Ghid de bune practici privind incluziunea socială și pe piața muncii a persoanelor private de libertate

Coordonatori
Theofild Lazăr
Loreni Baciu
Editura de Vest SCHIMBĂM DESTINE
Ghid de bune practici
privind incluziunea socială și pe piața muncii
a persoanelor private de libertate

”Conținutul acestui material nu

reprezintă în mod obligatoriu poziția
Ministerului Afacerilor Externe sau a
Programului Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare”

978-973-36-0716-8

AS Colecţia Asistenţa Socială

Asistenţa Socială Editura de Vest
 Coordonatori

Theofild-Andrei Lazăr
Elena-Loreni Baciu

SCHIMBĂM DESTINE!
Ghid de bune practici privind incluziunea socială
și pe piața muncii a persoanelor private de libertate
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Lazăr, Theofild
Baciu, Elena-Loreni
SCHIMBĂM DESTINE! Ghid de bune practici privind incluziunea socială
și pe piața muncii a persoanelor private de libertate / Coord.: Theofild Lazăr,
Elena-Loreni Baciu. - Timişoara : Editura de Vest, 2017
ISBN 978-973-36-0716-8

36.3

© – 2017 – EDITURA DE VEST – TIMIŞOARA

P-ţa Sf. Gheorghe nr. 1, ROMÂNIA
 Coordonatori

Theofild-Andrei Lazăr
Elena-Loreni Baciu

SCHIMBĂM DESTINE!
Ghid de bune practici privind incluziunea
socială și pe piața muncii a persoanelor
private de libertate

EDITURA DE VEST
Timişoara, 2017
 ISBN 978-973-36-0716-8

Redactor: Ion Ilin

Tehnoredactare: Nicolae Lucica
Apărut: 2017
Tiraj 200
Colecția ”Asistența Socială”
 Cuprins

Introducere………………………………………………………………………. 7
I. Cunoașterea justificării infracționale – Vector al intervenției
multidisciplinare în scopul reintegrării sociale a deținuților,
Dumitrescu, S.M., Matei, S.R. și Căprioară, D.D…………………………... 10
II. Oportunități de angajare pentru persoanele care au fost private de libertate.
Studiu pilot realizat în Republica Moldova
Lucheș, D. și Lazăr, T.A………………………………………………………… 20
III. Instrumente de lucru utile pentru activitatea în mediul penitenciar - The
Predictive Index
Ghera, C. și Strugariu, D………………………………………………………. 38
IV. Metoda managementului de caz în incluziunea socială şi pe piaţa muncii
a minorilor şi tinerilor privaţi de libertate. Câteva considerații privind
utilitatea sa în instituțiile penitenciare din Republica Moldova
Curea, I. ...................................................................................................... 52
V. „O viață nouă pentru tinerii delincvenți” - Proiect transnațional de
sprijinire a reabilitării minorilor din sistemul penitenciar al Republicii
Moldova 63
Lazăr, T.A. și Baciu,E.L…………………………………………………….……
VI. Reintegrarea socială a minorilor și tinerilor – Modelul Centrului Educativ
Târgu Ocna
Pușcașu, G. ……………………………………………………………………… 71
VII. Reintegrarea socială a foștilor deținuți - Modelul de colaborare dezvoltat
de către Penitenciarul Bistriţa în parteneriat cu Centrul Creştin de
Reintegrare Socială "Onisim" Bistrița
Opriș, L. și Hognogi, I.M……………………………………………………… 81
VIII. Mentorat voluntar - Să ne sprijinim reciproc! - Grup de suport adresat
tinerelor femei private de libertate, implementat de Centrul de Detenție
Craiova
Popescu, M.I. și Barbu, T. A. ………………………………………………… 91
IX. Proiectul „În temniță am fost și ați venit la Mine!”. Creșterea șanselor de
incluziune socială a persoanelor aflate în detenție în Penitenciarul Brăila
Calu, S. și Bogdan, D………………………………………………………...... 98
X. Expoziția internațională de pictură, grafică, fotografie organizată de
Penitenciarul Timişoara - ,,Omul în Oglindă”
Boncilă, I. și Guleș, D. ………………………………………………………... 109
XI. Proiectul de activitate „Camera obscură”, organizată de Penitenciarul
Timișoara
Stănete, A………………………………………………………………………… 114

5
Anexa 1 - Chestionarul adresat reprezentanților din mediul socioeconomic din 120
Republica Moldova (Cap. II)……………………………………………………
Anexa 2 - Detalierea tematicilor de lucru pentru Programul de pregătire pentru
liberare a condamnaților minori (Cap. IV)……………………………………… 126
Anexa 3 - Intervenții privind reintegrarea socială tinerilor care au comis
infracțiuni - Studii de caz de la Centrul Educativ Târgu Ocna (Cap. VI)………. 135
Anexa 4 - Detalierea tematicilor de lucru pentru programul „Mentorat Voluntar.
Să ne sprijinim reciproc!” (Cap. VIII)…………………………………………… 143
Anexa 5 - Regulamentul participării la Expoziția internațională de pictură,
grafică, fotografie ,,Omul în Oglindă” (Cap. X)…………………………………. 153

6
Introducere

Acest Ghid de bune practici privind incluziunea socială și pe piața muncii a

persoanelor private de libertate reprezintă unul din rezultatele proiectului „O viață
nouă pentru tinerii delincvenți” derulat printr-un parteneriat între Universitatea de Vest
din Timișoara cu Departamentul Instituțiilor Penitenciare din Republica Moldova și
Institutul Intercultural Timișoara, din România. Activitățile proiectului s-au desfășurat
cu precădere în Republica Moldova, fiind finanțate de către Ministerul Afacerilor
Externe din România, prin Programul României de Cooperare pentru Dezvoltare
(RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
(UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.
Publicația se adresează îndeosebi practicienilor din domeniul incluziunii sociale
și profesionale a persoanelor private de libertate, deopotrivă angajați ai instituțiilor
publice sau organizațiilor neguvernamentale de profil. Prin contribuția autorilor, atât
cercetători din mediul universitar, cât și practicieni din domeniul penitenciar din
România și Republica Moldova, publicația urmărește prezentarea de modele de acțiune
eficiente, aplicate în realitățile sociale, economice și culturale ale celor două țări, în
domeniul reinserției socio-profesionale a persoanelor care au comis fapte antisociale.
Volumul conține 10 capitole, fiecare dintre acestea explorând tematici de
interes pentru domeniul incluziunii sociale a persoanelor private de libertate, tematici
abordate din diferite perspective:
- Capitolul 1, elaborat de Simona-Mariana Dumitrescu (reprezentând
Penitenciarul-Spital Constanța-Poarta Albă), Silvia-Raluca Matei și Daniela Dumitra
Căprioară (reprezentanți ai Universității „Ovidius” din Constanța), prezintă rezultatele
unui studiu adresat explorării justificării infracționale, în vederea înțelegerii
mecanismelor acestui fenomen, pentru construcția unei intervenții multidisciplinare
eficiente, în scopul reintegrării sociale a deținuților;
- În capitolul 2, ai cărui autori sunt Daniel Lucheș și Lazăr Theofild-Andrei
(reprezentând Universitatea de Vest din Timișoara), sunt discutate rezultatele unui
studiu pilot realizat în cadrul acestui proiect, în Republica Moldova, studiu ce a vizat
identificarea percepțiilor și a opiniilor pe care le au angajatorii cu privire la inserția
persoanelor care au fost private de libertate pe piața muncii;
- Capitolul 3, redactat de către Cristian Gera (Smart Plus Solutions) și Dana
Strungariu (Asociația Citadella) prezintă un instrument de lucru ce s-ar putea dovedi
util în activitatea din mediul penitenciar – The Predictive Index.
- În cadrul capitolului 4, Iuliana Curea (reprezentând Departamentul
Instituțiilor Penitenciare din Republica Moldova) descrie avantajele utilizării metodei
managementului de caz în incluziunea socială și pe piața muncii, a copiilor și tinerilor
privați de libertate, precum și un model de program de pregătire pentru liberare a
condamnaților minori, detaliat în Anexa 2.

7
 - Capitolul 5, editat de către Theofild-Andrei Lazăr și Elena-Loreni Baciu
(ambii reprezentând Universitatea de Vest din Timișoara) prezintă activitățile,
metodologia și rezultatele proiectului „O viață nouă pentru tinerii delincvenți”, un
model de colaborare transnațională și intersectorială în domeniul reabilitării minorilor
din sistemul penitenciar.
- Capitolul 6, redactat de către George Pușcașu (din partea Centrului Educativ
Târgu Ocna), prezintă activitatea acestei instituții, ca model de organizare și gestionare
a procesului de reintegrare socială a minorilor și tinerilor delincvenți, exemplificat prin
două studii de caz, prezentate în Anexa 3.
- În cadrul capitolului 7, elaborat de către Laura Opriș și Ioan-Macedon
Hognogi (ambii reprezentând Penitenciarul Bistrița), este prezentat un model de
colaborare între Penitenciarul Bistriţa și Centrul Creştin de Reintegrare Socială
"Onisim" Bistrița, dezvoltat și îmbunătățit de-a lungul timpului, care a contribuit la
creșterea eficacității măsurilor privind reintegrarea socială a foștilor deținuți.
- În capitolul 8, coautori Monica Iuliana Popescu și Teodora Alexandra Barbu
(din partea Centrului de detenție Craiova), se descrie un model de program de mentorat
dedicat tinerelor femei private de libertate, având ca scop consolidarea autonomiei
personale şi a controlului asupra propriei vieţi în vederea creşterii responsabilităţii şi
formulării de planuri realiste post-detenţie. În Anexa 4 sunt furnizate mai multe detalii
privind conținutul sesiunilor din cadrul acestui program.
- Capitolul 9, elaborat de către Simona Calu și Dănuț Bogdan (reprezentanți ai
Penitenciarului Brăila), cuprinde activitățile și rezultatele unui proiect adresat
persoanelor aflate în detenție în Penitenciarul Brăila, al cărui scop a implicat și motivat
spre responsabilizare socială atât deținuții, cât și comunitatea prin valorificarea
abilităților, aptitudinilor și intereselor acestora, cu suport din partea specialiștilor și
voluntarilor.
- În cadrul capitolului 10, autoarele Ileana Boncilă și Despina Guleș (din partea
Penitenciarului Timișoara) prezintă un proiect foarte inovativ desfășurat de către
această instituție – o expoziție internațională de pictură, grafică, fotografie, organizată
pentru persoanele private de libertate, expoziție cu scop caritabil, care s-a bucurat de un
real succes.
-În cadrul ultimului capitol, Alina Stănete (Penitenciarul Timișoara) descrie un
proiect de activitate bazat, de asemenea, pe arta fotografiei derulat cu implicare largă la
nivelul comunității.
În total, volumul reunește contribuțiile a 19 (co)autori, reprezentanți a 12
instituții, dintre care 8 instituții penitenciare. Sperăm ca recomandările formulate de
către aceștia, inspirate din și validate în practica lor cu persoanele private de libertate,
precum și modelele detaliate în capitolul Anexe să fie utile cititorului și să contribuie la
obținerea de progrese în domeniul reintegrării sociale a persoanelor delincvente.

8
 În calitate de coordonatori ai acestei publicații, mulțumim pentru deosebita
colaborare tuturor autorilor!

Theofild-Andrei Lazăr,
Lector dr., Universitatea de Vest din Timișoara,
Manager al proiectului „O viață nouă pentru tinerii delincvenți”

Elena-Loreni Baciu,
Lector dr., Universitatea de Vest din Timișoara,
Expert organizare evenimente și comunicare în cadrul proiectului „O viață nouă pentru
tinerii delincvenți”

9
 I. Cunoașterea justificării infracționale – Vector al intervenției multidisciplinare
în scopul reintegrării sociale a deținuților

 Simona-Mariana DUMITRESCU
Comisar șef de penitenciare, ofițer psiholog, Compartimentul Educație și Asistență
Psihosocială, Penitenciarul-Spital Constanța-Poarta Albă, simona.dumitrescu@anp.gov.ro
 Silvia-Raluca MATEI
Lector universitar dr., Catedra de Ştiinţele Educaţiei, Facultatea de Psihologie si
Ştiinţele Educaţiei, Universitatea „Ovidius” Constanța, ralum74@yahoo.com
 Daniela Dumitra CĂPRIOARĂ
Conf. univ. dr., prodecan, responsabil cercetare științifică, Facultatea de Psihologie și
Științele Educației, Universitatea „Ovidius” Constanța, ccaprioara@yahoo.fr

Introducere
Strategia Naţională a României de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de
Libertate 2015 – 2019 definește procesul de reintegrare socială ca fiind “o succesiune
de etape în asistenţa persoanelor private de libertate ce are ca finalitate reintegrarea
socială a acestora, după cum urmează:
1. etapa instituţională – debutează la încarcerare şi se derulează pe perioada executării
pedepsei, într-un interval temporal ce se finalizează cu aproximativ 90 de zile înainte de
liberare;
2. etapa de pregătire pentru liberare – debutează cu 90 de zile înainte de liberare şi
durează până în ziua liberării sau, după caz, a liberării la termen;
3. etapa postdetenţie – începe de la data liberării condiţionate sau a liberării la termen.
În sensul prezentei Strategii, prezintă elemente de relevanţă în primele 30 de zile
factorii criminogeni de tipul: lipsa unui adăpost, lipsa unui loc de muncă, lipsa unui
venit stabil şi se poate evalua de către instituţiile cu atribuţii în domeniu pe o perioadă
de până la 2 ani după liberare sau până la data împlinirii duratei pedepsei. (Guvernul
României, 2015, p. 6)”
Populația penitenciară a manifestat în ultima decadă o dinamică deosebită din
punct de vedere al naturii infracțiunilor comise, statutului social ocupat anterior privării
de libertate, nivelului de studii, vârstei. În acest context, identificarea elementelor care
stau la baza motivației comportamentului infracțional reprezintă una din variabilele
asupra cărora se impune intervenția din perspectivă multidisciplinară.
„Activitatea recuperativă incumbă crearea şi dezvoltarea unui cadru de suport
comunitar pentru facilitarea reintegrării sociale, prin stabilirea de parteneriate între
sectorul public şi privat. Colaborarea unităţilor penitenciare cu instituţiile, autorităţile
publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniul
facilitării reintegrării sociale a persoanelor private de libertate se înscrie în liniile
directoare ale cadrului internaţional şi european, acesta furnizând norme, valori şi

10
principii cu caracter universal şi cu aplicabilitate privind tratamentul beneficiarilor.”
(Guvernul României, 2015, p. 13)

Metodologia cercetării
Obiective de lucru:
1. Analiza percepției specialiștilor în diferite structuri din cadrul ANP și ai
reprezentanților instituțiilor privind motivația infracționalității
2. Analiza atitudinii participanților față de reintegrarea foștilor deținuți în societate;
3. Identificarea pârghiilor prin care instituțiile și societatea, în general, pot acționa în
sensul prevenirii săvârșirii actelor infracționale sau de natură penală;
4. Identificarea factorilor sociali ce determină conduita infracțională sau de natură
penală.

Construcția variabilelor cercetării

1. Motivația infracțională
Motivația este definită de Al. Roșca (apud Pânișoară) ca „totalitatea
mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conștientizate sau
neconștientizate, simple trebuințe fiziologice sau idealuri abstracte”. De subliniat una
dintre trăsăturile definitorii ale motivației, și anume, caracterul ei intern. În acestă
paradigmă, nu contextul ca factor extern în sine, care declanșează (stopează) un proces
oarecare poate fi considerat motiv al fenomenului declanșat, ci raportarea la o
necesitate, o intenție sau aspirație a subiectului. Prin urmare un stimul declanșează o
reacție dacă există trebuința de a-l evita sau căuta.
2. Reintegrarea socială a deținuților
Standardul de reguli minime pentru tratarea deținuților (SMR) reprezintă cel
mai vechi instrument internațional cu privire la tratamentul persoanelor private de
libertate care “au cunoscut o largă recunoaștere pentru valoarea și influența lor în
dezvoltarea politicii penale și în practică. SMR conțin detalii practice care se găsesc în
declarații, convenții și acorduri internationale.” (PRI, 1995, p. 15)
Referitor la reintegrare, SMR, în regula 61 (1) arată că “tratamentul deținuților
nu trebuie să pună accentul pe excluderea lor din societate, ci pe continua lor participare
la aceasta ” (PRI, 1995, p. 113), iar pregătirea pentru reinserție nu începe după liberare,
ci este un proces continuu care începe, de fapt, odată cu condamnarea și, conform SMR,
există o responsabilitate a comunității de a asigura reinserția deținuților după liberare.

