2.11.2).
Distanţa de la roată la fundul băii de ulei (3…4)δ ≤ H < (5…7)δ cu δ grosimea peretelui carcasei (uzual, δ = 7…8
mm). Roata conică trebuie să se afle în ulei pe toată înăţimea din secţiunea exterioară a dintelui.
b. Pentru 15 < v ≤ 20 m/s se utilizează ungerea cu circulaţie forţată a uleiului, prin pulverizarea uleiului direct pe dinţii
roţilor în zona de angrenare.
c. Pentru v > 20 m/s se utilizează ungerea prin pulverizare în zona plasată înainte de angrenare.

Fig. TRD-P.1.2.11.2 Schema de ungere prin

imersare (barbotare)

TRD-P.1.2.11.2 Proiectarea subsistemului de etanşare (subcap. ETB-4.4)

Etanşările fixe ale carcaselelor se asigură prin strângerea acestora fără ca între suprafeţele plane de separaţie (prelucrate cu mare precizie privind planeitatea şi
rugozitatea) să se monteze garnituri de etanşare care ar modifica alezajele rulmenţilor prelucrate în subansamblul carcasă; uneori, în cazul dimensiunilor mari, se pot folosi
paste de etanşare.
Etanşările fixe între capac şi carcasă se fac cu garnituri inelare din carton presat sau din material moale (Al sau Cu); în cazul lagărelor cu rulmenţi radial-axiali garnitura
metalică are şi rolul de reglare a jocului din rulmenţi.
Etanşările mobile la nivelul arborilor de intrare se asigură prin intermediul garniturilor din pâslă, la viteze reduse, sau garnituri manşetă de rotaţie (fer. RUL-S.2)

TRD-P.1.2.12 DESEN DE ANSAMBLU FINAL. ELABORARE DOCUMENTAŢIE TEHNICĂ

Pentru definitivarea desenului de ansamblu şi elaborarea documentaţiei tehnice se va urmări: cap PRC-P.2.1.1 şi exemplul din fer. PRC-G.4 (reductor conico-cilindric
orizontal), TRD-S.2.2 (reductoare conico-cilindrice orizontale), TRD-S.2.3 (reductoare conico-cilindrice orizontal-verticale), TRD-S.2.4 (reductoare conico-cilindrice
vertical-orizontale), TRD-S.2.5 (reductoare conico-cilindrice verticale).

TRD-P.1.2.13 PROIECTAREA CONSTRUCTIVĂ DE DETALIU. DESENE DE EXECUŢIE

Pentru elaborarea desenelor de execuţie se va urmări: cap PRC-P.2.1.2 şi exemplele din fer. PRC-G.5 (arbore de intrare cu pinion conic cu dantură dreaptă), PRC-G.6 (arbore
de intrare cu pinion conic cu dantură Gleason), PRC-G.7 (arbore de intrare cu pinion conic cu dantură eloidă), PRC-G.8 (arbore intermediar cu pinion cu dantură cilindrică),
PRC-G9 (arbore de intrare cu pinion cilindric) şi PRC-G10 (roată dinţată cilindrică).
 RUL-P. PROIECTAREA LAGĂRELOR CU ROSTOGOLIRE (RULMENŢI)
RUL-P.1 LAGĂRELE CU RULMENŢI ALE TRANSMISIILOR CU ANGRENAJE
CUPRINS
RUL-P.1.1 DATE DE PROIECTARE
RUL-P.1.2 ALEGEREA SCHEMEI DE MONTAJ ŞI A RULMENŢILOR
RUL-P.1.3 SCHEME DE CALCUL
RUL-P.1.3.1 Scheme de calcul a forţelor
RUL-P.1.3.2 Scheme de calcul a sarcinilor dinamice şi statice echivalente
RUL-P.1.4 VERIFICARE ŞI DIMENSIONARE
RUL-P.1.5 PROIECTAREA SCHEMELOR DE MONTAJ, UNGERE ŞI ETANŞARE
RUL-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

RUL-P.1.1 DATE DE PROIECTARE

Parcurgerea metodologiei de mai jos pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista RUL-L.1 (se activează cu tasta Ctrl
apăsată)
Tab. RUL.P.1.1 Definirea problemei de proiectare
Date iniţiale
a. Turaţia, n [rot/min] constantă; treptele de turaţie n1, n2, n3 … nn [rot/min].
b. Forţele din lagăre: FA, RA, FB, RB; treptele de încărcare FA1, RA1, FB1, RB1; FA2, RA2, FB2,
RB2 … FAn, RAn, FBn, RBn.
c. Valorile diametrelor fusurilor de montaj şi (eventual) ale carcaselor.
d. Durata de funcţionare, Lh [ ore ].
e. Mărimile jocurilor unghiulare, radiale şi axiale necesare; preciziile de execuţie şi montaj.
f. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii (utilajului) în care se integrează, temperatura şi
Fig. RUL-P.1.1 Schema de lăgăruire a arborelui intermediar al unui reductor dilataţia termică, nivel de vibraţii şi zgomot, caracteristicile mediului în care funcționează.
cilindric în două trepte g. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia
vieţii).

RUL-P.1.2 ALEGEREA SCHEMEI DE MONTAJ ŞI A RULMENŢILOR

Tab. RUL.P.1.2.1 Alegerea schemei de lăgăruire şi a tipodimensiunilor [Jula, 1978; Gafiţanu, 1983; Pop, 2006]
Alegerea schemei de lăgăruire (subcap. RUL-T.4; fer. RUL-P.2)
Rezemarea unui arbore pe care sunt fixate roţi dinţate, roţi de curea de lanţ, semicuplaje etc. în elementul fix (carcasă sau batiu) se face, frecvent, prin intermediul a două lagăre care
formează un sistem de lăgăruire. Alegerea sistemului de lăgăruire adecvat se face în funcţie de lungimea arborelui, mărimea dilataţiilor termice, rigiditatea arborelui, precizia de
execuţie şi montaj.
Alegerea tipodimensiunilor rulmenţilor (subcap. RUL-T.4; fer. RUL-P.2)
Criterii şi recomandări de alegere a numărului şi tipurilor rulmenţilor:
- schema de lăgăruire (numărul rulmenţilor);
- sarcina radială: forţe radiale mici şi mijlocii – rulmenţi radiali cu bile; forţe radiale mari – rulmenţi radiali cu bile; spaţii radiale reduse, sarcini mari şi turaţii reduse – rulmenţi cu
ace;
- sarcini combinate (radiale şi axiale): forţe radiale mici şi axiale mici – rulmenţi radiali cu bile; forţe radiale medii şi axiale mici – rulmenţi radial-axiali cu bile; forţe radiale mari
şi axiale medii - radial-axiali cu role conice; forţe radiale mici şi axiale mari – rulmenţi axial-radiali;
- sarcina axială: forţe pur axiale – rulmenţi axiali cu simplu efect (pentru un sens) sau cu dublu efect (pentru ambele sensuri); în plus, se alege şi un rulment radial cu bile necesar
pentru susţinerea arborelui în direcţie radială;
- condiţiile de funcţionare: temperatura, vibraţii, şocuri;
- condiţiile de precizie impuse: precizia de centrare (clasa de precizie), alinierea dintre arbore şi carcasă, jocurile (radial, axial şi rotirea, clasa jocurilor);
- condiţiile de fixare axială: deplasări axiale în rulment, deplasări axiale ale rulmentului.

Tab. RUL.P.1.2.2 Informaţii despre schema de lăgăruire şi rulmenţi

Schema de lăgăruire (se va selecta una din schemele de mai jos)

Date despre rulmenţii adoptaţi (fer. RUL-P.1.1, RUL-P.1.2, RUL-P.1.3)

Dimensiuni principale [mm] Capacitatea Capacitatea Parametri de calcul
Tipul rulmentului Simbol d dinamică, statică,
D [mm] B [mm] C0 [N] e X Y
[mm] C [N]

Obs. Se va alege, în plus, treapta de precizie, jocul, valorile factorilor de influenţă e, X, Y

RUL-P.1.3 SCHEME DE CALCUL

RUL-P.1.3.1 Scheme de calcul a forţelor

Forţele de încărcare a lagărelor

Se vor determina, din echilibrul static al arborelui, forţele care încarcă lagărele (conform unei scheme din fig. RUL-P.2; v. tab. RUL-T.4): (FaA, FrA), (FaB, FrB), pentru cazul încărcării
cu sarcini constante, sau, (FaA1, FrA1), (FaA2, FrA2) … (FaAn, FrAn); (FaB1, FrB1), (FaB2, FrB2) … (FaBn, FrBn), pentru cazul încărcării cu sarcini variabile în trepte.

a b c
Fig. RUL-P.1.3.1 Schemele de încărcare a lagărelor montajelor cu rulmenţi: a – cu fixarea axială într-un lagăr (conducător); b - cu fixarea axială, interior-exterior, în
ambele lagăre; c – cu fixarea axială, exterior-interior, în ambele lagăre
Forţele de încărcare a rulmenţilor lagărelor
Lagărul cu un rulment: Fa = FaA, Fr=FrA sau Fa = FaB, Fr=FrB.
Lagărul cu doi sau mai mulţi rulmenţi: pentru rulmenţii radial-axiali v. subcap. RUL-T.8.1.1

RUL-P.1.3.2 Scheme de calcul a sarcinilor dinamice şi statice echivalente

Sracina dinamică/statică echivalentă a rulmentului încărcat cu sarcini constante (tab. RUL-T.8.1.2)

Parametri din relaţiile de calcul Relaţii de calcul
e, X, Y sunt factori de influenţă, constante ale tipodimensiunii rulmentului, menţionate în
 cataloagele producătorilor (fer. RUL-P.1.1, RUL-P.1.2, RUL-P.1.3).
Obs. În cazul în care inelul exterior este rotitor în relaţia de calcul a sarcinii dinamice (fer. CEL-C.1)
echivalente forţa radială se înmulţeşte cu factorul, V= 1,2 (fer. RUL-F.1).
(fer. CEL-C.1)
Obs. În cazul existenţei mai multor trepte de încărcare se va calcula P pentru fiecare treaptă (Fai, Fri)
Sarcina dinamică echivalentă medie a rulmentului încărcat cu sarcini şi turaţii variabile în trepte (tab. RUL-T.8.1.3)
Parametri din relaţiile de calcul Relaţii de calcul
P1, P2, P3 … Pi … Pn - sarcinile dinamice echivalente ale treptelor (conform
etapei anterioare) (fer. CEL-C.1)
n1, n2, n3 … ni … nn - turaţiile treptelor
q1, q2, q3 … qi … qn – procentele de funcţionare din perioada (durabilitatea) totală
(

RUL-P.1.4 VERIFICARE ŞI DIMENSIONARE

Calculul de verificare după capacitatea de încărcare dinamică (v. tab. RUL-T.8.2)

Date cunoscute Relaţii de calcul Verificare
C [N] – capacitatea dinamică din catalog (tab. RUL-P.2, Lhef ≥ Lh , verificare îndeplinită apropiat.
lista RUL-P). Lhef >>> Lh, verificare îndeplinită îndepărtat; se poate
P/Pm) [N] – sarcina dinamică echivalentă/ sarcina determina capaciatea dinamică şi realegere rulment (v. mai jos)
dinamică echivalentă medie (subcap. RUL-P.3.1). [milioane de rotaţii] (fer. RUL-C.2),
sau, se poate alege un alt rulment cu seria de dimensiuni sau cu
p = 3, pentru rulmenţii cu bile; p=10/3, pentru rulmenţii alezajul mai reduse.
cu role. Lhef < Lh, nu se verifică; se poate face un calcul de determinare
[ore] (fer. RUL-C.2)
n/nm [rot/min] – turaţia/turaţia medie. a capacităţii dinamice urmat de realegere (v. mai jos) sau se
Lh [ore] – durata de funcţionare impusă modifică (reduce) durata de funcționare
Calculul de alegere după capacitatea de încărcare dinamică (durabilitate)
Date cunoscute Relaţii de calcul Condiţia de alegere a rulmentului după capacitatea dinamică
P/Pm) [N] – sarcina dinamică echivalentă/ sarcina
dinamică echivalentă medie (v. subcap. RUL-P.1.3.1). [milioane rotaţii] (fer. RUL-C.3), Cnec ≤ Ccatalog, cu menţinerea în prima etapă a tipului şi
p = 3, pentru rulmenţii cu bile; p =10/3, pentru rulmenţii diametrului interior deja adoptate; în cazul când se poate
cu role modifica tipul rulmentului se va proceda la o realegere a
n/nm [rot/min] – turaţia/turaţia medie. (fer. RUL-C.3)
acestuia
Lh [ore] – durata de funcţionare impusă
Calculul de verificare după capacitatea de încărcare statică (n<10 [rot/min])
Date cunoscute Relaţia de calcul Verificare
C0 [N] – capacitatea statică din catalog (tab. RUL-P.1).
P0 [N] – sarcina statică echivalentă (subcap. RUL-P.3.1).
C0 nec = fs P0 C0 nec ≤ C0catalog
fs, factorul condiţiilor de funcţionare, fs = 1,2…2,5 pentru condiţii pretenţioase, fs = 0,8…1,2 pentru condiţii normale,
fs = 1,2…2,5 pentru condiţii pretenţioase, fs = 0,5…0,8 pentru condiţii cu pretenţii reduse

