FEMURUL (FEMUR, OS

FEMORIS)
• cel mai lung şi mai puternic os al corpului,
dimensiunile sale fiind proporţionale cu talia
individului (la adult poate depăşi 50 cm)
• scheletul coapsei, intră în alc şoldului şi a
genunchiului
• în poziţie anatomică, axul longitudinal al
corpului - direcţie oblică inferomedial şi
formează cu cel al tibiei un unghi obtuz
deschis lateral, numit valgusul fiziologic al
genunchiului.
• se articulează cu:
• osul coxal, proximal, cu care formează articulaţia şoldului;
• tibia şi patela, anterodistal, cu care formează articulaţia genunchiului.

izolat se orientează astfel:

superior – extremitatea care prezintă un cap articular;
posterior – marginea cea mai proeminentă;
medial – capul articular.
• Extremitatea proximală
• capul femural (caput femoris),
• colul femural (collum ossis femoris),
• trohanterul mare (trochanter major),
• trohanterul mic (trochanter minor)
• colul chirurgical
• formează versantul femural al
articulaţiei şoldului (articulatio coxae).
• Capul femural (caput femoris) -
forma unei calote, 2/3 dintr-o
sferă. Suprafaţa netedă, se artic
cu facies lunata a cavit
acetabulului
• Posteroinferior -foseta capului
femural (fovea capitis femoris), o
depresiune circulară cu foramine
vasculare minime în care se
inseră ligamentul capului femural.
• La periferie, suprafaţa articulară -
zona de joncţiune dintre cap şi
colul femural.
• Colul femural (collum ossis
femoris) -între corpul şi capul,
formă cilindroidă turtită
anteroposterior:
• faţa anterioară, trapezoidală cu
baza mică = conturul periferic al
capului şi baza mare = linia
intertrohanterică (linea
intertrochanterica),limitată la
extremităţi de tuberculii superior
şi inferior pe care se inseră
respectiv ligamentele iliofemural
şi pubofemural.
• faţa posterioară, trapezoidală cu
baza mică =conturul periferic al
capului şi baza mare = creasta
intertrohanterică (crista
intertrochanterica), alc din:
•  zonă medială, 2/3din faţa post,
intracapsulară, perforată de
numeroase foramine vasculare şi are
raport cu sinoviala articulaţiei;
•  zonă laterală, extracapsulară, care
prezintă şanţul şi fovea trohanterică
unde se inseră muşchiul triceps
fesier (mm. obturator intern, gemen
superior şi gemen inferior+-
piriform) şi este acoperită de muşchii
pelvifemurali.
• Axul colului femural (XO) formează cu
axul corpului (YO) unghiul de înclinaţie
de aproximativ 1270 orientat
inferomedial. Scăderea valorii acestui
unghi sub 1200 determină poziţia
vicioasă numită coxa vara şi are drept
consecinţă îndepărtarea feţelor
mediale ale coapselor în treimea
superioară, accentuarea valgusului
fiziologic al genunchiului şi scurtarea
membrului inferior.
• Creşterea valoriia cestui unghi peste
1350 determină coxa valga, care are
drept consecinţă anularea valgusului
fiziologic al genunchiului, poziţionarea
paralelă a coapselor şi alungirea
membrului inferior
• Trohanterul mare (trochanter
major) -posterolateral faţă de
complexul cap-col, formă de
prisma
• margine superioară (muchia
prismei) pe care se inseră
muşchiul piriform;
• faţă anterioară, plană, pe care
se inseră muşchiul gluteu mic;
• faţă posterioară pe care se
găseşte, în zona mijlocie,
tuberculul pătrat (tuberculum
quadratum) şi pe care se inseră
muşchiul pătrat femural;
• faţă laterală, convexă, 3 zone:
•  superioară, netedă, pe care alunecă
muşchiul gluteu mijlociu
