Protecția specifică a copiilor în Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGDP/GDPR)

Protecția specifică a copiilor în

Regulamentul General privind
Protecția Datelor (RGDP/GDPR)
Cristian SOMOȘAN*
Moto: „Zilele de după data de 25 mai 2018, aparțin celor care se pregătesc pentru ele încă de astăzi.”

ABSTRACT

This paper aims to address the requirements governing the validity of the consent
granted by children at the conclusion of legal acts which imply the processing of
personal data as portrayed by the GDPR, by referring to both specific provisions
of the GDPR, as well as the specific dispositions found within National Legislation,
especially within the Romanian Civil Code.

Keywords: Regulation (EU) 2016/679, personal data protection, Data Protection

Officer, consent conditions, information society.

REZUMAT

Lucrarea se focalizează asupra condițiilor de valabilitate a Consimțământului

Copiilor la încheierea actelor juridice care presupun o prelucrare a datelor cu
caracter personal în sensul RGDP, prin raportare atât la prevederile specifice din
RGDP precum și la dispozițiile cuprinse în alte acte normative, în special în Codul
civil român.

Cuvinte-cheie: Regulamentul (UE) 2016/679, protecția datelor cu caracter

personal, responsabilul cu protecția datelor, condiții privind consimțământul,
societate informațională.

Legislaţie relevantă: Regulamentul nr. 679/2016/UE

*
Membru fondator și cercetător științific al Centrului Pentru Protecția Datelor din cadrul Universității „Petru Maior” din
Târgu Mureș (https://cpd.upm.ro/). Este absolvent al Facultății de Științe Economice, Juridice și Administrative, Specializarea
Drept din cadrul Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș. Adresa de contact: cristian_somosan@yahoo.com

DOSAR | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | 73

 Cristian SOMOȘAN

I. Aspecte preliminare
DOCTRINĂ

1. Introducere în Regulamentul (UE) nr. 679 din data de 27 aprilie 2016 (RGDP)

Regulamentul (UE) nr. 679 din data de 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor
date și de abrogare a Directivei nr. 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)
va deveni de aplicabilitate imediată (25 mai 2018) pe întreg teritoriul Uniunii Europene și nu
numai[1], având în vedere aplicabilitatea sa extra-teritorială. Un aspect relevant, de noutate
adus de noul Regulament este modificarea legislativă potrivit căreia RGDP va deveni aplicabil
tuturor operatorilor de date personale ale cetățenilor care au reședința în Uniunea Europeană,
indiferent de locația sediului principal al operatorului.

Directiva nr. 95/46/CE, din punct de vedere al aplicabilității teritoriale avea o notă de neclaritate
și se referea la prelucrarea datelor cu preponderență în cadrul unor instituții, ceea ce a generat
o multitudine de soluții controversate în justiție[2].

Aspectele principale pe care Regulamentul le are în vedere, se conturează în jurul persoanei fizice:
în ceea ce privește protejarea persoanei fizice și în ceea ce privește libera circulație în interiorul
Uniunii Europene a datelor personale privitoare la persoana fizică.

Persoana fizică are un anumit drept fundamental: Dreptul la viață privată și de familie – Art. 8
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dreptul la protecția datelor personale în contextul Convenției Europene a Drepturilor Omului,

ține de viața privată a unei persoane (Genul – dreptul la viață privată/Specia – datele cu caracter
personal).

Prin lecturarea hotărârilor CEDO vom identifica reguli importante de management în domeniul
protecției datelor cu caracter personal.

Având în vedere prevederile noului Regulament UE nr. 679/2016 și aspectele novatoare aduse
de el pentru a putea desluși aspectele ascunse ale Regulamentului, ori de câte ori este neclar,
trebuie să-l clarificăm pe baza considerentelor cuprinse în hotărârile CEDO[3] coroborate cu
raționamentele Curții Europene de Justiție, dezvoltate în cadrul jurisprudenței deja formate cu
referire la Directiva nr. 95/46/CE.