RUL-P.1.5 PROIECTAREA SCHEMELOR DE MONTAJ, UNGERE ŞI ETANŞARE

Alegerea lubrifiantului şi sistemului de ungere (subcap. RUL-T.9)

Criterii principale de alegere a lubrifiantului: mărimea rulmentului, turaţia , sarcina, temperatura de funcţionare; alegerea tipului lubrifiantului în funcţie de turaţie şi mărimea rulmentului
se face prin intermediul parametrului Dmn [mm . rot/min] (Dm = (D+d)/2) din fer. RUL-P.5.
Criterii principale de alegere a sistemului de ungere (fer. RUL-S.2).
Alegerea clasei de precizie, ajustajelor, toleranţelor de execuţie şi rugozităţilor pentru fusul arborelui şi pentru alezajul din carcasă (v. subcap. RUL-T.8)
Alegerea clasei de precizie: P0 - precizie normală; P6, P5, P4, P2 – precizii mărite.
Alegerea ajustajelor arbore-inel interior (alezaj unitar) şi inel exterior-carcasă (arbore unitar) se reduce la alegerea câmpurilor de toleranţă ale arborelui şi, respectiv, carcasei în funcţie
tipul rulmentului, modul de încărcare, diametrul arborelui şi tipul maşinii (instalaţiei, dispozitivului) în care se integrează rulmentul (fer. RUL-P.2).
Abaterile de formă şi poziţie se adoptă pentru arbore şi alezaj (fer. RUL-P.3).
Rugozităţile se adoptă pentru arbore şi alezaj (fer. RUL-P.4).
Alegerea soluţiei constructive de fixare axială, montare şi demontare
Alegerea soluţiei de fixare axială a inelului interior pe arbore şi/sau a inelului exterior în carcasă se face dependent de tipul sistemului de lăgăruire, montajului, tipodimensiunii
rulmentului (fer. RUL-S.3).
Montarea prin presarea la temperatura obişnuită cu scule şi dispozitive adecvate sau prin presarea încălzit în la rulmenţii cu d > 50 mm (fer. RUL-S.4); ordinea de montare: mai întâi
inelele cu strângerea mai mare şi apoi cel cu strângere mai mică sau cu joc.
Demontarea se face cu scule şi dispozitive adecvate în ordine inversă (întâi inelele cu strângere mică şi apoi cele cu strângere mare) ca în cazul montării fer. RUL-S.4).
Alegerea soluţiilor constructive de reglare a jocurilor şi pretensionare (subcap. RUL-T.9)
Scheme de reglare a jocului şi/sau de pretensionare: prin deplasarea inelului interior; prin deplasarea inelului exterior (fer. RUL-S.1).
Alegerea schemei de etanşare a lagărelor
Scheme de etanşare: etanşare proprie rulmentului, fără contact sau cu contact; etanşare la nivelul lagărului, cu contact sau fără contact (fer. RUL-S.5).

RUL-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

Verificarea modelului se face pe cazuri concrete (subcap. RUL-A.1.6, pentru rulmenţii lagărelor arborelui unui reductor cilindric într-o treaptă).
 TCR. TRANSMISII PRIN CURELE
TCR-P. PROIECTAREA TRANSMISIILOR PRIN CURELE
TCR-P.1 TRANSMISII PRIN CURELE TRAPEZOIDALE ÎNGUSTE FĂRĂ ROLĂ DE
ÎNTINDERE

CUPRINS
TCR-P.1.1 DATE DE PROIECTARE
TCR-P.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI
TCR-P.1.3 ALEGEREA FORMEI CURELEI ŞI A DIMENSIUNILOR SECŢIUNII TRANSVERSALE
TCR-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE
TCR-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE
TCR-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

Parcurgerea metodologiei de mai jos, conform STAS 1163, pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de
proiectare în lista TCR-L.1.1 (se activeză cu tasta Ctrl apăsată)

TCR-P.1.1 DATE DE PROIECTARE

Tab. TCR-P.1.1 Definirea problemei de proiectare a unei transmisii prin curele trapezoidale înguste
Schema funcţională Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (roata mică), n1 [rot/min]
b. Puterea transmisă, P [kW] şi din fer. TCR-C.1.1 rezultă valoarea momentului de torsiune,

[Nmm] sau momentul de torsiune la intrare , Mt1 [Nmm] şi din fer.

TCR-C.1.2 rezultă valoarea puterii transmisă, [kW]

c. Numărul de roţi antrenate, χ

d. Raportul de transmitere, i, şi din fer. CEL-C.1 valoarea turaţiei roţii conduse n2 = n1/i sau
turaţia roţii conducătoare, n1 şi din fer. CEL-C.1 valoarea raportului de transmitere i =
n1/n2 (se recomandă, i ≤ 10)
Fig. TCR-P.1.1 Schema funcţională a transmisiei prin e. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii (utilajului) în care se integrează, tipul încărcării
curele exterioare (constantă, alternativă, cu şocuri etc.), tipul motorului de acţionare, nivel de
vibraţii şi zgomot, caracteristicile mediului în care funcţionează)
f. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii)

TCR-P.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI

Curelele trapezoidale înguste sunt elemente cu structură complexă care sunt executate în cadrul unor firme specializate conform unor tehnologii care
implică utilaje dedicate.
Roţile pentru curelele trapezoidale înguste, de obicei, sunt structuri metalice: monocomponent (fig. TCR-T.4.2,a) realizate din oţeluri carbon nealiate
pentru construcţie (S235, S275, S355) sau oţeluri nealiate turnate; multicomponent sudate (fig. TCR-T.4.2,b), realizate din oţeluri sudabile (S235, S275,
S355); multicomponent asamblate (v. fig. TCR-T.4.2,c,d) cu componente din oţeluri carbon nealiate pentru construcţie sau oţeluri nealiate de îmbunătăţire
(C35, C45, C55).

TCR-P.1.3 ALEGEREA FORMEI CURELEI ŞI A DIMENSIUNILOR SECŢIUNII TRANSVERSALE

Alegerea tipului curelei, diametrului primitiv al roţii mici şi puterii nominale transmisă de o curea
Tipul curelei (SPZ, SPA, SPB, 16 X 15, SPC) se alege în funcţie de puterea de transmis, P, şi turaţia roţii mici, n1, din nomograma din fer. TCR-P.1.1;
simbolizarea curelei:
Tip (lp x h) , ex. SPZ (11 x 10)
Diametrul primitiv al roţii mici se adoptă în funcţie de tipul curelei (SPZ, SPA, SPB, 16 X 15 sau SPC) din fer. TCR-P.1.2.
Puterea de calcul transmisă de o curea se determină în funcţie de diametrul primitiv al roţii mici, Dp1, raportul de transmitere, i, şi turaţia roţii mici, n1;
se alege (prin interpolare) din fer. TCR-P.1.1

TCR-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

Tab. TCR-P.1.4.1 Calculul parametrilor geometrici de proiectare (subcap. TCR-T.7.1)

Parametrul Relaţia de calcul
a. Diametrul [mm] (fer.
primitiv al CEL-
roţii mari C.1)
b. Distanţa [mm]; se adoptă pentru A o (fer.
dintre axe valoare în acest interval CEL-
preliminară C.1)
c. Unghiul
[o] (fer.
ramurilor
TCR-
curelei
C.1.3)
d. Unghiurile [ o ], [o] (fer.
de CEL-
 înfăşurare C.1)
Fig. TCR-P1.4.1 Schema de calcul geometric a a curelei pe
transmisiilor prin curele [STAS 1163] roţi
e. Lungimea
primitivă (fer.
+ [mm]
preliminară TCR-
a curelei C.1.4)
f. Lungimea
curelei Se alege, Lp, din STAS 7192 (fer. TCR-P.1.3)
standard
(fer.
g. Distanţa
TCR-
dintre axe [mm] C.1.5)

Tab. TCR-P.1.4.2 Calcule de dimensionare şi verificare [STAS 1163]

Calculul de dimensionare din condiţia de asigurare a puterii de transmis (subcap. TCR-T.8.1)
Date cunoscute Relaţia de calcul Verificare
P [kW] – puterea de transmis (tab. TCR-P.1.1) z se rotunjeşte la cel mai
P0 [kW] – puterea transmisă de o curea (fer. TCR-P.1.1) apropiat număr natural;
cf – coeficientul de funcţionare, dependent de tipul sarcinii şi tipul maşinii antrenate z≤8
(fer. TCR-F.1.1)
cL – coeficientul lungimii curelei, dependent de tipul curelei şi lungimii acesteia (fer. (fer. TCR-C.1.6)
TCR-F.1.1)
cβ – coeficientul de înfăşurare, dependent de raportul (Dp2- Dp1)/A (fer. CEL-C.1; fer. (fer. CEL-C.1)
TCR-F.1.1)
cz – coeficientul numărului de curele, dependent de numărul preliminar de curele, z0
(fer. TCR-F.1.1)
Calculul de verificare de durabilitate (frecvenţa încovoierilor)
Date cunoscute Relaţia de calcul Verificare

[m/s] (fer. TCR-C.1.7), viteza curelei f ≤ fa;

[Hz] fa = 40 Hz, la curele cu inserţie în reţea; fa = 80 Hz, la
x =1 +χ – numărul de roţi ale transmisiei (χ=1, v. tab. TCR-P.1.1) (fer. CEL-C.1) curele cu inserţie sub formă de şnur
Lp [mm] – lungimea standard a curelei
Calculul altor parametri funcţionali şi constructivi
Parametrul Relaţia de calcul Obs.

Forţa de întindere a curelei -

[N] (fer. CEL-C.1)

X ≥ 0,03 Lp
[mm]; Y ≥
Numai la transmisiile fără role de
Cursele de modificare a distanţei dintre axe (de tensionare şi de montaj) 0,015 Lp
întindere
[mm] (fer.
CEL-C.1)

TCR-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE

Tab. TCR-A.1.5.1 Proiectarea formelor roţilor de curea

Parametri geometrici specifici ai roţilor pentru curele trapezoidale înguste (fer.
TCR-P.1.4):
- lăţimea curelei, lp, - lăţimea primitivă a canalului egală cu lăţimea primitivă a curelei;
- înălţimea canalului deasupra liniei primitive, n;
- adâncimea canalului sub liniei primitivă, m;
- distanţa de la canalul marginal la planul frontal, f;
- distanţa dintre două canale vecine, e;
- raza de rotunjire a muchiei exterioare a canalului, r;
- diametrele exterioare ale roţilor, De1,2;
Fig. TCR-P.1.5.1 Parametrii geometrici ai unei roţi - lăţimea roţii, B;
de curea trapezoidală îngustă [STAS 1162] - unghiul canalului, α = 34o... 38o
Dimensiunile secţiunilor asociate canalelor sunt grupate în clase (Y, Z, A, B, C, D, E) şi sunt
asociate tipurilor curelelor în STAS 1162 (fer. TCR-P.1.4)

TCR-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

Verificarea modelului cu pachetul MDESIGN se face pentru cazuri concrete; v. subcap. TCR-A.1.6, pentru calculul unei transmisii prin curele trapezoidale
înguste.
 ARD-P. PROIECTAREA ARBORILOR DREPŢI
ARD-P.1 ARBORII DREPŢI AI REDUCTOARELOR DE TURAŢIE

CUPRINS
ARD-P.1.1 DATE DE PROIECTARE
ARD-P.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI
ARD-P.1.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE
ARD-P.1.3.1 Predimensionare
ARD-P.1.3.2 Proiectarea formei constructive
ARD-P.1.3.2.1 Proiectarea formelor arborilor intermediari ai reductoarelor cilindrice de turaţie în două trepte
ARD-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE
ARD-P.1.4.1 Dimensionarea şi verificarea arborilor intermediari ai unui reductor cilindric de turaţie în două trepte
ARD-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE
ARD-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

ARD-P.1 ARBORII DREPŢI AI REDUCTOARELOR DE TURAŢIE

ARD-P.1.1 DATE DE PROIECTARE

Parcurgerea metodologiei de mai jos pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista ARD-L.1 (se activează
cu tasta Ctrl apăsată)

Tab. ARD-P.1.1 Definirea problemei de proiectare a a arborelui intermediar al unui reductor de turaţie cilindric
Date iniţiale
a. Turaţia, n [rot/min].
b. Puterea, P [kW], şi din fer. ARD-C.1 rezultă valoarea momentului de torsiune,
[Nmm] sau momentul de torsiune la intrare, Mt [Nmm] şi din fer.