•  intermediară=creastă neregulată dirijată
oblică anterior şi inferior pe care se inseră
muşchiul gluteu mijlociu;
•  inferioară, netedă, care, prin
intermediul bursei trohanterice a
muşchiului gluteu mare, vine în raport cu
faţa profundă a acestuia.
• faţă medială, concavă, care
prezintă o depresiune profundă,
fosa trohanterică (fossa
trochanterica) în care se inseră
tendonul muşchiului obturator
extern.
• Această fosă se prelungeşte
anteromedial, către faţa
posterioară a colului femural cu un
şanţ în care se inseră muşchii
gemen superior, obturator intern şi
gemen inferior.
• Trohanterul mic
(trochanter minor)
=proeminenţă conică
situată în partea
posteromedială a
extremităţii
proximale,unit prin
creasta intertrohanterică
cu trohanterul mare,
anterosuperior, prin linia
spirală cu linia
intertrohanterică şi
inferior cu linia
pectineală.
• Pe trohanterul mic se
inseră proximal muşchiul
psoas mare şi distal
muşchiul iliac
• Corpul femurului (corpus ossis
femoris) convex anterior,
cilindroid, mai îngust în zona
mijlocie, inclus în masa
muşchiului quadriceps femural şi
prezintă 3feţe şi 3 margini.
• Faţa anterioară - netedă:
• zonă superioară, extinsă pe ¾
proximale, pe care are originea
muşchiul vast intermediar;
• zonă inferioară, corespunzătoare
1/4 distale, intracapsulară, în
raport cu prelungirea cranială a
bursei suprapatelare a sinovialei
genunchiului.
• Faţa posterolaterală :
• muşchiul vast intermediar;
• muşchiul vast lateral.
• Faţa posteromedială este mai îngustă
spre extremităţi, concavă sagital,
convexă transversal şi, în sens
anteroposterior, prezintă;
• zonă anterioară, vecină marginii
mediale, pe care are originea muşchiul
vast intermediar;
• zonă intermediară, netedă, în raport
cu faţa profundă a muşchiului vast
medial;
• zonă posterioară, îngustă, liniară,
paralelă cu buza medială a liniei aspre
pe care are originea muşchiul vast
medial.
• Marginea posterioară - în porţiunea
mijlocie linia aspră (linea aspera), o
creastă osoasă proeminentă, rugoasă,
care este alcătuită din:
• buza laterală (labium laterale):
•  muşchiul vast lateral;
•  septul intermuscular lateral;
•  capătul scurt al muşchiul biceps
femural.
• buza medială (labium mediale)
•  originea muşchiului vast medial;
•  inserţia muşchilor adductori scurt şi
lung;
•  inserţia muşchiului adductor mare; .
• Proximal, se împarte treptat în 3
creste rugoase divergente:
• laterală, cea mai evidentă, se
îndreaptă spre trohanterul mare
unde devine proeminentă sub forma
celui de-al treilea trohanter
(trochanter tertius). =tuberozitatea
gluteală (tuberositas glutea) şi pe ea
se inseră muşchiul gluteu mare.
• mijlocie care se îndreaptă către
trohanterul mic, =linia pectineală
(linea pectinea) -muşchiului
pectineu;
• medială care se dirijează
superomedial, încrucişează faţa
medială a osului unde =linia spirală -.
muşchiului vast medial.
• Distal, se împarte în:
• creasta supracondiliană laterală (crista
supracondylaris lateralis) – origine
capătul scurt al muşchiului biceps
femural
• creasta supracondiliană medială
(crista supracondylaris medialis
•  muşchiul vast medial, septul
muscular medial şi muşchiului
adductor mare;
• are raporturi cu vasele femurale şi
teaca lor;
 • Spre extremităţi, între
ramificaţiile liniei aspre, se
găsesc două arii triunghiulare :
• aria triunghiulară proximală,
orientată cu vârful în jos

