Prefaţă

Cursul de pomicultură este adresat studenţilor facultăţilor de

horticultură şi agricultură şi tuturor celor pasionaţi de pomicultură şi a fost
întocmit în conformitate cu planul de învăţământ elaborat de Ministerul
Educaţie şi Cercetării.
Cursul tratează, în prima parte, bazele biologice ale pomiculturii,
tehnologia de obţinere a materialului săditor pomicol, tehnologiilor de
înfiinţare şi de întreţinere a plantaţiilor pomicole din climatul temperat. n
 partea a doua se tratează fiecare specie cultivată în climatul temperat, în parte,
în funcţie de particularităţile biologice, ecologice şi tehnologice specifice.
!a întocmirea acestui curs s"a căutat să se valorifice rezultatele
valoroase obţinute în activitatea de cercetare din ţară şi, în special, ale
colectivului de cercetare de la catedra de #omicultură a $acultăţii de
%orticultură din &imişoara.
'duc mulţumiri tuturor celor care m"au încura(at şi a(utat la realizarea
acestui curs şi voi rămâne îndatorat celor care vor sugera îmbunătăţiri, posibile,
fără îndoială şi de care se va ţine seama, cu siguranţă, într"o viitoare ediţie.

'utorul
 

CUPRINS

PARTEA I. Pomicultură generală

Cap. I Definiţia, obiectul, importanţa i !ituaţia
actuală a pomiculturii )
*.*. +efiniţia, obiectul şi conţinutul pomiculturii )
*.. -mportanţa cultivării pomilor şi arbuştilor fructiferi )
*.. /ituaţia pomiculturii, în lume şi în 0omânia *1

Cap. II Cla!ificarea i caracteri"area !peciilor pomicole *2

.*. Clasificarea botanică *2
.. Clasificarea după habitus *3
.. Clasificarea pomologică *4

Cap. III #orfologia i fi"iologia !peciilor pomicole *5

.*. 6rganele hipogee *5
.. 6rganele epigee 1

Cap. I$ Ciclul biologic al !peciilor pomicole 2

2.*. #erioadele de vârsta ale pomilor 2
2.. #olaritatea şi efectul ei asupra creşterii pomilor fructiferi 3
2.. Eta(area naturală a ramurilor în coroană 3
2.2. Corelaţii între diferitele organe ale pomilor 3

Cap. $ Ciclul anual al !peciilor pomicole )

7.*. /tarea de repaus relativ )
7.. /tarea de vegetaţie 5

Cap. $I Alternanţa %e ro%ire 2

Cap. $II Ecologia pomilor i arbutilor fructiferi 7

4.*. 'groecosistemul pomicol 7
4.. !umina, factor de biotop în pomicultură 3
4.. Căldura, factor de biotop în pomicultură 4
4.2. 'pa, factor de biotop în pomicultură )
4.7. 'erul, factor de biotop în pomicultură 5
4.3. /olul, factor de biotop în pomicultură 5
4.4. 0elieful, factor de biotop în pomicultură 2*

Cap. $III Pro%ucerea materialului !ă%itor pomicol 2

).*. 'legerea locului pentru pepinieră 2
).. /ectoarele pepinierei 2
).. #roducerea portaltoilor pe cale vegetativă 2
 

).2. #roducerea portaltoilor pe cale generativă 2

).7. #roducerea pomilor altoiţi 22
).3. 8coala de pomi 23
).3.*. !ucrări în câmpul - al şcolii de pomi 23
).3.. !ucrări în câmpul -- al şcolii de pomi 24
).3.. !ucrări în câmpul --- al şcolii de pomi 2)
).4. nmulţirea vegetativă a pomilor şi arbuştilor fructiferi 2)

Cap. I& 'nfiinţarea plantaţiilor pomicole 7*

5.*. /isteme de cultură a pomilor 7*
5.. 'legerea locului pentru livadă 7*
5.. 6rganizarea şi amena(area locului pentru livadă 7
5.2. /tabilirea distanţelor de plantare. #ichetarea terenului 7
5.7. #lantarea pomilor 72

Cap. & Te(nologia )ntreţinerii plantaţiilor pomicole 73

*1.*. +iri(area creşterii şi rodirii pomilor fructiferi prin tăieri 73
*1.*.*. 6peraţiuni tehnice principale 73
*1.*.. 6peraţiuni tehnice secundare 74
*1.. !ucrări de formare a coroanelor 7)
*1.. &ăieri de rodire a pomilor fructiferi 75
*1.2. &ăieri de întreţinere a coroanelor 31
*1.7. &ăieri de corectare a coroanelor 3*
*1.3. ntreţinerea şi lucrările solului în plantaţiile pomicole 3*
*1.4. $ertilizarea plantaţiilor pomicole 32
*1.). -rigarea plantaţiilor pomicole 33
*1.5. #rote(area pomilor împotriva accidentelor climatice 3)
*1.*1. ngri(irea recoltelor de fructe 35
*1.**. 0ecoltarea fructelor 41

PARTEA A*II*A. Pomologie

Cap.I Cultura mărului   4
*.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire 42
*.. #articularităţi biologice 42
 *..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi 43
 *... Cerinţele mărului faţă de factorii de vegetaţie 44
 *... Caracteristici morfologice şi de producţie 44
*.. #articularităţi tehnologice 45
 *..*. /pecificul producerii materialului săditor 45
 *... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor 45

Cap. II Cultura părului   )

.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire )
.. #articularităţi biologice )
 ..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi )
 ... Cerinţele părului faţă de factorii de vegetaţie )
 ... Caracteristici morfologice şi de producţie )2
.. #articularităţi tehnologice )7
 ..*. /pecificul producerii materialului săditor )7
 ... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor )7
 

Cap. III Cultura gutuiului ))

.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire ))
.. #articularităţi biologice ))
 ..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi ))
 ... Cerinţele gutuiului faţă de factorii de vegetaţie )5
 ... Caracteristici morfologice şi de producţie )5
.. #articularităţi tehnologice 51
 ..*. /pecificul producerii materialului săditor 51
 ... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor 51

Cap. I$ Cultura prunului   5*

2.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire 5*
2.. #articularităţi biologice 5*
 2..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi 5*
 2... Cerinţele prunului faţă de factorii de vegetaţie 5
 2... Caracteristici morfologice şi de producţie 5
2.. #articularităţi tehnologice 52
 2..*. /pecificul producerii materialului săditor 52
 2... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor 52

Cap. $ Cultura cai!ului   53

7.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire 53
7.. #articularităţi biologice 53
 7..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi 53
 7... Cerinţele caisului faţă de factorii de vegetaţie 54
 7... Caracteristici morfologice şi de producţie 5)
7.. #articularităţi tehnologice 55
 7..*. /pecificul producerii materialului săditor 55
 7... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *11

Cap. $I Cultura pier!icului   *1

3.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *1
3.. #articularităţi biologice *1
 3..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi *1
 3... Cerinţele piersicului faţă de factorii de vegetaţie *12
 3... Caracteristici morfologice şi de producţie *17
3.. #articularităţi tehnologice *17
 3..*. /pecificul producerii materialului săditor *17
 3... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *13

Cap. $II Cultura mig%alului   *1)

4.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *1)
4.. #articularităţi biologice *1)
 4..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi *1)
 4... Cerinţele migdalului faţă de factorii de vegetaţie *15
 4... Caracteristici morfologice şi de producţie *15
4.. #articularităţi tehnologice **1
 4..*. /pecificul producerii materialului săditor **1
 4... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor **1
 

Cap. $III Cultura cireului   **

).*. -mportanţă, origine, arie de răspândire **
).. #articularităţi biologice **
 )..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi **
 )... Cerinţele cireşului faţă de factorii de vegetaţie **
 )... Caracteristici morfologice şi de producţie **2
).. #articularităţi tehnologice **7
 )..*. /pecificul producerii materialului săditor **7
 )... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor **7

Cap. I& Cultura +iinului   **4

5.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire **4
5.. #articularităţi biologice **4
 5..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi **4
 5... Cerinţele vişinului faţă de factorii de vegetaţie **)
 5... Caracteristici morfologice şi de producţie **5
5.. #articularităţi tehnologice *1
 5..*. /pecificul producerii materialului săditor *1
 5... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *1

Cap. & Cultura nucului   *

*1.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *
*1.. #articularităţi biologice *
 *1..*. /pecii spontane, soiuri şi portaltoi *
 *1... Cerinţele nucului faţă de factorii de vegetaţie *
 *1... Caracteristici morfologice şi de producţie *2
*1.. #articularităţi tehnologice *2
 *1..*. /pecificul producerii materialului săditor *2
 *1... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *7

Cap. &I Cultura căpunului *4

**.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *4
**.. #articularităţi biologice *4
 **..*. /pecii spontane, soiuri *4
 **... Cerinţele căpşunului faţă de factorii de vegetaţie *)
 **... Caracteristici morfologice şi de producţie *)
**.. #articularităţi tehnologice *5
 **..*. /pecificul producerii materialului săditor *5
 **... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *5

Cap. &II Cultura coacă"ului   **

*.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire **
*.. #articularităţi biologice **
 *..*. /pecii spontane, soiuri **
 *... Cerinţele coacăzului faţă de factorii de vegetaţie *
 *... Caracteristici morfologice şi de producţie *
*.. #articularităţi tehnologice *
 *..*. /pecificul producerii materialului săditor *
 *... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *
 

Cap. &III Cultura "meurului i murului   *2

*.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *2
*.. #articularităţi biologice *2
 *..*. /pecii spontane, soiuri *2
 *... Cerinţele zmeurului şi murului faţă de factorii de vegetaţie*7
 *... Caracteristici morfologice şi de producţie *7
*.. #articularităţi tehnologice *3
 *..*. /pecificul producerii materialului săditor *3
 *... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *3

Cap. &I$ Cultura afinului   *4

*2.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *4
*2.. #articularităţi biologice *4
 *2..*. /pecii spontane, soiuri *4
 *2... Cerinţele afinului faţă de factorii de vegetaţie *)
 *2... Caracteristici morfologice şi de producţie *)
*2.. #articularităţi tehnologice *5
 *2..*. /pecificul producerii materialului săditor *5
 *2... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *5

Cap. &$ Cultura agriului   *21

*7.*. -mportanţă, origine, arie de răspândire *21
*7.. #articularităţi biologice *21
 *7..*. /pecii spontane, soiuri *21
 *7... Cerinţele agrişului faţă de factorii de vegetaţie *2*
 *7... Caracteristici morfologice şi de producţie *2*
*7.. #articularităţi tehnologice *2*
 *7..*. /pecificul producerii materialului săditor *2*
 *7... /pecificul înfiinţării şi întreţinerii plantaţiilor *2*

ibliografie !electi+ă *2

 

PARTEA I
P-#ICUTUR/ 0ENERA/
 

Cap. I. Definiţia, obiectul i !ituaţia

actuală a pomiculturii

 Rezumat 
 In acest capitol se prezintă definiţia, obiectul şi conţinutul 
 pomiculturii şi de asemenea legătura ei cu alte ştiinţe.
Tot aici se prezintă importanţa economică şi socială a pomiculturii,
accentuându-se rolul dietetic şi terapeutic al consumului de fructe.

1.1. Definiţia, importanţa, obiectul i

conţinutul pomiculturii
#omicultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul biologiei, ecologiei şi
tehnologiei de cultură a speciilor pomicole.
Etimologia acestui cuvânt a apărut în cuvintele latine ,, pomos’’   − pom
şi ,,cultura’’  îngri(ire, cultivare.
+e la o simplă îndeletnicire, de procurare a hranei cum se prezenta
 pomicultura în zorii e9istenţei omenirii, ea a evoluat în zilele noastre la o
ştiinţă comple9ă, cu obiect de studiu şi metode de cercetare proprii.
6biectul pomiculturii îl constituie totalitatea speciilor şi a soiurilor de
 pomi şi arbuşti fructiferi. n climatul temperat, găsesc condiţii de creştere şi
dezvoltare 1 : 7 genuri de plante pomicole. !ista soiurilor este greu de
evaluat deoarece permanent apar soiuri noi, iar unele dispar de la sine sau din
negli(enţă.
Conţinutul pomiculturii cuprinde;
−  bazele biologice ale pomiculturii; clasificare, morfologia, fiziologia
speciilor pomicole<
− ecologia speciilor pomicole<
−  producerea materialului săditor pomicol<
− tehnologia înfiinţării plantaţiilor pomicole<
− tehnologia întreţinerii plantaţiilor pomicole.

1.2. Importanţa culti+ării pomilor i

arbutilor fructiferi
ntre ramurile agriculturii, pomicultura ocupă un loc însemnat, datorită
rolului pe care îl au fructele în alimentaţia raţională a omului, în prevenirea
unor boli, în ameliorarea condiţiilor ecopedologice.
=aloarea alimentară a fructelor este dată de compoziţia chimică a
acestora >tabelul *.*.?.
$ructele conţin multă apă şi substanţă uscată în proporţie de 1@ din
greutatea totală, în unele cazuri.
Arăsimile şi proteinele se găsesc în proporţie mică în fructele cărnoase
>mere, pere, prune, caise, piersici, cireşe, vişine?.$ructele uscate >nuci, migdale,
alune? au conţinut mai mare de lipide >peste 71@? şi proteine >*)"1@?.
Alucidele se găsesc în fructe sub formă de zaharuri reducătoare
>glucoză, fructoză şi zaharoză? şi se situează printre produsele naturale cu
 

valoare calorică mare; *) calB*11g substanţă proaspătă >=alnet citat de

Militiu, -. şi #opescu, M.< *55?.
'cizii organici >malic, tartric, malolactic? se găsesc sub formă de săruri.
Celuloza se găseşte în fructe în cantităţi variabile >1,)"*,1@?.
/ubstanţele minerale intră în metabolism direct sau sub formă de
coenzime. $ructele conţin 27 de elemente minerale >Ca, Mg, , #, /, $e, etc.?.
=itaminele reglează procesele metabolice din organismul uman. Cele
mai importante vitamine sunt; C, ', D, ##, , E, etc. Cea mai importantă
vitamină din fructe este vitamina C. n cantităţi mari ea se găseşte în coacăze
negre, căpşuni, alune, lămâi, portocale, zmeură.
&aninul conferă fructelor astringenţă. 'u rol dezinfectant, hemostatic,
cicatrizant, antidiareic.
/ubstanţele pectice sunt esteri ai acidului galacturonic şi au rol la9ativ,
emolient, înlătură constipaţia.
$ructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelucrată sub formă de
gem, dulceaţă, marmeladă, (eleu, nectare, siropuri, etc.
tabelul *.*.
Compo"iţia c(imică a fructelor

Aci%i $itamine
4a(a tate Săruri minerale
Nr Apă mg
crt Specia *ruri total
3
3 ă A C 5 Ca #g P
3
* Afine )2,5 *,3 *,*7  1,* 37 *1 ,2 5,*
 Agrie )4, ),44 *,31 7 1,* 1 5 *7 1
 Alune 7,2 *,4 "  1,1 33 3 *73 
2 Anana! )7, *, 1,4 1 1,13 *4 *3 *4 5
7 anane 4,5 , 1,4 * 1, 5 ),4 3 )
3 Ca!tane 71,* 2,) " 4 1,1 414  72 )4
4 Căpuni )5,7 4,2) *,15 32 1,17 *24 3 *7 5
) Cai!e )7, *, *,5 5 *,45 4) *3 5, *
5 Ciree )2,) *,1 1,37 * 1,1 **2 " ) 4
*1
Coacă"e )*, *,2 ,5 **4 1,*2 *1 23 *4 21
negre
**
Coacă"e )2,4 5,33 ,) 3 1,12 ) 5 * 4
roii
* 0rapefruit )),3 5,) *,)4 27 1,1 *)* 1 " *4
* 0utui ),* *7,7 1,51 * 1,1 1* *1, ),*7 *,2
*2 ăm6i 51, 4,*1 7,71 7 1,1 *25 ** *) *3
*7 #an%arine )3,4 *1,3 *,1 1 1,2 *1  " 1
*3 #ere )7, *,3 1,37 * 1,17 *22 4,* 3,2 *
*4 #ig%ale 73,7 *3,1 " 1,) 1,* )7 7 *41 272
*) Nuci 2,) *2, " ,3 1,17 722 )4 *5 215
*5 Pier!ici )4,7 *1,7 1,34 2,3 1,1 *3 *1 4,) *7
1 Pere )2, *,) 1,7 5,7 1,22 17 4,) 5, 
* Portocale )7,4 *,1 *, 71 1,15 *44 2 *2 
 Prune ),4 *2,7 1,)7 7,2 1,* * *2 *1 *)
 Struguri )*,) *3,) 1,72 2, 1,1 *5 *) 5, 1
2 $iine ),) *7,* *,27 *7 1,1) 5 *4 ** 1
7 4meură )2,7 ),* *,21 7 1,12 *41 21 1 22
 

$ructele proaspete se recomandă în alimentaţie zilnic în cantitate de

71"211g, pentru un om sănătos şi în cantităţi mai mari la bolnavi.
#omicultura contribuie la dezvoltarea unor activităţi industriale;
 producerea de îngrăşăminte chimice, pesticide, tractoare, maşini agricole,
ambala(e, mi(loace de transport.
+e asemenea, pomicultura dezvoltă comerţul intern şi e9tern,
echilibrează balanţa valutară, reprezentând o sumă de venit de 3"*1 ori mai
mare comparativ cu culturile cerealiere >+răgănescu, E., *55)?.
#rin practicarea pomiculturii, fondul funciar este utilizat eficient, în
sensul că speciile pomicole valorifică terenuri improprii altor culturi agricole.
+e asemenea, pomicultura utilizează eficient şi forţa de muncă.
#lantaţiile pomicole au o influenţă pozitivă asupra microclimatului
reducând poluarea şi creând armonie între temperatură, umiditate şi viteza de
mişcare a aerului.
0omânia este o ţară care, datorită condiţiilor ecopedologice, satisface
cerinţele tuturor speciilor pomicole, cultivate în climatul temperat. &oate
acestea arată importanţa pomiculturii şi motivează e9tinderea şi perfecţionarea
tehnologiilor de cultură.

1.7. Situaţia pomiculturii, )n lume i )n Rom6nia

Cultura pomilor fructiferi se practică pe suprafeţe întinse în Europa,
'sia, 'merica, 'frica, 'ustralia, etc.
Evoluţia producţiei de fructe, la diferite specii este prezentată în tabelul
*...
tabelul *..

E+oluţia pro%ucţiei mon%iale %e fructe la principalele !pecii 8mii t9

8Anuare :A- 1;;7 < 1;;= Roma9

Ni+elul pro%ucţiei )n anii> 3

#e%ia
%epăire
Specia
1;?;* 1;;*
1;; 1;;1 1;;2 1;;7 1;;B 1;; 1;;= 1;?;1;@1
1;@1 1;;=
Măr 23 217*) 5212 2223 2443 2))51 25)* 734 231* *2,4
#iersic 4) )3)5 ))** *15* *1473 *153 *11** *1215 *1147 *3,7
#run 77*7 741) 7422 35* 3)) 43* 31 343* 37* **),1
Cais *355 *43 2 2)1 4 31 *71 )4 5 *2,5
Căpşun *43) " 3 )5 4 75 311 741 23 *4,*
#ăr )75 5)21 )57 *1)42 *1473 *** *2*2 *15 **1 *),
 uc 4)) " 55 5 *1)) 525 *114 *1 551 *7,3

n Europa, principalele ţări producătoare de fructe sunt prezentate în

tabelul *..
 

tabelul *..
E+oluţia pro%ucţiei %e fructe )n principalele ţări europene 8mil. t9
80lămăn, 0(., 1;;=9
ara #e%ia
1;?=*1;@ 1;@1*1;@ 1;@=*1;;
:ranţa *2*23 **)2 *5)3
0recia *31 3*7 )21
Ungaria 7 74 3*3
R.:.0. ))4 532 5*)
Italia *5334 1*4 1321
Turcia 325 37* 33*2
Portugalia *4)3 *312 *4*
Spania *157 **4*) **23
Iugo!la+ia 4*) 243 7*3
Rom6nia *2** *)1) *75
U.R.S.S. *7*41 *321 *75*3

&oate ţările mari consumatoare de fructe se prezintă în tabelul *.2..

tabelul *.2.
Con!umul %e fructe )n principalele ţări
con!umatoare 85glocuitor9
Nr. ara :elul fructelor Total
crt. #ere Alte Portocale anane fructe
fructe %e i alte anual
climat citrice
temperat
* -lan%a 4,3 1, 71,3 ), *77,2
 SUA 2),4 7,2 2,* **,7 *71,2
 Italia 7,* 7,* 3,3 ), *27,4
2 0ermania 7,1 2,4 *7,5 *, *,1
7 :ranţa 7,1 2,* ), 4,7 )4,2
3 Anglia *4,5 *),5 *5,* 5,1 )1,1
4 Faponia 4,4 *,3 *2,* 7,) 7),4
) C(ina 3, *2,1 ),2 31,*
5 Rom6nia *,2 4,4 ,3 *,1 33,3

Situaţia pomiculturii )n Rom6nia

!a nivelul anului *55), din suprafaţa agricolă a ţării, ce însuma *2,) mil. ha,
3.111 ha erau ocupate cu livezi şi pepiniere pomicole, din care în sectorul
 privat se găseau *4).111 ha.
Evoluţia producţiei de fructe este prezentată în tabelul *.7..
#roducţia pomicolă în 0omânia este neuniformă. 'stfel, ) (udeţe produc peste
71.111 t fructe fiecare, *1 (udeţe între 21"71.111 t fiecare, *1 (udeţe sub 1 t
fiecare, iar restul, în total, între 1"21 tone >+răgănescu, E., *55)?.
n ultima perioadă, în urma aplicării noii legislaţii în domeniul agricol,
multe plantaţii au fost lăsate în părăsire ori s"au desfiinţat, pe de o parte, iar 
 

altele s"au înfiinţat, în special, în sectorul privat, cu alte specii şi soiuri şi cu

alte sisteme de cultură >intensiv şi superintensiv?, pe de altă parte.
tabelul *.7.

E+oluţia pro%ucţiei %e fructe )n Rom6nia 8mii t9

8Anuar !tati!tic al Rom6niei, 1;;;9

Din care>
Nr. Total Total Total
crt /pecia !ector !ector !ector
. pri+at pri+at pri+at
1;;7 1;;B 1;;
* Mere *154, 32,1 3,1 *51,1 274, 7),*
 #ere *1),7 *1*,1 7*,* 25,1 3,1 75,
 #rune 41,4 333,1 )7,4 27,1 7,7 5,)
Caise şi
2 2*,4 *,2 2,3 3, *7, *,4
zarzăre
7 #iersici 25,4 7, 1,5 *1,1 *,2 2,5
Cireşe
3 *13,2 5*, 41,2 7), 31,7 7,3
şi vişine
4 uci ,3 , *5,7 *5, ,) ,2
) Căpşuni 4, 3, *, **,) *,4 *,
'lte
5 7,5 ,4 ,5 *,4 1,1 *),)
fructe
1 Total   2183,0 1610,0 980,4 731,2 917,4 670,8

Din care>
Nr. Total Total Total
crt /pecia !ector !ector !ector
. pri+at pri+at pri+at
1;;= 1;;? 1;;@
* Mere 375,4 37,2 332,* 21),) 212,2 )2,4
 #ere 42, 41,4 35,5 3),2 32,7 3,4
 #rune 33,1 3,7 25*,3 272,) 212,2 )2,4
Caise şi
2 2,) ),) 4,3 *,2 4,1 4,
zarzăre
7 #iersici 7,5 ),3 *4,* 5,1 *4,5 4,)
Cireşe
3 )5, 43, 4,) 3,) 44,5 3),
şi vişine
4 uci 7,4 7, ,5 ,7 ,7 ,*
) Căpşuni **,4 **, *,7 *,1 **,) **,2
'lte
5 ),7 3,1 3,1 2,) ,4 ,1
fructe
1 Total   1631,8 1254,8 1416,5 1095,5 1036,4 886,8
 

+atorită activităţii de ameliorare, în ţara noastră, în perioada *53"111

s"au obţinut 13 soiuri noi şi 22 portaltoi >tabelul *.3.?.
tabelul *.3.
Situaţia !oiurilor i portaltoilor obţinuţi
 )n Rom6nia, )n perioa%a 1;=7*2

Nr.
!oiuri
Specia -b!er+aţii
omologa
te
#ăr 3 d.c. * soiuri cu rezistenţă genetică >vf şi polF?
Păr *4
0utui 
Prun 
Cire ) d.c. 7 soiuri cu fructe amare
$iin *3
Cai! *)
Pier!ic * d.c.  soiuri de nectarine
Nuc *
#ig%al *
Alun 
Ca!tan
4
come!tibil
d.c.  soiuri cu fructe roşii şi * soi cu fructe
Coacă" )
albe
Agri 
Afin 
4meur 
Cătină *
Soc 2
Scoru *
#ăce 
Căpun 3
Total soiuri 206  

Portaltoi

generati+i
Portaltoi
**
+egetati+i
Total portaltoi 44

 !ntrebări
1. "are este definiţia pomiculturii#
$. "are este conţinutul pomiculturii#
%. "are este importanţa socială şi economică a pomiculturii#
 

Cap. II Cla!ificarea i caracteri"area

!peciilor pomicole

 Rezumat 
 &cest capitol cuprinde clasificările 'n care se pot 'ncadra pomii şi
arbuştii fructiferi. (oarte important de reţinut este faptul că speciile pomicole
nu se pot clasifica după un singur criteriu, deoarece acesta nu poate cuprinde
toate particularităţile morfologice şi biologice ale acestor specii.

Clasificarea speciilor pomicole : se face după mai multe criterii,

deoarece unul singur nu poate cuprinde toate particularităţile morfologice şi
 biologice ale speciilor pomicole.

2.1. Cla!ificarea botanică

Clasificarea botanică se face după criteriile sistematicii vegetale.

/peciile înrudite botanic au particularităţi morfologice, fiziologice, tehnologice
asemănătoare.
Ma(oritatea speciilor pomicole cultivate în 0omânia, aparţin familiei
0osaceae, ce cuprinde peste 21 specii spontane din care s"au format noi soiuri
 prin activitatea de ameliorare şi, de asemenea, s"au promovat o parte din
 partaltoii utilizaţi în prezent. $amilia 0osaceae cuprinde cele mai importante
specii din punct de vedere economic. 'ceste specii cuprind toate soiurile
e9istente în cultură, indiferent de speciile spontane din care au provenit.
/peciile pomicole cultivate mai poartă denumirea de specii sintetice. +intre
acestea enumerăm; mărul > )alus domestica *or+? care are peste *1 111 soiuri
cultivate< părul > rus sati/a  0am et .".? ce cuprinde peste 3 111 soiuri<
 prunul > runus domestica 0.2 cu apro9imativ  111 soiuri şi caisul > &rmeniaca
/ulgaris  0am? cu câteva sute de soiuri; piersicul > ersica /ulgaris   0? care are
 peste  111 soiuri; cireşul > "erasus a/ium 0 ? şi vişinul >"erasus /ulgaris  )ill ?
fiecare dintre ele cu apro9imativ *11 soiuri.
Clasificarea botanică din care fac parte speciile pomicole sunt cuprinse
în tabelul .*.
 

tabelul .*.
Cla!ificarea botanică a !peciilor pomicole
>după M. #opescu şi colab., *5)?
-r%inul :amilia Subfamilia 0enul Specia
domestica DorGh
silvestris Mill praeco9 #all
 pumilla paradisiaca #all
06/'!E/ 0osaceae #omoideae Malus
 baccata DorGh
 prunifolia DorGh
coronaria Mill
sativa !am. Et +.C.
 piraster !.
ussuriensis Ma9im
#irus
nivalis HacI
serotina 0ed. Elaeagnifolia
/tend
CFdonia "vulgaris
Mespilus " germanica !.
domestica
instiţia Hussc.
#runoideae #runus
Cerasifera %er.
/pinosa !.
vulgaris !am.
/ibirica !.
'rmeniaca
Mume /ieb.
Mandehurica : /Ghortz
vulgaris
#ersica
davidiana arr.
avium !.
vulgaris Mill.
Cerasus
Mahaleb Mill.
$ruticosa #al.
vesca !.
elatior Ehrh.
0osoideae $ragaria
=irginiana Mill.
Chiloensis +uchean
idaeus vulgaris 'rrh.
0ubus -daeus strigosus Meh9.
$ruticosus !.
=ulgare !am.
0ubrum !.
/a9ifragaceae 0ibesoideae 0ibes
 igrum !.
'ureum #ursh.
reclinata Mill.
Arossularia
%irtela /pach
HJA!'+ regia !.
Huglandaceae   − Huglans
'!E/ nigra !.
sativa Mill.
$'A'!E/ $agaceae   − Castanea +entata DorGh.
#umilla Mill.
avellana !.
colurna !.
Detulaceae − CorFlus
ma9ima Mill.
#ontica oh.
 

2.2. Cla!ificarea %upă (abitu!

Clasificarea după habitus. /e face după habitusul natural al pomilor, dar 
cum toate speciile pomicole cultivate au habitusul modificat, aceasta clasificare
îşi pierde din importanţă.
n cadrul acestei clasificări se deosebesc următoarele grupe;
a?  Pomii propriu*"ii. /e caracterizează prin talie mare, 3"*1 m
înălţime şi )"* m diametrul coroanei. /unt longevivi; trăiesc sute de ani. 'u
un singur trunchi, şarpante eta(ate, polaritate, dra(onează puţin sau deloc, se
înmulţesc mai greu prin butaşi şi marcota(, dar uşor prin seminţe sau altoire. n
aceasta grupă se încadrează; mărul, părul, gutuiul, prunul, caisul, piersicul,
cireşul, unele soiuri de vişin, nucul.
 b? Arbu!toi"ii. &alia este mica; "2 m înălţime şi diametrul coroanei.
+in colet pornesc "7 tulpini şi formează o coroana comună. /unt specii
 precoce care trăiesc 7"7 ani, dra(onează şi se înmulţesc uşor prin marcota(
sau chiar prin butaşi. 'ici se încadrează; vişinii arbustoizi, unele tipuri de
gutui, alunul, moşmonul.
c? Arbutii fructiferi. /e prezintă sub forma unor tufe alcătuite din *1"
1 tulpini cu diametrul de *"2 m, slab ramificate care pornesc din zona
coletului. $iecare tulpină trăieşte 7") ani, au la bază muguri din care pornesc
lăstari care înlocuiesc aceste tulpini în mod natural. 6 tufă trăieşte *7"1 ani.
/e înmulţesc uşor prin butaşi, marcota(, nu au alternanţă de rodire. +in această
grupă fac parte; agrişul, coacăzul, afinul etc.
d? Semiarbutii. /e aseamănă cu arbuştii dar tulpinile sunt mai lungi şi
au ţesuturile mecanice slab dezvoltate. +urata de viaţă este mică; * an. n
 primul an cresc şi diferenţiază muguri de rod, iar în anul al doilea se taie,
rodesc şi se usucă. &ufele se înmulţesc natural prin dra(oni şi au o longevitate
de *"*7 ani. +in această grupă fac parte zmeurul şi murul.
c? Plantele pomicole !emierboa!e, au tulpina semilignificată, scurtă de
*1"*7 cm, ramificată dihotomic. n vârf au o tulpină cu frunze persistente tot
timpul anului, dar care se reînnoiesc periodic. +in tulpinile filiforme se
formează stoloni, cu capacitate mare de înrădăcinare. +in această grupă fac
 parte fragul şi căpşunul. Căpşunul rodeşte la "2 ani, dar poate trăi mai mult.
f? Plantele pomicole ierboa!e, formează o tulpină falsă, alcătuită din
tecile frunzelor. 'ici se încadrează bananierul, ananasul.
g? ianele  au tulpini lungi de *7"1 m, semilignificate, agăţătoare
>actinidia?.

2.7. Cla!ificarea pomologică

!a această clasificare, se iau în considerare caracteristicile fructului, dar 
speciile care se înrudesc astfel au şi caracteristici biologice asemănătoare.
a? Plantele pomicole !ăm6nţoa!e.  'ici intră speciile pomicole ale
subfamiliei #omoideae, mărul, părul, gutuiul, moşmonul, scoruşul, păducelul.
!a aceste specii fructul este o poamă. /peciile din această categorie sunt bine
adaptate la climatul temperat, au rezistenţă bună la ger, au repaus relativ lung,
înfloresc târziu şi scapă în acest fel de brumele târzii . Mugurii de rod se află la
e9tremitatea superioară a ramurilor de rod. !a punctele de fructificare se
 

acumulează substanţe de rezervă formând bursele. 0ănile acestor pomi se

vindecă uşor, nu au scurgeri gomoase.
+in punct de vedere ecologic, aceste specii sunt pretenţioase la
umiditate şi la sol. 0eferitor la tehnologia de cultură, ele au evoluat mult
deoarece s"au obţinut un număr mare de portaltoi de vigoare diferită care
 permit diferite sisteme de cultură.
 b? Plante pomicole !6mburoa!e 8%rupaceae9.  +in această grupă face
 parte; prunul, caisul, piersicul, cireşul, vişinul, migdalul, corcoduşul,
 porumbarul şi cornul. 'ceste specii au fructul, drupă. 'ceste specii rezistă mai
 puţin la ger, au repaus vegetativ mai scurt, fapt care le face sensibile la
îngheţurile târzii din primăvară.
!a aceste specii, mugurii floriferi sunt aşezaţi la baza ramurilor de rod,
iar după fructificare în zona respectivă nu se mai formează lăstari, ramurile se
degarnisesc iar rodul migrează spre vârful ramurii. #iersicul şi caisul trăiesc
mai puţin decât prunul şi cireşul. 0ănile se vindecă greu şi sunt acoperite cu
scurgeri gomoase. n comparaţie cu pomaceele au creşteri mai viguroase în
 primii ani, formează lăstari anticipaţi, iar rodirea debutează în anii -- şi --- la
 piersic şi la cais. umărul portaltoilor este mai redus ceea ce face ca
 posibilităţile de diversificare a culturilor să fie mai mici.
c? Plante pomicole nucifere. 'ici se încadrează nucul, alunul şi
castanul comestibil. /unt specii pretenţioase la căldură, la apă, la lumină,
factorii limitativi în cultura lor. 'u ciclul biologic lung. $ructele sunt bogate în
lipide şi proteine.
d? Plante pomicole bacifere. +in această grupă face parte coacăzul,
agrişul, afinul, cu fructul bacă; zmeurul şi murul cu fructul polidrupă; căpşunul
şi fragul cu fructul poliachenă. /e prezintă sub forme de tufe şi se înmulţesc pe
cale vegetativă. /unt precoce, productive, fără alternanţă de rodire. $ructele
sunt bogate în vitamine şi săruri minerale dar perisabile.
e? Plante pomicole !ubtropicale.  'ceste specii găsesc condiţii doar în
zonele menţionate, fiind sensibile la ger. +in această grupă fac parte printre
altele; smochinul, lămâiul, portocalul, mandarinul, măslinul, rodia, fisticul,
GiKi etc.
f? Plante pomicole tropicale. 'cestea au vegetaţie continuă, fără stare
de repaus, spre deosebire de speciile din climatul temperat. #rincipalele specii
tropicale sunt; curmalul, bananierul, cocotierul, cocos, cafeaua, Cola, vanilia
etc.

 !ntrebări

1. "um se clasifică plantele pomicole după abitus#

$. "um se clasifică plantele pomicole după caracteristicile
 fructului#
 

Cap. III #orfologia i fi"iologia

!peciilor pomicole
 Rezumat 
 In acest capitol se prezintă morfologia şi fiziologia speciilor 
 pomicole, punându-se accent pe elementele coroanei, deoarece tăierile de
 formare, de rodire, de 'ntreţinere etc. care sunt cele mai importante operaţiuni
care se fac la pomii fructiferi, nu se pot realiza decât printr-o cunoaştere
amănunţită a acestora.

6rganele pomilor şi arbuştilor fructiferi sunt legate între ele ca structură

şi funcţionalitate. Cunoaşterea acestor legături a(ută la aplicarea corectă a
lucrărilor agrotehnice. 'ceste lucrări determină intensitatea proceselor 
 biologice din plante. Ele au ca rezultat obţinerea unor producţii superioare,
calitative şi cantitative.
+upă funcţiile pe care le îndeplinesc, organele pomilor şi arbuştilor,

se împart în două categorii;

− /egetati/e; rădăcina, tulpina, frunza;

− de reproducere ; florile din care rezultă fructele şi seminţele.
+upă vârsta lor, organele pot fi de două feluri;
− anuale; mugurii, lăstarii, frunzele, fructele;
− multianuale; rădăcinile de schelet şi semischelet, trunchiul, ramurile.
6rganele anuale trăiesc de la câteva zile la câteva luni, după care se pot
transforma în alte organe sau mor.
6rganele multianuale au o durată de viaţă de la un an, la o vârstă egală
cu vârsta pomului .

7.1. -rganele (ipogee

Ră%ăcina
0ădăcina este alcătuită dintr"un comple9 de organe vegetative situate
sub nivelul solului.
n funcţie de originea lor, rădăcinile pot fi;
− embrionare , la pomii obţinuţi din seminţe şi la cei altoiţi pe portaltoi
de origine generativă;
− ad/enti/e, specifice pomilor altoiţi pe portaltoi de origine vegetativă
şi a celor obţinuţi direct prin înmulţire vegetativă. 'ceste rădăcini iau naştere
din periciclul tulpinii.
n funcţie de dimensiunile şi rolul lor, se împart de asemenea, în două
categorii;
− rădăcini de scelet şi semiscelet , care au lungimea cuprinsă între
7 cm şi "2 m , iar grosimea de 1,7"7 cm. 'u rolul de susţinere a părţii
aeriene, de conducere a sevei brute spre organele aeriene şi a celei elaborate în
 

sens invers, de depozitare a substanţelor de rezervă. !a pomii obţinuţi din

sămânţă >pe cale generativă? se poate distinge o rădăcină principală, verticală,
numită pivot. +in aceasta se dezvoltă rădăcinile de ordinul superior >-, --, --,
etc.?. !a plantarea pomilor, pivotul se scurtează la 7"1 cm, astfel încât să se
imprime rădăcinii o creştere laterală, viguroasă;
− rădăcinile fibroase , de garnisire, îmbracă rădăcinile de schelet şi
semischelet. 'u lungimea de la " mm până la "2 m, iar grosimea sub  mm.
0olul lor este de a conduce seva în ambele sensuri şi de a absorbi apa şi
substanţele nutritive. n timp aceste rădăcini se pot transforma în rădăcini de
schelet şi semischelet, sau pot pieri.
n această grupă distingem următoarele categorii de rădăcini;
− rădăcini a3iale  care prelungesc rădăcinile de schelet şi semischelet.
'u o lungime de *1"1 mm şi o structură primară. Culoarea lor este albă. 'u
rolul de creştere în lungime a rădăcinilor de schelet şi de ramificare a acestora.
+e asemenea pot absorbi apă şi substanţe nutritive ;
− rădăcinile absorbante sau acti/e . 'ceste rădăcini au lungimea de
1,*"2 mm şi grosimea de 1,"* mm. Culoarea lor este albă străvezie şi au
structură primară. 0olul lor este de absorbţie a elementelor nutritive. +e
asemenea, ele pot elimina în mediul încon(urător, substanţe organice de
sinteză. +urata de viaţă a acestor rădăcini este în general de *7"1 zile, dar pot
trăi şi câteva luni >Aodeanu, -; *5)*?.
n funcţie de direcţia de creştere, de unghiul geotropic, rădăcinile
 pomilor se împart în trei grupe;
− rădăcini /erticale , acestea au unghiul geotropic de 1"1°. Ele
 penetrează solul până la adâncimi de *"*1 m. 'u rol de fi9are şi absorbţie;
− rădăcini oblice , unghiul geotropic al acestora este cuprins între *"
31°. Ele pătrund în sol până la " m. 'u rol de fi9are şi absorbţie;
− rădăcini orizontale , au unghiul geotropic situat între 3*"51°. 'u o
răspândire în straturile superficiale ale solului, lateral, până la *,7 m.
#rincipalul lor rol este cel de absorbţie.
n plan orizontal, cele mai multe rădăcini se găsesc sub coroană. n
 procente diferite, în funcţie de specie, soi, vârsta pomului, sol, portaltoi,
agrotehnica aplicată, acestea pot depăşi proiecţia coroanei, până la de  ori.
n plan vertical, ma(oritatea rădăcinilor active, se găsesc între 1"31 cm
la portaltoii generativi şi *7"21 cm la portaltoii vegetativi.
Modul de repartizare în spaţiu a rădăcinilor este cunoscut sub numele
de arhitectonica sistemului radicular. 'rhitectonica respectivă prezintă
importanţă în alegerea terenului pentru înfiinţarea viitoarelor plantaţii
 pomicole.

7.2. -rganele epigee

Tulpina
&ulpina este reprezentată prin partea aeriană a unui pom.
!a pomii propriu"zişi şi arbustoizi, tulpina este formată din trunchi şi
coroană, iar la arbuşti şi semiarbuşti, tulpina este ramificată de la colet şi poartă
numele de tufă.
&runchiul este porţiunea de tulpină neramificată şi începe de la colet în
cazul pomilor obţinuţi pe cale generativă, sau de la suprafaţa solului în cazul
 pomilor obţinuţi pe cale vegetativă, care nu au colet şi ţine până la prima
 

ramificaţie din coroana pomului. Arosimea trunchiului, culoarea scoarţei şi

modul ei de e9foliere, forma şi dimensiunile lenticelelor sunt caractere în
funcţie de care se fac identificări şi recunoaşteri de specii şi soiuri.
Coroana cuprinde totalitatea ramurilor indiferent de ordine, vârste şi
grosimi. 'ceste ramuri au rolul de a susţine organele anuale ale pomului.
n funcţie de rolul lor, ramurile se împart în trei grupe;
− ramuri de scelet , în primul rând cu rol de susţinere. Ele pot avea şi
rol de depozitare a substanţelor de rezervă. Modul de aran(are a ramurilor de
schelet în coroană determină forma acesteia;
− a3ul pomului, este o ramură de schelet care prelungeşte trunchiul în
interiorul coroanei. n partea terminală a a9ului se află săgeata −  creşterea
anuală a acesteia ;
− ramuri de scelet de ordinul I , care au originea în a9ul pomului. Ele
se numesc în mod curent, şarpante ;
− ramuri de scelet de ordinul II . 'ceste ramuri se formează din
ramurile de ordinul -, ele se mai numesc şi subşarpante. n funcţie de vigoarea
 pomului şi sistemul de coroană utilizat ele se clasifică la rândul lor în ramuri de
ordinul ---, -= etc.
− ramurile de semiscelet . /unt ramuri care fac legătura între ramurile
de schelet şi ramurile de rod şi vegetative. Ele se formează din ramurile
vegetative ale pomului, dar şi din ramurile de rod. +urata lor de viaţă este de 2"
*1 ani. 'nual se acţionează asupra lor prin tăieri diferenţiate, în funcţie de
specie şi soi. +upă vârsta amintită mai sus, ele se suprimă sau se reduc
 puternic, în scopul înlocuirii lor cu alte ramuri de semischelet, tinere.
− ramurile de rod , sunt în general ramuri de * an, cu vigoare şi
longevitate redusă. Jnele ramuri de rod cum sunt pintenii şi smicelele, nu au
muguri floriferi, dar acestea datorită conformaţiei lor, vor evolua spre
transformare în muguri de rod dacă li se asigură condiţiile necesare.
n coroana unui pom fructifer, ramurile de rod se formează, fructifică şi
îmbătrânesc într"o anumită ordine. 0amurile de rod situate în centrul coroanei,
spre baza şarpantelor şi subşarpantelor sunt, cele mai bătrâne. 0amurile de rod
tinere se găsesc pe ramurile de semischelet plasate spre e9tremitatea coroanei.
'cestea formează şi fructele cele mai mari.
+urata de viaţă a ramurilor de rod este de doi ani la piersic, "2 ani la
cais şi migdal, 7"3 ani la prun şi vişin, *1"*2 ani la măr, păr şi cireş.
$ormaţiunile fructifere specifice >vetre de rod la măr şi păr, măciuli la
gutui, buchetele şi ramurile mi(locii ramificate la prun şi cais? sunt alcătuite din
ramuri de rod şi suportul multianual pe care se află.
0amurile anuale vegetative, au muguri vegetativi. 'ceste ramuri cresc
îndeosebi în prelungirea şarpantelor şi subşarpantelor. #rin operaţiuni tehnice
 principale şi secundare >tăieri, înclinări, torsionări? aplicate asupra lor, se
diferenţiază sistemul de coroană dorit.
0amurile de schelet se dispun în coroana pomului după anumiţi
 parametrii, dintre care cei mai importanţi sunt;
− ungiul de ramificare, este unghiul pe care"l face ramura cu
verticala imaginară ce trece prin punctul ei de inserţie, cu a9ul pomului. El
 poate avea valori de 1"31°;
− ungiul de descidere , este unghiul format în plan orizontal de două
şarpante vecine aflate în acelaşi eta(. n funcţie de sistemul de coroană, el
 

 poate avea valori diferite; *)1° la coroanele care au două şarpante în eta( şi
*1° la cele care au trei şarpante în eta( ;
− distanţa de ramificare este intervalul dintre două subşarpante aflate
 pe aceeaşi ramură mamă. -ntervalul dintre două şarpante consecutive este de
31")1 cm.

#ugurii
Mugurii sunt organe anuale care se formează, pe ramurile de un an şi
mai rar pe ramurile multianuale. #rivite sub aspect morfologic, mugurii sunt
formaţiuni merismatice, în care elementele vegetative şi reproducătoare se află
în stadii de primordii. $orma, mărimea, culoarea solzilor, gradul de pubescenţă
al mugurilor sunt caractere care permit identificarea speciilor şi soiurilor.
Mugurii pot fi clasificaţi după mai multe criterii;
+upă poziţia pe ramuri;
− muguri teminali, care se găsesc în e9tremitatea superioară a
ramurilor de un an;
− muguri laterali 4a3ilari2, care se află pe întreaga porţiune laterală a
ramurii;
− muguri subterminali , care se află plasaţi imediat sub cei terminali.
+in aceştia în perioada de vegetaţie se dezvoltă ramurile concurente.
Mugurii pot fi solitari >cireş, vişin?, sau pot fi aşezaţi în grupuri; de o
 parte şi de alta a celui principal − aşezare colaterală >piersic, migdal? sau sub
mugurele principal − aşezare serială >nuc, alun?.
+upă organele la care dau naştere;
− muguri /egetati/i,  care formează lăstari. Ei sunt conici, ascuţiţi. n
general speciile pomicole studiate au mugurii vegetativi mai mici decât cei
floriferi. /unt şi cazuri particulare, unde mugurii vegetativi sunt mai mari
>prun?;
− muguri floriferi, din care se formează flori solitare sau inflorescenţe. 'ceşti
muguri sunt rotun(iţi şi au forma unui butoiaş. =ârful lor este ascuţit la prun şi cais şi rotun(it la
cireş, vişin, piersic;
− muguri micşti, care se întâlnesc la unele specii de pomi şi arbuşti.
+in aceşti muguri se formează lăstari purtători de flori >solitare sau
inflorescenţe?. Morfologic, se aseamănă cu mugurii floriferi;
− muguri fructe, care se întâlnesc la smochin şi formează direct fructe.
+upă timpul când intră în activitate, mugurii sunt;
− muguri acti/i anuali , care se formează într"un an şi formează lăstari
în anul următor ;
− muguri precoci, care se formează şi evoluează în lăstari, în acelaşi
an. 'ceştia se numesc lăstari anticipaţi. /unt întâlniţi mai des la sâmburoase
>piersic, prun?;
− muguri dorminzi , care evoluează în lăstari după doi sau trei ani, sau
care pot rămâne în stare latentă toată viaţa pomului. +in aceşti muguri se
formează lăstarii lacomi;
− muguri ad/enti/i , care sunt plasaţi lateral pe ramuri, iar la unele
specii chiar pe rădăcini. 'ceştia nu sunt plasaţi la noduri, ci în puncte oarecare
de pe suprafaţa ramurii. !ăstarii apar în caz de accidente ale pomului >ruperi de
ramuri? şi a(ută la refacerea coroanei.
 