ARD-C.2 rezultă, [kW].

c. Forţele din angrenajele roţilor comune şi/sau montate pe arbore, Ft1, Fr1, Fa1; Ft2,
Fr2, Fa2
d. Parametrii geometrici de poziţionare a forţelor dw1, dw2
Fig. ARD-P.1.1 Schemă funcţională a arborelui intermediar al unui reductor e. Durata de funcţionare, Lh [ ore ].
cilindric în două trepte f. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate,
temperatura, caracteristicile mediului în care funcționează).
g. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor,
protecţia vieţii).

ARD-P.1.2 ALEGEREA MATERIALULUI, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI

Materialele pentru arbori trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: rezistenţă mecanică ridicată; modul de elasticitate ridicat; prelucrabilitate bună şi cost redus.
Materialele din care se execută arborii drepţi (fer. ARD-M.1) se aleg funcţie de condiţiile de rezistenţă şi rigiditate impuse, de natura organelor de maşini susţinute şi de tipul
lagărelor (cu alunecare sau cu rostogolire).
Tehnologia de fabricaţie a arborilor şi osiilor constă în: strunjirea suprafeţelor cilindrice sau conice şi a filetelor, frezarea canalelor de pană sau a canelurilor – operaţii
executate înainte de tratamentul termic – rectificarea fusurilor, a porţiunilor de calare, a suprafeţelor canelurilor – operaţii executate după tratamentul termic.
Semifabricatele pentru arbori şi osii pot fi: bare laminate, pentru diametre sub 140 mm; bare laminate cu forjare ulterioară; bare laminate cu matriţare ulterioară, în cazul
producţiei de de serie mare; semifabricate turnate, în cazul arborilor şi osiilor de dimensiuni foarte mari. Execuţia arborilor din bare laminate cu forjare sau matriţare
ulterioară conduce la obţinerea unui semifabricat apropiat de forma finală a arborelui – cu importante economii de material, manoperă şi energie – şi la realizarea unui fibraj
continuu care urmăreşte forma arborelui, cu efect direct asupra măririi rezistenţei acestuia.

Tab. ARD-P.1.2.1 Materiale şi tratamente termice uzuale pentru arbori drepţi

Grupa materialului
Oţeluri de uz general pentru
construcţii, STAS 500/2
Oţeluri carbon de caliate de
îmbunătăţire, STAS 880
Oţeluri aliate de
îmbunătăţire, STAS 791
Oţeluri carbon de calitate
de cementare, STAS 880
Oţeluri aliate de cementare,
STAS 791
Mărci uzuale
S260, S290, S350
C 45, C55, C60
30Mn16, 31MoCr11,
40 Cr 10, 41 CrNi 12
C10, C15
13CrNi 30, 28TiMnCr 12
Utilizare Tratamente termice
Pentru arborii cu solicitări uşoare Nu se tratează termic
Îmbunătăţire (călire şi revenire
Pentru arbori mediu solicitaţi
înaltă)
Pentru arbori puternic solicitaţi şi/sau
Îmbunătăţire (călire şi revenire
durată mare de funcţionare impusă
înaltă)
lagărelor sau canelurilor
Pentru arbori puternic solicitaţi şi pentru arbori Cementare (după prelucrarea de degroşare prin
care funcţionează la turaţii ridicate. aşchiere). Implică rectificare

Alegerea materialului, tratamentelor termice, fluxul tehnologic principal şi caracteristicile de rezistenţă specifice (subcap. ARD-T.5, fer. ARD-M.1) se sintetizeză în următorul
tabel

Tab. ARD-P.1.2.2 Informaţii sintetice despre material şi tratamentele termice

Tratamentul termic, Tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere,după ciclul
Fluxul tehnologic Tensiunea de
Materialul duritatea HB sau Tensiunea de curgere Alternant simetric
principal rupere Static (I) Pulsator(II)
HRC (III)
Denumire sau σr [MPa] σc (σ02) [MPa] σaî I [MPa] σaî II [MPa] σaî III [MPa]
Marca Succesiune
succesiune

ARD-P.1.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE

ARD-P.1.3.1 Predimensionare
Scop: determinarea preliminară a diametrului minimal al arborelui, necesar pentru proiectarea formei şi întocmirea schemei de calcul la solicitări compuse.

Tab. ARD.P.1.3.1 Parametrii şi relaţiile de predimensionare

Condiţia impusă Relaţile de calcul Parametrii din relaţiile de calcul Cazuri de utilizare
Arbori plini pentru transmisii
Mt [Nmm]– momentul de torsiune maxim, obişnuite
Rezistenţă la
torsiune (τ τat, =15…45 [MPa], tensiunea admisibilă convenţională
(ţine cont şi de existenţa altor solicitări); valorile mici
v. tab. ARD- Arbori tubulari pentru
pentru arborii lungi şi cele mari pentru arborii scurţi); d1 –
T.8.1.3) transmisii obişnuite
(fer. ARD- diametrul interior (arbori tubulari); d1/d=0,3…0,8
C.1.1)
G – modulul de elasticitate transversal (8. 104, pentru
Deformaţia oţeluri), l - lungimea arborelui solicitat la torsiune, θa = Arborii sistemelor tehnice de
elastică la precizie: arbori pentru maşini-
0,25…0,5 [o/m], răsucirea admisibilă pentru arbori unelte, arbori cu came etc.
răsucire (θ θa) obişnuiţi; θa = 5 [‘/m], pentru arbori de maşini unelte şi
sisteme mecatronice.
Obs. În cazul predimensionării din condiţia deformaţiei impuse se va adopta diametrul ca maximul valorilor obţinute din cele două condiţii

ARD-P.1.3.2 Proiectarea formei constructive

Scop: concepţia din considerente funcţionale, constructive şi/sau tehnologice a tronsoanelor arborelui.
Recomandări generale:
- dimensiunile (diametrele şi lungimile) tronsoanelor se determină având la bază diametrele obţinute la predimensionare, diametrele de legătură cu elementele de
antrenare şi antrenate (fer. ARD-P.5, capete de arbori), diametrele roţilor dinţate corp comun;
- dimensiunile zonelor de racordare se concep dependent de funcţie (fer. ARD-P.7.1, fer. ARD-P.7.2, fer. ARD-P.7.3, fer. ARD-P.7.4, fer. ARD-P.7.5);
- dimensiunile zonelor de asamblare se aleg şi se calculează dependent de dimensiunile tronsoanelor, de capacitatea portantă şi de tipul asamblării.

ARD-P.1.3.2.1 Proiectarea formelor arborilor intermediari ai reductoarelor cilindrice de turaţie [Velicu, 2003]

Distanţele de poziţionare axială a roţilor şi rulmenţilor:

Distanţele dintre rulmenţi şi carcasă din considerente de ungere corespunzătoare şi
gabarit minim, au valorile uzuale, x = 4…8 mm.
Distanţele dintre roţi şi carcasă, din considerente de ungere corespunzătoare şi
gabarit minim, au valorile uzuale, y = 8…14 mm.
Distanţa dintre roţi, din considerente de ungere corespunzătoare şi gabarit minim,
pentru reductoarele necoaxiale, au valorile uzuale, z =10…16 mm; pentru
reductoarele coaxiale se ţine cont de gabaritul axial al lagărului interior.

Dimensiunile tronsoanelor (diametrele şi lungimile):

Fig. ARD-P.1.3.1 Proiectarea formei arborelui intermediar
a b
Fig. ARD-P.1.3.2 Formele zonelor de racordare: a – racordare simplă, b - degajare fer. ARD-P.7.2).
Obs. Această etapă se încheie prin completarea în lista ARD-L.1 a valorilor parametrilor geometrici principali ai tronsoanelor şi racordărilor
Tronsonul 5 face parte din zona centrală unde solicitările (torsiunea şi încovoierea)
sunt maxime şi, deci, diametrul, dA5 ≥ dA (diametrul de predimensionare);
lungimea, se determină în funcţie de lungimea butucului Lb, lA5 = Lb - 2…5mm,
care, pentru cazul asamblării cu pană paralelă se poate determina cu fer. ARD-CX.1.
Tronsoanele 1 şi 6 sunt zonele de montaj ale rulmenţilor care se determină ca urmare
a alegerii tipului şi dimensiunii rulmentului. În acest caz din considerente de
tehnologicitate şi costuri reduse se adoptă pentru cele două lagăre rulmenţi radiali cu
bile identici cu d ≤ d5 (d – diametrul interior al rulmentului (fer. RUL-P.1.1);
diametrele şi lungimile tronsoanelor 1 şi 6 se consideră: dA1 = dA6 = d; lA1=B
(lăţimea rulmentului); lA6 = B + x + y+2…5mm.
Tronsonul 2 se adoptă cu diametrul, dA2 = dA1 + 8…10mm ≤ dw1; lungimea,
l2=x+y.
Tronsonul 3 are diametrul, dA3 = df1 (diametrul de picior al pinionului); lA3 = b1
(lungimea pinionului);
Tronsonul 4 se adoptă cu diametrul, dA4 = dA5 + 8…10mm ≤ dw1; lA5 = z;
Formele şi dimensiunile racordărilor:
Racordarea 1, asociată zonei cu rezemare axială a rulmentului (fig. ARD-P.1.3.1), se
materializează prin degajare pentru rectificare a două suprafeţe perpendiculare (fig.
ARD-P.1.3.2,b; fer. ARD-P.7.2)
Racordările 2 şi 3, asociate zonelor de salt la coroana dinţată, se adoptă din
considerente tehnologice ca racordări simple (fig. ARD-P.1.3.2,a; fer. ARD-P.7.1).
Racordarea 4 din zona de salt cu rezemare axială pentru roată dinţată, se
materializează prin degajare pentru rectificare a două suprafeţe perpendiculare (fig.
ARD-P.1.2,b; fer. ARD-P.7.2)
Racordarea 5, asociată zonei de salt redus fără rezemare axială, se adoptă din
considerente dimensionale şi tehnologice ca rezemare simplă (fig. ARD-P.1.3.2,a;

ARD-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

ARD-P.1.4.1 Dimensionarea şi verificarea arborilor intermediari ai unui reductor cilindric de turaţie în două trepte

Tab. ARD-P.1.4.1 Schema de calcul a parametrilor geometrici şi a diagramelor de eforturi [Jula, 1986; Moldovean,2002]
Succesiunea etapelor
a. Determinarea lungimilor de calcul: L1, L2, L3, LX folosind datele rezultate
la proiectarea formei (subcap. ARD-P.1.3.1).
b. Determinarea momentelor de încovoiere externe:
/2 (fer. CEL-C.1).
c. Determinarea reacţiunilor din reazeme (lagăre):
- reacţiunile radiale în planele I şi II, , , , (fer. CEL-C.1);
- reacţiunile radiale totale,
 (fer. CEL-C.1);

- reacţiunile axiale: FA = max(Fa1, Fa2- Fa1), FB= Fa2 (la schimbarea

sensului de rotaţie).
d. Elaborarea diagramelor momentelor de încovoiere (fig. ARD-P.1.4.1, alura
diagramelor este informativă):
- calculul momentelor de încovoiere în punctele 1, 2 corespunzătoare
celor două plane (I, II): , , , .
- calculul momentelor de încovoiere rezultante în punctele 1, 2

(fer. CEL-C.1),

, (fer. CEL-C.1);

- calculul momentelor de încovoiere în punctul X, corespunzătoare celor

două plane (I, II):

(fer. CEL-C.1);

- calculul momentului de încovoiere rezultant în punctul X

(fer. CEL-C.1).

e. Elaborarea diagramei momentelor de torsiune,

Mt1,2,X = Mt.
f. Elaborarea diagramelor eforturilor axiale
N1,2,X = Fa2.
g. Determinarea diametrelor secţiunilor: , , .

