Gimnaziul de Băieţi Nr.

1 din Chişinău, numit mai târziu Liceul

Nr. 1, după care Liceul regional din Chişinău, a fost inaugurat
la 12 septembrie. 1833, devenit după Unirea de la 1918 Liceul B. P.
Hasdeu. Neavând propria sa clădire, e amplasat în case închiriate.
La început a arendat casa negustorului Starcenko (1833-1838),
apoi pe cea a negustorului Karasik (1838-1846), situată în faţa
pieţei orăşeneşti, după care a închiriat două case ale secretarului
consistoriului Monastîrski (1846-1863), situate la colţul străzilor
Aleksandrovskaia şi Seminarskaia, ocupate anterior de trezoreria
Basarabiei şi de guvernatorul militar al Basarabiei.

În 1888 V.Soloviov, directorul gimnaziului, obţinând fondurile

necesare, construieşte partea din faţă a sediului după proiectul
arhitectului H. Lonskoy. Aripile clădirii au fost proiectate de
arhitectul I. Uscat.

Liceu rusesc cu şapte clase, la care, până la 1873, se preda şi

limba română doar ca obiect facultativ pentru elevii moldoveni
doritori. A fost organizat în conformitate cu Regulamentul şcolar
de la 1828. Aproape o jumătate de veac a fost unica instituţie
laică de învăţământ mediu din Basarabia. La deschidere, instituţia
avea doar trei clase şi din cei şapte învăţători, şase aveau studii
universitare. Mai târziu, corpul didactic a fost completat cu
absolvenţi ai Liceului Richelieu din Odesa. Majoritatea profesorilor
proveneau din rândurile nobilimii şi erau ucraineni, ruşi, unii erau
veniţi din străinătate şi doar unul era moldovean.

Aici au studiat viitorii renumiţi savanţi, jurişti, medici, literaţi,

profesori, înalţi demnitari de stat: L. Casso, N. N. Alexandri, P.
Sinadino, I. Doncev, B. P. Hasdeu, Ion Sârbu, Zamfir Arbore,
Constantin Stere, Şt. Gonata, Gh. Gore, D. Crăciunescu, T.
Ciorbă, S. Lazo etc. Necesitatea deschiderii acestei şcoli era
dictată de condiţii obiective. De la 1828 funcţionau la Chişinău,
Tighina (Bender), Bălţi, Ismail, Hotin şi Akkerman (Cetatea Albă)
şcoli ţinutale, iar absolvenţii acestora nu aveau nici o posibilitate
de a-şi continua studiile preuniversitare. În primul an de existenţă
a instituţiei (1834) au fost înscrişi 42 de elevi, absolvenţi ai
şcolilor judeţene. Se deosebea puţin de alte şcoli din Imperiul
Rus, deoarece planul de studii, în afară de obiectele prevăzute de
statut, a fost întru câtva modificat la propunerea autorităţilor
locale, fiind incluse şi alte obiecte.
 Se studia: religia, limbile rusă şi slavonă, fizica şi geografia,
matematica, istoria universală şi istoria Rusiei, limba germană,
limba franceză, caligrafia, desenul liniar şi desenul artistic
(obiecte generale); legislaţia rusă, limba latină, limba greacă
(obiecte speciale). În 1835, pe lângă liceul din Chişinău a fost
deschis un pension numit Pensionul nobilimii, a cărui menire era
de a ajuta pe copiii de nobili şi de funcţionari mai săraci să capete
studii medii. Limba română s-a introdus în 1835. Profesor de
română a fost numit Gavril Bilevici, absolvent al Şcolii Normale
Superioare din Cernăuţi.

  A predat limba română la Liceul Regional din Chişinău (1835-

1847), după care profesor de română este fiul acestuia, Gheorghe
Bilevici (1847-1853). Limba română a mai fost predată de Ioan
Doncev (1853-1867). Începând cu 1847 din planul de învăţământ
al liceului a fost exclusă logica, intensificându-se predarea limbii
ruse. La 1867 se scoate din programul şcolii limba română. În
documentele Liceului Regional din Chişinău, păstrate la Arhiva
Naţională, nu se mai întâlneşte nici un cuvânt despre limba
română şi predarea ei până în 1917. După evenimentele din 1917
limba română se introduce ca obiect obligator în liceu.

La 1918 se decretează prin Înalt Decret Regal naţionalizarea

liceului începând cu clasa I-a. După 1918 devine Liceul B. P
Hasdeu. La 1919 se naţionalizează toate opt clase fundamentale,
funcţionând pe lângă ele încă patru clase divizionare, toate cu
limba de predare română, pentru elevii necunoscători ai limbei
române. Directorul liceului a fost Liviu Marian (1918-1938).
Dintre profesori: P. Erhan, fost membru al Sfatului Ţării, a predat
geografia; Hamer a predat istoria; Iftinschi, iar apoi Chirulescu a
predat limba română; P. Lotoţki – limba latină, psihologia şi
logica; Fetinger şi corsicanul Jacomini – limba franceză; Niculiţă –
limba germană; Hagimov – latina în clasele superioare; Varzarov
şi Siloci – ştiinţele naturale; Muranevici şi Parno – matematica;
M. Berezovschi – religia; Vlah – educaţia fizică; Dobândă – fizica
şi chimia. Corpul didactic se bucură de o libertate deplină în
alegerea metodelor de predare şi determinarea sferei de
cunoştinţe comunicate elevilor. Pe lângă liceu a funcţionat
Societatea Literară Licurici şi s-a editat revista Licurici, cea mai
longevivă ca apariţie, printre publicaţiile liceale din Basarabia
postbelică.