:lorile i inflore!cenţele
Ma(oritatea speciilor pomicole − măr, păr, prun, cireş, vişin, nuc, alun,
castan, florile sunt grupate în inflorescenţe. Ele pot fi corimb la măr şi păr ;
umbelă la păr ; corimb umbeliform la cireş şi vişin; cimă la căpşun; racem la
coacăz; ament la nuc şi castan. Autuiul, moşmonul, caisul, piersicul, migdalul
au flori solitare.
 ucul, alunul şi castanul sunt specii unise9uat monoice, dar ma(oritatea
speciilor pomicole au flori hermafrodite.
:ructele
/peciile pomicole au următoarele tipuri de fructe; poamă la speciile
sămânţoase ; drupă la speciile sâmburoase; drupă falsă la nuc şi corn ; bacă falsă
la coacăz, agriş şi afin ; nucă la alun şi castan ;  polidrupă la zmeur şi mur ;
 poliachenă la căpşun.
 !ntrebări

1. "um se caracterizează elementele de scelet şi semiscelet la

 pomii şi arbuştii fructiferi#
$. "um se caracterizează ramurile de rod la pomii şi arbuştii
 fructiferi#
%. "e sunt mugurii# "um se clasifică ei#
 

Cap. I$ Ciclul biologic al !peciilor pomicole

 Rezumat 

 &cest capitol cuprinde ciclul biologic sau altfel spus, totalitatea

 scimbărilor morfologice şi fiziologice prin care trec pomii fructiferi de la
 formare până la uscarea lor naturală.
"iclul biologic cuprinde şase perioade de /ârstă5 perioada
embrionară, perioada 6u/enilă, 'nceputul rodirii, perioada de mare producţie,
 perioada de diminuare a rodirii, perioada de bătrâneţe.
Tot 'n acest capitol se tratează polaritatea la pomii fructifer,
eta6area naturală a ramurilor precum şi corelaţiile care se stabilesc 'ntre
diferitele organe ale pomului.

B.1. Perioa%ele %e +6r!tă ale pomilor

Ciclul biologic reprezintă totalitatea schimbărilor morfologice şi
fiziologice pe care le parcurg speciile pomicole de la formare până la uscarea
naturală.
Ciclul biologic se desfăşoară în intervale diferite de timp, în funcţie de
specie, soi, portaltoi; de la 2"7 ani la căpşun la sute de ani la nuc şi castan.
n ciclul biologic se disting mai multe perioade de vârstă, în funcţie de
anumite particularităţi fiziologice şi morfologice ale pomului;
1. Perioa%a embrionară  durează de la fecundarea ovulului şi până la
apariţia cotiledoanelor. 'ceastă perioadă se întâlneşte doar la plantele pomicole
care se înmulţesc prin seminţe. /eminţele nu pot germina decât după o
 perioadă numită postmaturaţie, care se realizează prin stratificarea acestora în
nisip. &emperatura de stratificare trebuie să fie de *"2°C, umiditatea de 1@,
aeraţie bună.
2. Perioa%a Gu+enilă  durează de la apariţia frunzelor adevărate şi se
încheie la apariţia primelor fructe. 'ceastă perioadă poate fi de *" ani în
livezile superintensive de măr şi poate a(unge la *1"*7 ani la nuc şi castan.
E9ceptând anul -, pomii au creşteri viguroase, lăstarii a(ung la 1,)"*,7 m
lungime şi în multe cazuri nu se maturizează până la intrarea în repausul
vegetativ.
!ăstarii anticipaţi apar în special la piersic, cais, prun şi în mai mică
măsură la măr şi păr. 0amurile de garnisire sunt vegetative sau preflorifere.
/pre sfârşitul acestei perioade apar şi fructe.
0ădăcina are şi ea creşteri intense, asemeni celor din coroană, de cele
mai multe ori chiar mai intense, încât răspândirea lor depăşeşte proiecţia
coroanei.
n această perioadă se e9ecută tăieri de formare, fertilizări, udări,
tratamente fitosanitare, instalarea mi(loacelor de susţinere. n această perioadă,
 prin tăierile de formare, pe parcursul mai multor ani se realizează forma de
coroană dorită. /e recomandă reducerea tăierilor la strictul necesar deoarece
făcute abuziv, conduc la îndesirea coroanei.
7. 'nceputul ro%irii este o perioadă care durează de la apariţia primelor 
fructe şi până la obţinerea producţiilor ma9ime, constante de la un an la altul.
+urata acestei perioade este diferită în funcţie de specie, soi, portaltoi şi
 

sistemul de livadă; de la " ani la livezile superintensive la 3") ani în livezile

clasice.
n această perioadă creşterile vegetative slăbesc polaritatea şi eta(area
naturală, sunt temperate, coroanele se lărgesc, iar ramurile de rod apar în număr 
din ce în ce mai mare.
!a început rodirea este slabă, fructele sunt mari, netipice soiului. Mai
târziu rodirea devine constantă, cu fructe tipice atât ca mărime, formă, cât şi
gust.
n această perioadă tăierile de formare sunt diferenţiate şi se fac lucrări
de fertilizare, udare şi protecţie fitosanitară. &ăierile de formare sunt combinate
cu tăierile de rodire. Către sfârşitul perioadei apare necesitatea de rărire a
formaţiunilor de rod la piersic, măr şi păr deoarece acestea au tendinţa de a se
deplasa spre e9tremitatea coroanei.
B. Perioa%a %e mare pro%ucţie . +ebutează odată cu obţinerea
 producţiilor ma9ime şi se încheie când acestea încep să scadă semnificativ şi
continuu. +intre perioadele de vârstă este cea mai importantă atât din punct de
vedere economic cât şi biologic. n timp ea durează de la *1"* ani în livezile
superintensive de măr, până la zeci sau chiar sute de ani în livezile de nuc şi
castan comestibil.
Creşterile vegetative sunt mai slabe şi se stabilizează la 1"21 cm,la
 pomaceele altoite pe portaltoi de vigoare mică şi mi(locie, *7"1 cm la cireş şi
vişin, şi 1"31 cm la prun, cais, piersic. umărul ramurilor de rod ating un
număr ma9im la mi(locul acestei perioade, după care scad cu aceeaşi intensitate
cu care s"au mărit, până la sfârşitul perioadei.
Jscarea ramurilor se face lent la început, iar către sfârşitul perioadei
aceasta se accelerează. #rocesele biologice se pot rezuma în următoarea
ordine ,,rodire, creştere, uscare’’ .
0odirea este puternică, şarpantele se arcuiesc sub greutatea fructelor,
apar lăstari lacomi care se suprimă dar nu în totalitate, în special la soiurile
spur, pentru completarea semischeletului.
n această perioadă necesităţile pentru apă şi fertilizanţi sunt ma9ime.
&ot în această perioadă, apare şi alternanţa de rodire în special la măr,
 păr şi prun, adică ani fără rod, după ani cu producţii foarte mari. 'cest fenomen
este mai des spre sfârşitul perioadei.
!ucrările aplicate sunt numeroase, cu scopul de obţinere a producţiilor 
mari, de bună calitate şi constante. &ăierile de rodire sunt cele mai importante;
ele se fac în scopul reîntineririi semischeletului şi a răririi ramurilor de rod.
$ructele se răresc chimic, mecanic sau manual. +e asemenea, recolta se
 prote(ează de calamităţi naturale, boli şi dăunători. /e aplică tratamente
fitosanitare, fertilizare, udări, lucrări ale solului.
. Perioa%a %e %iminuare a ro%irii  începe atunci când producţiile scad
constant, devin mici, neeconomice şi se termină când pomii nu mai rodesc.
n această perioadă, creşterile vegetative sunt mici, în (ur de *7"1 cm,
coroanele se lărgesc, iar lăstarii lacomi apar în număr mare.
0odirea se deplasează spre marginea coroanei, fructele devin atipice,
fără valoare economică. 'lternanţa de rodire se manifestă din ce în ce mai des.
Jscarea ramurilor de rod este din ce în ce mai accelerată. =olumul
coroanei devine mic.#rocese biologice de bază se pot sintetiza prin  ,,uscare,
rodire, creştere’’ .
 

/cheletul se reînnoieşte prin folosirea ramurilor lacome şi prezintă

 principala lucrare din această perioadă. Celelalte lucrări sunt aceleaşi cu cele
din perioada anterioară.
+acă lucrările sunt e9ecutate corect, rodirea şi starea bună a pomului
se prelungeşte în 2"7 ani la livezile intensive şi 7"*1 ani la cele clasice. 'ceste
tăieri de regenerare trebuie să înceapă din timp şi se eşalonează pe " ani.
=. Perioa%a %e bătr6neţe . n această perioadă rodirea este sporadică şi
izolată. Creşterile vegetative sunt din ce în ce mai slabe şi se situează între 7 şi
*1 cm. Jscarea este accelerată. #rocesele biologice se sintetizează în  ,, uscare
 şi creştere’’ .
n livezile clasice succesiunea perioadelor descrise sunt uşor vizibile şi
mai puţin vizibile la cele intensive şi superintensive.

B.2. Polaritatea i efectul ei a!upra creterii

pomilor fructiferi
#olaritatea este un fenomen biologic comple9 şi constă în proprietatea
 plantelor, a unor porţiuni din plantă, a ţesuturilor şi chiar a celulelor de a
 prezenta două puncte opuse de diferenţiere funcţională sau doi poli diferiţi din
 punct de vedere al localizării organelor active, unul superior şi unul inferior.
>+răgănescu, E, *55)?. Concret un butaş pus în condiţii de mediu favorabile,
formează la polul superior lăstari iar la cel inferior rădăcini, indiferent în ce
 poziţie este pus în substratul de înrădăcinare.
#olaritatea se manifestă prin creşteri ale lăstarilor şi a rădăcinilor,
evidente, în special la plantele tinere, în polii bazali şi apicali. Cei mai viguroşi
lăstari şi cele mai viguroase rădăcini se formează la e9tremităţi. 'cest fenomen
 poartă numele de dominanţă apicală.

B.7. EtaGarea naturală a ramurilor )n coroană

Eta(area naturală a ramurilor în coroană reprezintă tendinţa naturală a
unor specii de dispunere a ramurilor de ordinul -, în eta(e, pe a9. 'cest proces
se datorează circulaţiei polare a au9inelor şi giberelinelor. Eta(area naturală are
o legătură directă cu dominanţa apicală. Eta(area naturală se manifestă în
special la cireş, păr, unele soiuri de prun şi de măr. 'cest fenomen este foarte
util la formarea unor sisteme de coroane.

B.B. Corelaţii )ntre %iferitele organe ale pomilor

n decursul ciclului biologic, între organele şi funcţiile pomilor se
stabilesc anumite corelaţii morfofiziologice.
#artea aeriană este corelată pozitiv cu partea subterană în ce priveşte
vigoarea. Jnui sistem aerian viguros, capabil de asimilaţie mare, îi corespunde
un sistem radicular puternic, capabil de a trimite spre partea aeriană cantităţi
mari de substanţe brute.
$iecărei ramuri de ordinul - >şarpantă?, îi corespunde o rădăcină de
acelaşi ordin, între ele e9istând o legătură anatomo"funcţională.
=asele conducătoare, liberiene şi lemnoase sunt corelate pozitiv cu
suprafaţa foliară şi respectiv cu sistemul radicular.
 

Mărimea fructelor este corelată pozitiv cu numărul şi viabilitatea

seminţelor. $ructele sâmburoase sunt mai mici dacă sămânţa este seacă. !a
sămânţoase, seminţele seci dintr"o lo(ă seminală determină formarea unor 
fructe asimetrice.
$ructele care au sămânţa neviabilă, cad de pe ramură.

 !ntrebări

1. "um se caracterizează perioada de 'nceput a rodirii#

$. "are este mai cea mai importantă perioadă din /iaţa pomilor#
%. "e este polaritatea şi cum se manifestă ea#
 

Cap. $ Ciclul anual al !peciilor pomicole

 Rezumat 
 In acest capitol se prezintă ciclul anual al speciilor pomicole, adică
totalitatea scimbărilor morfologice şi fiziologice prin care trec pomii 'n
cursul unui an. "unoaşterea fenofazelor din acest ciclu şi delimitarea lor clară
'n timp, reprezintă un aspect deosebit de important 'n perspecti/a e3ecutării
unor lucrări de 'ntreţinere, la momentul oportun.
"iclul anual cuprinde două stări5 starea de repaus relati/ şi starea
de /egetaţie. 0a rândul ei starea de /egetaţie poate fi 'mpărţită 4pentru
uşurarea studiului2 'n fenofazele organelor /egetati/e şi fenofazele organelor 
de rod.

Ciclul anual cuprinde toate etapele prin care trec pomii şi arbuştii
fructiferi, într"un an calendaristic. Ciclul anual este alcătuit dintr"o stare de
repaus relativ >noiembrie"martie? şi o stare de vegetaţie >aprilie"octombrie?.

.1. Starea %e repau! relati+

ncepe toamna după căderea frunzelor şi durează până primăvara, când
are loc umflarea mugurilor. n această perioadă creşterea organelor epigee şi
fotosinteza încetează. 'lte funcţii ale pomului se desfăşoară în continuare dar 
cu intensitate redusă; creşterea rădăcinilor, respiraţia, transpiraţia, absorbţia,
circulaţia substanţelor, procesele biochimice în special, hidroliza.
Creşterea rădăcinilor şi absorbţia se produce dacă temperatura din sol
nu scade sub *,7" °C. 'cest proces a(ută la cicatrizarea rănilor apărute pe
rădăcinile pomului, precum şi aprovizionarea în apă a ramurilor.
n această perioadă are loc hidroliza amidonului în monoglucide,
crescând astfel concentraţia sucului celular şi sporind rezistenţa pomilor la ger.
#entru ca diviziunea celulară să se desfăşoare în bune condiţii, pomii
fructiferi din climatul temperat trebuie să parcurgă o perioadă de temperaturi
scăzute >2"*1°C?. +acă această nevoie de frig nu este satisfăcută, mai târziu,
mugurii floriferi, cad.
/uma orelor de temperaturi scăzute necesare pomilor depinde în funcţie
de specie şi este cuprinsă între 411 la cais şi *711 la măr.
0epausul relativ al pomilor fructiferi este compus din două părţi;
 Repausul profund   are loc în lunile noiembrie : decembrie, când chiar 
dacă temperatura creşte şi devine activă pentru pomi, aceştia nu pornesc în
vegetaţie. n această perioadă procesele fiziologice au intensitate redusă.
0epausul profund durează 21"31 zile în funcţie de specie. Caisul are repausul
 profund cel mai scurt; 1"21 de zile.
 Repausul facultati/ are loc în lunile ianuarie : februarie, când pomii pot
intra în vegetaţie, dacă ar găsi condiţii favorabile de temperatură. n această
 perioadă se intensifică respiraţia, transpiraţia, absorbţia, pomii devenind mai
sensibili la ger. 'lternarea zilelor călduroase cu cele reci sau diferenţele de
 

temperatură de la ziuă la noapte, pot produce degerarea mugurilor, a cambiului

şi a scoarţei.
/tarea de repaus are durată diferită în funcţie de specie şi chiar de soi.
0epausul relativ este scurt la cais, piersic, migdal, cireş şi păr ; repausul relativ
este lung la gutui, măr, unele soiuri de prun şi păr.

.2. Starea %e +egetaţie

ncepe primăvara, odată cu umflarea mugurilor şi durează până toamna
odată cu căderea frunzelor. +esfăşurarea fazelor >sau fenofazelor? care
marchează această perioadă, prezintă anumite particularităţi. $enofazele de
creştere se desfăşoară concomitent cu cele de rodire, dar pentru uşurarea
studierii lor, vor fi tratate separat.

:enofa"ele %e cretere

a. Dezmuguritul şi îneputul reşterii l!starilor.

'ceastă fenofază începe cu umflarea vizibilă a mugurilor şi durează
 până la formarea celei de a 7"3 frunză adevărată pe lungimea lăstarului.
'ceastă fenofază are loc în lunile martie : aprilie şi se produce pe seama
substanţelor de rezervă aflate în pom. !ăstarul este preformat în mugure. 6dată
cu debutul acestei fenofaze se declanşează şi procese de diviziune şi de
întindere ale celulelor, care sunt controlate hormonal de giberelinele sintetizate
în vârful rădăcinilor şi care migrează spre ramuri, prin floem.
n această perioadă, se hidrolizează amidonul, hemicelulazele,
substanţele proteice. #omii absorb )"*1@ din necesarul anual de , #, , Mg,
Cu, Ca, Ln.
#rimele frunze sunt mici, fără stomate, nu fotosintetizează şi nu
transpiră decât foarte puţin. Mugurii a9ilari sunt mici, atipici, iar internodurile
sunt scurte.
'ceastă fenofază are loc înaintea înfloritului la măr, gutui, moşmon,
mur ; după înflorit la cais, piersic, migdal, unele soiuri de păr, cireş.
&ratamentele fitosanitare, e9ecutate în această fenofază, sunt
hotărâtoare pentru viitoarea producţie de fructe.

". #reşterea intens! a l!starilor.

'ceastă fenofază începe cu formarea celei de a cincea frunze şi durează
 până la încetinirea ritmului de creştere.
Creşterile lăstarilor sunt terminale >datorită intrării meristemului apical
într"o activitate intensă de diviziune? dar şi intercalată. /uprafaţa foliară creşte
mult, frunzele a(ung la mărimea normală, iar internodurile devin din ce în ce
mai lungi.
Cronologic durata acestei fenofaze este de 1"1 de zile.
#rocesele fiziologice de bază sunt; fotosinteza, transpiraţia, respiraţia,
circulaţia substanţelor. /ubstanţele organice sintetizate sunt folosite aproape în
totalitate, o cantitate mică fiind depozitată. $runzele au cuticula slabă şi sunt
sensibile la boli şi dăunători.
n această perioadă consumul de apă şi de săruri minerale atinge un
vârf, ceea ce necesită udări şi fertilizări suplimentare. !a drupacee se formează
 primii anticipaţi care pot a(unge în unele cazuri la maturare deplină, până
toamna.
 

ntre procesele de creştere vegetativă şi cele de rodire au loc corelaţii

 pozitive şi vegetative.
Jnghiurile proprii şi ale ramurii purtătoare determină creşterea inegală
a lăstarilor în coroană. &oate acestea reprezintă baza teoretică pentru e9ecutarea
unor lucrări în verde sau în uscat.
#e ramurile verticale sau aproape verticale, cu unghiuri de ramificare de
*1"1°, lăstarii terminali şi subterminali, au creşteri viguroase, în timp ce la
lăstarii dinspre bază, vigoarea scade brusc, unde rămân şi mugurii dorminzi.
'ceastă situaţie se întâlneşte la pomii tineri.
#e ramurile oblice care au unghiuri de ramificare de 1"27°, creşterea
lăstarilor este apro9imativ asemănătoare, dar cei mai viguroşi se află la vârf şi
 pe partea superioară a ramurii. !a bază rămân mai puţini muguri dorminzi în
comparaţie cu cazul precedent. 'ceste ramuri se formează natural sau se induce
formarea lor, la pomii pe rod, deoarece creează raporturi optime între creştere
şi rodire; la bază se formează ramuri de rod iar spre partea superioară ramuri
vegetative.
#e ramurile orizontale sau aproape orizontale, lăstarii cresc mai lungi la
 bază şi mai scurţi la vârf, dar fără diferenţe foarte mari. #e partea inferioară nu
se formează lăstari. 0amurile de semischelet sunt aduse în această poziţie cu
scopul de a grăbi intrarea pe rod a pomilor.
#e ramurile arcuite, cei mai viguroşi lăstari se formează la punctul de
ma9imă curbură. =igoarea lăstarilor scade progresiv spre vârful şi spre baza
ramurilor. /e aplică în aceleaşi cazuri ca la cazul precedent, dar lăstarii din
 porţiunea de cea mai înaltă curbură, se îndepărtează, încă de la începutul
creşterii.
'ceste operaţiuni de modificare a poziţiei ramurilor se fac primăvara şi
în special asupra soiurilor tardive care intră târziu pe rod.

. $netinirea şi înetarea reşterii l!starilor.

'ceastă fenofază începe odată cu încetinirea ritmului de creştere a
lăstarilor şi se termină odată cu formarea mugurului terminal.
n această fenofază, frunzele se maturează, mugurii a9ilari au
dimensiuni specifice soiului, transpiraţia şi respiraţia scade.
/uprafaţa foliară continuă să crească, atinge nivelul ma9im, fotosinteza
se desfăşoară în optim, ceea ce permite acumularea de substanţe organice de
rezervă în ţesuturi.
!ăstarii se maturează, culoarea lor verde se transformă în galben roşcat
şi se evidenţiază antocianii. Către sfârşitul fenofazei, fotosinteza încetineşte;
cloroplastele îmbătrânesc şi se dezorganizează.
+in punct de vedere biochimic se acumulează amidon, care se depune
în scoarţă. /e mai sintetizează substanţe proteice şi cantităţi mici de lipide.
!a o parte din muguri se produc procese de diferenţiere şi de formare a
organelor florifere, sub influenţa echilibrului hormonal şi a substanţelor 
asimilate din ţesuturi.
'bsorbţia apei şi a sărurilor minerale este din ce în ce mai moderată.
$enofaza se consideră încheiată până la *7"1 august, diferit în funcţie
de felul şi poziţia lăstarilor.
 

%. &aturarea 'esuturilor şi preg!tirea pomilor pentru iernare.

'ceastă fenofază se desfăşoară între terminarea formării mugurului
terminal şi căderea frunzelor.
n această perioadă sunt intense sintezele, depunerile, îngroşarea
 pereţilor celulari, suberificarea, apariţia pubescenţei şi a culorii caracteristice.
$otosinteza scade în intensitate. n final încetează complet. Ca urmare
scade respiraţia şi transpiraţia, consumul de substanţe este din ce în ce mai mic,
iar acestea se depun.
Concomitent cu diferenţierea în continuare a mugurilor floriferi,
continuă şi creşterea şi maturarea fructelor la unele specii.
nainte de căderea frunzelor, mari cantităţi de substanţe organice
migrează spre ramuri. Căderea prematură a frunzelor produce dezechilibre în
maturarea ţesuturilor, ce are ca urmare o sensibilitate la ger, boli şi dăunători.

:enofa"ele organelor %e ro%.

'ceste fenofaze se desfăşoară pe parcursul a doi ani, în primul an are

loc inducţia antogenă şi diferenţierea mugurilor de rod, iar în anul doi are loc
înfloritul, creşterea şi maturarea fructelor;

a. (n%u'ia )loral!.
'ceastă fenofază apare ca o pregătire fiziologică, în urma căreia devine
 posibilă transformarea mugurelui vegetativ în mugure de rod >#opescu, M. şi
colab. ; *55?.
-nducţia propriu−zisă începe în iunie la sămânţoase şi în iulie −august la
sâmburoase, dar stimulii acţionează cu mult înainte.
'cest proces este mai puţin cunoscut şi greu de surprins, deoarece
acesta se desfăşoară în strânsă corelaţie cu mai multe fenofaze vegetative.
n prezent se cunosc două teorii în legătură cu factorii care determină
inducţia antogenă; teoria substanţelor de nutriţie şi teoria hormonală.
Teoria substanţelor de nutriţie   este susţinută de mai mulţi cercetători
 printre care lebs, JrsulenGo, oleşniGov, etc. 'ceştia susţin că inducţia
florală este controlată de anumite substanţe plastice, diferite, de la un autor la
altul.
Teoria substanţelor ormonale  a fost formulată pentru prima oară de
către /achs >*)5? şi susţinută mai târziu de Morettini, /caramuzzi etc. 'ceştia
scot în evidenţă influenţa substanţelor hormonale denumite iniţial ,, florigen’’ 
de către /achs care mai târziu s"a dovedit a fi au9ine, gibereline, citochinine şi
altele.
'ceste două teorii arată că inducţia antogenă este controlată hormonal,
iar sinteza hormonilor este controlată genetic. &oate acestea nu sunt posibile
fără o bună aprovizionare a ţesuturilor cu glucide, proteine, substanţe minerale
etc.

". Di)eren'ierea mugurilor %e ro%.

'ceastă fenofază a fost cercetată de . Constantinescu, Creola
Mănescu, E. Daldini ş.a.
 

+iferenţierea începe cu boltirea conului de creştere pe care se vor forma

organele florale. #e conul de creştere apar mici mameloane egale cu numărul
de flori.
$ormarea caliciului se face prin apariţia unor e9crescenţe la marginea
conului din care se vor forma sepalele.
$ormarea corolei urmează la o săptămână, prin umflarea zonelor dintre
sepale; aici se vor forma petalele.
$ormarea staminelor urmează după altă săptămână. n interiorul
cercului format de petale se vor forma viitoarele stamine.
$ormarea pistilului debutează cu apariţia în centrul conului de creştere
a unui mamelon la sâmburoase şi cinci la sămânţoase, din care se vor forma
 pistilele.
$ormarea sacului embrionar şi a grăunciorilor de polen are loc
 primăvara, după ce pomii au parcurs o perioadă cu temperaturi scăzute.
+iferenţierea începe în luna iunie la sâmburoase şi în iulie −august la
sămânţoase.

. $n)loritul şi legatul )rutelor.

'ceastă fenofază se desfăşoară primăvara. +upă $leGinger are mai
multe subfaze;
• creşterea pedunculilor florali,
• apariţia petalelor 
• începutul înfloritului,
• toiul înfloritului,
• sfârşitul înfloritului şi căderea petalelor,
• legarea fructelor.
!a ma(oritatea speciilor pomicole înflorirea se face pe baza
substanţelor de rezervă depuse în ţesuturi în anul anterior. 'ceastă fenofază se
desfăşoară concomitent cu înfloritul la păr, prun, vişin ; înainte de înfrunzit la
cais, piersic, cireş, migdal, corn, alun ; după înfrunzit la măr, gutui, moşmon,
nuc, zmeur, mur.
+eclanşarea înfloritului se face când se acumulează o anumită sumă de
grade de temperatură; de la 41°C la cais până la 351 °C la zmeur.
/peciile pomicole înfloresc în următoarea ordine; alun, corn, cais,
corcoduş, migdal, piersic, cireş, păr, prun, vişin, măr, gutui, moşmon, zmeur,
mur.
 umărul de flori formate este mai mare de până la *1 ori, comparativ
cu numărul de fructe care pot da o producţie bună. &endinţa de supraîncărcare a
 pomilor se poate tempera prin tăieri sau rărirea fructelor abia legate.
#olenizarea este entomofilă la ma(oritatea speciilor şi anemofilă la nuc,
alun, castan.
#rin fecundare se unesc cei doi nuclei polinici cu corola şi cu nucleul
secundar. n procesul de fecundare soiurile speciilor pomicole au un
comportament diferit;
− autofertile; florile leagă cu polenul aceluiaşi pom;
− autosterile; pentru fecundare este necesar polenul altor pomi;
− intersterile; unele soiuri nu pot fecunda reciproc.
#entru a putea fecunda în optim, soiurile trebuie să înflorească în
acelaşi timp.
 

$ructele leagă în proporţie mare la piersic >)1"51@ din flori? şi în

 proporţie mică la soiurile neproductive de vişin >"7@ din flori?. !egarea în
 proporţie mică se datorează sterilităţii, care poate avea mai multe cauze;
−  sterilitate morfologică este datorată dezvoltării incomplete sau chiar 
lipsei totale a unor părţi florale<
−  sterilitatea fiziologică  are ca şi cauză substanţele hormonale
specifice care determină respingerea gameţilor în procesul fecundării. Mai
e9istă o cauză legată de insuficienţa substanţelor de rezervă care produc o aşa
zisă înfometare a pomilor<
−  sterilitatea citologică este cauzată de numărul diferit de cromozomi
şi de configuraţia genelor.
!egarea fructelor în proporţie mică mai are şi alte cauze decât cele
enunţate mai sus şi se referă la atacul bolilor şi dăunătorilor.
#entru a determina o bună legare se folosesc *" familii de albine la
hectar >polenizare entomofilă?. +e asemenea, se aplică tratamente fitosanitare
şi fertilizări cu azot.

%. #reşterea şi %ez*oltarea )rutelor 

'ceastă fenofază durează de la terminarea legatului fructelor şi până la
intrarea lor în pârgă.
n timpul acestei fenofaze are loc căderea fiziologică a fructelor sau
căderea din iunie. +in pom cad fructele legate pe care acesta nu le poate hrăni.
n această perioadă continuă procesul de hidroliză. n fructe acizii
organici şi substanţele tanante sunt prezente în cantităţi mari. $ructele cresc
intens, sunt tari datorită amidonului şi pectozei din ţesuturi şi sunt acre.

e. &aturarea )rutelor 
$enofaza începe după pârguire, când fructele îşi schimbă culoarea şi
gustul.
n fruct, substanţele pectice se dizolvă şi se transformă în pectină,
 proces care duce la înmuierea pulpei.
'midonul depus în fructele verzi se transformă în glucoză şi fructoză
care dau gustul dulce.
#rocesele fiziologice de bază sunt; 7respiraţia, transpiraţia şi
circulaţia substanţelor8.

 !ntrebări

1. "um se poate descrie fenofaza de creştere intensă a lăstarilor#

$. e câţi ani se eşalonează fenofazele organelor de rod# "um
e3plicaţi acest fapt#
%. "are sunt fenofazele de maturare a fructelor#
 

Cap. $I Alternanţa %e ro%ire

 Rezumat 
 In acest capitol, succint prezentat, se tratează unul dintre cele mai
importante procese care pot a/ea loc 'n /iaţa pomilor fructiferi, cu urmări
negati/e asupra producţiei şi anume, alternanţa de rodire. 9unt prezentate
 formele de manifestare a alternanţei de rodire şi de asemenea măsurile care
 pot fi luate pentru 'nlăturarea acestui fenomen.

n anii cu producţii mari, cu fructe în e9ces, este inhibată diferenţierea

mugurilor floriferi, ca urmare în anul următor producţia este mică sau chiar 
lipseşte. 'cest fenomen poartă numele de alternanţa de rodire.
#ierderea accidentală a recoltei din unii ani nu trebuie confundată cu
alternanţa de rodire, deşi în unele cazuri contribuie la apariţia acesteia.
'lternanţa de rodire are mai multe forme de manifestare;
− toţi pomii dintr"un soi fructifică abundent într"un an şi nu rodesc în
anul următor ;
− după " ani de recoltă e9cesivă, urmează un an cu recoltă mică ;
− într"o parcelă dintr"un soi, o parte din pomi rodesc într"un an, iar o
 parte în anul următor.
'lternanţa de rodire se manifestă în special la soiurile târzii de măr, păr 
şi prun. Celelalte soiuri şi specii pomicole sunt afectate mai puţin de alternanţă.
'lternanţa de rodire se manifestă în toate sistemele de cultură; clasic,
intensiv şi superintensiv. +e asemenea frecvenţa fenomenului este mai mare la
 pomii mai bătrâni care au mecanismele biocibernetice de autoreglare scăzute.
'lternanţa poate fi înlăturată prin crearea unui echilibru fiziologic în
coroana pomului. 'cest echilibru poate fi realizat prin tăieri de rodire raţionale.
'ceste tăieri au şi rolul de a înlătura degarnisirea >entropia?. /e ştie că pomul
foloseşte aceeaşi cantitate de energie pentru a produce o ramură de * m sau *
Gg de fructe.
&ăierile mecanice acţionează asupra ramurilor de semischelet, ceea ce
are ca urmare apariţia lemnului tânăr, care în *" ani se garniseşte cu soiuri de
rod.
'lternanţa de rodire mai poate împiedicată şi printr"o fertilizare
moderată, care împiedică dezvoltarea florilor, mari consumatoare de energie,
într"un interval de timp scurt.
6 altă măsură de înlăturare a alternanţei este obţinerea prin ameliorare
a unor soiuri care să aibă, la măr şi păr, un număr mic de flori într"o
inflorescenţă >*"?.
+ezvoltarea unei suprafeţe foliare mari şi sănătoase cu un rol important
atât în obţinerea unei recolte bune în anul respectiv, cât şi în diferenţierea
mugurilor floriferi pentru anul următor.

 !ntrebări
1. "e se 'nţelege prin alternanţa de rodire#
$. "are sunt formele ei de manifestare#
%. "are sunt măsurile de 'nlăturare a alternenţei de rodire#
 

Cap. $II Ecologia pomilor i arbutilor

fructiferi

 Rezumat 
 In acest capitol este prezentat agroecosistemul pomicol care
cuprinde cele două componente fundamentale5 biocenoza pomicolă şi biotopul 
 pomicol.
"omparând cele trei tipuri de biocenoze pomicole5 clasică,
intensi/ă, superintensi/ă, prima are o stabilitate mai mare, comparati/ cu
celelalte două, 'n special cu cea superintensi/ă, foarte e3pusă la factorii de
mediu, la boli şi dăunători.
 (ăcându-se referire la biotopul pomicol, se prezintă influenţa
 factorilor climatici şi edafici asupra creşterii şi rodirii diferitelor specii de
 pomi şi arbuşti fructiferi.

?.1. Agroeco!i!temul pomicol

 &groecosistemul pomicol , este o unitate funcţională a biosferei, de

transformare a energiei şi substanţei, subordonată omului, şi este alcătuit din
 biotop si biocenoză.
 *iocenoza pomicolă este alcătuită din totalitatea speciilor vegetale şi
animale aflate pe un biotop, iar dintre acestea pomii fructiferi, cultura lor,
reprezintă principalul scop al omului.
n agrosistemul pomicol, omul modifică relaţiile trofice dintre populaţii,
în sensul că plantele cultivate sunt favorizate în detrimentul plantelor spontane,
nefolositoare.
0eferitor la culturile pomicole, în timp ce cele clasice au pomi înalţi,
voluminoşi, care se pretează greu la culturile intensive, dar sunt mai rezistenţi
la boli şi dăunători şi au fructele superioare calitativ, livezile intensive şi
superintensive se caracterizează prin pomi de talie mică, cu densitate mare la
ha, prin înlocuirea vegetaţiei care acoperă solul din livadă cu plante impuse,
sau în unele cazuri solul rămânând sub formă de ogor negru. n aceste condiţii
stabilitatea ecosistemului scade, ceea ce favorizează atacul masiv, al bolilor şi
dăunătorilor, iar pe sol apar şi se înmulţesc buruieni greu de înlăturat; pirul,
 pălămida, murul de câmp, etc. n aceste condiţii omul este nevoit să intervină
energic prin tratamente fitosanitare, fertilizări, care pe de o parte cresc
cheltuielile de producţie, iar pe de altă parte, apa, solul şi fructele sunt puternic
 poluate.
n cadrul unei biocenoze pomicole, pomii şi arbuştii fructiferi formează
relaţii cu alte plante de cultură sau spontane, cu microorganisme şi cu diferite
specii de animale. 0elaţiile sunt de toleranţă, de parazitare, de concurenţă şi rar,
de simbioză.
 *iotopul   pomicol este alcătuit din factorii de mediu în care se
desfăşoară procesele fiziologice şi biochimice ale biocenozei pomicole.
 

Diotopul reprezintă o totalitate de factori care limitează răspândirea speciilor 

 pomicole, precum şi calitatea şi cantitatea producţiei.
Diotopul determină la plante mai multe modificări. Climatul continental
favorizează producerea de uleiuri esenţiale, substanţe proteice, alcaloizi.
Climatul maritim favorizează acumularea de amidon şi zaharuri. 'ltitudinea
favorizează apariţia unei coloraţii bune a fructelor.
'groecosistemul pomicol este supus intervenţiei omului, care trebuie să
aibă în vedere, întotdeauna, raportul între cheltuielile de producţie şi profitul
obţinut, raport care trebuie să fie favorabil profitului, altfel cultura nu s"ar 
 (ustifica.

?.2. umina, factor %e biotop )n pomicultură

$otosinteza este cel mai important proces fiziologic al plantelor, de
stocare a energiei sub formă de materie organică. $otosinteza se desfăşoară
doar în prezenţa energiei luminoase.
/peciile pomicole sunt plante eliofile. !uminozitatea optimă asigură
suprafaţă foliară bună, ramuri de rod longevive, stare fitosanitară bună,
coloraţie, aromă şi gust bun a fructelor.
!umina solară poate fi directă sau difuză, iar intensitatea acesteia
depinde de mai mulţi factori; latitudine şi longitudine, altitudine, relief,
e9poziţie, nebulozitate, direcţia curenţilor atmosferice, proprietăţile solului, ş.a.
Cerinţele speciilor pomicole sunt diferite, faţă de acest factor; foarte
 pretenţioşi sunt, nucul, piersicul, cireşul şi caisul; cu cerinţe medii sunt; mărul,
 părul, prunul şi vişinul; puţin pretenţioşi sunt arbuştii fructiferi.
0ezistenţa la umbrire se poate aprecia după desimea coroanei. /peciile
 pretenţioase la căldură au coroana rară.
#artea cea mai luminată la un pom, este periferia coroanei. -nteriorul
acesteia primeşte de la 7 la 1 de ori mai puţină lumină.
!uminarea insuficientă a lăstarilor în creştere duce la etiolarea lor.
'ceştia se alungesc, iar intensitatea culorii verzii a frunzelor este slabă.
Mugurii acestor lăstari sunt mici, atipici, iar scheletul pomului, format în aceste
condiţii este slab rezistent la factorii e9terni >boli, dăunători, ger, etc.?.
#rocesele biologice din plantă sunt strâns corelate cu intensitatea
luminii; viteza transformărilor chimice în celule, acumularea şi consumul de
substanţe organice ş.a. n condiţii bune de iluminare, procesul de diferenţiere a
mugurilor de rod şi pregătirea pomilor pentru iernare se desfăşoară în optim.
Cunoaşterea cerinţelor faţă de lumină la speciile pomicole este deosebit
de importantă la amplasarea viitoarelor culturi. E9poziţia terenului influenţează
regimul de lumină a acestor culturi; e9poziţia sudică primeşte de " ori mai
multă lumină decât e9poziţia nordică. +e asemenea şi e9poziţiile estice şi
vestice primesc de *"*,7 ori mai multă lumină decât cea nordică.
+istanţele de plantare se corelează cu vigoarea pomilor pentru evitarea
umbririi reciproce a acestora; pomii plantaţi în sistem clasic >mai puţin utilizat
azi? au distanţe mai mari între rânduri şi între pomi pe rând, decât cei plantaţi
în sistem intensiv, iar aceştia, distanţe mai mari, decât cei plantaţi în sistem
superintensiv.
 

?.7. Căl%ura, factor %e biotop )n pomicultură

Căldura este un factor limitativ pentru cultura pomilor fructiferi,
e9primat prin temperaturi minime, ma9ime şi optime. &emperatura minimă ca
 pomii să intre în activitate este de 3")°C, la arbuşti ceva mai puţin; 2"3 °C.
6ptimul de temperatură pentru fotosinteză este de *"7 °C, mai puţin pentru
măr, mai mult pentru cais, nuc, piersic. #ragul minim este de 2 °C iar cel ma9im
de 4"21°C.
/peciile pomicole au comportament diferit faţă de temperatură, în
funcţie de fenofază, factorii tehnologici şi orografici.
n perioada repausului relativ, pomii rezistă la temperaturi scăzute
cuprinse între −*3°C >smochin?, până la −3°C >măr?.
0ezistenţa la frig depinde de modul de îngri(ire a pomilor, de cantităţile
de substanţă de rezervă din ţesuturi.
Modul de apariţie a temperaturilor scăzute, influenţează mult daunele
care pot apărea la pom; gerurile bruşte de −*7−*)°C, poate fi fatale speciilor 
 pomicole. +e asemenea şi îngheţurile târzii au aceleaşi urmări.
Aerul poate degera mugurii floriferi, ramurile anuale, scoarţa, cambiul,
razele medulare şi mai rar lemnul multianual.
n 0omânia afecţiuni produse de ger se întâlnesc la piersic, cais,
migdal, unele soiuri de cireş şi de păr.
0ădăcinile pomilor fructiferi au o rezistenţă mult mai redusă la ger,
comparativ cu partea aeriană. !a măr de e9emplu, rădăcinile rezistă la −4
−*°C. #ericolul mare de degerare este atunci când în anii geroşi solul nu este
acoperit de zăpadă.
$iecare fenofază are un anumit prag termic minim de desfăşurare şi o
anumită sumă a gradelor de temperatură. +e e9emplu pentru declanşarea
fenofazei înfloritul şi legatul fructelor, sunt necesare 5°C la cais şi *7)1 °C la
castan.
Cele mai sensibile la temperaturi scăzute sunt fructele abia legate, apoi
florile. &emperatura are mare influenţă asupra fenofazelor; maturarea fructelor,
inducţia florală, maturarea ţesuturilor şi căderea frunzelor.
Areu de stabilit sunt temperaturile ma9ime suportate; mărul şi părul
suportă temperaturi de până la 7 °C; arbuştii până la 1" °C; nucul, caisul,
 piersicul până la )°C.
Dilanţul termic al unei zone se face prin; suma gradelor de temperatură
globală şi utilă; temperatura medie anuală, temperatura medie în perioada de
vegetaţie, temperaturi minime absolute, temperaturi ma9ime absolute.
n funcţie de cerinţele faţă de căldură, speciile pomicole se împart în
mai multe grupe;
− cu cerinţe mici   − arbuştii fructiferi; căpşunul, mărul, unele soiuri de
 prun. 'ceste specii nu suportă căldurile mari din timpul verii, sunt puţin
afectate de brume şi îngheţuri târzii şi suportă geruri mari ;
−  pretenţioase  − părul, nucul, cireşul, gutuiul, precum şi numeroase
soiuri de prun. 'ceste specii se comportă bine în zone cu 711"771 m altitudine
şi chiar mai mult, sunt afectate de brume şi îngheţuri târzii cu e9cepţia
gutuiului care înfloreşte mai târziu, de asemenea rezistă bine la geruri;
− cu cerinţe mari  − caisul, piersicul, migdalul, alunul turcesc, castanul.
'ceste specii au anumite zone de cultură, dinainte stabilite, pe baza unor studii
 

referitoare la acest factor de biotop. Ele sunt afectate de geruri, brume şi

îngheţuri târzii. !imita ma9imă de cultură, în funcţie de altitudine, este 71"
11 m.
n vederea utilizării raţionale a zonelor în care acest factor este
limitativ se recomandă zonarea speciilor şi soiurilor, poziţia acestora pe pantă,
evitarea curenţilor reci, a zonelor cu brumă şi a celor cu îngheţuri târzii.

?.B. Apa, factor %e biotop )n pomicultură

'pa intră în componenţa tuturor organelor plantelor; 47@ în frunze,
ramuri şi rădăcini şi )7@ în fructe. Cu a(utorul apei sunt vehiculate substanţele
minerale în sol şi în plantă. 6 cantitate mare de apă este utilizată de pom în
 procesul de transpiraţie. 'ceste cantităţi sunt e9primate prin coeficientul de
transpiraţie, ce reprezintă cantitatea de apă ce trebuie să treacă prin frunzele
 plantei, ca ea să producă o unitate de substanţă uscată.
n funcţie de cerinţele speciilor pomicole faţă de precipitaţii ele se
împart în mai multe grupe;
− cu cerinţe foarte mari , peste 411 mmBan −  arbuştii fructiferi şi
căpşunul ;
− cu cerinţe mari , 411 mmBan − mărul, părul, gutuiul;
− cu cerinţe medii , 311 mmBan − părul, cireşul, vişinul, nucul, soiurile
de vară de măr şi păr ;
− cu cerinţe reduse , 711 mmBan − piersicul, caisul, migdalul.
 evoile de apă sunt diferite în funcţie de vârsta pomului, dimensiunile
sistemelor radicular şi aerian, de proprietăţile solului, cantitatea precipitaţiilor,
viteza vântului, intensitatea luminii.
n prima parte a perioadei de vegetaţie, pomii necesită cantităţi mai
mari faţă de acest factor, comparativ cu a doua parte, spre sfârşitul verii şi
toamna. !a înflorit, la coacerea fructelor şi căderea frunzelor, pomii au nevoie
de mai puţină apă în comparaţie cu perioadele de creştere intensă a lăstarilor şi
a fructelor.
!imita minimă a umidităţii din sol, până la care este posibilă viaţa
 pomilor este apreciată prin coeficientul de ofilire, ce reprezintă raportul între
cantitatea de apă şi greutatea pământului uscat, la care pomii se îndreaptă
ireversibil spre moarte. $iziologic insuficienţa apei are ca efect imediat
închiderea stomatelor, turgescenţă scăzută a celulelor, încetarea proceselor 
metabolice. !ipsa apei duce mai întâi la ofilirea părţilor verzi, cele mai
suculente, iar mai târziu, la uscarea parţială şi mai apoi totală a pomului.
-nsuficienţa apei în sol reduce dezvoltarea frunzelor şi a fructelor. +e
asemenea, afectează rădăcinile absorbante cărora le scurtează durata de viaţă.
n consecinţă vigoarea pomilor scade, producţia este diminuată, neregulată,
 pomii îmbătrânesc prematur şi firesc viaţa lor este scurtată.
0ezistenţa la secetă a pomilor este destul de ridicată comparativ cu
celelalte plante agricole, dotarea sistemului lor radicular dezvoltat.
E9cesul de umiditate în sol şi în atmosferă este şi el nefavorabil
deoarece duce la înrăutăţirea aeraţiei în sol, ceea ce provoacă dereglarea
activităţii normale a rădăcinilor, dereglarea absorbţiei radiculare, provoacă
scăderea concentraţiei de zahăr şi alterarea acestora.
 

#e lângă apa provenită din precipitaţii, în faza de agregare lichidă,

speciile pomicole folosesc şi apa întâlnită şi în fazele de agregare solidă şi
gazoasă;
−  zăpada − în cantităţi mici este o sursă valoroasă pentru pom;
− roua − poate acoperi în unele zone 7"*1@ din necesar ;
− nebulozitatea şi ceaţa  − foarte dăunătoare;
− ciciura şi poleiul  − de asemenea, foarte dăunătoare ;
−  grindina − cu efecte negative totale;
− umiditatea relati/ă a aerului , trebuie să aibă anumite valori pentru
 buna desfăşurare a activităţii pomului; 31")1@. !a valori sub 21@ şi peste
)7@ pomii încep să sufere.

?.. Aerul, factor %e biotop )n pomicultură

'cest factor influenţează cultura pomilor prin conţinutul în o9igen,
dio9id de carbon şi alte gaze. +e asemenea, aerul influenţează cultura pomilor 
fructiferi şi prin mişcare.
69igenul se găseşte în atmosferă în proporţie de 1"*@ şi are o
influenţă pozitivă asupra respiraţiei organelor aeriene ale pomului. #entru o
 bună desfăşurare a activităţii rădăcinilor, o9igenul trebuie să aibă în sol o
concentraţie de )"*@. +acă acesta scade sub 7"3@ respiraţia este stân(enită,
iar dacă scade sub *"@ respiraţia încetează şi pomii mor.
+io9idul de carbon se găseşte în atmosferă în proporţie de 1,1@ şi
reprezintă pentru plante singura sursă de carbon necesară în fotosinteză.
Cantităţile mari de C6 din sol modifică negativ respiraţia plantelor.
'stfel la "@ C6, respiraţia este perturbată, iar la 7@ concentraţie C6 ,
respiraţia încetează.
'zotul se găseşte în atmosferă în proporţie de 4)@ şi are rol în nutriţia
 pomilor şi arbuştilor. 'zotul a(unge în sol prin intermediul bacteriilor fi9atoare
de azot.
'lte elemente care sunt în aer sunt dăunătoare pomilor. Clorul, fluorul,
 plumbul, sulful, zincul, fumul, praful, /6, 6 au influenţă negativă asupra
 proceselor fiziologice din plantă.
=ânturile pot avea influenţă pozitivă sau negativă asupra pomilor.
'stfel, vânturile slabe împrospătează aerul, uşurează polenizarea, scad
umiditatea atmosferică ş.a. =ânturile prea calde sau cele prea reci au influenţă
negativă asupra înfloritului. =ânturile puternice rup ramurile, dezrădăcinează
 pomii, în special cei altoiţi pe portaltoi de vigoare mică, împiedică zborul
insectelor polenizatoare, scutură fructele. 'ceste vânturi pot fi atenuate prin
 perdelele de protecţie.

?.=. Solul, factor %e biotop )n pomicultură

/olul reprezintă suportul mecanic al pomilor şi arbuştilor fructiferi. +e
asemenea, influenţează creşterea şi rodirea speciilor pomicole, reprezentând
 principala sursă de apă şi elemente minerale.

'n!uirile fi"ice ale !olului

:rosimea solului 
 

're influenţă asupra dezvoltării sistemului radicular. Arosimea stratului

de sol trebuie să fie între 1,)" m.

Te3tura solului
/olurile argiloase sunt contraindicate în cultura pomilor, deoarece sunt
slab aerate, reci, compacte şi în cele mai multe cazuri, acide.
/olurile nisipoase sunt, de asemenea, necorespunzătoare pentru cultura
 pomilor. /unt permeabile şi reţin puţină apă, nu sunt fertile şi se încălzesc prea
tare.
/olurile luto"argiloase şi luto"nisipoase sunt cele favorabile culturii
 pomilor.
#e solurile grele reuşesc mai puţine specii pomicole >prunul şi unele
soiuri de măr?.

9tructura solului
/olurile cu structură bună reţin bine apa, căldura, substanţele nutritive.
Cultura unei singure specii pomicole distruge structura. +e aceea se recomandă
lăsarea terenului în pauză "2 ani, după desfiinţarea unei asemenea culturi. n
acest timp se recomandă fertilizări masive cu îngrăşăminte organice şi
cultivarea gramineelor şi leguminoaselor.
#orozitatea optimă a solului trebuie să fie situată între 22"7@ din care
 (umătate necapilară. #este aceste limite pomii au creşteri reduse şi se
accentuează seceta. /ub aceste limite cultura pomilor nu este recomandată
deoarece înseamnă că solul este tasat.
'eraţia solului este în corelaţie cu porozitatea necapilară şi trebuie să
fie de 27"71@ din aeraţia totală.
Jmiditatea solului trebuie să fie cuprinsă între 31@ şi )1@ din -J'
>între C.6. şi C.C.?.
&emperatura optimă a solului pentru creşterea rădăcinilor este între *3"
7°C.