Fig. ARD-P.1.4.1 Schema de calcul a forţelor şi eforturilor

Tab. ARD-P.1.4.2 Calcule de verificare/dimensionare [Moldovean, 1998; Mădăras 1990]

Calculul de verificare
Secţiunea Valorile tensiunii
Relaţia de calcul a tensiuni echivalente Parametrii de calcul Factorul de siguranţă, verificare
de calcul echivalente

1 (X=1) N1 , Mî1 , Mt1, σe1 [MPa]

(fer. CEL-C.1);

(fer. ARD-C.4), Se ≥ Smin = 2…4, verificare îndeplinită apropiat;

2 (X=2) N2 , Mî2, Mt2, σe2 [MPa] Se >>> Smin = 2…4, verificare îndeplinită
(fer. CEL-C.1), pentru cazul momentului de îndepărtat (se poate reconfigura arborele dacă este
torsiune pulsator; , pentru cazul posibil şi se reia calculul de verificare);
momentului de torsiune constant X NX , MîX , MtX, σeX [MPa] Se < Smin = 2…4, verificare neîndeplinită, se
continuă calculul cu dimensionare (v. mai jos)
Calculul de dimensionare
Secţiunea şi parametrii din relaţia Parametri
Relaţia de dimensionare Relaţia momentului echivalent Obs.
de calcul a momentului echivalent calculaţi
Secţiunea 1 (X=1): Mî1 , Mt1 Se reconfigurează
arborele cu valori
(fer. CEL-C.1) Secţiunea 2 (X=2): Mî2 , Mt2 ale diametrelor mai
(fer. ARD-C.5)
Secţiunea X MîX , MtX mari decât cele
obţinute prin calcul

ARD-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE

Tab. ARD-P.1.5.1 Adoptarea formelor şi dimensiunilor tehnologice

Succesiunea etapelor:

a. Adoptarea tipului şi dimensiunilor găurilor de centrare (fig. ARD-

P.1.5, detaliul D), din considerente tehnologice de prelucrare prin
aşchiere (v. fer. ARD-P.8).

b. Adoptarea dimensiunilor, abaterilor şi toleranţelor tehnologice ale

degajărilor de rectificare (fig. ARD-P.1.5, detaliul E) conform fer.
ARD-P.7.2.

c. Adoptarea dimensiunilor, abaterilor şi toleranţelor tehnologice ale

racordărilor (fig. ARD-P.1.5, detaliul F) conform fer. ARD-P.7.1.

d. Adoptarea tipurilor şi valorilor toleranţelor de formă (fig. ARD-P.5):

ci1, ci2, ci3 de la circularitate (v. fer. ARD-P.9); cl1, cl2, cl3 de la
cilindricitate (fer. ARD-P.9)

e. Adoptarea tipurilor şi valorilor toleranţelor de poziţie raportate la

suprafeţele de referinţă A, B sau AB (fig. ARD-P.1.5): p1, p2 de
perpendicularitate/bătaie frontală (fer. ARD-P.10); c1, c2, br de
concentricitate/bătaie radială (fer. ARD-P.10).
 f. Adoptarea ajustajelor arbore-butuc şi a abaterilor şi toleranţelor
suprafeţelor de montaj (fig. ARD-P.1.5): ajustajul Xr/xr arbore-inel
interior rulment, ajustajul Xb/xb arbore-butuc roată dinţată.

g. Adoptarea rugozităţilor suprafeţelor (fig. ARD-P.1.5): Ra1, pentru

suprafețele de montaj a rulmenţilor; Ra2, pentru suprafaţa de montaj
a roţii dinţate; Ra3, pentru suprafețele flancurilor active ale dinţilor,
Ra4,5 pentru suprafeţele de rezemare axială; Ra, pentru celelalte
suprafețele care nu au rol funcţional.
Fig. ARD-P.1.5.1 Forme şi dimensiuni tehnologice
h. Adoptarea toleranţelor de simetrie ale zonelor de asamblare (fer.
ARD-P.10)

Tab. ARD-P.1.5.2 Întocmirea desenelor de execuţie

Recomandări de întocmire a desenelor de execuţie:
- reprezentarea grafică a parametrilor dimensionali pentru prelucrare se face cu
respectarea principiului cotării tehnologice;
- informaţii suplimentare menţionate pe desenele de execuţie ale arborilor
(condiţii tehnice): clasa de precizie (toleranţele) a dimensiunilor fără toleranţe
marcate pe desen, dimensiunile teşiturilor sau racordărilor muchiilor ascuţite
(exterioare şi interioare), tratamentul termic cu menţionarea durităţii şi/sau
rezistenţelor de rupere şi/sau de curgere;
- exemple de desene de execuţie arbori (fer. ARD-S.1)
Fig. ARD-P.1.5.2 Cotarea tehnologică a arborilor drepţi

ARD-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL MDESIGN

Verificarea modelului se face pe cazuri concrete: v. subcap. ARD-A.1.6, pentru arborele de intrare al unui reductor cilindric intr-o treaptă; v. subcap. ARD-A.2.6, pentru
arborele intermediar al unui reductor cilindric în două trepte.
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-P. PROIECTAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-P.1 PROIECTAREA ANGRENAJELOR CILINDRICE
CUPRINS
AEV-P.1.1 DATE DE PROIECTARE
AEV-P.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI
AEV-P.1.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE
AEV-P.1.3.1 Predimensionare
AEV-P.1.3.2 Proiectarea formei constructive
AEV-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE
AEV-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE
AEV-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU MDESIGN

Parcurgerea metodologiei de mai jos pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista AEV-L.1 (se
activeză cu tasta Ctrl apăsată)

AEV-P.1.1 DATE DE PROIECTRE

Tab. AEV-P.1.1 Definirea problemei de proiectare a unui angrenaj cilindric
Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (pinion), n1 [rot/min].
b. Puterea la intrare, P1 [kW], şi din fer. AEV-C.1 rezultă valoarea momentului de torsiune,

[Nmm] sau momentul de torsiune la intrare (pinion), Mt (T1) [Nmm] şi din fer.
AEV-C.2 rezultă puterea la intrare,

[kW].

c. Raportul de angrenare, u.
d. Durata de funcţionare, Lh [ore].
e. Numărul de angrenaje identice în paralel, χ.
f. Tipul danturii danturii: dreaptă, înclinată sau în V.
g. Parametrii geometrici impuşi (opţional): distanţa dintre axe aw; standardizarea distanţei dintre axe;
Fig. AEV-P.1.1.1 Schemă funcţională angrenaj unghiul de înclinare a danturii; diametrul pinionului, sau modulul danturii.
cilindric h. Condiţii de funcţionare: tipul transmisiei în care se integrează, tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei
antrenate, temperatura de lucru, caracteristicile mediului în care funcționează).
i. Condiţii ecologice (utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii).

AEV-P.1.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI (subcap. AEV-T.1.5)

Tab. AEV-P.1.2.1 Recomandări generale de alegere a materialului şi tratamentelor termic [Rădulescu, 1985]
Condiţiile de funcţionare a
Tipul sarcinii externe Oţelurile şi tratamentele termice/termochimice recomandate
angrenajului
Sarcini foarte mari cu Oţeluri de cementare aliate (13 CrNi30, 18 MoCrNi13, 20 MnNi35; 21MoMnCr12, 21 TiMnCr
Grele: viteze periferice mari (v =
şocuri 12, 15 Cr. 08 etc.), cementate pe adâncime mai mare de 1…1,5 mm sau carbonitrurate pe
8… 12 m/s) şi tensiuni de contact
adâncime de 0,6…0,8 mm şi călite, stratul superficial cu duritatea 55…62 HRC, iar miezul cu
foarte mari
250…400 HB
Sarcini mari cu şocuri Oţeluri de îmbunătăţire aliate (50VCr11, 41MoC11, 38MoCrAl09 etc. ), îmbunătăţite la durităţi
de 300…350 HB şi nitrurate pe adâncime de 0,2…0,3 mm, la 50…60 HRC
Sarcini mari cu şocuri Oţeluri de îmbunătăţire aliate (40Cr10, 41MoC11, 41CrNi12 etc.), îmbunătăţite la durităţi de
30…35 HB şi călite superficial la 45…55 HRC
Medii: viteze periferice medii (v =
Sarcini medii cu şocuri Oţeluri de cementare (C10, C15) cementate pe adâncime mai mare de 0,8…1,2 mm sau
4…10 m/s) şi tensiuni de contact
carbonitrurate pe adâncime de 0,6…0,8 mm şi călite, stratul superficial cu duritatea 45…60 HRC
mari sau medii
Sarcini medii cu sau Oţeluri de îmbunătăţire aliate (40Cr10, 41MoC11, 41CrNi12, etc.), îmbunătăţite la durităţi de
fără şocuri reduse 300…350 HB
Oţeluri de îmbunătăţire aliate (30MoCrNi20, 34MoCrNi15, 33MoCr11, etc.), îmbunătăţite la
durităţi de 250…350 HB
Uşoare: viteze periferice mici (v < 6 Sarcini mici fără şocuri
m/s) şi tensiuni de contact medii sau Oţeluri carbon de calitate (C45, C55, C60), îmbunătăţite la 200…250 HB
mici
Foarte uşoare: viteze periferice mici Sarcini foarte mici fără Oţeluri carbon obişnuite netratate (S235, S275, S355), oţeluri turnate, fontă turnată (Fgn600;
şi tensiuni de contact mici şocuri Fgn700), textolit.

Semifabricatele pentru roţi dinţate pot fi: bare laminate, pentru diametre sub 200 mm; forjate şi turnate pentru diametre 300…900 mm, sudate pentru diametre peste
1000mm. În cazul roţilor dinţate cu dimensiuni mari (diametre peste 400 mm), din materiale scumpe, se recomandă execuţia coroanei din materialul impus danturii şi
partea de butuc şi disc din oţel de construcţie obişnuit sau fontă (fer. AEV-M.1).
Tehnologiile (procedeele) de fabricaţie a roţilor dinţate constau în: prelucrarea prin aşchiere de degroşare prin frezare sau mortezare, de finisare prin şeveruire sau
rectificare; prelucrarea prin deformare plastică (subcap. AEV-T.1.5).

Alegerea materialului, tratamentelor termice, fluxul tehnologic principal şi caracteristicile de rezistenţă specifice solicitărilor angrenajului şi roţiilor (v. subcap.
AEV-T.1.5, fer. AEV-M.1) se sintetizează în următorul tabel

Tab. AEV-P.1.2.2 Informaţii sintetice despre material

Fluxul tehnologic Tensiunea limită la Tensiunea limită la
Materialul Tratamentul termic Durităţile flancurilor Duritatea miezului
global contact încovoiere
 Marca Denumire sau Succesiune HB1= HB2+30…50 HB1,2 σHlim [MPa] σFlim [MPa]
succesiune (HB < 350);
HRC1=HRC2

AEV-P.1.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE

AEV-P.1.3.1 Predimensionare (cap. AEV-T.2.1 pentru angrenajele cilindrice cu dantură dreaptă sau AEV-T.2.2 pentru angrenajele cilindrice cu dantură înclinată)
Scop: determinarea preliminară a unei dimensiuni (distanţa dintre axe, modulul sau diametrul pinionului), necesară pentru proiectarea formei şi întocmirea schemei
de calcul pentru dimensionare şi verificare (etape care nu se pot derula deoarece unii parametrii nu sunt evaluabili la început fiind dependenţi de parametri
necunoscuţi).