Metoda de cercetare şi participanţii la studiu

Pentru a facilita obţinerea de informaţii detaliate şi nuanţate referitoare la cele
două variabile, au fost organizate discuţii tip focus-grup. În perioada 19-20.07.2017 au
fost conduse 3 focus grupuri. Tabelul de mai jos sintetizează modul de structurare și
organizare a acestora:

11
Tabel 1. Prezentarea focus-grupurilor din cadrul cercetării
Nr. crt. Participanți Locul Data/minute Moderator
desfășurării înregistrate
Focus- Lucrători în diverse Penitenciarul 19.07.2017 Conf. univ. dr.
grup 1 structuri ale Spital Constanța- 117 minute Căprioară
(FG 1) penitenciarului Poarta Albă Daniela

Focus- Deținuți Penitenciarul 19.07.2017 Lect. univ. dr.

grup 2 Spital Constanța- 86 minute Matei Raluca
(FG 2) Poarta Albă
Focus- Specialiști în Universitatea 20.07.2017 Cms. șef.
grup 3 diferite domenii din Ovidius din 115 minute Dumitrescu
(FG 3) mediul civil Constanța Simona

Descrierea participanților:
- Primul focus-grup a fost constituit din 8 lucrători în diverse structuri ale
penitenciarului spital: economic, siguranță și regim penitenciar, medical, evidență
deținuți, juridic, reintegrare socială (psiholog, preot, educator).
- Al doilea focus-grup a fost constituit din 8 deținuți selecționați după criteriul fapta
comisă: tâlhărie, conducere fără permis, trafic de droguri, luare de mită, evaziune
fiscală, tentativă de omor, viol, tâlhărie. Deținuții, în prealabil, au semnat un
consimțământ informat și un acord de participare.
- Al treilea focus grup a fost constituit din 8 profesioniști din domeniile: învățământ
universitar, învățământ preuniversitar, sănătate publică, promovarea sănătății,
prevenirea criminalității, centrul regional antidrog, instituții interesate în procesul
de prevenție a infracționalității, precum și în procesul reintegrării sociale a
deținuților. Criteriile de selecție a paticipanților la focus-grup au fost: opțiunea
voluntară, disponibilitatea de a participa în perioada programată, interesul pentru
tematica enunțată.
Interviurile au fost de tip structurat. Astfel, au fost elaborate două ghiduri de
interviu cu aspecte comune şi diferenţe specifice pentru discuţiile cu profesioniștii (FG
1 și FG 3), respectiv pentru deținuți (FG 2).
A. Ghid de interviu pentru FG 1 și FG 3:
Item A 1. Care sunt cuvintele care descriu cel mai bine un deținut care s-a liberat?
Item A 2. Care credeți că sunt motive pentru care oamenii acționează împotriva
legii?
Item A 3. Ce considerați că ar trebui să facă școala pentru a preveni
comportamentele infracționale?
Item A 4. Ce anume din ceeea ce (nu) face societatea impinge oamenii spre
infracționalitate (în final) spre penitenciar?
Item A 5. Cât de mult sunteți pregătit să acceptați o soluție alternativă privării de
libertate și care ar fi aceasta?
12
 Item A 6. La ce riscuri/situații sunt supuși deținuții?
ItemA 7. Din experiența personală, ce propuneri aveți pentru a preveni situațiile
infracționale?
Variabila motivație include itemii A2, A4, A6, A7, variabila reintegrare
socială include itemii A1, A3, A5.
B. Ghid de interviu pentru FG 2:
Item B 1. Care credeți că sunt motivele pentru care oamenii acționează
împotriva legii?
Item B 2. Dacă ai fi știut ceva ce ar fi putut să te oprească, care ar fi fost acel
ceva?
Item B 3. Ce ar fi putut să facă școala și n-a făcut pentru a vă ”pune în gardă”
să nu ajungeți în situația asta?
Item B 4. Cum anume societatea sau oamenii din jurul dvs. (TV, presa etc)
te-au determinat să ajungi aici?
Item B 5. Ce intenționai/așteptai să obții/să se întâmple acționând în sensul în
care ai acționat?
Item B 6. Făcând un bilanț, a meritat să treceți prin această experiență?
Item B 7. Din experiența personală, ce propuneri aveți pentru ca alții să nu
ajungă în situații similare?
Variabila motivație include itemii B1, B4, B5, B6, variabila reintegrare socială
include itemii B2, B3, B7.
Descrierea modului de desfășurare a interviurilor din cadrul focus-grupurilor:
Participanţii au fost informaţi despre scopul şi obiectivele cercetării, precum şi
despre modalitatea în care se va desfăşura aceasta.
Discuţiile au fost înregistrate, iar analiza conţinutului lor s-a făcut pe baza
transcrierii înregistrărilor. Grila de analiză a urmărit surprinderea ideilor principale, a
frecvenței acestora în cadrul discuțiilor, atât la nivel intragrup, cât și intergrup. În
analiza finală au fost sintetizate cele mai relevante opinii, percepţii şi propuneri.

Analiza și interpretarea datelor

Rezultatele analizei discuţiilor de grup sunt prezentate distinct pe grupe de
specialiști, respectiv deținuți, dacă percepţia aspectelor analizate este diferită.
Percepţiile similare între cele trei categorii de participanţi la focus-grup sunt redate
sintetic. Vom prezenta, pe rând, fiecare item/variabilă, evidențiind opiniile desprinse
din răspunsurile participanților la interviu.

1. Percepţiile privind motivația infracțională

Percepțiile comune sunt redate sintetic în tabelul următor (tabelul 2).

13
Tabelul 2. Percepțiile privind motivația infracțională
Nr Percepții Specialiști Deținuți Specialiști Niveluri de
Crt. comune ANP (FG 2) Instituții intensitate*
(FG 1) (FG 3) a frecvențelor
Care credeți că sunt motive pentru care oamenii acționează împotriva legii? (FG1 /FG3 -
A1)
Care credeți că sunt motivele pentru care oamenii acționează împotriva legii? (FG2 –B1)
1. Lipsa educației * * mare
Observații ale participanților: „infracțiunea este produsul educației în contextul pe care îl dă
societatea”
2. Anturajul * * mare
Observații ale participanților: „acuză anturajul și își minimizează foarte mult gradul de vinovăție
și cu greu și-l asumă”; „provocarea de a se autodeptăți furând inteligent (să fur mai mult ca ăla,
ce eu sunt mai prost?)”
3. Legea (legislația) * * mediu
Observații ale participanților: „Legea este ambiguă, lasă mult loc de interpretare.”; „Legea nu
este dreaptă, nu se aplică pentru toți la fel”; „Instabilitatea legislativă (modificarea legilor foarte
des)”; „neadaptarea coerciției create de sistemul de justiție la gravitatea actelor infracționale”
4. Modelul cultural familial * * mediu
/comunității de proveniență
Observații ale participanților: „Pe lângă motivațiile conștiente există motivații fantastice în
interior-transgenarațional”
Ce anume din ceeea ce (nu) face societatea împinge oamenii spre infracționalitate și (în
final) spre penitenciar? (FG1 /FG3 –A4)
Cum anume societatea sau oamenii din jurul dvs. (inclusiv televiziunea, presa etc.) v-au
determinat să ajungeți aici? (FG2 –B4)
1. Modele promovate * * mediu
Observații ale participanților: „Scala valorilor este răsturnată”; „Reprezentanții autorităților își fac
treaba cu inima strânsă (dacă mă dă în judecată un șmecher?)”
2. Legi neclare * * * mediu
Observații ale participanților: „Răspunderea magistraților”
3. Statul nu are autoritate să * * * mediu
impună reguli
Observații ale participanților: „La noi sunt reguli care nu se pedepsesc dacă sunt încălcate”;
„Regulile nu sunt insuflate copilului de mic, nu i se arată cum să le respecte ci i se exemplifică
nerespectarea lor”
4. Nu sunt promovate valorile * * mediu
Observații ale participanților: “Din legea salarizării bugetarilor vezi ce prețuiește societatea”; „nu
mai avem identitate, nu mai suntem popor”; „am băgat sub preș valorile naționale”; „pregătim
copiii pentru societatea junglei; este greu să-i educi când valorile promovate sunt altele”
5. Emisiunile prezentate de * * * mediu
televiziuni, în special
Observații ale participanților: „Mediatizarea infracționalității din sfera politicului are repercusiuni

14
negative la nivelul societății”; „Presa și TV fac nenorociri mari: știrile, emisiunile care
promovează crimele, violurile arată cum au făcut, ce au folosit, ne dă idei”; „se greșește prin
promovarea faptelor politicienilor și a marilor corupți de-acolo de unde te-aștepți la niște legi și
reguli bine făcute și aplicabile, vin mesaje negative; dacă acolo se face orice, atunci oricine poate
să facă orice”; „oamenii de rând nu au puterea de a interpreta în mod real faptele și le preaiu ca
atare”
La ce riscuri/situații sunt supuși deținuții? (FG1 /FG3 –A6)
Întrebare suplimentară pentru FG2
1. Îmbolnăvirea / afecțiuni * * * mediu
psihologice sau chiar
psihiatrice
Observații ale participanților: Șocul încarcerării; Alte reguli și alt tip de oameni
2. Separarea de familie, de viața * * mediu
normală
Observații ale participanților: „ Dezbinarea familiei, la pedepsele mari, mai ales în cazul
tinerilor”; „renunțarea la mediul lui personal, familial și social (riscul de a pierde prietenii,
familia, sursa de venituri și bunăstarea, riscul de a fi renegat)”
3. Specializare în alte infracțiuni * * * mediu
Observații ale participanților: “de la furt din buzunare am ajuns la furt de mașini (recidivist,
n.n.)”; „modificarea personalității; riscul la comportamente deviante”
Din experiența personală, ce propuneri aveți pentru a preveni situațiile infracționale? (FG1
/FG3 –A7)
Din experiența personală, ce propuneri aveți pentru ca alții să nu ajungă în situații
similare? (FG3 –B7)
1. Educația * * * mediu
Observații ale participanților: “ține elevul la școală, ocupat, trimite-l la sport și va fi și sănătos pe
deasupra”
2. Servicii sociale focusate pe * * mediu
cine are real nevoie
Observații ale participanților: limitarea în timp a serviciilor sociale și condiționarea cu găsirea
unui loc de muncă; „trebuie schimbată mentalitatea de tipul cer și nu dau; cineva trebuie să-mi
dea, fără ca eu să dau ceva în schimb; mergem într-o groapă fără fund, nu schimbăm nimic”
3. Locuri de muncă * * mediu
* Nivelurile de intensitate a frecvenței răspunsurilor au fost stabilite în funcție de
numărul de intervenții pe tema respectivă, astfel:
Nivel mic: 1-2 intervenții
Nivel mediu: 3-6 intervenții
Nivel mare: opinie la nivel de grup

La itemul A4 (Ce anume din ceeea ce (nu) face societatea impinge oamenii
spre infracționalitate și, în final, spre penitenciar?) FG3 identifică, la nivel mic de
frecvență, presiunea pe care o realizează în instituții funcționarii publici cu funcții de
conducere asupra celor cu funcții de execuție: „șeful vine și te intimidează, te amenință,
15
te obligă să semnezi”, “De multe ori mediul te forțează să iei mită, ca să nu îți pierzi
serviciul”.
Referitor la riscuri, specialiștii susțin că “oamenii anticipează în mică măsură
ceea ce îi așteaptă în detenție”, „unii sunt bucurși că se întorc în detenție; sunt mândri
de tatuajele lor”, „experiența încarcerării sigur își lasă amprenta, oricât de pregătită ar fi
o persoană”.
În opoziție, pentru reprezentanții instituțiilor civile, conceptul de risc pentru
persoanele private de libertate nu are consistență: „Din ce am văzut în filme..dar
filmele arată lucruri extreme ca să ne sensibilizeze..experiența din penitenciar ar putea
să nu fie chiar asta din filme, cu agresiuni sau violuri.”; „În închisorile comuniste se
spune ca i-a coborât Dumnezeu în celulă. Nu cred că este un mediu fioros ca în filme”.
Focus grupul format din deținuți (FG 2), la itemul 7 (Din experiența personală,
ce propuneri aveți pentru ca alții să nu ajungă în situații similare?), răspund cu nivel
mediu de intensitate cu „să își aleagă cu grijă anturajul, prietenii” pentru că “dacă ar fi
să iau viața de la început nu aș mai face infracțiuni”. De asemenea, formulează sfaturi:
întemeierea unei afaceri, loc de muncă; să citească legea, codul penal; să plece din țară,
precum și îndemnuri la reflectare asupra „spuselor unui procuror: Nu există oameni
nepenali, decât cei pe care nu i-am cercetat...”
Același grup FG2, formulează următoarele răspunsuri la itemul B5 (Ce
intenționai/așteptai să obții/să se întâmple acționând în sensul în care ai acționat?) cu
nivel de intensitate mediu: bunăstare, avantaje materiale; poziția în societate, imaginea
socială, supremația, ierarhizarea în anturaj “să cazi mai sus decât altul” .
Răspunsurile Da/Nu înregistrate la întrebarea adresată grupului de deținuți
“Făcând un bilanț, a meritat să treceți prin această experiență?” diferențiază foarte
clar deținuții recidiviști de cei primari. Frecvențele de răspuns cunosc intensitate medie.
DA – “după prima liberare, am luat-o pe calea cea dreaptă mi-am făcut familie,
am muncit”, “o scurtă perioadă de timp merită să treci pe aici” (recidiviști).
NU – de aceea educația trebuie începută din clasele primare, privind legislația,
educația civică;

2. Percepții privind reintegrarea

Percepțiile comune sunt redate sintetic în tabelul de mai jos (tabelul 3).
Tabelul 3. Percepțiile privind reintegrarea
Nr Percepții Specialiști Specialiști Niveluri de
Crt. comune ANP instituții intensitate*
(FG 1) (FG 3) a frecvențelor
Care sunt cuvintele care descriu cel mai bine un deținut care s-a liberat? FG1 /FG3 –A1
1. Răspunsuri din perspectivă * * mediu
proiectiv-empatică

16
Observații ale participanților: Bucuros că a scăpat, se liberează; Neliniște/teamă/confuz; Stigmă
socială/marginalizare, excluziune
2. Răspunsuri din perspectivă * * mediu
introspectivă
Observații ale participanților: Teamă, neîncredere, frică, rezervă, furie.
Cât de mult sunteți pregătit să acceptați o măsură alternativă privării de libertate și care
ar fi aceasta? FG1 /FG3 –A5
1. Munca în folosul comunității * * mediu
Observații ale participanților: „munca în folosul societății este cea mai de ajutor pentru
societate” „Munca în comunitate e mai educativă, să vadă acolo niște copii cu probleme” „la un
anumit nivel și cu o anume pregătire, oamenii au nevoie de valorizare în societate, sunt motivați
să facă ceea ce au învățat, se dezvoltă în acea direcție și conștientizează greșeala făcută”
2. Depinde de infracțiune * * mediu/ridicat

Tabelul 4. Percepțiile privind reintegrarea

Nr Percepții Specialiști Deținuți Specialiști Niveluri de

Crt. comune ANP (FG 2) Instituții intensitate*
(FG 1) (FG 3) a frecvențelor
Ce considerați că ar trebui să facă școala pentru a preveni comportamentele infracționale?
FG1 /FG3 –A3
Ce ar fi putut să facă școala și n-a făcut pentru a vă ”pune în gardă” să nu ajungeți în
situația aceasta? FG2-B3
1. Corectarea modelului * * mediu
cultural al comunității
2. Introducerea de * * * mediu
materii/conținuturi
noi
Observații ale participanților: Educație legislativă, Educație civică, Etică; Educație financiară și
socială
3. Schimbarea * * * mediu
metodelor de predare
Observații ale participanților: „profesorul să îi stimuleze, să îi implice activ pe elevi, să participe
ei la învățare”; „nici școala și nici părinții nu țin cont de abilitățile copiilor”; „să-i învețe pe copii
asumarea responsabilităților, încă din clasele mici, nu la liceu, că este prea târziu”
4. Schimbarea * * mediu
sistemului de
evaluare
Observații ale participanților: „este o goană după note și după o viitoare situație financiară;
câștiguri cât mai mari și obținte cât mai ușor”; „ieșim doxă de carte și ne lovim de exeriența
primului an de muncă: chiar cu notă foarte mare, este greu să găsești pârghiile necesare pentru
aplicarea în practică în mod adecvat”; „Cel care știe că este bun la ceva nu o să fie disperat. Cel
care nu este disperat nu o să dea în cap. Să învețe depășind obstacole.”

17
* Nivelurile de intensitate a frecvenței răspunsurilor au fost stabilite în funcție de
numărul de intervenții pe tema respectivă, astfel:
Nivel mic: 1-2 intervenții
Nivel mediu: 3-6 intervenții
Nivel mare: opinie la nivel de grup

Focus grupul specialiștilor din mediul civil (FG 3), la itemul A1 (Care sunt
cuvintele care descriu cel mai bine un deținut care s-a liberat?), formulează răspunsuri
din perspectivă critic-moralizatoare cu nivel de intensitate mare al frecvențelor de
răspuns: “Nu dorește să își rezolve problema”, “Nu își asumă fapta/nu își
conștientizează vina/nu accesează serviciile recuperative decât constrânși”, “Cu
frustrări cu privire la condamnare”, “Un profesionist în alte infracțiuni”, „Lupul își
schimbă părul, dar năravul ba” „Noi dăm bine în statistici, nu spunem.... dar recidiva?
După o lună două de stat pe afară se intorc imediat”, “În practică toată lumea fuge de
deținuți, în teorie sună mai frumos”, precum și din perspectivă rațională/de specialist
însă cu nivel mic de intensitate al frecvențelor de răspuns: “De-a lungul timpului ca
specialist internalizezi niște concepte: Un cetățean cu drepturi depline sau cu anumite
limitări dispuse de instanță, un om liber care are libertate de mișcare, libertate de
decizie”.
Răspunsurile înregistrate la itemul A5 (Cât de mult sunteți pregătit să acceptați
o măsură alternativă privării de libertate și care ar fi aceasta?) adresată numai FG1 și
FG3, nu conțin nicio formulare privind acceptarea reală a măsurilor alternative: „faptele
se plătesc și se pedepsesc”, „cel care a furat zeci de milioane de euro a grevat activitatea
în învățământ, în sănătate, în asigurări sociale, atenție, se multiplică. Ar trebui vreo zece
vieți ca să plătească”. La această întrebare, FG1 susține mai degrabă modalități de
prevenire a infracționalității: promovarea unei culturi a muncii, realizarea de programe
care să ducă la combaterea fenomenului ce a dus la săvârșirea faptei, iar FG3
formulează condiții, cu nivel mare de intensitate al frecvențelor de răspuns: confiscarea
averii, recuperarea integrală a prejudiciului, interzicerea unor drepturi, să existe
statistici care să arate că deținuții au fost „recuperați”. Ambele focus grupuri, cu
intensitate medie a frecvențelor de răspuns, au subliniat neîncrederea în aplicarea
măsurii alternative identificate: „munca în folosul comunității nu-și atinge scopul
pentru că nu știm s-o aplicăm”, ”trebuie supravegheat cel ce trebuie să supravegheze și
ajungem tot aici: românu’ găsește soluții la orice”.