• aria triunghiulară distală = suprafaţa

poplitee (facies poplitea). Ea este
limitată astfel:
•  medial, creasta supracondilară
medială;
•  lateral, creasta supracondilară
laterală;
•  inferior, linia intercondiliană.
• Extremitatea distală este alcătuită
din 2 condili, medial şi lateral, care
fuzionează anterior la nivelul
suprafeţei patelare (facies
patellaris) şi sunt separaţi posterior
prin fosa intercondiliană (fossa
intercondylaris)
• Condilul medial (condylus
medialis) mai îngust, extins
anteroposterior, formă de rolă
care fuzionează proximal cu
corpul femurului şi prezintă:
• suprafaţă articulară, netedă,
se articulează cu meniscul şi
platoul tibial medial.
Anterolateral, este separată de
suprafaţa patelară prin linia
condilopatelară medială şi
posterior de suprafaţa poplitee
prin extremitatea medială a
liniei intercondiliene.
• suprafaţă nearticulară laterală
corespunde şanţului intercondilian şi
pe ea se inseră, în partea anterioară,
ligamentul cruciat posterior;
• suprafaţă nearticulară medială,
proeminentă = epicondil medial
(epicondylus medialis) şi prezintă în
sens craniocaudal:
•  tuberculul adductor (tuberculum
adductorum), tendonul muşchiului
adductor mare;
•  suprafaţă rugoasă capătul medial al
muşchiului gastrocnemius;
•  suprafaţa de inserţie a capsulei
articulare şi ligamentului colateral
tibial.
• Condilul lateral (condylus lateralis)
mai voluminos, extins în sens
transversal şi situat în axul membrului
inferior. Are formă de rolă
• suprafaţă articulară, netedă, se
articulează cu meniscul şi platoul
tibial lateral. este separată de
suprafaţa patelară prin linia
condilopatelară laterală şi posterior
de suprafaţa poplitee prin
extremitatea laterală a liniei
intercondiliene.
• suprafaţă nearticulară medială
=şanţului intercondilian, in partea
posterioară, ligamentul cruciat
anterior
• suprafaţă nearticulară laterală,
proeminentă, =epicondil lateral (epicondylus
lateralis) este mai accidentată şi prezintă în
sens craniocaudal:
•  suprafaţă rugoasă alungită muşchiul
plantaris;
•  suprafaţă rugoasă deprimată capătul
lateral al muşchiului gastrocnemius;
•  suprafaţa de inserţie a capsulei articulare
şi ligamentului colateral fibular al articulaţiei
genunchiului;
•  fosetă rugoasă muşchiul popliteu.
• Cei doi condili fuzionează anterior la nivelul
suprafeţei patelare şi sunt separaţi posterior
prin fosa intercondiliană.
• Suprafaţa patelară (facies patellaris) Suprafaţa patelară este o
structură de tip trohlee care se articulează cu faţa posterioară a
patelei. Este alcătuită din:
• suprafaţă articulară laterală, separată
de suprafaţă articulară a condilului
lateral prin linia condilopatelară
laterală
• şanţ median vertical corespunde
crestei de pe faţa posterioară a
patelei;
• suprafaţă articulară medială, mai
redusă transversal, separată de
suprafaţa articulară a condilului
medial prin linia condilopatelară
medială (linea condylopatellaris
medialis)
• Marginea proximală, dirijată
inferomedial, este separată printr-o
creastă puţin evidentă de zona feţei
anterioare a corpului femurului
corespunzătoare bursei suprapatelare.
• Marginea distală prezintă:
• ▪ zone laterale, reprezentate de liniile
condilopatelare, medială şi laterală;
• ▪ zonă centrală, care reprezintă
extremitatea posterioară a şanţului
median şi este separată de fosa
