Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Brosura Management Dezastre
Brosura Management Dezastre
Fondurile utilizate în mod obiºnuit pentru intervenþie ºi ajutorare ar putea fi direcþionate mai degrabã cãtre sporirea
echitabilã ºi susþinutã a dezvoltãrii, care astfel ar reduce riscul de rãzboi ºi dezastru. Construirea unei culturi a
prevenirii nu este uºoarã. În timp ce costurile pentru prevenire trebuie achitate în prezent, beneficiile acesteia se
observã în viitorul îndepãrtat. În plus, beneficiile nu sunt tangibile; acestea sunt dezastrele care NU au avut loc”.
Anexe .................................................................................................................................49
I. CONTEXT GENERAL
A. Terminologie
Situaþia de urgenþã (situaþie extremã) este un alt termen relativ similar cu cel de dezastru. Un
dezastru poate fi privit ca un tip particular al unei situaþii de urgenþã. „Dezastrul” sugereazã o
perioadã îndelungatã de timp ºi atingerea unui anumit nivel de urgenþã.
Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele produse de dezastrele naturale sunt rezultatul
interacþiunii a trei sisteme principale ºi a mai multor subsisteme (Mileti, 1999):
- mediul fizic terestru (clima, ape etc.);
- populaþia (clase sociale, rase, culturi etc.);
- mediul construit (clãdiri, poduri etc.).
Înþelegerea corectã a relaþiilor dintre
hazard, vulnerabilitate, risc ºi dezastru con-
diþioneazã utilizarea corectã a termi-
nologiei. Aceste raporturi sunt sintetizate de
Alexander (1993) astfel: “Hazardul poate fi
privit ca situaþia pre-dezastru, în care existã
un anumit risc de producere a unui dezastru,
mai ales din cauza faptului cã o comunitate
umanã este situatã într-o poziþie de
vulnerabilitate”. Se evidenþiazã aºadar trei
etape în evoluþia unui fenomen natural ce
are potenþialul sã genereze consecinþe
negative: etapa de hazard, apoi apare
riscul ca acesta sã afecteze un areal
vulnerabil, iar în final se poate ajunge la
dezastru. Riscul se gãseºte la intersecþia 7
dintre hazard ºi vulnerabilitate, iar hazardul
este cel mai cuprinzãtor taxonomic (Cutter, 2001).
Exemple elocvente pentru România sunt reprezentate de succesiunea anilor în care s-au înregistrat
hazarde hidrologice: 1926, 1970, 1975, 1991, 1997, 1998, 2004, 2005. Pentru a vizualiza mai
bine impactul acestora din anul 2005, asupra societãþii ºi mediului, vom prezenta câteva aspecte
din raportul anual al Ministerului Mediului ºi Gospodãririi Apelor:
- toate judeþele au fost afectate (1734 localitãþi);
- valoarea totalã a pagubelor este estimatã la 5.975.201,5 mii RON;
- au decedat 76 persoane;
- au fost avariate 93976 case ºi anexe gospodãreºti; 1063 obiective sociale ºi economice;
- 656392 ha de teren agricol au fost grav afectate.
În România secetele (hazarde climatice) au o pondere mai mare în Dobrogea, Bãrãgan ºi în sudul
Podiºului Moldovei. În ultimii o sutã de ani au fost înregistrate trei perioade de secetã, anii cei mai
secetoºi fiind 1946, 1947, 1982 ºi 1996. Seceta din vara anului 2000 a afectat 2,6 milioane ha
ºi a produs pagube evaluate la 6500 mld lei. Încãlzirea climei ºi accentuarea temperaturilor
ridicate în timpul verii, asociate cu secete frecvente, pot sã genereze o intensificare a tornadelor ºi
o mãrire a frecvenþei lor în unele locuri afectate întâmplãtor ºi rar de tornade. În aceastã situaþie
se aflã ºi România care a fost afectatã în ultimii ani de tornade puternice ca: tornada de la Fãcãeni
din 12 august 2002, care s-a soldat cu 3 morþi, 18 rãniþi, 400 de case distruse, trafic feroviar ºi
rutier blocat; tornada din comuna Ghindãreºti, judeþul Constanþa; tornada de la Moviliþa, judeþul
Ialomiþa etc.
b. Hazardele antropice sunt generate de diferite activitãþi umane ºi cuprind accidentele din
industrie, agriculturã, transporturi ºi rãzboaiele. Dezastrele tehnologice, în special cele legate de
materialele chimice ºi radioactive, au un ecou mai mare, soldându-se cu modificarea legislaþiei în
domeniu sau cu introducerea de noi reglementãri. Ultima modificare legislativã este legatã de
accidentele transfrontaliere de la Baia Mare din ianuarie-martie 2000, care au avut drept cauzã
scurgeri de cianuri de la iazurile de decantare Bozânta ºi Novãþ, ºi care s-au soldat cu poluarea
unor afluenþi ai Tisei, inclusiv în afara teritoriului României. Accidentul a dus la rãspândirea
poluanþilor (în special cianurã), în aval de Tisa ºi în Dunãre, cu implicaþii majore în poluarea
transfrontalierã (Mascklin et. al., 2003).
Una din cauzele hazardelor antropice o reprezintã poluarea cu metale grele datoratã activitãþilor
miniere ºi a celor din industria metalurgicã. În sectorul minier din România s-au produs o serie de
accidente tehnologice, respectiv prãbuºiri ale galeriilor de minã, alunecãri ºi lichefieri ale haldelor 9
de steril insuficient consolidate ºi ruperi ale iazurilor de decantare, care au generat ºi poluarea
râurilor.
În Anexa 1 sunt prezentate cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul de
persoane decedate ºi afectate.
III. ABORDAREA INTERNAÞIONALÃ PRIVIND PREVENIREA
DEZASTRELOR
Începutul acestui mileniu se caracterizeazã printr-un impact tot mai accentuat al activitãþilor umane
asupra Terrei, care determinã modificãri globale ale mediului. Oamenii de ºtiinþã aratã cã în
prezent parcurgem o perioadã de schimbãri rapide în dinamica diferitelor componente ale
mediului ºi societãþii, cum nu au mai existat în ultimii 1000 de ani.
Strategia Yokohama
Strategia a fost adoptatã în 1994 împreunã cu Planul de acþiune – primul proiect pentru ghidarea
politicilor de reducere a dezastrelor, cu orientare spre comunitate. În cadrul acestei conferinþe s-a
subliniat cã atenuarea efectelor catastrofelor naturale se înscrie pentru un numãr mare de þãri între
obiectivele majore ale unei dezvoltãri durabile. Promovarea acestei idei se realizeazã prin
intermediul Comisiei Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilã, dar ºi prin alte organisme
internaþionale. Au fost stabilite câteva direcþii importante de acþiune pentru prevenirea dezastrelor,
pentru pregãtirea populaþiei pentru catastrofe naturale ºi pentru atenuarea efectelor acestora.
Astfel pentru prevenirea eficientã a dezastrelor este necesarã evaluarea riscurilor. Adoptarea
mãsurilor necesare înainte de producerea catastrofelor este esenþialã ºi pentru reducerea
cheltuielilor ºi concentrarea precisã a eforturilor.
Alte programe globale, care întrunesc eforturile a mii de specialiºti care încearcã sã gãseascã
soluþii problemelor grave ºi incertitudinilor legate de modificãrile mediului, sunt: Programul
Internaþional Geosferã - Biosferã, Programul Internaþional Dimensiunea Umanã a Modificãrilor
Globale ale Mediului, Iniþiativa Strategicã pentru Reducerea Dezastrelor, Programul Climatic
Mondial etc.
Un grad scãzut de dezvoltare a unei societãþi poate creºte vulnerabilitatea acesteia, atât timp cât
existã o relaþie directã între vulnerabilitate ºi suprapopulaþie, gradul de sãrãcie ºi marginalizare a
cetãþenilor. Sãracii locuiesc deseori în zone aglomerate, la risc, ºi sunt mai puþin dispuºi sã aloce
resurse pentru reducerea vulnerabilitãþilor, din cauza lipsei de educaþie ºi de informare. În aceastã
situaþie ºi potenþialul de resurse ce pot fi alocate pentru prevenire ºi pentru refacerea post-dezastru
este foarte limitat.