Concluzii
Sintetizând principalele aspecte comune evidenţiate în discuţiile din cadrul
focus-grupurilor, reținem următoarele concluzii:
- percepția privind motivația infracțională identifică mai degrabă contextul și
nu motivele;

18
 - infracționalitatea reprezintă o deviație de la starea de sănătate socială,
principala cauză identificată fiind sărăcia;
- educația nu-și începlinește în totalitate rolul pentru că metodele și materiile
folosite în sistemul de învătământ „nu țin pasul cu dezvoltarea și cerințele
societății care evoluează arzând etape”
- schimbările legislative frecvente și legile/regulile aplicate inconsecvent,
reprezintă un factor ce influențează în sens crescător infracționalitatea;
- mediatizarea infracționalității în sfera politicului are repercusiuni negative
la nivelul societății;
- s-a lărgit paleta privind natura motivelor/cauzelor infracționalității.
Abordarea fenomenului infracționalității ar trebui să fie intersectorială,
instituțiile implicate colaborând pentru dezvoltarea unui program de reabilitare care
începe cu evaluarea motivației/nevoilor/problemelor ce au dus la faptă, urmat de
programe de intervenție pe categorii de fapte, monitorizare pe o suficient de lungă
durată ca să dovedească faptul că persoana liberată a internalizat schimbarea, certificat
de o autoritate de resort.

Resurse bibliografice

 Guvernul României (2015) Strategia Naţională de Reintegrare Socială a

Persoanelor Private de Libertate 2015 – 2019, aprobată prin HG 389/2015,
publicată în Monitorul Oficial nr. 532 din 16 iulie 2015
 Penal Reform International (1995) A pune lucrurile în acțiune – un manual
international privind o bună practică în penitenciare, Penal Reform
International, Haga

19
 II. Oportunități de angajare pentru persoanele care au fost private de libertate.
Studiu pilot realizat în Republica Moldova

 Daniel LUCHEȘ
Lector univ. dr., Universitatea de Vest din Timișoara, luches.daniel@e-uvt.ro
 Theofild-Andrei LAZĂR
Lector univ. dr., Universitatea de Vest din Timișoara, theofild.lazar@e-uvt.ro

Introducere
Un deziderat important atunci când vorbim de reducerea recidivei este
inserția/reinserția profesională a foștilor deținuți. Studiile realizate la nivel internațional
arată că integrarea pe piața muncii a persoanelor private de libertate scade riscul de
recidivă (Yang, 2016, Gould, Weingebr & Mustard, 2002).
În procesul de reinserție profesională a foștilor deținuți intervin o serie de
bariere care prin construirea de politici sociale adecvate pot fi adresate.
Perioada penitenciară contribuie la scăderea capitalului uman al deținuților
(Western & Kling, 2001). Fie că e vorba de lipsă de capital uman inițială, de
întreruperea studiilor sau/și pierderea deprinderilor și abilităților pe perioada detenției,
persoanele private de libertate nestimulate în perioada penitenciară pentru auto-
dezvoltare (cursuri, programe de calificare, ateliere practice) își reduc șansele de a se
integra cu succes pe piața muncii. Rolul specialiștilor din penitenciare în vederea
menținerii sau chiar a creșterii capitalului umane este foarte important din această
perspectivă. O bună parte din persoanele private de libertate sunt persoane cu nivel
scăzut de educație sau fără calificare profesională, acestea fiind și cele mai discriminate
pe piața muncii. Perioada penitenciară abordată constructiv poate contribui prin cursuri
de calificare la formarea de competențe solicitate pe piața muncii, crescând în acest
mod șansele de integrare profesională.
De asemenea, perioada penitenciară conduce la diminuarea capitalului social
(Western & Kling, 2001) aspect importat în procesul de identificare a unui loc de
muncă. În situația în care fostul delincvent nu are o rețea socială, șansele sale de a se
angaja scad semnificativ. Astfel că programele de menținere a legăturii persoanei
private de libertate cu familia sau rețeaua de suport social pot contribui la menținerea
capitalului social pentru perioada de după liberare. De asemenea serviciile specializate
de suport post-detenție pot substitui lipsa capitalului social și crește șansele reinserției
socio-profesionale.
Legătura dintre situația de pe piața muncii și rata criminalității (inclusiv a
recidivei) este exemplificată într-un studiu longitudinal realizat în Statele Unite în
perioada 1979 – 1997 (Gould, Weingebr & Mustard, 2002). O piață a muncii care oferă
oportunități de angajare multiple și variate conduce la scăderea criminalității, atât a
celei inițiale, cât și a recidivei.

20
 O altă barieră importantă este stigmatizarea din partea angajatorilor. Unele
analize arată că foștii deținuți sunt cei mai puțini dezirabili, angajatorii preferând să
angajeze mai degrabă persoane fără experiență în muncă, în defavoarea unui fost
deținut cu experiență (Holzer, 1996). Un experiment realizat în Belgia (Baert &
Verhofstadt, 2013) demonstrează că tinerii cu cazier care participă la un interviu de
angajare au cu 22% mai puține șanse de a fi angajați decât cei fără cazier.

Repere metodologice
Prezentul studiu este un studiu pilot și a fost realizat in cadru proiectului „O
viață nouă pentru tinerii delincvenți”. Scopul acestei diagnoze a constat în identificarea
percepțiilor și a opiniilor pe care le au angajatorii cu privire a inserția persoanelor care
au fost private de libertate pe piața muncii.
Din punct de vedere metodologic, studiul a fost realizat utilizând metoda
anchetei sociologice. Instrumentul de colectare a datelor din „teren” a fost chestionarul
sociologic (prezentat în Anexa 1), a cărui administrare a fost realizată cu ajutorul
Departamentului Instituțiilor Penitenciare din Republica Moldova. Participanții la
această diagnoză sociologică au fost 20 de reprezentanți ai mediului de afaceri, selectați
din cadrul unor companii active din Republica Moldova. Nefiind un studiu de
anvergură, iar selecția participanților fiind realizată în principal după criteriul
disponibilității de a participa la studiu, precum și după accesibilitatea la persoanele care
ocupă poziții manageriale în cadrul firmelor/companiilor care au fost participante,
apreciem că rezultatele nu pot fi extrapolate la întreg mediul socioeconomic analizat, iar
opiniile identificate pot evidenția un curent de opinie existent, fără a avea însă
semnificativitate statistică.
După natura persoanei juridice pe care respondenții participanți la studiu o
reprezintă, apreciem că au fost selectate firme care sunt organizate sub forma unor
SRL-uri (10 respondenți), a Societăților pe acțiuni (S.A. – 7 respondenți), instituții
publice (un respondent), organizații neguvernamentale (un respondent) și o gospodărie
țărănească (un respondent)
Raportat la experiența și autoritatea pe care respondenții participanți la studiu o
manifestă în cadrul companiilor în care activează, apreciem că cei mai mulți ocupă
poziții de top management în cadrul companiilor (Director de Resurse Umane, Inginer
Șef, Director marketing, Director comercial, Coordonator programe etc.), fapt care le-a
permis să aibă o viziune de ansamblu cu privire la activitatea firmei, dar mai ales în
ceea ce privește inserția persoanelor care au fost private de libertate în piața muncii.
În ceea ce privește anvergura și nivelul de educație al respondenților apreciem
că, respondenții au un nivel al educației formale ridicat, excepție făcând 2 persoane care
nu aveau finalizate studii superioare.
Obiectivele care au fost urmărite în realizarea acestei diagnoze au fost:

21
  Identificarea contextului organizațional al companiilor din Republica Moldova
sub aspectul practicilor existente în companii în ceea ce privește responsabilitățile de
angajare și canalele utilizate în strategia companiei de recrutare;
 Inventarierea principalelor dificultăți cu care se confruntă mediul
socioeconomic sub aspectul resursei umane și al valorificării întregului potențial de care
se dispune;
 Identificarea caracteristicilor marginale care pot fi utilizate în procesul de
recrutare a viitorilor angajați; poziționarea caracteristicilor ce vizează existența unor
experiențe penale, în raport cu alte posibile caracteristici marginale (etnie, religie, stare
de sănătate etc.);
 Descoperirea principalelor avantaje/dezavantaje pe care le-ar putea avea
compania/firma dacă angajează persoane cu antecedente penale, în opinia
participanților la studiu;
 Enumerarea principalelor reprezentări pe care le au respondenții despre
persoanele care au fost private de libertate la un anumit moment al vieții lor;
 Identificarea opiniilor despre principalii „actori sociali” care ar putea să
intervină și să faciliteze reintegrarea foștilor deținuți pe piața muncii;
 Inventarierea opiniilor cu privire la posibile măsuri care ar putea facilita inserția
pe piața muncii a persoanelor care au avut experiențe de viață în sfera domeniului
penal;
 Măsurarea nivelului de acceptare a persoanelor cu antecedente penale prin
raportare cu natura abaterii penale în opinia angajatorilor;
 Măsurarea nivelului de notorietate a evenimentelor de tip „bursa forței de
muncă” pentru persoane cu antecedente penale în vederea facilitării inserției pe piața
muncii.
Obiectivele anterior menționate au fost transpuse la nivelul instrumentului de
culegere a datelor sub forma unor întrebări deschise sau întrebări cu răspunsuri
predefinite. De asemenea, s-a optat pentru întrebări care au avut variante de răspuns
dihotomic, răspuns multiplu, sau răspunsuri care au fost măsurate pe scale tip Likert.

Context
În analiza pieței muncii din Republica Moldova am recurs la identificarea
principalelor dificultăți pe care angajatorii le percep ca fiind importante în activitatea pe
care o derulează.

22
 Figura 1. „Vă rugăm să menționați care sunt principalele dificultăți cu care va
confruntați în prezent în instituția/firma pe care o reprezentați raportându-vă
exclusiv la resursa umană.”
Analizând opiniile exprimate de participanții la studiu se poate observa că din
totalul dificultăților enunțate ponderea cea mai ridicată o reprezintă așteptările salariale
prea mari ale angajaților (~32% din totalul dificultăților enumerate), fiind urmate de
dificultățile generate de fluctuația personalului (27%) și lipsa forței de muncă calificată
(25%). Primele 3 categorii de dificultăți sunt oarecum în relație de asociere, generată de
faptul că atunci când așteptările salariale nu sunt atinse, fluctuația personalului poate
avea un trend crescător, iar aprecierile angajatorilor sunt puse mai degrabă pe seama
lipsei de calificare decât pe alocarea de resurse care să satisfacă așteptările angajaților.
Apreciem că această situație este una specifică oricărei economii și că realitatea
existentă în arealul studiat nu diferă considerabil sub acest aspect de alte zone
geografice.
Raportat la practicile de recrutare existente în mediul socioeconomic ale
Moldovei, putem aprecia că în peste două treimi din cazurile analizate la nivelul
companiilor există o persoană sau departament care are responsabilități directe în
procesul de recrutare a angajaților. De asemenea, în situația companiilor/firmelor de
dimensiuni mai reduse sub aspectul numărului de angajați, decizia de angajare a noilor
salariați este asumată integral de către persoana care deține firma sau are rolul de
administrator.
Totodată, putem remarca că la nivelul a 25% dintre companiile analizate
persoana care are responsabilități în procesul de recrutare a noilor angajați deține și alte
atribuții în activitatea profesională cotidiană, fapt care poate evidenția existența unui
nivel relativ de expertiză profesională în domeniu. Continuând acest raționament,

23
putem aprecia că serviciile specializate de resurse umane, și anume recrutarea resursei
umane, sunt distincte în aproape jumătate din companiile investigate.

Figura 2. „Cum se desfășoară activitatea de recrutare a angajaților în instituția pe

care o reprezentați?”
Principalele modalități de recrutare a viitorilor angajați utilizate la nivelul
companiilor investigate evidențiază faptul că o treime dintre acestea utilizează
promovarea anunțurilor de recrutare prin intermediul Internetului, iar pe poziția secundă
este preferată recrutarea viitorilor angajați prin intermediul recomandărilor interne ale
angajaților (Figura 3. Canele de recrutare a noilor angajați). Ambele modalități de
recrutare pot fi apreciate ca fiind modalități neconvenționale, de actualitate, comparativ
cu modalitățile tradiționale de recrutare, și anume: anunțurile de angajare distribuite
prin intermediul instituțiilor specializate sau anunțurile publicate în presă. La polul
opus, o pondere redusă este reprezentată de situațiile în care se recurge la serviciile
specializate ale unei companii/firme specializate de recrutare și plasare de forță de
muncă. Această situație, de utilizare a unor companii specializate de resurse umane
poate fi asociată pe de o parte cu nivelul de dezvoltare al acestor servicii, dar mai ales
cu costurile asociate acestor servicii.
Cu certitudine, canalele de recrutare a resursei umane care vor fi utilizate pe
viitor vor fi adaptate la specificul pozițiilor de recrutat, respectiv vor fi influențate de
pătrunderea pe piața muncii a unor angajatori din categoria firmelor multinaționale sau
a companiilor cu capital străin. Un rol important în dezvoltarea acestor servicii revine
cu siguranța rețelelor de socializare (Facebook), alături de utilizarea cât mai mare a
platformelor virtuale profesionale de e-recruting (Linkedin, www.lucru.md,
www.rabota.md, www.nexusnet.md, etc.).

24
 Figura 3. „Care este calea cea mai utilizată în căutarea viitorilor angajați?”

Analiza structurală a capitalului uman din organizațiile care au fost investigate

evidențiază existența unui nivel ridicat de eterogenitate a resursei umane, în raport cu
caracteristicile care au fost analizate. Astfel, observăm că aproape 90% dintre
angajatorii investigați menționează că au în cadrul companiilor lor persoane care pe
parcursul timpului au avut experiențe de muncă/viață în străinătate.
Raportat la angajații care au încălcat în trecut legea și au fost sancționați penal
(indiferent de natura sancțiunii penale) putem observa procentul relativ redus al
acestora (aproximativ 16%), dar în același timp se impune a menționa faptul că aceste
persoane sunt integrate profesional, chiar dacă ponderea lor este relativ limitată.
Eterogenitatea caracteristicilor care au fost inventariate (familii monoparentale,
persoane care provin din orfelinate/case de copiii, persoane cu dizabilități, persoane
care aparțin unei minorități religioase etc.) constituie o premisă favorabilă pentru
integrarea profesională și socială a persoanelor cu antecedente penale.

25
 Figura 4. „În firma/instituția pe care o reprezentați există persoane care au
următoarele caracteristici?”

Pentru a evidenția deschiderea angajatorilor față de persoanele care au anumite

caracteristici (aparțin unei minorități etnice, religioase, au antecedente penale etc.) într-un
context de angajare, am optat pentru calculul unui indicator al tendinței centrale (media și
abaterea standard asociată) care măsoară nivelul de importanță acordat fiecărei caracteristici în
parte (scală Likert, 1 – deloc important, 5 – foarte important). Valorile tendinței centrale
evidențiază un anumit grad de angajabilitate al potențialilor candidați, din perspectiva
angajatorilor și ne permit să observăm care este nivelul de acceptare al angajatorilor față de
persoane cu anumite specificități în contexte de angajare. Astfel, putem observa rezistența
majoră a acestora în principal față de candidații cu antecedente / condamnări penale (m =
3,50, ab. std.= 1,357), alături de cei cu dizabilități fizice (m = 3,00, ab. std.= 1,124 ) sau cu
probleme incurabile de sănătate (m = 3,17, ab. std.= 1,339). Dacă în privința ultimelor două
caracteristici, acestea pot fi conectate major cu condițiile postului de lucru, dar și cu
prevenirea absenteismului medical dintr-o organizație, percepția negativă față de persoane cu
antecedente penale ca fiind candidați / angajați potențiali poate reflecta existența unor
stereotipuri cu privire la această categorie de persoane. Din prisma angajatorului, există
numeroase interpretări care pot fi asociate unei persoane cu antecedente penale: persoană care
poate influența climatul de lucru, persoană care nu respectă normele sociale, respectiv
normele interne ale organizației, persoane care nu se integrează într-un flux de activități ce
presupune parcurgerea unor etape, procese, proceduri etc. În acest context, este recomandabil
ca angajatorii să treacă de percepția lor față de această categorie de candidați și să se
concentreze în mod direct asupra acțiunilor ce urmează a fi îndeplinite, respectiv asupra
competențelor și abilităților pe care le are candidatul, luând în analiză și natura antecedentelor
penale pe care le-a avut persoana în cauză.
La polul opus, putem aprecia importanța limitată a celorlalte caracteristici pe care
le pot avea posibili candidați, care nu pot manifesta influență asupra nivelului de

26
 angajabilitate al acestora (candidatul formează o familie monoparentală: m = 1,20, ab. std. =
0,523; apartenența la o minoritate religioasă: m = 1,35, ab. std. = 0,813 etc.).

