Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) si

Rezonanta Electronica de Spin

Principiu: La baza imagisticii RMN stau fenomenele de interactiunea
electromagnetica intre campurile de unde radio emise si organismul de studiat care
este plasat in interiorul unor serii de campuri magnetice.

RMN/RES are aplicatii deosebit de importante in medicina, deoarece permite

vizualizarea in detaliu a unor portiuni interne a unui corp (de cele mai mult ori
organismul, fireste) in diferite planuri, metoda fiind neinvaziva si nu este nociva, de
exemplu spre deosebire de Radiografie.

Avem imagini furnizare de RMN (T1) si RES (2)

 T1 – caracteristica protonilor orientati longitudinal cu campul magnetic. Se

masoara semnalele primite de la acesti protoni dup apulsul RF (frecvente
radio). Practic se masoara energia protonilor ramasa dupa un anumit TR (timp
de relaxare) scurt, energie variabila pentru fiecare organ.
 T1 – caracteristica magnetizarii transversale. Aven 2 pulsuri in acest caz, unul
de 90o dupa care protonii vor difuza diferit. Apoi se mai emite un semnal de
180o. Se va receptiona acum un semnal numit spin-ecou, inregstrat dupa un
TE (timp de ecou) lung.

Prin folosirea acestor 2 procedee se pot obtine 3 tipuri de imagistica:

1. Cu predominanta T1 (semnal puternic pentru tesuturile mai solide, substanta

cenusie este mai inchisa la culoare decat cea alba)
2. Cu predominanta T2 ( semnal mai puternic pentru lichide)
3. Imagine de densitate protonica – furnizata prin combinarea a celor 2 analize
T1 si T2. Contrastul dintre substanta alba si cenusie este inversata fata de T1
iar lichidul cefalo-rahidian (LCR) este foarte intunecat, chiar mai intunecat ca la
T1.
 Radioimunoanaliza
Principiu/Mdetoda: Radioimunoanaliza (RIA) se bazeaza pe reactia
imunochimica dintr un antigen (Ag) si un anticorp (Ac) ,din care rezulta un complex
solubil Ag-Ac. Metoda este o metoda de competitie, deoarece la reactie participa:

- Molecule de Ac
- Molecule de Ag
- Molecule de Ag marcat cu izotop radioactiv (Ag*)
Cel mai utilizat radioizotp folosit la marcarea moleculelor de antigen este 124I,
emitator de tip γ

Intre Ag si Ag* va exista competitie in ceea ce priveste legarea la Ac. Datorita

acestei competitii, raportul dintre Ag si Ag* legati la oserie de molecule de anticorp
este proportional cu raportul dintre moleculele de Ag si Ag* prezente in solutie
pentru reactie.

Asadar, pe masura ce creste cantitatea de Ag nemarcat ce intra in solutie,

radioactivitatea complexului Ac-Ag scade si viceversa.

Metoda are aplicatii foarte importante in medicina deoarece ofera

posibilitatea de a doza hormoni in cantitati extrem de mici prin masurarea
radioactivitatii produsului.

Aplicatii ale izotopilor radioactivi in practica

medicala
1. 1 Radiofarmaceutice
Sunt substante care includ anumiti izotopi si care sunt admnistrate pacientului
in scopul obtinerii de imagini ale organului de la nivelul respectiv.
Radiofarmaceuticele se impart in 2 categorii:

 Radioizotopul singur – cand are proprietatea de a se fixa singur la un tesut.

Spre exemplu unii izotopi ai iodului sunt folositi pentru scintigrafia glandei
tiroide deoarece se fixeaza la acest nivel.
  Radioizotopul + molecula vectoare – in acest caz radioizotopul este „purtat”
spre tesutul de explorat prin cuplarea cu o molecula neradioactiva care are
proprietatea de a se fixa specific pe un anumit tesut. In aceste cazuri se
foloseste de obicei radioizotopul 99mTc

Caracteristicile radioizotopului:
a) Timpul de injumatatire – trebuie sa fie de ordinul orelor, suficeient pentru analiza
b) Tipul de emisie – de obicei se folosesc izotopi emitatori γ
c) Energia de emisie – intre 100 si 200keV, adecvata detectiei

1.3 Aparatura de detectie: scintigraful cu baleiaj si gamma

camera

Sonda de scintilatie
Principiul de functionare consta in transformarea radiatiilor γ in radiatii vizibile
de catre cristalul de scintilatie, lumina care apoi este transformata in impulsuri de
electroni in fotocatod, electronii fiind amplificati de catre dinode spre anod, care
transmite semnalul final.
Radiatia emisa γ emisa de organul de studiat ajunge la cristalul de scintilatie
prin intermediul unui colimator, care are reolul de a reflecta fotonii gama emisi si a
defini campul explorat. Se constituie dintr-o matrice de orificii separate prin septuri
de plumb.
In cristalul de scintilatie, fadiatiile incarca energetic atomii retelei, care apoi
emit fotoni sub forma de „scantei”.
La nivelul fotocatodului, fotonii emisi in cristal sunt tranformati in electroni
prin efect fotoelectric.
In interiorul fotomultiplicatorului, electronii sunt accelerati datorita
diferentelor de de potential dintre electrozii de accelerare (dinode). Electronii odata
ce se ciocnesc cu suprafata dinodei determina desprinderea la mai multi electroni
care sunt „smulsi”.
Electronii sunt apoi colectati de anod, care apoi amplifica semnalul si il trimite
la instalatia electrica secundara.
 Scintilograful cu baleiaj sau liniar
Este cel mai vechi aparat utilizat in imagistica nucleara

Acesta este compus din:

1 Sistem de alimentare electrica
2 Sonda detectoare, care include:
a) cristal de scintilatie de NaI
b) fotomultiplicator
c) Preamplificator

Deoarece cristalul de scintilatie are suprafata mic, este necesara

„baleierea” sa intr-un plan paralel cu o sectiune frontala prin organism, in
cele 2 directii (orizontal si vertical)

3 Blocul electronic al aparatului, alcatuit din amplificator si spectrometru si un

dispozitiv de prelucrare si prezentare a datelor