[1]
Art. 3 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 679/2016: „Prezentul regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter
personal în cadrul activităților unui sediu al unui operator sau al unei persoane împuternicite de operator pe teritoriul
Uniunii, indiferent dacă prelucrarea are loc sau nu pe teritoriul Uniunii.”
A se vedea art. 4 din Directiva nr. 95/46/CE.
[2]

[3]
Cauza Copland vs Regatul Unit, Cauza Bărbulescu vs Romania, Cauza Nevenka Antovici Iohan Mircovici vs Muntenegru.

74 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | DOSAR

 Protecția specifică a copiilor în Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGDP/GDPR)

II. Noțiuni despre consimțământ

1. Aspecte introductive privitoare la consimțământ din perspectiva noului Regulament

UE nr. 679/2016

Pornind de la definiția legală dată de art. 4 alin. (11) din Regulamentul nr. 679/2016,
consimțământul reprezintă: „orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de
ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr-o declarație sau printr-o acțiune
fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate”.

Potrivit dispozițiilor noului Regulament nr. 679/2016, consimțământul ar trebui acordat printr-o
acțiune neechivocă care să constituie o manifestare liber exprimată, specifică, în cunoștință de
cauză și clară a acordului persoanei vizate pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal,
ca de exemplu o declarație făcută în scris, inclusiv în format electronic, sau verbal.

Aceasta ar putea include:

– bifarea unei căsuțe atunci când persoana vizitează un site;

– alegerea parametrilor tehnici pentru serviciile societății informaționale sau

– orice altă declarație sau acțiune care indică în mod clar în acest context acceptarea de către
persoana vizată a prelucrării propuse a datelor sale cu caracter personal.

Prin urmare, absența unui răspuns, a unei căsuțe bifate în prealabil sau absența unei acțiuni nu
ar trebui să constituie un consimțământ. Consimțământul ar trebui să vizeze toate activitățile de
prelucrare efectuate în același scop sau în aceleași scopuri.

Este foarte important de precizat faptul că dacă prelucrarea datelor se face în mai multe scopuri,
consimțământul ar trebui dat pentru fiecare scop al prelucrării. În cazul în care consimțământul
persoanei vizate trebuie acordat în urma unei cereri transmise pe cale electronică, cererea
respectivă trebuie să fie clară și concisă și să nu perturbe în mod inutil utilizarea serviciului
pentru care se acordă consimțământul.

O situație particulară privind oferirea consimțământului o constituie domeniul de cercetare

științifică, deoarece în momentul colectării datelor cu caracter personal nu este posibil să se
identifice pe deplin scopul prelucrării datelor. Practic, persoanelor vizate trebuie să li se ofere
posibilitatea de a își exprima consimțământul asupra aspectelor care nu au fost avute în vedere
când și-au exprimat prima dată consimțământul. Acest fapt este relevant mai ales atunci când
categorii speciale de date sunt utilizate în scopuri științifice, ca de exemplu în domeniul medical[4].

Consimțământul este unul dintre cele șase temeiuri de legalitate în ceea ce privește Prelucrarea
datelor cu caracter personal, enumerate de Articolul 6 din GDPR[5] . Atunci când se inițiază
activități care presupun Prelucrarea de date cu caracter personal, operatorul de date trebuie

[4]
Article 29 Data Protection Working Party, Guidelines on Consent under Regulation 2016/679, adopted on
28 November 2017, p. 27.
[5]
Article 29 Data Protection Working Party, Guidelines on Consent under Regulation 2016/679, adopted on
28 November 2017, p. 4.

DOSAR | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | 75

 Cristian SOMOȘAN

întotdeauna să evalueze dacă Consimțământul este temeiul legal adecvat pentru Prelucrarea
avută în vedere sau trebuie identificat un alt temei.
DOCTRINĂ

2. Condițiile propriu-zise de acordare a consimțământului

Potrivit art. 7 din Regulamentul UE nr. 679/2016, în cazul în care consimțământul persoanei
vizate este dat în contextul unei declarații scrise care se referă și la alte aspecte, cererea privind
consimțământul trebuie să fie prezentată într-o formă care o diferențiază în mod clar de celelalte
aspecte, într-o formă inteligibilă și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu.