Tabel 1 Valori medii ale importanței acordate existenței unor caracteristici ale
candidaților la angajare (1 – deloc important, 5 – foarte important

Medie Abatere standard

aparține unei minorități religioase 1,35 ,813
formează o familie monoparentala 1,20 ,523
aparține unei minorități etnice 1,42 ,692
a fost condamnat penal 3,50 1,357
are o dizabilitate fizică 3,00 1,124
are probleme de sănătate incurabile 3,17 1,339
provine din orfelinate/case de copii 1,40 ,940

Acceptarea angajatorilor față pe persoanele care au avut antecedente penale a

fost surprinsă și printr-o întrebare directă, prin care a fost solicitat răspunsul
angajatorilor cu privire la posibilitatea de a angaja această categorie de candidați: „…
V-ați gândit până acum la faptul că ați putea angaja persoane aflate în stare de privare
de libertate (deținuți) pentru a desfășura activități în firma/instituția pe care o
reprezentați?”. Răspunsurile angajatorilor au evidențiat faptul că mai puțin de o treime
dintre cei investigați au avut în vedere de-a lungul timpului să angajeze persoane care
sunt private de libertate.

Figura 5. „V-ați gândit până acum la faptul că ați putea angaja persoane aflate în
stare de privare de libertate (deținuți) pentru a desfășura activități în firma/instituția
pe care o reprezentați?”
Principalele avantaje menționate de angajatori în situația în care ar angaja
persoane aflate în stare de detenție (deținuți) vizează în mod direct costurile mult mai
mici pe care le-ar avea cu această categorie de „salariați”. În ciuda costurilor mai mici

27
cu forța de muncă, avantaj care s-a distanțat în mod categoric, participanții la studiu au
menționat și următoarele categorii de avantaje:
 posibilitatea ca organizația să beneficieze în mod indirect de o bună promovare
prin campanii media,
 posibilitatea de a aplica pentru atragerea de resurse externe ca urmare a faptului
că derulează proiecte de reintegrare socială a persoanelor private de libertate,
 posibile facilități care ar putea exista din partea statului;
 forță de muncă disciplinată.

La polul opus, participanții la acest studiu au atras atenția asupra unor posibile
dezavantaje cu care ar putea confrunta organizația ca urmare a angajării persoanelor
aflate în detenție. Astfel, au fost identificate doua categorii distincte de dezavantaje:
 dezavantaje care vizează climatul organizațional:
 mediu de lucru tensionat;
 ceilalți angajați din organizație ar putea fi influențați negativ de noii
„colegi” ca urmare a valorilor și tipului de comportament pe care-l
dezvolta persoanele din detenție;
 calitatea activităților și a produselor realizate de organizație ar putea să
fie afectată ca urmare a utilizării unor angajați fără experiență și
calificarea necesară;
 dezavantaje care vizează imaginea externă a organizației care ar putea fi
afectată.

Pentru a consolida opțiunile angajatorilor cu privire la angajarea unei persoane

care a fost privată de libertate, a fost creată o situație ipotetică în care angajatorul a fost
plasat în situația a de angaja o persoană aflată în această situație.
Argumentele asociate situație de angajare a persoanei în cauză, în ordine
frecvenței de apariție au fost:
 aș angaja o astfel de persoană dacă infracțiunea pentru care a fost condamnat
nu a fost foarte gravă (argumentul cu cele mai multe menționări);
 aș angaja o astfel de persoană dacă ar avea o ținută decentă și ar inspira încredere;
 aș angaja o astfel de persoană dacă ar competențele adecvate postului de muncă
pentru care a candidat;
 aș angaja o astfel de persoană dacă nu aș găsi o alta persoană care să
îndeplinească cerințele solicitate.
Prin opoziție, opțiunea de a nu angaja o persoană aflată în situația analizată a
fost susținută pe următoarele categorii de opinii:
 nu aș angaja o persoană cu antecedente penale dacă a fost condamnat pentru o
faptă gravă și are un comportament dubios;
 nu aș angaja dacă ar avea probleme legate de comportament;
28
  nu l-aș angaja pentru că ar destabiliza colectivul în care ar trebui să-și
desfășoare activitate;
 nu l-aș angaja pentru că nu o astfel de persoană nu corespunde domeniului de
activitate în care activează organizația și nu permite regulamentul de
organizarea al firmei.
Pentru a evidenția nivelul de acceptanță al respondenților față de persoanele cu
antecedente penale au fost formulate o serie de enunțuri prin care s-a solicitat acordul
sau dezacordul participanților la studiu cu privire la situația în care ar avea la locul de
muncă un coleg care ar fi fost privat de libertate în trecut.
Analizând datele redate în Figura 6. putem observa că nivelul de
acceptare/neacceptare (acceptare – culoare verde, neacceptare – culoare roșie) a unei
persoane cu antecedente penale în proximitatea fizică de la locul de muncă este asociat
cu natura faptelor penale, indezirabile social care au stat la baza condamnării sale
penale.

Figura 6. „Ați fi de acord să aveți coleg de muncă o persoană care… ”

29
 Astfel, opiniile de neacceptare sunt preponderent manifestate în situațiile în
care faptele comise au vizat periclitarea siguranței fizice și a vieții, iar la polul opus
acceptarea în proximitatea fizică și colaborarea la locul de muncă este asociată cu
infracțiunile de gravitate redusă. Un nivel maxim de acceptare a fost identificat în
situația persoanelor care au fost condamnate penal din motive politice, apreciindu-se
astfel, ca amploarea acțiunilor acestor persoane nu a periclitat deloc siguranța personală
a respondenților.
Acceptarea socială și toleranța față de persoanele care provin din grupuri
marginale, respectiv persoanele care au fost private de libertate la un moment dat, poate
fi realizată doar în contextul în care există o bună cunoaștere a fundamentelor care stau
la baza opiniilor și atitudinilor pe care actorii sociali le obiectivează. În acest sens, ne-
am propus să identificăm care sunt reprezentările sociale ale persoanelor care au fost
investigate cu privire la persoanele care au fost private de libertate, prin utilizarea unei
întrebări deschise, unde respondenții aveau posibilitatea să exprime primele cuvinte pe
care le asociază cu subiectul analizat („Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte
atunci când vă gândiți la o persoană care a fost privată de libertate (a fost deținut)?”).
Ca urmare a diversității și eterogenității răspunsurilor inventariate, au fost
create 9 clustere de reprezentări sociale.
Cele mai multe reprezentări care au fost asociate subiectului analizat au vizat
atribuirea următoarelor caracteristici: droguri, alcool, persoane care au comportamente
dubioase, persoane care-și exprima la nivel social viciile și comportamentele
indezirabile social, persoane care au tatuaje (în această categorie au fost incluse
persoanele care au tatuaje vizibile, cu o anumita temă și simbolistică socială cunoscută;
nu au fost făcute referiri la persoanele care dețin tatuaje „moderne”, ca expresie al
noului trend social de exprimare vizuală).
A doua categorie de reprezentări ale persoanelor care au avut antecedente
penale include atribute care fac referire directă la încălcarea legii, la comiterea unor
infracțiuni pentru care au fost sancționați penal (în special au fost făcute referiri la
persoanele condamnate pentru furt). De asemenea, include atribute utilizate la nivelul
limbajului comun prin care uzual sunt etichetate persoanele care nu respectă normele
sociale sau normele de grup: infractor, escroc, hoț etc. Similar din puncte de vedere
numeric cu cea de a doua categorie, cea de a treia categorie de reprezentări care a fost
constituită include aspecte ce au vizat expresii sau consecințe sociale ale încălcării legii.
Astfel, au fost grupate reprezentări ce au făcut referire la neintegrarea socială a foștilor
deținuți, la eforturile pe care aceștia le fac pentru reintegrare socială, dar, de multe ori,
fără a putea controlă rezultatele acțiunilor pe care le realizează, fapt care i-a determinat
pe unii dintre respondenți să utilizeze atribute de tipul sărmanul, săracii (fără conotație
la starea materială sau bunăstarea individuală), neajutorați.
Următoarele categorii de reprezentări sociale și intensitatea cu care au fost
exprimate sunt redate în figura 6:

30
 Figura 7. „Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte atunci când vă gândiți la o
persoană care a fost privată de libertate (a fost deținut)?”
O analiză distinctă a reprezentărilor sociale mai sus prezentată ar putea face
referire la conotațiile pozitive, negative sau neutre ale atributelor care au fost asociate
subiectului analizat. Astfel, putem observa că cele mai multe atribute care au fost
exprimate evidențiază cu precădere reprezentări sociale cu conotație negativă.
Complementar, în categoria reprezentărilor sociale care ar putea fi categorisite a fi
neutre pot fi incluse elemente ce vizează starea de sănătate psihică a persoanelor care au
comis infracțiuni sau aspecte care vizează eforturile acestora de a se reintegra social.
Așa cum era de așteptat, indezirabilitatea socială a persoanelor care au încălcat norma
socială, respectiv norma penală, precum și obiectivarea unor comportamente
neacceptate social, au stat la baza faptului că nicio categorie de atribute să nu aibă
conotații care, la limită, să poată fi evaluate ca fiind conotații pozitive.
Dincolo de reprezentările sociale ale respondenților cu privire la această
categorie de persoane, am apreciat ca fiind oportună identificarea opiniilor despre
principalii actori care ar putea să intervină și să faciliteze reintegrarea foștilor deținuți
pe piața muncii. Astfel, au fost vizate următoarele instituții sociale sau organizații:
familia, biserica, primăria localității, mass-media, organizațiile neguvernamentale,
Inspectoratul de Stat al Muncii, Departamentul Instituțiilor Penitenciare. Pentru fiecare

31
dintre „actorii sociali” anterior menționați care ar putea contribui la demersurile care să
sporească șansa de reintegrare socială a acestei categorii marginale, respectiv la
integrarea pe piața muncii, au fost formulate o serie de afirmații la care respondenți
aveau posibilitatea să-și exprime opiniile, alegând o variantă de răspuns ce a fost
măsurată pe o scală tip Likert (1 – deloc important, 5 – foarte important).
Valorile medii pentru fiecare dintre „actorii sociali” analizați, respectiv
omogenitatea opiniilor la nivelul respondenților (a fost măsurată prin evidențierea
abaterii standard; valoarea abaterii standard atrage atenția asupra modului în care există
omogenitate în rândul opiniilor exprimate de respondenți) sunt prezentate în tabelul
următor:

Tabel 2. Valori medii ale importanței acordate „actorilor sociali” care ar putea
contribui la reintegrarea pe piața muncii a foștilor deținuți
„Actori sociali” care ar putea contribui la reintegrarea pe
Medie Ab. standard
piața muncii a foștilor deținuți
Familia 4,83 ,514
Inspectoratul de Stat al Muncii 4,21 1,134
Primăria localității de domiciliu 3,55 1,050
Departamentul Instituțiilor Penitenciare 3,50 1,100
ONG-urile 3,50 1,318
Biserica 2,83 1,249
Mass-media 2,39 1,145

Analizând opiniile respondenților putem aprecia faptul că cel mai activ „actor
social” care ar trebui să se implice în căutarea unui loc de muncă pentru foștii deținuți
ar trebui să fie familia, unde a fost înregistrată cea mai ridicată valoare medie. Așa cum
era de așteptat, opiniile respondenților pun în centrul atenției grupul primar din care
face parte persoana în cauză, dar în egală măsura am putea aprecia că rețeaua socială
informală constituită din familia restrânsă sau familia extinsă este apreciată ca fiind cel
mai important actor care poate facilita acest proces greoi. De remarcat, ar putea fi și
faptul că suportul familiei în reintegrarea pe piața muncii ar putea avea și o semnificație
care vizează nu doar integrarea socială (prin muncă), dar și dobândirea de resurse
necesare existenței familiei. Spre deosebire de celelalte instituții sociale sau organizații
care au fost analizate, familia este singurul „actor social” care este în proximitate
socială a individului și care în mod direct valorifica resursele materiale (financiare) și
simbolice existente alături de acesta și la care persoana în cauză poate contribui.
Pozițiile 2, 3 și 4 sunt ocupate de organizații de la care așteptările cu privire la
facilitarea reintegrării pe piața muncii sunt oarecum „naturale”. Așteptările
respondenților evidențiază faptul că nevoia unui model paternalist încă există, că la
nivelul societății încă se așteaptă o intervenție centralizată și exterioară în viața actorilor
în cauză. Pe de altă parte, faptul că Primăria apare invocată ca fiind un actor care poate
32
facilita căutarea locurilor de muncă pentru deținuți, trădează fie o necunoaștere a rolului
pe care îl are această instituție în viața comunității, fie este necesară o analiză a
activităților care pot fi organizate la nivelul acestei instituții.
Așteptările cele mai limitate în ceea ce privește facilitarea căutării unui loc de
muncă pentru deținuți au fost înregistrate la nivelul activităților derulate de biserică și
mass-media. Deși ambele organizații sunt prezente în mod constant în viața cotidiană a
tuturor respondenților aceste valori oarecum limitate pot atrage atenția asupra nivelului
de încredere pe care îl are societatea față de acestea.
Acceptând că reintegrarea socială pe piața muncii nu poate rămâne exclusiv la
nivelul persoanelor în cauză sau să fie sprijinită de „actorii sociali” anterior menționați,
am dezvoltat un scenariu conform căruia respondenții participanți la studiu ar putea
„ocupa o poziție în care puteți decide ce facilității pot să aibă firmele/instituțiile care
angajează foști deținuți” și au fost inventariate „măsurile pe care le-ar adopta”.
Cele mai multe opinii cu privire la posibile măsuri care ar putea contribui la
reintegrarea în muncă a foștilor deținuți au fost concentrate în jurul facilităților fiscale
pe care la Statul ar trebui să le ofere firmelor angajatoare. Astfel, reducerea impozitelor
sau scutire angajatorilor de anumite impozite asociate muncii derulate de persoane cu
antecedente penale, au fost propunerile cele mai frecvente enunțate de către
participanții la studiu.
De asemenea, au fost formulate propuneri prin care pe o perioadă limitată de
timp cheltuielile salariale ale persoanelor angajate care au avut antecedente penale să
fie acoperite în proporție de jumătate de către Stat, urmând ca cealaltă jumătate să fie
acoperită de angajator. Prudența respondenților cu privire la angajarea persoanelor
marginale care constituie subiectul acestui studiu a fost evidențiată și prin sugestiile
exprimate cu privire la introducerea unei perioade de probă pentru noii angajați, pentru
a verifică în egală măsură performanța profesională a acestora, dar în mod implicit și
reacția colectivelor integratoare. Această propunere este însoțită și acordarea unui
salariu minim pe economie pe perioada de probă care să fie susținut integral de către
Stat.
Desigur că propunerile enunțate de participanții la studiu pot avea o măsura mai
mare sau mică de adecvare și pot contribui mai mult sau mai puțin la integrarea
persoanelor în cauză pe piața muncii, însă este cert că întreg procesul de inserare în
câmpul muncii este posibil doar cu sprijinul și intervenția autorităților de Stat.
Amploarea măsurilor, implicațiile financiare, dar mai ales implicațiile asociate
procesului de sprijinire a integrării foștilor deținuți pe piața muncii necesită o analiza de
profunzime și o decizie strategică, care chiar dacă ar putea fi adoptată, succesul depinde
de o schimbare de atitudine la nivelul întregii societăți. Indiferent de măsurile adoptate
care pot să faciliteze acest proces din punct de vedere economic, fără o schimbare de
valori, de comportamente și eliminarea stereotipurilor cu privire la aceste persoane
rezultatele nu pot să fie cele așteptate.

33
 Tabel 3 Propuneri care să faciliteze reintegrarea pe piața muncii a foștilor deținuți
Frecvența
Propuneri
propunerilor
Facilități din partea statului: reducerea impozitelor, scutire de impozit; 13
Salariul fostului deținut să fie achitat în proporție de jumătate de către Stat, iar
6
cealaltă jumătate de angajator;
Perioada de proba de 4-6 luni, iar salariu minim să fie acoperit de Stat. 6

Printre acțiunile directe, organizate până în prezent în vederea sprijinirii

integrării în muncă a foștilor deținuți un rol important în acest proces l-a reprezentat
organizarea „bursei locurilor de muncă” pentru deținuți. Notorietatea acestui eveniment
a înregistrat valori relativ mici în rândul respondenților participanți la studiu. Astfel,
doar 25 % (respectiv 5 cazuri din 20 de participanți la studiu) dintre participanții la
studiu au auzit de organizarea unui astfel de eveniment (Figura 8.)

da, 5

nu, 15

Figura 8. „Ați auzit de „bursa locurilor de muncă” pentru deținuți?” – număr cazuri
Deși numărul respondenților care au răspuns pozitiv atunci când au fost
întrebați dacă au auzit de „bursa locurilor de muncă” este destul de redus, trebuie
remarcat că mai mult de jumătate dintre aceștia au participat în calitate de reprezentant
al firmei la aceste acțiuni de integrare a deținuților pe piața muncii (Figura 9.).

34
 nu, 2

da, 3

Figura 9. Firma/instituția pe care o reprezentați a participat la „bursa locurilor de

muncă” pentru deținuți? - număr cazuri

Necesitatea procesului de integrare socială a persoanelor marginale în cauză

este susținută și de importanța acordată de respondenți următoarelor afirmații. În acest
sens, pentru a evidenția suportul și susținerea socială a acestui proces au fost formulate
o serie de enunțuri și s-a solicitat participanților la studiu să își exprime susținerea sau
nu. Analizând valorile medii obținute la nivelul fiecărui enunț, putem observă că nivelul
cel mai ridicat de susținere l-a avut enunțul care accentuează dimensiunea economică a
procesului de reintegrare a foștilor deținuților. Așa cum era de așteptat, respondenții au
apreciat că la nivelul întregii societății costurile atribuite de autorității pentru
întreținerea persoanelor private de libertate ar putea fi diminuate dacă ar fi derulate
acțiuni concrete care să contribuie la reintegrarea socială a persoanelor în cauză. De
asemenea, valori ridicate pot fi observate și în ceea ce privește enunțurile despre relația
dintre integrarea socială a persoanelor care la un moment dat au fost private de libertate
și numărul de infracțiuni, respectiv riscul de recidivă a persoanei care după eliberare nu
a avut suportul necesar integrării în comunitatea, societate etc. cărei i-a aparținut. Și de
această dată, putem observa nivelul ridicat de aderență al respondenților cu privire la
necesitatea de reintegrare socială a acestor persoane apreciate ca fiind marginale.
Din punct de vedere metodologic, itemii au fost măsurați pe o scală tip Likert,
unde 1 - în foarte mică măsură, respectiv 5 - în foarte mare măsură.