Tab. AEV-P.1.3.1.1 Parametrii şi relaţii de predimensionare

Condiţia Cazuri de
Relaţia de calcul de predimensionare Parametrii din relaţiile de calcul
impusă utilizare
β=6…200 sau KHβ =1,1…1,5 (fer. AEV-F.4); Cutii de
0
30…45 (fer. KHα = 1,1…1,3 (fer. AEV-F.5); viteze
AEV-P.1.2); Zε = 0,9…0,96 (v. fer. AEV-F.6);
z1 = 17…24, ZH = 2,3…2,6 (pt. dantură nedeplasată, v. fer.
Rezistenţă (fer. (fer. AEV-P.1.1); AEV-F.7); Cutii de
la AEV- z2 = u z1 (se ZE = 190 MPa (pt. oţeluri laminate, fer. AEV- viteze
solicitarea C.1.1) rotunjeşte z2; se F.14);
de contact recalculează u ; Reductoare
(ur); se verifică, SHmin= 1,2 (fer. AEV-F.1);
dacă este cazul, de turaţie
ZN = min(ZN1, ZN2) cu ZN1,2 din fer. AEV-F.13
abaterea
σHP = σHlim ZN /SHmin;
raportului de
angrenare, KFβ =1,1…1,5 (fer. AEV-F.4); Cutii de
≤ KFα = 1,2…1,3 (fer. AEV-F.5); viteze
Δu Yε = 0,85…0,9 (fer. AEV-F.6);
(fer. AEV- Yβ = 0,9…0,95 (fer. AEV-F.9);
C.1.4);
Ysa1,2 = 1,5...1.97 (fer. AEV-F.15, dantură
KA=1…2,5
Rezistenţă nedeplasată, în funcţie de z1,2); Cutii de
la (fer. AEV-F.2);
(fer. YFa1,2 = 2...3.5 (fer. AEV-F.7, dantură viteze
solicitarea K v = 1…1,5
AEV- (fer. AEV-F.3); nedeplasată în funcţie de z1,2);
de C.1.2) ψ =0,1…0,6, SFmin= 1,5 (fer. AEV-F.1); YN1,2 (fer. AEV-
încovoiere a
ψm=15…35, F.13);
ψd=0,6…1,4 YST = 2; Reductoare
(fer. AEV-P.1.3); σ FP1,2 = σ Y Y /
Flim N1,2 ST Fmin S ; de turaţie
NL1=60n1Lh χ,
NL2=60n1Lh χ/ur
(fer. AEV-C.1.5)
Obs. a. În cazul în care se impune un parametru de dimensionare în plan frontal (aw, d1 sau m), se va determina doar factorul de lăţime ψa, ψd sau ψm.
b. Valoarea maximă obţinută pentru parametrul de dimensionare rezultată din cele două condiţii de rezistență (contact şi încovoiere) şi indică solicitarea
preponderentă şi va fi luată în considerare, în continuare, pentru stabilirea dimensiunilor angrenajului.

AEV-P.1.3.2 Proiectarea formei constructive

Scop: Concepţia din considerente funcţionale, constructive şi/sau tehnologice a configuraţiilor roţilor dinţate.

Tab. AEV-P.1.3.2.1 Parametrii şi relaţii de calcul a parametrilor principali ai angrenajului [Moldovean, 2002; Rădulescu, 1985]
Calculul
distanţei dintre Adoptarea (opţional) distanţei Determinarea
Parametrul Standardiz. dintre axe aw standard (fer. AEV- Calculul parametrilor geometrici
Calculul modulului axe şi a coeficienţilor
din predi- modulului principali ai angrenajului
normal unghiului de P.1.4) deplasărilor
mensionare normal
angrenare în danturilor
plan frontal
mn { 1; Deoarece compensarea distanţei se a. Distanţa dintre Pentru cazul b
1,25; 1,5; 2; face prin deplasări ale danturilor, axe nestandard:
d1
2,5; 3; 4; 5; se recomandă: se adoptă
(fer. AEV-C.1.6) (fer. AEV- aw - a ≤ (2…2,2) m n, dacă aw > a coeficienţilor
6; 8; 10; 12}
C.1.9) (deplasări plus) şi deplasărilor xn1 (fer. AEV-C.1.14),
(fer. AEV-
│ aw - a │ ≤ 0,4 mn, dacă aw < a şi xn2 din αwt se va determină din tab. AEV-
P.1.4) ,
(deplasări minus). considerente de T.1-1 din fer. AEV-T.1),
m
(fer. AEV-C.1.7) Dacă nu se îndeplinesc aceste eficienţă
(fer. AEV-
C.1.10) restricţii se recomandă recalcularea funcţională (fer.
valorii distanţei dintre axe, a, prin AEV-P.1.5); (fer. AEV-C.1.15).
a modificarea parametrilor z1 şi/sau b. Distanţa dintre Pentru cazurile a, b
β (fer. AEV-C.1.9). axe standard:
Se calculează unghiul real cunoscând xsn =
(fer. AEV-C.1.8)
angrenare: xn1+xn2, se
calculează/aleg (fer. AEV-C.1.16).
coeficienţii Verificare (dw1+ dw2)/2 = aw;
deplasărilor xn1 , , sau
(fer. AEV-C.1.11), şi xn2 din
, considerente de
eficienţă (fer. AEV-C.1.17)
(fer. AEV-C.1.12), funcţională şi
constructivă (fer.
AEV-P.1.5).
 (fer. AEV-C.1.13),

.
Obs. Pentru dantură dreaptă se consideră: β = 0, mn = m, xn1,2 = x1,2; αn = α; αwt = αw.

Tab. AEV-P.1.3.2.2 Schema cinematică. Formele pinionului şi roţii [Rădulescu, 1986]

Schema cinematică se realizează la
scara 1:1 şi oferă o imagine grafică
de ansamblu a viitorului angrenaj.
Calculul aproximativ al diametrelor
arborilor care susţin roţile,

(fer. AEV-
a CX.1).

Calculul aproximativ al lungimilor

butucilor din condiţia de rezistenţă a
penelor paralele,

. (fer. AEV-
CX.2).

Fig. AEV-P.1.3.2.1 Schemă cinematică
Recomandări de configurare a
b formelor roţilor dinţate cilindrice:
Roţile dinţate cu dimensiune radială
c mică au numai partea de coroana
dinţată (discul şi butucul inexistente,
fig. AEV.P.1.3.2.2,a; v. fer. AEV-
S.1.1) cvasiegală cu dimensiunile
arborelui, dA< (0,8…1) dw1 şi se
execută corp comun cu arborele.
Roţile cu dimensiune radială medie
au coroană dinţată şi butuc (discul
inexistent; fig. AEV.P.1.3.2.2,b; v.
Fig. AEV-P.1.3.2.2 Formele roţilor dinţate cilindrice: a – roţi de fer. AEV-S.1.1).
dimensiuni mici; b - roţi de dimensiuni medii; c - roţi de dimensiuni Roţile cu dimensiune radială mare au
mari coroană dinţată, disc şi butuc (fig.
AEV-P.1.3.2.2,c; v. fer. AEV-S.1.1)

AEV-P.1.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

Tab. AEV-P.1.4.1 Calculul parametrilor geometrici şi a factorilor de corecţie [Moldovean, 2002; Rădulescu, 1986; Filipoiu, 2006]
Succesiunea etapelor
a. Stabilirea şi calculul elementelor geometrice cu fer. AEV-C.1.3 (v. fer. AEV-T.1.2, pentru
dantură înclinată sau fer. AEV-T.1.1, pentru dantură dreaptă) sau cu pachetul MDESIGN (v.
subcap. AEV-A1.6; AEV-A.2.6).
b. Determinarea vitezei periferice a angrenajului (în polul angrenării),

[m/s] (fer. AEV-C.1.18).

c. Adoptarea treptei de precizie, procedeului de prelucrare şi rugozităţilor (fer. AEV-P.1.6; fer.

AEV-F.11).
d. Adoptarea vâscozităţii şi tipului lubrifiantului (fer. AEV-F.12).
e. Readoptarea factorilor de lăţime Ψa, Ψm, Ψd (fer. AEV-P.1.3).
f. Stabilirea lăţimilor danturilor roţilor: b2=Ψd d1; b2=Ψm m sau b2=Ψa aw; b1 = b2 + (1…5) mm
(fer. CEL-C.1).
g. Determinarea factorilor de corecţie dependenţi de dimensiunile angrenajului real şi virtual:
Fig. AEV-P.1.4.1 Parametri geometrici principali ai roţilor
Kv (fer. AEV- KHβ (fer. AEV- KFβ (fer. AEV- KHα (fer. AEV-
F.3) F.4) F.4) F.5)
Zε (fer. AEV- Yε (fer. AEV- Yβ (fer. AEV- ZL (fer. AEV-
F.6) F.6) F.9) F.12)
ZR, YR1,2 (fer. AEV- Zv (fer.AEV- Zw (fer. AEV- Zx (fer. AEV-
F.11) F.10) F.9) F.8)
ZH, YFa1,2 (fer. AEV- YSa1,2 (fer.AEV- Yδ1,2 (fer. AEV- Yx (fer. AEV-
F.7) F.15) F.15) F.8)

Tab. AEV-P.1.4.2 Calcule de verificare şi/sau dimensionare (v. cap. AEV-T.2.1 pentru angrenajele cilindrice cu dantură dreaptă sau AEV-T.2.2 pentru angrenajele
cilindrice cu dantură înclinată) [Moldovean, 2002]
Calculul parametrilor de verificare/redimensionare
Tensiunea efectivă maximă de contact Tensiunile efective maxime de încovoiere

(fer. AEV-C.1.19) (fer. AEV-C.1.19)

Factorul de siguranţă la solicitarea de contact Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere

(fer. AEV-C.1.20) (fer. AEV-C.1.20)

 Verificare
Cazuri posibile:
a. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri reduse sau cel puţin una cu
abatere redusă, solicitările sunt verificate apropiat sau, respectiv, cel puţin una
, este cu verificare apropiată, şi angrenajul nu este supradimensionat major şi se
SF = min(SF1, SF2) ≥ SFmin, poate trece la următorul pas (tab. AEV-P.1.4.3)
b. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri majore, solicitările sunt
pentru SHmin şi SFmin adoptat (fer. AEV-F.1)
verificate, angrenajul este supradimensionat major şi este posibil, în cazuri bine
definite, să rămână nemodificat sau să se modifice angrenajul făcând o
dimenionare (v. mai jos)
c. una din inecuaţii nu este respectată, una din solicitări nu este verificată şi se va face o
dimensionare ca mai jos
Dimensionare (opţional)
Modificarea materialului sau a duratei de funcţionare
Condiţia de redimensionare (una din condiţiile de verificare neîndeplinită sau cu abatere majoră tranformată în egalitate): SH =SHmin sau S1,2 =SFmin
conduce la următoarele cazuri:
a. modificarea tratamentului termic şi/sau a materialului pornind de la una din relaţiile:

(fer. AEV-C.1.21) şi (fer. AEV-C.1.21)

;
readoptarea durităţii, a tratamentului termic sau a materialului şi tratamentului termic şi reluarea calculului de verificare de la punctul f din tab. AEP-P.1.4.1.
b. modificarea duratei de funcţionare pornind de la una din relaţiile (se aplică numai în cazul duratei de funcţionare limitată, ZN >1 şi YN1,2 >1):

(fer. AEV-C.1.22) şi , (fer. AEV-C.1.22)

determinarea numărului de cicluri de solicitare NL= min (NLH, NLF), unde NLH şi NLF se determină din fer. (fer. AEV-F.13), dependent de
; calculul duratei de funcţionare capabile,

(fer. AEV-C.1.23).

Modificarea dimensională a angrenajului

a. modificarea lăţimii danturii, b în domeniul ± 20…25% (respectarea restricţiilor impuse factorilor de lăţime); reluarea calculului de verificare de la
punctul e din tab. AEP-P.1.4.1
b. modificarea dimensiunilor angrenajului în plan frontal: distanţa dintre axe, diametrul pinionului sau modulul (se aplică numai în cazul când acesta
nu se impune); reluarea calculului de la subcap. AEV-P.1.4

Tab. AEV-P.1.4.3 Calculul forţelor din angrenaj (v. cap. AEV-T.2.1 pentru angrenajele cilindrice cu dantură dreaptă sau AEV-T.2.2 pentru angrenajele
cilindrice cu dantură înclinată)
Relaţiile de calcul a forţelor (fer. AEV-C.1.24)
Obs.
Ft [N] Fr [N] Fa [N] Fn [N]
Pentru angrenaje cu dantură
dreaptă: β=0, dw1= d1, αwt=
αw

AEV-P.1.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE

Configurarea roţilor dinţate se face având la bază principiile proiectării elementelor mecanice, precum şi recomandările din fer. AEV-P.1.3.2. Lungimea butucului se
determină în funcţie de lungimea asamblării arbore-butuc (v. fer. AEV-CX.2 pentru asamblarea cu pană paralelă).