intercondiliană printr-o creastă
ascuţită.
• Fosa intercondiliană (fossa
intercondylaris) intracapsulară dar
extrasinovială, care conţine
elementele conjunctive organizate
de stabilizare ale articulaţiei
genunchiului. Este limitată anterior
de marginea distală a suprafeţei
patelare, posterosuperior de linia
intercondiliană şi lateral de
suprafeţele intercondiliene
descrise.
 PATELA (PATELLA)
• os scurt, sesamoid, situat în grosimea
tendonului muşchiului quadriceps
femoral, se artic cu extremitatea
distală a femurului
• izolată se orientează astfel:
• posterior – faţa cu suprafeţe articulare;
• lateral – suprafaţa articulară mai lată
transversal a feţei posterioare;
• inferior – unghiul cel mai ascuţit al
osului.
Patela prezintă un centru cartilaginos unic care începe să se
osifice după vârsta de 3 ani.
• formă triunghiulară cu vârful în jos şi
prezintă:
• Faţa anterioară, convexă în sens
transversal şi longitudinal, cu
numeroase foramine vasculare şi
striaţii verticale, determinate de
inserţiile fibrelor superficiale ale
tendonului muşchiului quadriceps
femural este acoperită de planurile
superficiale ale regiunii patelare, cu
bursele seroase prepatelare.
• Faţa posterioară (facies posterior) prezintă 2
zone:
• articulară (facies articularis), care ocupă 4/5
superioare ale feţei posterioare, se articulează
cu suprafaţa patelară a femurului şi este alc din:
•  creastă verticală rotunjită, care corespunde
şanţului feţei patelare;
•  suprafaţă medială, îngustă şi plană care
prezintă în partea cea mai laterală faţeta „odd”
(asimetrică) care serveşte drept hipomohlion
pentru muşchiul cvadriceps femural în debutul
extensiei din hiperflexie;
•  suprafaţă laterală, extinsă transversal, uşor
concavă.
• nearticulară, rugoasă, care ocupă cincimea
inferioară a feţei posterioare şi are
• raport cu corpul adipos infrapatelar şi fibrele
profunde ale ligamentului patelar.
• Baza patelei (basis patellae)
groasă, dispusă transversal,
prezintă anterior o creastă
rugoasă, pe care se inseră
tendonul muşchiului
quadriceps femural şi posterior
o zonă netedă şi îngustă,
acoperită de sinoviala fundului
de sac subcvadricipital;
• Marginile patelei, laterală şi
medială sunt ascuţite şi pe ele
se inseră complexele
fibrotendinoase care
formează retinaculele patelei;
• Vârful patelei (apex patellae)
este bont, orientat distal şi pe
el se inseră ligamentul patelar.
Pe genunchiul în extensie
moderată, vârful patelei
corespunde interliniului
articulaţiei genunchiului
TIBIA (TIBIA)
• împreună cu fibula, scheletul gambei, fiind situată medial. Reprezintă osul
gambei care participă exclusiv la formarea articulaţiei genunchiului şi
prioritar la articulaţia talocrurală. În plan sagital, tibia este convexă anterior,
iar în plan frontal, în jumătatea superioară este concavă lateral, iar în cea
inferioară concavă medial, ceea ce îi conferă aspectul general de S italic (∫).
• Pe membrul inferior, în poziţie anatomică, axa longitudinală a osului are o
direcţie oblică inferolateral şi formează cu femurul un unghi obtuz deschis
lateral numit valgusul fiziologic al genunchiului. Vârful acestui unghi este
situat medial axului vertical al membrului inferior (linia Mikulicz), care
uneşte centrul geometric al capului femural cu talusul trecând prin pilonul
tibial şi respectiv extremitatea distală ale osului.
