Lola Bobesco, eleva lui George Enescu: copilul-minune care a cucerit Belgia

Violonistei născute la Craiova i s-a dedicat o „sferă” în Muzeul Atomium din Bruxelles

Poate mai puțin cunoscută, azi, în țara sa natală, violonista Lola Bobesco este deosebit de apreciată
de Belgia, care a „adoptat-o” și i-a conferit multe distincții și recunoașteri, ca și rememorări și
comemorări, nu doar legate de anii de naștere și de extincție. Diferite evenimente din viața artistei
sunt reamintite, în fiecare an. Iată, acum, în 2020, s-au celebrat 30 de ani de când artista cu origini
românești (pe atunci în vârstă de 69 de ani), punea bazele cvartetului de coarde „ L'Arte del Suono”,
la Bruxelles. (Întâmplător sau nu, în 2015, aveam șansa de a fi în sală la concertul omagial, la 25 de
ani de la înființare).

Ca și Jurjac, a debutat la 6 ani

Ca și cel care avea să îi fie maestru de vioară, George Enescu – cunoscut și sub numele de alint...
Jurjac –, micuța Lola a debutat pe scenă la vârsta de 6 ani, fiind recunoscută drept un copil-minune
al muzicii interpretative românești. Născută la Craiova, la 9 august 1921, era fiica unui reputat
compozitor și dirijor oltean, Aurel Bobescu. A primit, la naștere, trei prenume: Lola, Violeta și Ana-
Maria – fixând astfel prenumele celor două bunici și pe al mamei sale. Succesul primului recital, pe
scena craioveană, în 1927, avea să justifice decizia familiei de a se muta la Paris, pentru a oferi
fetiței posibilitatea de a studia cu cei mai mari.
La Ecole Normale de Musique din Paris și, apoi, la Conservatorul din Paris, avea să studieze cu
Marcel Chailley și Jules Bucher, dar, totodată, a luat lecții private de vioară cu Jacques Thibaud și
cu conaționalul său, geniul muziciii românești, George Enescu. Școala de Muzică și Conservatorul
le-a absolvit cu cunună de lauri și Premiul de excelență și, încă din perioada studiilor, a concertat,
ca solist, alături de mari orchestre. Probabil momentul care fixează începutul succeselor sale
internaționale este concertul din 1936, de pe scena Operei din Paris, la doar 17 ani, alături de
Orchestra Colonne dirijată la acea vreme de Paul Paray. Interesant este și că, atunci, tânăra
violonistă născută la Craiova a interpretat un concert al unui român: Stan Golestan.

Redutabilă carieră interpretativă

Stabilită în Belgia, după cel de-al Doilea Război Mondial, având dublă cetățenie (română și
belgiană), Lola Bobesco a pendulat o vreme între scenele occidentului și cele de la București.
Surprinzător, dar la sfârșitul anilor 40-începutul anilor 50, o vom regăsi în câteva concerte și în țara
intrată sub „cupola” de sticlă a comunismului. Va concerta alături de Filarmonica Radio din
București pe scenele muzicale de la București, Iași, Brașov, Timișoara, ca și în Craiova natală.
Încet-încet, însă, cariera ei interpretativă se redimensionează la celălalt capăt al continentului.
Spuneam că la finele anului 2020 Belgia celebrează 30 de an i de la înființarea Cvartetului de
coarde „L'Arte del Suono”, la Bruxelles. De fapt, în 1958, ea a înființat pentru prima dată o
instituție redutabilă muzicală, respectiv Orchestra Regală de Cameră a Valoniei, la Liège. Este
același an în care Belgia găzduia, la Briuxelles, Târgul Universal Expo '58, la care abia înființata
orchestră condusă de Lola Bobesco a concertat... Și nu întâmplător amintim acum și aici acest lucru.

Pavilion central și iconic al expoziției

„Atomium” este un muzeu științific vizitat anual de milioane de turiști. Prin forma sa neobișnuită,
cu cele nouă sfere de aluminiu, suspendate între tije de metal, străjuiește Platoul Heysel de la
marginea orașului-metropolă. Vizitatorii au posibilitatea, urcând, să aibă sub priviri cele mai
spectaculoase panorame ale orașului și ale imprejurimilor, 360 grade. Muzeul de azi a fost însă
construit cu alt scop – era pavilionul central și iconic (care a generat, apoi, logo-ul evenimentului)
pentru Târgul Universal / Expoziția Mondială din 1958, găzduit/ă de Bruxelles. Proiectat de
inginerul André Waterkeyn și de arhitecții André și Jean Polak, cu o înălțime de 102 metri, este
compus, cum spuneam, din nouă sfere, dintre care șase au fost gândite, de la început, pentru a fi
„vizitabile”. Una dintre aceste sfere este dedicată, azi, Lolei Bobesco. Atomium reprezintă celula
unitară de ferită, un cristal de α-fier (emblematică pentru industria metalurgică belgiană), mărită la
scară de 165 de miliarde de ori. Tuburile care unesc sferele conțin scări, lifturi, cabluri și instalații.
Azi, dintre cele șase sfere proiectate pentru expoziții, doar cinci conțin expoziții permanente și
temporate, iar a șasea, cea din vârf, găzduiește un restaurant panoramic.

Energia unei muziciene

De ce i-a fost dedicată Lolei Bobesco această sferă (evident, ca un omagiu, după trecerea ei în
neființă)? Răspunsul e fixat pe unul dintre panouri: pentru „marea energie cu care ea a participat la
viața lumii muzicale belgiene”. România și Belgia se pregătesc pentru centenarul artistei (deși unele
surse dau ca ani de naștere 1919 sau 1920). Cert e că s-a stins din viață în septembrie 2003, în
orașul belgian Spa, unde se retrăsese către sfârșitul vieții. Nu înainte însă de a consemna o
prodigioasă activitate nu doar pe scenă sau la conducerea unor ansambluri muzicale, ci și ca
profesor: a predat la Conservatorul Refal din Bruxelles, la Conservatorul Valon din Liege. A probat,
astfel, înalta școală pedagogică muzicală, ea însăși fiind eleva a doi prestigioși: propriul ei tată și
George Enescu.

Casetă:
Înregistrări muzicale

Poate că am vorbi astăzi despre, despre virtuozitatea și forța interpretării, despre expresia originală
și caldă a muzicii sale fără a avea repere, spre ascultare, dacă Lola Bobesco nu ar fi fost adeseori
chemată, preferată pentru înregistrarea celor mai mari opusuri universale pentru vioară. A înregistrat
sonate ale lui Ludwig van Beethoven, Gabriel Fauré, Johannes Brahms, César Franck și Claude
Debussy, precum și muzică barocă, inclusiv concerte de Johann Sebastian Bach. A colaborat, pe
scenă sau în studioul de înregistrări, cu cele mai mari ansambluri orchestrale din lume, precum:
Filarmonica din Berlin și Londra, orchestra franceză Colonne, Lamoureux și Pas de loup,
Concertgebouw Orchestra (Amsterdam), La Suisse Romande (Geneva) și Orchestra Accademia
Santa Cecilia (Roma). A înregistrat pentru Decca, Columbia, Les Discophiles Français, Nippon
Program Arcophon și alții.

Bumbi:
Avea una dintre cele mai prețioase vioare din lume, cu un sunet cald, frumos și bogat, o vioară
semnată de celebrul lutier italian din secolul al XVIII-lea Giovanni Battista Guadagnini.

O stradă din Bruxelles, aflată în apropierea centrului cultural din Woluwe-Saint-Lambert, se

numește „Rue Lola Bobesco”, din anul 2005.