Regulamentul mai prevede faptul că nicio parte a declarației respective care constituie o încălcare
a prezentului regulament nu este obligatorie, practic se face aplicarea directă a principiului
legalității în domeniul exprimării consimțământului.

3. Condiții de retragere a consimțământului

Regulamentul UE nr. 679/2016 prevede totodată și condițiile de retragere a consimțămâtului în

sensul în care persoana care a oferit consimțământul are dreptul să îl retragă în orice moment,
respectând condițiile și termenele în care a fost oferit la rândul său.

Practic, retragerea consimțământului trebuie să se facă printr-o procedură opusă acțiunii care
a constituit darea consimțământului. Regulamentul UE nr. 679/2016, prevede că: „Retragerea
consimțământului se face la fel de simplu ca acordarea acestuia.”.

Cu toate acestea, pentru a nu intra sub incidența Capitolului VIII, mai exact art. 83 RGDP
(privitoare la sancțiuni)[6], operatorul de date cu caracter personal care solicită consimțământul
în vederea prelucrării unor date trebuie în prealabil să informeze care este scopul prelucrării în
condițiile art. 6 RGDP, dar și că persoana vizată are dreptul să-și retragă consimțământul.

RGDP prevede că retragerea consimțământului nu afectează acțiunile întreprinse prin prelucrarea

datelor cu caracter personal până la data retragerii, cu condiția ca persoana care și-a dat
consimțământul să nu fi fost supusă vreunui viciu de consimțământ.

4. Condiții aplicabile în ceea ce privește consimțământul copiilor în legătură cu

serviciile societății informaționale[7]

Realitatea evidențiază faptul că atunci când se pune în discuție problema consimțământului la

copii avem de-a face cu o chestiune care are nevoie de o protecție specifică a datelor cu caracter
personal.

Considerentul 38 din RGDP enunță următoarele: „Copiii au nevoie de o protecție specifică a datelor
lor cu caracter personal, întrucât pot fi mai puțin conștienți de riscurile, consecințele, garanțiile în
cauză și drepturile lor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Această protecție
specifică ar trebui să se aplice în special utilizării datelor cu caracter personal ale copiilor în scopuri
[6]
Condiții generale pentru impunerea amenzilor administrative.
[7]
Regulamentul UE nr. 679/2016, definește în conținutul art. 4 alin. (25) sintagma de serviciile societății informaționale
în următorul mod: „serviciile societății informaționale” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la art. 1 alin. (1)
lit. (b) din Directiva nr. 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului”.

76 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | DOSAR

 Protecția specifică a copiilor în Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGDP/GDPR)

de marketing sau pentru crearea de profiluri de personalitate sau de utilizator și la colectarea datelor
cu caracter personal privind copiii în momentul utilizării serviciilor oferite direct copiilor (...)”.

În ultima teză a considerentului este inserat următorul aspect: „Consimțământul titularului

răspunderii părintești nu ar trebui să fie necesar în contextul serviciilor de prevenire sau consiliere
oferite direct copiilor”; astfel, observăm aplicarea principiului proporționalității între valorile
sociale ocrotite prin exprimarea consimțământului și serviciile oferite în scopul prevenirii și
consilierii oferite copiilor.

Regulamentul încadrează prin prisma prevederilor paragrafului 75 copii în rândul persoanelor

vulnerabile, astfel potrivit paragrafului 58 din Regulament se consideră necesitatea stringentă
a aplicării principiului transparenței în sensul în care copiii necesită o protecție specifică, orice
informații și orice comunicare, în cazul în care prelucrarea vizează un copil, ar trebui să fie
exprimate într-un limbaj simplu și clar, astfel încât copilul să îl poată înțelege cu ușurință, deoarece
există riscul ca prelucrarea să genereze prejudicii de natură fizică, materială sau morală mult mai
grave decât în rândul adulților.