Tabel 4. „În ce măsură sunteți de acord cu următoarele afirmații:”

Medie Ab. std.
Reintegrarea deținuților in societate ar reduce din costurile pe care 4,11 1,183
le are statul cu ei.
Numărul de infracțiuni ar fi mai mic, dacă mai mulți deținuți ar fi 4,00 1,170
reintegrați social.

35
Un deținut care nu este sprijinit să se reintegreze social va comite 4,00 1,026
din nou infracțiuni.
Orice persoană poate să greșească grav și să devină deținut 3,80 1,281
Un fost deținut poate să devină un om cinstit. 3,61 1,335
Minorii care sunt în detenție pot fi recuperați pentru societate. 3,30 1,261
Angajarea unui fost deținut ar putea afecta imaginea firmei. 3,20 ,951
Comportamentul foștilor infractori i-ar putea influenta si pe 3,00 1,414
ceilalți angajați.
Societatea este vinovată pentru existența infracțiunilor. 2,75 1,372
Deținuții trăiesc mai bine decât persoanele aflate în libertate. 2,00 1,026

Concluzii
Atitudinea și comportamentul organizațiilor cu privire la integrarea pe piața
muncii a persoanelor care au fost private de libertate la un moment dat reflect, în mod
direct, opiniile și comportamentul persoanelor care alcătuiesc echipa de top
management a organizațiilor, precum și curentul de opinie existent la nivelul întregii
comunității/societăți.
Existenta unei condamnări penale acționează ca fiind cel important factor al
marginalizării sociale, importanța acordată acestui aspect de către angajatori fiind mult
mai ridicată comparativ cu alte caracteristici atunci când se raportează la contexte de
angajare. Deficitul de imagine la nivel social al persoanelor cu antecedente penale
constituie un avantaj în viziunea angajatorilor, atunci când au în vedere costurile
asociate muncii prestate și posibilele beneficii de imagine pe care compania le-ar putea
dobândi ca urmare a angajării acestora.
Toleranța sau acceptarea unei persoane care a fost privată de libertate în
proximitatea fizică de la locul de muncă este invers proporțională cu gravitatea faptelor
care au stat la baza condamnării persoanelor private de libertate. Astfel, puși în situația
de a angaja persoane cu antecedente penale, angajatorii ar accepta să aibă în organizație
persoane care au fost condamnate pentru abateri mai puțin grave și manifestă un nivel
scăzut de toleranță față de persoane care au săvârșit infracțiuni care pun în pericol
siguranța, viața și integritatea persoanelor.
Reprezentările sociale ale persoanelor marginale ca urmare a condamnărilor
penale au aproape totdeauna conotații negative, cu excepția situațiilor în care
persoanelor marginale le pot fi atribuite argumente de natură medicală sau când este
analizat efortul acestora de a se reintegra social, situații în care predomină mai degrabă
o atitudine neutră față de aceste persoane.
Eforturile persoanelor marginale de a se reintegra pe piața muncii impun cu
necesitate o acțiune conjugată a mai mult categorii de actori sociali care acționează la
nivel social. Astfel, în viziunea participanților la studiu, familia trebuie să ofere cel mai

36
important sprijin în căutarea unui loc muncă, pe poziția secundă fiind plasate organizații
sociale cu responsabilitate în domeniu (Inspectoratul de Stat al Muncii).
Inserția socială a foștilor deținuți prin activarea acestora în piața muncii este un
proces complex care necesită voință, eforturi și toleranță din partea tuturor actorilor
direct implicați, însă acest proces poate fi facilitat prin sprijinirea angajatorilor de către
Stat. Astfel, disponibilitatea de a angaja forță de muncă marginală poate fi stimulată
dacă, ar fi oferite o serie de facilități angajatorilor, sub forma diminuării impozitelor, a
scutirilor de taxe etc., fapt care atrage atenția asupra dimensiunii pecuniare a procesului
de integrare și mai puțin asupra dezideratului de integrare socială a acestor persoane.
Raportat la acțiunile instituțiilor de profil întreprinse cu scopul de a mediatiza
relația dintre forța de muncă marginală și angajatori sub forma „bursei locurilor de
muncă” se impune cu necesitate creșterea nivelului de notorietate a acestor evenimente,
fapt care ar atrage de la sine si o participare mai ridicată a angajatorilor și, implicit, ar
crește șansele de inserție pe piața muncii a persoanelor care au fost private de libertate.

Resurse bibliografice
 Baert, S., Verhofstadt, E. (2013) Labour Market Discrimination against Former
Juvenile Delinquents: Evidence from a Field Experiment, Bonn: Institute for
the Study of Labor, Discussion Paper no. 7845
 Gould, E.D., Weinberg, B.A., Mustard, D.B. (2002) Crime Rates and Local
Labor Market Opportunities in the United States: 1979-1997, The Review of
Economics and Statistics, 84(1): 45-61.
 Holzer, H.J. (1996) What Employers Want: Job Prospects for Less-Educated
Workers. New York: Russell Sage Foundation
 Western, B., Kling, J.R. (2001) The Labor Market Consequences of
Incarceration, Working paper #450, Princeton University, Industrial Relations
Section, https://www.irs.princeton.edu/pubs/working_papers.html
 Yang, C.S. (2016) Local Labor Markets and Criminal Recidivism, working
paper, December 2016 version,
https://scholar.harvard.edu/files/cyang/files/labor_recidivism_dec2016.pdf

37
 III. Instrumente de lucru utile pentru activitatea în mediul penitenciar
®
The Predictive Index
 Cristian GHERA
Trainer, Smart Plus Solutions, cristian.ghera@mindustries.biz
 Dana STRUNGARIU
Psiholog, Asociația Citadella, dana.strungariu@gmail.com

Introducere
Predictive Index (PI) este o sursă valoroasă de informații și orientare pentru toți
cei responsabili de planificarea și conducerea activității angajaților dintr-o
companie/instituție. Înțelegerea conceptelor și tehnicilor de mai jos a pus bazele unui
sistem practic și validat de a colecta informații obiective, informații ce vor ajuta la
selectarea, promovarea și atribuirea responsabilitățlori celor mai calificate persoane.
Studiul PI urmăreste:
- Punerea la dispoziție a cunoștințelor și înțelegerii relevante privind potențialul
și comportamentul oamenilor care lucrează în companie/organizație, permițând
managerilor astfel să motiveze, coordoneze și să utilizeze cât mai bine
potențialul uman pentru îndeplinirea obiectivelor companiei.
- Maximizarea implicării, creativității, cooperării și productivității individuale
prin îmbunătățirea climatului organizațional și al comunicării.
- Identificarea și promovarea celor mai calificâte persoane, la toate nivelurile din
organizatie.
- Întocmirea unor fise de job realiste și obiective precum și înțelegere clară a
impulsurilor, aptitudinilor și intereselor necesare obținerii unor performanțe
mărețe.
- Analiza și soluționarea situațiilor problematice - probleme cu oamenii?
- Evaluarea obiectivă a cândidaților în momentul recrutării, promovării, instruirii
și dezvoltării acestora.
- Oferirea de informații mai bune calitativ și cantitativ precum și înțelegerea mai
bună a interviurilor.
- Coordonarea acțiunilor de dezvoltare a forței de munca cu acțiunile de
dezvoltare și schimbare a companiei.
- Optimizarea și/sau restructurarea organizatiei.
Profilele PI redau sintetic, într-o formă grafică ușor de citit măsurătorile
referitoare la comportament (personalitate) cu ajutorul acestui instrument. Importanța
acestor evaluări pentru persoana responsabilă de planificarea și deciziile cu impact
asupra derivă din obiectivitatea, acuratețea, specificitatea, validitatea și legătura lor
directă cu jobul la care se face referință.

38
 Baza rațională a acestui sistem rezidă în conceptele dezvoltate, observațiile
făcute și datele adunate de psihologi în studierea comportamentului uman începând cu
primii ani ai secolului XX, după cum urmează:
1. Comportamentul observat și măsurat constituie singura bază validă în
psihologie ca și știință. Acest concept este cunoscut sub numele de behaviorism, iar
cercetatorii care l-au dezvoltat și l-au pus în practică se numesc behavioristi.
2. Comportamentul uman este rezultatul reacțiilor la stimuli; ori de câte ori
facem ceva, acționăm ca răspuns la anumiți stimuli.
3. Comportamentul nostru este guvernat de două tipuri de interacțiuni de tip
stimul - răspuns.
- Cele naturale, pe care nu este necesar să le învățăm. Acestea sunt instinctele,
comune tuturor ființelor umane și ele sunt esențiale pentru supraviețuirea fizică
a individului și a speciei umane.
- Cele dobândite, care sunt rezultatul experiențelor avute chiar din primii ani de
viață, cum ar fi instruirea specifică și învățarea despre cum trebuie (sau nu
trebuie) să ne comportăm, sistemele de recompensă și cele punitive, exemplul
modelelor precum și impactul asupra noastră a numeroaselor evenimente și
experiențe din mediul înconjurător. Acest proces ce constituie baza dezvoltării
profilelor comportamentale măsurate de Predictive Index este în mod frecvent
numit "condiționare".
4. Modul în care răspundem stimulilor (ne comportam) devine, cu timpul,
repetitiv și consecvent, astfel încât un individ va răspunde astăzi unui anume stimul (se
va comporta) în același mod în care a făcut-o ieri și va răspunde aceluiași stimul (se va
comporta) mâine în același mod în care a făcut-o astăzi. Aceasta arată că, de fapt,
comportamentul nostru este consecvent și, prin urmare, previzibil.
5. Comportamentul este în totalitate motivat. Sau, altfel spus, nici un individ nu
se comportă într-un anumit fel până când, și dacă nu este, mai întâi motivat. Fiecare
dintre noi este motivat numai de propriile nevoi simțite sau percepute. Percepțiile tale
referitoare la propriile tale nevoi nu mă pot motiva, așa cum percepțiile mele despre
propriile mele nevoi nu te pot motiva pe tine. Nevoile tale te motivează numai pe tine,
nevoile mele mă motivează doar pe mine.

Procesarea Studiului Predictive Index conduce întotdeauna la un profil cu trei

elemente: Self, SelfConcept, Sinteză.
Comportamentul uman (personalitatea) este extrem de complex, iar cele trei
elemente (dimensiuni) ale profilului PI măsoară trei aspecte distincte ale
comportamentului nostru în ansamblu.
Pentru a înțelege comportamentul unui individ în situația prezentă și pentru a-i
prevedea comportamentul și potențialul de realizare în situații viitoare, avem nevoie de

39
informațiile furnizate de toate cele trei elemente, care, considerate împreună, oferă
managementului un volum de informații mult mai important decât suma părițlor.
Self - Impulsurile și comportamentele de baza: „Să faci ce îți vine în mod
natural”.
Self-Concept - Cum încearcă individul să își modifice comportamentul ca
răspuns la ceea ce acesta percepe ca fiind cerințele mediului de lucru actual.
Sinteza - Cum se comportă de fapt individul în jobul, mediul de lucru actual. O
combinație între Self și Self-Concept.
Pe de altă parte, măsurătorile din Self și Self-Concept oferă informații prețioase
și unice referitoare la potențialul și motivația unei persoane. Cele două ajută, de
asemenea, în evaluarea impactului comunicării, instruirii, stilului managerial și al
culturii organizaționale asupra comportamentului persoanei respective - informații ce
altfel nu sunt vizibile sau disponibile.

Factori primari
Fiecare dintre cele trei elemente ale profilului Predictive Index măsoară șase
trăsături sau Factori. Patru dintre aceștia se numesc Factori Primari (Fig. 1). Aceștia
sunt factorii care de-a lungul dezvoltării psihologiei comportamentale au fost cel mai
frecvent măsurati, definiți și raportați la motivație, comportament și performanță
profesională în mediul de lucru.
Fiecare dintre cei patru factori constituie un impuls spre un anumit
comportament și se diferențiază de restul factorilor. Fiecare individ are toți cei patru
factori în profilul comportamental general (personalitatea sa). Unii factori sunt mai
pregnanți decât alții, ceea ce explică diferențele dintre noi. Stabilitatea structurii
(relatiei) celor patru factori primari și consecvența modului în care aceștia sunt
exprimați permit înțelegerea comportamentului unei persoane și îl fac predictibil.
Celor patru factori le-au fost asociați patru termeni care exprimă tipul de impuls
ce caracterizează la modul general fiecare factor. În manualele de psihologie, impulsuri
similare celor prezentate mai sus sunt analizate pe o scala de la ‚măsuratori Mici’ la
‚măsuratori Mari’, dupa cum urmează:
Mic Mare
Factorul A - Nepretențios, altruist vs. *Dominant, hotărât
Factorul B - Reținut, introspect vs. *Extrovertit, sociabil
Factorul C - Activ, intens vs. *Răbdător, relaxat
Factorul D - Informal, independent vs. *Formal, care se conformează

*Aceste impulsuri sunt uneori descrise cu un singur cuvant, care redă aspectul major al
comportamentului asociat cu nivelul Mare.

40
 În continuare, sunt descrise detaliat comportamentele specifice fiecărui factor,
la nivel Mic și Mare. Profilele Predictive Index integrează măsurătorile celor patru
factori într-o descriere organizată a personalității totale fiind astfel reprezentată marea
diversitate a indivizilor ce compun un grup sau o organizație.

Fig. 1 - Factori Primari în cadrul profilului Predictive Index

Aceste personalități diverse nu sunt nici mai bune, nici mai rele, ci doar
diferite. Măsurătorile Mic sau Mare nu etichetează în nici un caz "mai bun" sau "mai
rau", "bun" sau "rau". Ele reprezintă doar un mod practic de a măsura și descrie
personalităti diferite. Nimeni nu este calificat și nici nu are același potențial pentru a
lucra în toate tipurile de activități.
Fiecare dintre noi are potențial pentru anumite tipuri de munca, va avea cel mai
mare succes în această direcție și va obține cea mai mare satisfacție din prestarea acelui
tip specific de muncă. Și pentru fiecare dintre noi există tipuri de munca pentru care
avem potential scăzut și din care vom obține satisfacție minoră.

41
 Fig. 2 - Factorul A = Cooperant vs. Dominant

Persoana cu profil
A Mic este:

- Cooperantă și lucrează bine sub supravegherea altora sau ca membru al unei

echipe.
- Nepretențioasă și altruistă, dornică să și ajute pe alții, găsește satisfacție în
activitățile în care își oferă serviciile.
- Acceptă cu ușurință politicile, standardele, sistemele și subordonarea; puțin
probabil să propună sau să promoveze schimbări.
- Agreabilă și gata să se acomodeze cu deciziile, atitudinea și conducerea
exercitată de alții. În relațiile cu ceilalți caută mai degrabă armonia decât stările
conflictuale și se împacă bine cu aproape toata lumea.
- Dornică de asocierea la un grup, se preocupă mai degrabă de realizarile și
recunoașterea grupului decât de realizările și recunoașterea meritelor personale.
- Modestă vis-a-vis de cunoștințele și experiența sa și îi lipsește încrederea atunci
când exprimă opinii sau păreri bazate pe cunoștințele si experienta sa. ("S-ar
putea sa greșesc, dar cred că..." sau "Aceasta este doar opinia mea, dar cred
că...")
- Sigură pe sine în executarea activităților ce se bazează pe experiența proprie și
pentru care este instruită, devine nesigură și precaută cu orice ce este mai puțin
familiar sau nou; va cauta să fie îndrumată într-o muncă sau responsabilitate
nouă sau care este mai puțin familiară.
- Se simte în siguranță într-un mediu de lucru organizational și social stabil și
familiar.

Persoana cu profil A Mare este:

- Cu încredere în sine, independență și sigură de valoarea ideilor, deciziilor,
opiniilor și acțiunilor proprii.
- Interesată, în primul rand, de obținerea unor rezultate concrete, competitivă și
hotărâtă să facă mai mult și mai bine decât alții.
- Inventiva și intreprinzătoare, ii place "să facă valuri" și să-și asume
responsabilitatea pentru riscurile schimbării și ale inovatiei; face față criticilor
și unui eventual esec.

42
 - Critica față de sistemele sau politicile deja stabilite (de modă veche sau "ca la
carte") are adesea idei pentru a face lucrurile mai bine, într-o manieră nouă și
va exprima aceste idei acționând în spiritul lor, cu inițiativă și încredere.
- Sigură pe sine și cu spirit de inițiativă, își prețuiește ideile, deciziile sau
judecățile proprii mai mult decât pe ale altora, ajungând, în cazul celor cu
Factor A extrem de mare până la aroganță.
- Este interesată în mod primordial de fapte, lucruri, concepte, sisteme sau
strategii. Are mai degraba o orientare tehnica decât inspre relationarea cu
oamenii. Are o minte curioasă, dornică de cercetare... care sunt faptele?...
problemele?... soluții inovative. Este directă, francă, factuală și cu un stil
autoritar în exprimare; agresivă în situația în care i se opune rezistență sau
întalneste opoziție.
- Sursă permanentă de soluții ingenioase (problem solver); răspunde activ și
pozitiv la provocările situațiilor dificile sau mai puțin comune – un bun
"depanator" (troubleshooter).
- Persoana care preia controlul, exigentă cu sine, dar și cu ceilalți atunci când
vine vorba de rezultate.
În cazul unui A foarte mare, avem de-a face cu un individualist neînduplecat
atât pe plan personal cât și pe plan profesional, interesat prea puțin de părerile sau
atitudinile celorlalți.
A extrem de Mare (rar, deoarece extremele sunt întotdeauna rare) se manifestă
printr-un comportament foarte independent și individualist, plin de încredere, de "nerv"
și cu un impuls puternic de a domina oameni și situații, tratând oamenii ca pe niște
obiecte. Exigent și, câteodată, dur cu oamenii, A Mare poate fi, de asemenea, generos
...... față de cine și de ce? Simțul umorului la A Mare îmbracă adesea nuanțe de sarcasm
și spirit critic – este oare un alt mod de exprimare a impulsului său agresiv?

