SUBIECTUL ŞI PROPOZIŢIA SUBIECTIVĂ

I. Definiţie:

Subiectul este partea de propoziţie care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul
verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată prin numele predicativ. Răspunde la întrebările: Cine?
Ce?.

II. Tipuri de subiect:

a). după formă simplu: Ion merge la şcoală.

multiplu: Ion, Maria şi Gelu merg la şcoală.

b). după prezenţa sau absenţa din propoziţie:

-poate fi exprimat prin:

 substantiv: Caii merg la pas.

 pronume personal: Tu mă ştii.
 pronume posesiv: Ale noastre sunt flori la ureche.
 pronume demonstrativ: Şi cine l-a fermecat?
 pronume nehotărât: Când unul trece, altul vine.
 pronume negativ: Nu-i nimeni aşa.
 adjectiv substativizat: Scumpul mai mult păgubeşte.
 numeral cardinal: Trei mă ţin.
 numeral ordinal: Răspunde al treilea.
 verb la infinitiv: E uşor a scrie versuri.
 verb la supin: De văzut e uşor, de explicat e greu.

-poate fi neexprimat:

a). inclus ( când verbul predicat este la persoana I sau a II-a): Citim ziarul.

b). subînţeles ( când verbul predicat este la persoana a III-a): — Băiatul ăla unde?

— Păi, e la şcoală.

c). nedeterminat ( verbe cu valoare impersonală; nu se precizează persoana): Bate la uşă.

Scrie în ziare.

d). inexprimabil/inexistent: Se crapă de ziuă.

Plouă.
 Tipuri de verbe care au subiect nedeterminat:

- verbe reflexive impersonale: a se întâmpla, a se cuveni, a se cădea, a se putea, a se vedea, a se spune, a

se crede etc. ( sunt întotdeauna la persoana a III-a);
- verbe impersonale în conţinut şi unipersonale în formă: a trebui etc.;
- expresii verbale impersonale: este bine, este rău, este greu etc.;
- adverbe sau locuţiuni adverbiale predicative: probabil, desigur, fireşte, pesemne, cu siguranţă etc.;
- verbe cu pronume în dativ: îmi convine etc.

PROPOZIŢIA SUBIECTIVĂ:

Propoziţia subiectivă (SB) îndeplineşte funcţia de subiect al predicatului sau a unui verb la mod
nepersonal din propoziţia regentă.

Leneşul mai mult aleargă.

Cine e leneş 1/ mai mult aleargă.2/

SB poate fi introdusă prin:

a) conjuncţii ( că, de, ca, dacă etc.): Se vede 1/că scrisorile ajung a treia zi după nuntă.2/
b) pronume relative (cine, care, ce, cât, ceea ce etc.):Şi apoi e strigător la cer 1/ceea ce face
el.2/
Şi apoi 1/ceea ce face el 2/e srigător la
cer.1/
c) pronume sau adjective pronominale nehotărâte (oricine, orice, oricare etc.): Oricine va
privi pe oameni ca oameni 1/nu poate fi decât bun.2/
d) adverbe pronominale relative (unde, când, cum, de unde, până unde etc.): Cum niciunul
nu vrea 1/va merge singur.2/

Verbul la care se referă propoziţia subiectivă poate fi exprimat prin:

- verbe la diateza reflexivă cu valoare impersonală, având ca marcă pronumele reflexiv „se” ( a se
întâmpla, a se părea, a se zice etc.): Se pare 1/cum că-i altă toamnă.2/
- verbe impersonale ( a fi, a avea, a părea, a rămâne etc.): Dac-ar fi 1/să iasă toţi învăţaţi...2/
- expresii verbale impersonale ( e bine, e rău etc.): Nu-i bine 1/să facă asta.2/
- adverbe predicative (poate, desigur, fireşte etc.): Poate 1/că va ploua.2/
- verbe-predicat la orice diateză care nu au un subiect parte de propoziţie (frecvent în proverbe şi zicători):
Ce e val 1/ca valul trece.2/

!!!Atenţie!!! Subiectiva (SB) nu se desparte prin virgulă de regenta ei!