Tab. AEV-P.1.5.1 Toleranţe, ajustaje şi abateri tehnologice

Succesiunea etapelor de determinare şi alegere a ajustajelor, toleranţelor şi abaterilor
a. Determinarea jocului minim necesar (fig. AEV-P.1.5.1,a,b),
=0,05+(0,025…0,1)mn [mm] [Rolof/Matek, 2008] sau =(0,01…0,03) mn [mm] (valorile minime ale intervalelor se folosesc pentru transmisii lente, iar
cele maxime pentru transmisii rapide). Valori reduse ale jocului în condiţii de execuţie şi montaj cu erori, precum şi la variaţii de temperatură mari în
funcţionare conduce la blocarea angrenajului. Pe de altă parte, un joc de flanc mare, în special, în condiţii de încărcare cu sarcini alternative conduce la solicitări
suplimentare, vibraţii şi zgomote.
b. Alegerea tipului ajustajului roţilor în angrenare se face din condiţia de realizare a jocului (fer. AEV-P.1.7) prin adoptarea unui ajustaj din cele şase (A, B, C, D,
E, H) în corespondenţă şi cu distanţa dintre axe a angrenajului.
c. Alegerea tipurilor toleranţei jocului dintre flancuri şi a treptei de precizie pentru abaterea distanţei dintre axe se face în corelaţie cu tipul ajustajului (fer. AEV-
P.1.7). Pentru jocul dintre flancuri se poate alege toleranţa a, b, c, d sau h iar treapta de precizie pentru abaterea distanţei dintre axe poate fi VI, V, IV, III, II.
d. Alegerea criteriilor şi indicilor de precizie precum şi a abaterilor
Indicii de precizie pentru roţile unui angrenaj se aleg raportându-se la următoarele criterii: preciziei cinematice, de funcţionare lină, contactului dintre dinţi şi
jocului dintre flancuri iar indicii de precizie pentru angrenaj la criteriile: contactului dintre dinţi şi jocului dintre flancuri.
În tabelele din fer. (fer. AEV-P.1.7) se prezintă indicii de precizie principali corespunzători criteriului jocului dintre flancuri: abaterea minimă a cotei peste dinţi,
Ews; toleranţa cotei peste dinţi, Tw; abaterea minimă a grosimii dintelui pe coarda constantă, - Ecs; toleranţa grosimii dintelui pe coarda constantă, Tc – pentru roţi –
şi abaterile limită ale distanţei dintre axe fa – pentru angrenaj (fig. AEV-P.1.5.1).
Obs. Marcarea abaterilor pe desenele de execuţie: ; ; a±fa.

a b
 c
Fig. AEV-P.1.5.1 Jocuri şi abateri tehnologice [Roloff/Matek, 2008/: a b
a – jocul dintre flancuri în plan frontal şi normal; b - jocul radial; c –
Fig. AEV-P.1.5.2 Parametri principali de conformitate ai danturii [Filipoiu, 2006]:
abaterile şi toleranţele (grosimii dintelui şi distanţei dintre axe)
a – cota peste dinţi; b – coarda constantă

Tab. AEV-P.1.5.2 Elaborarea desenelor de execuţie

a b
Fig. AEV-P.1.5.1 Principalele specificaţii de execuţie a roţilor: a - pentru pinion conform STAS 6273; lungimea peste N dinţi, WNn ; diametrul de divizare,
corp comun cu arborele; b – pentru roată
Specificaţii de execuţie înscrise pe desen ( fig. AEV-P.1.5.1)
a. Cote dimensionale: diametrul cercului de cap, da; diametrul cercului de
picior, df (opţional); lăţimea danturii, b.
b. Simboluri de evidenţiere a abaterilor de formă: cilindricitate a suprafeţei
de divizare
c. Simboluri de abateri de poziţie: bătaie radială (concentricitate) a
danturii (suprafaţa cilindrului de divizare) în raport cu suprafaţa
(suprafeţele) de rezemare de rotaţie, simbolizate şi marcate cu A sau cu
A şi B; bătaie frontală a suprafeţelor de rezemare în raport cu suprafaţa
(suprafeţele) de rezemare de rotaţie simbolizate şi marcate cu A sau A şi
B.
d. Simboluri de calitatea suprafeţei: danturii şi suprafeţelor de rezemare
cilindrice şi frontale.
Specificaţii înscrise tabelar pe desenul de execuţie sau ataşat (fer.
AEV-P.1.8):
modulul normal, mn; modulul frontal, mt; numărul de dinţi, z; unghiul de
înclinare, β; direcţia înclinării dinţilor (dreapta sau stânga); profilul de
referinţă; coeficientul deplasării profilului, x; treapta de precizie şi jocul,
d; înălţimea dintelui, h; toleranţe şi abateri.

AEV-P.1.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL PERFORMANT MDESIGN

Verificarea modelelor se face pe cazuri concrete: subcap. AEV-A.1.6, pentru angrenaje cilindrice cu distanţa dintre axe neimpusă; subcap. AEV-A.2.6 - angrenaje
cilindrice cu distanţa dintre axe impusă.
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-P. PROIECTAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-P.2 PROIECTAREA ANGRENAJELOR CONICE

CUPRINS
AEV-P.2.1 DATE DE PROIECTARE
AEV-P.2.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI
AEV-P.2.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE
AEV-P.2.3.1 Predimensionare
AEV-P.2.3.2 Proiectarea formei constructive
AEV-P.2.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE
AEV-P.2.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE
AEV-P.2.6 VERIFICAREA MODELULUI CU MDESIGN

Parcurgerea metodologiei de mai jos pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista AEV-L.2 (se
activeză cu tasta Ctrl apăsată)

AEV-P.2.1 DATE DE PROIECTRE

Tab. AEV-P.2.1.1 Definirea problemei de proiectare a unui angrenaj conic
Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (pinion), n1 [rot/min].
b. Puterea la intrare, P1 [kW], şi din fer. AEV-C.1 rezultă valoarea momentului de torsiune,

[Nmm]
sau momentul de torsiune la intrare (pinion), Mt (T1) [Nmm] şi din fer. AEV-C.2 rezultă puterea la
intrare,

[kW].

Fig. AEV-P.2.1 Schema structurală a
angrenajului conic
c. Raportul de angrenare, u.
d. Unghiul dintre axele roţilor, Σ şi se determină semiunghiurile, , (fer.
AEV-C.2.1)
e. Numărul de angrenaje identice în paralel, χ =1.
f. Durata de funcţionare, Lh [ ore ].
g. Tipul danturii (dreaptă, înclinată, curbă), βm.
h. Parametri geometrici impuşi (opţional).
i. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate, temperatura, caracteristicile
mediului în care funcționează (umiditate, variaţii de temperatură, poluare cu praf, impurităţi etc.).
j. Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia vieţii.

AEV-P.2.2 ALEGEREA MATERIALULUI, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI

De asemenea, şi pentru angrenajele conice sunt valabile recomandările generale de alegere a materialului şi tratamentelor termice din cap. AEV-T.1, subcap. AEV-
T.1.5.
Semifabricatele pentru roţi dinţate conice pot fi: bare laminate, forjate şi turnate, sudate.
Tehnologiile (procedeele) de fabricaţie a roţilor dinţate constau în: prelucrarea prin aşchiere de degroşare prin frezare sau mortezare, de finisare prin rectificare (v.
subcap. AEV-T.1.5); prelucrarea prin deformare plastică.
Alegerea materialului, tratamentelor termice, fluxul tehnologic principal şi caracteristicile de rezistenţă specifice solicitărilor angrenajului şi roţiilor (v. subcap. AEV-
T.1.5, fer. AEV-M.1) se sintetizează în următorul tabel.

Tab. AEV-P.2.1 Informaţii sintetice despre material

Durităţile
Fluxul tehnologic Tensiunea limită la Tensiunea limită la
Materialul Tratamentul termic Durităţile flancurilor zonelor
global contact încovoiere
interioare (miez)
Denumire sau HB1= HB2+30…50 (HB <
Marca Succesiune HB1,2 σHlim [MPa] σFlim [MPa]
succesiune 350); HRC1= HRC2

AEV-P.2.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE

AEV-P.2.3.1 Predimensionare (v. cap. AEV-T.2.3)

Scop: determinarea preliminară a unei dimensiuni (diametrul mediu al pinionului, modulul sau lungimea generatoarei), necesară pentru proiectarea formei şi
întocmirea schemei de calcul pentru verificare/dimensionare (etape care nu se pot derula deoarece unii parametri nu sunt evaluabili la început, fapt ce se poate
observa şi la vizitarea ferestrelor apelabile din tab. AEV-P.2.3.1).

Tab. AEV-P.2.3.1 Parametri şi relaţii de predimensionare [Jula, 1989a; Rădulescu, 1985]

Condiţia
Relaţiile de calcul Parametrii din relaţiile de calcul
impusă
Rezistenţă (fer. βm =10…40o, uzual Zε = 0,91…0,93 (fer. AEV-F.6);
la AEV- pentru dantură curbă KHβ =1,5…2,25 (fer. AEV-F.4);
solicitarea C.2.2) KHα = 1,1…1,5 (fer. AEV-F.5);
de contact 350 (fer. AEV-P.2.1)
z1 = 10…22, ZH = 2,5…3,1 (fer. AEV-F.7);
(fer. AEV-P.2.1); ZE = 190 MPa1/2 (pt. oţeluri laminate, fer. AEV-
z2 = u z1 (fer. AEV- F.14);
C.1.4, se rotunjeşte SHmin= 1,2 (fer. AEV-F.1);
z2; se recalculează u ZN = min(ZN1, ZN2) cu ZN1,2 din fer. AEV-F.13;
 (ur); se verifică, σHP = σHlim ZN /SHmin.
abaterea raportului de Yε = 0,75…0,79 (fer. AEV-F.6);
angrenare, KFβ = KFβ (fer. AEV-F.4);
≤ Δu KFα = 1,1…1,5 (fer. AEV-F.5);
(fer. AEV-C.1.4); Yβ = 0,9…0,95 (fer. AEV-F.9);
KA=1…2,5
Ysa1,2 = 1,4...2,25 (fer. AEV-F.15);
Rezistenţă (fer. AEV-F.2);
YFa1,2 = 1,8...3,7 (fer. AEV-F.7);
la (fer. Kv = 1…1,5
YST = 2;
solicitarea AEV- (fer. AEV-F.3);
ψd = 0,3…0,7 SFmin= 1,5 (fer. AEV-F.1); YN1,2 (fer. AEV-F.13);
de C.2.3)
(fer. AEV-P.1.3) σFP1,2 = σFlimYN1,2YST/ SFmin;
încovoiere
sau(fer. AEV-
P.2.1)NL1=60n1Lh χ,
NL2=60n1Lh χ /ur
(fer. AEV-C.1.5)
;
Obs. În literatura de specialitate relaţiile de dimensionare pot fi depenedente şi de factorul de lăţime raportat la lungimea generatoarei sau modulul exterior,

sau respectiv Ψm = me/b. Astfel se pot obţine alte relaţii de calcul prin înlocuirea în relaţiile de mai sus a factorului de lăţime, sau,
respectiv, Ψd = Ψm/z1.

AEV-P.2.3.2 Proiectarea formei constructive

Scop: Concepţia din considerente funcţionale, constructive şi/sau tehnologice a configuraţiilor roţilor dinţate.