Fig. 3 - Factorul B = Introversie vs. Extroversie

43
Persoana cu profil B Mic:
- Serioasă si introspectă; gândește înainte de a vorbi si de a acționa. O
interesează mai mult și se simte mai bine în activitățile legate de munca sa
decât în cele preponderent sociale.
- Comunică mai eficient în probleme tangibile, concrete, factuale decât în cele de
natură intangibilă, abstractă.
- Relativ tăcuta, factuală și sinceră în exprimare, B Mic vorbește numai atunci
când consideră că are ceva de spus.
- Reflexivă - "internalizează" - un mod de a vorbi cu ea insăși?
- Reținută - resimte disconfort și chiar este stângace când întâlnește oameni sau
grupuri noi, dar este, în schimb, prietenoasă și comunicativă cu cei pe care îi
cunoaște bine și în prezența cărora se simte în largul său.
- Nu se deschide către cei pe care i-a cunoscut recent și nici nu stabilește
contacte rapid sau cu ușurință.
- Este destul de precaută atunci când se află într-o asemenea situație.
- Imaginativă în forul său interior, B Mic nu este neapărat și creativă (în sensul
de a propune idei, lucruri sau acțiuni noi); acest lucru depinde de un alt factor.
- Resimte nesiguranță și neliniște în a acorda încredere oamenilor până când
experiențele acumulate în timp nu îi oferă o bază pentru această încredere –
sceptică.
- Se simte bine când lucrează singură; are nevoie să i se respecte intimitatea, iar
contactele sociale frecvente o stresează și o obosesc.

Persoana cu profil B Mare:

- Deschisă și comunicativă; orientată către interacțiunile sociale (mai puțin spre
aspectele tehnice), expansivă și degajată în prezența altor persoane.
- Plăcuta, prietenoasă, veselă și optimistă în interacțiunile sociale... ii plac
oamenii la modul general și simte nevoia să fie plăcută.
- Își găsește cuvintele ușor, este capabilă să stimuleze și să suscite entuziasm,
persuasivă.
B Mare indică niveluri relativ mari ale extroversiei, sociabilității și ale spiritului
gregar. Interesul și atenția sunt orientate către exterior, cu accent pe implicare și
comunicare interumană si pe activitatile sociale în general, precum și către aspectele
umane din domeniul profesional.

44
 Fig. 4 - Factorul C = Nerăbdător vs. Răbdător

Persoana cu profil C Mic:

- Incordată și dornică sa elibereze tensiunea prin acțiune imediată.
- Nerabdătoare sa obțină rezultate - munceste, gândește și funcționează la un ritm
peste medie.
- Stimulată și mereu sub presiunea unui sentiment al urgenței – transmite această
presiune celor din jur.
- Capabilă să se adapteze rapid si frecvent la schimbare, varietate și la acțiuni cu
un ritm alert.
- Agitată și lipsită de răbdare față de activitățile repetitive, de rutină, statice -„nu
se poate lega de un loc”.
- Nu tolerează întârzierile, este inclinată să scurtcircuiteze calea oficială pentru a
merge mai departe.

Persoana cu profil C Mare:

- Rabdătoare și stabilă - consecventă, demnă de încredere și sistematică.
- În echilibru cu mediul în care activează, înclinată să accepte lucrurile așa cum
sunt și mai puțin să le schimbe.
- Relaxată, în sens fizic și nervos - netensionată.
- Se simte în largul său și în siguranță într-un mediu familiar, stabil și alături de
persone cunoscute.
- Constantă, sistematică și metodică vis-a-vis de sarcinile jobului atâta timp cât
solicitările impuse de acesta fac apel la experiență, sunt repetitive și nu oferă
surprize. Adepta principiului "încet, dar bine".
- Se simte bine când face ceea ce știe într-un mediu familiar - "se leagă de un
anume loc"
- Amabilă, se simte bine cu cei pe care îi cunoaște; știe să asculte, e ușor să te
înțelegi cu ea, dar se adaptează greu oamenilor și situațiilor noi sau schimbării,
în general.
- Calmă, îi place să cumpănească și,în general, nu se grăbește când lucrează.

45
 C Mare indică un comportament în care tensiunea are un nivel relativ scăzut.
Este deci o persoană relaxată, răbdatoare și stabilă.
Fig. 5 - Factorul D = Formal vs. Informal

Persoana cu profil D Mic:

- Informală și flexibilă în abordarea aspectelor tehnice și sociale ale activității
sale.
- Mai interesată de rezultate decât de detaliile și de modalitatea prin care se obțin
aceste rezultate.
- Inclinată să delege detaliile atunci când jobul îi permite; adesea consideră
detaliile ca fiind relativ neimportante.
- Independentă, în sensul că nu simte obligația de a face lucrurile strict, "ca la
carte" sau conform standardelor și politicilor stabilite.
- Tolerează riscurile și nesiguranța, nu se îngrijorează - "Vedem ce facem când
ajungem acolo".
- Nu se lasă impresionată de sistemele traditionale, clase sociale, rang, autoritate
sau vechime în muncă. Deschisă și receptivă la ideile noi și la schimbare...
adesea le preferă celor tradiționale, prestabilite și convenționale.
- Francă și neinhibată în exprimarea punctelor sale de vedere.
- Se simte cel mai bine și este eficientă în situații relativ nestructurate și în
companii cu o cultură organizatională informală. Insistentă și hotărâtă în fața
criticilor sau a unui refuz.

Persoana cu profil D Mare:

- Conștiincioasă, meticuloasă și foarte atentă cu lucrul de care răspunde.
- Atentă în special și exactă, în privința detaliilor; le ia foarte în serios, deoarece
pentru cei cu D Mare, "bine" înseamnă întotdeauna corect până în cele mai mici
detalii și exact "ca la carte".
- Respectă regulile stabilite, dovedite a fi corecte, politicile, standardele și
autoritatea – toate acestea reprezintă "cartea".
- Un expert, un specialist, care, odată cu experiența, va dobândi cunoștințe și
expertiză într-un domeniu specializat.

46
 - Motivată de un puternic sentiment al datoriei, D Mare, se va disciplina (și o va
face și cu ceilalți, dacă aceștia sunt în responsabilitatea sa) să facă lucrurile
corect.
- Conservatoare, are încredere în instrucțiunile, standardele, politicile și sistemele
deja stabilite, testate, deoarece "acestea" sunt "corecte" - sceptică și critică cu
orice și oricine reprezintă ceva nou, nefamiliar, nedovedit încă sau cu orice
propunere de schimbare a "cărții".
- Puternic motivată în tot acest comportament, de dorința de a evita reproșurile
sau măsurile punitive din cauza unei greseli sau a faptului de a fi făcut ceva în
mod incorect. De aceea, este profund preocupată de calitatea, acuratețea și, în
general, de corectitudinea lucrului pe care îl face sau de care raspunde.
- O persoană mereu îngrijorată... "Este oare suficient de bine, de corect, de
exact?" și care crede că "Dacă vrei sa fii sigur că un lucru este bine făcut, atunci
fă-l tu însuți".

Fig. 6 - Factorul M

Valorile Factorului M reprezintă totalitatea cuvintelor bifate pe fiecare pagină.

Valoarea Factorului M în Sinteza reprezintă totalitatea cuvintelor bifate pe ambele
pagini ale studiului.
Acest lucru se datorează faptului că PI este un instrument ce permite libera
alegere („free-choice”), ceea ce înseamnă că persoana ce completeaza studiul PI poate
bifa oricâte cuvinte. Din acest punct de vedere, PI-ul diferă de instrumentele de tip
"forced-choice", instrumente ce presupun un numar de răspunsuri identice pentru toata
lumea. Având în vedere că studiul PI reprezintă în speță un mediu simbolic compus
dintr-o varietate de stimuli verbali (lista de adjective), cuvintele bifate la completarea
formularului sunt de fapt răspunsuri la unii dintre acesti stimuli. De aceea, Nivelul de
Răspuns este un alt termen folosit în mod frecvent când facem referire la Factorul M.
Datorită formatului studiului și a recomandării de completare în stil "liber", fără
constrângeri, valorile Factorului M variază în mod obișnuit într-un interval larg.

47
Factorul E
Acest Factor rezultant este intitulat "Subiectivitate și Obiectivitate". Factorul E
furnizează informații despre cum gândește o persoană în procesul de luare a unei
decizii, de elaborare a unei judecăți sau a unor planuri.
E-Mic indică o mai mare tendință spre gândirea subiectivă.
E-Mare indică o mai mare tendință spre gândirea obiectivă.
Orice raționament implică o combinație a celor două tipuri de gândire - ceea ce
în limbajul comun se numește "bun simt" (common-sense). Factorul E este analizat
numai în Sinteză.
Luând ca reper factorii extremi ai profilului, un Factor E situat la stânga normei
indică subiectivitate sau o gândire intuitivă mai accentuată. Un Factor E situat la
dreapta indică un accent mai mare pe gândirea logică, realistă, riguroasă...Totuși, în
ambele cazuri, Factorul E se situează în intervalul gândirii practice a bunului simț
(common sense).
Comportamentul, în totalitatea lui, se manifestă într-un anume mediu -
niciodată în „vid”. Analizându-ți experiențele personale și observatiile asupra altor
persoane, vei constata ca "mediul" nu înseamnă același lucru pentru toată lumea; de
fapt, acesta poate însemna lucruri diferite pentru diferiți indivizi. Mediul real pentru o
persoană este ceea ce aceasta percepe că este acel mediu sau, mai simplu spus, ceea ce
fiecare consideră că este un anumit mediu. Aceasta este singura realitate.

Personalitatea integrală în mediul real

Self - Personalitatea/profilul de bază. Adevarata natură a fiecăruia. Produsul
primelor experiențe și condiționări de mediu. Un profil comportamental constant, stabil,
care se schimbă foarte puțin pe parcursul vietii, se evidențiază și se poate observa
numai în anumite condiții - dar întotdeauna va fi prezent, fiind parte a personalității
integrale. "Ceea ce facem în mod natural."
Self-Concept - Modul în care persoana încearcă să se schimbe sau ce încearcă
să devină deoarece mediul de lucru, așa cum îl percepe persoana, îi cere să se comporte
astfel. Rareori evidentiat sau exprimat și, cel mai adesea, nu de o manieră conștientă,
reprezintă modelul sau rolul persoanei.

Sinteză - Acest profil ilustrează modul în care se comportă în prezent persoana

respectivă, în mediul său de lucru - persoană pe care o cunoașteti și pe care o observați
la locul de muncă. Acesta indică de asemenea, modul în care va puteți aștepta să se
comporte persoana acum și în viitorul imediat, într-un nou job. Dacă persoana percepe
că trebuie să opereze o schimbare datorita noului job, va trece ceva timp până când
acest fapt va deveni evident în profilul Sinteza.

48
Personalitatea în schimbare
Schimbările încercate cât și cele realizate sunt măsurate prin profilele Self-
Concept și Sinteză și modificările produse sunt vizibile în comportament după o
anumită perioadă de timp. Concluzia firească este că, în general, oamenii nu se schimbă
foarte mult. Sunt două motive în acest sens: (1) în primul rand, încercarea de schimbare
este dificilă și necesită o energie considerabilă, și (2) în al doilea rând, maniera în care
fiecare dintre noi e capabil să se schimbe este limitată.
Primul element pe care trebuie să-l luăm în considerare pentru a determina
potențialul de schimbare al unei persoane este Nivelul de Răspuns al acesteia.
Încercarea de schimbare este dificilă; persoanele cu un Nivel de Răspuns ridicat având
o mai mare capacitate de a se schimba decât cei cu un Nivel de Răspuns Mic. Chiar mai
important decât aceasta este faptul ca nimeni nu se schimbă dacă nu este motivat să o
facă, asta însemnând că persoana percepe schimbarea ca fiind importantă și utilă lui.
Persoanele cu Nivel de Răspuns ridicat, fiind mai receptivi la stimulii din mediu, au o
mai mare capacitate de a se automotiva și sunt mai puternic motivați decât cei cu Nivel
de Răspuns Mic.
Date fiind motivația și capacitatea de a se schimba, unii oameni se schimbă
într-adevăr. Schimbarea se produce dinspre profilul Self (fundamental) către Self-
Concept. Profilul Self rămâne constant, iar în Self-Concept putem vedea cât de mult se
străduiește persoana să se schimbe. Unele schimbări se produc ușor, pentru că reclamă
o motivație și o energie redusă. Altele sunt dificile necesitând o motivație puternică și o
mare cantitate de energie, de care persoana respectivă nu dispune pentru a-și îndeplini
responsabilitățile. Există și schimbări considerate ca fiind imposibile, prea dificile și
prea costisitoare ca energie. Cea mai facilă schimbare pe care o poate face cineva este
revenirea la profilul natural - Self. Este schimbarea care se instaleaza firesc; întotdeauna
tindem să facem asta.

Moralul și comunicarea
Evaluarea moralului este un aspect al informației furnizate de Self-Concept. În
termeni generali, aceasta înseamnă că, mediul de muncă furnizează angajatului
oportunități semnificative pentru satisfacerea nevoilor sale specifice – oricare ar fi
acestea. În interpretarea valorilor care indică moralul trebuie să ținem seama de faptul
că nevoile individului variază conform profilului comportamental.
Moral scăzut înseamnă că angajatul nu este multumit de jobul sau de superiori,
de companie, de perspectivele existente... așa cum percepe el toate aceste aspecte. Acest
lucru înseamnă că există ceva anume (și important pentru persoana respectivă) care îi
creează insatisfacție, o descurajează sau îi dă un sentiment de nesiguranță. Nesiguranța
în sine este o cauză frecventă a moralului scăzut. Cu alte cuvinte, "conectarea"
persoanei cu respectivul loc de muncă este blocată cumva. De aceea și oportunitățile și
capacitatea persoanei de a răspunde locului de muncă sunt blocate.

49
 Moralul este rezultatul comunicării. Comunicarea pozitivă (în sensul că
răspunde nevoilor individului) ajută la menținerea unui moral ridicat și a unei atitudini
pozitive privind interesul, angajamentul și implicarea unei persoane. Comunicarea
negativă (care nu reușește să răspundă nevoilor individului) are un efect negativ asupra
moralului și generează o atitudine dezinteresată, lipsă de cooperare sau ostilitate.

Muncă și productivitate
În primul rând, există două reguli universale și de bază legate de motivație:
1. Orice tip de activitate, legată de muncă sau orice alt fel de activitate, trebuie
sa fie motivată într-un fel sau altul.
2. Comportamentul fiecărui individ este motivat numai de propriile nevoi și nu
de ale altcuiva.
Recunoașterea nevoilor specifice ale unei persoane devine simpla din
momentul în care înțelegi profilul comportamental PI al acelei persoane.
Oricine este responsabil de munca și productivitatea altora trebuie să cunoască
răspunsul la întrebarea: ce nevoi unice are această persoană? Pentru ca un individ să
poată atinge nivelul de realizare și de productivitate optim, managementul are vedere că
oportunitățile pentru satisfacerea nevoilor acestuia trebuie să fie posibile.
În concluzie oamenii reprezintă punctul de importanță maximă pe această listă,
deoarece competențele și calitățile lor fac posibilă dezvoltarea și utilizarea eficientă și
profitabilă a celorlalte elemente. Utilizarea constructivă și dezvoltarea unor asemenea
informații constituie subiectul și principalul interes al studiului PI. Ambele se bazează
pe experiența a numeroase tipuri de afaceri care au folosit Predictive Index din
momentul în care acest instrument a fost introdus pe piață in 1955.