'n!uirile c(imice ale !olului

"apacitatea de scimb cationic 4T2   − cuprins între 1 şi 71 meB*11 g

sol.
 Reacţia solului 4p;2  trebuie să fie între 7,7"),. 0ezistă la reacţie acidă
arbuştii fructiferi şi castanul comestibil. Caisul, piersicul, migdalul solicită
soluri uşor alcaline.
"onţinutul 'n umus trebuie să aibă valori de  − @, pentru ca solul să
fie favorabil culturii pomilor.
"onţinutul 'n elemente minerale  trebuie să aibă anumite valori, pentru
ca pomii să crească şi să se dezvolte corespunzător;  − 1,* − 1,@; # − *1 −
1 mgB*11 g sol ;   −  1 − 71 mgB*11 g sol ;  Mg −  *7 − 1 mgB*11 g sol ;
ma(oritatea speciilor pomicole nu rezistă la e9cesul de Ca care inhibă absorbţia
ionilor de Mg, $e, Ln, D, Mn. !imitele între care pomii pot să −şi desfăşoare
 bine activitatea se situează între 7"*7@.
-onii de 'l N au un efect to9ic asupra pomilor.
 

:enomenul %e obo!eală a !olului

nfiinţarea unei plantaţii de pomi pe acelaşi teren, după desfiinţarea
uneia precedente, are efecte negative asupra pomilor;
− tulburări de nutriţie datorate unor micro şi macroelemente, ca
urmare a consumului selectiv a unor elemente de către plantaţia precedentă.
− acumularea de to9ine pe care le secretă rădăcinile pomilor plantaţiei
 precedente;
− acţiunea nematozilor asupra rădăcinilor pomilor provoacă răni şi
determină formarea unor enzime care pot hidroliza amidonul >la piersic? ceea
ce are ca rezultat formarea unor substanţe to9ice pentru rădăcina pomilor din
 plantaţia nou înfiinţată.
#entru înlăturarea acestor efecte negative se recomandă rotaţia
culturilor pomicole, dacă se poate cu pauze de "2 ani, în care să se cultive
 plante fura(ere anuale sau perene. +acă totuşi se impune cultivarea imediată, cu
 pomi, terenul se va dezinfecta şi fertiliza cu doze mari de îngrăşăminte
organice şi chimice >#, ?.

?.?. Relieful, factor %e biotop )n pomicultură

'cest factor influenţează comportarea speciilor pomicole. Lona
favorabilă de cultură a pomilor sunt dealurile şi locuri favorabile culturii
speciilor silvice. #e aceste dealuri pomii se amplasează pe pante uniforme de
*"*7@.
#e treimea superioară a pantei cu însuşiri moderate ale solului, dar cu
însuşiri favorabile de climă, se recomandă cultura cireşului, vişinului.
#e porţiunea mi(locie, cu condiţii moderate de climă şi sol se
recomandă cultura prunului şi în parte a părului.
#e treimea inferioară cu caracteristici bune ale solului, dar mai puţin
 bune ale climei se cultivă mărul, gutuiul şi părul.
'ltitudinea reprezintă un element limitativ pentru culturile pomicole.
#ână la )71 m reuşesc bine arbuştii fructiferi, căpşunul, soiuri de măr şi prun ;
 până la 471 m, reuşesc bine prunul, cireşul, vişinul şi unele soiuri de păr. n
zona de câmpie şi în zona podgoriilor reuşesc bine caisul, piersicul, migdalul.
E9poziţia terenului influenţează regimul de lumină, apă şi căldură. Cu
cât culturile pomicole sunt amplasate spre nord şi la altitudini ridicate se
recomandă adoptarea unor e9poziţii mai favorabile, adică sudice, sud −estice şi
sud−vestice.

 !ntrebări

1. "e este agroecosistemul pomicol#

$. "e se 'nţelege prin biocenoză pomicolă şi de câte feluri este#
%. "um se clasifică speciile pomicole 'n funcţie de cerinţele faţă
de apă#
 

Cap. $III Pro%ucerea materialului !ă%itor pomicol

 Rezumat 
 epinierele pomicole sunt unităţi deosebit de importante şi de
comple3e, aflate sub controlul statului. &cestea deţin mai multe sectoare, 'n
care se produc portaltoii, aceştia se plantează apoi 'n şcoala de pomi, se
altoiesc şi pe parcursul a doi ani, practic, se obţin pomi altoiţi. In acest capitol 
 se prezintă pe scurt principalele etape tenologice de obţinere a materialului
roditor, superior biologic.

Calitatea materialului săditor determină în mare măsură reuşita unei

 plantaţii pomicole.

@.1. Alegerea locului pentru pepinieră

#epinierele se amplasează în centrul zonei pomicole deservite, plane
sau cu pantă de cel mult 3@. &erenul trebuie să aibă e9poziţie sudică,
sud−estică sau sud−vestică. /olul trebuie să fie fertil, bine structurat,
adâncimea apei freatice să fie la cel puţin *,7 m adâncime. &emperatura medie
anuală trebuie să fie cuprinsă între ),7 şi **,1°C. Minima absolută nu trebuie
să scadă sub −7−)°C. /uma precipitaţiilor să fie cuprinsă între 711"411
mm. Jmiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 37"41@.

@.2. Sectoarele pepinierei

Sectorul plantaţiilor mamă elită, care cuprinde un ansamblu de
culturi pomicole care furnizează material biologic de înmulţire; ramuri altoi,
 butaşi, marcote, stoloni, portaltoi vegetativi.
Sectorul %e pro%ucere a portaltoilor generati+i i a materialului
!ă%itor pe ră%ăcini proprii . 'ici se obţin portaltoi generativi şi butaşi
înrădăcinaţi de arbuşti sau de pomi.
Sectorul %e pro%ucere a pomilor altoiţi, care este cel mai important
sector. 'ici se plantează portaltoii care se altoiesc în mod curent, vara.
Sectorul con!trucţiilor te(nologice, care cuprinde dotările cu care este
 prevăzută pepiniera.
Sectorul mecanic,  alcătuit din toate tractoarele şi utila(ele necesare
mecanizării lucrărilor în pepinieră.

@.7. Pro%ucerea portaltoilor pe cale +egetati+ă

n pomicultură, folosirea portaltoilor rămâne o metodă sigură de
 producere a materialului săditor, diversificat în funcţie de tipurile de livezi şi de
tipurile de sol.
nmulţirea vegetativă este unica posibilitate de obţinere în descendenţă,
a unor indivizi cu caracteristici genetice identice cu ale plantei mamă, rezultând
un material uniform. nmulţirea vegetativă prezintă şi avanta(ul unei precocităţi
de rodire, deoarece stadiul (uvenil obligatoriu la plantele obţinute prin sămânţă,
 practic nu e9istă.
 

'cest mod de înmulţire se bazează pe proprietatea plantelor de a emite

rădăcini adventive, atunci când sunt puse în condiţii speciale de înmulţire
>marcota( şi butăşire? sau proprietatea de concreştere, când plante întregi sau
 părţi din plante sunt puse în contact prin intermediul zonelor lor generatoare
>altoire?.
'ceastă înmulţire se bazează pe diviziunea mitotică a celulelor, când
celula se divide apoi se dublează şi în cele din urmă rezultă celule cu aceeaşi
informaţie genetică.
!a butaşi şi marcote, rădăcinile se formează în zona cambială între
floem şi 9ilem, sub scoarţă.
$ormarea rădăcinilor se datorează unor hormoni care e9istă în plante.
'ceştia sunt compuşi organici produşi de plantele superioare, care reglează
 procesele fiziologice ale acestora.
0egulatorii de creştere sunt hormoni dar pot fi şi produşi de sinteză,
care au capacitatea de modificare a proceselor fiziologice ale plantelor. +intre
aceştia amintim; acidul naftil acetic, acidul indolil butiric, acidul indolil acetic,
0adistim.

@.B. Pro%ucerea portaltoilor pe cale generati+ă

#ortaltoii generativi au un grad mare de neuniformitate în comparaţie
cu cei vegetativi, deoarece semincerii sunt plante alogame şi au polenizare
încrucişată.
$ructele din care se vor e9trage seminţele şi sâmburii sunt produse în
 plantaţii speciale, izolate, în care toate lucrările şi tratamentele vor fi efectuate
în optim. 0ecoltarea acestora se va face la maturitatea deplină, iar e9tragerea
seminţelor şi sâmburilor, precum şi uscarea şi păstrarea acestora se face după
tehnologii speciale.
Stratificarea !eminţelor. #entru a putea germina seminţele şi sâmburii
trebuie să parcurgă în mod obligatoriu o perioadă de postmaturaţie >tabelul
).*.?, perioadă care are valori diferite în funcţie de specie, soi, portaltoi. n
aceste perioade, temperatura trebuie să fie cuprinsă între *"2 °C, iar umiditatea
să fie cuprinsă între )"1@. n această perioadă au loc procese biochimice
care induc capacitatea de
încolţire a embrionului. /tratificarea se face în lăzi, de capacitate mică, în
amestec cu nisip. n magazii, aceste lăzi se îngroapă în nisip. n teren deschis,
stratificarea se face în gropi sau în şanţuri.
Semănatul )n colile %e puieţi. 'ceastă operaţiune se face primăvara,
dar se poate face şi toamna, la speciile sâmburoase. /emănatul se face manual
 pe suprafeţe mici, dar poate fi făcut şi mecanizat cu semănătoarea pentru
cereale, modificată. #entru marcarea rândurilor se utilizează sârme. #e
lungimea rândurilor se deschid rigole adânci de "3 cm, în funcţie de mărimea
seminţelor şi sâmburilor. /emănatul se poate face pe rânduri cu distanţe între
ele de 21 cm sau în benzi cu câte două rânduri fiecare.
ucrările %e )ntreţinere. /olul este menţinut în permanenţă afânat şi
curat de buruieni, prin 7"4 praşile manuale şi mecanice. n luna iunie se face o
fertilizare suplimentară cu azot 31"41 Gg s.aBha. 0ăritul se face când puieţii au
"2 frunze adevărate, la distanţa de  cm la sâmburoase, la 2"7 cm pentru
sămânţoase şi 3"4 cm la nuc şi castan. Jdarea este obligatorie în lunile iulie şi
august, în caz contrar creşterea este oprită şi se formează mugurele terminal.
 

tabelul ).*.
Perioa%a i %urata %e !tratificare a !eminţelor la principalele !pecii
pomicole
Perioa%a )n care Durata
Specia !eminţele !tratificării
!e pun la !tratificat 8"ile9
#ăr * O-- : * - )7 : 51
Păr * O-- : * - )7 : 51
0utui *7 - : * -- 31
Prun * O- : * O-- *1
Corco%u * O : * O- *31
4ar"ăr * O- : * O-- *1
Pier!ic * O : * O- *71
#ig%al * - : * -- 41
Cire * O : * O- *71 : *)1
#a(aleb * O : * O- *71 : *)1
$iin * O : * O- *71 : *)1
Nuc * O-- : * -- 51
Sco!ul, cla!area i !tratificarea puieţilor.  /cosul puieţilor se face
după formarea mugurului terminal, în a doua (umătate a lunii octombrie.
nainte de scos, puieţilor li se face desfrunzitul; manual sau mecanic. /cosul lor 
se face mecanic, cu plugul pentru scos puieţi, care îi dislocă la adâncimea de
"7 cm, după care se adună manual. +epozitarea se face în adăposturi
răcoroase unde se menţin în permanenţă umezi. +upă clasare, care se face cu
a(utorul clasoarelor, puieţii se leagă în pachete de 71 bucăţi şi se stratifică în
nisip, după calitate.
$iecare pachet are etichetă pe care sunt trecute specia, soiul, portaltoiul,
locul de recoltare, cine a recoltat, data. #achetele se aşează în şanţuri în poziţie
oblică, cu "2 cm între ele. ntre două straturi de pachete, trebuie să fie un strat
de nisip de *1 cm.

@.. Te(nologia pro%ucerii pomilor altoiţi

'ltoirea este operaţiunea tehnică prin care plante întregi sau părţi din
 plante sunt determinate să concrească împreună în scopul de a forma un nou
individ cu însuşiri superioare comparativ cu însuşirile partenerilor de la care s"
a plecat.
#rin această metodă se obţine material săditor la soiurile care nu emit
rădăcini adventive şi astfel nu pot fi înmulţite prin celelalte metode de
înmulţire vegetativă.
!a altoire participă obligatoriu doi parteneri; portaltoiul sau hipobiontul
care furnizează viitoarei plante rădăcina şi altoiul sau epibiontul care
furnizează viitoarei plante sistemul aerian şi care aparţine soiului care trebuie
înmulţit. n unele cazuri concreşterea dintre cei doi parteneri nu este posibilă şi
în acest caz se recurge la un intermediar sau mezobiont care este compatibil
atât cu altoiul, cât şi cu portaltoiul.
0euşita altoirii este determinată de anumiţi factori biologici şi tehnici.
:actorii biologici>
 

− compatibilitate bună între parteneri;  această compatibilitate este

corelată pozitiv cu gradul de înrudire botanică
−  partenerii trebuie să aibă o stare fitosanitară bună, în caz contrar,
 procentul de prindere este mic;
− starea fiziologică a partenerilor trebuie să fie de asemenea superioară
şi este concretizată prin gradul de hidratare, rezerva de substanţe nutritive şi
intensitatea diviziunii celulelor cambiale.
:actorii te(nici>
− îndemânarea altoitorilor ;
− calitatea îmbinării;
− curăţenia secţiunilor atât la altoi cât şi la portaltoi ;
− rapiditatea e9ecutării pentru a se evita o9idarea sevei;
− e9ecutarea unei legături strânse ;
− crearea unor condiţii speciale în timpul lucrului.
'ltoirea se face în câmpul - al şcolii de pomi, dar se poate face şi în
câmpurile -- şi ---. 'ltoirea se mai poate aplica şi la pomii maturi, precum şi la
masă. n timpul zilelor călduroase de vară se vor evita perioadele cu căldură
 puternică >orele **"*3?.
#rincipalele metode de altoire folosite în pomicultură sunt prezentate în
tabelul )..
tabelul )..
Principalele meto%e %e altoire folo!ite )n pomicultură
Si!temul i 'n ce !ector !e Epoca optimă
-b!er+aţii
meto%a %e altoire utili"ea"ă %e altoire
A. Altoirea cu mugure %etaat
#ortaltoii generativi la colet,
în ochi dormind Câmpul - *7 =---"*7 O- cei vegetativi cu *1"* cm
mai sus
0ealtoire în /e foloseşte numai la
în ochi crescând *7 ---"*7 -=
Câmpul -- speciile cu creştere rapidă
0ealtoire în +ă rezultate mai bune decât
în placa(
Câmpul -- altoirea cu mugure crescând
în dreptunghi
Câmpul - *7 =--"* -O #entru altoirea nucului
>ferăstruică?
în fluier Câmpul - *7 =--"* -O #entru altoirea nucului
!a altoirea nucului şi a
*7 =---"*7 -O
în ochi cu scutişor Câmpul - celorlalte specii în ochi
*7 -="*7 =
dormind şi crescând
altoirea cu dublu Câmpul - sau *7 =--"*1 -O /e utilizează pentru altoirea
scut Câmpul -- *7 ---"*7 -= cu intermediar 
. Altoirea cu ramură %etaată
0ealtoire în --"---
!a toate metodele este
1. Altoirea cu Câmpul -- sau --- --"---
necesară acoperirea
ramură %etaată şi a pomilor
ramurilor cu ceară de altoit
 )n lemn maturi
>mastic?
'ltoirea la masă O--"-=
altoirea în
'ltoiul şi portaltoiul trebuie
copulaţie simplă " "
să aibă aceleaşi dimensiuni
şi perfecţionată
altoirea în semi"
/e utilizează când altoii sunt
copulaţie simplă " "
mai puţini
şi perfecţionată
altoirea în /e e9ecută mai greu, dar
" "
triangulaţie asigură o prindere mai bună
altoirea în #ortaltoii mai groşi nu se
" "
despicătură mai leagă
altoirea laterală în u se foloseşte --"--- /e utilizează cu bune
 

 palca(, în tăietură  pentru altoirea la rezultate la altoirea nucului

dreaptă masă în pepinieră
!a altoirea /e recomandă la realtoirea
altoirea laterală în
 pomilor maturi şi --"--- în pepinieră la nivelul
tăietură oblică
la câmpul -- şi --- coroanei

Si!temul i 'n ce !ector !e Epoca optimă

meto%a %e altoire utili"ea"ă %e altoire -b!er+aţii
2. Altoiri cu n câmpul -- sau
ramură %etaată --- şi pomilor -="=
!a portaltoii mai groşi se
!ub !coarţă maturi
 pun "2 altoi
altoirea sub
scoarţă terminală
* *
#e şarpante punctele de
altoirea laterală în 0ealtoirea altoire sunt distanţate la 21"
-="=
P&Q  pomilor maturi 31 cm, iar pe şarpante la 1"
21 cm
altoirea laterală în
- II - - II -
P+Q
altoirea laterală în
- II - - II -
P!Q

@.=. Hcoala %e pomi

@.=.1. ucrări )n c6mpul I al colii %e pomi

n pepinieră locul unde se plantează puieţii portaltoi, pentru a fi altoiţi

şi se formează pomii se numeşte şcoala de pomi.
#regătirea terenului se face după tehnologia comună a pregătirii
terenului pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole. &erenul se desfundă toamna
la 31"41 cm. nainte de desfundare se aplică îngrăşămintele organice şi
chimice, pe bază de fosfor şi potasiu, în doze variabile, în funcţie de fertilitatea
naturală a terenului.
#ichetarea terenului se face în acelaşi mod cu pichetarea terenului
 pentru plantarea pomilor. +istanţele de plantare sunt de 51 cm 9 1 cm, care
 pot fi modificate în funcţie de vigoarea speciei sau a portaltoiului.
$asonarea materialului pentru plantare se face prin scurtarea pivotului
 puieţilor la *7"*3 cm şi a rădăcinilor laterale la *" cm. Cu această ocazie se
verifică dacă rădăcinile sunt sănătoase, prin e9aminarea tăieturii; aceasta
trebuie să fie alb"sidefie. Cei nesănătoşi se îndepărtează de la plantare.
#lantarea se face manual sau mecanic. Când se face manual, se întind
sârme gradate între picheţi şi plantarea se face cu plantatorul în dreptul fiecărui
semn de pe sârma bine întinsă. nainte de plantare puieţii se mocirlesc într"un
amestec format din trei părţi pământ galben şi o parte balegă de vită. n acest
amestec se pot introduce şi stimulenţi pentru înrădăcinare >0adistim?.
Mocirlirea rădăcinilor se face până la colet la portaltoii generativi şi pe o
lungime de *7"1 cm, la portaltoii vegetativi. #lantarea mecanizată se face
deschizând rigole la adâncimea de *)"1 cm, unde puieţii sunt introduşi
manual. +upă plantare se face bilonatul rândurilor mecanic sau manual.
-rigarea este obligatorie, mai ales în cazul plantării mecanice, când
 puieţii nu au priză bună cu solul, ca în cazul plantării manuale.
Erbicidarea se e9ecută preemergent după bilonare. +upă pornirea în
vegetaţie nu se fac erbicidări. Erbicidarea se face cu /imazin "3 GgBha.
 

!ucrările de întreţinere. /olul trebuie să fie în permanenţă curat de

 buruieni şi afânat. Cu ocazia praşilelor, biloanele nu trebuie distruse până în
momentul altoirii. Diloanele se menţin pentru a împiedica apariţia de lăstari
anticipaţi în zona altoirii.
$ertilizarea suplimentară se face cu *71"11 Gg azotat de amoniu,
administrat între *1 şi 1 iulie, în două reprize.
&ratamentele fitosanitare se fac în număr de )"*2 la avertizare în funcţie
de gradul de atac al bolilor şi dăunătorilor precum şi de specia portaltoiului.
'ltoirea portaltoilor se face între *1 iulie şi *1 septembrie, în
următoarea ordine; cais, păr franc, mahaleb, zarzăr, corcoduş, măr franc, gutui,
 păr. Metodele de altoire cele mai folosite sunt în ochi dormind şi în scutişor în
ochi dormind. +upă altoire, rîndurile se bilonează, astfel încât altoiul să fie
 prote(at în timpul iernii.

'nfiinţarea c6mpului I prin !emănare %irectă.

'ceastă metodă dă rezultate bune la speciile sâmburoase, dar în special
la piersic, nuc şi castan, specii la care diametrul portaltoilor a(unge la diametrul
cerut de altoire, în toamna anului în care au fost însămânţate. #entru semănare
se folosesc seminţe cu postmaturaţia parcursă total şi pe cât posibil, încolţite.
/emănatul se face în copci, în fiecare punându"se câte o sămânţă încolţită sau
" neîncolţite. +upă răsărire puieţii se răresc reţinându"se câte unul la distanţe
egale pe rând. +ezavanta(ul metodei constă în faptul că puieţii dezvoltă un
sistem radicular pivotant, care înlăturat cu ocazia plantării în şcoală, determină
o prindere greoaie. n acest sens, pentru înlăturarea acestui nea(uns, se taie
 pivotul, cu a(utorul unui hârleţ, înfipt oblic în sol la *3"*) cm, sau mecanic cu
un plug special. !ucrarea se face toamna, în luna octombrie, după altoire.

@.=.2. ucrări )n c6mpul II al colii %e pomi

+ezmuşuroitul ochilor altoiţi se face primăvara când se poate intra în

câmp. ntârzierile duc la alterarea ochilor altoiţi. Cu această ocazie se face
controlul altoirilor, marcându"se pomii neprinşi. 'ltoirile reuşite au ochii
turgescenţi, iar rana este vindecată. Marcarea pomilor neprinşi se face cu
vopsea.
&ăierea la cep se face atunci când mugurii altoiţi se umflă şi constă în
scurtarea portaltoiului la *"*7 cm deasupra ochiului altoit, când se practică
cultura pomilor cu cep de palisare. /curtarea se poate face şi la 2"7 mm
deasupra mugurului altoit. /curtarea se face oblic, în aşa fel încât rana să nu fie
opusă mugurului altoit. Este bine ca după scurtare rana să fie prote(ată cu
mastic sau cel puţin cu vopsea în ulei.
#livitul lăstarilor portaltoiului se face pe măsura apariţiei lor, cu
cosorul, briceagul sau cu mâna. 'ceşti lăstari au putere mai mare de acţionare
a sevei, aşa încât dacă lucrarea este întârziată, mugurele altoit nu se dezvoltă şi
în cele din urmă se usucă. n timpul plivitului se înlătură legăturile făcute la
altoire.
0ealtoirea portaltoilor se face primăvara în lunile martie"aprilie, prin
metode specifice, cu ramuri altoi recoltate din toamna anului precedent şi
 păstrate în condiţii de conservare, în aşa fel încât mugurii să nu pornească în
vegetaţie. !a două săptămâni după altoire, portaltoiul se taie la cep şi se plivesc
lăstarii portaltoiului.
 

#alisarea altoilor se face la cultura cu cep, în zone cu vânturi puternice.

#alisatul este obligatoriu pentru că în câmpul --, în luna iunie lăstarii cresc
rapid, a(ungând până în toamnă la " m înălţime.
Ciupitul lăstarilor anticipaţi se face când aceştia au 1 cm lungime. /e
înlătură vârfurile erbacee ale lăstarilor fie cu foarfeca, fie direct cu mâna.
#roiectarea coroanei în câmpul -- se face vara între 1 şi 1 iunie, şi
constă în ciupirea vârfului erbaceu la înălţimea trunchiului plus 1"7 cm
 pentru viitoarele şarpante.
/cosul cepului se face în a doua (umătate a lunii iulie, cu foarfeci bine
ascuţite sub un unghi de 27 ° fără a vătăma lăstarul altoi. +upă această lucrare
altoii se bilonează cu un bilon de *7"1 cm înălţime care are rolul de a uşura
calusarea rănilor.
!ucrările de întreţinere sunt cele curente; 2"7 praşile, la mi(locul lunii
iunie se face o fertilizare cu azot în doze de 31"41 GgBha.
&ratamentele fitosanitare se fac în funcţie de specie în număr de *"*2,
la avertizare.

@.=.7. ucrări )n c6mpul III al colii %e pomi

#entru producerea de pomi cu coroana formată, câmpul -- se transformă

în câmpul ---, prin prelungirea duratei de menţinere în pepinieră a pomilor, cu
un an. n acest scop încă de la înfiinţarea şcolii, distanţele de plantare vor fi de
*,11mB1,21 m.
#roiectarea coroanei se face primăvara, înainte de pornirea pomilor în
vegetaţie. !ucrarea este identică cu lucrarea similară din câmpul --. Cu această
ocazie se scot şi ramurile anticipate de pe trunchi, numai dacă altoii au
diametrul suficient. $ormarea coroanei se încheie când lăstarii au *1"*7 cm şi
sunt erbacei. +intre aceştia se aleg "2 lăstari plus a9ul iar ceilalţi se înlătură cu
mâna. /e urmăreşte ca lăstarii să fie dispuşi (ur împre(urul a9ului, cu distanţa
între ei de 7"3 cm.
!ucrările de întreţinere sunt aceleaşi ca în câmpul --.
Câmpul --- are o serie de dezavanta(e; necesită suprafeţe mari, volum
mare de depozitare şi transport, pomii se prind greu la plantare.

@.?. 'nmulţirea +egetati+ă a pomilor i

arbutilor fructiferi

'nmulţirea prin butai

Dutăşirea este o metodă de înmulţire vegetativă prin care se pot obţine
multe plante cu uniformitate mare, într"un spaţiu restrâns de cultură.Dutaşii de
tulpină se confecţionează din părţile aeriene ale plantei, în special în ramurile
anuale cu diametrul cuprins între 4"*7 mm.
Dutaşii lignificaţi se confecţionează prin segmentarea ramurilor la
lungimi cuprinse între 7"*1 cm la arbuştii fructiferi şi 21"31 cm la portaltoii
 pomilor fructiferi. +epozitarea lor se face în aceleaşi condiţii ca în cazul
stratificării puieţilor portaltoi.
/e poate e9ecuta şi o butăşire în verde, dar numai la anumite specii şi
numai în anumite condiţii. 'stfel se pot înmulţii portaltoii de cireş >-.#.C. *?,
 păr şi soiuri pe rădăcini proprii la prun, vişin, arbuşti fructiferi. Dutaşii sunt
aşezaţi pe un substrat cu temperatura constantă de 2"7 °C, cu posibilităţi de
 

 pulverizare a apei. &emperatura din local trebuie să fie cu " °C mai mică
decât temperatura substratului. Daza butaşilor se va trata cu biostimulatori de
creştere. nrădăcinarea se produce în "7 săptămâni, în funcţie de specie şi soi.
/ubstratul pentru înrădăcinarea butaşilor în uscat este alcătuit dintr"un
amestec cu doze diferite, din nisip de râu, turbă şi muşchi de pădure.
Ca şi în cazul butăşirii în verde, la butăşirea în uscat baza butaşului se
tratează cu hormoni de creştere sintetici, în special la speciile care emit mai
greu rădăcini adventive.

'nmulţirea prin marcotaG

'ceastă metodă de înmulţire se bazează pe proprietatea unor specii de a
emite rădăcini adventive la baza lăstarilor, în condiţii favorabile, fără ca aceştia
să fie desprinşi de pe planta mamă.
Marcota(ul vertical se practică la tipurile de portaltoi vegetativi ai
mărului şi la tipurile de gutui folosite ca portaltoi pentru păr.
#regătirea terenului se face ca în cazul pregătirii pentru înfiinţarea
câmpului -. #lantarea se face în partea a doua a lunii octombrie utilizând
marcote /&'/, în acelaşi mod ca în cazul câmpului -, dar cu alte distanţe de
 plantare; *,7" mB1,7 m. n primii doi ani nu se fac intervenţii asupra
marcotelor cu e9cepţia lucrărilor curente. n anul --- marcotele se scurtează la
" ochi. Cepul rămas se acoperă cu pământ bine mărunţit. Când lăstarii au *1"
* cm, se muşuroiesc acoperindu"se pe (umătate. +upă două săptămâni când
lăstarii au 1 cm se e9ecută al doilea muşuroit. n timpul verii biloanele se
refac de " ori. !ucrările de întreţinere sunt cele aplicate în şcoala de pomi.
0ecoltarea marcotelor se face în a doua (umătate a lunii octombrie, prin
înlăturarea muşuroiului, curăţirea plantei de pământ şi tăierea tuturor lăstarilor,
cu foarfeca de la bază, indiferent dacă au sau nu au rădăcini. #roducţia de
marcote variază în funcţie de vârsta plantei mamă şi de specie, între 31 şi *11
111 marcote /&'/Bha.
Marcota(ul orizontal este utilizat la tipurile de portaltoi de vigoare
mare. #lanta mamă este reprezentată dintr"un cordon orizontal, pe care cresc
lăstari mai viguroşi decât în cazul precedent.
nfiinţarea culturii şi întreţinerea ei este identică cu cele de la
marcota(ul prezentat anterior.
n toamna primului an marcotele sunt aduse la orizontală, într"un şanţ
adânc de 7"3 cm şi fi9ate în sol cu a(utorul unor cârlige de lemn. #este marcote
se ridică un bilon de *"*7 cm, bine tasat. #rimăvara bilonul se înlătură lăsând
 peste cordon un strat de pământ gros de " cm. +upă apariţia lăstarilor, când
aceştia au *1 cm, se ciupesc la "2 ochi, în scopul ramificării lor şi apariţiei
unui număr mare de lăstari.
n continuare bilonarea se face ca la marcota(ul vertical. Jn cordon
 poate da producţii bune de " ani. #roducţia de marcote este de )1"*71 111
marcote /&'/Bha.

'nmulţirea prin !toloni

/tolonul este o tulpină modificată, specializată, care creşte la subsuoara
frunzelor, la coletul plantei. 'ceasta este filamentoasă, creşte orizontal la
suprafaţa solului şi formează noi plante la fiecare nod.
n ultimul timp s"au iniţiat metode de înmulţire, ,,in /itro’’ , prin care se
obţine material biologic superior.
 

/tolonierele se amplasează pe soluri uşoare, fertile, cu posibilităţi de

irigare. #lantarea se face toamna, între *7 septembrie şi *7 octombrie.
+istanţele de plantare sunt *,"*,) mB1,2"1,7 m. /tolonii sunt pregătiţi pentru
 plantare ca pentru înfiinţarea culturilor comerciale.
!ucrările de întreţinere constau în praşile manuale şi mecanice.
#lantelor li se înlătură inflorescenţele. $ertilizarea se face cu *71"11 Gg azotat
de amoniu în " reprize.
0ecoltarea se face toamna sau primăvara manual sau mecanic ; stolonii
se sortează şi se introduc câte *71"11 bucăţi în pungi de plastic, după care se
 pun în depozite frigorifice la temperatura de "2°C. #entru plantările din vară
temperatura din depozit trebuie să fie în (ur de −°C >condiţii de refrigerare?.

 !ntrebări
1. "are sunt sectoarele pepinierei pomicole#
$. "um se 'nfiinţează câmpul I al şcolii de pomi#
%. "are sunt lucrările de 'ngri6ire 'n câmpul II al şcolii de pomi#
 

Cap. I& 'nfiinţarea plantaţiilor pomicole

 Rezumat 
 In acest capitol se prezintă, 'n primul rând tipurile de plantaţii
 pomicole, punându-se accent pe importanţa tipului comercial.
 In continuare se fac referiri la alegerea locului pentru li/adă,
 ţinâdu-se seama de cele două tipuri de factori5 naturali şi social-economici.
<rganizarea şi amena6area locului pentru li/adă, reprezintă o altă
importantă /erigă 'n obţinerea unei e3ploataţii pomicole superioare.
 regătirea terenului, săparea gropilor şi plantarea pomilor, sunt lucrări care
trebuie făcute cu multă atenţie şi responsabilitate.

;.1. Si!teme %e cultură a pomilor

Tipuri %e plantaţii pomicole>

"omerciale , care au ca scop obţinerea unor producţii mari, destinate
comercializării în diferite forme. 'cest tip de plantaţie cuprinde *" specii, cu
un număr redus de soiuri, care permite o eficienţă sporită a tehnologiilor de
îngri(ire. #lantaţiile comerciale pot fi realizate în sistem superintensiv >cu peste
*71 pomiBha, pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mică şi foarte mică?, sistem
intensiv >cu 211"*71 pomiBha, pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mi(locie şi
mică? şi mai puţin în sistem clasic.
 idactice şi e3perimentale . 'cest tip de plantaţie se înfiinţează în
staţiuni, facultăţi, şcoli de profil şi au rol de instruire. 'ceste plantaţii sunt
împărţite în parcele, după regulile tehnicii e9perimentale, urmărindu"se anumiţi
factori. +e asemenea mai conţin şi colecţii a diferitelor specii, cu numeroase
soiuri.
 e aliniament , care sunt amplasate în vecinătatea şoselelor, căilor 
ferate, canalelor de irigaţie etc. 'ceste plantaţii sunt alcătuite din specii rustice,
care necesită mai puţine lucrări de îngri(ire; nuc, dud, unele soiuri de măr, păr,
 prun. 'cest tip de plantaţie se practică din ce în ce mai puţin.

;.2. Alegerea locului pentru li+a%ă

'legerea locului pentru o viitoare plantaţie pomicolă se face în funcţie
de factorii naturali şi social"economici.

:actorii naturali
Temperatura  trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere al
mediei anuale, a minimelor şi ma9imelor absolute, suma gradelor de
temperatură.
 recipitaţiile trebuie să satisfacă speciile care vor fi cultivate. /oiurile
altoite pe portaltoi de vigoare mică au nevoie de irigare, deoarece acestea nu
 pot rezista la seceta prelungită.
 0umina este foarte importantă atât pentru speciile iubitoare de căldură;
nuc, cireş, cais, piersic, migdal, dar şi pentru cele mai puţin pretenţioase cum
sunt arbuştii fructiferi, care suferă în condiţii de luminare insuficientă.
 

9olul . /peciile pomicole reuşesc bine pe soluri uşoare, fertile cu p%"ul

cuprins între 7,3"4,), cu pânza de apă freatică la suprafaţă.
 Relieful  are o mare influenţă asupra alegerii locului pentru livadă. #anta
terenului se recomandă să fie în (ur de 3"*7@, adică terenuri care să nu necesite
amena(ări speciale.
 =3poziţia terenului se alege în funcţie de specie şi altitudine. 'şa cum
s"a arătat într"un capitol anterior, cele mai bune e9poziţii sunt cele sudice,
estice şi vestice. n zonele sudice, plantaţiile pot fi înfiinţate şi pe versanţi
nordici.
 &dăposturile faţă de vânturi sunt obligatorii pentru măr, păr, gutui,
 prun, care sunt sensibile la curenţii de aer.
>ecinătăţile. #lantaţia trebuie să fie amplasată la distanţă mare de
 păduri, de unde pot veni insecte şi animale dăunătoare >iepuri, căprioare,
cerbi?. +e asemenea trebuie amplasate departe de râuri sau alte întinderi mari
de apă care pot face să crească hidroscopicitatea, n cazul râurilor, să formează
curenţi de aer rece şi brume.
>egetaţia naturală. #rezenţa speciilor pomicole spontane indică un
mediu favorabil unei culturi pomicole. n zona ste(arului şi fagului, pomi
fructiferi găsesc condiţii favorabile de cultură. n zonele coniferelor, friguroase
şi în zonele plopului sau salciei, umede, nu se vor amplasa culturi pomicole.

:actorii !ocial  economici>

− apropierea de pieţe de desfacere interne sau posibilitatea unei
desfaceri e9terne;
− asigurarea forţei de muncă în tot timpul anului, ieftină;
− asigurarea căilor de acces, accesibile tot timpul anului ;
− lucrările de îmbunătăţiri funciare să fie puţine, iar valoarea lor să fie
mică;
−  posibilităţile de aducţiune a apei pentru irigare şi tratamente
fitosanitare, să fie eficiente din punct de vedere financiar ;
− distanţă corespunzătoare de sursele de poluare care pot afecta
calitatea fructelor, impuse de normele sanitare;
− asigurarea unui parc de maşini, dotat corespunzător, gata în orice
moment pentru intervenţii.

;.7. -rgani"area i amenaGarea locului

pentru li+a%ă
 efrişarea culturii precedente sau a vegetaţiei lemnoase sau arbustive
este obligatorie. +efrişarea se poate face cu buldozere şi e9tractoare de cioate,
în aşa fel încât terenul să fie curat de orice rest lemnos, care poate forma un
focar de infecţie.
 ?i/elarea terenului  este necesară pentru eliminarea denivelărilor care
favorizează reţinerea apei şi pentru a crea condiţii pentru mai târziu, când
terenul va fi irigat. 'ceastă lucrare se face cu *" ani înainte de plantare fără
însă a afecta stratul de humus.
 Repausul solului. /e recomandă ca după desfiinţarea unei culturi,
terenul trebuie să rămână în repaus "2 ani, timp în care să fie cultivate plante
erbacee, anuale sau perene. +upă piersic, perioada de repaus va fi mai mare. n
 

cazul succesiunii sămânţoase −sâmburoase sau invers, perioada de repaus poate

scădea sau poate fi eliminată.
 (ertilizarea terenului. $iind culturi care se întind pe perioade mari de
timp >zeci de ani?, fertilizarea înainte de plantare este obligatorie. +ozele de
îngrăşăminte se aplică în funcţie de fertilitatea naturală a terenului şi de
sistemul de cultură adoptat. +ozele orientative sunt de 21"31 tBha gunoi de
gra(d, *11"11Gg #67Bha, *11"11 Gg  6Bha. $osforul şi potasiul se aplică
înainte de desfundare, iar gunoiul de gra(d după desfundare. #entru corectarea
acidităţii solului se administrează 7"*1 tBha, carbonat de calciu.
 esfundarea terenului,   se face la adâncimea de 31")1 cm şi este
condiţia principală de reuşită a unei plantaţii, deoarece solul se mobilizează, se
aeriseşte, încorporează bine îngrăşămintele, activează microorganismele. n
cazul solurilor cu un strat fertil subţire se recomandă o scarificare, urmată de o
arătură de 7"21 cm. n grădinile familiale terenul se poate pregăti doar prin
săparea unor gropi mari >*,1m ×  *,1m × 1,)m? în care pomii să găsească
condiţii bune de dezvoltare în primii ani de viaţă.

;.B. Stabilirea %i!tanţelor %e plantare.

Pic(etarea terenului

+istanţele de plantare se stabilesc în funcţie de următorii factori;

vigoarea speciei, a soiului şi a portaltoiului ; sistemul de livadă şi de coroană ;
fertilitatea solului; regimul de precipitaţii ş.a.
n general, ca regulă, se poate spune că cu cât vigoarea este mai mare,
se va planta mai rar. +e asemenea, cu cât terenul este mai fertil şi zona mai
 bogată în precipitaţii se va planta mai rar, deoarece pomii cresc viguros.
+acă pomii sunt plantaţi prea deşi, se umbresc reciproc, ceea ce duce
la dereglări în viaţa lor. +acă pomii sunt plantaţi prea rar, nu se realizează
volum suficient de coroană la ha, conversia luminii este mică, producţia
insuficientă.

Pic(etarea
!ucrarea este relativ grea, deoarece necesită atenţie, precizie şi nu în
ultimul rând, o conştiinciozitate deosebită.
#entru realizarea ei avem nevoie de o serie de instrumente şi materiale
specifice; teodolite, echere topografice, mire, panglici de oţel, fişe, (aloane,
ţăruşi de întindere, picheţi, topoare, sârme gradate la distanţele dintre rânduri şi
dintre pomi pe rând.
!ucrarea are trei etape; parcelarea, încadrarea terenului, pichetarea
 propriu"zisă.
 arcelarea. mpărţirea terenului în unităţi teritoriale; parcele şi tarlale.
Mărimea şi orientarea parcelei se face în funcţie de forma de relief, sistemul de
cultură etc. $orma cea mai corespunzătoare a parcelei este cea dreptunghiulară.
/uprafaţa parcelelor diferă în funcţie de relief. #arcelele se orientează cu
lungimea pe direcţia curbelor de nivel, fiecare dintre ele trebuind să aibă
 porţiuni de teren cu aceeaşi pantă, sau cu diferenţe foarte mici.
 !ncadrarea terenului. #e marginea lungă a parcelei se alege o dreaptă
'D, care constituie baza de pornire a picheta(ului. !ungimea dreptei 'D
trebuie să fie un multiplu al distanţei dintre pomi pe rând. +in punctele ' şi D
 

se vor ridica două perpendiculare 'C şi D+, cu a(utorul teodolitului, egale ca

lungime. +acă teodolitele lipsesc, se folosesc metode mai simple; metoda
arcelor de cerc, metoda triunghiului dreptunghic. n general, lungimea laturilor 
'C sau D+, este mai mică decât lungimea 'D şi este un multiplu al
intervalului dintre rânduri. +acă latura C+, nou formată este egală ca lungime
cu 'D, cu alte cuvinte, dacă dreptunghiul sau altă formă geometrică astfel
formată, s−a închis perfect înseamnă că s"a lucrat corect. n caz contrar,
lucrarea se reface, până la obţinerea situaţiei de mai sus.
 icetarea propriu-zisă. 0eprezintă marcarea locului de plantare a
 pomilor, în interiorul parcelei. !aturile 'C şi D+ se împart la distanţele
corespunzătoare dintre rânduri şi se marchează cu a(utorul picheţilor care vor 
rămâne şi după săparea gropilor şi după repichetare, până la terminarea lucrării
de plantare. !atura 'D va constitui rândul numărul *. Celelalte se vor marca la
o distanţă corespunzătoare, în funcţie de primul rând.
n cele mai multe cazuri, panglica este mai scurtă decât lungimea
 parcelei. n acest caz se vor trasa drepte suplimentare '* C* ; ', C etc.
$i9area locului fiecărui pom în parte se face cu a(utorul unei sârme marcate.
'ceasta se întinde între picheţii de bază, de pe laturile 'C şi D+. +istanţa
dintre ultimii picheţi care marchează rândul şi marginea parcelei trebuie să fie
*B din distanţa dintre doi pomi consecutivi, la fel ca şi distanţa dintre rândurile
din marginea parcelei. 6peraţia de întindere a sârmei continuă până la
 pichetarea ultimului rând.

;.. Plantarea pomilor

#erioada optimă de plantare este toamna, după căderea frunzelor şi
 până la venirea gerurilor. #lantarea de primăvară dă rezultate bune cu cât se
face mai devreme. +acă plantarea se face toamna, între rădăcini şi sol se
stabileşte un contact bun, rănile se cicatrizează mai uşor şi încep procesele de
rizogeneză, care duc la formarea a noi rădăcini, până în primăvară.
+acă plantarea se face primăvara, se începe cu speciile care
dezmuguresc mai repede; cais, piersic, vişin, prun, păr şi arbuştii fructiferi.
nainte de plantare pomii sunt supuşi unor operaţiuni obligatorii.
Controlul viabilităţii şi a sănătăţii. #omii sănătoşi au scoarţa
turgescentă, ţesuturile sănătoase de culoare caracteristică, uniformă, secţiunea
 prin rădăcină este albă cu miros plăcut.
$asonarea rădăcinilor se face pentru împrospătarea secţiunii la
rădăcinile de schelet mai groase de "2 mm, scurtarea rădăcinilor cu diametrul
între 2 mm şi *1 mm. 0ădăcinile fibroase se taie scurt. Rinând cont că
 prinderea se face pe baza rădăcinilor groase, de schelet, acestea se lasă cât mai
lungi, dacă nu sunt rănite, în caz contrar acestea se fasonează deasupra rănii.
Mocirlirea rădăcinilor constă în scufundarea repetată a rădăcinilor 
 pomilor într"un amestec alcătuit din părţi egale de balegă proaspătă de vită,
 pământ de ţelină şi apă. 'cest amestec asigură în primele faze de după plantare
un contact bun cu solul, asigură o bună cicatrizare a rănilor şi substanţe
nutritive. Mocirlirea este obligatorie la toate plantele şi cele din toamnă şi cele
din primăvară. #omii se vor planta imediat după mocirlire, ca mocirla să nu se
usuce pe rădăcini.
 

Plantarea pomilor

#entru livezile intensive şi superintensive, pe terenul pregătit aşa cum

s−a arătat, se sapă gropi de 1cm × 1cm × 1cm, fiecare dimensiune putând fi
mărită cu până la *1 cm, în funcţie de vigoarea pomului. #lantarea se face cu
a(utorul cablurilor marcate sau cu scândura de plantare. #omii se plantează în
aşa fel încât punctul de altoire să rămână la nivelul solului, după plantare.
'nterior plantării, după stabilirea adâncimii de plantare, pe fundul
gropii se face un mic muşuroi din pământ reavăn, pe care se aşează pomul. Jn
muncitor ţine de pom, iar altul trage pământ în groapă în aşa fel încât acesta să
 pătrundă bine printre rădăcinile pomului, după care se calcă bine. n continuare
se pune în gropi, *1"*7 Gg mraniţă şi se acoperă total cu pământ, care este
 bine tasat cu piciorul. +acă pământul este uscat, se udă cu 7") l apă. !a sfârşit
se face un mic muşuroi în (urul pomului. +acă pământul este prea umed, nu se
 plantează pomii, deoarece e9istă pericolul tasării solului, ceea ce împiedică
dezvoltarea rădăcinilor.
#entru livezile clasice, din ce în ce mai puţin practicate, terenul se ară la
7"1 cm, după care cu *" luni înainte de plantare, se sapă gropi de
dimensiuni mari, care au rolul de a asigura în primii ani de după plantare,
condiţii bune de dezvoltare.
'cestea au următoarele dimensiuni;
− *11cm × *11cm × 31 cm pe solurile uşoare ca te9tură ;
− *7cm × *7cm × 41 cm pe solurile mi(locii ;
− *71cm × *71cm × )1 cm pe solurile grele.
!ucrarea de repichetare constă în amplasarea tutorilor în groapă, în
funcţie de schema de picheta(, cu a(utorul scândurii de plantare sau a cablurilor 
marcate.
Jmplerea parţială a gropilor cu pământ se face cu o săptămână înainte
de plantare, cu B din pământul scos din primul strat, bogat în humus.
#lantarea propriu"zisă se face în acelaşi mod ca în cazul precedent.
Jdările după plantare se fac în funcţie de precipitaţiile din zonă, dar în
general se dau la "2 săptămâni, *" găleţi cu apă. #entru udare, se desfac
muşuroaiele, se udă, după care se refac.
n timpul verii solul din vecinătatea pomului se mulceşte cu paie,
 pleavă, frunze, rumeguş.

 !ntrebări
1. "are sunt tipurile de plantaţii pomicole cunoscute#
$. "are sunt factorii naturali şi social-economici, de care trebuie
 să se ţină seama la alegerea unui loc pentru li/adă#
%. "um se pregăteşte terenul 'n /ederea 'nfiinţării unei plantaţii
 pomicole#
 

Cap. & Te(nologia )ntreţinerii plantaţiilor pomicole

 Rezumat 
 In acest capitol sunt prezentate lucrările tenologice de bază care
 se efectuează 'n plantaţiile de pomi şi arbuşti fructiferi.
"ele mai importante lucrări care se fac aici sunt tăierile,
insistându-se atât pe consideraţii teoretice dar mai ales pe tenica e3ecutării
diferitelor tipuri de tăieri.
 e asemenea sunt tratate sistemele de 'ntreţinere a solului 'n
 plantaţii, irigarea lor, 'ngri6irea recoltei de fructe, măsurile de prote6are a
 pomilor 'mpotri/a accidentelor climatice, recoltarea fructelor.

1.1. DiriGarea creterii i ro%irii pomilor

fructiferi prin tăieri
&ăierile sunt operaţiuni chirurgicale şi nechirurgicale prin care se
modifică poziţia relativă a ramurilor în coroană şi a mugurilor pe ramuri. 'ltfel
spus, tăierile trebuie să stimuleze funcţiile pomului, slab manifestate şi să le
tempereze pe cele manifestate intens.
6peraţiuni tehnice utilizate la tăierea pomilor;
− cirurgicale  − de tăiere cu foarfeca, fierăstrăul;
− necirurgicale   −  când nu se fac tăieri şi se modifică poziţia
ramurilor.
+upă importanţă, tăierile se clasifică în;
−  principale − care au efect mare în diri(area creşterii şi rodirii;
−  secundare  −  cu efect mai mic în procesul respectiv. +e obicei
acestea se e9ecută mai rar.

1.1.1. -peraţiuni te(nice principale

'cestea sunt tăierea şi schimbarea poziţiei ramurilor.