Creºterea populaþiei împinge din ce în ce mai mult grupurile defavorizate ale societãþii spre
ocuparea unor areale vulnerabile cum sunt luncile râurilor ºi versanþii instabili ºi contribuie în
acelaºi timp la degradarea mediului în ansamblu. Peste 90% din numãrul total al victimelor
dezastrelor naturale aparþin þãrilor sãrace ºi în curs de dezvoltare. Pe de altã parte, þãrile
dezvoltate suportã pagube materiale din ce în ce mai mari. Creºterea populaþiei, migraþia de la sat
la oraº ºi concentrarea populaþiei în mari aglomerãri urbane genereazã o presiune accentuatã
asupra mediului.
Creºterea gradului de dezvoltare a unei societãþi poate spori vulnerabilitatea în anumite cazuri,
cum sunt: dezvoltarea urbanã (aglomerare, densitate mare a clãdirilor – risc de cutremur,
accidente tehnologice), dezvoltarea costierã (risc de inundaþii, tsunami), investiþii în transporturi
(defriºãri – risc de degradare a mediului), investiþii în zone sãrace (risc de poluare), proiecte
agricole (risc de inundaþii, deºertificare, poluare).
În figura alãturatã se poate observa relaþia dintre elementele menþionate mai sus, în contextul
dezvoltãrii durabile.
13
Sursa: Valdes, Helena, Building resilient communities towards sustainable development, September
2004, Oslo
IV. MANAGEMENTUL RISCULUI DE DEZASTRU
La Conferinþa mondialã pentru reducerea dezastrelor de la Hyogo din ianuarie 2005, la care au
participat reprezentanþi ai 168 de guverne, 78 de organizaþii regionale ºi internaþionale ºi 161 de
organizaþii neguvernamentale, s-au stabilit cinci arii de dezvoltare în perioada 2005 – 2015
pentru atenuarea lipsurilor constatate în implementarea Strategiei Yokohama pentru o lume mai
sigurã, adoptatã în 1994:
a. guvernare – structura instituþionalã, cadrul legal ºi politici publice;
b. identificare riscuri – evaluare ºi monitorizare a acestora, dar ºi sisteme de avertizare
timpurie;
c. managementul cunoºtinþelor ºi educaþie;
d. reducerea factorilor fundamentali de risc;
e. pregãtirea pentru rãspuns corespunzãtor la dezastru ºi refacere.
Obiectivul managementului riscului este de a pune în legãturã toate elementele ºi actorii din
sistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelor
bazate pe strategii de prevenire ºi intervenþie, transfer ºi schimb reciproc de cunoºtinþe, educaþie
ºi tehnici de luare a deciziilor. Un management durabil al riscului presupune menþinerea ºi
îmbunãtãþirea calitãþii mediului ºi a calitãþii vieþii populaþiei, creºterea responsabilitãþii autoritãþilor
ºi a comunitãþilor locale, dar ºi o abordare integratã echitabilã.
În modelul de management al riscului propus de DRM - World Institute for Disaster Risc
Management, sunt evidenþiate patru module:
• aprecierea riscului;
• vulnerabilitatea;
• metode de apreciere a riscului;
• managementul integral al riscului.
Ecuaþia simplificatã a unui dezastru presupune luarea în calcul a riscului de dezastru prin
însumarea riscului de hazard ºi a gradului de vulnerabilitate; dacã reducerea riscului de hazard
presupune acþiuni de modificare a cauzelor, reducerea vulnerabilitãþii elementelor afectate
presupune acþiuni de reducere a efectelor.
Aprecierea riscului în caz de dezastre este foarte importantã, în condiþiile în care hazardele
interacþioneazã la diferite nivele spaþiale ºi temporale, cu dezvoltare la nivel local, regional ºi
internaþional. Pe lângã studiul individual al potenþialelor hazarde, este importantã o înþelegere
multidisciplinarã ºi o analizã integratã a diferitelor procese, în condiþiile în care de multe ori 15
dezastrele sunt complexe (un hazard poate genera un dezastru, care la rândul sãu poate genera
un alt hazard, sau un dezastru subsecvent).
Se pot menþiona câþiva factori care contribuie la creºterea gradului de vulnerabilitate la dezastre:
a. cauze fundamentale - grad de sãrãcie, acces limitat la resurse, model cultural al populaþiei;
b. deficit de educaþie, de abilitãþi, de investiþii locale, capacitate redusã de intervenþie a
instituþiilor publice;
c. grad de urbanizare, degradarea mediului, creºterea populaþiei, stare de tranziþie a
modelelor culturale/set de valori;
e. condiþii de nesiguranþã;
f. mediu fragil – locaþii periculoase, clãdiri ºi infrastructurã cu grad mare de pericol;
g. economie localã fragilã – nivel scãzut de trai;
h. lipsa de informare ºi de conºtientizare a publicului.
Managementul integrat al riscului cuprinde atât aprecierea riscului ºi evaluarea vulnerabilitãþii, cât
ºi posibilitatea apariþiei unor factori de influenþã cu grad mare de imprevizibilitate. Se susþin astfel
mãsuri ºi metode de prevenire ºi de implementare a activitãþilor de monitorizare, înregistrare,
previziune, avertizare timpurie, luare a deciziilor ºi a sistemelor de management.
2. Rãspunsul la dezastru reprezintã totalitatea acþiunilor luate de autoritãþi ºi de populaþie în
faþa dezastrului; cuprinde atât faza de atenuare, cât ºi cele de reabilitare ºi reconstrucþie. Cuprinde
acþiuni de avertizare, securitate, comunicare ºi managementul informaþiilor, logisticã ºi
aprovizionare, apreciere post-dezastru, cercetare ºi salvare a supravieþuitorilor, asistenþã post-
dezastru (asistarea populaþiei, maximizarea numãrului de supravieþuitori, restabilirea serviciilor
esenþiale, refacerea distrugerilor) ºi managementul operaþiunilor de urgenþã.
Aprecierea dezastrului se face þinând cont de diverse faze de manifestare ale dezastrului
a. faza de avertisment (determinarea grupului de populaþie pentru care se iau mãsuri de
16 protejare a vieþii ºi a facilitãþilor pentru atenuarea impactului unui potenþial dezastru ºi
activarea aranjamentelor în planul de pregãtire din perspectiva aprecierii);
b. faza de urgenþã (confirmarea gradului de urgenþã raportat ºi estimarea distrugerilor,
identificarea, caracterizarea ºi cuantificarea populaþiei cu risc de dezastru, sprijin pentru
definirea prioritãþilor de acþiune ºi a resurselor necesare pentru reducerea imediatã a
riscurilor, identificarea capacitãþii locale de rãspuns, inclusiv resursele organizaþionale,
medicale ºi logistice, sprijin pentru anticiparea unor probleme serioase viitoare ºi sprijin
pentru managementul ºi controlul rãspunsului imediat);
c. faza de reabilitare (identificarea prioritãþilor populaþiei afectate, identificarea politicilor
guvernamentale pentru asistenþa post-dezastru, estimarea sprijinului adiþional din surse
naþionale ºi internaþionale pentru atenuare, refacere ºi monitorizarea rezultatelor acestor
mãsuri);
d. faza de refacere (determinarea distrugerilor resurselor economice semnificative ºi implicaþiile
acestora asupra politicii de dezvoltare, aprecierea impactului dezastrului în programe
curente de dezvoltare ºi identificarea de noi oportunitãþi de dezvoltare create de dezastru).
4. Reabilitarea ºi reconstrucþia cuprind cea mai mare perioadã din faza de refacere post-
dezastru. Reabilitarea se face în perioada imediat urmãtoare manifestãrii dezastrului ºi este faza
de tranziþie între cea de atenuare ºi cea de reconstrucþie. Perioada de reconstrucþie presupune
restaurarea deplinã a serviciilor ºi a infrastructurii, construcþia de clãdiri, refacerea infrastructurii
distruse ºi, nu în ultimul rând, revitalizarea economiei.