• se articulează cu:
• femurul, proximal, cu care formează articulaţia genunchiului;
• talusul, distal, cu care formează articulaţia talocrurală;
• fibula, lateral, cu care formează articulaţiile tibiofibulare proximală,
intermediară şi distală.
• izolată se orientează astfel:
• ▪ proximal – extremitatea cea mai voluminoasă;
• ▪ anterior – marginea cea mai ascuţită;
• ▪ medial – procesul extremităţii mai puţin voluminoase.
• Extremitatea proximală este partea cea mai voluminoasă şi complexă
a osului. Are forma unui capiteliu de coloană sprijinit excentric pe
corpul osului, pe care îl depăşeşte medial şi posterior (retroversio
tibiae). Se articulează cu condilii femurali şi formează versantul crural
al articulaţiei genunchiului. Este alcătuită din condilii tibiali, dispuşi
posteromedial şi posterolateral, separaţi prin zona intercondilară şi
din tuberozitatea tibiei, dispusă antero-inferior
• Condilul medial (condylus medialis) depăşeşte medial axul corpului
formând versantul tibial al valgusului fiziologic al genunchiului. Este o
proeminenţă verticală, masivă, cuboidală, a cărei faţă laterală
fuzionează cu condilul lateral, iar inferior se continuă cu corpul osului.
• faţa superioară (platoul tibial medial), concavă şi alungită
anteroposterior, prezintă (Fig. 42-2):
•  zona centrală, ovoidală, netedă, extinsă pe versantul medial al
eminenţei intercondiliene, care se articulează cu condilul femural
medial.
•  zona laterală, care corespunde compartimentului tibiomeniscal al articulaţiei genunchiului şi prezintă:
• ◦ aria meniscală, netedă, în raport cu faţa inferioară a meniscului medial;
• ◦ aria capsulară, situată periferic, rugoasă, pe care se inseră fibrele profunde tibiomeniscale ale capsulei
articulaţiei genunchiului.
• faţa anterioară, rugoasă, cu numeroase foramine vasculare, pe care se inseră capsula articulaţiei şi
fibrele profunde ale retinaculului medial al patelei;
• faţa medială care prezintă:
•  inserţia capsulei articulare;
•  inserţia ligamentului colateral medial;
•  şanţ transversal în care se inseră tendonul anterior al muşchiului semimembranos.
• faţa posterioară, care prezintă o impresiune rugoasă pe care se inseră tendonul distal al muşchiului
semimembranos.
• Condilul lateral (condylus lateralis) depăşeşte lateral axul corpului tibiei, dar este dispus
în axul membrului inferior care uneşte centrul geometric al capului femural cu talusul.
Este o proeminenţă verticală, masivă, cuboidală, a cărei faţă medială fuzionează cu
condilul medial, iar inferior se continuă cu corpul tibiei.
• faţa superioară (platoul tibial lateral), rotunjită şi concavă, prezintă (Fig. 42-2):
•  zona centrală, circulară, netedă, care se articulează cu condilul femural lateral şi se
extinde pe versantul lateral al eminenţei intercondiliene;
•  zona laterală, care aparţine compartimentului tibiomeniscal al articulaţiei
genunchiului şi prezintă:
• ◦ aria meniscală, netedă, în raport cu faţa inferioară a meniscului lateral;
• ◦ aria capsulară, situată periferic, rugoasă, pe care se inseră fibrele profunde
tibiomeniscale ale capsulei articulaţiei genunchiului.
• faţa anterioară, rugoasă, cu numeroase foramine vasculare, care
prezintă:
•  zona superioară pe care se inseră capsula articulaţiei şi fibrele
profunde ale retinaculului lateral al patelei;