Art. 8 din Regulamentul UE nr. 679/2016 analizează condițiile în care prelucrarea are ca temei
legal, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) consimțământul[8].

În cazul în care se oferă în mod direct serviciile societății informaționale unui copil care nu a
împlinit vârsta de 16 ani, pentru prelucrarea datelor personale ale acestuia este nevoie de acordul
parental sau a reprezentantului legal. Astfel prelucrarea este legală doar dacă are la bază acordul
a cel puțin unui părinte, care exercită autoritatea părintească asupra minorului.

Per a contrario, acolo unde temeiul prelucrării nu îl reprezintă consimțământul (obligație legală,
interes public, executarea unui contract) nu se mai ia în calcul verificarea vârstei și nici nu se mai
pune problema legalității prelucrării datelor cu caracter personal, din acest punct de vedere al
consimțământului.

Astfel, din 25 mai 2018, copiii care nu au împlinit vârsta de 16 ani nu vor mai putea folosi servicii
online ce presupun prelucrarea datelor cu caracter personal, decât cu acord parental. Exemple
de servicii: rețele de socializare, magazine online, servicii de e-mail.

Mai mult, regulamentul impune operatorului de date cu caracter personal o obligație de

diligență[9], în vederea verificării dacă titularul răspunderii autorității părintești a acordat sau
a autorizat acordarea consimțământului, ținând seama de tehnologiile disponibile. Dacă până
în acest moment deținătorii de servicii online ce prelucrează date cu caracter personal nu erau
obligați să verifice proveniența consimțământului ci doar existența lui, din 25 mai 2018, ei vor
avea o obligație în plus. Astfel, va trebui gândită o strategie, care să poată asigura o siguranță în
ceea ce privește proveniența consimțământului persoanei vizate[10].

„Persoana vizată și-a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal pentru unul sau mai multe
[8]

scopuri specifice”.
[9]
Prin folosirea sintagmei din art. 8 alin. (2) din Regulamentul 679/2016/UE: „eforturi rezonabile (…)”.
De exemplu s-ar putea utiliza un formular prin care titularul autorității părintești și-ar da acordul în ceea ce privește
[10]

consimțământul privitor la prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanei vulnerabile.

DOSAR | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | 77

 Cristian SOMOȘAN

O prelucrare rezonabilă, în ce privește verificarea dacă utilizatorul a împlinit vârsta minimă

necesară pentru a-și exprima propriul consimțământ sau verificarea dacă persoana care exprimă
consimțământul în numele copilului este titularul răspunderii părintești, poate depinde atât de
DOCTRINĂ

riscurile specifice prelucrării cât și de tehnologia utilizată[11].

Operatorul trebuie să fie conștient de diferitele legi naționale, luând în considerare publicul căruia
îi sunt destinate serviciile. În special, trebuie remarcat faptul că un operator care furnizează servicii
transfrontaliere nu se poate baza întotdeauna doar pe respectarea legislației statului membru
în care își are sediul principal, ci trebuie să respecte legislația fiecărui stat membru în care își
furnizează serviciile societății informaționale[12].

Art. 8 alin. (1), teza finală prevede și o derogare de la vârsta minimă de 16 ani care ar constitui o
limită în vederea acordării consimțământului prin intermediul titularului autorității părintești și
anume: „Statele membre pot prevedea prin lege o vârstă inferioară în aceste scopuri, cu condiția ca
acea vârstă inferioară să nu fie mai mică de 13 ani”, astfel putem observa o aplicabilitate directă a
art. 20 alin. (2) din Constituția României[13] având în vedere că întregul Regulament nr. 679/2016/
UE provine ca o emanație și în același timp o nevoie de protecție a dreptului la respectarea vieții
private și de familie[14], drept prevăzut de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În exprimarea constituției față de „legile interne”, reglementările internaționale în materia

drepturilor omului au prioritate de aplicare[15]. Tocmai de aceea constituantul derivat a impus
principiul lex mittior, precizând că prioritatea de aplicare a reglementărilor internaționale este
valabilă numai dacă legile interne sau Constituția României nu cuprind prevederi mai favorabile
în materia protecției drepturilor omului[16].