Managementul dezastrelor trebuie sã þinã cont de fazele de manifestare ale unui dezastru.
Dezastrele sunt împãrþite în douã categorii, în funcþie de tipul de manifestare – lente ºi rapide.
Dezastrele cu manifestare rapidã (cutremure, tornade, viituri, tsunami) se produc brusc ºi pe o
perioadã de timp foarte limitatã ºi sunt practic inevitabile pe termen mediu. Dezastrele cu
manifestare lentã (secetã, deºertificare, rãzboi, inundaþii, degradarea progresivã a mediului în
zone industriale) evolueazã în timp, au efect cumulativ ºi pot fi evitate pe termen mediu.
Dezastre cu manifestare rapidã Dezastre cu manifestare lentã
Etapa Faza Etapa Faza
Diminuare Diminuare
Faza pre-dezastru Faza pre-dezastru
Pregãtire Pregãtire
Faza de producere
Impact Avertizare timpurie
bruscã a dezastrului
Faza de manifestare
Stare de urgenþã
extremã a dezastrului
Atenuare (alertã)
Faza post-dezastru de Atenuare
refacere
Reabilitare Faza post-dezastru de Reabilitare
refacere
Reconstrucþie Reconstrucþie
1. Faza pre-dezastru 17
Pentru ambele tipuri de manifestare a dezastrelor, cele douã etape ale acestei faze sunt:
Starea de diminuare reprezintã un termen colectiv care cuprinde mãsurile pre-dezastru, adicã
toate acþiunile întreprinse înainte de producerea dezastrului, inclusiv pregãtirea ºi mãsurile de
reducere a riscului pe termen lung. Este modul de acþiune pentru reducerea efectelor unui
dezastru, înainte ca acesta sã se întâmple. Se impune promovarea proiectelor de consultare ºi
conºtientizare a pãrþilor interesate ºi planificarea activitãþilor de asistare a populaþiei astfel încât
aceasta sã se autoprotejeze.
Starea de diminuare include reducerea riscului pe termen lung ºi mãsuri de pregãtire ºi realizeazã
o legãturã potenþial pozitivã între dezastre ºi dezvoltare. Foarte importantã este dezvoltarea unei
culturi de prevenire a dezastrelor la nivelul comunitãþilor. Mãsurile ce se iau în aceastã fazã pot fi
active (subvenþii) sau pasive (control ºi sancþiuni), structurate (mãsuri fizice de reducere a riscurilor)
sau nestructurate (politici ºi practici de dezvoltare care, odatã implementate, reduc riscurile), pe
termen scurt sau lung (proces lung de implementare ºi schimbare a atitudinii publicului prin
educare, conºtientizare ºi informare).
Pregãtirea are rolul de a minimiza efectele adverse în caz de dezastru prin acþiuni de prevenire
ce constã în programarea activitãþilor desfãºurate în vederea minimizãrii pierderilor de vieþi
omeneºti ºi a distrugerilor în cazul apariþiei unui dezastru: organizarea mutãrii temporare a
oamenilor ºi a lucrurilor de la locul dezastrului ºi uºurarea salvãrii efective ºi la timp, atenuare ºi
reabilitare.
Studiile efectuate permit planificarea unor activitãþi de prevenire a dezastrelor. Astfel, în regiunile
seismice se iau mãsuri de îmbunãtãþire a rezistenþei clãdirilor ºi de reparare a celor afectate de
seisme trecute. În regiunile inundabile vor fi construite diguri, iar versanþii afectaþi de alunecãri vor
fi amenajaþi corespunzãtor.
Atunci când se apreciazã cã dezastrul este iminent se realizeazã pregãtirea de urgenþã pentru
reducerea pierderilor, se alarmeazã populaþia ºi sunt evacuaþi cei care sunt în locurile cele mai
periculoase.
18
Prevenirea dezastrelor se realizeazã prin mijloace din ce în ce mai performante care includ imagini
satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, a radarelor performante ºi a sistemelor de
alertare rapidã.
Prin alertare autoritãþile sunt anunþate cã fenomenul se apropie. Acestea, la rândul lor, alerteazã
instituþiile implicate ºi populaþia. Alertarea, care se realizeazã de obicei prin mijloace sonore,
semnaleazã hazardul iminent, în acest moment fiind date ºi sfaturile necesare pentru luarea
mãsurilor imediate de protecþie.
Avertizarea timpurie este un proces de monitorizare a situaþiilor din comunitate, sau a zonelor
cunoscute ca vulnerabile la apariþia unui potenþial hazard/dezastru cu acþiune lentã. Acest
proces are scopul de a face posibilã iniþierea de mãsuri de remediere a situaþiei ºi alocarea de
timp pentru acþiuni eficiente de pregãtire pre-dezastru.
Cel de-al doilea element, serviciul de monitorizare ºi avertizare este partea sistemului de avertizare
timpurie cu cea mai mare recunoaºtere, dar experienþa a arãtat cã doar predicþiile tehnice de
înaltã calitate sunt insuficiente pentru a atinge diminuarea doritã a pierderilor ºi a impacturilor. În
cadrul sistemelor de avertizare timpurie, factorul uman are o importanþã semnificativã (Twigg,
2002). Sistemele de avertizare timpurie înregistreazã eºecuri la nivelul elementelor de comunicare
ºi pregãtire.
Trebuie reþinut faptul cã pentru a menþine cele patru elemente pe termen lung, este nevoie de un
puternic angajament politic ºi de capacitãþi instituþionale durabile, care la rândul lor depind de
conºtientizarea publicã ºi de aprecierea beneficiilor sistemelor eficiente de avertizare.
Conºtientizarea ºi susþinerea publicã apar de cele mai multe ori imediat dupã producerea
dezastrelor – asemenea momente pot fi folosite în avantajul întãririi ºi asigurãrii susþinerii sistemelor
de avertizare timpurie.
Abordarea centratã pe public necesitã numeroase abordãri sistematice ºi diverse activitãþi pentru
diferenþierea celor patru elemente ale sistemelor de avertizare timpurie descrise mai înainte,
activitãþi precum:
- identificarea comunitãþilor þintã, în special cele vulnerabile ºi dezavantajate, ºi, prin
interacþiunea cu acestea,
- identificarea nevoilor ºi a capacitãþilor lor;
- stabilirea unor puncte de referinþã pentru persoanele implicate ºi a unor standarde de lucru
ale sistemelor tehnice de avertizare;
- dezvoltarea unor mecanisme formale pentru reprezentanþii publici în monitorizarea ºi
revizuirea conceperii sistemului de avertizare;
- utilizarea sondajelor pentru a mãsura gradul de conºtientizare ºi satisfacþie publicã;
- realizarea monumentelor, publicaþiilor, evenimentelor anuale ºi a altor piloni ai memoriei ºi
capacitãþii de învãþare publicã;
- asigurarea unui training privind factorii sociali pentru experþii tehnici, autoritãþile ºi purtãtorii
de cuvânt care activeazã în cadrul sistemului de avertizare;
- realizarea unor cercetãri asupra factorilor care intensificã sau împiedicã reacþia umanã la
avertismente ºi înþelegerea acestei reacþii;
- asigurarea unor exerciþii ºi facilitãþi care sã determine oamenii sã se implice ºi sã practice
interpretarea avertismentelor ºi reacþia.
Modelul integrat propus de figura de mai jos include principalele elemente ale sistemului de
avertizare, la care mai adaugã douã noi aspecte cheie. Primul aspect presupune includerea
actorilor care în mod obiºnuit nu sunt recunoscuþi ca fãcând parte din sistemul de avertizare, în
primul rând entitãþile de sprijin politico-administrativ, actorii la nivelul comunitãþilor ºi corpul de
cercetãtori. Cel de-al doilea aspect presupune includerea explicitã a multiplelor legãturi ºi cãi de
comunicare, în special pornind de la comunitãþile afectate, prin organizaþiile lor, cãtre actorii
politici ºi tehnici. Modelul mai poate fi dezvoltat în funcþie de condiþiile specifice fiecãrei þãri, pentru
a menþiona cât mai clar elementele de la nivel sectorial sau al comunitãþii, sau rolurile de
colaborare ale diferitelor instituþii tehnice specializate pe discipline (aºa cum sunt organizaþiile
seismologice, oceanografice ºi meteorologice din cadrul sistemului de avertizare timpurie al
tsunami-ului).