T!ierea este de două feluri >

− scurtarea ramurilor anuale şi multianuale;
− suprimarea ramurilor de la inelul de creştere ceea ce are ca urmare
rărirea coroanei.

9curtarea ramurilor anuale şi multianuale

/curtarea ramurilor de un an determină cele mai profunde modificări în
viaţa pomului, în procesul de creştere−rodire.
/curtarea ramurilor anuale se face printr"o tăietură oblică, deasupra
unui mugure la 7"3 mm. /ecţiunea tăieturii trebuie să fie opusă mugurului.
+upă lungimea porţiunii de ramură îndepărtată, scurtarea poate fi;
−  slabă, când se îndepărtează *B2"*B din lungimea ramurii. 'ceastă
tăiere este utilizată în special la pomii echilibraţi fiziologic. +upă scurtare, se
 

favorizează dezvoltarea unor lăstari >"? viguroşi spre vârf şi a ramurilor de

rod, spre bază.
− mi6locie, când se îndepărtează *B din lungimea ramurii. &ăierea este
recomandată la pomii mai vlăguiţi, cu creşteri mai slabe. +upă scurtare în zona
terminală se formează câţiva lăstari viguroşi, iar spre bază, pe o porţiune mică
se formează ramuri de rod.
−  puternică, când se elimină B"B2 din lungimea ramurii. /e practică la pomii
îmbătrâniţi şi are ca scop stimularea creşterilor vegetative. #e părţile rămase se formează lăstari
viguroşi, ceea ce duce la îndesirea peste măsură a coroanei.
/curtarea ramurilor multianuale se face deasupra altei ramuri, cu poziţie
corespunzătoare, care are diametrul cel puţin *B din diametrul secţiunii
e9ecutate. /curtarea deasupra unor ramuri vegetative, duce la continuarea
creşterii, dimpotrivă, scurtarea deasupra unei ramuri de rod, stopează creşterea.
'ceastă operaţiune, se mai numeşte şi reducţie şi este cea mai importantă la
 pomii pe rod.
9uprimarea  este tot o operaţiune tehnică principală prin care se elimină
de la inelul de creştere ramurile care se consideră a fi în plus. /uprimarea se
face la pomii tineri pentru înlăturarea îndesirii, precum şi la pomii pe rod,
 pentru rărirea ramurilor de rod, prin scurtarea semischeletului.
/curtarea lăstarilor se mai numeşte şi ciupit şi are efecte diferite, în
funcţie de momentul e9ecutării. +acă ciupitul se face la începutul verii, se
determină apariţia unor lăstari anticipaţi, care împiedică inducţia antogenă şi
care pot intra în iarnă lignificaţi insuficient. +acă ciupitul se face la sfârşitul
verii, se favorizează maturarea lemnului, dezvoltarea mugurilor şi inducţia
florală.
#livitul lăstarilor sau suprimarea lăstarilor se face pentru a preveni
formarea unor ramuri în poziţii nedorite.

 +im"area pozi'iei ramurilor .

'ceastă operaţiune se poate face prin dresare, înclinare şi arcuirea
ramurilor.
 resarea ramurilor se face în special la pomii tineri pentru a mări
vigoarea unor ramuri şi constă în apropierea ramurilor de schelet, de verticală
fără însă a închide unghiul de creştere. 0amurile dresate formează la vârf 
lăstari puternici, iar la bază mugurii rămân dorminzi.
 !nclinarea ramurilor   se face prin mărirea unghiului de ramificare până
la 31")1@, la pomii tineri care cresc viguros. Ca mod de lucru se recomandă
înclinarea treptată a ramurilor, la anumite intervale de timp. #e ramurile
înclinate circulaţia substanţelor hormonale este modificată ceea ce favorizează
inducţia antogenă, care duce la formarea ramurilor de rod.
 &rcuirea ramurilor   se e9ecută la ramurile de semischelet, stimulând
formarea ramurilor de rod. 6peraţiunea are ca inconvenient apariţia pe
 porţiunea de ma9imă curbură a lăstarilor foarte viguroşi.
!a toate aceste trei operaţiuni, sunt necesare cârlige, agrafe, ancore la
sol şi alte dispozitive.
 
1.1.2. -peraţiuni te(nice !ecun%are

'ceste operaţiuni au un efect local, de cele mai multe ori, acţionând

asupra unei părţi din coroană sau în unele cazuri, asupra unei ramuri sau a unui
mugure.
 

 ecorticarea inelară  se face prin scoaterea unui inel de scoarţă cu

lăţimea de "3mm de pe o ramură indiferent de diametru. /e recomandă a se
e9ecuta în aprilie−iunie, când scoarţa se desprinde uşor de pe ramură. +acă
operaţiunea se face înainte de dezmugurit, se stimulează organele de sub
 punctul de inelare. +acă decorticarea se face după înfrunzit se stimulează
creşterea, rodirea şi inducţia antogenă. Este contraindicată la sâmburoase, din
cauza cleiurilor secretate de pomi, care pot infecta rănile respective.
"restarea se face deasupra unui mugure, prin îndepărtarea scoarţei şi a
*" inele de lemn. Crestarea se face în formă de  ,,>’’   răsturnat. /e e9ecută
 primăvara, pentru stimularea intrării în activitate a mugurului aflat sub
crestătură.
 Incizia longitudinală  se practică pe trunchi sau pe ramurile de schelet,
 pentru favorizarea îngroşării acestora. /e e9ecută în special la cireş şi vişin,
care au ritidom circular. -nciziile vor avea lungimi cuprinse între 7 şi *1 cm.
Ele se dispun intercalat.
9trangularea inelară se e9ecută pe trunchi şi pe ramurile de schelet, din
iunie până în august. 6peraţiunea constă în aplicarea unui banda( de cauciuc,
 peste care se strânge o sârmă, cu a(utorul unui cleşte. /trangularea prea
 puternică şi prea lungă afectează sistemul radicular prin alimentarea
insuficientă, sau distruge scoarţa pomului. 6peraţiunea se recomandă la
speciile care intră târziu pe rod.
Torsionarea ramurilor   este o operaţiune prin care se frâng ramurile,
uşor, prin răsucirea acestora. #rin torsionare se stimulează formarea mugurilor 
de rod deasupra punctului de răsucire. Este indicată în special la sămânţoase.
 (rângerea ramurilor   are efect asemănător cu operaţiunea anterioară,
dar este mai brutală.
 =3tirparea mugurilor sau orbirea mugurilor   se utilizează mult la
formarea coroanelor. /e e9tirpă mugurii concurenţi sau cei formaţi pe
 porţiunea de ma9imă curbură.

#lasi)iarea t!ierilor la pomi 

n general tăierile la pomii fructiferi se clasifică după scopul urmărit şi
după timpul de e9ecutare.
+upă scopul urmărit;
• tăieri de formare;
• tăieri de rodire;
• tăieri de întreţinere;
• tăieri de corectare;
• tăieri de regenerare.
+upă timpul de e9ecutare;
• tăieri în uscat<
• tăieri în verde.

1.2. ucrări %e formare a coroanelor

&ăierea de formare debutează în şcoala de pomi şi se continuă în livadă
 pe parcursul a "2 ani.
 

/istemele de coroană au evoluat, de la cele cu volum mare, specifice

livezilor clasice, la cele cu volum mic, aplatizate, specifice livezilor 
superintensive.
/istemul de coroană, adaptat într"o livadă, depinde de sistemul de
cultură, de vigoarea portaltoiului şi a soiului, de particularităţile morfologice
ale pomului.
#rincipii de formare a coroanei;
− se promovează sisteme de coroană care să respecte particularităţile
 biologice ale soiului respectiv;
− operaţiunile în uscat şi cele în verde, sunt combinate pentru a
îndepărta cât mai puţină biomasă, ceea ce are ca urmare obţinerea unui sistem
de coroană în scurt timp;
− elementele de schelet formate vor fi plasate la distanţe şi sub
unghiuri regulamentare între ele;
− ramurile de schelet trebuie garnisite cu ramuri de semischelet cu
distanţe între ele de 7"1 cm, iar acestea cu ramuri de rod, la *1"*7 cm între
ele;
− trunchiul să nu depăşească 21"31 cm, iar pomii să nu depăşească în
înălţime ,7 şi ,7 în livezile intensive respectiv superintensive.
Alobal, tăierile de formare presupun următoarele faze succesive;
−  provocarea ramificării, care se face prin ciupire sau scurtare în uscat;
− alegerea ramificaţiilor, care se e9ecută în perioada de vegetaţie, când
lăstarii au 7"1 cm. +intre acestea se aleg viitoarele şarpante şi subşarpante,
luându"se în consideraţie distanţele şi unghiurile de ramificare, specifice
sistemului de coroană ales;
− conducerea ramificaţiilor prin care acestea se conduc, se diri(ează, în
funcţie de specificul fiecărui sistem de coroană. 'ltfel spus se respectă
echilibrul orizontal >prin formarea unor unghiuri de deschidere egale? şi
echilibrul vertical >prin subordonarea ramurilor de ordinul - faţă de a9 cu 7"1
cm şi a ramurilor de ordinul --, faţă de precedentele, cu *7"1 cm?.

1.7. Tăieri %e ro%ire la pomilor fructiferi

'ceste tăieri vizează ramurile de rod şi cele de semischelet şi au ca
scop normarea încărcăturii cu muguri de rod, care să dea producţii constante şi
superioare calitativ şi cantitativ.
&ăierile de rodire se fac diferenţiat şi în funcţie de vârsta pomilor. !a
 pomii tineri tăierile trebuie să diri(eze formarea ramurilor de rod pentru a grăbi
intrarea pe rod. Mugurii de rod din vârful şarpantelor se îndepărtează, deoarece
arcuirea lor poate compromite formarea scheletului.
#entru buna desfăşurare a acestor tăieri trebuie să e9iste o delimitare
clară a tuturor elementelor din coroana pomului, a elementelor permanente şi a
celor nepermanente.
Esenţial, la aceste tăieri este normarea mugurilor de rod, ştiut fiind
faptul că la sămânţoase sunt necesare 71"31 frunze pentru un fruct, iar la
sâmburoase sunt necesare 7"1 frunze pentru un fruct. 'ceastă normare se
face prin scurtarea semischeletului şi apoi rărirea formaţiunilor de rod pe
 porţiunea rămasă.
 

!a soiurile spur de măr şi păr, se scurtează semischeletul garnisit cu

ramuri de rod şi se reţin creşterile vegetative, pentru completarea
semischeletului.
!a soiurile standard de măr şi păr, care au coroana deasă, se scurtează
semischeletul cu *B"B din lungimea lui în funcţie de vigoarea pomului.
!a gutui, se reduce semischeletul garnisit cu măciulii, după care acestea
se răresc la *1"*7 cm.
!a soiurile de prun şi cais se scurtează ramurile de schelet. #e porţiunea
rămasă vor rămâne un număr optim de buchete sau ramuri mi(locii. 0amurile
de rod lungi se scurtează cu *B"*B din lungime.
!a cireş, se fac puţine tăieri de rodire în comparaţie cu vişinul care
necesită mai multe tăieri, în special la soiurile care rodesc pe ramuri plete.
'ceste ramuri se vor scurta sau se vor suprima, în funcţie de particularităţile
soiului.
!a piersic, se suprimă în primul rând buchetele de mai şi salbele, iar 
ramurile mi9te se răresc la 1"7 cm. #entru fructificare sunt reţinute între )1
şi *71 ramuri mi9te, pe un pom.
 
1.B. Tăieri %e )ntreţinere a coroanelor
'ceastă categorie de tăieri are ca scop în primul rând; menţinerea
coroanei în spaţiul impus de distanţele de plantare ; completarea unor goluri din
coroană, echilibrarea elementelor pomului, în coroană.
&ăierile de întreţinere se fac diferenţiat în funcţie de felul ramurilor, pe
care se acţionează;

a- T!ierile %e între'inere a ramurilor %e selet

− echilibrarea pomului prin modificarea unghiurilor de ramificare;
− rărirea subşarpantelor la 71"41 cm, în funcţie de vigoarea pomului;
− mărirea unghiului de ramificare prin transferarea unei şarpante pe o
subşarpantă;
− limitarea creşterii pomului în înălţime prin scurtarea şarpantelor şi a
a9ului;
− completarea golurilor prin folosirea creşterilor vegetative.

"- T!ierile %e între'inere a ramurilor %e semiselet şi %e ro%

0amurile de semischelet se vor înlocui după un an la piersic, după "
ani la vişin, cais şi prun şi după mai mulţi ani la măr, păr, cireş.
!a pomii tineri, ramurile de semichelet se vor rări şi se lasă nescurtate
dacă nu depăşesc 71"31 cm.
!a pomii pe rod, ramurile de semischelet se scurtează şi se răresc în
funcţie de încărcătura cu muguri de rod. /emischeletul viguros se scurtează cu
*B"*B, din lungimea lui. /emischeletul subţire, arcuit se scurtează la punctul
de curbură, dar numai dacă în porţiunea rămasă mai sunt " muguri de rod.
=etrele de rod se întineresc prin scurtarea deasupra unui pinten situat cât mai la
 bază.
+upă e9ecutarea acestor tăieri, coroanele pomilor trebuie să aibă aspect
 propriu sistemului de coroană adoptat.

- T!ierile %e între'inere a ramurilor *egetati*e

 

!a pomii cu creşteri viguroase, de 71"31 cm, se evită scurtarea pentru a

 preveni îndesirea coroanei şi formarea de lăstari viguroşi pe care diferenţierea
mugurilor de rod se face greu.
!a pomii cu creşteri slabe, de *7"1 cm, se fac scurtări severe pentru
stimularea creşterilor vegetative.
1.. Tăieri %e corectare a coroanelor
'cest tip de tăiere se face în cazul în care tăierile descrise anterior, nu
au fost făcute corespunzător. #omii la care nu s"au făcut tăierile anterioare
corect, au coroanele dese şi înalte. $iecărui astfel de pom i se stabileşte un
sistem de coroană care se poate realiza uşor din elementele respectivului pom.
n prima fază se aleg eta(ele de şarpante sau şarpantele neeta(ate, după caz. n
continuare, pe acestea se aleg subşarpantele la 71"41 cm, unele de altele, în
funcţie de vigoarea pomului. +e asemenea se limitează înălţimea pomului.
&oate aceste lucrări se fac eşalonat pe parcursul a "2 ani pentru a mena(a
metabolismul pomului, care ar putea fi perturbat.

Tăierile %e regenerare

#rocesul de îmbătrânire se manifestă prin creşteri vegetativă slabe,

curbarea vârfului şarpantelor şi uscarea lui.
&ăierile de regenerare se materializează prin scurtări în lemn de " ani,
îndepărtând, în primul rând vârfurile descendente ale şarpantelor şi
subşarpantelor. #rin aceste scurtări se stimulează creşterile vegetative care se
folosesc pentru înlocuirea semischeletului şi chiar a scheletului.
n livezile clasice sau la pomii izolaţi, care de obicei sunt mai viguroşi,
în prealabil se face o reîntinerire a sistemului radicular prin săparea unui şanţ
circular care reprezintă proiecţia coroanei pe sol, adânc şi lat de 71 cm, care se
acoperă cu pământul rezultat amestecat cu mraniţă şi cu îngrăşăminte minerale.
'ceastă operaţiune determină creşteri vegetative puternice, în coroana pomului
ulterior se reduce volumul coroanei cu *B"*B.

Tăierea )n u!cat

'ceste tăieri se efectuează în perioada de repaus relativ, mai puţin în

zilele geroase. Ca regulă sămânţoasele se taie în acest interval, iar 
sâmburoasele, în special caisul şi piersicul se vor tăia în lunile
februarie−martie.

Tăierea )n +er%e

&ăierile în verde se fac în perioadele vegetaţie şi sunt mai bine

suportate de pom în comparaţie cu tăierile în uscat, deoarece rănile se vindecă
mai uşor.

1.=. 'ntreţinerea i lucrările !olului )n

plantaţiile pomicole
n plantaţiile pomicole solul se menţine în diferite sisteme de cultivaţie,
în aşa fel încât pomii să nu fie concuraţi.
 

#racticarea unui sistem adecvat de întreţinere a solului se face în funcţie

de; zonă, precipitaţii, te9tura solului, specie, soi, portaltoi.

1. -gorul negru 8permanent lucrat9

'cest sistem menţine solul dintre rânduri şi pe rândul de pomi, afânat şi
curat de buruieni prin lucrări repetate; două arături, primăvara şi toamna şi 2"3
lucrări cu freza.
n funcţie de specie, portaltoi şi te9tura solului, arăturile sunt între *1"
1 cm. !ucrările cu freza se fac la 3") cm.
#rintre a+antaGele pe care le are acest sistem de întreţinere se numără;
− înmagazinarea în sol a unei cantităţi mari de apă ;
− favorizarea respiraţiei şi a proceselor biochimice ;
− combaterea bolilor şi dăunătorilor ;
−  poluarea slabă a solului.
+intre %e"a+antaGe enumerăm;
− intensificarea proceselor de eroziune ;
− scăderea rezistenţei pomilor la ger ;
− limitarea accesului maşinilor, pentru e9ecutarea tratamentelor ;
− fructele cresc mari, nu au gust, greutate şi caracteristicile soiului
respectiv;
− este costisitor.

2. -gorul erbici%at
#rin acest sistem, solul este menţinut curat de buruieni cu a(utorul
erbicidelor, fără a e9clude total anumite lucrări ale solului.
Erbicidele se împart în mai multe categorii;
 /r"ii%e preemergente , se aplică de regulă primăvara sau toamna, pe
sol afânat, curat de buruieni. /e absorb pe cale radiculară şi distrug, în special
 buruienile anuale. &riazinele sunt bine suportate de măr şi păr şi mai puţin de
sâmburoase, în special prunul şi caisul. #omii tineri şi arbuştii suportă mai greu
triazinele, datorită sistemului radicular mai puţin dezvoltat. +intre erbicidele
triazinice, cele mai recomandate în pomicultură sunt cele pe bază de simazin şi
atrazin. +in această categorie, se recomandă Aesatop 71 S# "*1 GgBha în
funcţie de cultură;
  /r"ii%e postmergente, se aplică pe buruieni tinere şi se absorb prin
frunze. 'ceste erbicide pot fi de contact şi sistemice.
 =rbicidele de contact   acţionează asupra părţilor vegetative şi le distrug
în 4"*7 zile, dar acestea se refac în decurs de o lună. /e recomandă Aramo9one
"7 lBha.
 =rbicidele sistemice pătrund în corpul plantei, dereglează metabolismul
acesteia şi îi provoacă moartea. /unt foarte indicate pentru buruienile perene.
/e recomandă; Dasta, $usilade, 0oundup, Aallant s.a.
&oate erbicidele vor fi aplicate conform instrucţiunilor de utilizare,
 pentru fiecare specie pomicolă.
'daptarea acestui sistem de întreţinere, înlătură tasarea solului, dar 
 provoacă un grad mare de poluare, comparativ cu sistemul precedent.
 

Cercetările în domeniu, efectuate în ţară şi în străinătate arată că

erbicidele aplicate corespunzător, prezintă o etapă agrotehnică necesară, pentru
menţinerea solului curat de buruieni, în special pe rândul de pomi.

7. -gorul combinat
'cest sistem de întreţinere îmbină elemente de tehnologie de la
sistemele de întreţinere prezentate anterior. n acest fel avanta(ele ambelor 
sisteme de întreţinere se întâlnesc aici; puţin poluant, menţine structura solului,
este ieftin.
#rin ogorul combinat intervalul dintre rânduri se menţine lucrat sau
înierbat, iar pe rândurile de pomi, se erbicidează.

B. Culturile intercalate
Este un sistem de întreţinere a solului în plantaţiile pomicole, mai ales
în cele tinere şi constă în cultivarea între rândurile de pomi a unor plante
agricole, care prin talia şi particularităţile lor biologice nu concurează pomii în
absorbţia elementelor nutritive şi a apei, în special în perioadele critice ale
ciclului anual.
/unt recomandate plante cu înrădăcinare slabă; cartoful, fasolea,
mazărea, ceapa, rădăcinoasele, castraveţii, pepenii, trifoiul.
 u sunt recomandate cerealele păioase, porumbul, floarea −soarelui,
lucerna.
!a calculul normelor de îngrăşăminte şi apă pentru plantaţia respectivă,
se ia în calcul şi aceste culturi intercalate.

. 'ntreţinerea !olului cu plante pentru )ngrăăminte +er"i

'cest sistem de întreţinere este recomandat pentru zonele de deal,
 precum şi pentru nisipurile irigate. #lantele pentru îngrăşăminte verzi, au
influenţă pozitivă asupra însuşirilor solului; sporesc conţinutul de humus, reduc
tasarea, previn eroziunea solului, scad densitatea aparentă etc. +e asemenea
aceste plante absorb anumite microelemente din straturile profunde ale solului
şi fi9ează azotul atmosferic.
'ceste plante se pot semăna în trei perioade distincte ale anului; în
septembrie−octombrie, în martie−aprilie şi în august. -ndiferent de perioada
aleasă pentru semănare, încorporarea se face atunci când plantele realizează
 biomasa ma9imă, care se produce atunci când plantele sunt mature biologic.
+intre plantele care se recomandă toamna amintim; secara, rapiţa,
trifoiul, muştarul, borceagul, măzărichea.
+intre plantele care se seamănă primăvara enumerăm; rapiţa, trifoiul,
soia, sulfina, borceagul de primăvară.
+intre plantele care se seamănă vara, sunt indicate; lupinul, hrişca.

=. 'nierbarea temporară i permanentă a !olului

#rin acest sistem se înierbează o bandă lată de ,1",7 m între rânduri
şi menţinerea solului pe rândul de pomi, curat de buruieni pe o lăţime de *,1"
*,7 m, prin diverse mi(loace >erbicidare, mulcire?. -arba de pe interval se
coseşte repetat şi se utilizează la mulcirea solului. /e recomandă; !olium sp.,
#oa sp., $estuca sp.
nierbarea permanentă a solului se utilizează în zona dealurilor înalte,
cu pericol de eroziune. !ucrările solului se limitează la mobilizare doar sub
coroanele pomilor.
 

'cest sistem de întreţinere are anumite avanta(e; înlătură eroziunea,

menţine însuşirile fizice ale solului, fructele sunt de calitate, este ieftin.
+intre dezavanta(e se pot enumera; rădăcinile se ridică la suprafaţă
unde e9istă umezeală iar în caz de secetă, se usucă ;  plantele ierboase
concurează pomii la apă şi substanţe nutritive.
nierbarea solului este contraindicată la piersic, arbuştii fructiferi şi
 plantaţiile înfiinţate pe portaltoi de vigoare mică.
?. #ulcirea !olului
!a acest sistem de întreţinere solul se acoperă cu diverse materiale
>mulci?; paie, pleavă, frunze, coceni, rumeguş, iarbă cosită, resturi lemnoase de
la prelucrarea acestuia >tala(?, folie de plastic de culoare închisă.
Mulcitul favorizează creşterea temperaturii solului, reduce evaporarea
apei, măreşte procentul de humus, împiedică tasarea. Mulcitul are şi efecte
negative; prezintă pericol de incendiu, înlesneşte înmulţirea rozătoarelor, este
scump. /istemul de întreţinere cu a(utorul mulcitului este recomandat la pomii
tineri şi la căpşun.

1.?. :ertili"area plantaţiilor pomicole

+atorită faptului că pomii fructiferi ocupă terenul perioade mari de timp

şi anual se e9portă prin producţie o cantitate mare de substanţă sintetizată,
apare imperativă necesitatea fertilizării acestor culturi.
#rin fertilizarea raţională a plantaţiilor pomicole, pomii intră mai repede
 pe rod, producţiile cresc de  − *1 ori, masa foliară se dezvoltă corespunzător,
creşte rezistenţa pomilor la ger. $ertilizarea iraţională favorizează poluarea
mediului încon(urător şi a fructelor. +e asemenea vegetaţia se prelungeşte până
toamna, ceea ce scade rezistenţa pomilor la ger.
!a speciile pomicole consumul specific este ridicat. 'cest consum este
diferit în funcţie de specie, soi, portaltoi, sistemul de cultură, producţie, vârsta
 pomilor. n perioada de tinereţe, pomii consumă mult azot. Mai târziu când
apar producţiile, creşte şi consumul de # şi . +e asemenea, tot în această
 perioadă, consumul este din ce în ce mai mare.
+in toate cercetările în domeniu se constată că necesarul de elemente
minerale pentru formarea fructelor este relativ mic, dar acesta se dublează dacă
se adaugă necesarul pentru creşterile vegetative şi cele pentru buna desfăşurare
a proceselor metabolice.

Te!tarea gra%ului %e fertilitate a !olurilor %e!tinate culturilor

pomicole

#entru o fertilizare raţională a plantaţiilor pomicole în prealabil trebuie

să se facă o testare a fertilităţii naturale a solului din respectiva plantaţie.
'ceastă testare se face prin mai multe metode;
1. Anali"a agroc(imică a !olului
#entru această analiză se recoltează probe de sol conform normelor 
tehnicii e9perimentale, în aşa fel încât rezultatele să fie cât mai concludente.
6rientativ, se poate spune că un sol este bine aprovizionat dacă conţine 41"51
 ppm ; 1"21 ppm #; 11"11 ppm .
 

2. Diagno"a foliară
'ceastă metodă este cea mai concludentă, în aprecierea stării de nutriţie
a pomilor. Ca mod de lucru, se recoltează probe de frunze de la mi(locul
lăstarului >1"1 frunze?, de preferinţă primăvara, vara şi toamna. n
continuare, probele se usucă la temperaturi de peste *11 °C, după care se
calcinează, iar cenuşa se analizează chimic.

7. #eto%a eperimentală
'ceastă metodă constă în e9ecutarea de e9perienţe cu diferite doze de
îngrăşăminte. +ozele care se consideră a fi optime se aplică în producţie.
Metoda este mai puţin utilizată.

Si!teme %e fertili"are utili"ate )n pomicultură

 ormele de îngrăşăminte, sunt aplicate în funcţie de sistemul de

cultură, fertilitatea naturală a solului, regimul de precipitaţii, relief, producţii
estimate. +e asemenea, aceste norme mai depind şi de posibilităţile economice,
 posibilităţile de administrare etc.
+e regulă, nu se pot recomanda anumite doze, valabile în toate cazurile,
aceste doze fiind dependente de factorii prezentaţi anterior.
n plantaţiile tinere se recomandă, pentru un pom, în fiecare an; 7 Gg
gunoi de gra(d N *3 g , * g # 67, ) g  6. &oamna se încorporează în sol
îngrăşămintele organice şi cele cu # şi , plus *B din doza de , iar primăvara
se aplică restul de azot.
n plantaţiile pe rod, se recomandă orientativ 1"21 t gunoi de gra(d, o
dată la "2 ani, )1"*1 Gg , 31")1 Gg # 67 şi 41"*11 Gg  6 la hectar.

#eto%e %e aplicare a )ngrăămintelor

ngrăşămintele pot fi aplicate radicular sau e9traradicular, pe părţile
aeriene ale plantei. !a rândul ei fertilizarea se poate face pe întreaga suprafaţă
sau doar în zona rădăcinilor.
$ertilizarea pe întreaga suprafaţă este utilizată în livezile pe rod unde
rădăcinile ocupă aproape tot spaţiul dintre rândurile de pomi. ngrăşămintele
organice se administrează cu M-A iar cele chimice cu M', după care se
încorporează prin arătură.
$ertilizarea locală se face în special la pomii tineri, cu sistemul
radicular mai puţin dezvoltat, şi constă în aplicarea îngrăşămintelor în zonele
unde acestea se găsesc în număr mare.
$ertilizarea e9traradiculară se bazează pe proprietatea plantelor de a
absorbi substanţe nutritive şi cu a(utorul organelor verzi.
'ceastă metodă de fertilizare este utilizată atunci când solul este uscat
şi absorbţia radiculară este slabă. +e asemenea, este recomandată pe solurile
nisipoase şi pe solurile reci.
$ertilizarea e9traradiculară este foarte eficientă la aplicarea
microelementelor, care nu poate fi eficientă, decât prin această metodă.
!a această fertilizare se folosesc concentraţii slabe de îngrăşăminte
chimice cu micro− şi macroelemente.
#rima fertilizare se face după căderea petalelor. ' doua fertilizare se
face la începutul creşterii fructelor, când sunt necesare cantităţi mari de
 

îngrăşăminte chimice. n continuare se mai fac fertilizări la " săptămâni,

 până la intrarea fructelor în pârgă.
'ceste fertilizări se pot face concomitent cu aplicarea pesticidelor,
ma(oritatea elementelor chimice fiind compatibile cu acestea.

Tipuri %e )ngrăăminte utili"ate )n pomicultură

+intre îngrăşămintele organice se pot enumera; gunoiul de gra(d,
gunoiul de păsări, de(ecţiile lichide, îngrăşămintele verzi ş.a. Cu bune rezultate
s"au folosit îngrăşăminte verzi, pe terenurile în pantă, precum şi nămolurile
 provenite de la staţiile de epurare a apelor mena(ere, compostate cu turbă sau
 pleavă.
ngrăşămintele chimice sunt deosebit de variate;

1. 'ngrăăminte cu a"ot>
• 'zotatul de amoniu %2 6  −  7@;
• /ulfatul de amoniu >%2?/62 − *,@ ;
• 'zotatul de sodiu a6  − *3@ ;
• 'zotatul anhidru %  −  )@ ;
• 'zotatul de calciu Ca6 −  7@ n;
• Jreea C6>%?  − 23@ n.
2. 'ngrăăminte cu fo!for>
• 'patitul 5 − 21@ #67;
• $ăina de oase 7,5@ #67;
• /uperfosfatul simplu *5@ #67;
• /uperfosfatul concentrat ) − 71@ #67.
7. 'ngrăăminte cu pota!iu>
• Clorura de potasiu Cl 25 − 71@  6;
• /area potasică 21@  6;
• /ulfatul de potasiu  /62  2),7@  6.
B. 'ngrăăminte cu calciu>
• Cianamida cu calciu 31@ Ca6;
•  itrocalcarul *7 − 7@ Ca6;
• /uperfosfatul simplu 7 − 5@ Ca6.
. 'ngrăăminte cu mangan>
• /ulfatul de mangan Mn/62%6 2@ Mn;
• Lgura lui &homas @ Mn.

=. 'ngrăăminte cu "inc>
• 69idul de zinc Ln6 4)@ Ln;
• Carbonatul de zinc LnCo   3@ Ln.
ngrăşămintele comple9e încorporează diverse elemente dintre cele
enumerate mai sus.
ngrăşămintele foliare comple9e sunt fabricate la combinatul chimic
Craiova, şi sunt utilizate în special la culturile horticole.
n ultimul timp se fabrică îngrăşăminte pastilate, care se solubilizează
lent şi doar la anumite temperaturi ale solului, când rădăcinile intră în
activitate.
 

1.@. Irigarea plantaţiilor pomicole

'pa reprezintă un element esenţial în desfăşurarea corespunzătoare a

 proceselor de creştere şi producţie. #entru evaluarea regimului hidric a
diferitelor specii pomicole, se utilizează coeficientul de transpiraţie, care este
rezultatul raportului dintre volumul transpiraţiei şi cantitatea de substanţă
uscată elaborată de plantă.
Consumul zilnic de apă este variabil la pomi, în funcţie de specie,
 portaltoi şi fenofaza de vegetaţie şi se situează între 2 şi 4 mm. Cel mai mare
consum de apă se face vara, în lunile mai −septembrie, începând cu perioada de
înflorire până la cea de recoltare. !a consumul de apă se calculează şi ceea ce
se pierde prin evaporare, datorită proprietăţilor solului.

Con!tantele (i%rofi"ice utili"ate pentru !tabilirea

nece!arului %e apă

a. Aradul de porozitate al solului, asigură pătrunderea apei în sol,

 precum şi schimbul de gaze. Cele mai bune soluri sunt cele cu gradul de
 porozitate, în (ur de 31@<
 b. #ermeabilitatea solului, reprezintă viteza de infiltrare a apei în sol şi
se e9primă în mmBh. 'ceastă constantă trebuie să se situeze între 7 şi 31 mmBh<
c. +ensitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa unei probe de sol
uscat şi volumul său<
d. Arosimea stratului de sol e9plorat de rădăcinile pomilor este în
funcţie de sistemul de cultură, specie, soi, portaltoi. n general, plantele
 pomilor e9plorează solul până la )1"*11 cm<
e. 0aportul dintre aerul şi apa din sol determină principalii indici
hidrofizici; capacitatea hidrică, coeficientul de ofilire şi coeficientul de
higroscopicitate.
Capacitatea hidrică ma9imă se produce atunci când spaţiile libere din
sol sunt pline cu apă, adică se instalează o stare de saturare. 6 parte din această
apă se scurge în profunzime, iar apa care rămâne reprezintă capacitatea de
retenţie >C.0.? sau capacitatea hidrică minerală a solului?. Capacitatea de câmp
>C.C.? este constituită din apa capilară şi apa higroscopică. +oar prima este
utilizată de rădăcinile pomilor. 'pa capilară reprezintă "*1@ volume, în
funcţie de te9tura terenului şi reprezintă coeficientul de higroscopicitate.
Coeficientul de ofilire, reprezintă acel conţinut de apă din sol, la care
 plantele se ofilesc în mod ireversibil. 'cest coeficient este variabil, în funcţie
de te9tura solului; între "*7@.
Evaluarea cantităţii de apă din sol se poate face prin analiza probelor de
sol sau cu a(utorul unor aparate cum sunt umidometrele sau tensiometrele.

Stabilirea momentului i +olumului %e apă pentru irigarea pomilor

#entru buna desfăşurare a activităţii pomilor fructiferi, conţinutul de
apă trebuie menţinut în  ,,inter/alul umidităţii acti/e 4I.@.&.2’’   cuprins între
capacitatea de câmp şi coeficientul de ofilire. #entru aprecierea nivelului
minim de umiditate, adică a momentului când trebuie să se intervină prin
irigaţii, se ia în calcul C.C. sau -.J.'. n primul caz, nivelul apei din sol nu
 

trebuie să coboare sub )1@, iar în al doilea caz acesta să se situeze în (ur de
)7@.

#eto%e %e irigare
*. @darea pe brazde  este utilizată pe solurile cu te9tură mi(locie. #anta
terenului trebuie să fie redusă şi uniformă. +acă panta este mai mare, canalele
se orientează pe curbele de nivel. Drazdele se deschid la *,7 m de pomi şi *,1
m între ele, adâncimea lor fiind de *7"1 cm. !ungimea brazdelor este diferită
în funcţie de natura terenului; 71"31 m pe solurile uşoare şi *11"1 m pe
solurile grele. Este un sistem economic, datorită circulaţiei apei prin gravitaţie.
.  Irigarea prin bazine, utilizată pe terenuri cu pante de *"@. 'pa
adusă prin canale sau conducte, este colectată la baza pomului în bazine
 prevăzute cu diguleţe de *7"7 cm înălţime.
.  Irigarea prin aspersiune poate fi un sistem mobil sau fi9. $aţă de
sistemele precedente, economia de apă se situează între 7"1@. 'ceastă
metodă poate fi utilizată pe terenurile cu relief neregulat.
2.  Irigarea prin picurare este o metodă economică în care se folosesc
cu 1"1@ apă mai puţină, comparativ cu sistemul precedent. +e asemenea şi
forţa de muncă este redusă. 'pa este adusă la pomi, prin conducte de material
 plastic şi distribuită prin duze de picurare >2 la un pom? cu un debit de *"*1
lBoră.
7.  Irigarea prin conducte   perforate  este o variantă a irigării prin
 picurare, în sensul că duzele de picurare sunt înlocuite cu simple perforaţii în
conducta de plastic.
3.  Irigarea prin conducte subterane . -ntroducerea apei la rădăcina
 pomilor se face printr"o reţea de conducte din ceramică sau material plastic,
îngropate la 71"31 cm adâncime. Este un sistem foarte avanta(os în sensul că
diminuează pierderile de apă, lucrările în livadă nu sunt stân(enite, fertilizanţii
 pot fi administraţi odată cu apa de irigare. +ezavanta(ul constă în faptul că
materialele necesare sistemului, sunt costisitoare.

1.;. ProteGarea pomilor )mpotri+a

acci%entelor climatice

'ccidentele climatice care au efecte negative asupra creşterii şi rodirii

 pomilor sunt cele provocate de gerurile din timpul iernii, gerurile de revenire,
 brumele şi îngheţurile de primăvară precum şi cele de toamnă, grindina.
0erurile %e iarnă.  'cţiunea acestora poate fi limitată prin buna
repartizare a speciilor pomicole, în bazinele pomicole.
0erurile %e re+enire. #erioadele de ger, pot fi întrerupte de perioade
călduroase în care unele specii ca piersicul, caisul, migdalul pornesc în
activitate, ceea ce mai târziu, la revenirea gerurilor, duce la apariţia plăgilor şi
arsurilor pe scoarţa trunchiului şi a ramurilor de schelet. 0amurile afectate
trebuie să fie tratate sau înlăturate deoarece pot deveni gazde pentru diverşi
 paraziţi. 'vând în vedere acţiunea acestor geruri, apare necesară crearea
soiurilor rezistente la ger. #entru vindecarea necrozelor apărute datorită gerului
se utilizează soluţii de var 1@ şi piatră vânătă @. n cazul îngheţului pomilor 
tineri din pepinieră, se procedează la receparea lor, urmată de o fertilizare cu
azot.
 

rumele i )ng(eţurile %e primă+ară. +ebutul primăverii se face

 printr"o vreme foarte capricioasă. n unele cazuri s"au înregistrat îngheţuri chiar 
în luna aprilie, care au afectat ireversibil pomii aflaţi în fenofaza înfloritului.
+e regulă, sunt afectaţi pomii care au repausul relativ scurt >migdal, piersic,
cais, cireş?. 'ceste fenomene climatice negative, pot fi înlăturate prin câteva
măsuri;
a.  (umigaţia este o metodă de înlăturare a efectelor acestor fenomene
 prin arderea unor materii uşor inflamabile, care produc fum mult. 'ceastă
metodă are eficienţă doar dacă temperaturile nu depăşesc −°C−°C. !a
îngheţuri de −3°C−4°C se recomandă încălzirea aerului cu a(utorul unor 
sobe, în care se ard reziduuri petroliere, câte *71"11 bucBha.
 b.  Irigarea prin aspersiune , este o metodă eficientă dar costisitoare.
Poleiul care se formează în unii ani, rupe ramurile de rod, sau poate
asfi9ia mugurii. /e recomandă scuturarea pomilor, imediat după formarea lui.
'ng(eţurile timpurii. 'cestea apar încă din luna septembrie. Cele mai
e9puse la acest fenomen sunt &ransilvania şi Moldova, urmate de zonele din
vestul ţării şi zona de podiş din sud, iar apoi zonele de câmpie din sud. n unele
cazuri s−au înregistrat ninsori care au surprins fructele în pomi. /e recomandă
stropirea fructelor cu produsul sintetic -'DJ/.
0rin%ina, este un fenomen greu de prevăzut şi de prevenit şi poate
distruge recolta în totalitate. !imitarea efectului negativ a grindinei cu rachete
şi proiectile antigrindină nu a avut rezultate remarcabile. Cele mai bune
rezultate se obţin cu plasele antigrindină, fi9ate deasupra rândurilor precum şi
 prin ,,însămânţarea norilorTT cu iodură de argint, metodă care este însă mai
scumpă.
Ariţa. Jneori temperaturile ridicate pot avea efecte negative asupra
 pomilor deoarece pot provoca; deshidratarea organelor florale, germinaţia
defectuoasă a polenului, răsucirea frunzelor, necroze pe ramuri şi pe trunchi.
#entru prote(area trunchiului se recomandă văruirea acestuia cu un amestec
format din 3 Gg hidrat de calciu; 1,3 Gg sulfat de zinc, pentru *11 l apă. Jnii
cercetători propun folosirea vopselelor emulsionate.

1.1. 'ngriGirea recoltelor %e fructe

0ealizarea unor recolte anuale constante este condiţionată de diri(area

corespunzătoare a creşterii, diferenţierii, rodirii, entropiei.
&ăierile raţionale stabilesc un raport optim între mugurii vegetativi şi
cei floriferi. n acest scop se asigură apariţia unor lăstari de 21 cm, fapt care
determină o diferenţiere optimă a mugurilor floriferi.
0eglarea încărcăturii de rod se face şi prin răritul florilor şi a fructelor.
0ăritul florilor prezintă avanta(ul că se elimină cele mai mici cantităţi
de substanţe sintetizante. !a calculul intensităţii răririi se asigură o rezervă de
flori ce poate înlocui florile căzute cu ocazia unor accidente climatice.
0ezultate bune se obţin cu acidul geberelinic, în special la cireş, prun, cais,
 piersic, dar şi la păr.
0ăritul fructelor se face în anii când pomii au legat fructe în cantitate
mare. 'ceste fructe creează dezechilibre în activitatea pomilor, care se pot
resimţi şi după mai mulţi ani. 0ărirea fructelor se poate face manual, mecanic
şi chimic;
 

a. Rărirea manuală se face în diferite etape din ciclul anual. 0ărirea

timpurie, atunci când fructele au diametrul până la * cm, influenţează pozitiv
calitatea fructelor, precum şi diferenţierea pentru anul următor. 0ărirea
fructelor mai târziu, în (urul fenofazei căderii fiziologice, are o influenţă, de
asemenea pozitivă asupra calităţii fructelor, dar nu şi asupra diferenţierii
florale. !a măr şi păr se reţin fructele din mi(locul inflorescenţei. !a piersic
după rărire trebuie să rămână 2"3 fructe pe o ramură mi9tă. /e poate face şi o
rărire târzie în luna august, care are doar influenţă asupra calităţii fructelor.
b. Rărirea mecanică  se realizează prin înlăturarea unei părţi din
fructe, prin lovituri mecanice, cu a(utorul unor pră(ini, cu cauciuc în partea
superioară. /e pot utiliza şi vibratoare, scuturătoare, (eturi cu apă. 'ceastă
rărire se e9ecută când fructele au  cm.
c. Rărirea c(imică se face după înflorit, la "7 săptămâni, cu ''.,
CarbarFl, Ethrel etc. 'ceste substanţe distrug polenul, florile nefecundate,
embrionul seminţelor fructelor mici. 0ărirea chimică are efect puternic la
 pomii care înfloresc abundent şi urmează după un an de rod e9cesiv. Condiţia
este ca florile să se deschidă simultan. Jn efect asemănător se obţine pe vreme
răcoroasă şi umedă.

Pre+enirea că%erii fructelor )nainte %e recoltare

 n anii secetoşi, pe solurile cu e9ces de azot şi carenţă de bor, mangan

şi zinc, la unele soiuri ale speciilor pomicole, se produce o cădere prematură a
fructelor cu " săptămâni, înainte de recoltare. 'ceastă cădere se datorează
acumulării în cantităţi mari în etilenă sau scăderii conţinutului de au9ină.
nlăturarea fenomenului se face printr"o recoltare mai timpurie a fructelor, sau
 prin stropiri cu produse cu hormoni retardanţi sau generatori de etilenă.

1.11. Recoltarea fructelor

0ecoltarea fructelor reclamă un nivel corespunzător de dotare tehnică şi

un volum mare de forţă de muncă, dinainte calculat.
E!timarea pro%ucţiei %e fructe. #entru o bună organizare a procesului
de recoltare trebuie să se facă periodic estimări ale viitoarelor producţii. 'ceste
estimări se fac în patru perioade;
*. Toamna, după căderea frunzelor se face o primă apreciere asupra
încărcăturii mugurilor de rod. #rin această apreciere se stabileşte şi intensitatea
tăierilor de rodire.
.  rimă/ara, la începutul lunii mai, în funcţie de specie, se apreciază
gradul de înflorire a pomilor.
. >ara, după căderea fiziologică a fructelor, în luna mai la cireş, vişin,
cais şi în luna iunie la piersic, prun, măr şi păr.
2.  0a 'nceputul intrării 'n pârgă a fructelor. 
Metodele de lucru pentru estimarea producţiei se stabilesc în funcţie de
sistemul de cultură; la sistemul clasic şi intensiv se aleg 7"*7 pomi etalon, de
vigoare medie. #e fiecare pom se aleg trei ramuri reprezentative din toate
zonele coroanei la care se numără mugurii floriferi, florile sau fructele. n final,
 prin calcule, se face o medie. !a sistemul superintensiv şi arbuştii fructiferi,
mugurii floriferi, florile, fructele se vor număra de la întregul pom, după ce în
 prealabil se stabilesc, pomii de control.
 

-rgani"area i pregătirea campaniei %e recoltare.  #entru buna

desfăşurare a campaniei de recoltare trebuie stabilite; direcţia producţiei,
necesarul de forţă de muncă, ambala(e şi materiale, asigurarea utila(elor,
asigurarea transportului, graficele de distribuţie a recoltei, condiţiile de calitate
a fructelor.
Campania de recoltare presupune următoarele lucrări; recoltarea
manuală sau mecanizată, încărcarea, transportul şi manipularea ambala(elor,
fructelor, a uneltelor şi utila(elor folosite la recoltare. n timpul recoltării,
trebuie acordată o atenţie deosebită normelor de protecţie a muncii, precum şi
dotării muncitorilor cu echipament de protecţie.
Epoca %e recoltare a fructelor. /tabilirea momentului de recoltare a
fructelor se face după mai multe teste de apreciere;
− atingerea mărimii, formei, culorii, greutăţii caracteristice;
− desprinderea cu uşurinţă a fructului de ramura de rod;
−  brunificarea parţială a seminţelor ;
− începutul înmuierii pulpei, care se determină cu mâna sau cu
 penetrometrul.
Momentul recoltării fructelor depinde şi de gradul de perisabilitate;
*. $ructele e9cesiv de perisabile; căpşuni, dude, afine, zmeur, mur,
agriş, coacăz, soc. /e recoltează la maturitatea de consum, iar sortarea se face
concomitent cu recoltarea.
. $ructe foarte perisabile; caise, cireşe, vişine, piersici, nectarine,
 pavii, prune. /e recoltează în faza de pârgă.
. $ructe perisabile; mere şi pere >soiuri de vară şi toamnă?. /e
recoltează în pârgă, cu 4"*1 zile înainte de maturitatea de consum.
2. $ructe puţin perisabile; nuciferele şi moşmoanele. Moşmoanele se
recoltează înainte de căderea primelor brume.
Te(nica recoltării. /e realizează manual, mecanizat şi parţial
mecanizat. 0ecoltarea manuală se face la fructele pentru consum şi stare
 proaspătă, destinate depozitării, precum şi celor pentru e9port. 0ecoltarea
mecanizată se face la fructele destinate industrializării. +e asemenea recoltarea
trebuie să fie selectivă sau integrală. n primul caz recoltarea se face eşalonat,
 pe măsura coacerii fructelor, iar în al doilea caz se face printr"o singură trecere
la pom. $ructele se recoltează de la periferie spre interiorul coroanei şi de la
 bază spre vârf, numai pe timp uscat şi răcoros. 0ecoltarea se face cu gri(ă
 pentru a se evita ruperea sau rănirea ramurilor.
Dotarea te(nică i materială pentru recoltarea fructelor. 6 bună
campanie se face doar dacă e9istă o dotare tehnică corespunzătoare; mi(loace
de transport fiabile, locuri de depozitare, ambala(e economice care pot fi
 paletizate, de diferite capacităţi, alte ambala(e.