De exemplu, în România, potrivit art. 13 C. muncii[17] vârsta minimă la care o persoană fizică
poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat, fără acordul părinților, este de 16 ani
și cu acordul părinților sau a ocrotitorului legal este de 15 ani. Având în vedere diversitatea pieței
muncii, în anumite circumstanțe această situație poate constitui o excepție de la aplicarea art. 8
alin. (1) din Regulamentul nr. 679/2016/UE.

Un alt exemplu îl putem regăsi în următoarea situație:

[11]
Article 29 Data Protection Working Party, Guidelines on Consent under Regulation 2016/679, adopted on 28 November
2017, p 25.
[12]
Article 29 Data Protection Working Party, Guidelines on Consent under Regulation 2016/679, adopted on 28 November
2017, p. 24.
„(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
[13]

România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția
sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.”
Art. 8 CEDO: „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a
[14]

corespondenței sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura
în care acesta este prevăzut de lege și constituție, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea
națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția
sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora.”
[15]
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, Constituția României – Comentarii pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 173.
[16]
I. Muraru, E.S. Tănăsescu, op. cit., p. 173.
[17]
Legea nr. 53/2003, publicată în M. Of. nr. 814 din 18 noiembrie 2003.

78 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | DOSAR

 Protecția specifică a copiilor în Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGDP/GDPR)

Ținând cont de dispozițiile prevăzute în art. 43 alin. (3)[18] Noul C. civ., având în vedere valoarea
socială pe care o ocrotește Regulamentul prin prisma art. 8 și făcând aplicarea art. 20 alin. (2)
din Constituția României ne-am putea poziționa într-o situație de excepție privitoare la actele
de conservare, administrare sau de dispoziție cu caracter curent și care se execută la momentul
încheierii lor pentru care nu este nevoie de încuviințarea părintelui sau a ocrotitorului legal. Încă
o dată această ipoteză ridică problema „încuviințării” de către părinți a realizării unui asemenea
act atunci când el presupune o Prelucrare în cadrul societății informaționale.

Revenind la Regulamentul UE nr. 679/2016, putem observa în conținutul prevederilor art. 8 alin
(3) că prevederile art. 1 al Regulamentului nu afectează dreptul general al contractelor aplicabil
în statele membre, cum ar fi normele care sunt direct aplicabile valabilității la încheierea unui
contract sau efectele unui contract în legătură cu un copil.

5. Coduri de conduită privind obținerea consimțământului și promovarea de acțiuni

de sensibilizare și înțelegere în rândul publicului a normelor, riscurilor, garanțiilor și
drepturilor în materie de prelucrare

Regulamentul UE nr. 679, prin conținutul prevederilor art. 40 permite elaborarea de coduri de
conduită menite să contribuie la buna aplicare a acestuia, ținând cont de aspectele specifice ale
diverselor sectoare de prelucrare a datelor cu caracter personal.

Astfel, asociațiile și organismele care reprezintă categorii de operatori sau persoane împuternicite
de operatori pot crea aceste coduri de conduită, sau pot participa la modificarea codurilor de
conduită existente în vederea informării, protejării copiilor și asupra modalităților în care trebuie
obținut consimțământul titularilor răspunderii părintești asupra copiilor.

Parcurgând Regulamentul, mai putem observa la art. 57 că fiecare autoritate națională de

supraveghere[19] are sarcina de a promova acțiuni de sensibilizare și de înțelegere în rândul
publicului a riscurilor, normelor, garanțiilor și drepturilor în materie de prelucrare a datelor
cu caracter personal, acordându-se o atenție sporită activităților care se adresează în mod
preponderent copiilor.