“Se impune nevoia de a întãri capacitãþile de avertizare timpurie ca un element crucial de reducere
a riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor la hazarde naturale ºi tehnologice, ºi astfel de a asigura
dezvoltarea durabilã”2, prin elaborarea unor programe pentru:
a) integrarea avertizãrii timpurii în dezvoltarea de politici ºi de programe;
c) creºterea capacitãþii de intervenþie a pãrþilor interesate;
d) informarea populaþiei cu privire la existenþa sistemelor de avertizare timpurie;
e) platforme de susþinere a dialogului pe tema avertizãrii timpurii.
Starea de alertã este perioada în care sunt autorizate luarea de mãsuri excepþionale pentru
sprijinirea populaþiei, susþinerea mijloacelor de trai ºi protejarea proprietãþii pentru evitarea
dezastrului.
3. Faza post-dezastru
Reabilitarea este faza în care au loc operaþiunile ºi se iau deciziile dupã producerea dezastrului,
pentru a asigura comunitãþii lovite de acesta condiþii de trai echivalente cu cele din perioada
anterioarã ºi pentru a face ajustãrile necesare, în funcþie de schimbãrile cauzate de dezastru. În
cazul dezastrelor cu manifestare lentã, în aceastã fazã se desfãºoarã acþiuni ce þin cont de
programe de recolonizare sau reîntoarcere a oamenilor care au fost evacuaþi din cauza
conflictului sau a colapsului economic.
Reconstrucþia ºi redresarea economicã pot sã dureze mai mulþi ani sau zeci de ani ºi au ca scop
reluarea tuturor funcþiilor pe care societatea le-a avut înainte de dezastru. O atenþie deosebitã se
acordã mãsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizãrii structurilor urbanistice ºi a cãilor
de transport, reconstrucþiei obiectivelor industriale etc. În unele situaþii poate fi necesarã reampla-
2
Declaraþia finalã, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18 octombrie 2003
sarea/relocarea unor obiective/comunitãþi în zone cu risc mai scãzut. Astfel unele aºezãri au
cãpãtat în urma unui dezastru o altã configuraþie sau un alt amplasament.
În tabelul urmãtor vom exemplifica potenþiale acþiuni de management pentru cele douã tipuri de
dezastre.
Cazul 1 – Dezastrul cu manifestare rapidã: cutremurul
Cazul 2 – Dezastrul cu manifestare lentã: deºertificarea3
23
3
Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare – Cel mai cuprinzãtor studiu din Europa privind efectele încãlzirii globale
aratã cã zece judeþe ale României vor deveni aride în urmãtoarele douã decenii, Cotidianul, 23.02.2007
24
Cazul 1 – Dezastru cu manifestare rapidã - CUTREMUR Cazul 2 – Dezastru cu manifestare lentã - DEªERTIFICARE
Eveniment/stare de Eveniment/stare de
Faza Etapa Acþiuni de management Faza Etapa Acþiuni de management
fapt fapt
Pre-dezastru
Pre-dezastru
- reducerea precipitaþiilor ºi
lul populaþiei ºi al factorilor clãdirilor; culturilor ºi mãsuri de protecþie a
utilizarea în exces a apei
de decizie - sancþiuni; solului;
pentru irigaþii.
- sisteme de date; - reducerea suprapãºunatului ºi
Pregãtire - accesul la resurse; Pregãtire dezvoltarea de ferme moderne
- sistemul de alarmare. care se vor baza pe introdu-
cerea unor metode biologice de
fertilizare a solurilor ºi utilizarea
echilibratã a resurselor de apã.
Producere bruscã
Manifestare extremã
Producere bruscã
de protecþie;
Transformarea dunelor de - aplicarea de îngrãºãminte;
nisip fixe în dune mobile ºi - plantarea anumitor specii de
înaintarea acestora.
Manifestare extremã
arbori pentru prevenirea degra-
Aprecierea dezastrului: dãrii solului.
- gãsirea supravieþuitorilor;
Supravieþuitorii au asigurate
- asigurarea condiþiilor minime Stoparea extinderii zonei
Atenuare temporar condiþii minime de Atenuare
de trai pentru supravieþuitori; afectate de deºertificare.
trai.
- aprovizionare;
- restabilirea serviciilor esenþiale.
Reabilitare ºi reconstrucþie:
Infrastructura minimã (utili- Covor vegetal refãcut.
- identificarea unor resurse alter-
tãþi, adãpost pe termen Reabilitare ºi reconstrucþie: Se refac treptat rezervele de
Reabilitare Reabilitare native ºi practicarea unei agri-
mediu, servicii de sãnãtate ºi - refacerea infrastructurii; apã.
culturi adaptate condiþiilor de
educaþie) este refãcutã.
Post-dezastru
- refacerea / reconstrucþia clã-
umiditate (cultura sorgului, plan-
dirilor afectate de cutremur;
te leguminoase etc.);
- asistarea populaþiei pentru asi-
- recolonizarea cetãþenilor;
gurarea unor condiþii „norma-
Post-dezastru
- reîmpãduriri;
le” de trai.
- irigaþii;
Reconstrucþia ºi moderniza- Refacerea aºezãrilor umane - redresare economicã.
rea zonelor grav afectate. în zonã.
Reconstrucþie Reconstrucþie
Consolidarea clãdirilor ava- Dezvoltare economicã.
riate.
25
V. INSTITUÞII ªI LEGISLAÞIE ÎN ROMÂNIA
Reforma administraþiei publice se înscrie în acþiunea Guvernului României pentru promovarea unei
societãþi moderne, compatibilã cu standardele europene. Reforma implicã adoptarea,
implementarea ºi asimilarea de cãtre sistemul administraþiei publice din România a setului de valori
administrative care definesc spaþiul european: transparenþa, predictibilitatea, responsabilitatea,
adaptabilitatea ºi eficienþa.
Evoluþia societãþii a impus, ca o necesitate “sine qua non”, adoptarea unor iniþiative legislative care
sã asigure baza legalã pentru managementul urgenþelor civile, cu o atenþie deosebitã pentru
dezastre. Mai mult, opþiunea României privind integrarea în NATO ºi UE a asigurat puntea de
legãturã între organismele cu atribuþii în domeniu – Înaltul Comitet NATO pentru Planificarea
26 Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã, precum ºi cu structurile Uniunii Europene de profil.
În cadrul NATO, planificarea activitãþilor civile pentru situaþii de urgenþã este coordonatã de Înaltul
Comitet NATO pentru Planificarea Activitãþilor Civile în Situaþii de Urgenþã (Senior Civil Emergency
Planning Committee – SCEPC). Scopul acestuia este coordonarea eforturilor naþionale, în
cooperare cu statele membre ºi partenere, precum ºi corelarea cu „Strategia Securitãþii Europene
pentru secolul XXI”. Activitãþile SCEPC includ stabilirea unor mecanisme, proceduri ºi acorduri
pentru prevenirea ºi managementul situaþiilor de crizã.
Pentru elaborarea proiectului de lege ºi organizarea unui sistem naþional de gestionare a crizelor,
este necesar un grup de lucru interministerial, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apãrare a
Þãrii, din care sã facã parte toate structurile ºi sã-ºi desfãºoare activitatea în baza unui program de
activitate aprobat. Prima urgenþã o reprezintã protecþia civilã care ar trebui sã includã ºi elemente
referitoare la intervenþia în caz de dezastru, pe lângã atribuþiile din actuala lege.