 !ntrebări
1. "e sunt tăierile şi care este scopul lor#
$. "are sunt operaţiunile tenice principale#
%. "are sunt metodele de irigare 'n pomicultură#
2. "are sunt metodele de combatere a brumelor şi 'ngeţurilor 
târzi#
 

PARTEA A II*A
P-#--0IE
 

 Rezumat 

 In această parte a omiculturii, denumită şi omologie sau

 omicultură specială, sunt tratate, pe rând, fiecare specie pomicolă, 'n parte.
 (iecare dintre aceste specii are importanţa ei, niciodată nu se poate spune că
o specie se poate substitui cu alta.
 entru uşurarea studiului, toate speciile, au ca element comun un
 şablon, care cuprinde toate aspectele referitoare la respecti/a specie. &cest 
 şablon este următorul5
1. Importanţă, origine, arie de răspândire
$. articularităţi biologice
$.1. 9pecii spontane, soiuri, portaltoi
$.$. "erinţele faţă de factorii de /egetaţie
$.%. "aracteristici morfologice şi de producţie
%. articularităţi tenologice
%.1. 9pecificul producerii materialului săditor 
%.$. 9pecificul 'nfiinţării şi 'ntreţinerii plantaţiilor 

Cap. I Cultura mărului

 )alus domestica DorGh
 (am. Rosaceae
9ubfam. omoideae

1.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

'ceastă specie deţine locul - în producţia de fructe din lume. 'cest loc
se datorează suprafeţelor cultivate, plasticităţii ecologice, pretabilităţii
cultivării datorate multitudinii de portaltoi în mai multe sisteme de cultură şi
nu în ultimul rând datorită valorii alimentare ridicate. Merele conţin; 1,7"21 mg
@ vitamina C< 1,*"1,4 mg@ vitamina ##< 1,1"1,15 mg@ provitamina '< 4,31"
*3,2 g@ zaharuri< 1,*7"*,4 g@ aciditate >acid malic?< 1,13"1,* g@ substanţe
tanoide< 1,"*,*2 g@ substanţe pectice< 1,*)"1,4 g@ proteine< 1,*"1,2 g@
substanţe minerale< 44,)")),7 g@ apă ş.a. >0adu, -.$., *5)7?. Merele se
consumă proaspete, uscate, ca băuturi nealcolice sau alcoolice. Compoziţia
chimică conferă fructului anumite proprietăţi terapeutice; are efect pozitiv
asupra hepatitei cronice, reumatismului, artritei, diareei, hipertensiunii
arteriale, cardiopatiei ischemice.
Mărul comun > )alus sl/estris? este atestat, în baza dovezilor 
arheologice în 'sia şi în Europa, încă din antichitate. !a ora actuală, mărul
cultivat deţine cea mai mare pondere dintre speciile pomicole cultivate în
climatul temperat. 'realul lui se întinde în emisfera boreală între 7 ° şi 31°
latitudine, iar în emisfera australă, între 1 ° şi 21° latitudine. Culturi în stadiul
de e9periment s−au realizat în zonele intertropicale, la altitudini de 111−111
m >Miliţiu, -., *55?.
 

n privinţa producţiilor obţinute, 'sia deţine primul loc, cu o treime din

totalul cantităţii obţinute pe glob, urmată de Europa şi 'merica.
n Europa, se remarcă în cultura mărului, $ranţa şi -talia cu producţii de
 peste  mil. t anual, #olonia, Aermania şi /pania, cu producţii cuprinse între *
şi  mil. t anual.
n 0omânia nu se cunoaşte o situaţie e9actă a suprafeţelor cultivate cu
măr >situaţia se poate generaliza şi la celelalte specii? datorită defrişărilor sau
lăsării în părăsire a plantaţiilor, care nu beneficiază de un cadru legislativ
favorabil. #ână la începutul anilor 51 producţia de mere a fost într"o continuă
creştere începând din anul *531. Jlterior producţia a scăzut şi continuă să
scadă. #ână în *551, (udeţele cu cele mai mari producţii au fost; Distriţa"
 ăsăud, 'rgeş, Maramureş, =âlcea, /uceava, #rahova, +âmboviţa, /ibiu,
Mureş, Caraş"/everin, 'rad, Draşov, %unedoara ş.a.

1.2. Particularităţi biologice

1.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane.  &alus sl*estris #ill  − mărul pădureţ, creşte în stare

spontană în Europa şi 'sia, la marginea pădurilor. 're o mare varietate de
 biotipuri, adaptate la variate condiţii de climă şi sol şi care se individualizează
 prin precocitate, vigoare, forma coroanei. +in această specie provin soiurile din
grupele; calvile, ramboure, mere trandafirii.
 &alus pumilla *ar. roeo all dusenul, are vigoare mi(locie,
creşte ca arbustoid, se înmulţeşte pe cale vegetativă, intră pe rod la "2 ani de
la plantare.
 &alus pumilla *ar. ara%isiaa &e%i   − paradisul, are vigoare mică,
creşte arbust, se înmulţeşte vegetativ, intră pe rod la " ani. Este sensibil la ger 
şi secetă.
 &alus "aata or  −  mărul siberian, este răspândit în 'sia, din
această specie provin soiurile cu rezistenţă la ger, productive, cu fructe mici.
'lte specii care au contribuit la obţinerea unor soiuri sunt;  &alus
 pruni)olia or  >mărul chinezesc?,  &alus )lori"un%a +ie"  >mărul
ornamental?, &alus oronaria &ill  >mărul coronat? ş.a.
Soiuri. 'ceastă specie are cele mai multe soiuri; peste *1111, numar 
care creşte continuu. n cultura mărului, se remarcă două tendinţe; prima
tendinţă se referă la obţinerea soiurilor cu imunitate la rapăn >#rima, $lorina,
#riscilla, 0omus >*,,?, Aeneros ş.a.?. ' doua tendinţă, se referă la
intensivizarea culturii prin obţinerea unor soiuri cu creştere columnară >Salz,
#olGa, Dolero, Si(ciG?.
#rincipalele soiuri cultivate în 0omânia sunt prezentate în tabelul *.*.
 

tabelul *.*.
Sortimentul %e #/R %in Rom6nia
Epocă %e recoltare i con!um
Sortimentul Iulie Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III I II III
Remu! 8+f9
Romu! 1 8+f9
Aromat %e +ară
Romu! 7 8+f9
Romu! B 8+f9
Fame! 0ri+e
Prima 8+f9
Pionier 8+f9
:rumo! %e
$oineti
$oinea 8+f9
Ar%elean
Auriu %e i!triţa
Aura 8+f9
:ălticeni
Ciprian 8+f9
Fonat(an
0enero! 8polJ9
:lorina 8+f9
StarKrim!on
0ol%en
Delicio!Lcl.
Delicio! %e
$oineti
I%are%
Delia
U vf : gena pentru imunitate la rapăn
Portaltoi. !a măr, portaltoii se pot împărţi în două grupe;
'. portaltoi generati/i, obţinuţi din sămânţă, au afinitate bună cu toate
soiurile, imprimă pomilor vigoare mare, rezistenţă la ger, secetă, intrare târzie
 pe rod, longevitate ridicată >71"31 ani?. #ortaltoii generativi, utilizaţi, sunt cei
obţinuţi din seminţele unor soiuri locale cu mare plasticitate ecologică. 'stfel
au fost omologaţi portaltoii franc; #ătul, Creţesc, &rotuşe etc. 'ceşti portaltoi
sunt din ce în ce mai puţin utilizaţi datorită concepţiei actuale a pomiculturii,
aceea de intensivizare a culturii<
D.  portaltoi /egetati/i, obţinuţi cu precădere din specia Mallus pumilla,
cu cele două varietăţi; praeco9 şi paradisiaca. Cercetări în această direcţie se
fac la staţiuni din 'nglia, /uedia, 6landa, Canada, 0omânia.
#entru sistematizarea eficientă a cunoştinţelor, portaltoii vegetativi se
clasifică în şase grupe; >+răgănescu, E., *553?.
*.  ortaltoi cu /igoare foarte mare5 M *3, M 7, ' . #omii altoiţi pe
aceşti portaltoi, intră pe rod după 7") ani de la plantare, sunt viguroşi, au
înălţimi de )"5 m, trăiesc 21"31 ani, au caracteristici ca pomi altoiţi pe portaltoi
franc. #ortaltoii cu înrădăcinare bună<
 

.  ortaltoi cu /igoare mare5  M **, M *15. #omii altoiţi pe aceşti

 portaltoi au 7"3 m înălţime, intră pe rod după 7"3 ani, dau producţii economice
după )"*1 ani<
.  ortaltoi cu /igoare suprami6locie5 M , M ***. 'u înrădăcinare
mai slabă comparativ cu portaltoii din grupa precedentă. #omii au 7"3 m
înălţime, intră pe rod la "7 ani după plantare<
2.  ortaltoi de /igoare mi6locie5  M 2, MM *12. #ortaltoii au
înrădăcinare bună. #omii intră pe rod la "2 ani după plantare, longevitatea este
de 7"1 de ani<
7.  ortaltoi de /igoare submi6locie5  M 4, MM *13. #ortaltoi cu
înrădăcinare bună. #omii trăiesc 7"1 de ani, intră pe rod la "2 ani după
 plantare<
3.  ortaltoi de /igoare mică şi foarte mică5   M 3, M 5, M 5',
Cepilland * şi  , M 4.nrădăcinarea portaltoilor este slabă mai mult trasantă,
fapt care face ca pomul să fie sensibil la ger şi secetă. #omii au ",7 m
înălţime, intră pe rod la *" ani de la plantare. !ongevitatea pomilor este de *7"
1 ani. #lantaţiile cu pomii altoiţi pe aceşti portaltoi trebuie în mod obligatoriu
să aibă posibilităţi de irigare şi de susţinere, fapt care duce la costuri mari de
 producţie, ceea ce face utilizarea lor la o scară mică.

1.2.2. Cerinţele mărului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. Mărul este o specie care are cerinţe modeste

faţă de lumină, fapt care face posibilă cultivarea lui pe întreg teritoriul
0omâniei. 0espectându"se distanţele de plantare proprii acestei culturi fructele
 primesc o bună coloraţie şi au o valoare alimentară corespunzătoare.
Cerinţe faţă %e căl%ură.  !a fel ca şi cerinţele faţă de lumină, cerinţele
faţă de căldură sunt moderate. Mărul se comportă bine în zone cu temperaturi
medii anuale cuprinse între 4,7"**°C, cu diferenţe mari între soiuri. 'stfel soiul
-onathan reclamă o medie anuală de 4,7"5 °C în timp ce soiul /tarGrimson se
dezvoltă bine la 5"*1,7 °C. Mărul suportă geruri de −1...−7°C în funcţie de
soi. 0ădăcinile rezistă la −4...−*°C. Aerurile de iarnă provoacă pagube
 pomului dacă sunt prea timpurii sau prea mari. n aceste condiţii degeră scoarţa
>-onathan, Sagener premiat? şi mugurii de rod >#armen auriu, Melba?.
 evoile de frig din perioada de iarnă se referă la totalul orelor când
temperaturile sunt sub "3°C la soiurile timpurii şi 1 ... N  °C, la soiurile de
iarnă. 'ceste nevoi reprezintă un factor limitativ pentru cultura mărului în
zonele calde >Miliţiu, -., *55?. n funcţie de nevoile lor faţă de frig, soiurile de
măr se împart în;
− soiuri cu cerinţe foarte mici >sub 211 ore? −  Danana de iarnă,
SealthF<
− soiuri cu cerinţe mici >311")11 ore? − 0oşu +elicios, -onathan<
− soiuri cu cerinţe mari >peste * 111 ore? −  $rumuseţea 0omei,
'strahan roşu.
&emperatura medie din perioada de vegetaţie trebuie să fie cuprinsă
între *"*)°C, în funcţie de soi. #ragul biologic este de ) °C.
/uma gradelor de temperatură peste 1°C, necesară pentru buna
desfăşurare a unor fenofaze, sunt următoarele;
−  pentru umflarea mugurilor fructiferi; 42 − )1°C<
 

−  pentru începutul înfloritului; 2 − 44°C<

−  pentru începutul maturării fructelor; *24 − )33°C<
−  pentru întreg ciclul de vegetaţie; 37 − 35*°C.
#entru o bună înflorire, temperatura trebuie să fie constantă, la *7 °C,
mai multe zile. #entru o bună legare temperatura trebuie să se situeze între *3
şi °C, în funcţie de soi.
Cerinţele faţă %e apă , sunt mari. Jmiditatea din sol trebuie să fie
cuprinsă între 41"47@ din capacitatea de câmp. /eceta şi e9cesul de umiditate
sunt greu suportate de măr. Jmiditatea relativă a aerului pentru cultura
mărului, este optimă dacă este cuprinsă între 37"41@. /oiurile de măr de vară
şi de toamnă reuşesc bine în zonele cu precipitaţii de 371"411 mmBan, iar 
soiurile de iarnă, în zonele cu )11"511 mmBan. Cerinţele faţă de apă sunt
diferite şi în funcţie de portaltoiul pe care sunt înfiinţate plantaţiile; pomii
altoiţi pe portaltoi de vigoare mică >M 5, M4? sunt sensibili la secetă. 'pa
freatică trebuie să fie la adâncimea de *,"*,7 m când pomii sunt altoiţi pe
 portaltoi de vigoare mare.
Cerinţe faţă %e !ol. Cultura mărului are nevoie de soluri fertile, cu
te9tură luto"argiloasă, lutoasă, luto"nisipoasă. +intre tipurile de sol preferă
 podzolul, solurile de pădure, cernoziomurile, aluviunile, dar reuşeşte şi pe
soluri mai grele dar care au un substrat care drenează uşor. 0eacţia solului
trebuie să fie cuprinsă între 3,7"4,. Mărul suportă orice e9poziţie a terenului,
dar în funcţie de zona de cultură; în zonele de sud, călduroase se poate cultiva
 pe terenuri cu e9poziţie nord−estică, nord−vestică sau chiar nordică. n zonele
nordice, mai reci, mărul preferă e9poziţiile sudice, sud−estice şi sud−vestice.

1.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular este puternic la pomii altoiţi pe portaltoii franc şi

vegetativi viguroşi. Ma(oritatea rădăcinilor se găsesc între 1 şi 31 cm. #omii
care sunt altoiţi pe portaltoi de vigoare slabă au marea parte a rădăcinilor 
 plasate între *1"1 cm. n afară de portaltoi, arhitectonica sistemului radicular 
este condiţionată şi de tipul de sol, te9tură, agrotehnica aplicată. Ma(oritatea
rădăcinilor rămân sub proiecţia coroanei, dar ele se pot e9tinde, depăşind de "
 ori proiecţia coroanei. Creşterea rădăcinilor începe când în sol temperatura
este de 1,"1,2°C, devine perceptibilă la *,7°C, satisfăcătoare la 4°C şi optimă
la *)"°C >Mordoran citat de Miliţiu, -., *55?.
Si!temul aerian. $orma coroanei reprezintă un caracter de soi şi poate
fi;
− sferică − -onathan, #ătul<
− sferic − turtită; Danana de iarnă, +omnesc<
− larg − piramidală; 0oşu delicios<
− invers − piramidală; #armen auriu, Sagener premiat<
−  plângătoare; $rumuseţea 0omei, ArannF /mith<
− columnară; Dolero, #olGa, Salz, Si(ciG.
=igoarea pomilor este dată de asociaţia soi − portaltoi−factori de
mediu−tehnologie de cultivare. -mportanţa deosebită o au soiul şi portaltoiul.
'celaşi soi altoit pe portaltoi franc au vigoarea de "2 ori mai mare decât altoit
 pe portaltoi de vigoare mică.
 

Ramificarea. Când se face referire la ramificare, se face referire la

nivelul la care se face ramificarea, la gradul de ramificare, la unghiul de
inserţie, la vigoarea ramificaţiilor. /oiurile /tarGrimson, Sagener premiat,
#armen auriu etc., ramifică slab, au unghiuri de ramificare mici, coroanele sunt
rare, cu puţine ramuri de semischelet. /oiurile -onathan, Aolden delicios,
$rumos de =oineşti, -onagold etc. ramifică abundent, au coroanele dese şi
formează multe ramuri de semischelet.
&ipul de ramificare se caracterizează prin volumul zonei productive,
categoria ramurilor de rod predominante, plasarea zonei productive în
interiorul coroanei etc. Jnii autori grupează soiurile în funcţie de tipul de
fructificare în patru categorii. +atorită faptului că între tipurile - şi -- şi între
tipurile --- şi -= nu sunt diferenţe remarcabile alţi autori le grupează în două
categorii şi anume tipurile spur şi standard.
&ipul spur cuprinde puţine soiuri; /tarGrimson >soiul reprezentativ?,
Sellspur, Aoldenspur, Sagener premiat etc. 'cest tip de fructificare are
următoarele particularităţi;
− volum redus a zonei productive de pe fiecare şarpantă<
− ramurile de rod dominante sunt ţepuşele<
− ramurile de rod sunt aşezate pe lemn de 2"3 ani<
− zona productivă nu se depărtează de ramura de schelet şi nici de
centrul coroanei<
− alternanţa de rodire este puternic manifestată<
− suprafaţa foliară mare, datorită internodurilor scurte<
− ramificare slabă.

&ipul standard cuprinde ma(oritatea soiurilor; Aolden delicios >soiul

reprezentativ?, -onathan, -dared, #rima, $lorina, Aala etc. 'ceste soiuri au
următoarele particularităţi;
− ramificarea este puternică, ceea ce face ca volumul zonei productive
de pe fiecare şarpantă să fie mare<
− ramurile de rod dominante sunt nuieluşele şi mlădiţele<
− ramurile de rod sunt aşezate doar pe lemn de *" ani<
− zona productivă se depărtează de la centrul coroanei şi de ramurile
de schelet<
− coroana se degarniseşte intens.
Parcurgerea ciclului anual. 0epausul de iarnă este lung. #ornirea în
vegetaţie şi înflorirea au loc târziu, în acest fel florile scapă de efectul
 brumelor şi îngheţurilor târzii. Mărul înfloreşte în a doua (umătate a lunii
aprilie în sudul şi vestul ţării şi în prima (umătate a lunii mai în partea de nord a
ţării şi pe dealurile înalte. Ma(oritatea soiurilor sunt autosterile, dar sunt şi
câteva autofertile. #rezenţa polenizatorilor este obligatorie. &rebuie să se ţină
seama de fenomenul de intersterilitate care se manifestă între soiurile /tarGing
delicios şi Clar alb, #ătul şi #armen auriu >Miliţiu, -., *55?. Jnele soiuri
formează perechi intersterile, cu soiurile din care au provenit >Daldini, E.?.
Căderea fiziologică a fructelor are loc în două etape; la două săptămâni
de la fecundare şi la începutul lunii iunie, când fructele au mărimea unei alune.
Căderea prematură are loc între fazele de pârgă şi maturitate de consum şi se
manifestă cu intensitate diferită în funcţie de soi. Coacerea fructelor se
eşalonează pe o perioadă mare de timp începând din luna iulie până în
decembrie, când maturitatea de consum se realizează prin depozitare.
 

Precocitatea este un caracter de soi dar depinde în mare măsură de

 portaltoi aşa cum s"a arătat la prezentarea portaltoilor.
Potenţialul pro%ucti+.  /unt productive soiurile Aolden delicios,
/tarGrimson, $rumos de =oineşti şi mai puţin productive, 0enet ananas,
!ondon #epping. 'lternanţa de rodire se manifestă pregnant la soiurile;
Sagener premiat, Aalben delicios ş.a.
#roducţia la hectar este diferită în funcţie de sistemul de cultură.
6rientativ se poate spune că este de 21"31 tBha.
onge+itatea pomilor este diferită mai ales în funcţie de portaltoi după
cum s"a arătat la prezentarea portaltoilor.

1.7. Particularităţi te(nologice

1.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

+atorită particularităţilor biologice, soiurile de măr se înmulţesc prin

altoire. #ortaltoii, atât cei generativi cât şi cei vegetativi se înmulţesc prin
metodele descrise în partea de pomicultură generală.
#omii altoiţi se obţin în pepinieră. #ortaltoii se altoiesc în general prin
metoda în ochi dormind începând din (urul datei de *1 august. #rima dată se
altoiesc portaltoii de vigoare mică, apoi mi(locie, încheindu"se cu cei de
vigoare mare >vegetativi şi franc?. +atorită faptului că după altoire pomii cresc
încet, sunt a(utaţi prin aplicarea de îngrăşăminte pe bază de azot. 'ltoirea se
 poate face şi la masă după care pomii se plantează la locul definitiv, metodă
economică cu largă răspândire în $ranţa >+răgănescu E., *553?.

1.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

#regătirea terenului se face prin defrişarea culturii precedente >dacă este

cazul? urmată de fertilizare, desfundare la 71")1 cm >în funcţie de tipul livezii?
şi nivelare. Mărul nu se plantează după el însuşi "7 ani, iar dacă se face
dezinfectarea şi fertilizarea cu îngrăşăminte organice în doze considerabile, a
solului, perioada de pauză poate scădea la " ani. #lantarea pomilor se face
toamna şi primăvara. +atorită multitudinii de portaltoi de vigori diferite cultura
mărului se poate practica în mai multe sisteme;
− în sistem clasic; *71"11 pomiBha >mai puţin utilizat?<
− în sistem intensiv; 11"*71 pomiBha<
− în sistem superintensiv; *71"711 pomiBha.
'ntreţinerea plantaţiilor. =olumul tăierilor %e formare este diferit în
funcţie de sistemul de cultură şi implicit în funcţie de vigoarea pomului,
vigoare dată de portaltoiul utilizat la altoirea pomului. +e asemenea aceste
tăieri depind şi de specificul de fructificare. n cei trei sau patru ani de
formare, se aleg şarpantele, se dega(ă de concurente, pe acestea se formează
ramurile de semischelet purtătoare de ramuri de rod. nclinările şi arcuirile
ramurilor se vor face cu atenţie; aceste operaţiuni se fac mai mult la soiurile de
iarnă şi mai puţin la soiurile de vară şi toamnă. !a încheierea lucrărilor de
formare se obţine un gard fructifer cu secţiune transversală conică, cu baza de
*,11"*,71 cm. nălţimea gardului trebuie să fie de ,1",7 m la livezile
intensive şi de ,1",7 m la livezile superintensive.
 

Tăierile %e ro%ire se fac în timpul repausului relativ atunci când

temperaturile nu scad sub −7°C. Ele au specific diferit în funcţie de tipul de
fructificare. =olumul tăierilor de rodire a soiurilor spur este mai mic cu 71@
decât cel al soiurilor standard. !a soiurile standard operaţiunea principală o
reprezintă reducţia semischeletului alungit şi arcuit. El se scurtează unde
începe porţiunea descendentă, păstrându"se pe el "2 formaţiuni de rod.
0amurile de semischelet groase cu creştere normală se scurtează cu *B"*B din
lungimea lor. 0amurile vegetative se scurtează în funcţie de vigoarea pomului;
la pomii cu creşteri viguroase >71"41 cm? se scurtează cu *B"*B din lungime,
iar la cei cu creşteri mai puţin viguroase >1"21 cm? se scurtează cu B din
lungime. !a soiurile spur tăierile de rodire se limitează la întinerirea vetrelor 
de rod, prin scurtarea deasupra unei ţepuşe sau unui pinten, aflat cât mai
aproape de baza ramurii, rărirea burselor şi a ţepuşelor se face la )"* cm, iar 
 pentru completarea semischeletului se reţin ramuri vegetative sau chiar lacome
aflate în poziţii favorabile. 'cestea se scurtează *B"*B din lungimea lor.
&ăierile de întreţinere se fac concomitent cu cele de rodire şi constau în
menţinerea pomilor în spaţiul impus prin distanţele de plantare şi a limitării
creşterii în înălţime în funcţie de sistemul de cultură adoptat. +e asemenea, se
înlătură ramurile frânte, rupte, atacate de boli şi dăunători.
'ntreţinerea !olului.  #entru livezile intensive şi superintensive se
recomandă înierbarea spaţiului dintre rânduri combinată cu afânarea spaţiului
dintre pomi pe rând. 'fânarea de pe rând poate fi înlocuită cu erbicidarea.
#orţiunile înierbate se cosesc de 7"3 ori pe an, iarba utilizându"se ca mulci.
#orţiunile lucrate se mobilizează la *7"*) cm toamna şi se prăşesc de 2"7 în
cursul anului. #orţiunile erbicidate se mobilizează în perioada de repaus, iar 
apoi se aplică erbicidele. Cele mai utilizate erbicide sunt; Caragard )"*1 GgBha,
/imazin )"*1 GgBha. #rimul se aplică primăvara devreme, iar al doilea se
aplică toamna. #e solurile nisipoase se aplică cu succes Arama9one "2 lBha
>sistemic? când buruienile au *7"1 cm înălţime >Miliţiu, -., *55?.
:ertili"area plantaţiilor.  +atorită faptului că plantaţiile de măr dau
 producţii mari, fertilizarea lor este o lucrare obligatorie, mai ales în livezile
intensive cu densitate mare şi în livezile superintensive. n livezile tinere se
aplică *11"*1 Gg , )1 Gg # 67, 21 Gg  6 >Miliţiu, -., *55?. #entru livezile
 pe rod se recomandă 1"21 tBha îngrăşăminte organice odată la "2 ani, iar 
anual *11"*71 GgBha , )1"*1 GgBha # 67, *11"*71 gGBha  6. &oamna se
aplică îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu şi *B din cantitatea de azot, în
condiţii de neirigare. n livezile irigate o parte din dozele de fosfor şi potasiu se
administrează în luna iunie. Cu rezultate bune se administrează şi
îngrăşămintele foliare.
Irigarea plantaţiilor pomicole. Cerinţele faţă de umiditate ale mărului
sunt în funcţie de portaltoiul pe care sunt altoiţi pomii, în primul rând. n
livezile cu pomi tineri, altoiţi pe portaltoi de vigoare mică se aplică 11"71
mBha, iar la cei altoiţi pe portaltoi de vigoare mi(locie şi mare se aplică 11"
71 mBha la o udare. n ambele cazuri se fac de " ori pe an. !a livezile pe
rod se aplică între 271"411 m Bha, în funcţie de portaltoiul utilizat, de 2"7 ori
într"un an. #erioadele de udare sunt; înainte de dezmugurit, la " săptămâni
după legare< după căderea din iunie< cu " săptămâni înainte de recoltare< în
luna noiembrie, pentru aprovizionare.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor. +upă #arGer citat de Miliţiu, -.,
*55, mărul are )1 de boli, 32 specii de insecte şi ) specii de acarieni. #ornind
de la această listă, combaterea bolilor şi dăunătorilor este o verigă tehnologică
 

comple9ă, care necesită *"*2 tratamente anual, care se fac la avertizare, pe

 baza studiilor instituţiilor de profil. Cele mai devastatoare boli sunt rapănul
>=eturia inaeIualis? şi făinarea >#odosphaera leucotricha?. Cei mai păgubitori
dăunători sunt; viermele merelor >Carpocapsa pomonella?, păduchele din /an
Hose >Vuadraspidiotus perniciosus?, molia mineră >!eucoptera scitela?. n
condiţiile actuale, când una din marile probleme ale umanităţii este poluarea se
 pune accent pe combaterea integrată prin con(ugarea mi(loacelor agrotehnice,
agrochimice şi biologice.
IngriGirea recoltei.  Ma(oritatea soiurilor, după legare păstrează un
număr mare de fructe, care mai târziu vor rămâne mici, fără valoare
comercială. n asemenea cazuri sunt necesare lucrări de normare a încărcăturii
de rod care se fac prin răriri chimice a florilor, răriri chimice şi manuale ale
fructelor. #entru rărirea chimică a florilor se utilizează +6C 11"711 mgBl
 pentru soiurile autosterile şi 71"311 mgBl pentru soiurile parţial autofertile. /e
mai aplică naftilacetamida, când cad petalele, *11"711 mgBl. 0ărirea chimică a
fructelor se face cu acid alfanaftilacetic >''? *1"1 mgBl la " săptămâni
după căderea fructelor şi /evin *111"711 mgBl când fructele au *1"*2 mm
diametru. 0ărirea manuală se face la "2 săptămâni de la legare reţinându"se în
fiecare inflorescenţă, fructul cel mai mare.
Recoltarea fructelor. Coacerea merelor se eşalonează din iulie până în
octombrie. 0ecoltarea se face manual în găleţi de plastic care se golesc în lăzi
de 71"27 Gg >Do9− palet?. 0ecoltarea, sortarea, ambalarea se face cu atenţie
 pentru evitarea zdrobirii fructelor. +epozitarea se face în depozite simple unde
merele rezistă *,7",7 luni şi în depozite echipate cu echipamente speciale de
 produs frig şi umiditate controlată, unde fructele se pot păstra până în mai şi
chiar iunie.

 !ntrebări
1. "e se poate spune despre plasticitatea ecologică a mărului#
$. "are sunt portaltoii de /igoare mică şi foarte mică#
%. "are sunt tipurile de fructificare la măr#
 

Cap. II Cultura părului

 rus sati/a !am et +.C.
 (am. Rosaceae
9ubfam. omoideae

2.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

#ărul este o specie pomicolă care intră devreme pe rod şi asigură un
consum de fructe proaspete )"*1 luni. +e asemenea, fructele pot fi
industrializate în mod eficient. -mportanţa lor alimentară este dată de
compoziţia chimică; )"*7@ glucide< 1,*2"1,4*@ substanţe pectice< 1,2"1,37@
 proteine< 1,*"1,7@ acid malic< 1,13"1,2@ substanţe minerale< "*@
vitamina C< 1,*"1,@ vitamina ##< 1,1"1,12@ provitamina '< 1,1*"1,17@
vitamina D >-.$. 0adu, *5)7?.
0entabilitatea unei plantaţii de păr este de 27 de ani, când pomii sunt
altoiţi pe portaltoi franc şi 7 de ani când sunt altoiţi pe gutui.
#ărul este originar din 'sia mică şi bazinul mediteranean. +in bazinul
mediteranean s"a e9tins în întreaga Europă. n secolul al O=-"lea, părul a
 pătruns în 'merica de ord, iar din secolul al O-O, în 'merica de /ud şi în
'frica. n Europa, ţările mari cultivatoare de păr sunt; -talia, /pania, $ranţa. n
0omânia, părul ocupă suprafeţe mari în 'rgeş, +âmboviţa, #rahova, Aor(,
=âlcea ş.a.
2.2. Particularităţi biologice
2.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane.  /peciile care au stat la baza formării soiurilor 

cultivate şi care prezintă interes în ameliorare sunt următoarele;
*. #ărul pădureţ − #Frus pFraster !<
. #ărul de Jssuria − #Frus ussuriensis Ma9im<
. #ărul nins − #Frus nivalis HacG<
2. #ărul sălcioară − #Frus elaeagnifolia #all<
7. #ărul (aponez − #Frus serotina 0eheder<
3. #ărul alb chinezesc − #Frus bretschneideri 0eheder<
4. #ărul indo− paGistanez − #Frus phasia +. +an.
Soiuri. !a ora actuală pe glob, e9istă apro9imativ 3111 de soiuri, iar în
0omania, peste 311 . Cele mai cultivate soiuri la noi în ţară sunt; CurW,
Silliams, $avorita lui Clapp, Jntoasă %ardF, Jntoasă Dosc, Contesa de #aris,
#asse Crassane ş.a. #rincipalele soiuri de păr utilizate în 0omânia sunt
 prezentate în tabelul .*..
Portaltoi. n cultură se utilizează portaltoii franc, %arbuzeşti, 'lămâi,
#epenii, Cu miezul roşu, #ăstrăvioare. Ca portaltoi vegetativi se utilizează
Autuiul ' selecţionat în $ranţa şi D.. 41. #ărul altoit pe gutui are vigoare mai
mică, în comparaţie cu cel altoit pe franc şi intră mai repede pe rod, dar este
sensibil la secetă, la ger şi dezrădăcinare. Cu gutuiul au afinitate doar anumite
 

soiuri de păr; CurW, Jntoasă %ardF, Jntoasă precoce Morettini, #asse

Crassane. 'ceste soiuri sunt intermediari pentru altoirea altor soiuri care nu au
afinitate cu gutuiul. n perspectivă se urmăreşte ameliorarea portaltoilor 
vegetativi de gutui care au bună afinitate cu soiurile de păr şi a selecţiilor de
 portaltoi din cadrul speciei rus communis.

2.2.2. Cerinţele părului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţele faţă %e lumină.  #ărul este pretenţios faţă de lumină. n

condiţii de iluminare insuficientă părul nu"şi maturează lemnul< fructele, de
asemenea nu se maturează şi nu dobândesc însuşirile organo"leptice proprii.
 evoia de lumină se manifestă în special în faza înfloritului, în fenofaza
inducţiei florale şi în perioada de maturare a fructelor.

tabelul .*.

Sortimentul %e P/R %in Rom6nia

Recoltare i con!um
Sortimentul Iulie Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III I II III
ella %i 0iugno
Triumf 
Daciana
.p. #orettini
Arge!!i!
Carpica
0etica
Napoca
Milliam!
Milliam! Rou
Untoa!ă ar%J
aJ%eea
Untoa!ă %e 0eoagiu
Untoa!ă o!c
ig(lan%
#onica
CurO
Conference
Comte!e %e Pari!
-li+ier %e Serre!
Pa!!e Cra!!ane
Republica
Eura!

Cerinţe faţă %e căl%ură. Lonele proprii culturii părului sunt cele care

au temperaturi medii anuale de 5,7"**°C >pragul biologic )"),7°C? iar 
temperatura medie în perioada de vegetaţie, *3"*) °C. #entru maturare, fructele
de păr au nevoie de *1"*21 zile la soiurile de vară şi *71"*51 zile, la soiurile
 

de toamnă şi iarnă. n condiţii de căldură insuficientă, atât pomul cât şi fructele

suferă.
/oiurile de păr rezistă la −) ...−1°C, dar în unele cazuri, mugurii
degeră la −3°C. Dobocii florali rezistă până la −,°C, florile deschise până la
−*,4...−,°C, iar fructele abia legate până la −*,7...*,4°C >+răgănescu, E.,
*553?.
Cerinţe faţă %e apă. 'cestea sunt diferite în funcţie de soi şi portaltoi.
#ărul altoit pe franc creşte şi fructifică bine în zone cu 311"411 mm precipitaţii
anuale. #omii altoiţi pe gutui sunt sensibili la secetă, dar rezistă la umezeală.
Jnele soiuri sunt mai sensibile la secetă >CurW, Silliams? iar altele mai puţin
rezistente >Jntoasă Aiffard, Jntoasă %ardF, Jntoasă Dosc?.
Jmiditatea relativă a aerului trebuie să fie între 41"47@. E9cesul de apă
din sol şi aer, favorizează atacul bolilor şi dăunătorilor, iar fructele nu au aroma
caracteristică, insuficienţa apei în sol şi aer are influenţă negativă asupra
mărimii şi calităţii fructelor >apariţia în masa fructelor a sclereidelor?.
Cerinţe faţă %e !ol. #ărul creşte bine pe soluri uşoare, luto"argiloase,
luto"nisipoase. Conţinutul de argilă nu trebuie să depăşească 7"1@, iar cel de
calcar, 7"4,7@ pe gutui şi *"*7@ pe franc. 0eacţia solului trebuie să fie
neutră; 3,7"4,7.

2.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Creterea ră%ăcinii se face diferit în funcţie de soi, portaltoi, tipul de

sol. 'tunci când sunt altoiţi pe franc, perii formează un sistem radicular 
 profund, ma(oritatea rădăcinilor aflându"se între 1 şi )1 cm, iar lateral
depăşesc de *,7 ori, proiecţia coroanei. Când este altoit pe gutui, părul
formează un sistem radicular mai slab 1"31 cm adâncime, iar în poziţie
laterală sunt mai grupate.
Creterea tulpinii  la păr se face lent în primii ani de la plantare.
Coroana formată în mod natural poate fi îngust piramidală >Jntoasă %ardF,
Jntoasă Dosc, #asse Crassane?< larg piramidală >CurW, Contesa de #aris,
$avorita lui Clapp?< sferică >6livier de /erres, Jntoasă de Aeogiu?.
=igoarea pomilor este atribuită în special soiului. n funcţie de vigoare,
soiurile se clasifică în;
a? /oiuri cu vigoare mare; CurW, Jntoasă +iel, +ecana Comisiei,
Contesa de #aris<
 b? /oiuri cu vigoare mi(locie; 6livier de /erres, 'batele $etel,
Silliams<
c? /oiuri cu vigoare slabă; Hosephina de Malines, #asse Crassane, +r.
Hules AuFot.
!a soiurile Jntoasă %ardF, Jntoasă +iel, a9ul creşte viguros, în
comparaţie cu cel al soiurilor #asse Crassane sau +ecana Comisiei, care are o
creştere mai slabă.
Tipul %e fructificare este acelaşi cu cel de la măr şi se identifică bine,
în perioada de mare producţie;
a? /oiuri cu fructificare standard; CurW, Silliams, Jntoasă precoce
Morettini, Hosephina de Malines etc<
 b? /oiuri cu fructificare spur; #asse Crassane, 'batele $etel, Jntoasă %ardF, Jntoasă
Dosc.
$6r!ta ro%irii. /oiurile altoite pe franc, intră pe rod după 7"4 ani de la
 plantare, iar cele altoite pe gutui, după "2 ani. +intre soiurile precoce se pot
 

enumera; Silliams, #asse Crassane, Jntoasă +iel, iar dintre cele tardive, care
intră mai târziu pe rod; CurW, Jntoasă Dosc, $avorita lui Clapp.
Parcurgerea ciclului anual.  #ărul înfloreşte primăvara devreme,
apro9imativ în acelaşi timp cu prunul, cireşul şi vişinul. +upă momentul
înfloririi, soiurile de păr se împart în;
a. soiuri cu înflorire timpurie; Della de Aiugno, Contesa de #aris, +r.
Hules AuFot.
 b. /oiuri cu înflorire târzie; Silliams, apoca, Jntoasă Dosc.
/oiurile de păr înfloresc bine când temperatura aerului se menţine
constantă, între * şi *3°C, iar umiditatea atmosferică între 41"47@.
Ma(oritatea soiurilor de păr sunt diploide şi produc polen viabil, ceea ce
face posibilă autopolenizarea >apoca?. &otuşi ma(oritatea soiurilor de păr se
comportă ca autosterile. +intre soiurile total incompatibile se pot enumera;
CurW ×  Silliams< #asse Crassane × Silliams< Della de Aiugno ×  0epublica
>Dranişte ., *5)7?.Jnele soiuri au capacitatea de fructificare partenocarpică;
CurW, Conferance, #asse Crassane, iar altele pot fi remontante >Silliams?.
Potenţialul pro%ucti+  depinde de tehnologia de cultură adoptată,
densitatea şi vârsta pomilor. n general potenţialul productiv este bun şi relativ
constant. /oiuri cu fructificare abundentă sunt;Silliams, CurW, Contesa de
#aris, 6livier de /eres. /oiuri cu fructificare mai puţin abundentă, sunt; +ecana
Comisiei, Jntoasă %ardF. #roducţiile sunt variabile; 21"71 tBha.

2.7. Particularităţi te(nologice

2.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

#ortaltoii franc, plantaţi în câmpul - al şcolii de pomi, se altoiesc în luna

iulie şi au un procent de prindere de )1"51@ >#arnia, # şi colab., *55?.
Marcotele de gutui au creştere mai bună decât portaltoii franc şi se altoiesc în a
doua (umătate a lunii august.
!a soiurile care sunt incompatibile cu gutuiul se utilizează ca
intermediari soiurile; CurW, #asse Crassane, 'lămâi, /ântilieşti.

2.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

'nfiinţarea plantaţiilor.  /istemul de cultură se adoptă în funcţie de

vigoarea pomilor. #omii altoiţi pe portaltoi franc se pot cultiva în sistem clasic
cu distanţe de plantare de 3"4 m × 7"3 m.
Cele mai recomandate plantaţii sunt cele intensive cu densităţi cuprinse
între ) şi *71 pomiBha. #entru înfiinţarea acestor plantaţii pomii sunt altoiţi
 pe portaltoi de vigoare mi(locie, cu rezistenţă la ger, secetă, boli şi cloroză.
#lantaţiile superintensive, cu densităţi mari şi foarte mari la ha >*411"
11 pomiBha? se amplasează pe locuri plane sau cu pantă foarte mică, cu
 posibilităţi de irigare, pomii fiind altoiţi pe portaltoi de vigoare mică, cu sistem
radicular slab dezvoltat.
'ntreţinerea plantaţiilor. $ormele de coroană care se adoptă sunt cele
specifice sistemelor de culturi pomicole; pentru livezi clasice se recomandă
 piramida eta(ată şi piramida mi9tă< în livezile intensive se recomandă palmetele
eta(ată şi neeta(ată şi fusul tufă, iar în plantaţiile superintensive se pot utiliza,
fusul subţire şi sistemul #illar.
 

Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere se aplică diferit în funcţie de soi şi

vârstă. =olumul tăierilor sunt mai mici la pomii tineri în comparaţie cu cei
aflaţi în plină producţie. +e asemenea, tăierile sunt mai reduse la soiurile
 ,,spur8 comparativ cu soiurile ,,standard’’ .
#ărul are alternanţă de rodire slabă, iar ramurile de rod au longevitate
mare.
&ăierile se fac asupra ramurilor de semischelet la pomii tineri care
ramifică abundent, rărindu"le, la soiurile CurW, Jntoasă +iel. n perioada de
mare producţie se impune reducţia acestor ramuri, în special la soiurile
standard >&rivale, #ăstrăvioare, Hosephina de Malines?.
 ormarea încărcăturii de rod de pe ramurile de semischelet se face prin
rărirea ramurilor de rod şi este necesară atunci când acestea sunt prea dese şi
supraîncarcă pomii cu rod. !a unele sisteme de coroană >fusul subţire sau fusul
tufă?, în e9tremitatea superioară a şarpantelor se formează ramuri de
semischelet, garnisite cu ramuri de rod în e9ces, ceea ce face ca după rodire,
aceste ramuri de semischelet să se arcuiască. !a locul de ma9imă curbură se
formează lăstari puternici. +intre aceştia se păstrează unul care este în
 prelungirea ramurii de semischelet şi se scurtează la B din lungime. Ceilalţi
lăstari se suprimă.
!a pomii bătrâni se fac tăieri de regenerare, prin reducţii în lemn de "2
ani. +e asemenea la aceşti pomi se fac şi lucrări de întinerire a vetrelor de rod.
'ntreţinerea !olului. n plantaţiile de pomi se recomandă ogorul lucrat,
ogorul erbicidat, solul înierbat. !a ogorul lucrat, solul se mobilizează la *7"*)
cm când pomii sunt altoiţi pe franc şi *1"* cm când pomii sunt altoiţi pe gutui
>#opescu, M. 8i colab., *55?. !a ogorul erbicidat se recomandă următoarele
erbicide; Aesatop S# 71 >)"* GgBha?< 0oundup >"7 lBha?< $usilade >"7 lBha?<
Dasta >"7 lBha?. Autuiul este sensibil la erbicidele triazinice.
:ertili"area plantaţiilor. n livezile tinere se aplică doze moderate de
îngrăşăminte organice şi minerale, anual; 1 tBha gunoi de gra(d< *1 GgBha <
47 GgBha #67 şi  6 >Cepoiu, ., *55?.
n livezile pe rod se recomandă; 1"21 tBha gunoi de gra(d< *1"*)1
GgBha < )1"*1 GgBha #67< *11"*1 GgBha  6 >+răgănescu, E., *553?.
+intre îngrăşămintele comple9e, cele mai recomandate sunt cele
foliare # 2;3;*.
Irigarea plantaţiilor. #ărul necesită irigare dacă precipitaţiile anuale
sunt sub 311"371 mm. +acă pomii sunt altoiţi pe gutui, irigarea pomilor este
obligatorie.
 ormele de udare se stabilesc în funcţie de vârsta pomilor şi de altoiul
folosit şi variază între 71"411 m la ha.
Jdările se fac în special înainte de dezmugurit, la " săptămâni de la
înflorire, după căderea fiziologică a fructelor şi cu " săptămâni înainte de
recoltare.
Irigarea recoltei.  +atorită faptului că părul înfloreşte devreme,
 prote(area florilor contra brumelor şi îngheţurilor târzii este obligatorie.
#revenirea căderii premature a fructelor se face prin tratamente chimice
cu '' *1"* ppm sau '+ *7"1 ppm. 'ceste stropiri se fac cu *1"*7 zile
înainte de recoltare.
#revenirea dezbinării şi frângerii ramurilor se face prin legarea acestora
de suporţi şi este obligatorie la soiurile cu fructe mari; CurW, #asse Crassane
ş.a.
 

Combaterea bolilor i %ăunătorilor   se face la avertizare. Cele mai

frecvente boli sunt; rapănul >=enturia pirina?, boala petelor albe >MFcosphaera
rentina?, monilioza >Monilia fructigena?, cancerul rădăcinilor >'grobacterium
tumefaciens?, arsura bacteriană >ErKinia amFlovora? ş.a. +intre insectele care
 produc pagube părului se pot menţiona; păduchele din /an HosW
>Vuadrasspidiotus perniciosus?, puricele părului >#sFlla piricola?, viermele
 perelor >!aspereFsia pomonella?, gărgăriţa florilor >'nthonomus piri? ş.a.
Recoltarea fructelor. /tabilirea momentului de recoltare se face prin
metodele cunoscute. !a soiurile de vară, fructele se recoltează cu )"*1 zile
înainte de maturitate. /oiurile de toamnă se recoltează cu *1"*7 zile mai târziu
>Cepoiu, ., *55?.
!a unele soiuri, fructele se păstrează bine în condiţii naturale
>0epublica, 6livier de /eres?, iar la altele, fructele se păstrează bine în condiţii
de atmosferă controlată.
n general, fructele soiurilor de vară se păstrează 4"*2 zile, a celor de
toamnă 1"31 de zile, iar a soiurilor de iarnă între  şi 7 luni.

 !ntrebări
1. in seminţele căror soiuri se obţin portaltoii franc#
$. "e distanţă de plantare se recomandă la păr#
%. "ât se pot păstra fructele soiurilor de iarnă#
 

Cap. III Cultura gutuiului

"donia oblonga Mill
 (am. Rosaceae
9ubfam. omoideae

7.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

/pecia gutui, este importantă prin; calitatea fructelor, consumată în
stare proaspătă şi industrializată< productivitate< precocitate. Cultura gutuiului
este puţin pretenţioasă faţă de factorii de mediu şi au cerinţe puţine în ce
 priveşte tehnologia de cultură.
$ructele de gutui conţin 3,3 −  *,5@ zaharuri, 1,3 −  *,43@ acizi
organici, 1,35 − *,*@ substanţe pectice, 1, − 1,57@ substanţe proteice, 1,5
− *,22@ substanţe tanoide, 1,) − 1,71@ substanţe minerale, *1 −) − ), mg@
vitamina C etc. >+răgănescu, E., *553?.
Autuiul este originar din Caucaz de unde s −a răspândit în toată 'sia
Mică şi ulterior în Europa.
Cele mai mari suprafeţe cultivate cu gutui în lume, se găsesc în -talia.
n 0omânia, cele mai întinse suprafeţe cultivate se găsesc în (udeţele -aşi,
=aslui, #rahova, &ulcea, Aor(.

7.2. Particularităţi biologice

7.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. /oiurile cultivate provin din trei varietăţi, ale aceleaşi

specii, CFdonFa oblonga;
*. /ar. iriformis irchu − cu fructe piriforme<
. /ar. )aliformis Mill − cu fructe maliforme<
. /ar. 0usitanica  C.M. /chneid − cu fructe piriforme, puternic costate.
Soiuri. n 0omânia sortimentul la gutui este reprezentat de populaţii
locale şi câteva soiuri străine. Colecţia naţională de soiuri de gutui se află la
/taţiunea de cercetări pomicole &ârgu"Hiu.
#rincipalele soiuri de gutui cultivate în 0omânia sunt prezentate în
tabelul .*.
 

tabelul .*.

Principalele !oiuri %e gutui

Recoltare i con!um
Sortimentul Septembrie -ctombrie Noiembrie
I II III I II III I II III
erec"i
De Portugalia
C(ampion
De Con!tantinopol
De #ona
De ui
Aurie %e Deltă
0albene
#ol%o+eneti

Portaltoi. Autuiul poate fi altoit pe gutui franc, gutui vegetativ şi

 păducel. Autuiul franc are afinitate bună cu toate soiurile de gutui. #ortaltoii
vegetativi sunt de tipul EM' şi cei obţinuţi la /taţiunea Aeoagiu, D * −  31<
#−3< # − 3.

7.2.2. Cerinţele gutuiului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţele faţă %e lumină. Autuiul are cerinţe mari faţă de lumină, mai
mari comparative cu mărul, dar mai mici decât părul. n condiţii de
luminozitate scăzută, gutuiul devine sensibil la boli, coroanele se degarnisesc
iar fructele sunt de calitate slabă.
Cerinţe faţă %e căl%ură. Autuiul are condiţii favorabile de cultură, în
zonele cu temperaturi medii anuale de 5,7"** °C. n perioada de vegetaţie,
temperatura optimă este de *)"1°C. $lorile rezistă până la −*,7°C, iar fructele
abia legate la −*,°C. $ructele se maturează bine şi sunt de bună calitate, în
regiunile calde, cu suma temperaturilor medii de 11 − 711°C. #omii rezistă
 până la −4°...−1°C.
Cerinţe faţă %e apă. Autuiul are cerinţe mari faţă de apă, dar rezistă şi
la secetă. 0egimul optim de precipitaţii pentru gutui este de 771"371 mm anual,
umiditatea atmosferică optimă se situează între 47")1@.
Cerinţe faţă %e !ol. Autuiul preferă solurile aluvionare, revene, fertile.
'pa freatică trebuie să fie la *,7",1 m. /e poate planta la baza pantelor.

7.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular. Autuiul are înrădăcinare trasantă foarte ramificată.

0ădăcina e9plorează stratul de sol plasat între *1"71 cm adâncime.
Si!temul aerian. Autuiul creşte în mod natural, sub formă de arbustoid,
dar în cultură poate fi condus, pom cu trunchi scurt >21"31 cm?.
Coroana este deasă, neregulată, cu volum mare. 8arpantele sunt
viguroase, lăstarii sunt tomentoşi. 0amificarea este bună la ma(oritatea
soiurilor. n coroană pot apare numeroşi lăstari lacomi.
 

&ipul de fructificare, este standard, ramurile de rod se numesc măciulii.