Tab. AEV-P.2.3.2.1 Parametrii şi relaţii de calcul a parametrilor principali ai angrenajului

Stabilirea
Parametrul Calculul parametrilor geometrici
modulului Adoptarea factorilor deplasării
din predi- Calculul modulilor principali ai angrenajului
standard sau danturii
mensionare
asociat sculei
Pentru dantură Modulul frontal exterior,
dreaptă şi
înclinată se Pentru dantură dreaptă şi ,
adopta valori înclinată:
standard pentru Factorii deplasărilor radiale, pentru dantura curbă în arc
de1 modulul de cerc sau
exterior normal
(v. fer. AEV- ,
P.1.4).
pentru dantura dreaptă,
Pentru dantură
(fer. curbă în arc de (fer. AEV-C.2.5) înclinată şi curbă eloidă
(fer.
AEV- cerc (Gleason), Factorii deplasărilor tangenţiale, AEV-
C.2.4) se adoptă se adoptă din Diametrele de divizare
C.2.6)
exteriore,
me modulul exterior fer. AEV-P.2.2.
frontal (v. fer. Pentru dantură curbă Gleason se .
AEV-P.2.3). adoptă factorii deplasărilor Lungimea generatoarei
Pentru dantură xsm1,2 şi xhm1,2 din fer. AEV- conului exterior,
curbă eloidă P.2.2
(Oerlikon- Pentru dantură curbă eloidă se .
Re Spiromatic), se consideră: xsm1,2 = 0 şi xhm1,2=
adoptă modulul 0 Lăţimea danturii,
mediu normal (v.
fer. AEV-P.2.3)
Obs. Pentru dantură dreaptă se consideră: βm= 0

Tab. AEV-P.2.3.2.2 Schema cinematică. Formele pinionului şi roţii [Rădulescu, 1986]

Schema cinematică se realizează
la scara 1:1 şi oferă o imagine
grafică de ansamblu a viitorului
angrenaj.
Calculul aproximativ al
diametrelor arborilor care susţin
a roţile,

(fer. AEV-
CX.1).

Calculul aproximativ al
lungimilor butucilor,

(fer. AEV-
CX.2).

Fig. AEV-P.1.3.1 Schema cinematică
angrenaj conic
Recomandări de configurare a
b c d formelor roţilor dinţate conice:
Fig. AEV-P.1.3.2 Formele roţilor dinţate conice: a – arbore cu pinion; b – roată Roţile dinţate cu dimensiune
(pinion) de dimensiuni mici; c – roată de dimensiuni medii; d - roată de dimensiuni radială mică au numai partea de
mari
 coroana dinţată (discul şi butucul
inexistente, fig. AEP.P.1.3.2,a)
cvasiegală cu dimensiunile
arborelui, dA < (0,8…1)dm1 şi se
execută corp comun cu arborele.
Roţile cu dimensiune radială
medie au coroană dinţată şi butuc
(discul inexistent; fig. AEV-
P.1.3.2,b,c).
Roţile cu dimensiune radială mare
au coroană dinţată, disc şi butuc
(fig. AEV-P.1.3.2,c).

AEV-P.2.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

Tab. AEV-P.2.4.1 Calculul parametrilor geometrici şi a factorilor de corecţie

Succesiunea etapelor (v. lista AEV-L.2)
a. Stabilirea şi calculul principalelor elemente geometrice cu fer. AEV-C.2.7 pentru angrenaje conice
cu dantură dreaptă şi înclinată (fer. AEV-T.2.1), fer. AEV-C.2.10 pentru angrenaje conice cu
dantură curbă în arc de cerc (Gleason), fer. AEV-C.2.11, pentru angrenaje conice cu dantură curbă
eloidă (Oerlikon-Spiromatik).
b. Determinarea vitezei periferice a angrenajului (în polul angrenării),

[m/s]. (fer. AEV-C.1.18)

c. Adoptarea treptei de precizie, a procedeului de prelucrare şi a rugozităţilor (fer. AEV-P.1.6; fer.

AEV-F.11).
d. Adoptarea vâscozităţii şi tipului lubrifiantului (fer. AEV-F.12).
e. Readoptarea factorului de lăţime Ψd (fer. AEV-P.1.3).
f. Stabilirea lăţimilor danturilor, b=Ψd d1, b< 0,35Rm (fer. CEL-C.1).
g. Determinarea factorilor de corecţie dependenţi de dimensiunile angrenajelor real şi virtual:
Fig. AEV-P.2.4.1 Parametrii geometrici principali ai
Kv (fer. AEV-F.3) KHβ (fer. AEV- KFβ (fer. AEV-F.4) KHα (fer. AEV-F.5)
angrenajului conic şi ai roţilor
F.4)
Zε (fer. AEV-F.6) Yε (fer. AEV- Yβ (fer. AEV-F.9) ZL (fer.AEV-
F.6) F.12)
ZR, (fer.AEV- Zv (fer. AEV- Zw (fer. AEV-F.9) Zx (fer. AEV-F.8)
YR1,2 F.11) F.10)
ZH, (fer. AEV-F.7) YSa1,2 (fer. AEV- Yδ1,2 (fer.AEV- Yx (fer. AEV-F.8)
YFa1,2 F.15) F.15)

Tab. AEV-P.2.4.2 Calcule de verificare şi/sau dimensionare (v. cap. AEV-T.2.3) [Moldovean, 2002]
Calculul parametrilor de verificare/redimensionare
Tensiunea efectivă maximă de contact Tensiunile efective maxime de încovoiere

(fer. AEV-C.2.8) (fer. AEV-C.2.8)

Factorul de siguranţă la solicitarea de contact Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere

(fer. AEV-C.1.20) (fer. AEV-C.1.20)

Verificare
Cazuri posibile:
a. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri reduse sau cel puţin una cu abatere
redusă, solicitările sunt verificate apropiat sau, respectiv, cel puţin una este cu
, verificare apropiată, şi angrenajul nu este supradimensionat major şi se poate trece la
SF = min(SF1, SF2) ≥ SFmin, următorul pas (tab. AEV-P.2.4.2);
pentru SHmin şi SFmin adoptat (v. fer. AEV-F.1) b. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri majore, solicitările sunt verificate,
angrenajul este supradimensionat major şi este posibil, în cazuri bine definite, să
rămână nemodificat sau să se modifice angrenajul făcând dimensionare (v. mai jos);
c. una din inecuaţii nu este respectată, una din solicitări nu este verificată şi se va face o
dimensionare ca mai jos
Dimensionare (opţional)
Modificarea materialului sau a duratei de funcţionare
Condiţia de dimensionare (una din condiţiile de verificare neîndeplinită sau cu abatere majoră tranformată în egalitate) : SH =SHmin sau S1,2 =SFmin
conduce la următoarele cazuri:
a. modificarea tratamentului termic şi/sau a materialului pornind de la una din relaţiile:

(fer. AEV-C.1.21) şi ; (fer. AEV-C.1.21)

readoptarea durităţii, a tratamentului termic sau a materialului şi tratamentului termic şi reluarea calculului de verificare;
b. modificarea duratei de funcţionare pornind de la una din relaţiile (se aplică numai în cazul duratei de funcţionare limitată, ZN >1 şi/ YN1,2 >1):

(fer. AEV-C.1.22) şi , (fer. AEV-C.1.22);

determinarea numărului de cicluri de solicitare, NL=min (NLH, NLF) unde NLH şi NLF se determină din fer. (fer. AEV-F.13) dependent de
; calculul duratei de funcţionare capabile,

(fer. AEV-C.1.23).
 Modificarea dimensională a angrenajului
Cazuri posibile:
a. modificarea lăţimii danturii b în domeniul ± 20…25%; reluarea calculului de verificare de la punctul e tab. AEP-P.2.4.1;
b. modificarea dimensiunilor angrenajului în plan frontal: distanţei dintre axe, diametrul pinionului sau modulul (se aplică numai în cazul când acesta
nu se impune); reluarea calculului de la subcap. AEV-P.2.4.

Tab. AEV-P.2.4.3 Calculul forţelor din angrenajul conic (v. cap. AEV-T.2.3) [Rădulescu, 1985]
Relaţiile de calcul a forţelor (fer. AEV-C.2.9)
Obs.
Ft [N] Fr [N] Fa [N] Fn [N]
Pentru angrenaje
conice cu dantură
dreaptă, βm=0.
Pentru angrenaje
conice ortogonale,
Σ=0.

AEV-P.2.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE

Configurarea formelor tehnologice ale roţilor

Configurarea roţilor dinţate se face având la bază principiile proiectării elementelor mecanice.
Pinionul, de obicei, se execută din semifabricat laminat prin strunjirea corpului urmată de frezarea danturii. În acest caz se adoptă raza de racordare, Rmin, la saltul
dintre arbore şi coroana dinţată (fig AEV-P.2.5.1,a).
Roţile conice, frecvent, se pot executa din semifabricate laminate (fig. AEV-P.2.5.1,b) sau forjate (fig. AEV-P.2.5.1,c), prelucrate prin strunjire urmată frezare
dantură. Lungimea butucului se determină în funcţie de lungimea asamblării arbore-butuc (pentru asamblarea cu pană paralelă, fer. AEV-CX.2).
Specificaţii pentru execuţie înscrise pe
desen:
a. Cote dimensionale: diametrul exterior al
cercului de cap, da2; cotele H2,3,4,5, l2
înainte de teşire sau rotunjire; lăţimea
danturii, b.
b. Simboluri de evidenţiere a abaterilor de
formă: cilindricitate a suprafeţei de
divizare
c. Simboluri de abateri de poziţie: bătaie
radială (concentricitate) a danturii
(suprafaţa conului de divizare) în raport
cu suprafaţa (suprafeţele) de rezemare de
rotaţie simbolizate şi marcate cu A sau cu
A şi B; bătaie frontală a suprafeţelor de
rezemare în raport cu suprafaţa
(suprafeţele) de rezemare de rotaţie
simbolizate şi marcate cu A sau A şi B.
d. Simboluri de calitatea suprafeţei: danturii
şi suprafeţelor de rezemare cilindrice şi
frontale.
a b c
Specificaţii pentru execuţie înscrise tabelar
pe desen sau ataşat: modulul exterior, me;
numărul de dinţi, z; unghiul de înclinare al
danturii, β; direcţia înclinării dinţilor
(dreapta sau stânga); profilul de referinţă;
coeficienţii deplasării danturii, xsm şi xhm;
treapta de precizie şi jocul conform STAS
AEV-P.2.5.1 Specificaţii înscrise pe desenele de execuţie: a - pinion corp comun cu arborele; b – roată mică; c – 6273; grosimea dintelui la exterior;
roată cu dimensiuni radiale mari; înălţimea dintelui la exterior.

AEV-P.2.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL PERFORMANT MDESIGN

Verificarea modelelor se face pe cazuri concrete (v. subcap. AEV-A.2.2.6, pentru un angrenaj conic cu dantură dreaptă).
 AEV. ANGRENAJE EVOLVENTICE
AEV-P. PROIECTAREA ANGRENAJELOR EVOLVENTICE
AEV-P.3 PROIECTAREA ANGRENAJELOR MELCATE CILINDRICE

CUPRINS
AEV-P.3.1 DATE DE PROIECTARE
AEV-P.3.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI
AEV-P.3.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE
AEV-P.3.3.1 Predimensionare
AEV-P.3.3.2 Proiectarea formei constructive
AEV-P.3.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE
AEV-P.3.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE
AEV-P.3.6 VERIFICAREA MODELULUI CU MDESIGN

Parcurgerea metodologiei de mai jos pentru cazuri concrete se va face cu memorarea temporară a valorilor principalilor parametri de proiectare în lista AEV-L.3 (se
activeză cu tasta Ctrl apăsată).

AEV-P.3.1 DATE DE PROIECTRE

Tab. AEV.P.3.1.1 Definirea problemei de proiectare a unui angrenaj melcat
Date iniţiale
a. Turaţia la intrare (melc), n1 [rot/min].
b. Raportul de angrenare, u; turaţia la ieşire (roata melcată), n2 = n1 u (fer. CEL-C.1)
c. Puterea la ieşire (roata melcată), P2 [kW], şi din fer. AEV-C.1 rezultă valoarea momentului de

torsiune, [Nmm] sau momentul de torsiune la ieşire (roata melcată), Mt2

(T2) [Nmm] şi din fer. AEV-C.2 rezultă puterea la ieşire, [kW].

d. Durata de funcţionare, Lh [ ore ].

e. Parametrii geometrici impuşi (opţional).
Fig. AEV-P.4.1 Schema funcţională a angrenajului melcat
f. Condiţii de funcţionare: tipul maşinii motoare, tipul instalaţiei antrenate, temperatura,
caracteristicile mediului în care funcţionează (umiditate, variaţii de temperatură, poluare cu
praf, impurităţi etc.).
g. Condiţii ecologice: utilizarea de materiale şi tehnologii eco, reciclarea materialelor, protecţia
vieţii.