În 2004 Guvernul României a adoptat cadrul legislativ (O.U.G. 21/2004) pentru înfiinþarea
Sistemului Naþional de Management al Situaþiilor de Urgenþã, pentru asigurarea resurselor
ºi coordonarea acþiunilor în situaþii de urgenþã în condiþiile în care România prezintã mari
vulnerabilitãþi la calamitãþi naturale ºi antropice precum:
- cutremure – Bucureºtiul este capitala europeanã cu cel mai mare risc seismic ºi unul dintre
cele mai expuse 10 mari oraºe ale lumii;
- inundaþii - evenimente anuale cu mari pagube materiale ºi umane;
- alunecãri de teren – circa 20% din teritoriu prezintã condiþii favorizante;
- accidente ecologice la exploatãrile miniere ºi nu numai.
Comandantul acþiunii este o persoanã împuternicitã, dupã caz, de cãtre Comitetul Naþional,
ministerial, judeþean sau al municipiului Bucureºti, în funcþie de natura ºi gravitatea evenimentului ºi
de mãrimea categoriilor de forþe concentrate, persoanã care asigurã, în situaþii de urgenþã,
coordonarea unitarã la locul producerii evenimentului excepþional a acþiunii tuturor forþelor stabilite
pentru intervenþie.
Desigur cã volumul mare de acte normative denotã preocuparea instituþiilor cu atribuþii în domeniul
urgenþelor civile ºi al dezastrelor de a asigura o bazã legislativã adecvatã desfãºurãrii în condiþii 29
normale a activitãþii de prevenire, înlãturare a urmãrilor ºi de intrare în normalitate.
Aportul ONG-urilor poate fi substanþial în situaþiile limitã, iar preocupãrile intrã în sfera de
înþelegere ºi de implicare a unei colectivitãþi în rezolvarea problemelor cu care se confruntã.
Actul normativ lasã deschisã posibilitatea ca toate disponibilitãþile menþionate anterior sã fie
cuprinse într-un plan comun întocmit de autoritãþile naþionale (centrale, judeþene, locale) ºi ONG-uri,
plan la care se poate apela într-o situaþie limitã.
În acest context, studiul Omnibus constatã o stare de fapt, respectiv numãrul extrem de mic de
34
ONG-uri care lucreazã în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã. Studiul nu oferã însã indicii
legate de cauza acestei pasivitãþi ºi nici nu creeazã conexiuni cu cadrul legislativ ºi instituþional.
Privite astfel, aprecierile legate de pasivitatea populaþiei în prevenþie ºi reacþia la dezastru au o
relevanþã relativã în contextul schimbãrilor de cadru legislativ ºi instituþional. Mai mult, toate studiile
Omnibus sunt realizate astfel încât sã acopere o gamã largã de preocupãri ale celor care
urmeazã sã utilizeze datele colectate. Studiul la care se face referire nu a fost realizat explicit
pentru domeniul prevenirii ºi intervenþiei în situaþii de urgenþã, caz în care datele colectate acoperã
doar o foarte micã parte din problematica implicãrii populaþiei.
Toate documentele de datã recentã adoptate la finalul unor conferinþe internaþionale dedicate
prevenirii dezastrelor conduc la concluzia cã orice strategie de prevenire trebuie susþinutã ºi
completatã de o foarte bunã colaborare cu ONG-urile.
Strategiile de reducere a dezastrelor pot avea succes numai printr-o colaborare judicioasã între doi
actori cheie – instituþiile statului ºi societatea civilã – în condiþiile în care aceste strategii implicã
eforturi deosebite ce combinã cunoºtinþe, tehnologie, expertizã, capacitãþi instituþionale, abilitãþi de
management ºi experienþe practice pentru a obþine rezultate optime.
La nivel mondial, gradul de implicare a ONG-urilor în prevenirea dezastrelor a crescut foarte mult
în ultimii ani, acestea devenind actori foarte importanþi, în condiþiile în care nici instituþiile statului ºi
nici piaþa nu pot face faþã numeroaselor provocãri. Flexibilitatea organizaþionalã a ONG-urilor,
8
Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii de urgenþã (2007), p. 4-5
stilul informal de lucru, lucrul împreunã cu comunitãþile locale ºi asigurarea serviciilor la costuri mai
scãzute sunt tot atâtea argumente pentru încurajarea parteneriatelor dintre sectorul public ºi
societatea civilã.
Funcþionarea în reþele de ONG-uri (la nivel local, regional, naþional ºi internaþional) îmbunãtãþeºte
comunicarea, schimbul de informaþii ºi de cunoºtinþe ºi determinã dezvoltarea de parteneriate.
De multe ori localnicii ºi organizaþiile sunt principalii actori în diminuarea riscului de dezastru ºi
intervenþia în caz de dezastru. Când avem de-a face cu un dezastru, rãspunsul imediat (adicã
identificarea, salvarea ºi îngrijirea celor rãniþi, traumatizaþi sau fãrã locuinþã) este dat de cele mai
multe ori de cãtre membrii familiei, prieteni ºi vecini ºi organizaþii locale. În cazul multor evenimente
de micã anvergurã cauzate de hazarde naturale, este posibil ca populaþia sã primeascã un ajutor
extern minim, sau poate sã nu-l primeascã deloc, mai ales în þãri în care capacitatea
guvernamentalã este limitatã.
Mulþi membri ai comunitãþilor locale reprezintã de asemenea sursa cea mai bunã de cunoaºtere
privind condiþiile de hazard ºi sunt deþinãtorii mecanismelor tradiþionale de gestionare a acestor
situaþii, mecanisme conforme cu mediul lor. Conºtientizarea scenariilor de risc cunoscute de cãtre
ei este de cele mai multe ori mai puternicã decât la alte persoane.
Implicarea ONG-urilor în activitãþile de reducere a riscului de dezastru (RRD) s-a dovedit beneficã
în multe cazuri, din mai multe motive, cum sunt urmãtoarele:
- ONG-urile pot acþiona la nivel local, având ca parteneri comunitãþile ºi organizaþiile locale
ºi pot avea o abordare participativã în planificarea pentru dezvoltare. Acest lucru le permite
sã rãspundã mai bine prioritãþilor localnicilor ºi sã se dezvolte pe baza capacitãþii locale;
- ONG-urile se bucurã de o flexibilitate operaþionalã mai mare, întrucât sunt oarecum separate
de structurile ºi sistemele birocratice ºi sunt capabile sã reacþioneze ºi sã se adapteze mai
repede ºi cu mai multã uºurinþã;
- ONG-urile lucreazã de multe ori împreunã ºi în numele celor mai nevoiaºe grupuri.
Background Paper for a Consultative Meeting on a “Global Network of NGOs for Community Resilience to Disasters”,
9
Acestea fiind spuse, unele ONG-uri câºtigã o recunoaºtere tot mai mare în procesul de promovare
a diminuãrii riscului de dezastru ºi se implicã tot mai activ în diferite activitãþi. În ultimii ani, existã
ONG-uri care s-au angajat constant sã pledeze pentru schimbarea politicilor. Altele au fost active
în concentrarea procesului de diminuare a riscului de dezastru pe programe de reabilitare ºi
refacere. Multe altele s-au implicat în dezvoltarea capacitãþii, transferul de cunoºtinþe ºi
conºtientizarea publicã la nivelul comunitãþilor aflate în situaþie de risc. Toate aceste eforturi au
contribuit la reducerea vulnerabilitãþii sãracilor care locuiesc în zone predispuse la dezastre ºi la
creºterea capacitãþii lor de rezistenþã, prin activitãþi educaþionale ºi dezvoltarea abilitãþilor. 37
În general, au fost identificate urmãtoarele arii de intervenþie în care ONG-urile s-au implicat activ:
- Politici ºi advocacy;
- Cunoaºtere ºi educaþie;
- Evaluarea gradului de risc ºi vulnerabilitate de la nivelul comunitãþii;
- Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.