Autuiul este precoce, intră pe rod la "2 ani, iar pomul poate rodi, 7"1 de ani.
Parcurgerea ciclului anual.  0epausul relativ la gutui este lung. $lorile
sunt solitare şi apar pe lăstari scurţi. nflorirea se produce la sfârşitul lunii
aprilie − începutul lunii mai.
Ma(oritatea soiurilor de gutui sunt autofertile sau parţial autofertile. /e
recomandă, totuşi, gruparea mai multor soiuri, în parcele, pentru polenizare.
#olenizarea este entomofilă.
#roducţiile pe pom sunt variabile; 31"*71 Gg.

7.7. Particularităţi te(nologice

7.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

#omii destinaţi plantaţiilor intensive se altoiesc pe portaltoiul EM'. #e

terenurile uscate, gutuiul are performanţe, altoit pe păducel. Jnele soiuri de
gutui se pot înmulţi prin marcota(.

7.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

Autuiul se cultivă în sistem intensiv cu densităţi de 711") pomiBha
>+răgănescu, E., *55?, cu densitate de plantare de 2,1"7,1B,7"2,1.
'ntreţinerea plantaţiilor.  n cultura gutuiului se recomandă
următoarele forme de coroană; vasul ameliorat, vasul întârziat aplatizat,
 palmeta liberă. Cu ocazia tăierilor de formare, se insistă la realizarea unui
schelet puternic, care să reziste la încărcătura de fructe.
Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere  vizează reîntinerirea ramurilor de
semischelet, rărirea măciuliilor, scurtarea unor ramuri vegetative şi suprimarea
altora, pentru luminarea coroanei.
'ntreţinerea !olului.  n cultura gutuiului se recomandă; ogorul
 permanent lucrat la adâncimea de *1"*7 cm< solul înierbat< mulcirea. $iind
sensibil la erbicide triazinice, se recomandă Aramo9one "2 lBha< 0oundup "2
lBha, $usilade 2 lBha.
:ertili"area  gutuiului se face în cantităţi diferite de îngrăşăminte
organice şi minerale, în funcţie de fertilitatea naturală a solului, vârsta pomilor.
6rientativ, se aplică *7"1 tBha gunoi de gra(d< 31"*1 GgBha < 31"*1 GgBha
#67< 21"51 GgBha  6 >+răgănescu, E., *553?.
Irigarea gutuiului este obligatorie în zonele secetoase. /e aplică "2
udări cu 71"711 mBha, la o udare.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor  se face la avertizare. n general se
aplică )"*1 tratamente, anual. Cele mai periculoase boli ale gutuiului sunt;
mumifierea fructelor tinere >Monilia linharţiana?< monilioza fructelor >Monilia
fructigena?. +intre dăunători cei mai periculoşi sunt; viermele gutuiului,
 păduchii ţestoşi, puricii de frunze.
Recoltarea fructelor,  se face începând cu a doua decadă a lunii
septembrie, atunci când fructele au culoarea galbenă, iar puful de pe fructe, se
desprinde cu uşurinţă. #ăstrarea se face în depozite frigorifice la temperaturi de
1 ... N °C, unde pot rezista " luni.

 !ntrebări
1. "are sunt portaltoii /egetati/i ai gutuiului#
 

$. "are sunt cele mai importante soiuri de gutui#

%. "are sunt ramurile de rod la gutui#
 

Cap. I$ Cultura prunului

 runus domestica !.
 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae

B.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

#runul este una din cele mai importante specii pomicole din climatul
temperat, pentru fructele lui care se consumă atât în stare proaspătă, cât şi
industrializată.
#runele conţin 4"*)@ glucide< 1,*3",1@ acizi organici< 1,*7"*,7@
substanţe tanoide< 1,37@ substanţe pectice< 1,4"*4,3 mgB*11 g s.p. vitamina C,
săruri minerale de $e, Ca, #, Mg ş.a. >Aodeanu, -., *55?.
#runul este o specie pomicolă cu cerinţe medii faţă de condiţiile
ecopedologice, necesită tehnologii de cultură simple, producţiile sunt bune şi
constante. #runul este originar din 'sia, din Caucaz de unde s"a e9tins în
 primul rând în Europa, apoi în toată emisferica nordică.
n cultura prunului, pe continente se remarcă Europa, 'sia şi 'merica
de ord. n Europa mari cultivatoare de prun sunt; Aermania, $ranţa, -talia,
/pania. n 0omânia la începutul anilor X51 prunul ocupa peste *1 de mii de ha,
în special în (udeţele 'rgeş, =âlcea, #rahova, 6lt, Caraş"/everin etc. !a ora
actuală se remarcă e9tinderea acestei culturi mai ales în sistemul privat.

B.2. Particularităţi biologice

B.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. Cele mai importante specii ale genului #runus, care

au contribuit la formarea soiurilor cultivate şi prezintă interes în ameliorarea
acestei specii, sunt următoarele;
− specii euro−asiatice;  . insitiţiaA . cerasiferaA . domesticaA .
 spinosaA
− specii est−asiatice; . salicinaA . trifloraA . ussuriensisA . simoniiA
− specii nord−americane; . americanaA . nigraA . ortulana.

Soiuri. /ortimentul vechi era alcătuit în special din soiurile &uleu gras,

=ânăt românesc şi Aras românesc, alături de alte soiuri care erau destinate în
special distilării. n a doua (umătate a secolului al O-O"lea au pătruns în ţara
noastră primele soiuri străine; 'nna /path, =ânăt de -talia, 0enclod, etc. +upă
*571 în 0omânia s"au obţinut în (ur de 1 de soiuri noi, rezultat al muncii de
ameliorare, în special a +r. +oc. =asile Cociu.
Cele mai importante soiuri sunt prezentate în tabelul 2.*.

Portaltoi
 

#entru altoirea prunului se utilizează în special portaltoii generativi;

corcoduşul, prunul franc şi mai puţin porumbarul, piersicul, zarzărul.
#oro%uşul. Este cel mai utilizat portaltoi pentru prun. Este compatibil
cu aproape toate soiurile de prun >e9cepţie &uleu gras?, imprimă vigoare mare
 pomilor, este rezistent la e9cesul de apă şi secetă. 0ezistă la un conţinut mare
în argilă.
 runul )ran.  Este compatibil cu toate soiurile cultivate, imprimă
 pomilor o vigoare mai mică în comparaţie cu corcoduşu. Este sensibil la secetă
şi la ger. Cei mai răspândiţi portaltoi franc sunt 6teşani ), 0enclod verde,
=oineşti D, Aălbior, Duburuz.
#ortaltoii vegetativi sunt mai puţin folosiţi deoarece se obţin mai greu şi
au o plasticitate ecologică restrânsă. Cei mai cunoscuţi sunt; 6teşani **,
Corcoduş *3.

tabelul 2.*.

Sortimentul %e PRUN %in Rom6nia

Recoltare i con!um
Sortimentul Iulie Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III I II III
EarlJ Ri+er!
Diana
Renclo% %e
Caran!ebe
Ialomiţa
$6lcean
ărăgan 1?
Carpatin
#iner+a
Pitetean
Tita
:lora
Tuleu timpuriu
Alina
Centenar
Sarmatic
Sil+ia
Pe!căru
Agen
D6mbo+iţa
Tuleu gra!
StaneJ
$6năt %e Italia
Anna Spat(
0ra! Ameliorat
$6năt rom6ne!c
Recor%
0ra!e rom6neti
 

B.2.2. Cerinţele prunului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.   #runul are cerinţe mi(locii faţă de lumină,

ceea ce face posibilă cultura lui în toate zonele ţării. /e recomandă totuşi ca
soiurile ectarina 0oşie, 'gen, /tanleF să fie plantate în zone sudice şi pe
e9poziţie sudică, fiind mai pretenţioase faţă de lumină, în comparaţie cu
soiurile Aras românesc, =ânăt românesc, 0oşioare văratice. n condiţii de
iluminare slabă pomii au rezistenţă scăzută la ger, iar fructele au un conţinut
mic de zahăr şi rămân mici.
Cerinţe faţă %e căl%ură.  #runul este pretenţios faţă de căldură. Lonele
 proprii culturii prunului sunt acelea în care temperatura medie anuală este de
),7"**°C. #runul rezistă la temperaturi scăzute de până la −5°...−*°C cu
e9cepţia soiurilor 'gen, /tanleF, =ânăt de -talia, care pierd mugurii foliali la
−4°C. Dobocii florali rezistă până la −,5°...−2,7°C, florile deschise până la
−,°...−,°C, iar fructele abia legate până la −*,*...−,*°C >Aautier, M. citat
de Aodeanu, -., *55?. !egarea fructelor se face slab dacă în timpul fenofazei
temperaturile sunt ridicate >7"4°C? sau dacă temperaturile sunt mici >*"7°C?
asociate cu ploi reci.
Cerinţe faţă %e apă. #runul manifestă cerinţe mari faţă de apă, de
aceea, reuşeşte bine în zonele cu 311"371 mmBanual. Cerinţele faţă de apă sunt
diferite şi în funcţie de portaltoiul utilizat la altoire; pomii altoiţi pe prun franc
au cerinţe mari, iar cei altoiţi pe corcoduş, au cerinţe mi(locii. n condiţii de
e9ces de umiditate în sol şi în aer pomii suferă şi se favorizează atacul bolilor 
şi dăunătorilor.
Cerinţe faţă %e !ol.  n general prunul manifestă cerinţe reduse faţă de
sol. 0euşeşte chiar şi pe soluri argiloase cu 27"71@ argilă. 0eacţia solului
trebuie să fie cuprinsă între 7,1 şi ),. 'pa freatică trebuie să fie la *,7" m
adâncime. Conţinutul în calcar activ în sol să nu fie mai mare de *1@.

B.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular.  #omii care sunt altoiţi pe portaltoi franc au

ma(oritatea rădăcinilor între *1 şi 71 cm. #omii care sunt altoiţi pe corcoduş au
sistemul radicular mai profund, ma(oritatea rădăcinilor fiind plasate între 1 şi
41 cm. &ot aici rădăcinile pot depăşi proiecţia coroanei de " ori. #e solurile
subţiri sau pe cele cu conţinut mare de argilă se recomandă ca pomii să fie
altoiţi pe franc.
Si!temul aerian. &runchiul are ritidomul neted >&uleu gras?, torsionat
>0oşior văratic?, sau are coaste evidente >'gen?. Coroana poate fi; invers
conică >/tanleF?, conică >&uleu gras?, sferică >+iana?, sferic turtită >'gen?.
0amificarea este diferită în funcţie de soi. Capacitatea de ramificare
este bună în primii ani, dar pe măsură ce se obţin producţii din ce în ce mai
mari, ea se estompează. 0amifică bine soiurile; &uleu gras, +X'gen, =ânăt de
-talia, şi mai puţin bine /tanleF şi ectarina roşie.
Tipul %e fructificare. Cele mai multe soiuri rodesc preponderent pe
ramuri mi(locii şi lungi; =ânăt românesc, &uleu gras, Aras românesc< o parte
din soiuri rodesc pe buchete de mai; /tanleF, ectarina roşie, 'nna /path.
Parcurgerea ciclului anual.  #runul intră în vegetaţie în a doua
 (umătate a lunii martie. n zonele sudice, călduroase înfloreşte în a doua
 

 (umătate a lunii aprilie, iar în zonele mai reci, în prima decadă a lunii mai.
#olenizarea este entomofilă. +in punct de vedere al polenizării soiurile de prun
 pot fi;
− autofertile; =ânăt românesc, 'nna /path, /tanleF<
−  parţial autofertile; =ânăt de -talia, +X 'gen, Aras românesc<
− autosterile; 0oşior văratic, &uleu gras, Centenar.
#entru obţinerea unei producţii bune trebuie ca 1 − 1@ din flori să fie
fecundate.
$ructele a(ung la maturitate, în funcţie de zona de cultură, între*7 iunie
şi * noiembrie. Cele mai timpurii sunt soiurile 0ivers timpuriu şi =ânătul
românesc.
#recocitatea pomilor depinde în primul rând de soi, apoi de portaltoi şi
agrotehnica aplicată. Jnele soiuri >+X'gen, /tanleF? rodesc la " ani de la
 plantare, dar în general prunul intră pe rod la "7 ani de la plantare.
!ongevitatea prunului este dată de soi, portaltoi şi agrotehnica aplicată.
n funcţie de aceşti factori prunul trăieşte 7"1 de ani.
Potenţialul pro%ucti+. Cele mai productive soiuri sunt /tanleF, 'nna
/path, Centenar. !a soiul Centenar în *5)) la /.C.#.#. =âlcea s −au obţinut 31
tBha >Aodeanu, -., *55?.
n general producţiile sunt între 21 − 71 tBha.

B.7. Particularităţi te(nologice

B.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor se obţine în pepiniere, dar se poate înmulţi şi prin

dra(oni şi prin altoire pe loc. #uieţii de corcoduş se pot obţine în şcoala de
 puieţi şi prin semănare directă, în câmpul -, datorită faptului că cresc rapid. n
câmpul -, întâi se altoiesc portaltoii franc şi apoi corcoduşul. #omii se livrează
din câmpul -- sub formă de vergi, dar la unele soiuri, care lăstăresc anticipat,
 pomii pot fi livraţi din câmpul -- cu " şarpante de(a proiectate.
B.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

 'legerea locului pentru o viitoare plantaţie de prun se face în funcţie

de cerinţele ecopedologice ale soiurilor care urmează a fi plantate. Cele mai
 bune producţii se obţin în zone cu 11"711 m altitudine, cu e9poziţie însorită,
cu te9tură mi(locie, conţinutul în argilă să nu depăşească 21"27@. nainte de
desfundare, în funcţie de fertilitatea naturală a solului se administrează 711"311
GgBha superfosfat şi 11"11 GgBha sare potasică. +esfundarea se face la 21"71
cm adâncime. Jlterior, se administrează 21"31 tBha gunoi de gra(d.
+istanţele de plantare se aleg în funcţie de vigoarea pomilor; la soiurile
viguroase, altoite pe corcoduş >=ânăt de -talia, &uleu gras? distanţele de
 plantare vor fi 7,7"3,1B2,7"7,1. !a soiurile mai puţin viguroase, altoite pe prun
franc >/tanleF, 'gen? distanţele de plantare vor fi 7,1B2,1. n plantaţiile a căror 
 producţii sunt destinate industrializării, distanţele de plantare vor fi de 4,1B4,1.
#e pantă, prunul se amplasează pe treimea mi(locie, pentru a fi prote(at de
îngheţuri şi brume.
 

'ntreţinerea plantaţiilor. &ăierile de formare se fac pe parcursul a "7

ani. Cele mai utilizate forme de coroană sunt; vasul ameliorat şi întârziat
aplatizat, palmeta neeta(ată. #entru lucrările de formare se alternează tăierile în
uscat cu tăierile în verde. &ăierile se pot grăbi şi dacă se utilizează (udicios
lăstarii anticipaţi care apar în număr mare la pomii tineri.
Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere.  #rin aceste lucrări se urmăreşte
menţinerea unui echilibru între partea vegetativă şi cea productivă. Concret, în
fiecare an trebuie să se asigure ramuri de prelungire a scheletului şi
semischeletului cu lungimea de 1"21 cm pe care se vor forma noi ramuri de
rod. 0amurile de semischelet de "2 ani se scurtează la 1"21 cm şi se
simplifică. !a soiurile care fructifică pe buchete de mai, ramurile de
semischelet se reduc la un anumit număr de buchete, în funcţie de vigoarea
 pomului. Completarea semischeletului se face pe baza ramurilor vegetative şi
chiar lacome, prin rărire la 1"1 cm şi scurtarea lor cu *B"*B din lungime. !a
soiurile standard, care au coroanele mai dese, se elimină în primul rând
ramurile de prisos. /emischeletul se scurtează la 1"71 cm şi pe el se păstrează
ramuri mi(locii, tinere, cele de 2"7 ani se suprimă.
&ăierile de regenerare se fac moderat, pentru a evita apariţia lăstarilor 
lacomi. /e fac tăieri în lemn de 7"4 ani pentru stimularea apariţiei de noi
creşteri. 0amurile care au diametrul mai mare de " cm se dezinfectează cu
soluţie de Cu/62 "7@, după care se prote(ează cu mastic sau vopsea în ulei.
'ntreţinerea !olului. n cultura prunului cele mai utilizate metode de
întreţinere a solului sunt; ogor lucrat, ogor erbicidat sau ogor mi9t. Mobilizarea
solului se face prin arături la *"*7 cm şi discuiri la )"*1 cm. Cele mai
recomandate erbicide sunt; Aesatop 3"*1 GgBha, Caragard 3") GgBha,
Aramo9one "7 lBha, 0oundup "2 GgBha.
$ertilizarea plantaţiilor se face în funcţie de fertilitatea naturală a
solului. 6rientativ, anual în plantaţiile pe rod se aplică *11"*1 GgBha < 21"41
GgBha #67 şi *11"*1 GgBha  6 şi o dată la "2 ani, 1"21 tBha gunoi de gra(d
>Aodeanu, -., *55?.
Irigarea plantaţiilor. -rigarea este obligatorie în zonele cu precipitaţii
anuale sub 711"771 mm. /e administrează obligatoriu apă, după înflorit, la
întărirea sâmburilor, la intrarea fructelor în pârgă şi dacă este secetă, după
recoltat.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor. /e recomandă respectarea
 buletinelor date de staţiile de prognoză şi avertizare din zonă care indică
momentul de aplicare a tratamentului, produsul cel mai bun şi normele de
 protecţie a mediului.
'ngriGirea recoltei %e fructe.  ormarea producţiei este necesară la
soiurile care leagă fructe abundent >/tanleF, &uleu gras, Centenar?. /e
utilizează Ethrel; *1 ppm la căderea recoltelor şi *711" 111 ppm la 4"*1 zile
după scuturarea petalelor.
Recoltarea fructelor. /e face în diferite faze, în funcţie de destinaţia
recoltei. Cu o săptămână înainte de coacerea deplină se recoltează fructele
destinate compotului şi dulceţii. #entru consum în stare proaspătă, fructele se
recoltează cu "7 zile înainte de maturarea deplină. #entru distilare, fructele se
recoltează la supracoacere. $ructele pentru consum în stare proaspătă se
recoltează manual, iar pentru celelalte utilizări, prin scuturare.

 !ntrebări
 

1. "are sunt speciile din care pro/in ma6oritatea soiurilor

culti/ate la prun#
$. "are este cel mai utilizat portaltoi al prunului# e ce#
%. "are sunt cele mai /aloroase soiuri autotone#
 

Cap. $ Cultura cai!ului

 &rmeniaca /ulgaris !am.
 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae

.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

Cultura caisului este deosebit de importantă datorită calităţii fructelor,
 precocităţii de rodire şi productivităţii pomului. Caisele conţin; zahăr total
),21"*7,1@< aciditate titrabilă 1,73"*,)3@< proteine 1,4@< pectine 1,1"
1,))@< tanoide 1,1"3@< cenuşă 1,)"1,5@< vitamina ' 4 mg@< vitamina C
*1 mg@<  11 mg@< #  mg@< Ca *5 mg@< Mg ** mg@ ş.a. >#opescu, M.,
*55?. Caisele se consumă atât în stare proaspătă cât şi sub formă de produse
derivate, obţinute prin industrializare.
Caisul este originar din China, unde creşte în stare spontană până la
altitudini de * 111 m. +in centrul de origine, caisul s"a răspândit în întreaga
lume între paralele de 71°, latitudine nordică şi 7 °  latitudine sudică. n
regiunile tropicale, caisul nu se cultivă.
Cele mai întinse suprafeţe cultivate cu cais se găsesc în 'sia. n Europa,
care se plasează pe locul doi, cele mai mari cultivatoare de cais sunt; $ranţa,
Aermania, -talia, /pania.
n 0omânia, principalele zone cultivate cu cais se găsesc în Constanţa,
&ulcea, +ol(, &eleorman, 6lt, Mehedinţi, -alomiţa, -lfov, Călăraşi, ş.a.

.2. Particularităţi biologice

.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane.  Cele mai importante specii care au contribuit la

formarea soiurilor cultivate şi care prezintă interes pentru obţinerea de noi
soiuri şi portaltoi sunt următoarele;
*.  &rmeniaca /ulgaris !am − caisul comun
.  &rmeniaca sibirica !am − caisul siberian
.  &rmeniaca da/idiana Aam. − caisul lui +avid
2.  &rmeniaca mume /iab. − caisul (aponez
7.  &rmeniaca )ansurica ocGul − caisul de Manciuria
3.  &rmeniaca dascarpa #ers. − caisul violet
Soiuri. /ortimentul la această specie a suferit modificări importante în
decursul timpului, făcându"se posibilă intensivizarea culturilor. #rincipalele
soiuri care se e9tind în cultură în 0omânia, sunt cele prezentate în tabelul 7.*.

Portaltoi
 arz!rul  este cel mai răspândit portaltoi pentru cais. 're afinitate bună
cu toate soiurile. Este recomandat pe solurile uşoare, nisipoase.
 

 &iro"olanul. Este indicat portaltoi pentru cais pe solurile grele, chiar 

cu e9ces de umiditate. Caisul altoit pe corcoduş trăieşte mai puţin decât cel
altoit pe zarzăr şi este mai sensibil la pieirea prematură.
 runul )ran. 're o afinitate bună cu caisul, pieirea prematură este mai
 puţin pronunţată decât în cazul corcoduşului. #ortaltoii sunt obţinuţi din
sâmburii soiurilor 0enclod verde, 0oşior văratic, Duburuz. #entru
intensivizarea culturii se recomandă 6teşani ) >#opescu, M., *55?.
 iersiul )ran.  Este recomandat pe solurile uşoare, fertile, cu
 posibilităţi de irigare. -nduce o maturare timpurie a fructelor, dar longevitatea
 pomilor este mai mică. Este mai puţin utilizat în 0omânia şi mai mult în 'frica
de /ud şi /.J.'.
 &ig%alul. Caisul altoit pe migdal este rezistent la e9cesul de calcar din
sol. u are afinitate decât cu un număr mic de soiuri.

tabelul 7.*.

Sortimentul %e CAIS %in Rom6nia

Recoltare i con!um
Sortimentul Iunie Iulie Augu!t
I II III I II III I II III
NFA B2
NFA 1;
Traian
arcot
Tu%or
Dana
Dacia
Neptun
0ol%ric(
Saturn
Cea mai bună %e
Ungaria
$enu!
Callati!
Sulina
#amaia
Roii %e ănea!a
Ecel!ior
Umberto
:a+orit
Selena
Sil+ana
Sirena
Sulmona
-limp
Coman%or
itoral
 

.2.2. Cerinţele cai!ului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. Caisul este deosebit de pretenţios faţă de

lumină. Cultura caisului se poate amplasa doar pe versanţi cu e9poziţie sudică,
sud−vestică sau sud −estică, în partea de sud şi de vest a ţării. /uma gradelor de
temperatură trebuie să fie de *411"*)11 ore.
Cerinţe faţă %e căl%ură.  Lonele proprii culturii caisului sunt cele cu
temperaturi medii anuale de *1"**°C >pragul biologic este de 3°C?. n perioada
de vegetaţie, caisul are nevoie de temperaturi medii de *)"1°C. #entru
declanşarea proceselor de înflorire, fecundare, legare a fructelor, temperatura
aerului trebuie să fie de cel puţin *1"* °C. Mugurii floriferi rezistă până la
−1...−°C. +acă după perioada de repaus, urmează o perioadă cu zile calde,
urmată de o perioadă cu temperaturi de −*3...−*)°C >ger de revenire? mugurii
de rod pot degera în totalitate. !a începutul primăverii în condiţiile unor 
temperaturi de 3"4°C, mugurii floriferi îşi pierd rezistenţa la ger şi pot degera
la −*...−*2°C. #omul rezistă în timpul iernii la −4...−5°C.
Dobocii florali rezistă la −3...−4°C, iar florile deschise la −...−°C.
$ructele abia legate pot degera la −*...−*,7°C.
Cerinţe faţă %e apă.  Caisul manifestă cerinţe minime faţă de apă.
0euşeşte bine în zone cu 271"711 mm precipitaţii, anual. -rigarea este
obligatorie în zonele cu precipitaţii sub aceste limite. E9cesul de umiditate,
 ploile, influenţează în mod negativ înflorirea şi legatul fructelor şi mai târziu
calitatea fructelor, rezistenţa la ger şi la boli şi dăunători. 'pa freatică trebuie
să fie la cel puţin ,1",7 m adâncime.
Cerinţe faţă %e !ol. Caisul reuşeşte pe soluri uşoare sau mi(locii, luto"
nisipoase. /e dezvoltă bine pe soluri adânci, fertile, bogate în fosfor şi potasiu,
 permeabile, cu reacţie neutră sau uşor alcalină. 0ezultatele obţinute pe nisipuri,
sunt satisfăcătoare, dar pot fi îmbunătăţite prin adoptarea unor tehnologii de
cultură speciale, care se referă la modelare, fertilizare, irigare, plantare. +e
asemenea şi pe solurile grele, rezultatele sunt slabe şi se recomandă altoirea pe
corcoduş sau prun franc.

.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular. 're arhitectură diferită în funcţie de portaltoi, soi,

tipul de sol. 0ădăcinile pivotante a(ung până la 31 cm. Ma(oritatea rădăcinilor 
orizontale se găsesc între 1 şi 31 cm adâncime. n cazul caisului altoit pe
corcoduş marea masă a rădăcinilor se găsesc între 1 şi 21 cm. 0ădăcinile
depăşesc cu *,"*,7 proiecţia coroanei. 0ădăcinile încep să crească la " °C şi
rezistă până la −*...−*2°C.
Si!temul aerian. Creşterea caisului este viguroasă în primii ani de după
 plantare, formează creşteri anuale de )1"*1 cm lungime, iar înălţimea pomilor 
a(unge la 2"3 m. 6dată cu intrarea pe rod, creşterea este temperată.
Coroana atinge 3") m în diametru, potrivit de deasă, iar forma ei este în
funcţie de soi; globuloasă >!itoral, 6limp?, piramidală >&impurii de 'rad?,
invers piramidală >0egal?, turtită >0oşii de Dăneasa?.
&ipul de fructificare este determinat de predominanţa ramurilor de rod,
care este specifică fiecărui soi. Jnele soiuri rodesc pe ramuri de rod scurte,
 buchete de mai; 0egal, Callatis, $avorit, în timp ce altele au ca ramuri de rod
 

 predominante, ramurile mi(locii şi lungi; Mari de Cenad, Mamaia, Cea mai

 bună de Jngaria.
Parcurgerea ciclului anual. Caisul este una din speciile pomicole cu
repausul relativ foarte scurt. Jmflarea mugurilor se produce când temperaturile
active >cele peste 3°C? totalizează 21°C, adică în cursul lunii martie, în funcţie
de zona de cultură >#opescu, M., *55?. nflorirea în masă are loc când
temperaturile active au o valoare totală de *41"11 °C, adică sfârşitul lunii
martie, începutul lunii aprilie. nflorirea la un soi durează 3"*1 zile, iar la întreg
sortimentul *"*3 zile >+răgănescu, E., *553?.
Ma(oritatea soiurilor de cais sunt autofertile, ceea ce nu necesită
 prezenţa polenizatorilor. &otuşi se recomandă, pentru o bună legare plantarea a
" soiuri într"o parcelă. &oate soiurile manifestă o bună legare a fructelor.
Caisul intră pe rod la "2 ani, iar producţiile economice se obţin
începând cu anul 4") de cultură. 'ceste producţii parcurg o fază de platou până
la 1" de ani după care încep să scadă.
#otenţialul productiv este mare şi constant, pomii nefiind afectaţi de
alternanţă. n funcţie de sistemul de cultură, producţia medie pe pom este
cuprinsă între 21"31 Gg putând a(unge şi până la *11 Gg.
onge+itatea pomilor. Ma(oritatea soiurilor de cais trăiesc între 7 şi
1 de ani, puţine a(ungând până la 21 de ani. n primii *1"*7 ani, mai mult de
71@ din pomi se usucă datorită pieririi premature.

Pierirea prematură a cai!ului

#ierirea prematură sau apople9ia caisului are loc de regulă în lunile
iulie−august şi se manifestă prin uscarea rapidă a unor şarpante sau a întregului
 pom. Cauzele nu sunt complet precizate, dar au la bază factorii ecologici,
fiziologici, fitopatologici, care acţionează în interacţiune; seceta, îngheţul,
atacul insectelor, slabă afinitate cu portaltoiul, e9cesul de umiditate, tăierile
iraţionale, rănile de pe scoarţă care prezintă porţi de intrare a ciupercilor şi
insectelor producătoare de infecţie, producţiile e9cesive.
nlăturarea acestui fenomen se reduce la aplicarea unor măsuri
 preventive, acestea avându"se în vedere că odată declanşată apople9ia, pomul
nu mai poate fi salvat.
'ceste măsuri preventive, sunt următoarele;
− amplasarea plantaţiilor pe terenuri uşoare, drenate, în zonele cele
mai favorabile de cultură<
− utilizarea celor mai potriviţi portaltoi în funcţie de soi şi sol<
− fertilizarea şi irigarea raţională a culturilor<
− normarea producţiei de fructe<
− evitarea efectuării tăierilor de rodire şi întreţinere în perioadele
geroase<
− rănile vor fi dezinfectate cu soluţie de sulfat de cupru *@ şi
acoperite cu mastic sau vopsea în ulei<
− tratamentele fitosanitare vor fi aplicate în optim<
− arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apople9ie.
 

.7. Particularităţi te(nologice

.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

n şcoala de puieţi corcoduşul şi zarzărul au creştere viguroasă, de

aceea la plantarea în câmpul -, puieţii se scurtează la " cm pentru ca altoirea
să se facă pe lemn de un an sau se lasă la 7 cm, pentru a se putea altoi la
înălţimea de 31 cm, astfel încât trunchiul să se formeze din sălbatic
>+răgănescu, E., *553?.
'ltoirea se face în ochi dormind între *7"1 iulie. #omii se livrează din
câmpul -- sub formă de vergi, cu ramuri anticipate. u este recomandat ca
 pomii să se menţină în câmpul ---, deoarece aceştia cresc viguros şi se prind
greu.

.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

#lantarea caisului se face toamna devreme, în luna noiembrie, în

ferestrele iernii sau primăvara devreme. +istanţele de plantare sunt determinate
de sistemul de coroană adoptat ulterior; 3 × 7 m, când pomii vor fi conduşi în
formă de vas ameliorat sau 2,7 ×  2 m când pomii sunt conduşi în forme
aplatizate, pe direcţia rândului. Caisul se mai poate planta şi la distanţe de 3 ×
",7 m, când pomii vor fi conduşi după sistemul ,,B’’ .
'ntreţinerea plantaţiilor. &ăierile de formare se desfăşoară astfel; în
 primii ani de după plantare ramurile de prelungire se scurtează la 31")1 cm, iar 
a celor de garnisire la 1"1 cm< creşterile fiind abundente, răririle sunt
necesare, în special la soiurile care fructifică pe ramuri de rod lungi, se
recomandă şi aplicarea tăierilor în verde, în paralel cu cele în uscat.
&ăierile de rodire se fac în funcţie de modul de fructificare >Cociu, =.,
*55?.
12. 0a soiurile spur5
− se elimină *B7 din ramurile de semischelet care au mai mult de 7"3
ani, şi se înlocuiesc cu creşteri noi care se scurtează cu *B"*B din lungimea
lor.
−  buchetele se răresc la *1"* cm<
− ramurile mi(locii cu lungimea de 1"21 cm, se reţin, dar se răresc la
*7"1 cm.
$2. 0a soiurile standard5
− se scurtează în lemn de " ani, o treime din ramurile de semischelet
de 2"7 ani<
− se suprimă *B din ramurile de semischelet mai bătrâne de 2"7 ani
şi se înlocuiesc cu creşteri noi<
− se răresc ramurile lungi de *7"1 cm şi se scurtează cu *B2"*B din
lungime, cele care depăşesc 41 cm.
&ăierile în verde completează tăierile în uscat şi se fac în luna iunie sau
după recoltare.
&ăierile de întreţinere au scopul de a menţine pomul în spaţiul destinat
 prin distanţele de plantare, de a diminua îndesirea coroanei datorită lăstarilor 
lacomi, precum şi de a preveni arcuirea ramurilor de schelet şi semischelet.
 

'ceste tăieri se bazează pe scurtări şi suprimări a ramurilor de semischelet, a

ramurilor anuale şi a ramurilor lacome.
'ntreţinerea !olului. 0ezultate bune se obţin prin combinarea ogorului
lucrat cu îngrăşăminte verzi >#opescu, M., *55?.
!ucrările solului constau în afânări ale solului la )"*7 cm adâncime.
Cercetările în domeniu relevă faptul că menţinerea solului înierbat reduce
 procentul de pomi atinşi de pierirea prematură. Cele mai bune erbicide
recomandate în cultura caisului sunt Caragard a 71 3") GgBha< Arama9one "3
lBha< +ual 711 EC 3"4 GgBha< $usilade 2 GgBha< &arga *1 EC 2"7 GgBha.
:ertili"area plantaţiilor.  Caisul este considerată specie cu pretenţii
mari faţă de substanţele nutritive din sol. !a plantaţiile pe rod, în condiţii de
soluri cu fertilitate mi(locie se recomandă *11"*1 GgBha , )1"*11 GgBha # 67,
)1"*11 GgBha  6 şi a 71"31 tBha îngrăşăminte organice >#opescu, M., *55?.
Irigarea plantaţiilor. +eşi este rezistent la secetă caisul reacţionează
 bine la udări. ormele de udare sunt de 211"711 m Bha apă anual în plantaţiile
tinere şi 311"411 m Bha anual în plantaţiile pe rod. Momentele importante când
trebuie să se efectueze udări sunt;
− la umflarea mugurilor<
− la întărirea sâmburelui<
− la intrarea fructelor în pârgă<
− după recoltare.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor.  #rincipalele boli ale caisului
sunt; Ciuruirea frunzelor >Clasterosporium carpophillum?, monilioza >Monilia
la9a?, făinarea >#odosphaera tridactFla?, cancerul bacterian >'grobacterium
tumefaciens? ş.a. Cei mai răspândiţi dăunători sunt; gărgăriţa fructelor 
>0hFnchites bacchus?, cariul negru >Aapnoidis tenebroides? ş.a. &ratamentele
se aplică la avertizare cu fungicidele; zeamă bordeleză ,7@ în iarnă şi *"
1,47@ în vegetaţie< &opsin $ −  22 1,13@, şi cu insecticidele; +ibuto9 7
*@< 6rtocid 71 1,7@ ş.a.
IngriGirea recoltei. ormarea producţiei se face în anii cu producţii
abundente prin tratamente cu Ethrel la 3"4 zile după scuturarea petalelor şi prin
rărire manuală. +e asemenea în anii în care caisul înfloreşte devreme, sunt
necesare măsurile de prevenire a influenţei negative a brumelor şi îngheţurilor 
târzii prin arderea brichetelor fumigene. n anii cu producţii abundente este
necesară susţinerea ramurilor de schelet şi de semischelet.
Recoltarea fructelor. n cazul consumului în stare proaspătă fructele se
recoltează când B din suprafaţa fructului are culoare caracteristică. $ructele
destinate preparării dulceţurilor din caise verzi, se recoltează înainte de
întărirea sâmburilor. $ructele utilizate pentru obţinerea distilatelor, precum şi
cele din care se prepară gemuri şi dulceţuri, se recoltează la maturitate deplină.
Caisele se pot păstra timp de două săptămâni la temperaturi de 1"1,7 °C şi la o
umiditate a aerului de )7"51@.

 !ntrebări
1. "are sunt cerinţele faţă de sol ale caisului#
$. "e se poate spune despre repausul relati/ la cais#
%. "are este cea mai păgubitoare boală la cais şi cum se
manifestă#
 

Cap. $I Cultura pier!icului

 ersica /ulgaris Mill.
 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae

=.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

  #iersicul ocupă locul trei după măr şi prun în ceea ce priveşte
importanţa economică dată de calitatea şi cantitatea fructelor. =aloarea
alimentară şi terapeutică a piersicilor se observă din compoziţia lor chimică;
)"5*@ apă< *4"*)@ substanţă uscată< 7"*@ zahăr total< 1,"*,2@ aciditate
titrabilă >e9primată în acid malic?< *,@ proteine< 1,"1,4@ pectine< 1,1"1,2@
tanoide< 1,"1,4 cenuşă< vitamina C 7") mg@< vitamina ' 1,1 mg@< vitamina
E 1,2@ ş.a. >0adu, -.$., *5)7?. #iersicile sunt recomandate în afecţiunile
hepatice, renale, arteroscleroză, obezitate etc. Cea mai mare parte din fructe se
consumă în stare proaspătă, dar pot fi consumate şi sub formă prelucrată;
gemuri, compoturi, sucuri. Este o specie fără periodicitate de rodire, dă
 producţii mari şi este precoce. +eşi are cerinţe faţă de căldură comparative cu
caisul şi migdalul, rezistă mai bine decât acestea în timpul iernii.
#iersicul este originar din China, unde creşte în stare spontană. Cu toate
acestea principalul continent unde se cultivă este Europa urmată de 'sia şi
'merica de ord. n Europa, ţări mari cultivatoare sunt; -talia, $ranţa, Arecia,
/pania.
0omânia se află aproape de limita nordică de cultivare a piersicului. !a
ora actuală nu se poate vorbi despre o situaţie precisă a acestei specii, datorită
schimbărilor profunde prin care trece societatea românească în momentul
actual. +intre zonele cu tradiţie în cultura piersicului se pot menţiona;
Constanţa, Dihor, &imiş, +ol(, 6lt, 'rad, -alomiţa. +eşi piersicul este una din
speciile care beneficiază de un cadru legal favorabil culturii, până acum nu
s−au făcut paşi semnificativi în această direcţie.

=.2. Particularităţi biologice

=.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. ersica /ulgaris Mill − piersicul comun, este cea mai

importantă specie, deoarece din aceasta provin ma(oritatea soiurilor cultivate.
#omul este de vigoare mică sau mi(locie. 're două varietăţi botanice; #ersica
vulgaris var.rosaeflora 0iab, cu flori de tip rosaceu şi #ersica vulgaris var.
campanulaeflora 0iab, cu flori de tip campanulat. $iecare din ele au câte două
subvarietăţi; subvar. lanuginosa, cu fructe suculente şi subvar. nucipersica, cu
fructe glabre >nectarinele?. $iecare subvarietate are trei forme; leucocarpa ,
fructe cu pulpa albă,  3antocarpa, fructe cu pulpa galbenă , ematocarpa,
fructe cu pulpa roşie.
 

 ersica ferganensis  ov et ost − piersicul de $ergana are fructele

sferic turtite, bogate în zahăr. /oiurile provine din această specie se cultivă în
'sia.
 ersica da/idiana  Carr − piersicul lui +avid se cultivă în 'sia ca plantă
de ornament. Este foarte rezistentă la ger >−21°C?.
 ersica mira ov et ost − piersicul mira − este arbustoid, înfloreşte
târziu şi este utilizat în ameliorare.
 ersica Cansuensis  ov et ost − piersicul de ansen are flori de tip
rozaceu şi fructe cu pulpa roşie. Este utilizat pentru obţinerea unor portaltoi.

Soiuri. n prezent sunt cultivate trei grupe de soiuri de piersic; piersici

 propriu"zise, nectarine, pavii.
 iersicile propriu−  zise  au soiuri cu fruct mare, aromat, pieliţa
 pubescentă, cu pulpa fermă, semi− sau neaderentă la sâmbure.
 ?ectarinele au pieliţa glabră, pulpa semi sau neaderentă la sâmbure,
foarte aromate, sensibile la ger, monilioză şi făinare.

tabelul 3.*.
Sortimentul %e pier!ic culti+at )n Rom6nia

Epoca %e recoltare i con!um

Sortimentul Iulie Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III I II III
#a%eleJne PouJet
Springol%
Springcre!t
Car%inal
Collin!
Fer!eJlan%
Re%(a+en
Splen%i%
Sout(lan%
Congre!
Suncre!t
Fer!eJglo
Triumf 
$ictoria
Re%!Kin
:lacăra
Superbă %e toamnă
NECTARINE
Cora
Delta
Romamer 2
Crim!ongol%
Nectare% 2
In%epen%ence
Nectare% B
:la+ortop
 

Pa+ii
$e!u+io
:ortuna
abJ 0ol% =
$eteran
Ecel!ior
 a/iile  sunt destinate industrializării, au fructul mare, pulpa fermă,
rezistentă la lovituri mecanice >pot fi recoltate mecanic? şi fierbere. #omii sunt
rezistenţi la boli, productivi, dar pretenţioşi la căldură.
#rincipalele soiuri de piersic utilizate în 0omânia sunt prezentate în
tabelul 3.*.

Portaltoi.  #iersicul franc este cel mai recomandat portaltoi pentru

solurile mi(locii sau uşoare, bine drenate, aerate, cu reacţie neutră sau slab
acidă. Este compatibil cu ma(oritatea soiurilor cultivate. #iersicul franc
formează un sistem radicular puternic şi imprimă pomilor o longevitate
mi(locie. /e obţine din sâmburii soiurilor târzii, în special din soiul Elberta.
/unt introduşi în cultură şi portaltoi franc spacial omologaţi; +e Dalc, 6radea
*.
 )irobolanul   este mai puţin utilizat ca portaltoi decât piersicul franc.
#rinderea este bună la altoire, iar creşterea este viguroasă în primii ani.
0euşeşte bine pe solurile grele şi umede. n a doua parte a vieţii pot apare
decala(e în creşterea în diametru la portaltoi şi altoi, la unele soiuri care duc în
final la scăderea longevităţii pomului.
 runul franc  este utilizat ca portaltoi pentru piersic pe terenurile
 potrivit de grele. +intre dezavanta(e se pot enumera creşterea neuniformă şi
lentă în primii ani de după plantare precum şi tendinţe unor tipuri de a dra(ona.
+intre soiurile de prun utilizate ca portaltoi se remarcă; 0oşioare Drampton,
/aint−Hulien etc >+răgănescu, E., *553?.
 )igdalul amar   este utilizat ca portaltoi al piersicului pe solurile
calcaroase. Este incompatibil cu unele soiuri, are sudură slabă la punctul de
altoire, creştere neuniformă în primii ani, imprimă pomului o perioadă de
vegetaţie scurtă.

=.2.2. Cerinţe faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. #iersicul este pretenţios faţă de lumină. #entru

 buna desfăşurare a ciclului anual, piersicul are nevoie de peste *711 ore de
insolaţie, de aceea plantaţiile de piersic se amplasează în zona de sud pe pante
cu e9poziţie sudică, sud−estică şi sud−vestică.
Cerinţe faţă %e căl%ură.   #iersicul reuşeşte în zone cu temperaturi
medii anuale de *1"**,7 °C. #ragul biologic este de 3,7 °C, iar temperatura
optimă în perioada de vegetaţie este de *3"*) °C. +acă în luna februarie apar 
 perioade calde, un ger de revenire de −*1...−*°C poate afecta rodul. Dutaşii
floriferi rezistă până la −2,7...−2,5°C, florile rezistă până la −,)°C iar fructele
abia legate, până la −,*°C. n perioada înfloritului temperatura trebuie să fie în
 (ur de *°C. #iersicul rezistă în timpul iernii până la −2...−3°C. #entru
maturarea fructelor necesită între *11 °C >soiuri timpurii? şi 111°C >soiurile
târzii?. &emperatura minimă de creştere a temperaturilor este de 3"4°C,
 

optimul de creştere este de 2 °C, iar acestea încetează la −7°C >#opescu, M.,
*55?.
Cerinţe faţă %e apă.  #iersicul manifestă cerinţe mari faţă de apă. /e
recomandă ca piersicul să fie cultivat în zone cu 771"371 mm anual precipitaţii
sau în zone cu posibilităţi de irigare. #erioada critică este la întărirea
sâmburelui, când în condiţii de apă insuficientă, fructele cad sau rămân mici.
+acă este altoit pe franc sau pe migdal amar, rezistenţa la secetă este mai mare
datorită sistemului radicular profund. E9cesul de umiditate în aer şi sol este
deosebit de dăunător; determină asfi9ierea rădăcinilor >dacă apa stagnează mai
mult de  săptămâni?, rezistenţa pomilor la ger şi la atacul bolilor criptogamice,
scade.
Cerinţe faţă %e !ol.  #iersicul creşte bine pe soluri profunde, bine
drenate, cu reacţie neutră sau uşor acidă. Conţinutul de calcar nu trebuie să
depăşească 4@ în cazul folosirii portaltoiului franc şi *7@ când portaltoiul
folosit este migdalul amar. /unt recomandate cernoziomurile, solurile
 brun−roşcate de pădure şi nisipurile cu *"*,7 humus.

=.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular.  #iersicul altoit pe portaltoi franc dezvoltă un

sistem radicular puternic, cu marea masă a rădăcinilor plasate pe adâncimea de
1")1 cm. #roiecţia coroanei
  este depăşită cu aproape de două ori. 0ădăcinile pomilor vecini se
resping şi nu se întrepătrund. #omii altoiţi pe prun şi corcoduş au sistemul
radicular mai puţin dezvoltat, dar în unele cazuri mai adânc decât la piersicul
franc.
Si!temul aerian. n funcţie de portaltoi, aşa cum am arătat ritmul de
creştere este diferit. n primii ani de după plantare, lăstarii emit una, două
valuri de lăstari anticipaţi, care riguros conduşi pot duce la formarea coroanei
în primii trei ani de la plantare.
Coroana este deasă în primii ani de după plantare, după care, ramurile
de schelet se degarnisesc la bază iar vegetaţia migrează spre părţile superioare.
Tipul %e fructificare. #iersicul rodeşte predominant pe ramuri lungi. n
 procesul fructificării, buchetele de mai şi ramurile salbe, specifice pomilor 
 bătrâni şi debilitaţi sunt eliminate, cu ocazia tăierilor de rodire. /e reţin doar 
ramurile mi9te, de vigoare mi(locie.
Parcurgerea ciclului anual. #iersicul înfloreşte în aprilie"mai. n zona
de vest, înfloritul se face la sfârşitul lunii martie −  începutul lunii aprilie.
nfloritul la un soi durează 4"*1 zile, iar pentru întreg sortimentul, *2"1 zile.
#rocentul de legare este situat în (ur de 51@ din totalul florilor. /oiurile de
 piersic, cu mici e9cepţii >-.%. %alle? sunt autofertile. Căderea fiziologică este
accentuată şi se produce în prea(ma întăririi sâmburilor. !a unele soiuri
normarea încărcăturii cu fructe se face destul de bine pe baza acestui fenomen
>Elberta, -.%. %alle?. Crăparea sâmburilor se produce în special la soiurile cu
coacere timpurie; Madeleine #ouFet, Cardinal, /pringold. /curgerile de gome
apar la pomii răniţi, atacaţi de boli şi dăunători sau plantaţi în zone cu e9ces de
umiditate şi pe soluri grele.
Potenţialul pro%ucti+.  6 plantaţie de piersic dă producţii economice
*2"*3 ani. n această perioadă producţia este de 1"1 tBha.

=.7. Particularităţi te(nologice

 

=.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor este obţinut în pepiniere. n unele cazuri altoirea se

 poate face pe loc, pe puieţii altoi, plantaţi în viitoarea livadă. #omii mai pot fi
obţinuţi pe cale vegetativă prin butaşi lignificaţi, butaşi verzi sau prin
meristeme >#opescu, M., *55?. 'ltoirea piersicului se face în luna august. n
câmpul --, pomii cresc puternic dând naştere la numeroase ramuri anticipate.
&ransplantarea pomilor, cu toate operaţiunile pe care le implică, trebuie să se
facă rapid, pentru împiedicarea deshidratării, piersicii fiind foarte sensibili la
acest fenomen.