•  tuberculul tractului iliotibial (tuberculum tractus iliotibialis) (al lui

Gerdy) pe care se inseră tractul iliotibial, fascia crurală şi are originea
muşchiul tibial anterior.
• faţa laterală care prezintă:
•  inserţia capsulei articulare şi a tractului iliotibial;
•  originea muşchiului extensor lung al degetelor.
• faţa posterioară care prezintă:
•  zonă rugoasă pentru inserţia capsulei articulare;
•  faţa articulară fibulară (facies articularis fibularis), o suprafaţă
articulară rotunjită, plană, care se articulează cu extremitatea
proximală a fibulei.
• Zona intercondiliană este dispusă central între platourile tibiale lateral şi
medial, corespunde în profunzime fuziunii axiale a celor doi condilii (Fig.
42-2) şi este alcătuită din:
• aria intercondiliană anterioară (area intercondylaris anterior) pe care se
inseră, în sens anteroposterior, cornul anterior al meniscului tibial şi
ligamentul transvers al genunchiului;
• eminenţa intercondiliană (eminentia intercondylaris) formată din:
•  tuberculul intercordilian medial (tuberculum intercondylare mediale);
•  tuberculul intercordilian lateral (tuberculum intercondylare laterale).
• Aceştia sunt uniţi printr-un masiv osos de formă piramidală care
prezintă:
• ◦ versant anterior, pe care se inseră extremitatea anterioară a
meniscului fibular;
• ◦ versant posterior, pe care se inseră extremitatea posterioară a
meniscului fibular;
• ◦ versant lateral, care amplifică suprafaţa articulară a condilului
fibular;
• ◦ versant medial, care măreşte suprafaţa articulară a condilului tibial.
• aria intercondiliană posterioară (area intercondylaris posterior) pe
care se inseră, în sens anteroposterior, extremitatea posterioară a
meniscului tibial, ligamentul meniscofemural posterior şi ligamentul
cruciat posterior
• Tuberozitatea tibiei (tuberositas tibiae) este o proeminenţă rugoasă,
triunghiulară, cu vârful distal şi cu baza dirijată către suprafaţa
intercondiliană anterioară. Tuberozitatea tibiei este formată din:
• zonă superioară, în raport cu faţa profundă a ligamentul patelar şi
corpul adipos infrapatelar al lui Hoffa;
• zonă intermediară, pe care se inseră ligamentul patelei;
• zonă inferioară, netedă, subcutanată, care se continuă proximal, cu o
creastă oblică îndreptată superolateral spre tuberculul tractului
iliotibial, pe care au originea muşchii tibial anterior şi fascia crurală iar
distal, cu marginea anterioară a tibiei.
• Corpul tibiei (corpus tibiae) are formă de prismă triunghiulară în
jumătatea proximală şi volumul său se reduce progresiv spre
extremitatea inferioară unde devine aproximativ cilindric şi se
numeşte pilon tibial. În ansamblu, corpul tibiei este uşor concav
posterior şi în plan frontal prezintă o curbură superioară, concavă
lateral şi una inferioară, concavă medial. Corpul tibiei prezintă
• Faţa medială (facies medialis), lată, uşor convexă în jumătatea
proximală, mai îngustă şi plană în jumătatea distală, pe care se inseră
în partea superioară pes anserinus superficialis, formaţiune fibroasă
alcătuită din tendoanele muşchilor sartorius, semitendinos şi gracilis
(Fig. 42-3). Restul feţei mediale este subcutanată, încrucişată de vena
safenă mare.
• Faţa laterală (facies lateralis), concavă, mai îngustă spre extremităţi,
pe care se inseră muşchiul tibial anterior (Fig. 42-3). În vecinătatea
extremităţii distale, ea devine netedă, convexă şi se dirijează
anteromedial, conferind părţii distale a osului un aspect uşor torsionat
(Fig. 42-3). În acest segment faţa laterală a tibiei vine în raport cu
tendoanele muşchilor tibial anterior, extensor lung al halucelui,
extensor lung al degetelor, al treilea peronier şi mănunchiul
neurovascular tibial anterior.
• Faţa posterioară (facies posterior) prezintă în treimea superioară linia
muşchiului solear (linea musculi solei), o creastă rugoasă, oblică
inferomedial care se întinde de la suprafaţa articulară fibulară până în
treimea proximală a marginii mediale. Creasta este alcătuită din:
• buza superioară pe care se inseră fascia şi muşchiul popliteu;
• interstiţiul pe care are originea muşchiul solear. Aici se găsesc
tuberculul arcadei sale fibroase şi foramine vasculare.
• buza inferioară pe care se găsesc, medial, originea muşchiului flexor
lung al degetelor şi lateral, originea muşchiului tibial posterior.
• Linia muşchiului solear împarte faţa posterioară în două zone:
• proximală, de formă triunghiulară, numită suprafaţa poplitee pe care se inseră
muşchiul popliteu;
• distală, împărţită de o creastă verticală în două segmente aproximativ egale:
• ◦ medial pe care se găseşte originea muşchiului flexor lung al degetelor;
• ◦ lateral, pe care se găsesc originea muşchiul tibial posterior şi un şanţ vertical,
îngust, care se dirijează distal spre foramenul nutritiv principal al osului.

• În vecinătatea extremităţii distale, faţa posterioară a tibiei este netedă, acoperită de