În ciuda unui progres general în acest domeniu, trebuie avut în vedere faptul cã cele mai active
organizaþii pe linia politicilor ºi campaniilor de advocacy nu par sã fie mereu angajate în
implementarea proiectelor ºi iniþiativelor pentru care pledeazã. Impresia generalã este cã un
numãr semnificativ de iniþiative de la nivelul comunitãþilor sunt implementate de ONG-uri naþionale
ºi organizaþii regionale ºi sub-regionale. În ciuda plusului de valoare pe care îl aduc, asemenea
iniþiative sunt mai puþin vizibile ºi mai puþin documentate decât cele promovate la nivel naþional.
Cunoaºtere ºi educaþie
Aºa cum a concluzionat „Conferinþa Mondialã pentru Reducerea Dezastrelor” din ianuarie 2005,
„dezastrele pot fi reduse substanþial dacã publicul este bine informat ºi motivat în vederea unei
culturi a prevenirii dezastrelor ºi a pregãtirii, care, la rândul ei, necesitã cumularea, compilarea ºi
diseminarea cunoºtinþelor ºi informaþiilor relevante asupra hazardelor, vulnerabilitãþilor ºi
capacitãþilor”. Astfel, cunoºtinþele privind diminuarea riscului de dezastru ar trebui introduse în
curriculum-ul ºcolar ºi ar trebui utilizate ºi alte canale formale ºi informale pentru a ajunge la tineri
ºi copii.
Mai multe ONG-uri au jucat un rol cheie în acest domeniu. Multe dintre ele ºi-au dezvoltat propriile
programe ºi proiecte de educare a comunitãþilor locale privind modalitãþile de minimizare a
efectelor adverse prin acþiuni colective ºi preventive. În ultimii doi ani, acest lucru s-a întâmplat în
toate þãrile afectate de tsunami, unde se pune acum tot mai mult accent pe pregãtirea pentru
dezastre ºi reducerea riscului. Unele organizaþii au fost active mai ales în lucrul cu copiii,
afirmându-ºi rolul ºi abilitãþile în activitãþile de diminuare a riscului de dezastru.
Cu toate acestea, aºa cum susþin ºi unii experþi, cunoºtinþele trebuie prezentate într-o manierã
corespunzãtoare condiþiilor ºi obiceiurilor locale. Deºi acesta a fost de mult acceptat ca un
principiu esenþial în dezvoltarea durabilã, nu a fost mereu integrat corespunzãtor în strategiile de
diminuare a riscului. Prin urmare, unele ONG-uri ºi-au concentrat eforturile pe întãrirea abilitãþilor
ºi resurselor locale (numite generic „cunoºtinþe native”).
Asemenea abordãri se bazeazã pe ideea cã aceste comunitãþi îºi cunosc mai bine propria situaþie
ºi cã orice analizã trebuie construitã pe informaþiile lor despre condiþiile locale. Abordãrile cautã
sã utilizeze rezultatele analizelor locale pentru a furniza informaþii cãtre acþiunile ºi politicile de la
nivel naþional ºi internaþional. Ideal ar fi ca acestea din urmã sã determine comunitãþile sã ia
atitudine ºi sã facã eforturi pentru a identifica ºi a aborda vulnerabilitatea ºi pentru a le ajuta sã
gãseascã oportunitãþi de întãrire a rezistenþei la hazarde naturale.
În anii trecuþi, ONG-urile au avut un rol semnificativ în procesul de atenuare ºi pregãtire pentru
dezastru ºi au arãtat un real interes pentru includerea mãsurilor de atenuare ºi prevenire în
proiectele lor. Cu toate acestea, aºa cum este ºi cazul activitãþilor de evaluare a gradului de
vulnerabilitate ºi risc al comunitãþii, încã se mai lucreazã în acest domeniu pe baza unei
documentaþii limitate ºi a unor informaþii reduse privind natura ºi amploarea acestor activitãþi.
C. Din perspectiva ONG-urilor din mediu din România
Eforturile ONG-urilor de mediu sunt în prezent constant orientate spre iniþierea de proiecte care
vizeazã protecþia mediului, fãrã a fi adresate explicit în direcþia prevenirii dezastrelor. Pe de altã
parte, legislaþia adoptatã în ultimii ani în domeniul intervenþiei în situaþii de urgenþã demonstreazã
faptul cã preocuparea administraþiei este direcþionatã spre momentul apariþiei crizei, al intervenþiei
în timpul crizei ºi pe termen scurt post-dezastru. Aºteptãrile legate de implicarea ONG-urilor sunt
legate cu precãdere de intervenþia în timpul ºi imediat dupã dezastru. În plus, implicarea ONG-
urilor este aºteptatã în asigurarea unui nivel ridicat de informare ºi educare a publicului larg în
privinþa dezastrelor.
Precizãrile din OUG nr.21/ 2004 referitor la potenþiala contribuþie a ONG-urilor nu face distincþie
între organizaþiile specializate pe probleme de mediu ºi cele umanitare. În acest context, ONG-
urile de mediu îºi identificã cu dificultate un rol în relaþie cu sistemul de intervenþie în situaþii de
urgenþã, dat fiind faptul cã pânã ºi campaniile de educare ºi informare pot fi orientate spre noþiuni
de prim ajutor ºi sfaturi despre cum sã se comporte persoanele afectate în diferite situaþii de crizã. 39
Cu toate acestea, rolul ONG-urilor de mediu poate fi extrem de important pentru a determina
iniþierea unor acþiuni care sã conducã la prevenirea dezastrelor, în sensul convenþiilor
internaþionale ºi al acquis-ului comunitar.
Puncte tari ale ONG-urilor de mediu Puncte slabe ale ONG-urilor de mediu
- Dispun de personal calificat ºi cu expertizã în - Activitate orientatã exclusiv spre protecþia mediului,
majoritatea domeniilor vizate de prevenirea fãrã referire la prevenirea dezastrelor;
dezastrelor; - Experienþã extrem de redusã în colaborarea cu
- Au experienþã în formularea de politici publice, structurile la nivel local vizate de OUG nr. 21/2004,
campanii de informare, educare ºi participare la cum sunt Pompierii, Apãrarea civilã, Prefecturile;
procesul legislativ (consultãri publice); - Nu sunt la fel de active în toate zonele þãrii;
- Sunt în relaþii permanente cu organismele europene - Sunt slab reprezentate în anumite regiuni ale þãrii;
(spre exemplu Directoratul General pentru Mediu) ºi - Se susþin financiar din proiecte finanþate din surse
cu reþele ºi organizaþii europene ºi internaþionale; externe ºi doar în foarte puþine ocazii din resurse
- Au experienþã în atragere de fonduri ºi derularea de interne precum donaþii sau finanþãri puse la dispoziþie
proiecte cu finanþare externã, inclusiv UE; de Ministerul Mediului sau administraþii locale, pe
- Dispun de personal calificat, capabil sã colaboreze bazã de proiecte;
cu administraþia publicã pentru a formula programe - - Reacþii foarte slabe ale ONG-urilor referitoare la
cadru care sã vizeze prevenirea dezastrelor; cauzele care au condus la impactul catastrofal al
- Au experienþã în atragerea de resurse din comunitãþi hazardelor naturale din 2005 – 2006;
ºi lucru cu voluntarii; - Imposibilitatea de a susþine din resurse proprii
- Au experienþã în formarea de coaliþii care includ realizarea unor studii de anvergurã.
diferite tipuri de actori, pornind de la administraþie
publicã, unitãþi de învãþãmânt, ONG-uri specializate
în domenii conexe ºi pânã la cetãþeni de toate
vârstele;
- Au experienþã în declanºarea ºi susþinerea de
campanii media;
- Sunt reprezentate în Consiliul Economic ºi Social din
România, în Consiliul Economic ºi Social European,
deci sunt consultate la adoptarea de acte normative;
- Au experienþã în monitorizarea instituþiilor publice.