=.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

&erenul pe care se va înfiinţa viitoarea plantaţie se fertilizează cu

îngrăşăminte chimice pe bază de fosfor şi potasiu, cu doze variabile în funcţie
de fertilitatea naturală a terenului. n continuare terenul se desfundă la 71"31
cm. #iersicul nu se va planta după el însuşi, decât după o pauză de 2"3 ani. +e
asemenea, nu se va planta după alte sâmburoase, decât după o prealabilă
dezinfectare a solului şi o fertilizare abundentă. #erioada optimă pentru plantat
este toamna, în luna octombrie sau primăvara devreme.
+istanţele de plantare se stabilesc în funcţie de viitorul sistem de
coroană al pomilor respectivi. Cel mai mult utilizată este schema de plantare 2
×  m, când coroana se conduce în forme aplatizate. #iersicul se poate planta şi
la 3 × 2 m când pomii vor fi conduşi sub formă de vas.
'ntreţinerea plantaţiilor. &ăierile de formare se întind pe durata a "2
ani, dacă ramurile anticipate sunt folosite (udicios. n principiu, tăierile de
formare se fac prin alegerea lăstarilor care vor forma viitoarele şarpante, la care
se înlătură concurenţii din vârf. /e răresc lăstarii de garnisire la 1"1 cm. n
anul -- şi ---, şarpantele se prelungesc cu a(utorul creşterilor anuale, în poziţiile
dorite. 0amurile concurente se elimină. #e noile creşteri se păstrează ramuri de
garnisire în acelaşi mod ca şi în anul precedent.
Tăierile %e ro%ire.  #articularităţile biologice specifice piersicului fac
necesară eliminarea anuală a 31"47@ din ramurile mi9te.
!a piersic se practică două feluri de tăieri; tăierea clasică şi tăierea
lungă >modernă, americană?.
Tăierea clasică este mai puţin utilizată în practica pomicolă actuală. /e
caracterizează prin eliminarea aproape totală a ramurilor buchet şi a ramurilor 
salbă. n continuare ramurile mi9te destinate fructificării sunt scurtate la )"*
grupuri de muguri. 0amurile mi9te rămase precum şi cele vegetative se
scurtează sub formă de cepi la " muguri, cu scopul de a forma noi ramuri
mi9te. +upă fructificare, ramura mi9tă, devenită acum de semischelet, se
suprimă, ea fiind înlocuită cu noi ramuri mi9te, formate pe cepii din anul
 precedent. 'cest tip de tăiere necesită personal calificat, iar numărul rănilor 
este mare.
Tăierea lungă. !a fel ca şi în cazul precedent, ma(oritatea ramurilor 
 buchet şi a ramurilor salbă, se elimină. 0amurile mi9te se răresc la 7"1 cm,
reţinându"se pe cât se poate pe cele de vigoare mi(locie >21"41 cm?. 0amurile
mi9te rămase şi cele vegetative sunt utilizate la completarea scheletului sau
sunt eliminate. +upă tăiere pe pom trebuie să rămână, în funcţie de vigoarea
lui, )1"*71 ramuri mi9te. +e pe fiecare ramură mi9tă se poate obţine 11"711 g
 

fructe. 0amurile mi9te se arcuiesc sub greutatea rodului, ceea ce favorizează

apariţia unor lăstari din mugurii vegetativi aflaţi la baza fiecărei ramuri mi9te.
Tăierile %e )ntreţinere  constau în îndepărtarea ramurilor uscate,
 bolnave şi a celor aflate în poziţii nedorite. #e de altă parte tăierile de
întreţinere au ca scop completarea coroanei cu ramuri de schelet, prin utilizarea
ramurilor vegetative sau a lăstarilor lacomi.
ntreţinerea solului prin ogor permanent lucrat, ogor erbicidat,
înierbarea intervalului dintre rândurile de pomi. Cele mai utilizate erbicide la
cultura piersicului sunt; Aramo9one "7 lBha< 0oundup "2 GgBha< $usilade 2
lBha< &argo 2"7 GgBha< Aallant 2"7 GgBha ş.a.
:ertili"area plantaţiilor. n plantaţiile pe rod se recomandă; 1"21 tBha
îngrăşăminte organice odată la "2 ani şi anual *1 GgB ha , 71"31 GgBha # 67,
51"*1 GgBha  6 >+răgănescu, E., *553?.
Irigarea plantaţiilor.  n condiţiile din ţara noastră, acolo unde este
 posibilă cultura piersicului sunt necesare 2"7 udări cu câte 211"311 m Bha, în
următoarele momente;
− toamna după căderea frunzelor<
− cu " săptămâni înainte de fenofaza înfloritului<
− la intrarea fructelor în pârgă<
− după recoltarea fructelor 
'ngriGirea recoltei.  ormarea producţiei este obligatorie având în
vedere numărul mare de fructe legate. ormarea se face prin tăieri de rodire,
rărire chimică, manuală şi mecanică a fructelor.
 Rărirea cimică a fructelor se face cu Ethrel 71"711 ppm, aplicat la
*7"1 de zile după înflorit.
 Rărirea manuală  se face când fructele au mărimea unei alune. #e
ramurile buchet se lasă câte un fruct, pe ramurile salbă câte  fructe, iar pe
ramurile mi9te 7"3 fructe, la soiurile timpurii şi "2 fructe la soiurile târzii
>Mihăescu, Ar., *5)1?.
 Rărirea mecanizată se face prin scuturarea pomului cu vibratorul, dar 
este mai puţin utilizată.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor. #iersicul este atacat de un număr 
mare de boli şi dăunători. Esenţial este un tratament de iarnă cu sulfat de cupru
@ şi un insecticid. n timpul vegetaţiei se aplică la avertizare tratamente cu
insecticide şi fungicide. Cu două săptămâni înainte de recoltare nu se mai fac
tratamente chimice.
Recoltarea fructelor.  $ructele a(ung la maturitate eşalonat, în 4"*1
zile. 0ecoltarea unui soi se face în " reprize. n vederea transportului pe
distanţe lungi fructele se recoltează când culoarea verde virează în galben şi au
mărimea şi forma caracteristică soiului. $ructele destinate consumului în stare
 proaspătă sau cele destinate industrializării se recoltează la maturitatea de
consum, când gustul, aroma, fermitatea pulpei sunt optime. #iersicile şi
nectarinele se recoltează manual iar paviile se pot recolta cu vibratorul.
6peraţiunile de sortare şi ambalare se fac cu multă gri(ă, piersicile fiind foarte
sensibile. n cazul transportului la distanţe mari, fructele trebuie prerăcite la
NN2YC. #iersicile se păstrează două săptămâni în depozite frigorifice la : 
1,7N*,7YC temperatură şi )7@ umiditatea a aerului.

 !ntrebări
1. "are sunt cele trei grupe de soiuri la piersic şi prin ce se
caracterizează#
 

$. "e cerinţe are piersicul faţă de apă#

. "um puteţi comenta importanţa ramurilor de rod la piersic#
Cap. $II Cultura mig%alului
 &mgdalus communis !.
 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae

?.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

-mportanţa migdalului este dată de calitatea fructelor, care au o valoare
alimentară ridicată; 2"3@ apă< *)"31@ substanţe grase< *2"4@ g substanţe
 proteice< 4"1@ hidraţi de carbon< 1,3 unităţiBg vitamina D< )11 mg@ < 21
mg@ #< *)1 mg@ / etc. $aţă de endocarp, procentul de sâmburi este de *)"
31@. -mportanţa acestei specii este dată şi de endocarpul fructelor din care se
face un cărbune care absoarbe unele substanţe to9ice. !emnul de migdal este
utilizat în confecţionarea unor obiecte de artă.
Migdalul este originar din 'sia Mică. Jlterior cultura lui s"a e9tins în
 bazinul Mării Mediterane apoi în 'merica şi 'ustralia.
Rări mari cultivatoare de migdal sunt; #ortugalia, /.J.'., Arecia.
n 0omânia, cultura migdalului se practică în (udeţele; &ulcea,
Constanţa, &imiş, 'rad, Caraş"/everin, Dihor, +ol(, Duzău, ş.a.

?.2. Particularităţi biologice

?.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi
Specii !pontane. /oiurile cultivate aparţin genului 'mFgdalus, care
cuprinde în (ur de 27 de specii, dintre care cele mai importante sunt;
*?  )igdalul comun D &mgdalus communis 0.  : arbustoid cu înălţimea
de 2") m, creşte în zona podgoriilor. 're mai multe varietăţi5 tipica, fragilis,
 spontanea<
?  )igdalul pitic de stepă D &mgdalus nana 0. - se prezintă sub
formă de arbust de * : *,7 m, care dra(onează. $ructele conţin 2,7@
amigdalină.
Soiuri.  /ortimentul la migdal cuprinde biotipuri selecţionate în
0omânia, precum şi soiuri străine dovedite ca valoroase. Cele mai importante
soiuri de migdal sunt prezentate în tabelul 4.*.
tabelul 4.*.
Sortimentul %e mig%al culti+at )n Rom6nia
Recoltare i con!um
Sortimentul Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III
#ărculeti
Prean6i
Tea!
&
NiKit!Ki
:erragne!
Pomor6e
 

Primor!Ki
Ret!ou
Portaltoi.
 &ig%alul )ran  este viguros, are afinitate bună cu toate soiurile
cultivate, imprimându"le rezistenţă la e9cesul de umiditate şi solurile argiloase.
 iersiul )ran  este obţinut din soiurile târzii >Elberta?. Este
incompatibil cu unele soiuri de migdal. #ortaltoiul este sensibil la virozele
migdalului şi în general la bolile criptogamice >Cociu, =., citat de #opescu, M.,
*55?.
 &iro"olanul , utilizat pe soluri grele, cu e9ces de umiditate. 're o
compatibilitate slabă sau chiar absentă cu unele soiuri : #rinţesa, +e -alta.
 runul )ran este utilizat în aceleaşi situaţii ca şi mirobolanul.
/e mai utilizează ca portaltoi hibrizii de  piersic  ×  migdal   sau migdal   ×
 piersic, care imprimă soiurilor precocitate, creştere moderată, rezistenţă la
calcar şi umiditate. Cei mai importanţi hibrizi sunt -..0.'., A.$. 774 şi
-..0.'., A.$. 334.

?.2.2. Cerinţele mig%alului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. Migdalul este o specie heliofilă având cele

mai mari pretenţii faţă de lumină comparativ cu speciile cultivate în climatul
temperat. #entru o bună desfăşurare a ciclului biologic are nevoie de *411"
*)11 ore de strălucire a soarelui.
Cerinţe faţă %e căl%ură. Migdalul se cultivă în zonele cu temperaturi
medii anuale cuprinse între *1,7"*,1YC. Mugurii floriferi rezistă până la :1YC
iar bobocii florali până la :3YC. florile deschise rezistă până la :YC.
Cerinţe faţă %e apă.  Migdalul are cerinţe minime faţă de apă. Când
este altoit pe corcoduş şi pe prun franc se comportă bine în zonele cu 711"771
mm anual. +acă este altoit pe migdal, reuşeşte bine în zone cu 211"711 mm
anual.
Cerinţe faţă %e !ol. ecesită soluri uşoare, profunde. Este pretenţios
faţă de aeraţia solului. Calcarul nu trebuie să depăşească *2@. ivelul apei
freatice trebuie să fie la "2 m,adâncime.

?.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular  este dezvoltat, în funcţie de portaltoiul utilizat.

/oiurile altoite pe migdal şi piersic au rădăcini mai profunde decât cele altoite
 pe prun şi mirobolan. Ma(oritatea rădăcinilor se găsesc pe adâncimea 1"31 cm
>Mihăescu, Ar., *544?.
Si!temul aerian.  Coroana creşte intens în primii ani de cultură şi
coroanele sunt dese, datorită ramificării accentuate. Către sfârşitul perioadei de
mare producţie, pomii se degarnisesc.
Specificul fructificării.  Migdalul rodeşte pe ramuri buchet, ramuri
salbă şi ramuri mi9te. Migdalul dă producţii ma9ime la 7"3 ani de la plantare.
Parcurgerea ciclului anual.  Migdalul înfloreşte în acelaşi timp cu
caisul, la temperaturi de )"*1 °C, între 7 martie şi 7 aprilie. $lorile de migdal
sunt solitare, autosterile, fiind necesară asigurarea de polenizatori. #olenizarea
este entomofilă, de aceea sunt necesare " familii de albine la un hectar de
cultură. &emperatura optimă pentru înflorit şi pentru polenizare este de *7YC.
+upă legare fructele cresc într"un ritm rapid; în 27 de zile ating 57@ din
 

dimensiunile normale >#opescu, M., *55?. +upă formarea miezului se

 produce o deshidratare a acestuia când conţinutul în apă scade la 1 " 7@.
$ructul este o drupă. !a maturitate mezocarpul se usucă, crapă şi lasă să se
vadă endocarpul lignificat, neted, cu structură caracteristică, în interiorul căruia
se găseşte miezul.
#otenţialul productiv este mic; *711"2711 GgBha, adică 7"7 GgBpom.
#lantaţiile de migdal sunt economice 1"21 de ani.

?.7. Particularităţi te(nologice

?.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor se produce în pepinieră, dar cele mai bune rezultate

se obţin când sâmburii se seamănă direct în câmpul -, evitându"se şcoala de
 puieţi, unde se altoiesc. 'ceastă operaţiune este necesară deoarece, migdalul
suportă greu transplantarea. !a pomii care sunt produşi în pepinieră, se
recomandă transplantarea în cel mult 2 de ore.

?.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

'nfiinţarea plantaţiilor. #regătirea terenului se face printr"o fertilizare

de bază cu 1"21 tBha îngrăşăminte organice< 311")11 GgBha superfosfat< 11"
211 GgBha sare potasică< 11 GgBha azotat de amoniu >#opescu, M., *55?,
urmată de o arătură adâncă la 31")1 cm.
+istanţele de plantare sunt de 3") m B 7"3 m.
#lantarea se face toamna devreme sau primăvara devreme, pentru a
urma refacerea şi dezvoltarea sistemului radicular.

'ntreţinerea plantaţiilor
Tăierile %e formare. !a migdal se adoptă vasul ameliorat, vasul
întârziat aplatizat, piramida mi9tă. +atorită faptului că în primii ani migdalul
ramifică puternic sunt necesare lucrări în verde; eliminarea lăstarilor concurenţi
şi ciupirea celor rămaşi.
Tăierile %e ro%ire. #entru fructificare sunt preferate ramurile de rod
mi9te şi salbe, dar şi buchetele care se reţin "2 ani după care se îndepărtează.
Tăierile %e )ntreţinere.  0amurile de semischelet degarnisite se
îndepărtează şi se înlocuiesc cu altele noi, care vor fi scurtate cu B2"*B din
lungimea lor.
'ntreţinerea !olului. n primii ani de cultură solul dintre rândurile de
 pomi se poate cultiva cu plante legumicole sau medicinale. !a plantaţiile pe
rod, terenul se întreţine sub formă de ogor lucrat. 0eacţionează bine la
erbicidele triazinice; Aesatop 7"3 GgBha< Caragard 3 GgBha.
:ertili"area plantaţiilor, se face în funcţie de fertilitatea naturală a
solului. Migdalul reacţionează bine la îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu; 31"
)1 GgB ha #67< )1"*11 GgBha  6 >+răgănescu, E., *553?.
Irigarea plantaţiilor.  /e recomandă "2 udări cu 211"271 m Bha.
$azele critice; înainte de înflorit, cu " săptămâni< la (umătatea lunii iulie< la
diferenţierea mugurilor de rod< cu " săptămâni înainte de recoltare< la
căderea fructelor.
 

Combaterea bolilor i %ăunătorilor  se face la avertizare, cu aceleaşi

 produse ca la piersic şi cais deoarece au boli şi dăunători asemănători.
Recoltarea fructelor se face când mezocarpul se crapă şi fructele se
desprind uşor. 0ecoltarea se face mecanic sau manual, prin scuturare. +acă
fructele nu se deco(esc, se stropesc cu apă şi se ţin "2 zile în straturi de 1"21
cm. $ructele deco(ite se sulfitează şi se ambalează în saci de pânză.
+epozitarea se face în magazii uscate şi aerisite.

 !ntrebări
1. "are sunt portaltoii migdalului#
$. "are sunt cerinţele migdalului faţă de căldură#
%. "um se face irigarea plantaţiilor de migdal#
 

Cap. $III CUTURA CIREHUUI

"erasus a/ium 0. MZnch
 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae
@.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire
Cultura cireşului are o mare importanţă economică datorită calităţilor 
nutritive, posibilitatea de valorificare a fructelor în stare proaspătă şi
conservată, dar mai ales datorită maturării devreme a fructelor.
Compoziţia chimică a fructelor face ca cireşele să fie indicate în
afecţiuni renale, hepatice, cardio"vasculare; 4,4"*),)@ zahăr total< 1,25"*,4@
acizi organici< 1,13"1,5@ substanţe pectice< vitaminele; C, D, D, E,
 provitamina '< săruri minerale de Ca, $e, , #< apă 47,2")5,@< etc. >+robotă,
Ah.<*55?.
Cireşul este originar din zona cuprinsă între Marea eagră şi Marea
Caspică, de unde s"a răspândit în 'sia şi Europa. Cele mai mari producţii de
cireşe se obţin în Europa, 'merica de ord şi 'sia. n Europa mari
 producătoare de cireşe sunt; -talia, Aermania, $ranţa.
n 0omânia, (udeţele cu cele mai mari producţii de cireşe sunt; -aşi,
=aslui, Dotoşani, eamţ, Dacău, =rancea, +ol(, Clu(, 'rgeş, Distriţa ăsăud.

@.2. Particularităţi biologice

@.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. /pecia "erasus a/ium !. prezintă trei varietăţi din

care provin actualele soiuri cultivate;
*. varietatea  sil/estris, din care derivă fructele mici cu pulpa moale,
sucul colorat şi coacere timpurie<
. varietatea 6uliana, din care provin soiurile cu fructe mi(locii, pulpa
moale şi coacere timpurie sau mi(locie<
. varietatea duracina, cu fructe mari, pulpa tare şi coacere târzie.
/peciile genului Cerasus; "erasus maaleb  !. >vişinul turcesc?<
"erasus /ulgaris   Mill >vişinul comun?< "erasus fructicosa   #all >vişinul de
stepă? sunt cultivate în vederea obţinerii portaltoilor pentru cireşul cultivat.

Soiuri. /ortimentul la cireş este alcătuit din soiuri autohtone, obţinute

 prin selecţie empirică de"a lungul timpului şi din soiuri străine, pătrunse în ţară,
în special, în ultimul secol. +intre cele mai valoroase soiuri pot fi enumerate;
Hubileu 1, Cerna, 0ubin >soiuri autohtone nou create?, Cea mai timpurie,
Digareau Moreau, /tella, =an, Ding, 0ivan, /am, %edelfinger >din sortimentul
vechi şi din soiurile adoptate din străinătate?.
#rincipalele soiuri de cireş cultivate în 0omânia sunt prezentate în
tabelul ).*.
 

Portaltoi
#ireşul s!l"ati. 're afinitate cu toate soiurile cultivate, cărora le
imprimă vigoare mare, intrare târzie pe rod. #omii altoiţi pe acest portaltoi sunt
sensibili la e9cesul de apă din sol şi la secetă.
#ireşul )ran.  /e obţine din soiurile cu coacere târzie, locale sau
%edelfinger, #ietroase galbene +Znissen. 'u aceleaşi caracteristici cu cireşul
sălbatic.
 &aale"ul. Este un portaltoi recomandat zonelor secetoase.
 ortaltoi *egetati*i   $ *B*, Colt >'nglia?< selecţiile -#C"*, ==*
>0omânia?< mahaleb /!32 >$ranţa?.

@.2.2. Cerinţele cireului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţele faţă %e lumină. Cireşul este o specie heliofilă, de aceea se

impune ca înfiinţarea plantaţilor să se facă pe versanţi sudici sau sud"vestici.
tabelul ).*.

Principalele !oiuri %e CIREH culti+ate )n Rom6nia

Epoca %e recoltare i con!um

Sortimentul Iulie Augu!t Septembrie
I II III I II III I II III
Ri+an
igarreau urlat
Ponoare
Roii %e i!triţa
Negre %e i!triţa
Tentant
I+a
I"+erna
Cerna
Cla!ic
Colina
Simbol
Se+erin
Fubileu
$an
ing
Sam
Somean
Stella
Ul!ter
oambe
Daria
0ermer!%orf 
el%elfinger
Rubin
Pietroa!e Doni!!en
 

Cerinţe faţă %e căl%ură.  Cireşul găseşte condiţii favorabile de creştere

şi dezvoltare în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 5"** °C.
#omii rezistă până la :1... : °C, iar mugurii floriferi până la :4... :) °C.
Dutaşii florali rezistă până la :7,7°C. $lorile deschise îngheaţă dacă
temperatura scade sub :,°C. $ructele abia legate sunt foarte sensibile la
temperaturile negative.
Cerinţe faţă %e apă.   'cestea sunt diferite în funcţie de portaltoi.
/oiurile altoite pe portaltoi franc şi sălbatic, pentru o bună reuşită trebuie să
 beneficieze de 371"411 mm precipitaţii anual. Cele altoite pe mahaleb reuşesc
 bine în zonele de stepă şi silvostepă cu precipitaţii anuale de 771 mm. Cireşul
este sensibil la e9cesul de umiditate din sol. #loile abundente din timpul
maturării fructelor duc la crăparea acestora şi favorizează atacul de CocomFces
hiemalis şi MonilinFa la9a.
Cerinţe faţă %e !ol. Cireşul are cerinţe mari faţă de sol, în funcţie de
 portaltoii folosiţi. #referă soluri uşoare, nispo"lutoase sau luto"argiloase,
 permeabile, profunde, cu pânza de apă freatică la *,7" m adâncime. /olurile
argiloase, umede, cu apă stagnantă nu sunt proprii culturii cireşului.

@.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular. 'rhitectura sistemului radicular este corelată cu

forma de coroană şi portaltoiul folosit. #omii altoiţi pe portaltoi franc şi
sălbatic au sistemul radicular mai puţin profund decât pomii altoiţi pe mahaleb.
/oiurile cu creştere piramidală a tulpinii, au sistemul radicular mai profund.
Si!temul aerian.  Coroana este voluminoasă, eta(ată natural, rară,
deoarece cireşul ramifică slab. Ma(oritatea soiurilor au coroana piramidală sau
globuloasă.
Specificul fructificării. 0amura de rod specifică ma(orităţii soiurilor 
este buchetul de mai, dar cireşul rodeşte şi pe ramuri mi(locii şi lungi.
Intrarea pe ro% este în funcţie de precocitatea soiurilor dar, în general,
 pomii dau primele fructe la "7 ani după plantare. +upă anul = de la plantare
apar primele producţii economice.
Parcurgerea ciclului anual. Cireşul înfloreşte în prima (umătate a lunii
aprilie, după migdal, cais şi piersic, aproape în acelaşi timp cu părul şi prunul.
+urata medie a înfloritului este de *1"*2 zile. +e la înflorit până la maturarea
fructelor sunt necesare 1"7 zile la soiurile timpurii şi 31"37 zile la soiurile
târzii sau, altfel spus, o sumă a gradelor de temperatură cuprinsă între 21"
5)1°C >+răgănescu, E.< *553?.
Ma(oritatea soiurilor de cireş sunt autosterile de aceea, la înfiinţarea
 plantaţiilor, se vor asigura polenizatorii necesari obţinerii unor producţii bune.
n general, se vor planta cel puţin " soiuri într"o parcelă. &rebuie să se ţină
seama că, la cireş sunt sunt şi grupe intersterile; #ietrose +Znissen cu #ietrose
galbene +rogan< %edelfinger cu #ietroase mari negre >+răgănescu, E.< *553?.
#olenizarea este entomofilă şi se poate face optim în timp de " zile de
la deschiderea fiecărei flori. #olenizare este bună, la temperaturi cuprinse între
1"7°C. +e asemenea, polenizarea se face corespunzător când soiurile
 polenizatoare înfloresc în acelaşi timp.
Potenţialul pro%ucti+. Este diferit în funcţie de soi; 4") tBha la soiurile
Aermersdorf, 0ubin 1, /ilvia< 5"*1 tBha la soiurile Digareau Moreau, Jlster,
#ietroase +Znissen< peste ** tBha la soiurile =an, /tella, &impurii de Distriţa.
 

6 plantaţie de cireş poate da producţii economice 1"21 de ani.

@.7. Particularităţi te(nologice

@.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor produs în pepiniere se livrează sub formă de vergi

din câmpul -- al şcolii de pomi.
'ltoirea se face la colet, dar se poate face şi la înălţimea de 31 cm,
trunchiul rezultat fiind din portaltoi >+răgănescu, E.< *553?. +atorită faptului
că cireşul are mugurii mari şi depărtaţi de ramură, manipularea se face cu gri(ă
 pentru evitarea ruperii lor.

@.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

 
'nfiinţarea plantaţiilor. 6 plantaţie de cireş nu se înfiinţează după ea
însăşi, datorită fenomenului de oboseală a solului. Cireşul are o bună reuşită
după pomacee sau la "7 ani după alte drupacee. &erenul destinat culturii
cireşului se fertilizează cu gunoi de gra(d, îngrăşăminte chimice pe bază de
fosfor şi potasiu şi se mobilizează pe adâncimea de 71"31 cm. 0ezultatele cele
mai bune se obţin dacă plantarea se face toamna.
+istanţele de plantare se stabilesc în funcţie de soi, portaltoi, fertilitatea
naturală a solului.
Ma(oritatea cercetătorilor în domeniu recomandă schemele de plantare;
7"3 m × 2"7 m >"711 pomiBha?, şi 7"3 m × " m >711")11 pomiBha?. n
 primul caz pomii se conduc în piramidă sau vas, iar în cel de −al doilea caz,
după sistemul fus subţire sau B  spre interval.
'ntreţinerea plantaţiilor. &ăierile de formare a coroanelor au un volum
mic în comparaţie cu alte specii, ştiind fiind faptul că cireşul ramifică slab, şi
are o eta(are naturală evidentă. #entru formare se scurtează ramurile de
 prelungire a şarpantei cu *B"*B din lungimea lor. +e asemenea, pe prelungirea
şarpantei se suprimă *" ramuri subterminale, lăsându"se câte una, după
 principiul bilateral.
Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere.  &ăierile de rodire sunt reduse
deoarece buchetele de mai, principalele formaţiuni fructifere ale cireşului
trăiesc )"* ani, iar ramurile mi(locii şi lungi au o degarnisire înceată. 'ceste
tăieri constau în rărirea ramurilor mi(locii, scurtarea ramurilor lungi viguroase
cu *B"*B din lungimea lor şi eventuala rărire a ramurilor buchet. &ăierile de
întreţinere se fac asupra ramurilor de semischelet şi pentru limitarea înălţimii
 pomilor la ,7"2 m la sistemele de coroană piramidală şi vas şi ,7" m la
sistemele de coroană fus subţire şi B  spre interval. &ot cu ocazia acestor tăieri
se îndepărtează ramurile frânte, bolnave.
Tăierile %e regenerare, se fac asupra pomilor care au creşteri anuale
sub *1 cm lungime. +atorită faptului că rănile provocate de tăieri, la cireş, se
vindecă greu, se recomandă să se facă doar asupra ramurilor care au sub 7 cm
 

în diametru. 'ceste tăieri se recomandă a fi făcute la sfârşitul perioadei de

vegetaţie sau chiar în verde.
'ntreţinerea !olului. n primii ani după plantare terenul se întreţine sub
formă de ogor lucrat. n zonele cu pantă mai mare de 3 : )@ se practică ogorul
înierbat. Culturile intercalate se practică pe terenurile cu fertilitate naturală
 bună şi care au posibilităţi de mecanizare a terenurilor. /unt recomandate
 plante cu talie mică; fasole, morcov, cartofi, ceapă, varză ş.a. #e terenurile cu
fertilitate scăzută se recomandă înfiinţarea între rândurile de pomi a culturilor 
de plante pentru îngrăşământ verde. Cele mai indicate erbicide pentru cireş
sunt Aramo9one "7 lBha, Aesatop 71 S# 3"4 GgBha, Caragard ' 71"3") GgB ha,
$usilade 2 lB ha, Aallant 2"7 GgBha ş.a.
:ertili"area plantaţiilor. Jn hectar de plantaţie de cireş care produce
*2 t fructe, e9trage anual din sol; 21 Gg , ** Gg #, 1 Gg , 77 Gg Ca
>+robotă, Ah., *55?.
n plantaţiile pe rod se recomandă 1"21 tB ha gunoi de gra(d >odată la
"2 ani? iar anual )1 Gg , 31")1 Gg # 67, 31")1 Gg  6 >+răgănescu, E.,
*553?.
Irigarea plantaţiilor %e cire se face în anii secetoşi şi în zonele cu
 precipitaţii sub 771 mm anual. !a livezile pe rod se aplică  " 2 udări cu 11"
211 mB ha, în timpul perioadei de vegetaţie, dar nu în timpul coacerii fructelor.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor  se face la avertizare. /e
recomandă 5"* tratamente în funcţie de soi.
Cele mai răspândite boli la cireş sunt; antracnoza >CocomFces
hiemalis?, monilioza >Monilia fructigena?, ciuruirea frunzelor >CorFneum
 bei(erinGi?. +intre cei mai păgubitori dăunători se pot enumera; păduchele din
/an"Hose >Vuadraspidiotus perniciosus?, musca cireşului >0agoletis cerasi?,
 păduchele negru >MFzus cerasi?.
'ngriGirea recoltei. Cireşul înflorind devreme necesită supraveghere
atentă şi intervenţie în caz de brume şi îngheţuri târzii. n vederea uniformizării
coacerii fructelor şi recoltarea lor mecanică, pentru industrializare, se face un
tratament chimic cu Ethrel 471 ppm, care se aplică cu *1"*7 zile înainte de
cules.
Recoltarea fructelor. Cireşele destinate consumului în stare proaspătă,
se recoltează manual la maturitatea de consum. $ructele se culeg obligatoriu cu
 peduncul. u se recoltează fructele, după ploaie şi nici în zilele foarte
călduroase. Cireşele se pot păstra *1"* zile la temperaturi de :1,7...: 1,7YC şi
umiditate relativă a aerului de )7 : 51@. #ierderile sunt de *1"*@
>+răgănescu, E., *553?. $ructele destinate industrializării se pot recolta cu
maşini bazate pe vibraţii. 0ecoltarea se face fără peduncul.

 !ntrebări
1. "are sunt speciile din care pro/in soiurile culti/ate, la cireş#
$. "are sunt sistemele de coroană, utilizate la cireş#
%. "um se face 'ngri6irea recoltei la cireş#
 

Cap. I& Cultura +iinului

"erasus /ulgaris Mill

 (am. Rosaceae
9ubfam. runoideae

;.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

'ceastă specie este foarte importantă datorită fructelor, consumate în
stare proaspătă şi industrializate, precum şi datorită plasticităţii ecologice , ceea
ce face posibilă cultura, pe un areal e9tins.
=işinele conţin; *,5",5 mg@ substanţă uscată, 7"*5,2 mg@ zaharuri,
1,52"*,5 mg@ acizi organici, 1,)"*,* mg@ proteine, 1,2"*,1@ pectine, 7,1"*7,1
mg@ vitamina C, 1,1)"1,15 mg@ vitamina ', 1,*7"1,57 mg@ caroten etc.
>0adu, -.$., *5)7?.
=işinul este originar din 'sia Centrală, unde se întâlneşte în flora
spontană. !a ora actuală se cultivă în toată lumea, dar preponderent în emisfera
 boreală, până la latitudinea de 31Y. Cele mai mari producţii de vişine s"au
înregistrat în Europa, 'merica, 'sia. n Europa, mari producătoare sunt;
Aermania, #olonia, Jngaria, $ranţa.
n 0omânia, cele mai mari suprafeţe ocupate cu vişin, se află în
 (udeţele; =aslui, -aşi, eamţ, 'rgeş, Dihor.

;.2. Particularităţi biologice

;.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. Cele mai multe soiuri cultivate provin din specia

"erasus /ulgaris  Mill > n [  cormozomi?. Mai puţine soiuri provin din alte
specii; "erasus fructicosa   #all >vişinul de stepă?, "erasus a/ium  Manch
>cireşul sălbatic?, "erasus bessei  DaFl >vişinul de nisip?, "erasus tamentoasa
&humb >vişinul chinezesc păros?.

Soiuri. /ortimentul este alcătuit dintr"un număr mare de soiuri, ceea ce

face ca arealul de cultură să fie e9tins. /oiurile nou create, introduse în cultură,
au fost obţinute la staţiunile de cercetare de la #iteşti, Distriţa, =rancea,
Dăneasa şi se caracterizează prin producţii bune, fertilitate ridicată.
#rincipalele soiuri de vişin sunt prezentate în tabelul 5.*.
 

tabelul 5.*.

Principalele !oiuri %e $IHIN culti+ate )n Rom6nia

Epoca %e recoltare i con!um

Sortimentul Iunie Iulie Augu!t
I II III I II III I II III
Timpurii %e -!oi
Timpurii %e Piteti
arina
Sătmărean
Engle"e timpurii
De otoani
Timpurii %e CluG
Criana 2
Il+a
Nana
Sc(attenmorelle
Dropia
Scuturător
#ocăneti 1=
-blacin!Ka
Nefri!
#eteor
$r6ncean
Nort(!tar
uco+ina
Pitic

Portaltoi
işinul )ran este utilizat la e9tinderea soiurilor de vişin în zonele de
dealuri. 'cest portaltoi are afinitate cu toate soiurile cărora le imprimă o
vigoare mi(locie şi o longevitate de 7"1 ani.
 &aale"ul   este recomandat ca portaltoi al vişinului în zonele de stepă
şi silvostepă, cu precipitaţii de 711"771 mm anual. 're afinitate bună cu
soiurile cultivate şi determină o creştere moderată a soiurilor.
işinul *egetati*  1, obţinut la staţiunea $ălticeni, se înmulţeşte prin
marcota( şi dra(ona( şi imprimă soiurilor altoite o vigoare submi(locie − slabă.

;.2.2. Cerinţele +iinului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.  /unt reduse, de aceea se poate cultiva şi pe

versanţi cu e9poziţie nord"vestică şi nord"estică, dar numai în zonele (oase,
secetoase. n zonele înalte se recomandă adaptarea unor e9poziţii sudice sau cel
 puţin sud"estice şi sud"vestice.
Cerinţe faţă %e căl%ură.   =işinul are cerinţe mici faţă de căldură.
#ragul biologic este de )°C şi rezistă până la :1°C. nfloritul se face în
 prezenţa temperaturilor de *7"*)°C şi a umidităţii relative a aerului de 47")1@.
 

#entru înflorire, vişinul are nevoie de 11"71°C, în funcţie de soi, pentru

maturarea fructelor de 41"*11°C, iar pentru toată perioada de vegetaţie
311")11°C >+răgănescu, E., *553?.
Cerinţe faţă %e apă.  /unt diferite în funcţie de soi şi portaltoi. /oiurile
de vişin altoite pe mahaleb reuşesc bine în zone cu precipitaţii anuale de 711
mm. /oiurile altoite pe franc se comportă bine în zone cu precipitaţii de 411"
511 mm anual.
Cerinţe faţă %e !ol. =işinul are cerinţe moderate faţă de sol. +atorită
sistemului radicular mai slab dezvoltat, poate reuşi bine şi pe soluri mai subţiri,
slab erodate, uşor alcaline. #referă soluri cu te9tură mi(locie >7"21@ argilă?,
cu fertilitate medie, cu p% neutru sau uşor ridicat.

;.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular la vişin este slab dezvoltat în special când pomii

sunt altoiţi pe portaltoi franc sau vegetativ. 0ădăcinile depăşesc de *,7",7 ori
 proiecţia coroanei, iar în adâncime, ma(oritatea se găsesc între *7"31 cm.
Si!temul aerian. =işinul se prezintă sub formă de pom cu talie mică >2"
3 m? sau arbustoid. Coroana este deasă datorită lăstarilor anticipaţi, care apar,
în special la pomii tineri >-lva, orthstar?.
Tipul %e fructificare.  n funcţie de predominanţa ramurilor de rod,
soiurile de vişin se clasifică în;
*? 9oiuri la care ramura bucet este dominantă5   &impurii engleze,
Mocăneşti, Rarina, Meteor ş.a.
? 9oiuri la care ramura pleată este dominantă5  Crişana, #itic de -aşi,
-lva, ş.a.
Parcurgerea ciclului anual.   =işinul dezmugureşte şi înfloreşte în a
doua (umătate a lunii aprilie. 0ecolte bune se obţin atunci când sunt fecundate
1"7@ din flori, la soiurile care rodesc pe buchete şi 27"71@ la cele care
rodesc pe ramuri pleată >Cireaşă, =., *55?. !eagă slab soiurile care înfloresc în
acelaşi timp cu înfrunzitul >#redescu, Ah, +răgănescu, E., *5)4?.
Ma(oritatea soiurilor de vişin sunt autosterile şi mai puţin autofertile;
#itic de -aşi, ana, -lva, 6blacinsGa. #entru obţinerea unor producţii normale şi
constante, an de an, se recomandă plantarea într"o parcelă a 2"7 soiuri
compatibile şi eficiente din punct de vedere al polenizării. =işinul are şi grupe
intersterile; "rişana × Eosi+a :abor , "rişana × )ocăneşti.
#olenizarea optimă se produce la *" zile după deschiderea florilor.
/oiurile care polenizează între ele trebuie să aibă, aşadar, înflorire simultană.
:enomenul %e nero%ire la +iin. +eşi unele soiuri înfloresc abundent,
leagă fructe într"o proporţie foarte mică; "7@. Cauzele importante ale acestui
fenomen sunt;
− lipsa soiurilor polenizatoare sau amplasarea lor la distanţe mari<
− organogeneză incompletă<
− absenţa polenului din antere, sau eliberarea greoaie a acestuia<
− condiţii climatice nefavorabile<
− atacul florilor de Monilinia şi defolierea produsă de CocomFces.
 

$enomenul de nerodire poate fi înlăturat prin stabilirea corectă a

soiurilor polenizatoare, obţinerea unor noi soiuri autofertile, perfecţionarea
tehnologiei de cultură.
Potenţialul pro%ucti+.  Ma(oritatea soiurilor de vişin dau recolte
economice după 2"3 ani de la plantare, diferite în funcţie de soi şi tehnologia de
cultură. Jn pom poate produce între *7"7 Gg iar la hectar se poate produce *1"
*7 t vişine. #omii dau producţii economice 7"1 de ani.

;.7. Particularităţi te(nologice

;.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor se produce în pepinieră. #omii sunt livraţi din câmpul

-- al şcolii de pomi, sub formă de vergi, care pot avea ramuri anticipate. Ei se
manipulează cu gri(ă, pentru evitarea ruperii mugurilor, mari şi depărtaţi de
ramură. &ipurile locale se pot înmulţi şi prin dra(oni.

;.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

=işinul nu se plantează după el însuşi şi nici după alte sâmburoase decât

la cel puţin 2"7 ani.
&erenul pe care se va planta vişinul se fertilizează cu îngrăşăminte
organice, fosfor şi potasiu, în cantităţi stabilite, în funcţie de fertilitatea naturală
a terenului. n continuare se mobilizează la adâncimea de 71"31 cm.
#lantarea pomilor se face de preferinţă, în toamnă la distanţe de
 plantare variabile, în funcţie de vigoarea soiului şi a portaltoiului. /oiurile
viguroase se plantează la 2 m × ,7 m şi se conduc sub formă de vas întârziat
aplatizat, fus tufă, etc.< soiurile de vigoare mică se plantează la 2 m ×  m şi se
conduc sub formă de fus subţire, sistem #illar, tufă (oasă, ş.a.
'ntreţinerea plantaţiilor. =olumul tăierilor de formare este diferit în
funcţie de tipul de fructificare; soiurile care rodesc pe ramuri pleată, necesită
tăieri mai ample decât cele care rodesc pe ramuri buchet. n general tăierile de
formare, cu anumite particularităţi se fac ca la cireş; ramurile de prelungire a
şarpantei se scurtează cu *B"*B din lungimea lor. #e lungimea şarpantei se
suprimă *" ramuri subterminale, lăsându"se câte una, după principiul bilateral.
Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere  se fac de asemenea în funcţie de
specificul de fructificare; soiurile care rodesc pe buchete se tratează ca şi
soiurile de cireş, cu fructificare asemănătoare. 0amurile mi(locii se răresc,
ramurile lungi se scurtează cu *B2"*B din lungimea lor, iar ramurile buchet, se
răresc. !a soiurile care rodesc pe plete, o parte din ramurile degarnisite se
suprimă, iar cele care prezintă ramificaţii se scurtează. &ăierile de întreţinere se
fac asupra ramurilor de semischelet şi pentru limitarea înălţimii pomilor la *,7"
 m. +e asemenea se înlătură ramurile frânte, rupte şi cele atacate de boli şi
dăunători.
'ntreţinerea !olului. /olul dintre rândurile de vişin poate fi întreţinut
sub formă de ogor lucrat, ogor erbicidat, sau prin înierbarea intervalelor şi
erbicidarea pe rând. n plantaţiile de vişin se recomandă următoarele erbicide;
Dasta 7 : 3 GgBha< 0oundup  : 2 GgB ha< $usilade 2 lBha ş.a.
:rtili"area plantaţiilor.  =işinul reacţionează bine la aplicarea
îngrăşămintelor cu azot, care au un rol important în legarea fructelor şi în
mărirea conţinutului de clorofilă, în frunze. n funcţie de fertilitatea naturală a
 

terenului se administrează 7"1 tBha îngrăşăminte organice >la " ani?< )1"
*1 Gg n< 31")1 Gg # 67< 31")1 GgBha  6 >+răgănescu, E., *553?.
Irigarea plantaţiilor este necesară în zonele secetoase, unde vişinul
este altoit pe portaltoi franc sau vegetativ. Cu toate că este rezistent la secetă,
reacţionează bine la irigare. /e aplică " udări cu 71"11 m B ha.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor   se face la avertizare. Cele mai
importante boli la vişin sunt; ciuruirea frunzelor >CorFneum bei(erinGi?,
monilioza >Monilia fructigena?, antracnoza >CocomFces hiemalis?. +intre
dăunători se pot enumera; musca cireşului >0agoletis cerasi?, păduchele negru
>MFzus cerase?, gărgăriţa fructelor >0Fnchites sp.?. /e aplică )"*1 tratamente.
'ngriGirea recoltei. #entru uniformizarea coacerii fructelor se aplică un
tratament chimic cu Ethrel 211 ppm cu 4"*1 zile înainte de cules.
Recoltarea fructelor. =işinele se maturizează eşalonat şi de aceea sunt
necesare " recoltări. $ructele destinate consumului în stare proaspătă se
culeg cu peduncul, iar cele pentru industrializare se recoltează cu vibratorul şi
se pun până la introducerea în procesul prelucrării în vase cu apă rece >*1"
*°C? pentru evitarea pătării pieliţei.

 !ntrebări
1. "are sunt cerinţele /işinului faţă de lumină#
$. "are sunt cauzele fenomenului de nerodire, la /işin#
%. "um se 'ntreţine solul 'ntr-o plantaţie de /işin#
 

Cap. & Cultura nucului

 Euglans regia !.
 (am. Euglandaceae

1.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

 ucul este o specie pomicolă de la care se utilizează, în primul rând

fructele care au o compoziţie chimică deosebită, fapt care le face foarte căutate
 pentru obţinerea unor produse alimentare, farmaceutice, cosmetice etc. +in
lemnul de nuc se obţine un furnir deosebit de valoros, iar din frunze, lăstari şi
rădăcini subţiri se obţin taninuri şi substanţe colorante. $ructele conţin; *,3"
*7,3@ substanţe proteice< 73"3)@ substanţe grase< *,2"*3,)@ glucide totale<
,*",5@ celuloză< *,37",2@ substanţe minerale ş.a.
 ucul provine din 'sia centrală şi din unele zone foarte restrânse din
#eninsula balcanică, unde a rezistat primei glaciaţiuni. #e măsura încălzirii
climei şi a unor evenimente sociale petrecute în decursul istoriei, arealul s"a
e9tins în ţările din (osul Mării Mediterane şi ulterior în întreaga lume.
!a ora actuală, ţările mari productive de nuci sunt ţări din 'sia, Europa
şi 'merica de nord; /.J.'., China, &urcia, C./.-, $ranţa. n 0omânia, în *545,
erau în cultură 2, mil de pomi, care dădeau o producţie de 2311 t. n *5))
 producţia a fost de 24111 t şi până după *551 a scăzut la *)111 t >*55*?.

1.2. Particularităţi biologice

1.2.1. Specii !pontane, !oiuri, portaltoi

Specii !pontane. Aenul Huglans are 21 de specii grupate în  secţii;

 oscaran   cu 4 specii, "ardacaran cu * specii,  socaron   cu * de
specii. /oiurile cultivate provin din specia Eunglans regia !., în principal, dar 
şi din Euglans cinerea !., Euglans californica Satt, Euglans cordiformis .
/oiurile cultivate au fost obţinute la /taţiunea pomicolă &ârgu"Hiu,
Aeoagiu şi la -.C.#. Mărăcineni. #rincipalele soiuri cultivate sunt prezentate în
tabelul *1.*.
 

tabelul *1.*.
Principalele !oiuri %e NUC culti+ate )n Rom6nia

Epoca %e recoltare i con!um

Sortimentul Augu!t Septembrie -ctombrie
I II III I II III I II III
Fup6neti
Argeean
ratia
0eoagiu =
#iro!la+a
#u!celean
Sarmi!
$elniţa
0ermi!ara
#i(aela
Roana
Sibiel BB
No+aci
Suita

#ortaltoii nucului se obţin din speciile  Eunglans regia, Euglans  nigra,

 Euglans sieboldiana, Euglans cinerea . +in specia  Euglans regia  !. au fost
omologaţi doi portaltoi; /ecular 0.M. şi &g. Hiu *, compatibili cu toate soiurile
cultivate, rezistenţi la secetă, la ger şi puţin pretenţioşi la sol.

1.2.2. Cerinţele nucului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.  ucul este foarte pretenţios faţă de lumină.

Cerinţele sunt satisfăcute în zonele unde durata de strălucire a soarelui este de
*311"*)11 ore. n condiţii de lumină puţină procesele metabolice ale pomului
sunt perturbate, fapt care se reflectă în producţii slabe, slabă rezistenţă la boli şi
dăunători.
Cerinţe faţă %e căl%ură. +e asemenea cerinţele faţă de căldură ale
nucului sunt mari. Lonele cultivate cu nuc trebuie să aibă o temperatură medie
de )"**YC, cu veri călduroase şi ierni blânde. &emperaturile de peste 7Y C
 provoacă arsuri pe lăstari, frunze şi fructe. #omul rezistă până la :7  −)YC.
&emperaturile negative de :*4−*)YC, de la începutul toamnei sau de la
sfârşitul iernii, pot afecta pomii. n timpul înfloritului, organele florale sunt
foarte sensibile; stigmatele degeră la :1,)  −*,*YC< florile şi frunzele sunt
distruse la :  −YC.
Cerinţe faţă %e apă.  ucul reuşeşte în zonele cu 311"411 mm anual
din care în lunile mai : iunie *11"*1 mm şi în iulie : august )1"*11 mm
>Aodeanu, -., *55?. /uportă bine seceta datorită sistemului radicular profund.
E9cesul de apă din sol şi aer este dăunător; scade rezistenţa pomilor la boli şi
ger.
Cerinţele faţă %e !ol sunt mari. ucul reclamă soluri cu te9tură uşoară
şi mi(locie, permeabile, profunde, cu p% 3,1"4,7. /e recomandă să se planteze
 pe treimea mi(locie a pantei. 'pa freatică trebuie să fie la ,7" m adâncime.
 

1.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Si!temul ra%icular este profund, în funcţie de sol şi de vârsta pomului.

#omii de *1 ani au ma(oritatea rădăcinilor între 1 şi 71 cm, iar cei de 1 de
ani, între 1 şi )1 cm, pe podzol. #e nisipuri rădăcinile pot a(unge până la *21
cm şi la **1 cm pe celelalte tipuri de soluri >#opescu, M., *544?. #e orizontală
rădăcinile pot depăşi de 2"4 ori proiecţia coroanei. Ma(oritatea rădăcinilor 
active se găsesc la "2 m de trunchi.
Si!temul aerian. &runchiul este gros şi acoperit cu un strat neted alb"
cenuşiu, care mai târziu crapă şi are o culoare cenuşie"negricioasă. Coroana
este de regulă globuloasă, cu diametrul de *"*7 m şi cu înălţimea de *1"*7 m.
!ăstarii sunt viguroşi şi au creşteri variabile în funcţie de soi, condiţiile
ecologice şi agrotehnice, dar mai ales în funcţie de vârsta pomilor; pomii tineri
au cele mai intense creşteri la ") ani după plantare. +upă *7"1 de ani,
creşterile se stabilizează la *1"1 cm. Mugurii sunt de trei feluri; vegetativi,
floriferi bărbăteşti şi micşti, din care se formează lăstari purtători de flori
femele. 0amificarea este slabă, pomii formează coroane rare.
Parcurgerea ciclului anual.  Jmflarea mugurilor are loc când
temperatura este constantă în (ur de *1YC. nfloritul are loc între 1 aprilie şi *1
mai. nflorirea florilor femele durează *2"*3 zile, iar a celor bărbăteşti
>amenţi?, 7"4 zile. /oiurile de nuc sunt parţial autofertile şi totdeauna
interfertile. +istanţa dintre soiurile polenizatoare şi cele de polenizat trebuie să
fie de ma9im 71"31 cm. $ructele legate cresc cu intensitate mare, întărirea
endocarpului are loc în luna iulie. Maturitatea fructelor are loc în septembrie"
octombrie. $ructele >drupa falsă? au greutatea între 7 şi 1 g. Cele care au peste
*1 g în greutate şi peste 71@ miez, sunt considerate fructe mari.
Precocitatea. ucul obţinut pe cale generativă produce primele fructe
după *1"*7 ani. +acă este altoit pe Huglans regia, primele fructe apar la 3") ani,
iar dacă este altoit pe Huglans nigra primele fructe apar la 7"3 ani. E9istă şi
soiuri care produc fructe la  ani după altoire >Hupăneşti, 0 B, -deal?
>Aodeanu, -., *55?.
onge+itatea. ucul este o specie pomicolă longevivă; pomii care se
obţin pe cale generativă au perioada de creştere de la *1 la 1 de ani, cea de
creştere şi rodire de 1 la )1"*11 de ani, cea de producţie ma9imă de la )1"*11
de ani până la 11 de ani, după care pomul intră în declin şi moare, după *7"1
de ani. #omii care sunt altoiţi pe Huglans regia au perioada de creştere care
durează 7"* ani, cea de creştere şi rodire între * şi 21 de ani, cea de producţie
ma9imă, între 21 şi )1 de ani, după care se produce declinul.
Potenţialul pro%ucti+  este diferit în funcţie de soi şi agrotehnica
aplicată. Jn pom în plină producţie poate da 21")1 Gg pe pom >7"3 tBha?.
#omii izolaţi pot produce şi *11"*71 GgBpom. >+răgănescu, E., *553?.