III. Analiza aspectelor privitoare la consimțământ din perspectiva

noului Regulament UE nr. 679/2016 și a legislației interne
Pornind de la dispozițiile par. 42 din Regulament putem observa că în cazul în care prelucrarea se
bazează pe consimțământul persoanei vizate, operatorul ar trebui să fie în măsură să demonstreze
faptul că persoana vizată și-a dat consimțământul pentru operațiunea de prelucrare, mai ales
dacă avem de-a face cu o declarație scrisă. Declarația trebuie să fie dată într-o formă inteligibilă
și ușor accesibilă, utilizând un limbaj clar și simplu, iar această declarație nu ar trebui să conțină
clauze abuzive.

Legea 287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011: „Cu toate acestea, persoana lipsită
[18]

de capacitate de exercițiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege, actele de conservare, precum și actele
de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor.”
În România: Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP), http://
[19]

www.dataprotection.ro/

DOSAR | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | 79

 Cristian SOMOȘAN

Pentru ca acordarea consimțământului să fie în cunoștință de cauză, persoana vizată ar trebui

să fie la curent cel puțin cu identitatea operatorului și cu scopurile prelucrării pentru care sunt
destinate datele cu caracter personal.
DOCTRINĂ

Consimțământul nu ar trebui considerat ca fiind acordat în mod liber dacă persoana vizată nu
dispune cu adevărat de libertatea de alegere sau nu este în măsură să refuze sau să își retragă
consimțământul fără a fi prejudiciată.

Astfel, legislația internă, prevede prin intermediul art. 1206 Noul C. civ. situațiile în care
se afectează valabilitatea consimțământului. Noul Cod civil distinge următoarele cazuri:
consimțământul este viciat când este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violență,
de asemenea și când este lezionar.

În toate cazurile de viciere a consimțământului, manifestarea de voință există, însă aceasta este
alterată fie în dimensiunea sa intelectuală (cazul erorii, al dolului sau al leziunii, care implicând
o falsă reprezentare a realității, determină neputința aprecierii, analizei corecte a elementelor
contractului), fie în dimensiunea volitivă sau a caracterului liber al consimțământului (cazul
violenței, care limitează sau afectează libertatea decizională a părții)[20].

Astfel, putem observa o întrepătrundere a legislației europene din domeniul protecției datelor
cu caracter personal, cu legislația internă, dând posibilitatea creării unui cadru legislativ propice
în vederea protecției dreptului persoanei la viață privată și familie.

IV. Concluzii
Scurta trecere în revistă a unor chestiuni legate de consimțământul copiilor în ceea ce privește
prelucrarea datelor lor personale reliefează necesitatea unei evaluări atente și sistematice la
nivelul întregii legislații naționale a diferențelor existente între consimțământul dat din această
perspectivă și consimțământul oferit în cadrul altor instituții juridice, precum ar fi, cu titlu
exemplificativ, a contractului de muncă, a actelor de conservare, administrare sau de dispoziție
cu caracter curent. Regulamentul are valoare legislativă și superioară legislației de origine
națională, dar acesta permite o ajustare a vârstei până la care un asemenea consimțământ însoțit
de autorizarea/consimțământul deținătorului puterii părintești este obligatorie. Ca urmare, prin
raportare la rezultatul oferit prin consultări publice și alte mecanisme de acest fel, se pot ivi soluții
legislative cum ar fi ajustarea vârstei de 16 ani înspre vârsta minimă de 13 ani. Considerentele
pentru care este necesară o evaluare atentă sunt numeroase, printre care situația actuală în care
ne găsim, multe generații de copii utilizând de multă vreme fără vreun consimțământ special
aplicații ale societății informaționale care în prezent solicită consimțământul părinților; raportul
dintre valoarea socială protejată prin încheierea unui contract de conservare, spre exemplu, și
valoarea socială urmărită de consimțământul acordat de părinte ca reprezentant al copilului,
este un alt considerent; la momentul prezent, dispozițiile RGDP incidente problematicii analizate
au rolul de lex specialia față de alte prevederi legale unde problematica exercitării capacității
persoanei fizice devine incidentă.

[20]
Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coordonatori), Noul Cod civil, Comentarii pe articole,
Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1266.

80 | PANDECTELE ROMÂNE NR. 1/2018 | DOSAR

Reproduced with permission of copyright owner. Further
reproduction prohibited without permission.