Oportunitãþi ale mediului extern Ameninþãri din mediul extern
- Existã rezoluþii internaþionale ºi ale UE care prevãd - Legislaþia românã se referã strict la situaþii de urgenþã;
implicarea ONG-urilor în prevenirea dezastrelor; - Prevenirea dezastrelor nu este susþinutã de o strategie
- România trebuie sã se alinieze tendinþelor UE în pe termen lung, la nivel naþional;
prevenirea dezastrelor; - Existã încã destule confuzii ºi neclaritãþi referitor la
- Existã în România un cadru legislativ care susþine prevenirea pe termen lung ºi diminuarea efectelor
implicarea ONG-urilor în intervenþiile în situaþii de unui hazard natural, când acesta devine iminent;
urgenþã; - Alocarea fondurilor este direcþionatã, în cea mai
- Fondurile structurale pot susþine activitãþi direcþionate mare parte, pentru modernizarea sistemului ºi
spre prevenirea dezastrelor; dotarea tehnicã a structurilor create de administraþia
- Fondurile europene alocate Ministerului Agriculturii publicã pentru intervenþia în situaþii de urgenþã;
pot susþine activitãþi de prevenire a dezastrelor (i.e. - Stabilirea prioritãþilor de educare ºi informare a
Programul LEADER); publicului este privitã de MAI ca o sarcinã exclusivã
- Existã un mediu de afaceri concurenþial care poate a administraþiei publice;
susþine anumite reglementãri ce vizeazã prevenirea - Structurile implicate în intervenþia în situaþii de urgenþã
dezastrelor; au o experienþã extrem de redusã de lucru în
- Hazardele naturale din ultimii doi ani oferã suficiente parteneriat cu ONG-urile (foste structuri militare, i.e.
40 probe în susþinerea unor politici ºi ulterior mãsuri Pompieri, Apãrare civilã);
legislative ºi de sistem; - Disponibilitate redusã a MAI de dialog cu ONG-
- Locuitorii zonelor afectate recent de hazarde naturale urile, încã din faza de formulare a actului normativ
pot proba ºi susþine necesitatea unor mãsuri în ulterior adoptat ca OUG 21/2004;
prevenirea dezastrelor. - Lipsa de experienþã ºi chiar imposibilitatea structurilor
vizate de OUG 21/2004 de a finanþa direct
activitatea ONG-urilor;
- Sistemul excesiv de centralizat al MAI de a aloca
fonduri pentru activitatea ONG-urilor;
- Experienþa extrem de redusã a MAI de a finanþa pe
bazã de contract activitatea ONG-urilor în susþinerea
unei politici publice;
- Experienþã extrem de limitatã a structurilor
administrative de a formula politici care sã susþinã
apoi programe ce pot fi incluse în prioritãþile de
finanþare din Fondurile Structurale.
Pe baza rezultatelor analizei SWOT, identificãm urmãtoarele potenþiale arii de intervenþie pentru
ONG-urile de mediu:
- Educarea factorilor de decizie ºi a publicului referitor la prevenirea dezastrelor;
- Orientarea activitãþii ONG-urilor de mediu cãtre prevenirea dezastrelor;
- Politici publice ºi advocacy;
- Cunoaºtere ºi educaþie;
- Evaluarea gradului de risc ºi de vulnerabilitate la nivelul comunitãþii;
- Implicarea comunitãþii în pregãtire ºi atenuarea impactului în caz de dezastru.
O atenþie deosebitã a unor astfel de campanii de educare trebuie acordatã publicului larg, cel
care în final trebuie sã susþinã orice modificare de politici. În plus, publicul larg poate exercita o
influenþã semnificativã asupra factorilor de decizie politicã, în sensul adoptãrii de mãsuri normative
atât la nivel naþional, cât ºi local.
Identificarea unor beneficiari finali ai activitãþii lor poate face ca ONG-urile de mediu sã fie
percepuþe ca militanþi în folosul colectivitãþilor umane, cu alte cuvinte le pot umaniza activitatea.
Beneficiul imediat ar fi creºterea în popularitate ºi susþinerea din partea cetãþenilor, iar consecinþa
imediatã ar putea consta în identificarea de noi resurse pentru susþinerea propriei activitãþi. La ora
actualã, majoritatea ONG-urilor de mediu îºi desfãºoarã activitatea pe bazã de proiecte cu
finanþare externã ºi acestea reuºesc sã atragã într-o foarte micã mãsurã resurse interne prin donaþii,
cum ar fi procentul de 2% din impozit ce poate fi redirecþionat cãtre ONG-uri de cãtre contribuabilii
din România.
Deºi existã suficiente experienþe nefericite de dezastre în ultimii ani, în special provocate de ploi
torenþiale ºi alunecãri de teren, se constatã un interes minim al administraþiei de a adopta un cadru
integrat de prevenire a unor astfel de catastrofe. Este meritorie iniþiativa legislativã a Ministerului
Administraþiei ºi Internelor, adoptatã ulterior ca OUG nr. 21/2004, dar ea nu este nici suficientã
ºi nici nu face obiectul prevenirii dezastrelor în sensul documentelor adoptate la nivel internaþional
în ultimii ani. Cea mai mare lipsã se constatã la nivelul politicilor, a unei viziuni integrate vizând
problematica prevenirii dezastrelor, pornind de la vulnerabilitãþi ºi pânã la stabilirea unor
responsabilitãþi clare la nivel local, regional ºi naþional.
Cunoaºtere ºi educare
Multe ONG-uri de mediu au derulat deja proiecte în parteneriat cu ºcolile. Ele deþin suficientã
experienþã pentru a influenþa includerea de teme în programa ºcolarã care sã se refere la
vulnerabilitãþile de mediu, tipuri de hazarde ºi modul în care poate fi redus efectul acestora asupra
colectivitãþilor umane.
Mai mult, colaborarea cu mediul universitar poate conduce la documentarea unor vulnerabilitãþi ºi
susþinerea prin studii a unor politici publice adecvate. Mediul universitar poate contribui
semnificativ ºi la gãsirea de soluþii pentru reducerea riscurilor în cazul hazardelor naturale ºi
antropice ºi chiar la elaborarea de metodologii pentru determinarea la nivelul unei comunitãþii a
tipurilor relevante de vulnerabilitãþi.
Comunitatea internaþionalã a identificat ºi recunoscut în ultimii 10 ani nevoia unei participãri sporite
a comunitãþilor locale la reducerea sustenabilã a dezastrelor, lucru ce s-a tradus în acþiuni de
evaluare a gradului de vulnerabilitate ºi risc la nivelul comunitãþii. ONG-urile de mediu se pot
implica prin dezvoltarea de metode specifice pentru o evaluare participativã a gradului de
vulnerabilitate ºi risc ºi alte activitãþi similare. Ele pot oferi asistenþã de specialitate comunitãþilor
pentru a analiza gradul de vulnerabilitate a populaþiei, pentru a pune în aplicare politici, legi ºi
strategii care sã conducã la reducerea gradul de vulnerabilitate la dezastre a comunitãþii.
De asemenea, ONG-urile de mediu pot contribui la întocmirea hãrþilor de risc. Multe dintre
organizaþii desfãºoarã activitãþi de teren sau în comunitãþi locale, precum cele ce au preocupãri în
managementul ariilor protejate ºi protecþia biodiversitãþii (ce deþin experienþã inclusiv în cartare),
protecþia apelor sau a solurilor, sau prevenirea poluãrii industriale. Acestea pot semnala adesea
autoritãþilor zonele expuse la risc. De asemenea, datoritã relaþiilor directe cu comunitãþile locale,
ONG-urile de mediu pot culege informaþii cu privire la istoricul zonei, incidentele trecute ºi
proporþiile acestora, condiþiile actuale, modificãri faþã de situaþiile anterioare ºi pot evalua situaþia
realã, contribuind astfel la evaluarea vulnerabilitãþii comunitãþilor locale.
ONG-urile de mediu pot avea iniþiative care sã vizeze vulnerabilitatea unei comunitãþi locale, dar
ºi tipurile de acþiuni de pregãtire a populaþiei cât mai adecvate gradului de educare, nivelului de
dezvoltare economicã ºi tradiþiilor culturale ale acestora. Capacitatea ONG-urilor de a derula
campanii de informare ºi conºtientizare pentru cetãþeni este o oportunitate, pentru cã acestea pot
adapta campaniile specificului local ºi grupului þintã. Rolul lor poate fi acela de promotor al ideii
de pregãtire pentru a reacþiona în caz de dezastru ºi/sau de mobilizare a diferitelor tipuri de
resurse umane ºi materiale pentru pregãtirea populaþiei.