tendoanele muşchilor flexor lung al halucelui, flexor lung al degetelor şi tibial
posterior .
• Marginea anterioară (margo anterior) se întinde de la partea
inferolaterală a tuberozităţii tibiei până la marginea anterioară a
maleolei mediale. Are formă de S italic, foarte proeminentă şi ascuţită
în treimea mijlocie. Pe ea se inseră fascia crurală; 42.3.2.5. Marginea
medială (margo medialis) se întinde de la partea posterioară a
condilului medial până la marginea posterioară a maleolei mediale. Este
netedă şi rotunjită spre extremităţi şi proeminentă în treimea mijlocie şi
pe ea se inseră fascia crurală; 42.3.2.6. Marginea interosoasă (margo
interosseus) se întinde de la partea posterioară a condilului lateral, sub
suprafaţa articulară fibulară până la nivelul suprafeţei articulare laterale
a extremităţii distale. Pe ea se inseră membrana interosoasă.
• Extremitatea distală este mai puţin voluminoasă decât cea proximală,
se articulează inferior cu talusul şi lateral cu fibula. Are forma unui
trunchi de piramidă patrulateră a cărei bază mică, orientată cranial,
fuzionează cu corpul tibiei şi prezintă:
• 42.3.3.1. Faţa inferioară (facies articularis inferior) reprezintă baza
mare a trunchiului de piramidă, este netedă, concavă antero-inferior
şi prezintă o creastă mediană, rotunjită, cu direcţie anteroposterioară
şi două versante care se articulează cu trohleea talusului.
• Faţa anterioară, netedă, convexă, acoperită de retinaculele şi
tendoanele muşchilor extensori ai degetelor, depăşeşte distal faţa
inferioară realizând o creastă rugoasă pe care se inseră capsula
articulaţiei talocrurale;
• Faţa posterioară, convexă, prezintă un şanţ oblic inferomedial prin
care trece tendonului muşchiului flexor lung al halucelui şi depăşeşte
distal faţa inferioară cu care realizează o creastă mai proeminentă şi
voluminoasă numită maleola posterioară pe care se inseră capsula
articulaţiei talocrurale;
• Faţa laterală are formă triunghiulară, rezultă din bifurcarea distală a
marginii interosoase şi se numeşte incizura fibulară (incisura
fibularis). Este concavă, rugoasă şi se articulează cu tibia prin
intermediul ligamentului interosos tibiofibular inferior. Pe marginile
sale se inseră ligamentele tibiofibulare anterior şi posterior; 42.3.3.5.
Faţa medială, convexă, subcutanată, se prelungeşte inferior sub
nivelul interliniului articulaţiei talocrurale cu maleola medială
(malleolus medialis).
• Acesta prezintă:
• baza care fuzionează cu restul extremităţii distale;
• faţa medială, convexă, netedă, subcutanată;
• faţa laterală care prezintă două zone