Resurse bibliografice
- Allport, G. (1921) Personality Traits, Their Classification and Measurement,
Journal of Abnormal Psychology
- Allport, G. (1937) Personality, A Psychological Interpretation, Henry Holt
- Baehr, M. E. (1952) A Factorial Study of Temperament, Psychometrika, Vol. 17,
No. 1, March 1952.
- Berne, E. (1964) Games People Play, Grove Press
- Brown, W. (1971) Organization, Heinemann Educational Books
- Cantril, H. (1950) The Why of Man's Experience, MacMillan
- Cattell, R. B. (1945) The Principal Trait Clusters For Describing Personality,
Psychological Bulletin, Vol. 42, No. 3, 1945
- Cattell, R. B. (1946) Description And Measurement Of Personality, World Book
- Drucker, P. F. (1954) The Practice Of Management, Harper Collins
- Drucker, P. F. (1980) Managing In Turbulent Times, Harper & Row

50
- Fiske, D. W. (1949) Consistency Of The Factorial Structures Of Personality
Ratings From Different Sources, Journal of Abnormal and Social Psychology, July
1949
- Gough, H. C. (1950) Predicting Success In Graduate Training, University of
California, 1950.
- Guilford, J. P. (1954) A Factor Analysis Of Personality, Psychology Monographs
No. 375, Vol. 68, No. 4
- Hayakawa, S. I. (1952) Language In Thought And Action, Harcourt-Brace
- Herzberg, F. (1966) Work And The Nature Of Man, World Publishing Co.
- Leavitt, H. J.(1958) Managerial Psychology, The University of Chicago Press
- Lecky, P.(1945) Self Consistency, A Theory Of Personality, Island Press
- Leohlin & Nichols (1976) Heredity, Environment, And Personality, University of
Texas Press
- Likert, R. (1967) The Human Organization, McGraw-Hill
- Lorenz, K. (1988) On Aggression, Harcourt, Brace & World, 1966. Maccoby,
Michael, Why Work - Leading The New Generation, Simon & Schuster
- Maslow, A. (1954) Motivation And Personality, Harper & Row
- McGregor, D. (1960) The Human Side Of Enterprise, McGraw-Hill
- Mintzberg, H. (1989) On Management, MacMillan Inc.
- Pascale, R. T. & Athos, A. G. (1981) The Art Of Japanese Management, Simon
and Schuster
- Reische, D. (1972) Women & Society, H. W. Wilson Co.
- Riesman, D., Glazer & Denney (1950) The Lonely Crowd, Yale University Press
- Robbins, S. P. (1979) Organizational Behavior, Prentice Hall, Inc.
- Robinson, R. D. (1973) International Business Management, A Guide To Decision
Making, Dryden Press
- Rogers, C. R. (1951) Client Centered Therapy, Houghton Mifflin Company
- Rorschach, H. (1921) Psychodiagnostics, Huber
- Skinner, B. F. (1938) The Behavior Of Organisms, Appleton
- Skinner, B. F. (1953) Science And Human Behavior, MacMillan
- Thurstone, L. L. (1934) The Vectors Of The Mind, Psychological Review, 41(1)
- Tiger, L. (1969) Men In Groups, Random House
- Tolman, E. C. (1958) Behavior And Psychological Man, University of California
Press
- U.S. Department of Health, Education, and Welfare (1973) Work In America, The
MIT Press
- Vroom, V. H. (1990) Manage People, Not Personnel, A Harvard Business Review
Book
- Watson, J. B. (1930) Behaviorism, Rev. Ed., Norton
- Wilson, E. O. (1978) On Human Nature, Harvard University Press
51
 IV. Metoda managementului de caz în incluziunea socială şi pe piaţa muncii a
minorilor şi tinerilor privaţi de libertate. Câteva considerații privind utilitatea sa
în instituțiile penitenciare din Republica Moldova

 Iuliana Curea
Șef al Direcției educație, psihologie și asistență social, Departamentul
Instituțiilor Penitenciare al Republicii Moldova, iuliana.adam@gmail.com

Introducere
Realizarea procesului de resocializare în instituţiile penitenciare este
condiţionat de personalul implicat în acest proces, de particularităţile personalităţii
deţinutului şi utilizarea celor mai potrivite programe de educaţie socială şi metode de
tratament.
Această sarcină devine mai dificilă, atunci cînd persoana deţinută este la o
vîrstă destul de fragedă, cînd este în plină dezvoltare fizică, emoţională şi morală. O
astfel de categorie cum sunt copiii între vîrsta de 14-18 ani, dar şi tinerii pînă la 21 ani,
necesită o abordare mult mai complexă, ce va include o multitudine de intervenţii şi
implicarea unei echipe multidisciplinare.
La începutul anului 2017, în instituţiile penitenciare se deţineau 68 copii, 34
dintre ei fiind cu statut de condamnaţi, în custodia penitenciarului nr.10-Goian, unicul
penitenciar din Republica Moldova pentru deținerea condamnaților minori. Copiii cu
statut de prevenit sau bănuit se deţin în Izolatoarele de urmărire penală, 34 copii cu
astfel de statut, sunt plasați în patru instituții din țară (Penitenciarul nr.5-Cahul,
Penitenciarul nr.11-Bălţi, Penitenciarul nr.13-Chişinău, Penitenciarul nr.17-Rezina).
După categoria de vîrstă aproape 57% din copii au împlinit 17 ani, iar cu vîrsta
de 14 ani nu se deţine nici un copil. Cele mai multe infracţiuni săvârşite de către copii
sunt cele deosebit de grave şi excepțional de grave. După tipul infracţiunii, cel mai des
copii au săvârşit infracţiuni cum sunt: furtul (20%), omor (15%), infracțiunile sexuale
32% (dintre care - viol 15%, acţiuni violente cu caracter sexual 17%) şi vătămare
corporală gravă (7%). Astfel, 66% dintre copii au săvîrşit infracţiuni cu violenţă.
Analizând datele cu referire la copiii din penitenciare putem evidenția cîteva
aspecte importante:
- 41% dintre copii vin din familii incomplete, fără unul din părinţi;
- 44% provin din familii cu condiţii de trai vulnerabile – la limita existenţei;
- 66% dintre aceşti copii au avut un stil de viaţă infracţional pînă la detenţie;
- 36% provin din familii în care există violenţă domestică;
- pentru 40% din ei aceasta este a 2-a sau a 3-a încarcerare;
- 60% au săvîrșit infracțiunea în grup;
- 37% dintre ei au un nivel de pregătire generală slabă;

52
 Toate aceste date identifică un şir de probleme cu care se confruntă copiii şi cu
acest bagaj de probleme ei ajung în sistemul penitenciar, probleme ce urmează a
dezvolta factorii de risc şi măresc probabilitatea creşterii riscului de recidivă al acestora.
Cunoscând aceste date trebuie să urmărim ca acest proces de reintegrare a
minorilor să fie realizat doar atunci cînd este pus accentul pe planificarea individuală a
pedepsei, pe utilizarea măsurilor de reabilitare în dependenţă de necesităţile
condamnatului minor şi pronosticul comportamentului lui în viitor, deoarece aceste
două aspecte permit cunoaşterea lui, precum şi modul în care trebuie planificată
executarea pedepsei acestuia.

Considerații preliminare privind metoda managementului de caz în procesul de

reintegrare socială a minorilor și tinerilor
În ideal personalul penitenciar trebuie să dispună de un sistem de acţiuni
complexe, dinamice direcţionate spre restabilirea condamnatului în drepturi, statut,
sănătate, aprecierea de sine şi aprecierea celorlalţi.
Principiile care stau la baza acestui model de reintegrare trebuie să aibă în
vedere următoarele:
 Procesul de reintegrare trebuie organizat din prima zi a detenţiei.
 Toţi copiii trebuie trataţi ca fiind victime, indiferent de faptul că sînt persoane
acuzate;
 Toate acţiunile întreprinse trebuie să fie în interesul suprem al copilului;
 Opiniile şi dorinţele copilului trebuie să fie luate în consideraţie oricînd acest
lucru este posibil.
 A răspunde necesităţilor copiilor deţinuţi în vederea reducerii recidivei.
Necesităţile deţinuţilor vor determina ce programe va oferi personalul penitenciarului,
programele vor fi orientate, în general, spre reuşita reinserţiei în colectivitate.
 Trebuie să se organizeze un program şi un control eficient pe întreaga durată a
detenţiei. Programele trebuie să fie legate direct de necesităţile deţinuţilor şi să
urmărească evoluţia comportamentelor, convingerilor şi atitudinilor pentru a face
durabilă schimbarea de comportament.
Urmărind aceste principii putem organiza procesul de resocializare al minorilor
și practic procedurile de lucru a angajaților ce activează în instituțiile unde se dețin
minori, iar nucleul de bază de la care pornesc aceste proceduri trebuie să fie nevoile de
bază a copiilor. Numai atunci cînd copilul este în mijlocul structurii, cînd munca este
organizată avînd în față nevoile și particularitățile copilului, pot fi obținute rezultate
pozitive. Cum poate fi organizat acesta din perspectiva nevoilor? Mai întîi de toate
trebuie să menționăm că sunt nevoile comune tuturor copiilor:
- Siguranţă fizică şi emoţională - condiții de trai, de respect, de neadmiterea
torturii, tratamentului inuman sau despre o comunicare asertivă.

53
 - Căldură şi suport - orice copil care nu simte un pic de compătimire și
empatie din partea unui adult nu-l va urma, iată de ce mulți din ei cred în
normele subculturii și se asociază grupului infracțional, în acest grup ei se
simt acceptați și consideră că au suportul celor din jur.
- Autonomie şi Control - este dificil să controlezi adolescenții, care în
această criză de vîrstă își doresc autonomie, dar aceste două lucruri se
doresc a fi dozate și aplicate individual, fiind foarte bine aplicate în
sistemele progresive.
- Predictibilitate şi stabilitate - lipsă de stabilitate și predictibilitate poate
înrăutăți activitatea penitenciarului și comunicarea între angajați și minorii
deținuți.
- Structură – limite şi consecinţe (sistemul se cere a fi organizat astfel încît
minorii să înțeleagă foarte clar care este parcursul lor, atunci cînd nu este
structură ei încearcă să testeze limitele lor).
Iată aceste nevoi analizate pentru fiecare copil pot crea imaginea unei instituții
care cu adevărat să răspundă scopului pedepsei penale.
Pentru realizarea principiilor nominalizate, una din cele mai potrivite
metodologii aplicate poate fi Managementul de caz, descris ca formă de asistenţă a
copiilor şi tinerilor în conflict cu legea ca şi una din cele mai eficiente metodologii de
asistenţă psihosocială.
Avantajele aplicării Managementului de caz:
- este o metodologie cunoscută şi studiată în cadrul cursurilor universitare
psihopedagogice şi de asistenţă socială, ceea ce face accesibilă implicarea noilor
specialişti şi eficientizează procesul de asistenţă a copilului;
- răspunde principiilor de individualizare a executării pedepsei (ONU, 1957,
punct 69);
- implică un număr mai mare de specialişti atît din cadrul penitenciarului, cît şi
din instituţiile guvernamentale şi neguvernamentale;
- pune accent pe nevoile copilului;
- pune accent pe copil, ci nu pe activitate;
- urmărește aplicarea securității dinamice;
Folosit cel mai des în asistenţa socială, Managementul de caz este o metodă în
care se pune accent în mod deosebit pe nevoile beneficiarului şi pe modul în care
serviciile oferite răspund acestor nevoi. (Holt România, 2002, p. 85)
În prezent, managementul de caz reprezintă principala strategie asistenţială
pentru beneficiarii care se confruntă cu probleme multiple. Managementul de caz se
aplică întrutotul în rezolvarea problemelor persoanelor cu dizabilităţi psihice, ale
persoanelor dependente de droguri şi alcool, în domeniul reabilitării şi corecţiei, al
protecţiei copilului şi familiei, precum şi a persoanelor vîrstnice etc. (Bulgaru, 2008, p.
114)

54
 Ca rezultat al utilizării metodei, copiii condamnaţi pot beneficia de asistenţă
individualizată adaptată nevoilor lor, îşi pot cunoaşte conţinutul planului individualizat
de asistenţă şi vor participa activ la procesul de resocializare.
Managementul de caz implică planificarea adecvată corespunzătoare nevoilor
fiecărui copil, a activităţilor de consiliere, psihoterapie, evaluare, schimbare
comportamentală, instruire generală şi profesională, educaţie socială şi alte activităţi
specifice resocializării.
Funcţia Managementului de caz este stabilirea activităţilor care satisfac în cea
mai mare măsură nevoile copilului şi adaptarea ofertei de servicii pentru a răspunde
acestor nevoi.

Echipa implicată în utlizarea metodei Managementului de caz

Cine este implicat în realizarea Managementului de caz:
- managerul de caz: în cadrul penitenciarului acesta poate fi şeful de secţie,
educatorul sau asistentul social; pentru cazuri de sănătate mintală poate fi psihologul;
- echipa interdisciplinară: aici pot fi incluşi psihologul, asistentul social,
educatorul, medicul, profesorul, personalul din regim şi securitate;
- echipa pluridisciplinară: din care fac parte specialiştii din penitenciar şi cei
din alte instituţii – consilierul de probaţiune, reprezentanţi din instituţiile
neguvernamentale.
Managerul de caz este o persoană desemnată din cadrul penitenciarului de către
şeful adjunct pe educaţie al penitenciarului, la propunerea şefului serviciului detenţie
(Șeful serviciuluui educație, psihologie și asistență socială). El va coordona, într-un
context dat, un grup de specialişti ce au de atins obiective comune în vederea
resocializării copilului.
Managerul de caz coordonează procesul de evaluare, planificare, implementare
şi monitorizare a cazului. Managerul asigură implicarea şi conlucrarea, pe parcursul
tuturor etapelor managementului de caz, a unei echipe de specialişti, de regulă
interdisciplinare şi, după caz, pluridisciplinare, precum şi intervenţia punctuală a unor
specialişti din exterior sau din alte servicii atunci cînd este necesar. (MMSSF, 2004)
Atribuţiile principale ale managerului de caz sunt următoarele:
 coordonarea activităţilor specifice derulate de echipa de specialişti cu copilul
care execută o pedeapsă privativă de libertate;
 alcătuirea echipei interdisciplinare şi, după caz, pluridisciplinare şi organizarea
întîlnirilor cu echipa de specialişti implicaţi în rezolvarea cazului;
 asigurarea colaborării şi implicării active a copilului în procesul de
resocializare şi sprijinirea acestuia în toate activităţile întreprinse pe tot
parcursul managementului de caz
 asigurarea comunicării între toate părţile implicate în rezolvarea cazului;
 asigurarea respectării etapelor managementului de caz;
55
  monitorizarea şi evaluarea procesului realizării planului de intervenţie
(urmăreşte indicatori de progres);
 întocmirea şi reactualizarea Planului de intervenţie;
 însoţirea unui caz pînă la închiderea acestuia.
Echipa de management de caz / echipa interdisciplinară sau pluridisciplinară -
este alcătuită din personal de specialitate care este implicat direct în asigurarea
intervenţiilor pentru un anumit caz. Din echipă trebuie să facă parte medicul/asistentul
medical, psihologul, asistentul social şi şeful de secţie. Supraveghetorul, specialistul din
securitate, preotul şi consilierul de probaţiune vor fi implicaţi atunci cînd este necesar.
Specialistul din comunitate se implică în echipă atunci când este nevoie (pentru copil)
de suport, servicii şi asistenţă din comunitate pe perioada detenţiei şi se implică pe
probleme de reintegrare în societate. (FRJP și ANP, 2009)
Echipa are următoarele responsabilităţi:
 evaluează nevoile copilului;
 stabileşte deschiderea/închiderea cazurilor în managementul de caz;
 elaborează planul individualizat de intervenţie şi îl modifică atunci cînd este
nevoie;
 realizează şi evaluează conţinutul intervenţiilor planificate (specialiştii din
echipa de asistenţă urmăresc indicatorii de conţinut);
 monitorizează evoluţia cazurilor.
Periodicitatea: echipa de management de caz se întîlneşte în şedinţe de lucru
săptămînale/lunare (în dependență de caz) de 1,5 - 3 ore ale membrilor permanenţi ale
echipei.

Etapele Managementului de caz

1. Identificarea cazului – toţi copiii condamnaţi ce se deţin în penitenciarul
nr.10-Goian vor fi beneficiari. Şeful serviciului detenţie va propune persoana
responsabilă de caz (managerul de caz) pentru fiecare copil, care va fi desemnat de
către şeful adjunct pe educaţie a penitenciarului.
2. Evaluarea iniţială începe imediat ce beneficiarul a intrat în evidenţa
instituţiei şi urmăreşte evaluarea mai multor dimensiuni ale persoanelor ce sunt private
de libertate. Această evaluare care conţine informaţii din: dosarul personal, convorbiri,
observaţii, alte surse pe care le va acumula managerul de caz şi care în urma unei prime
imagini va aprecia componenţa echipei interdisciplinare şi/sau pluridisciplinare.
3. Evaluarea complexă realizată de către membrii echipei de specialişti, care în
activitatea desfăşurată utilizează instrumente şi tehnici standardizate, specifice
domeniului de activitate. Rezultatele activităţii echipei vor viza: evaluarea şi
ierarhizarea nevoilor copilului condamnat; evaluarea atitudinii faţă de faptă, victimă,
societate; profilul psihologic al copilului; evaluarea nevoilor de dezvoltare ale copilului
(sănătate, educaţie, socializare, psihomotricitate, comunicare, dezvoltare cognitivă,
56
dezvoltare emoţională şi comportamentală, autonomie personală şi socială); evaluarea
riscului de recidivă; evaluarea capacităţii parentale (îngrijire de bază, securitate,
stimulare şi căldură emoţională – ataşament, îndrumare, stil educaţional); evaluarea
comportamentului, atitudinii faţă de ceilalţi, personalul penitenciarului şi cerinţele
detenţiei; evaluarea inventarului de probleme sociale ale copilului (tot aici şi consumul
de droguri, alcool); evaluarea motivaţiei acestuia pentru schimbare; resursele din
comunitate ce pot sprijini reintegrarea socială a condamnatului;
4. Planul individualizat de intervenţie sau „Programul individual cu privire la
executarea pedepsei penale a condamnatului”. Planul este consemnat într-un document
oficial numit „Program individual cu privire la planificarea executării pedepsei penale
al deţinutului”, care semestrial sau anual, se întocmeşte şi se completează de către
echipa de management de caz, pentru un anumit interval de timp bazîndu-se pe
necesităţile condamnatului. Planul este un document principal în procesul de
resocializare al persoanei condamnate la detenţie privativă de libertate.
În plan echipa poate include: Obiectivele intervenţiei; Activităţile planificate –
cu precizarea persoanei responsabile şi a termenelor, cum ar fi: participarea
condamnatului la programele de educaţie socială; participarea condamnatului la
programele de schimbare comportamentală; măsurile de asistenţă psiho-socială
(contactul cu rudele, restabilirea documentelor, asistare psihologică etc., în caz de
necesitate); Rezultatele aşteptate – cu indicatori; Lista membrilor echipei de asistenţă;
Consimţămîntul copilului referitor la intervenţiile planificate
Responsabil de întocmirea planului, completarea lui cu puncte adăugătoare,
îndeplinirea măsurilor incluse în el, este managerul de caz (aplicarea în realitate a
planului, specificarea punctelor de intervenţie, inventarul sarcinilor, resurselor şi
serviciilor, formularea metodelor prin care aceste resurse şi servicii vor fi livrate, cine le
va utiliza şi cînd). Managerul de caz consemnează responsabilităţile fiecărui membru al
echipei şi planificarea activităţilor în echipă necesare pentru implementarea şi
monitorizarea planului corespunzător.
Planul este modificat, la necesitate, împreună cu echipa
interdiscipliară/pluridisciplinară, care apreciază rezultatele obţinute.
Îndeplinirea planului cu obţinerea unor rezultate pozitive asigură facilitarea
condamnatului (aplicarea măsurilor de stimulare, transferarea la un regim mai blînd
ş.a.). Rezultat al neîndeplinirii măsurilor de către condamnat al măsurilor planificate şi
obţinerii rezultatelor negative, sau neîndeplinirea planului individual de executare a
pedepsei condamnatului este ispăşirea pedepsei penale fără posibilitatea de a avea
careva facilităţi cît şi prezentarea la liberarea condiţionată înainte de termen.
Principalele aspecte comportamentale pentru intervenţie, cu impact mare asupra
comportamentului infracţional sunt: Schimbarea atitudinilor şi sentimentelor
antisociale; Îmbunătăţirea comunicării; Oferirea şi încurajarea asocierii cu modele
prosociale; Creşterea autocontrolului şi a abilităţilor rezolutive (rezolvare de