1.7. Particularităţi te(nologice

1.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor se produce în pepiniere. ucul se înmulţeşte prin

seminţe, în care caz caracterele soiului nu se transmit fidel la descendenţi. +e
 

asemenea nucul se înmulţeşte şi prin altoire care poate fi manuală >în copulaţie,
triangulaţie sau despicătură? sau mecanică >cu maşini asemănătoare cu cele
folosite la altoirea viţei de vie, care formează profil sub forma literei omega?.
'ltoirea se face în ianuarie, după care se forţează în lăzi cu rumeguş, în sere
speciale timp de două săptămâni la 3")YC şi umiditatea aerului de )1"51@.
#lantarea pomilor nou formaţi se face în câmpul -- pe rânduri de 51 × 21 cm.

1.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

#lantaţiile de nuc se amplasează în zone în care factorii climatici sunt

analizaţi o perioadă mare de timp >1"1 ani?. nainte de înfiinţarea culturii,
timp de "2 ani se cultivă plante agricole anuale sau perene. $ertilizarea de
 bază se face cu doze diferite de îngrăşăminte chimice, în funcţie de fertilitatea
naturală a solului. +esfundarea se face pe întreaga suprafaţă sau în benzi de
*,7",1 m, în lungul viitoarelor rânduri, la 31")1 cm adâncime, în iulie"august.
+istanţele de plantare sunt de *1"*mB )"*1 m. /oiurile care sunt altoite
 pe  Euglans nigra, mai puţin viguroase se pot planta la )"*1mB )"*1 m. n
 primii *1"*7 ani de la plantare rândurile de nuc se pot intercala cu soiuri slab
viguroase de prun, vişin, măr, păr.
#lantarea nucului se face toamna şi primăvara. 0ezultate bune se obţin
când plantarea se face primăvara devreme >Mihăescu, Ar., *544?. #rinderea
este mai bună, dacă pomii sunt scoşi din pepinieră cu pământ printre rădăcini.
Tăierile %e formare. $ormele de coroană utilizate în cultura nucului
sunt; vasul ameliorat, vasul întârziat, piramida neeta(ată. $ormarea oricărui
sistem enunţat este relativ simplă, deoarece se fac tăieri puţine, nucul având
coroana rară.
Tăierile %e ro%ire i )ntreţinere sunt de asemenea puţine şi constau în
eliminarea ramurilor concurente, lacome şi scurtarea ramurilor de semischelet
 prin care se stimulează formarea unor noi ramuri florifere femeieşti.
'ntreţinerea !olului. n perioada de creştere, solul din plantaţiile de
nuc este menţinut ca ogor lucrat sau cultivat cu plante care să nu concureze
 pomii pentru apă şi substanţe nutritive, în perioadele critice. +upă intrarea pe
rod, solul poate fi întreţinut ca ogor lucrat sau înierbat între rânduri şi erbicidat
 pe rânduri. +intre erbicide se recomandă 0oundup 3") lBha, Dasta 7"3 lBha.
:ertili"area plantaţiilor. n anii de creştere nucul consumă azot în
cantităţi mari, ceea ce impune o fartilizare susţinută cu acest element, fie cu
îngrăşăminte chimice, fie cu de(ecţii lichide. +upă intrarea pe rod se aplică,
orientativ, în fiecare an; *11"*1 GgBha < 31")1 GgBha # 67< 31")1 GgB ha  6
>+răgănescu, E., *553?.
Irigarea plantaţiilor. -rigarea este obligatorie în zonele cu precipitaţii
sub 311 mm. Ma(oritatea autorilor, cercetători în domeniu recomandă *71 lBm 
în lunile mai"iulie şi *11 lBm în august"septembrie.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor. Cele mai periculoase boli ale
nucului sunt antracnoza >Anomonia (uglandis? 8i bacterioza >Oantomonas
 (uglandis?. 'ceste boli se combat prin tratamente cu zeamă bordeleză 1,7"
*,1@< +ithane M 27 1,@< &opas 1,*@ ş.a. Cei mai periculoşi dăunători sunt;
viermele nucilor >Carpocapsa amplona?, păduchii ţestoşi >Eulecanium corni?,
acarienii >'ceria trestiata?, ş.a. 'ceştia se combat cu unul din următoarele
 produse; Carbeto9 71 1,2@< /inorato9 7 EC 1,*7@< Lolone 7 EC 1,@< ş.a.
Recoltarea fructelor.  0ecoltarea fructelor se face în faze diferite în
funcţie de destinaţia producţiei. #entru dulceaţă şi lichior, nucile se recoltează
 

înainte de întărirea endocarpului, când fructele au *,7",1 cm. #entru obţinerea

miezului, nucile se recoltează la maturitate în lunile septembrie"octombrie.
0ecoltarea se face prin scuturare manuală sau mecanică, iar recoltarea se face
de asemenea manual sau mecanic. +acă mezocarpul nu se desprinde uşor,
nucile se introduc în camere ermetice, în atmosferă de etilen *@ la temperatura
de *"4YC, timp de * ore. +upă deco(ire, nucile se spală "2 minute, după
care se usucă până la umiditatea de 7")@. Jscarea se face la temperatura de
)"21YC. +acă aceste verigi sunt respectate, nucile se păstrează la temperaturi
de *1"*YC timp de un an şi la temperaturi de 1YC timp de " ani.

 !ntrebări
1. "um se prezintă sistemul aerian la nuc#
$. "are este potenţialul producti/ la nuc#
%. "um se face recoltarea nucilor#
 

Cap. &I Cultura căpunului

 (ragaria grandiflora Ehrh
 (am. Rosaceae
9ubfam. Rosoideae

11.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

-mportanţa căpşunului este dată de calitatea fructelor, care alături de

cireşe, deschid sezonul de fructe proaspete, începând din a doua decadă a lunii
mai. $ructele conţin; 7"*@ zaharuri, 1,3"*,3@ acizi, 2*")4 mg@ vitamina C,
săruri minerale ş.a. >0adu, -.$., *5)7?. $ructele pot fi şi industrializate sub
formă de gemuri, dulceţuri, sirop, (eleuri. Căpşunul este o specie precoce care
rodeşte în anul următor plantării. -nconvenientele culturii sunt date de
sensibilitatea fructelor şi de volumul mare de mână de lucru.
Căpşunul este originar din zona temperată a Europei, 'siei şi 'mericii
de ord, unde creşte în stare spontană.
#e continente, cultura căpşunului ocupă suprafeţe mari, în Europa
>2,42@?, 'merica de ord >"@?, 'sia >*),11@?. n Europa, ţări mari
 producătoare de căpşune sunt; /pania, #olonia, -talia, $ranţa. >+răgănescu, E.,
*553?.
n 0omânia, cultura căpşunului ocupă suprafeţe mari în (udeţele /atu"
Mare, Maramureş, Dihor, dar şi în (udeţele =rancea, 'rgeş.

11.2. Particularităţi biologice

11.2.1. Specii !pontane, !oiuri

Specii. Aenul $ragaria are 27 : 71 de specii. Cele 111 de soiuri

cunoscute au fost obţinute din următoarele specii;
-  (ragaria /esca
-  (ragaria elatior 
-  (ragaria /irginiana
-  (ragaria "iloensis
-  (ragaria grandiflora

Soiuri. Căpşunul are un sortiment bogat, ceea ce permite specializarea

soiurilor pentru diferite tehnologii de cultură şi destinaţii. n 0omânia, pentru
înmulţire sunt autorizate soiurile; /enga /engana, 0ed Aauntlet, Aorella,
#ocahontas, #remial, /unrise. Cele mai importante soiuri care se cultivă în
lume sunt prezentate în tabelul **.*.
 

tabelul **.*.

Sortimentul %e căpun

Epoca %e coacere
Soiul :oarte
Timpurie #iGlocie T6r"ie
timpurie
Premial
Sunri!e
Coral
AiKo
0orella
Poca(onta!
Re%
0auntlet
enton
Senga
Sengana

11.2.2. Cerinţele căpunului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.  Căpşunul are cerinţe minime faţă de lumină,

 putând să crească chiar la semiumbră. Cultivat în zone înalte, are nevoie de o
e9poziţie luminată.
Cerinţe faţă %e căl%ură.  8i acestea sunt relativ modeste. #ragul
 biologic la căpşun este de 7YC. $lorile se deschid când temperatura este
constantă la *"*YC, timp de )"*1 zile. $ructele au nevoie pentru maturare de
o temperatură medie de *2"*)YC. n timpul iernii plantele neprote(ate >cu
mulci sau zăpadă? sunt distruse la :*7−*)YC /istemul radicular rezistă
 până la :)YC.
Cerinţe faţă %e apă. 'cestea sunt mari sau foarte mari. n zonele unde
 precipitaţiile anuale sunt sub 371"511 mm, căpşunul nu se poate cultiva decât
în condiţii de irigare. #erioadele critice pentru apă sunt; la înflorit, la coacerea
fructelor, după recoltat.
Cerinţe faţă %e !ol. Căpşunul are pretenţii mari faţă de sol. #referă
soluri cu structura mi(locie sau uşoară, fertile, slab acide, cu p% 7,7"4,1, iar apa
freatică să se găsească la * m adâncime. /olurile argiloase, sărăturate sau
nisipurile, nu sunt proprii acestei culturi.

11.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Căpşunul are o tulpină scurtă, de 1,7" cm. n partea inferioară a

acesteia se găseşte sistemul radicular care este răspândit, în cea mai mare parte,
între *1 şi 1 cm. Jnele rădăcini a(ung la 21"71 cm. +upă "2 ani, o parte din
rădăcini pier, ceea ce creează un dezechilibru în partea aeriană şi cea subterană.
Ca urmare frunzele sunt mai mici şi starea generală a plantei se alterează. +e
altfel o plantaţie de căpşun se desfiinţează după 2, ma9im, 7 ani.
 

/tolonii se formează din mugurii vegetativi situaţi la baza ramificaţiilor 

anuale, în număr de 4"1. 'ceştia, iubitori de căldură şi lumină, se orientează
spre intervalul dintre rânduri.
#erioada de înflorire durează pe fiecare tufă, ") săptămâni, iar fiecare
floare rămâne deschisă "2 zile. $lorile sunt hermafrodite.
$ructul este o achenă >sămânţa?. #ulpa fructului, comestibilă provine
din îngroşarea receptaculului floral.

11.7. Particularităţi te(nologice

11.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Materialul săditor pentru căpşun trebuie să fie în primul rând autentic şi

liber de viroze, fapt ce se poate realiza doar prin culturi de meristeme  ,,in
/itro’’ . +in aceste culturi, rezultă baza superelitei, iar din aceasta, elita.
#lantaţiile se înfiinţează doar cu plante elită şi superelită.

11.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

Cultura căpşunului se poate face după mai multe tehnologii.

19 Cultura anuală
&erenul destinat acestei culturi se curăţă de resturile culturii precedente,
după care se fertilizează cu 31"41 tBha îngrăşăminte organice, 11 Gg
superfosfat şi 71 Gg sulfat de potasiu. n continuare se nivelează şi se
desfundă la 1"7 cm. +ezinfectarea terenului se face cu %ecloto9 21 GgBha
sau !indato9 7 GgBha. /olul se mărunţeşte şi se modelează în brazde late de 52
cm la coronament, unde se plantează 2 rânduri cu 7 cm între ele şi 1 cm
între plante pe rând, ceea ce reprezintă o densitate de *11 111 plante la ha.
#lantarea se face vara în lunile iulie"august, utilizând stoloni refrigeraţi.
nainte de venirea iernii cultura se acoperă cu mulci.
/olul se menţine curat de buruieni utilizând erbicidele; $usilade "2
lBha, /imazin 3 GgBha, +ual 2 lBha, toate aplicate preemergent.
#rimăvara se îndepărtează mulciul după care se fertilizează suplimentar 
cu *71 GgBha azotat de amoniu.
/olul se menţine afânat prin " praşile superficiale la 2"7 cm
adâncime.
#entru prote(area fructelor cultura se mulceşte cu paie aşezate sub
inflorescenţe şi frunze. /unt necesare *1"*7 t paie la hectar.
0ecoltarea fructelor se eşalonează pe 1"7 de zile, în funcţie de
coacerea acestora. #roducţia este de 1"*7 tBha.

29 Cultura multianuală
/e mai numeşte şi  ,,cultura clasică’’ , de la care se obţine "2 recolte.
nfiinţarea plantaţiilor se face între *7 august şi *7 octombrie. n anul următor,
 producţia va fi mică, dar ma9imă în următorii " ani. nfiinţarea se poate face
şi în primăvară >*7 martie? caz în care, în anul respectiv nu se obţine producţie.
n astfel de plantaţii fertilizarea de bază, de la înfiinţarea plantaţiei se
face cu 1"21 tBha îngrăşăminte organice, 11"211 GgBha superfosfat şi 71"11
GgBha sulfat de potasiu >nu se administrează sare potasică deoarece plantele
 

sunt sensibile la clor?. ngrăşămintele cu azot sunt administrate, o treime

toamna şi două treimi înainte de înflorit şi după recoltare.
!ucrările de întreţinere sunt cele curente, enumerate la cultura
 precedentă.
+upă recoltare, cultura se coseşte în aşa fel încât să nu se atingă
mugurele central. Materialul rezultat se arde.
0ecoltarea fructelor se face pe măsura coacerii acestora. !a o cultură se
fac *1"* recoltări realizându"se o producţie medie de *"1 tBha.
79 Cultura proteGată
Cultura este înfiinţată în tuneluri din folie de plastic, care acoperă )"*1
rânduri de plante cultivate în benzi. 'coperirea cu folie se face la începutul
lunii martie. Jlterior se fac aerisiri la *" zile pentru evitarea temperaturilor 
ridicate şi e9cesului de umiditate. +atorită cheltuielilor mari acest tip de
cultură se practică mai rar.
B9 Cultura forţată
Cultura se înfiinţează în sere industriale, cu scopul de a obţine fructe cu
*" luni mai devreme. #lantele se plantează pe sol sau în tuburi de plastic, cu
înălţimea de  m, fiecare având 1 de orificii, tip ,,cuib de rândunicăTT.
/tolonii refrigeraţi se plantează în luna iunie în câmp, astfel încât până
la intrarea în iarnă să se formeze "7 ramificaţii cu muguri floriferi.
#lantarea în sere se face în luna decembrie realizându"se *11111
 planteBha. +upă plantare timp de o lună temperatura se menţine între * şi 7YC
apoi se ridică zilnic cu câte *YC până se realizează nivelul de *7"*)YC ziua şi
**"*YC noaptea. n perioada de înflorire, temperatura trebuie să fie de *)"
1YC, iar la formarea fructelor temperatura trebuie să fie între "2YC ziua şi
*2"*3YC noaptea.
Jmiditatea solului şi a aerului se realizează automatizat. $ertilizarea se
 poate face odată cu irigarea.
0ecoltarea se face începând cu luna martie.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor.  Cele mai păgubitoare boli ale
căpşunului sunt; putregaiul cenuşiu >DotrFtis cinerea?, mana căpşunului
>#hFtophtora fragaria?, făinarea >/phaerothera macularis? ş.a. principalii
dăunători ai căpşunului sunt; păian(enul roşu >&etranFchus urticae?, gărgăriţa
neagră >'nthonomus rubra?, păduchele de frunze >MFzus fragariae? ş.a.
tratamentele fitosanitare se aplică la avertizare.
Recoltarea fructelor. #entru consumul imediat căpşunul se recoltează,
când pulpa este tare, dar fructul este colorat în totalitate. #entru industrializare
şi e9port, când sunt colorate în proporţie de 47@ din suprafaţă. 0ecoltarea se
face în ambala(e de 1,7"* Gg.

 !ntrebări
1. "um se produce materialul săditor la căpşun#
$. "are sunt tenologiile de cultură la căpşun#
%. "are sunt cerinţele faţă de lumină, la căpşun#
 

Cap. &II Cultura coacă"ului

 Ribes nigrum !.-c. negru
 Ribes rubrum !.-c. roşu
 (am. 9a3ifragaceae
9ubfam. Ribesoideae

12.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

Coacăzele au o deosebită valoare alimentară şi terapeutică. +in ele se
 prepară suc, gem, marmeladă. /unt bogate în vitamine şi săruri minerale. Cele
două specii de coacăz sunt productive şi se înmulţesc uşor. Coacăzele negre
conţin *1"*71mg@ vitamina C, 2,7mg@ fier, *3mg@ fosfor.
Coacăzul este originar din Europa şi 'sia, unde creşte în stare spontană
în zona de munte. !a ora actuală coacăzul se cultivă pe toate continentele.
Europa deţine primul loc cu peste )1@ din producţia mondială. Cele mai mari
cultivatoare din Europa sunt; #olonia, Cehia, /lovacia, 'nglia, etc. n 0omânia
se cultivă îndeosebi în (udeţele Clu(, Dihor, Mureş, /uceava.

12.2. Particularităţi biologice

12.2.1. Specii !pontane, !oiuri

Aenul 0ibes cuprinde peste *31 de specii, dintre care unele au

contribuit la obţinerea soiurilor cultivate. /oiurile cu fructe roşii provin din
speciile;
−  Ribes nubrum  !. : coacăzul roşu<
−  Ribes petraeum  Sulf : coacăzul de stâncă<
−  Ribes /ulgare !am : coacăzul obişnuit.
/oiurile cu fructe negre provin din speciile;
−  Ribes nigrum ! : coacăzul negru<
−  Ribes americanum  Mill : coacăzul american<
−  Ribes odoratum Sendl : coacăzul de Missouri.
#rincipalele soiuri de coacăz cultivate în 0omânia sunt prezentate în
tabelele *.*.şi *..
tabelul *.*.
Sortimentul %e coacă" negru
Epoca %e coacere
Soiuri :oarte
Timpurie #iGlocie T6r"ie
timpurie
Recor%
Fo!eni 1?
T!ena
locK%oQn
Tenan
Cot!Qol% Cro!!
ogatar
TinKer
 

tabelul *..
Sortimentul %e coacă" rou

Epoca %e coacere
Soiuri :oarte
Timpurie #iGlocie T6r"ie
timpurie
Rou Timpuriu
Re% aKe
FonKleen +on Tet!
#ărgăritar
oug(ton Ca!tle

12.2.2. Cerinţele coacă"ului faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. /unt mici, rezistă la semiumbră. #retenţii mai

mari au soiurile cu fructe roşii.
Cerinţe faţă %e căl%ură. Lonele favorabile de cultură sunt cele unde
temperatura medie anuală este de 4,7"5,1 °C. #ragul biologic este de N3 °C.
nfloreşte timpuriu, când temperatura este peste * °C. Este sensibil la brume
târzii. u suportă temperaturi mai mari de 1 °C, iar iarna rezistă până la : 1...
 : °C.
Cerinţele faţă %e apă, sunt mari. Coacăzul are condiţii prielnice acolo
unde regimul de precipitaţii este mai mare de 411 mm anual, iar acestea să fie
repartizate uniform în timpul anului.
Cerinţe faţă %e !ol. Coacăzul necesită soluri cu fertilitate medie, luto"
argiloase, argilo"lutoase, permeabile, slab acide.

12.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

0ădăcina este adventivă, puternic ramificată, situată între *1 şi 1 cm

adâncime.
&ulpinile pornesc din zona coletului şi au înălţimea de *,7", m.
$iecare plantă este alcătuită din *1"* tulpini care formează o tufă şi care
trăieşte *7"1 de ani. 0entabilitatea economică a unei tulpini este de 2"4 ani,
după care este tăiată.
Mugurii de rod sunt micşti. -nflorescenţa este racem, iar florile sunt
hermafrodite.
$ructul este o bacă.
Potenţialul pro%ucti+. #roducţiile economice se obţin înce"pând cu
anul --- : -= de la plantare. #roducţiile sunt de 7") tBha la coacăzul negru şi *1"
*3 tBha la coacăzul roşu.
 

12.7. Particularităţi te(nologice

12.7.1. Specificul obţinerii materialului !ă%itor

Coacăzul se înmulţeşte prin butaşi, obţinându"se *1 111 : *21 111

 butaşi la hectar. +e asemenea, la scară mică este utilizată înmulţirea prin
marcota(. /e pot obţine în (ur de *11 111 marcoteBha de calitatea -.

12.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

#regătirea terenului pentru înfiinţarea unei plantaţii de coacăz se face

 prin fertilizări cu îngrăşăminte organice >1"21 tBha? şi chimice în funcţie de
fertilitatea naturală a solului >*11"*71 Gg #67 şi *1"*31 Gg  6?. Jrmează
desfundarea solului la 7"21 cm, nivelarea şi mărunţirea cu grapa cu discuri.
+istanţele de plantare sunt de ,1",1 m × *,1 m. #lantarea se face
toamna, urmată de udări abundente. #entru polenizare se recomandă plantarea
a " soiuri într"o parcelă.
$ormarea tufelor se face, eşalonat, în "7 ani. n fiecare an se reţin "2
lăstari, aflaţi cât mai aproape de colet, iar restul se îndepărtează. &ulpinile
reţinute nu se scurtează.
Tăierile %e ro%ire. /e îndepărtează tulpinile bătrâne >7"4 ani?, frânte,
 bolnave, rupte. &ulpinile tăiate se înlocuiesc cu altele care pornesc din prea(ma
coletului.
'ntreţinerea !olului  se face sub forma ogorului negru. 'rătura nu
trebuie să depăşească *7 cm adâncime. #rintre rânduri mobilizarea solului se
face mecanic, iar pe rând, manual. ncepând cu anul --- de la plantare solul se
 poate erbicida cu Aesatop 7"3") GgBha sau cu +evinol 7") GgBha.
:ertili"area se face cu 21"71 tBha îngrăşăminte organice, odată la "2
ani şi cu *11"*1 GgBha # 67, *1"*71 GgBha  6, iar în anii când nu se aplică
îngrăşăminte organice, se administrează )1"*1 Gg  aplicat în " reprize
>+răgănescu, E.< *553?.
Irigarea se face în zonele unde precipitaţiile anuale sunt sub 411 mm
anual. /e fac "2 udări cu câte 71"11 m Bha.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor   se face prin aplicarea a 3"*1
tratamente fitosanitare însoţite de lucrări de igienă culturală.
Recoltarea fructelor se face când bacele din vârful ciorchine"lui au
intrat în pârgă. 0ecoltarea se face eşalonat într"o săptămână, atunci când se face
manual. nainte cu 7 zile de recoltarea mecanizată se face un tratament cu
Ethrel 11 ppm.

 !ntrebări
1. "are sunt principalele soiuri culti/ate la coacăz#
$. "um se 'nmulţeşte coacăzul#
%. "um se face fertilizarea la coacăz#
 

Cap. &III Cultura "meurului i murului

 Rubus idaeus !.
 (am. Rosaceae
9ubfam. Rosoideae

17.1. Importanţă, origine i arie %e ră!p6n%ire

'ceste două specii sunt foarte apreciate pentru calitatea superioară a
fructelor, precocitate, potenţial productiv mare, ameliorarea solului,
 plasticitatea ecologică foarte mare.
$ructele de zmeur conţin 2,77"*,)) mg@ vitamina C, provitamina ',
vitaminele D, +, #< ),1"*,14@ substanţă uscată< 2,*4"3,)@ zahăr total<
*,1)",1@ aciditate< 1,2"*,31@ substanţe minerale >Cireaşă, =.< *5)?.
$ructele de mur conţin ,7"3@ zahăr total< ),3*"21,47@ vitamina C.
$ructele de zmeur şi mur se consumă în stare proaspătă sau preparate
sub formă de sucuri, siropuri, dulceţuri. +e asemenea, au o largă utilizare în
medicină pentru tratarea dezinteriei, anghinei.
Cele două specii cresc spontan în Europa, vestul 'siei şi estul 'mericii
de ord. #e continente, Europa deţine primul loc, ca suprafaţă , iar aici, cele
mai mari cultivatoare sunt; $ederaţia 0usă, #olonia, etc.
n 0omânia, zmeurul şi murul creşte spontan în zonele submontane şi
se cultivă pe suprafeţe mici.

17.2. Particularităţi biologice

17.2.1. Specii !pontane, !oiuri

!a zmeur, ma(oritatea soiurilor cultivate provin din speciile  Rubus

idaeus  ! şi  Rubus occidentalis  !. #rima specie are două subspecii;  Rubus
idaeus ssp /ulgaris  >zmeurul european? cu fructe roze sau galbene şi  Rubus
idaeus ssp strigosus.
tabelul *.*.
Sortimentul %e "meur
Epoca %e coacere
Soiuri :oarte
Timpurie #iGlocie T6r"ie
timpurie
Citria
CaJuga

Engle"e!c A1

#alling Eploit
NeQburg
Rubin bulgăre!c
Ru+i
T(e at(am
 

tabelul *..
Sortimentul %e mur

Epoca %e coacere
Soiuri :oarte Timpuri
#iGlocie T6r"ie
timpurie e
DerroQ
Smoot(!tem
T(ornfree
T(ornle!!
E+ergreen

!a mur, soiurile cultivate provin din speciile 0ubus caesius, 0ubus

 plicatus, 0ubus procerus.
#rincipalele soiuri de zmeur şi de mur sunt prezentate în tabelele *.*.
şi *..

17.2.2. Cerinţele "meurului i murului faţă

%e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.  Cele două specii au cerinţe modeste faţă de

lumină. Comparativ, zmeurul este mai pretenţios decât murul. +e asemenea,
soiurile cultivate sunt mai pretenţioase decât cele spontane.
Cerinţe faţă %e căl%ură. 8i faţă de acest factor, cerinţele zmeurului şi
murului sunt modeste, dar nu rezistă la temperaturi mai mici de : 1.....: 7 °C.
n condiţiile de munte, când iarna plantele sunt acoperite cu zăpadă, zmeurul şi
murul rezistă la temperaturi mult mai scăzute. #entru a înflori, primăvara, ele
au nevoie de o sumă a gradelor de temperatură de 31")41 °C.
Cerinţele faţă %e apă.  Lmeurul are pretenţii mai mari faţă de apă decât
murul. El reuşeşte bine în zonele cu 411"511 mm precipitaţii anuale, dar 
reuşeşte satisfăcător şi în zone cu 311"411 mm anual. /eceta este greu
suportată, iar în unele cazuri plantele se usucă.
Cerinţele faţă %e !ol sunt reduse. 0euşesc pe soluri uşoare cu p% între
7,7"3,), şi sub *7@ calcar activ. 'pa freatică trebuie să fie sub *,7 m adâncime.

17.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Ră%ăcinile pornesc dintr"un rizom care are o durată de viaţă de *7"1

de ani. Ma(oritatea rădăcinilor se găsesc până la adâncimea de 1 cm, foarte rar 
 până la * m. n fiecare an, pe rădăcini se formează muguri din care se formează
dra(oni, care în cursul anului devin tulpini.
Tulpinile  fructifică în anul --, după care se usucă. 'u *,7",1 m
lungime. !a bază au muguri vegetativi, iar la mi(loc şi la vârf au muguri micşti.
+in mugurii micşti se formează lăstari purtători de inflorescenţe.
-nflorescenţele sunt cime cu "*7 flori hermafrodite, autofertile. $ructul este o
 polidrupă. /pre deosebire de zmeur, murul are sistemul radicular mai profund,
iar tulpinile sunt mai lungi, între ") m. /oiurile spontane au ţepi, iar soiurile
ameliorate sunt fără ţepi.
 

Potenţialul pro%ucti+. Lmeurul are producţii cuprinse între *" t >anul

-- de la plantare? şi )"*1 t >după anul -= de la plantare?. 6 plantaţie de zmeur 
este rentabilă *1"* ani >Mihăescu, Ar< *544?. !a murul fără spini se pot obţine
2"3 tBha.

17.7. Particularităţi te(nologice

17.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

Lmeurul se înmulţeşte, în principal, prin dra(oni şi mai rar prin butaşi şi

marcota(. Murul se înmulţeşte prin marcota(ul vârfului tulpinilor, prin dra(oni şi
 butaşi de rădăcină. Murul fără spini nu dra(onează.

17.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

&erenul se fertilizează cu 7"1 tBha gunoi de gra(d, îngrăşăminte

chimice cu fosfor şi potasiu şi se desfundă la 7"21 cm. Lmeurul se plantează
la ,7m × 1,7 m, iar murul la ,7m × *,)",1 m. #lantarea se face toamna sau
 primăvara, cu plante bine hidratate şi mocirlite.
'ntreţinerea !olului  se face sub forma ogorului lucrat la )"*1 cm
adâncime, în repaus şi 3"4 cm în vegetaţie. #e rând, odată cu prăşirea se face şi
rărirea dra(onilor, reţinându"se un număr de dra(oni egal cu numărul tulpinilor 
de doi ani. ncepând cu anul -- de la plantare solul dintre rânduri se poate
erbicida cu /imazin 2 GgBha şi +evinol 2 GgBha. $ertilizarea se face cu 1"21
tBha gunoi de gra(d odată la "2 ani şi cu îngrăşăminte chimice, cu cantităţi
diferite în funcţie de fertilitatea naturală a solului; *1 Gg  şi *1 Gg # 67 la
ha >+răgănescu, E.< *553?.
Irigarea este necesară în anii secetoşi şi se face cu 11"11 m  apă, de
"2 ori.
Tăierea la "meur. +ra(onii se scurtează la plantare la *7"1 cm. n anul
-, se lasă să crească toţi lăstarii, iar în anul -- tulpina iniţială se scurtează
deasupra a " creşteri viguroase pornite din zona coletului. +upă intrarea pe
rod, tulpinile de doi ani se suprimă şi se înlocuiesc cu dra(oni. nlăturarea
tulpinilor de doi ani se face imediat după recoltarea fructelor.
Tăierea la mur. #rin tăieri se urmăreşte formarea unor tufe, fiecare cu
câte "2 tulpini, cu înălţimea impusă de sistemul de susţinere. !a această
înălţime se formează 3") tulpini de rod şi se lasă )"*1 tulpini tinere, de
înlocuire.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor, se face cu tratamente fitosanitare,
la avertizare.
Recoltarea fructelor se face la maturitatea deplină şi este concomitentă
cu sortarea şi ambalarea, deoarece fructele sunt foarte sensibile. 0ecoltarea se
face manual. Lmeurele se recoltează fără receptacul. Maturarea fructelor se
face eşalonat, de aceea recoltarea se face în 3") reprize.

 !ntrebări
1."are sunt cerinţele faţă de sol la zmeur şi mur#
$. "are este potenţialul producti/ la cele două specii#
%. "um se face 'ntreţinerea solului la zmeur şi mur#
 

Cap. &I$ Cultura afinului

>accinium sp. !
 (am. =ricaceae

1B.1. Importanţă, origine, areal %e cultură

'finul este o specie pomicolă deosebit de valoroasă pentru conţinutul

 bogat în substanţe nutritive; 4,*2"*7,*@ zaharuri< 1,1"1,25@ substanţe
 pectice< săruri minerale de , Ca, $e, #, Mg, Cl, etc. $ructele a(ută la tratarea
diareei, ulcerului, anemiilor, afecţiunilor biliare. Ceaiurile din lăstari şi frunze
se folosesc pentru tratarea afecţiunilor gastrice şi biliare. 'finul poate creşte pe
soluri acide şi opreşte eroziunea solului.
'finul se găseşte în flora spontană dintre paralelele de 2* °  şi 41°
latitudine nordică, din Europa, 'sia, 'merica de ord. Cele mai mari suprafeţe
cultivate se găsesc în 'merica de ord, dar şi în Europa; în Aermania, 'nglia,
#olonia, etc. n 0omânia este răspândit în zonele montane, iar în cultură se
găseşte în stadiu e9perimental.

1B.2. Particularităţi biologice

1B.2.1. Specii !pontane, !oiuri

Aenul =accinium are peste 11 de specii răspândite în toată emisfera

nordică. +intre acestea cele care au contribuit la obţinerea soiurilor cultivate
sunt următoarele;
− >accinium mrtillus ! : afinul negru<
− >accinium uliginosum ! : afinul vânăt<
− >accinium lamar+ii Comp : afinul pitic american<
− >accinium corimbosum  ! : afinul gigant.
/ortimentul aflat în cultură, e9perimental, este integral străin şi este
 prezentat în tabelul *2.*.
 

tabelul *2.*.
Principalele !oiuri %e afin

Nr. Soiul i Caracteri!ticile Caracteri!ticile fructului

crt. #ărime
originea plantei a
:orma Culoarea
=igoare mare, tufă erectă, albastru
luecrop sferică
* /.J.'. foarte productiv, rustic, cu mare deschis,
maturare mi(locie turtită
azur 
=igoare mare, tufă erectă, albastru
lueraJ
 /.J.'.
 productiv, cu maturare mare sferică
mi(locie închis
=igoare foarte mare, tufă
cu multe creşteri laterale foarte
Co+ille
 /.J.'.
răsfirate, foarte productiv sferică negru
şi cu maturare tardivă >cel mare
mai târziu?
=igoare mare, tufă erectă, foarte albastru
I+an(oe
2 /.J.'.
 productiv, cu maturare sferică
mi(locie mare deschis
=igoare mi(locie, tufă
erma*1 
7 +anemarca
erectă, productivitate mare sferică albastru
 bună şi maturare mi(locie
=igoare mi(locie, tufă
erma*
3 +anemarca
compactă, productivitate mare sferică albastru
 bună, maturare mi(locie
sferic,
Pemberton =igoare mi(locie, tufă foarte albastru
4 /.J.'. erectă, foarte productiv uşor 
mare închis
turtit
=igoare mi(locie, tufă mic"
Meimout erectă, maturare timpurie,
) /.J.'. necesită rărirea ciorchini" mi(loci sferică albastru
lor  u

1B.2.2. Cerinţe faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină.  'finul are cerinţe mici faţă de lumină. n

 perioada de înflorire şi legare a fructelor, cerinţele sunt mai mari.
Cerinţe faţă %e căl%ură.  +e asemenea, pretenţiile sunt mici.
&emperatura medie anuală necesară afinului este de 4,7"),7°C. 0ezistă la geruri
de : 7°C, dar în cazul când tulpinile nu sunt bine maturate, rezistă la doar : 
*1.... :*°C.
Cerinţele faţă %e apă.  Lonele proprii afinului trebuie să aibe )11"*111
mm anual, iar cel puţin *B să cadă în vegetaţie.
Cerinţe faţă %e !ol. Creşte bine pe soluri brune, brune podzolice,
drenate, profunde, cu fertilitate mi(locie. #h"ul trebuie să fie situat între 2,"2,),
iar humusul trebuie să se găsească între ,7",)@.

1B.2.7. Caracteri!tici morfologice i %e pro%ucţie

Ră%ăcinile sunt subţiri şi sunt plasate între *1 şi 21 cm adâncime, iar 

 pe orizontală nu se deplasează cu mai mult de * m faţă de centrul tufei.
 

Tulpinile sunt slab ramificate şi încep să fructifice în anul --. 'finul se

 prezintă sub formă de arbust, înalt de 1,2" m, format din mai multe tulpini.
:lorile sunt grupate în raceme, de culoare albă sau roz"deschis. Ele se
deschid eşalonat, începând de la baza inflorescenţei. nflorirea are loc în luna
mai.
:ructul  este o bacă sferic"turtită cu diametrul de *"1 mm.
Ma(oritatea soiurilor sunt autofertile.
Potenţialul pro%ucti+.  !a hectar se pot obţine 2"3 t sau *"*,) GgBtufă.

1B.7. Particularităţi te(nologice

1B.7.1. Specificul obţinerii materialului !ă%itor

'finul se înmulţeşte prin butaşi >lignificaţi şi verzi?, marcota(, dra(oni,

despărţirea tufei şi mai rar prin altoire. Metodele de înmulţire enunţate au fost
tratate pe larg în partea generală a cursului.

1B.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

&erenul se pregăteşte urmând verigile tehnologice cunoscute. +acă p%"

ul solului depăşeşte 7,7 acesta trebuie corectat prin aplicarea de amendamente.
Di!tanţele %e plantare se stabilesc în funcţie de soi; ,1"2,1m × *,1",1
m. /e recomandă plantarea a " soiuri într"o parcelă, pentru o bună polenizare.
#lantarea se face în gropi de 1 ×  1 × 1 cm, cu *1"* cm mai adânc în
răsadniţă. +upă plantare, lăstarii se scurtează la 7"3 ochi. #lantarea se face
toamna sau primăvara devreme.
Tăierile %e formare a tufelor se eşalonează pe o perioadă de 2"7 ani,
reţinându"se în fiecare an "2 tulpini noi, plasate cât mai aproape de colet,
astfel încât la încheierea acestor tăieri, tufa să fie alcătuită din *3"1 de tulpini.
Tăierile %e ro%ire au rolul de a îndepărta tulpinile mai bătrâne de 7 ani
şi înlocuirea lor cu altele tinere. +e asemenea, se îndepărtează tulpinile rupte,
frânte, bolnave. &ot cu ocazia acestor tăieri se elimină ramificaţiile foarte dese,
de vigoare slabă.
'ntreţinerea !olului. #e intervalele dintre rânduri, solul se mobilizează
în permanenţă, la *"*7 cm adâncime. #e rânduri, solul se mulceşte sau se
mobilizează manual. n primii ani, pe rânduri, se pot cultiva plante
leguminoase, dar numai în zonele cu precipitaţii de )11"*111 mm anual.
:ertili"area se face cu îngrăşăminte organice >*7"1 tBha? odată la "2
ani şi cu îngrăşăminte chimice >711"311 GgBha?, cu; azot, fosfor şi potasiu.
Irigarea se face în anii secetoşi şi în zonele cu precipitaţii sub )11 mm
anual.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor  se face la avertizare.
Recoltarea fructelor se face la sfârşitul lunii iulie, în " reprize timp
de "2 săptămâni, în funcţie de soi. 0ecoltarea se poate face manual sau
semimecanizat.

 !ntrebări
1. "are este importanţa culturii afinului#
$. "are sunt caracteristicile morfologice şi de producţie la afin#
. "are sunt distanţele de plantare la afin#
 

Cap. &$ Cultura agriului

:rossularia reclinata Mill
 (am. 9a3ifragaceae
9ubfam. Ribesoideae

1.1. Importanţă, origine, arie %e ră!p6n%ire

'grişele se consumă proaspete sau sub formă de compoturi, gemuri,
 peltea, vin, etc. $ructele conţin 7"*7@ zaharuri, @ acizi organici, vitamina C,
etc.
'grişul este originar din Europa, 'sia, 'merica, unde creşte în stare
spontană. n Europa se obţine în (ur de )1@ din producţia mondială. Rări mari
 producătoare sunt; #olonia, Aermania, $ederaţia 0usă. n 0omânia agrişul se
cultivă doar în grădini familiale, în &ransilvania.

1.2. Particularităţi biologice

1.2.1. Specii !pontane, !oiuri

Aenul Arossularia cuprinde peste 71 de soiuri dintre care, interes pentru

ameliorare prezintă următoarele;
− :rossularia reclinata  ! : agrişul european<
− :rossularia irtela  Much : agrişul alb ghimpat<
− :rossularia acicularis  : agrişul gimpos.
/oiurile recomandate pentru 0omânia sunt prezentate în tabelul *7.*.
tabelul *7.*.
Principalele !oiuri %e agri

Nr. Soiul i $igoarea 0reutatea

bacei Culoarea Calitatea Epoca
%e
crt. originea tufei 8g9 bacei bacei maturare
Re"i!tent
%e verde" foarte
* mare 7"3 =--B
CluG >0?  palid  bună
verde" foarte
 Some >0? mi(locie 2"2,7 =--B
 palid  bună
verde foarte
 4enit >0? mi(locie 2"7 =--B
 palid  bună
M(ite
2 Smit( mare "2 galbenă bună =--B
>A.D.?

1.2.2. Cerinţe faţă %e factorii %e +egetaţie

Cerinţe faţă %e lumină. 'grişul are cerinţe modeste faţă de lumină.

Cerinţe faţă %e căl%ură.  'cestea sunt mici. 'grişul rezistă până la : 
1.....: °C, iar sistemul radicular până la : *)°C. Căldurile mari sunt greu
suportate. Lonele favorabile culturii sunt zona dealurilor şi submontane.
 

Cerinţe faţă %e apă.  'grişul dă rezultate bune în zonele cu 311"411

mm, din care B trebuie să cadă în perioada de vegetaţie.
Cerinţe faţă %e !ol. ecesită soluri fertile şi drenate, cu apa freatică la
cel puţin *, m şi p%"ul de 2,)"7,.

1.2.7. Particularităţi morfologice i %e pro%ucţie

Ră%ăcinile sunt răspândite între *1 şi 21 cm adâncime.

Tulpinile cresc din zona coletului şi formează tufe dese şi răsfirate, cu
înălţimea de *"*,7 m. 'cestea se ramifică în primii  ani de viaţă după care
formează muguri micşti.
:lorile  sunt hermafrodite, autofertile, iar polenizarea este entomofilă.
'grişul înfloreşte timpuriu.
:ructul este o bacă.
onge+itatea economică a unei plantaţii de agriş este de *"*2 ani.
Potenţialul pro%ucti+. 6 tufă produce "2 Gg de fructe.

1.7. Caracteri!tici te(nologice

1.7.1. Specificul pro%ucerii materialului !ă%itor

'grişul se înmulţeşte vegetativ prin; marcota(, butăşire, despărţirea

tufelor şi altoire. 'ltoirea se face în vegetaţie, în luna mai, prin metoda 7'n
despicătură8.

1.7.2. Specificul )nfiinţării i )ntreţinerii plantaţiilor

Pregătirea terenului  se face în mod similar, cu cel pentru celelalte

specii de arbuşti fructiferi.
Di!tanţele %e plantare sunt de *,7",7m × 1,4"*, m. #lantarea se face
toamna sau în ferestrele iernii.
'ntreţinerea plantaţiilor. /olul se menţine sub formă de ogor negru,
 prin mobilizări mecanice la *"*2 cm adâncime între rânduri şi prin praşile
manuale la 3") cm adâncime, pe rând. /olul se poate menţine curat de buruieni
şi prin erbicidări cu Aesatop "7 GgBha, +evinol ) GgBha.
Tăierile %e formare  se fac pe parcursul a "2 ani, reţinându"se în
fiecare an câte "2 lăstari care pornesc din zona coletului. n fiecare an,
tulpinile reţinute în anul precedent se scurtează cu *B2"*B din lungimea lor. !a
sfârşitul perioadei de formare, tufa are *)"1 tulpini.
Tăierile %e ro%ire. /unt îndepărtate tulpinile uscate, rupte, bolnave şi a
cele de prisos. +e asemenea, se îndepărtează tulpinile de 3"4 ani şi se
înlocuiesc cu altele noi, formate din zona coletului.
Combaterea bolilor i %ăunătorilor  se face la avertizare.
Recoltarea fructelor se face la maturitatea deplină când se folosesc
 pentru gem, peltea. #entru compot, se recoltează când au un diametru în (ur de
*) mm şi pulpa este fermă. 0ecoltarea se face manual sau semimecanizat.
$ructele se pot păstra "2 zile, în depozite, la : 1,7.....: *,1 °C.

 !ntrebări
1. "are sunt cerinţele agrişului faţă de factorii de /egetaţie#
 

$. "um se fac tăierile de formare şi cele de rodire la agriş#

%. "um se face recoltarea fructelor la agriş#

ibliografie !electi+ă

− Dargioni, A. şi colab. : !a potatura degli alberi da frutto negli anni

51< =erona *551<
− Dranişte, M. : Cultura părului< Ed. Ceres, Ducureşti *5)3<
− Dranişte, M. şi 'ndreieş . : /oiuri rezistente la boli şi dăunători în
 pomicultură< Ed. Ceres, Ducureşti *553<
− Cepoiu, . : nfiinţarea unei plantaţii pomicole< Ed. Ceres,
Ducureşti *552<
− Cociu, =. : Cultura nucului< Ed. Ceres, Ducureşti *5)<
− Cociu, =. : Cultura piersicului în gospodărie< Ed. Ceres, Ducureşti
*55<
− Cociu, =. : Caisul< Ed. Ceres, Ducureşti *55<
− Constantinescu, C. şi colab. : #omicultura vol. - şi --< Ed.
'grosilvică, Ducureşti *534<
− +avidescu, +.< +avidescu, =. : 'grochimie horticolă< Ed.
'cademiei 0omâne, Ducureşti *55<
− +obrotă, Ah. : Contribuţii la studiul tăierii piersicului< &eză de
doctorat, -nstitutul 'gronomic -.-. de la Drad, -aşi *54)<
− +răgănescu, E. : Evoluţia sortimentului de piersic în Danat< Lilele
'cademiei &imişene *55<
− +răgănescu, E. şi colab. : Evoluţia sortimentului de nuc în condiţiile
ecologice din partea de vest a ţării< /impozion 8tiinţific J./.'. Clu( *55<
− +răgănescu, E. : #omicultura< Ed. Mirton, &imişoara *55)<
− +răgănescu, E. : #omologie< Ed. Mirton, &imişoara *553<
− +răgănescu, E. Mihuţ, E. : #omicultura. Diologie, ecolodie,
inmultire. Ed. 'groprint, &imisoara 11<
− Aodeanu, -. : !ucrări practice de pomicultură< !ito : Jniversitatea
din Craiova *5)*<
− Alăman, Ah. : Economia producţiei pomicole< Ed. 'rtprint,
Ducureşti *553<
− $eneşan, . : 0ezultate obţinute la cultura prunului în sistem
intensiv şi superintensiv< /impozion : Lile #runului, Ed. a --"a *5)7<
− !ăzureanu, '. : 'grotehnica< Ed. %elicon, &imişoara *55<
− !i9andru Ah. şi colab. : 'grochimie< Ed. +idactică şi #edagogică,
Ducureşti *551<
− Mihăiescu, Ar. : #omicultură specială< Ed. Ceres, Ducureşti *5)*<
− Mihuţ, E. : Cercetări privind influenţa îngrăşămintelor chimice
asupra creşterii, rodirii şi calităţii fructelor la măr< &eză de doctorat, Craiova
*555<
 

− Mihuţ, E. : !ucrări practice de pomicultură generală< !ito J/'D

*553<
− Mihuţ, E. : #omicultură : ote de curs<
− Mihuţ, E.< +raganescu E. : #omicultura. -nfiintarea si
managementul plantaţiei. Ed. 'groprint, &imisoara 11<
− Miliţiu, -. : Ecologia speciilor fructifere în livezile intensive şi
superintensive< +oc. curentă, Ducureşti *5)1<
− Modoran, -. : Lmeurul şi agrişul< Ed. Ceres, Ducureşti *547<
− Murvai, M. : #omologie< !ito J/', Ducureşti *55<
−  egrilă, '. şi colab. : #omicultură< Ed. Ceres, Ducureşti *5)<
−  ica, /. : &ehnologia culturii căpşunului< 0evista %ortinform nr.4,
*557<
− #arnia, #. şi colab. : #roducerea, păstrarea şi valorificarea
materialului săditor pomicol şi dendrologic< Ed. Ceres, Ducureşti *55<
− #opescu, M. şi colab. : #omicultură generală şi specială< Ed.
+idactică şi #edagogică, Ducureşti *5)<
− #opescu, M. şi colab. : #omicultură generală şi specială< Ed.
+idactică şi #edagogică, Ducureşti *55<
− 0adu, -.$. : &ehnologia fructelor şi legumelor< Ed. /crisul
0omânesc, Craiova *5)1<
− 8uta, =. şi colab. : #rotecţia pomilor şi arbuştilor fructiferi< Ed.
Ceres, Ducureşti *542<
− &eodorescu, A. : Cunoaşterea principalelor boli şi dăunători la
căpşun< 0evista %ortinform nr.4, *557<
− 999 : #omologia 0omâniei< Ed. 'cademică<
− 999 : 'nuarul statistic al 0omâniei< *555.
 

UNI$ERSITATEA DE HTIINE A0RIC-E

HI #EDICIN/ $ETERINAR/ A
ANATUUI TI#IH-ARA

:ACUTATEA DE A0RICUTUR/
IN$//#NT A DISTAN/

EU0EN #IU

P-#ICUTUR/
CJ0/ J-=E0/-&'0 

TI#IH-ARA 2