AEV-P.3.2 ALEGEREA MATERIALELOR, TRATAMENTELOR TERMICE ŞI TEHNOLOGIEI

Melcul se realizează din oţeluri de îmbunătăţire (45…55 HRC) sau de cementare (55…62 HRC). Semifabricatele pentru melc sunt, cu precădere, bare laminate.
Tehnologiile (procedeele) de fabricaţie a melcilor constau în: prelucrarea prin aşchiere de degroşare, prin strunjire sau frezare, de finisare prin rectificare; prelucrarea
prin deformare plastică.
Roata melcată se realizează din bronzuri sau fonte, datorită proprietăţilor antifricţiune (evitarea gripării). Semifabricatele pentru roata melcată pot fi bare laminate
sau turnate.

Alegerea materialului, tratamentelor termice, fluxul tehnologic principal şi caracteristicile de rezistenţă specifice solicitărilor angrenajului şi roţiilor (v. fer. AEV-
M.1) se sintetizează în următorul tabel.

Tab. AEV.P.3.2.1 Informaţii sintetice despre materiale

Tensiunea limită la Tensiunea limită la
Materialul Tratamentul termic Fluxul tehnologic global Duritatea flancului
contact încovoiere
Marca Denumire sau succesiune Succesiune HB σHlim [MPa] σFlim [MPa]

AEV-P.3.3 PREDIMENSIONARE ŞI PROIECTAREA FORMEI CONSTRUCTIVE

AEV-P.3.3.1 Predimensionare (v. subcap. AEV-T.2.4.3)

Scop: determinarea preliminară a unei dimensiuni (distanţa dintre axe, modulul axial sau diametrul roţii melcate), necesară pentru proiectarea formei şi întocmirea
schemei de calcul pentru verificare/dimensionare (etape care nu se pot derula deoarece unii parametrii nu sunt evaluabili la început).

Tab. AEV.P.3.3.1 Relaţiile şi parametrii de predimensionare [Rădulescu, 1985]

Condiţia
Relaţiile de calcul Parametrii din relaţiile de calcul
impusă
Rezistenţă la (fer. AEV- 6 < q < 17 (de preferinţă, q 10) [Roloff/Matek, 2008];
solicitarea de C.3.1) z1 = 1…4, (v. fer. AEV-P.3.1);
contact z2 = u z1 (fer. CEL-C.1, se rotunjeşte z2; se recalculează u (ur); se verifică,
dacă este cazul, abaterea raportului de angrenare, ≤ Δu (fer.
AEV-C.1.4);
KA=1…2,5 (fer. AEV-F.2);
Kv = 1…1,3 (se adoptă valori mari pentru viteze periferice ale roţii melcate
mărite);
KHβ =1,1…1,2;
ZH = 2,3…2,6 (fer. AEV-F.7);
ZE = 190 MPa (fer. AEV-F.14);
NL1=60n1Lh , NL2=60n2 Lh (fer. AEV-C.1.5);
ZN = min(ZN1, ZN2), (fer. AEV-F.13);
 SHmin= 1,3 (v. fer. AEV-F.1);
σHP2 = σHlim ZN2 /SHmin (fer. CEL-C.1)

AEV-P.3.3.2 Proiectarea formei constructive

Scop: Concepţia din considerente funcţionale, constructive şi/sau tehnologice a configuraţiilor roţilor dinţate.

Tab. AEV-P.3.3.2. Parametrii şi relaţii de calcul a parametrilor principali ai angrenajului

Parametrul Standardizarea modulului Calculul parametrilor geometrici
Calculul modulului
din predi- axial şi a distanţei dintre Adoptarea factorului deplasării danturii melcului principali ai angrenajului
axial
mensionare axe (opţional)
mx { 1; 1,25; 1,6; 2; 2,5; Cazuri posibile: Diametrele de divizare
3,15; 4; 5; 6,3; 8; 10; 12,5; a. dantură neplasată, x= 0; ale melcului şi roţii,
d2
16; 20}; b. dantură deplasată cu scopul realizării unei ,
distanţe dintre axe impusă,
(fer.
(fer. AEV- ,
mx = mx1 AEV-
mx1 C.3.2) (fer. AEV-C.3.4);
(fer. AEV-C.3.3 cu x=0) C.3.3)
Adoptarea (opţional)
distanţei dintre axe x [-0.5, 0.5]; în cazul în care nu se respectă
a standard (v. (fer. AEV- această condiţie se modifică q în fer. (fer. AEV-
P.1.4) C.3.4)

Tab. AEV-P.3.3.3 Schema cinematică. Formele pinionului şi roţii

Schema cinematică (fig. AEV-P.3.3.1) se realizează la scara 1:1 şi oferă o imagine grafică de ansamblu a viitorului angrenaj.
Calculul aproximativ al diametrelor arborilor care susţin melcul şi roata melcată, Calculul aproximativ al lungimilor butucilor

(fer. AEV-CX.2)
(fer. AEV-CX.1)

Recomandări de configurare a formelor roţilor dinţate conice:

Melcul, de obicei, are dimensiune radială mică (AEV.P.3.3.2,a,b) cvasiegală cu dimensiunile arborelui, dA < (0,8…1) d1 şi se execută corp comun cu arborele.
Roţile melcate pot avea dimensiuni radiale medii cu coroană melcată şi butuc (discul inexistent; fig. AEV.P.3.3.2,a,c) sau pot avea dimensiune radială mare, cu
coroană melcată, disc şi butuc (fig. AEV-P.1.3.2a ,d, e).

b c d e
Fig. AEV-P.3.3.1
Fig. AEV-P.3.3.2 Formele roţilor angrenajului melcat: a, b – melcul corp comun cu arborele; c – coroană melcată montată prin
Schema cinematică
asamblare cu strângere; d - coroană melcată montată prin asamblare cu şuruburi; e - coroană melcată turnată
angrenaj melcat

AEV-P.3.4 DIMENSIONARE ŞI VERIFICARE

Tab. AEV-P.3.4.1 Calculul parametrilor geometrici şi ai factorilor de corecţie

a. Stabilirea şi calculul principalelor elemente geometrice cu fer.
AEV-C.3.5 (fer. AEV-T.2.1) sau cu pachetul performant
MDESIGN.
b. Determinarea vitezei periferice a melcului,

[m/s] (fer. AEV-C.1.18).

c. Adoptarea treptei de precizie, a procedeelor de prelucrare şi a

rugozităţilor (fer. AEV-P.1.6; fer. AEV-F.11).
d. Adoptarea vâscozităţii şi tipului lubrifiantului (fer. AEV-F.12).
e. Determinarea factorilor de corecţie dependenţi de dimensiunile
angrenajelor real şi virtual: Kv = 1, pentru v < 3 m/s; Kv = 1,1 …1,3,
pentru v > 3 m/s; KHβ = KFβ =1 pentru sarcini cvasiconstante
[Rădulescu, 1985] ; Yβ = 1-γ/120 [Rădulescu, 1985] (fer. CEL-C.1);
(fer. AEV- ZH,YFa2 (fer.AEV- Zv (fer.AEV-
Fig. AEV-P.2.4.1 Parametrii geometrici principali ai angrenajului melcat şi ai roţilor ZR,YR2 F.11) F.7) F.10)
ZL (fer.AEV- Yx (fer. AEV- Yδ2 (fer. AEV-
F.12) F.8) F.15)

Tab. AEV-P.3.4.2 Calcule de verificare şi/sau dimensionare

Calculul parametrilor de verificare/redimensionare
Tensiunea efectivă maximă de contact (v. subcap. AEV-T.2.4.3) Tensiunile efective maxime de încovoiere (v. subcap. AEV-T.2.4.4)

(fer. AEV-C.3.6)
(fer. AEV-C.3.6)
Factorul de siguranţă la solicitarea de contact Factorii de siguranţă la solicitarea de încovoiere

(fer. AEV-C.1.20) (fer. AEV-C.1.20)

 Verificare
Cazuri posibile:
a. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri reduse sau cel puţin una cu
abatere redusă, solicitările sunt verificate apropiat sau, respectiv, cel puţin una
, este cu verificare apropiată, şi angrenajul nu este supradimensionat major şi se
poate trece la următorul pas (tab. AEV-P.2.4.2)
, b. cele două inegalităţi sunt respectate cu abateri majore, solicitările sunt
pentru SHmin şi SFmin (v. fer. AEV-F.1) verificate, angrenajul este supradimensionat major şi este posibil, în cazuri bine
definite, să rămână nemodificat sau să se modifice angrenajul făcând o
dimensionare (v. mai jos)
c. una din inecuaţii nu este respectată, una din solicitări nu este verificată şi se va face o
dimensionare ca mai jos
Dimensionare (opţional)
Modificarea materialului sau a duratei de funcţionare
Condiţia de redimensionare (una din condiţiile de verificare neîndeplinită sau cu abatre majoră tranformată în egalitate) : SH =SHmin sau S1,2 =SFmin
conduce la următoarele cazuri:
a. modificarea tratamentului termic şi/sau a materialului pornind de la una din relaţiile:

(fer. AEV-C.1.21) şi (fer. AEV-C.1.21);

readoptarea durităţii, a tratamentului termic sau a materialului şi tratamentului termic şi reluarea calculului de verificare;
b. modificarea duratei de funcţionare pornind de la una din relaţiile (se aplică numai în cazul duratei de funcţionare limitată, ZN >1 şi/ YN1,2 >1):

(fer. AEV-C.1.22) şi (fer. AEV-C.1.22);

determinarea numărului de cicluri de solicitare, NL=min (NLH, NLF), unde NLH şi NLF se determină din fer. AEV-F.13 dependent de
; calculul duratei de funcţionare capabile,

(fer. AEV-C.1.23).

Modificarea dimensională a angrenajului

Modificarea dimensiunilor angrenajului, modulul (se aplică numai în cazul când acesta nu se impune); reluarea calculului de la subcap. AEV-P.3.4.

Tab. AEV-P.3.4.3 Calculul forţelor din angrenajul melcat [Rădulescu, 1985]

Relaţiile de calcul a forţelor (fer. AEV-C.3.7, v. subcap. AEV-T.2.4.2)
Obs.
Ft,a [N] Fr [N] Fn [N]

;
;

AEV-P.3.5 PROIECTAREA FORMEI TEHNOLOGICE. DESENE DE EXECUŢIE

Configurarea roţilor dinţate se face având la bază principiile proiectării elementelor mecanice. Lungimea butucului se determină în funcţie de lungimea asamblării
arbore-butuc (pentru pană paralelă, v. fer. AEV-CX.2).

Specificaţii pentru execuţie înscrise pe desen:

a b
Fig. AEC-P.3.5.1 Specificaţii înscrise pe desenele de execuţie: a - melc comun cu
arborele; b – roată melcată
a. Cote dimensionale: diametrul cercului de cap, da1; diametrul cercului
de picior, df (opţional); lăţimea danturii, b; diametru exterior de2;
diametrul de divizare d2.
b. Simboluri de evidenţiere a abaterilor de formă: cilindricitate a
suprafeţei de divizare pentru melc.
c. Simboluri de abateri de poziţie: bătaie radială (concentricitate) a
danturii în raport cu suprafaţa (suprafeţele) de rezemare de rotaţie
simbolizate şi marcate cu A sau cu A şi B.
d. Simboluri de calitatea suprafeţei: danturii şi suprafeţelor de rezemare
cilindrice şi frontale.
Specificaţii pentru execuţie înscrise tabelar pe desen sau ataşate:
modulul axial; numărul de începuturi, z1; tipul melcului; unghiul de
înclinare, β; factorul diametral; direcţia înclinării dinţilor (dreapta sau
stânga); melcul de referinţă; factorul deplasării danturii, x; treapta de
precizie; distanţa dintre axe; grosimea dintelui; înălţimea capului
dintelui.

AEV-P.3.6 VERIFICAREA MODELULUI CU PACHETUL PERFORMANT MDESIGN

Verificarea modelelor se face pe cazuri concrete (v. subcap. AEV-A.3.1.6, pentru un angrenaj melcat cilindric).