•  anterosuperioară, reprezentată de faţa articulară a maleolei mediale (facies

articularis malleoli medialis), netedă, în formă de virgulă, dispusă orizontal, cu
extremitatea voluminoasă anterior care se articulează cu suprafaţa maleolară
tibială a talusului;
•  postero-inferioară, rugoasă, pentru inserţia fibrelor profunde ale ligamentului
colateral medial al articulaţiei talocrurale.
• vârful maleolei care prezintă, în sens anteroposterior:
•  tuberculul maleolar anterior, mai voluminos;
•  incizura maleolară, situată în vecinătatea marginii posterioare;
•  tuberculul maleolar posterior care o separă de şanţul maleolar tibial. Pe vârful
maleolei tibiale se inseră ligamentului colateral medial al articulaţiei talocrurale.
• margine anterioară pe care se inseră capsula articulaţiei talocrurale;
• margine posterioară care prezintă şanţul maleolar tibial (sulcus malleolaris
tibiae), un şanţ dirijat inferomedial prin care trec tendoanele muşchilor tibial
posterior şi flexor lung al degetelor.
FIBULA (FIBULA)
• Fibula formează, împreună cu tibia, scheletul gambei, fiind situată
lateral. Este un os subţire, mai voluminos la extremităţi, care au
aspect de “vârf de lance” şi proemină pe părţile laterale ale
genunchiului şi respectiv, gleznei. Corpul său este acoperit în totalitate
de grupele musculare crurale. Pe membrul inferior în poziţie
anatomică, axul longitudinal al osului are o direcţie oblică
inferolateral. În plan sagital fibula prezintă o curbură cu concavitatea
anterior, iar în plan frontal osul este concav lateral.
• se articulează cu:
• tibia, cu care formează articulaţiile tibiofibulară proximală, intermediară şi
distală;
• talusul, distal, cu care formează versantul fibular al articulaţiei talocrurale.
• izolată se orientează astfel:
• distal – extremitatea care prezintă o suprafaţă articulară triunghiulară;
• posterior – depresiunea rugoasă vecină suprafeţei articulare triunghiulare;
• lateral – faţa concavă a corpului.
• Extremitatea proximală se numeşte capul fibulei (caput fibulae), are formă de
piramidă patrulateră şi prezintă:
• faţa superomedială, reprezentată de o suprafaţă netedă, faţa articulară a capului
fibulei (facies articularis capitis fibulae) care se articulează cu condilul tibial lateral;
• faţa inferolaterală, rugoasă, pe care au originea muşchii peronier lung şi extensor lung
al degetelor;
• faţa anterioară, pe care se inseră ligamentului colateral fibular şi fibrele anterioare ale
tendonului muşchiului biceps femural;
• faţa posterioară, rugoasă, pe care au originea fibrele inferioare ale muşchiului popliteu
şi capătul fibular al muşchiului solear;
• vârful capului fibulei (apex capitis fibulae) sau procesul stiloid al fibulei, pe care se
inseră fibrele posterioare ale tendonului muşchiului biceps femural.
• Corpul fibulei (corpus fibulae) este unit cu extremitatea proximală
printr-o zonă mai îngustă numită colul fibulei (collum fibulae) şi
prezintă:
• faţa posterioară prezintă, în două treimi superioare, creasta medială
(crista medialis) care se dirijează antero-inferior de la colul fibulei
către marginea interosoasă. Creasta medială împarte faţa posterioară
a osului într-o arie anteromedială, pe care se află originea muşchiului
tibial posterior şi alta posterioară unde au originea fibrele muşchiului
flexor lung al halucelui.
• faţa laterală se întinde de la colul fibulei până la extremitatea distală şi este
concavă în 3/4 superioare unde au originea, în sens proximodistal, muşchii
peronieri lung şi scurt. În pătrimea inferioară această faţă se dirijează postero-
inferior şi se continuă cu faţa posterioară a maleolei externe fiind separată de faţa
anterioară a maleolei printr-o creastă evidentă care se termină la nivelul
tuberculului maleolar posterior;
• faţa medială, mai îngustă şi neregulată, prezintă în porţiunea mijlocie creasta
interosoasă pe care se inseră membrana interosoasă tibiofibulară. Creasta
interosoasă împarte această faţă într-o zonă anterioară pe care au originea
muşchii extensor lung al degetelor, extensor lung al halucelui şi al treilea peronier
şi alta posterioară pe care se inseră muşchiul flexor lung al halucelui;
• marginea posterioară oferă inserţie septului intermuscular crural
posterior;
• marginea anterioară, ascuţită, pe care se inseră septul intermuscular
crural anterior;
• marginea medială este puţin proeminentă, aparţine
compartimentului osteofascial crural posterior şi pe ea se inseră
muşchiul flexor lung al halucelui.
• Extremitatea distală se numeşte şi maleola laterală (malleolus
lateralis). Are formă de piramidă triunghiulară a cărei bază fuzionează
cu corpul osului şi este alcătuită din trei feţe, vârf şi trei margini:
• faţa laterală, netedă, subcutanată, care determină proeminenţa
maleolară laterală;

• faţa posterioară, îngustă, concavă, care formează şanţul maleolar

(sulcus malleolaris) care are raport cu retinaculul şi tendoanele
muşchilor peronieri;
• faţa medială care prezintă trei zone:
•  superioară, rugoasă care este solidarizată la incizura fibulară a tibiei prin
ligamentul interosos tibiofibular inferior;
•  antero-inferioară, reprezentată de faţa articulară maleolară fibulară (facies
articularis malleolaris fibularis), de formă triunghiulară cu baza în sus, netedă,
care se articulează cu suprafaţa corespunzătoare a feţei laterale a talusului;
•  postero-inferioară care prezintă o excavaţie profundă, fosa maleolei laterale
(fossa malleoli lateralis) în care se inseră ligamentul talofibular posterior;
• vârful maleolei laterale prezintă tuberculii anterior şi posterior separaţi
de o incizură în care se inseră fasciculul calcaneofibular al ligamentului
colateral lateral al articulaţiei talocrurale;
• marginile anterioară şi posterioară sunt rugoase şi pe ele se inseră
capsula şi ligamentul colateral lateral ale articulaţiei talocrurale;

• marginea laterală face parte din proeminenţa maleolară laterală, separă

faţa subcutanată de cea posterioară şi se continuă proximal cu o creastă
oblică anterosuperior care fuzionează cu marginea anterioară a corpului.