De asemenea, organizaþiile neguvernamentale de mediu pot iniþia simulãri ºi formarea unor grupuri
locale de acþiune, stabilind de comun acord cu acestea metode proprii de avertizare ºi intervenþie.
Simularea va creºte capacitatea de reacþie a populaþiei ºi va preveni în special pierderea de vieþi
omeneºti (prin utilizarea metodelor tradiþionale de avertizare, în special în zonele rurale; prin
realizarea de simulãri privind evacuarea etc.).
Hãrþi ºi scheme – aceastã tehnicã constã în a suprapune o serie de hãrþi computerizate, fiecare
conþinând date despre variabilele de mediu, sociale ºi economice, urmatã apoi de alegerea unei
combinaþii de interacþiuni. În managementul dezastrelor, realizarea hãrþilor de hazard apare ca
rezultat al evaluãrii hazardelor, prin reprezentarea frecvenþei/probabilitãþii apariþiei hazardelor de
diverse magnitudini sau duratã.
Diagrame – acestea ilustreazã modul în care diferite elemente ale ecosistemului sunt inter-
relaþionate. Modelarea cu ajutorul graficelor poate spori capacitatea diagramelor de a demonstra
cum modificarea unui singur element al unui sistem le poate afecta pe celelalte.
La nivel social, în ciuda unor acþiuni benefice deja existente însã prea puþine, este evidentã nevoia
de informare, conºtientizare, instruire ºi implicare în ceea ce priveºte orice problemã definitã drept
situaþie de crizã sau de dezastru. Aºa cum deseori se întâmplã în România, implicarea comunitãþilor
în rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusã, soluþiile, eforturile financiare ºi materiale
fiind solicitate din partea autoritãþilor publice locale sau centrale. Acestea nu au capacitatea sã
previnã sau sã reducã impactul dezastrelor, fazele pre-dezastru ºi post-dezastru fiind marcate de
lipsa abilitãþilor de management ºi de incapacitatea de a gestiona resursele existente.
Pe de altã parte, factorii care influenþeazã schimbãrile climatice sau dezvoltarea economicã ne-
durabilã pot creºte incidenþa ºi amplitudinea dezastrelor (fie ele provocate de evenimente
meteorologice extreme sau de accidente industriale). De aceea, nu mai putem vorbi de o
dezvoltare durabilã a comunitãþilor fãrã sã o asociem cu prevenirea dezastrelor, mai exact cu 45
identificarea riscurilor ºi a vulnerabilitãþilor, conºtientizarea ºi implicarea populaþiei în prevenire,
conservarea mediului în bune condiþii etc. În acest context, procesul de participare publicã este
esenþial, þinând cont ºi de calitatea vieþii, calitatea mediului, vitalitatea economiei, echitatea socialã
ºi rezistenþa în caz de dezastre.
Aceastã abordare integratoare trebuie sã fie asiguratã de politici publice care sã rãspundã în
primul rând nevoii de a construi o culturã a prevenirii. Iar transformarea societãþii într-una
responsabilã din punct de vedere ecologic reprezintã o prioritate pentru aceste politici.
Documente de specialitate
Alexander, D. E. (1993), Natural Disasters, UCL Press, London, 632 p.
Basher, Reid, Global early warning systems for natural hazards: systematic and people-centred,
UN-ISDR Platform for the Promotion of Early Warning, 2006
Balteanu D. ºi M. Sima, Modificãri globale ale mediului. Hazarde naturale ºi tehnologice, ediþia a
III-a, Bucureºti, 2006
Cutter, S.L. (2001), The changing nature of risks and hazards, in “American hazardscapes: the
regionalization of hazards and disasters”, Cutter, S. L. (ed.), Jospeh Henry Press, Wahsington, D.C
Das, H.P. et al., Agro meteorology related to extreme events, in World Meteorological
Organization, Technical Note no.201, Geneva, 2003 47
Macklin M. et al., The long-term fate and environmental significance of contaminant metals
released by the January and March 2000 mining tailings dam failures in Maramures county, upper
Tisa Basin, Romania, Applied Geochemistry, Elsevier, 2003
Mileti, D. S., Disasters by design. A reassessment of natural hazards in the United States. Joseph
Henry Press, Washington, D.C, 1999
Smith, K., Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster, Routledge, London and
New York, 2001
Tobin, G.A. ºi B.E. Montz, Natural Hazards. Explanation and Integration, the Guildford Press, New
York, 1997
Wilches, Gustavo, Disasters and the environment, in „Disaster Management Training Programme”,
1995
Alte documente
An Overview of Disaster management, 2nd Edition, Disaster Management Training Programme,
UNDP, 1992
COM(2004)472, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,
The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Flood risk
management. Flood prevention, protection and mitigation, Comisia Europeanã, Bruxelles,
12.07.2004
COM(2005)153, Communication from the Commission to the Council, the European Parliament,
The European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions, Reinforcing EU
Disaster and Crisis Response in third countries, Comisia Europeanã, Bruxelles, 20.4.2005
Final declaration, Second International Conference Early Warning II (EWC II), Bonn, 16 – 18
octombrie 2003
Global Survey of Early Warning Systems; An assessment of capacities, gaps and opportunities
toward building a comprehensive global early warning system for all natural hazards, raport
pregãtit la solicitarea Secretarului General al Naþiunilor Unite, septembrie 2006
NGOs and Disaster Risk Reduction – A preliminary review of initiatives taken and progress made,
background paper for a consultative meeting on a “Global Network of NGOs for Community
Resilience to Disasters, Geneva, 25-26 octombrie 2006
Proiect de campanie naþionalã de informare ºi educare publicã în domeniul pregãtirii pentru situaþii
de urgenþã, Inspectoratul General pentru Situaþii de Urgenþã, 2007
Strategia de informare ºi educare publicã în domeniul situaþiilor de urgenþã, Ministerul
Administraþiei ºi Internelor, 2005
Radu, Mihaela, Zece judeþe intrã în deºertificare, Cotidianul, 23.02.2007
Resurse web
www.igsu.ro - Inspectoratul general pentru Situaþii de Urgenþã
www.mai.gov.ro - Ministerul Administraþiei ºi Internelor
www.unisdr.org – Strategia Naþiunilor Unite privind Reducerea Dezastrelor
48
www.preveniredezastre.ro - Crucea Roºie Românã, Campania pentru prevenirea dezastrelor
www.meteoalarm.eu - informaþii despre fenomene meteo extreme care se produc pe continentul
european; acest proiect a fost iniþiat de Institutul pentru Meteorologie ºi Geodinamicã din Austria,
informaþiile venind din 20 de þãri din Europa.
ANEXA 1
Cele mai grave dezastre naturale din România dupã numãrul de persoane decedate ºi afectate
(Sursa: EM-DAT: The OFDA/CRED International Disaster Database, 2005)
Persoane Persoane
Dezastrul Data Dezastrul Data
decedate afectate
Cutremur 4 martie 1977 1 641 Inundaþii Iulie 1975 1 000 000
Inundaþii 1926 1 000 Cutremur 4 martie 1977 386 300
Cutremur 10 noiembrie 1940 980 Inundaþii 11 mai 1970 238 755
Inundaþii 11 mai 1970 215 Inundaþii Iulie 1997 122 320
Inundaþii 28 iulie 1991 108 Inundaþii Aprilie 2000 60 431
Inundaþii Iulie 1975 60 Inundaþii 28 iulie 1991 15 000
Temperaturi extreme 1 iulie 2004 27 Inundaþii 9 iulie 2005 14 669 49
Inundaþii 9 iulie 2005 24 Inundaþii 28 iulie 2004 14 128
Inundaþii 8 iunie 1998 23 Inundaþii 8 iunie 1998 13 000
Inundaþii 19 iunie 2001 10 803
ANEXA 2
Organizaþii neguvernamentale care s-au implicat efectiv în ceea ce numim managementul riscului
de dezastru.
50
51