57
probleme); Reducerea asocierii cu anturaje antisociale; Înlocuirea comportamentelor
dezadaptative – minciună, furt, agresivitate – cu comportamente alternative prosociale;
Reducerea abuzului şi dependenţei de substanţe active; Dezvoltarea abilităţilor de
recunoaştere a situaţiilor de risc şi întocmirea unui plan propriu de acţiune non-
infracţională, pentru a face faţă acestor situaţii; Modificarea altor factori care ţin de
personalitatea infractorului sau de circumstanţele de viaţă şi care în urma evaluării
nevoilor şi riscului au fost identificate ca fiind relaţionate cu comportamentul
infracţional; Îmbunătăţirea stimei de sine, fără o reducere simultană a gîndirii,
sentimentelor şi asocierilor infracţionale; Centrarea pe probleme emoţionale si
personale care nu au legătură cu comportamentul infracţional; Scăderea coeziunii cu
grupurile infracţionale, fără a creşte coeziunea cu grupuri non-infracţionale; Creşterea
nivelului de aspiraţii in domenii specifice – şcoală, muncă, familie, societate, etc. (***,
2009)
Toate deciziile cu privire la întocmirea planului de executare sunt puse în discuţie
în cadrul unei Echipei interdisciplinare/pluridisciplinare (specialiştilor ce sunt
responsabili de executare şi planificare).
5. Monitorizare şi reevaluare. Monitorizarea cazului reprezintă procesul de
verificare permanentă a indicatorilor stabiliţi în cadrul Planului individual de executare
a pedepsei, pentru a putea observa evoluţia cazului. (Bulgaru, 2008, p. 121) Aceasta
înseamnă că managerul de caz va evalua în mod continuu copilul, desfăşurarea
activităţilor, înregistrarea permanentă a informaţiilor, progreselor, evoluţia cazului.
6. Închiderea cazului - are loc în momentul în care copilul se eliberează din
penitenciar. La această etapă se întocmeşte un raport de închidere a cazului, care
urmează a fi transmis ulterior serviciului de probaţiune sau altor servicii din comunitate.

Nevoia de educație și schimbare în intervenția cu minorii și tinerii privați de

libertate
Putem vorbi despre o planificare eficientă atunci cînd nevoile deţinutului se
confruntă cu resursele penitenciarului. Actualmente, în instituţiile penitenciare sunt
implementate mai multe programe ce urmăresc procesul de reintegrare al minorilor
condamnaţi. Formele principale ale procesului de reintegrare, prevăzute de legislaţie,
sunt: activităţile educative; instruirea profesională; activităţi de creaţie; activităţi moral-
spirituale (religioase); consilierea psihologică; asistenţă socială; activităţi sportive;
frecventarea bibliotecilor; etc. De asemenea putem numi şi altfel de activităţi
importante cum ar fi: activitatea de muncă, educarea conştiinţei de drept, munca de
agitaţie şi lămurire.
De multe ori programele implementate în penitenciar corespund nevoilor pe
care le au minorii doar în cadrul instituţiei, programe ce urmăresc adaptarea la mediul
penitenciar, cunoaşterea specificului instituției (de scurtă durată), ci de fapt nu

58
corespund nevoilor pe care le va avea condamnatul după ispăşirea pedepsei, ceea ce nu
garantează o integrare reuşită în societate şi însăşi reducerea riscului de recidivă.
Ambele categorii de programe sunt necesare, însă după evaluarea necesităţilor
specialiştii trebuie să stabilească cărui tip se va da prioritate şi care din ele sunt necesare
la momentul aflării minorului în instituţie.
Procesul de reintegrare al minorilor condamnaţi este constituit din 3
componente egale:
(1) Instruirea generală şi profesională (vocaţional-tehnică) - în penitenciare se
organizează obligatoriu instruirea generală și liceală pentru toţi minorii condamnaţi și
cu statut de preveniți. Astfel, în penitenciarele unde se deţin minorii se crează în mod
obligatoriu clase de instruire generală, afiliate gimnaziilor, liceelor din raza dislocării
instituţiilor penitenciare. Programele de studiu şi disciplinele sunt stabilite de către
Ministerul Educaţiei, în funcţie de tipul penitenciarului (izolator de detenţie preventivă
sau penitenciar pentru minori) şi durata detenţiei minorilor.
Un segment important în resocializarea condamnaţilor îl constituie instruirea
vocaţională (profesională). Instruirea profesională a condamnaţilor minori chiar dacă
are o gamă restrînsă de specialități la care poate fi implicat minorul, oferă acestora o
alternativă a comportamentului infracțional. Cunoașterea unei meserii crește stima de
sine, permite minorului să construiască un plan de reintegrare ce va reduce semnificativ
recidiva. Clasele de instruire vocaţională, afiliate şcolilor profesionale din raza
dislocării penitenciarelor permit minorilor să achiziționeze abilități și aptitudini
indiferent de locul în care se află, ceea ce le va permite să concureze cu specialiștii din
aceste domenii din exterior. Clasele se află în subordinea Ministerului Educaţiei, iar
penitenciarul este responsabil de crearea condiţiilor tehnice şi formulează propuneri
asupra profesiilor la care urmează a fi instruiţi deţinuţii minori pe parcursul anului de
studii.
(2) Educaţia socială – orice formă de educaţie ce vizează dezvoltarea
personalităţii condamnatului, formarea aptitudinilor, deprinderilor şi oferirea
informaţiilor ce îi va permite să trăiască mai constructiv în comunitate.
Programele de educaţie socială presupun dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor
în domeniile: terapii ocupaţionale (ergoterapie (ex: seră, creşterea florilor), artterapie
(ex: aplicaţii, modelare, poezii, teatru, desen), meloterapie (muzică); traininguri /
seminare instructiv-educative şi psiho-sociale; activităţi pentru dezvoltarea aptitudinilor
fizice; antrenarea în câmpul muncii (remunerate şi neremunerate); programe de
educaţie moral-spirituală; surse de autoeducare (funcţionarea bibliotecilor în cadrul
penitenciarelor) etc.
(3) Schimbarea comportamentală – ansamblul de activităţi având ca obiectiv
să-i ajute pe condamnaţi să gîndească şi să acţioneze într-un mod acceptat social, astfel
încât să nu mai recidiveze. Aceasta reprezintă o serie de intervenţii structurate de-a
lungul unei anumite perioade de timp care au drept rezultat schimbarea atitudinilor,

59
convingerilor şi comportamentul deţinutului: programe psiho-sociale care sunt orientate
spre abordarea problemelor care ar fi putut să influenţeze comportamentul delicvent
anterior; programe pe principiul comunităţii terapeutice; dezvoltarea abilităţilor sociale
(dezvoltarea abilităţilor comunicative, abilităţi de rezolvare a problemelor).
Lucrul cu părinţii minorilor este, de asemenea, foarte important ca şi lucrul cu
minorii înşişi, din moment ce în majoritatea cazurilor, minorii se întorc acasă la
familiile lor în urma liberării.
Munca cu grupurile de părinţi urmăreşte:
 îmbunătăţirea comunicării dintre minori şi părinţi;
 îndepărtarea simţului de vină în ceea ce priveşte abilităţile parentale;
 stabilirea de relaţii mai cordiale între membrii familii lor;
 învăţarea rezolvării conflictelor.
Acei minori ai căror părinţi au participat în mod regulat la întâlniri, la
reîntoarcearea acasă, se pot baza pe sprijinul părinţilor pentru a trece de problemele cu
care se pot confrunta în momentul liberării.

Aspecte practice privind organizarea programelor de educare și integrare pentru

minorii și tinerii privați de libertate
Programele pentru minori sunt diverse și pot fi elaborate în dependență de
nevoile identificate de către specialiștii instituției.
Toate programele pentru minori indiferent de componeta pe care o cuprinde:
educativă, psihologică sau socială se organizează și se derulează în raport de:
- nevoile și riscurile educative, psihologice și sociale ale minorilor;
- particularitățile minorilor;
- momentul din parcursul executării pedepsei privative de libertate, raportat la durata
pedepsei sau restul de executat;
- specificul fiecărui penitenciar/izolator de urmărire penală care custodiază minori;
- resursele umane, materiale și financiare disponibile la nivelul fiecărui
penitenciar/izolator de urmărire penală. (Morar, nepublicat, p. 17)
În prezent, Oferta cadru - educativă, psihologică și socială - a sistemului
penitenciar din Republica Moldova poate fi constituită din următoarele programe
destinate minorilor:
 Programul de instruire generală și profesională – asigurat de personal din
Ministerul Educației, în baza ordinului comun între Ministerul Justiției,
Ministerul Educației și Ministerul Finanțelor nr. 260 din 17.06.2015 (pentru
instruirea liceală) și nr. 412 din 01.10.2014 (pentru instruirea profesională);
 Programul de orientare vocațională pentru minori, implementat prin ordinul
Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 198 din 12.10.2007;
 Programul de pregătire pentru liberare „PROSOCIAL”, implementat prin
ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 36 din 20 martie 2006;
60
  Programul de pregătire pentru liberare pentru minori, implementat prin ordinul
Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 183 din 30.09.2009 ;
 Programul de reducere a violenţei în mediul penitenciar, implementat prin
ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr.113 din 12.07.2006;
 Programul de schimbare comportamentală pentru minorii aflați în conflict cu
legea – implementat prin ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare
aprobat în aprilie 2017;
 Programul cu privire la organizarea educaţiei fizice şi sport cu deţinuţii –
„PROSPORT”, implementat prin ordinul Departamentului Instituțiilor
Penitenciare nr. 56 din 25.04.2006;
 Programul cu privire la organizarea şi desfăşurarea cu deţinuţii a activităţilor de
creaţie artistică, implementat prin ordinul Departamentului Instituțiilor
Penitenciare nr. 237 din 28.12.2007 ;
 Programul de alfabetizare, implementat prin ordinul Departamentului
Instituțiilor Penitenciare nr. 68 din 24.03.2009;
 Programul de educaţie pentru sănătate în mediul deţinuţilor, implementat prin
ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr.128 din 23 iunie 2007.

Actualitatea problemei adaptării tinerilor ex-deţinuţi în societate demonstrează

necesitatea desfăşurării unei activităţi psiho-sociale preliminare speciale ce va pregăti
condamnaţii minori pentru noile condiţii de viaţă.
Iată un exemplu de program de reintegrare socială Program de pregătire pentru
liberare a condamnaților minori.
Scopul programului cu privire la pregătirea către eliberare a condamnaţilor
minori este pregătirea psihologică şi morală a condamnatului a de a trăi în condiţii noi,
ce va favoriza încadrarea lui în sfera socială, demonstrînd comportament pro-social.
Obiectivele programului sunt:
 Familiarizarea cu drepturile şi obligaţiunile minorului în aspectul relaţiilor cu
familia;
 Identificarea particularităţilor relaţiilor interpersonale din cadrul familiei, ca
structură economică;
 Conştientizarea valorii familiei;
 Familiarizarea cu aspectul juridic al relaţiilor personale;
 Perceperea de sine ca subiect – aspectul economic, în relaţiile cu alţi oameni;
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interpersonală;
 Familiarizarea cu aspectul juridic în relaţiile de muncă;
 Ridicarea nivelului de autoapreciere;
Aspecte de organizare:

61
1) Vor realiza programul educatorii, psihologii şi asistenţii sociali din penitenciare,
sau specialişti invitaţi din afara penitenciarului (moderatori).
2) De program pot beneficia toţi deţinuţii minori.
3) Orele se vor petrece în grupuri de la 6 pînă la 10 persoane.
4) Durata orelor va fi de 60-90 minute, o dată în săptămînă.
Strategiile didactice respectă specificul activităţilor de consiliere, dar şi
particularităţile grupurilor cu care se lucrează. Sarcinile de lucru pot fi individuale, în
diade/triade sau în grupuri mai mari (5-6 minori), care să solicite participarea activă a
fiecărui minor.
Conținutul programului:
Programul vizează educarea participanţilor în vederea explorării a patru
domenii de competenţă: relaţiile interpersonale, relaţiile de familie, orientarea
profesională şi atitudinea faţă de sine, domenii ce s-au dovedit a fi esenţiale pentru
pregătirea pentru eliberare a condamnaţilor minori.
Programul cuprinde zece şedinţe de training (al căror conținut este prezentat în
Anexa 2). Specialiştii ce urmează să petreacă programul dat vor cunoaşte şi vor relata
informaţia ce necesită a fi prezentată în dependenţă de obiectivele urmărite şi conţinutul
lecţiei, folosind tehnicile prezentate pentru fiecare oră în parte.

Resurse bibliografice
 *** (2009) Ghid privind implementarea programului penitenciar de bază, IRP,
Chişinău
 Bulgaru, M. (2008) Asistenţa socială în contextul transformărilor din Republica
Moldova, Chişinău: Cu Drag
 Fundaţia Reforma Justiţiei Penale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor
(2009) Managementul de caz pentru persoanele private de libertate în domeniul
sănătăţii mintale, Bucureşti, disponibil online la
http://penalreform.ro/uploads/media/035_Managementul_de_caz_in_domeniul
_sanatatii_mintale_pentru_persoanele_private_de_libertate.pdf
 Holt România (2002) Ghid de bună practică în asistenţa socială a copilului şi
familiei, Bucureşti: Lumen
 Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (2004) Standarde minime
obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecţiei copilului,
aprobate prin Ordinul 288/2006
 Morar, I. – nepublicat, Metodologia privind planul individual pentru minori,
Ioana Morar SNAKE EUTAP4
 Organizația Națiunilor Unite (1957) Ansamblul de reguli minime pentru
tratamentul deţinuţilor şi recomandările referitoare la acesta, rez. Nr.663C din
1957
62
 V. „O viață nouă pentru tinerii delincvenți”
- Proiect transnațional de sprijinire a reabilitării minorilor din sistemul
penitenciar al Republicii Moldova

 Theofild-Andrei LAZĂR
Lector dr., Universitatea de Vest din Timișoara, theofild.lazar@e-uvt.ro
 Elena-Loreni BACIU
Lector dr., Universitatea de Vest din Timișoara, elena.baciu@e-uvt.ro

Introducere
Proiectul „O viață nouă pentru tinerii delincvenți” a fost construit pentru a fi un
model de bune practici pentru actorii locali implicați în domeniul incluziunii socio-
profesionale. Acesta a fost derulat în perioada 2016-2017, printr-un parteneriat
transnațional între Universitatea de Vest din Timișoara, Departamentul Instituțiilor
Penitenciare din Republica Moldova și Institutul Intercultural Timișoara, din România.
Activitățile proiectului s-au derulat cu precădere în Republica Moldova, fiind finanțate
de către Ministerul Afacerilor Externe din România, prin Programul României de
Cooperare pentru Dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia
Centrală.
Sistemul penitenciar din Republica Moldova se confruntă cu multe probleme care
necesită îmbunătățiri, cum ar fi supraaglomerarea în închisori, condițiile de detenție, de
îngrijire a sănătății și atitudinea față de grupurilor vulnerabile de deținuți. Astfel de
probleme au fost evidențiate într-un raport publicat recent de Comitetul Anti-Tortură al
Consiliului Europei (CPT, 2016).
Guvernul Republicii Moldova dorește să îmbunătățească condițiile din sistemul
penitenciar, drept urmare angajamentul într-o serie de activități manifestat în ultimii ani
cu privire la modificări specifice de legislație, activități pentru îmbunătățirea capacității
de cazare în închisori, precum și o serie de activități de consolidare a capacităților de
personal, condiții de reabilitare etc. Timp de mai mulți ani, numeroase rapoarte adresate
publicului au descris condițiile de detenție ca fiind sub standarde (CPT, 2016; Civil
Rights Defenders, 2017). În Moldova există 17 închisori şi un Institut de Corecție
Juvenilă, cu o populație de aproximativ 40 de deținuți, minori delincvenți.
Ideea de bază a proiectului a pornit de la rolul de bază al sistemului penitenciar în
procesul de reabilitare a persoanelor private de libertate, aspect în continuă dezbatere pe
plan internațional (Rotman, 1990, Raynor, 1997, Lewis, 2005).
Discriminarea la angajare a foștilor deținuți reprezintă o problematică de
actualitate în sistemul de servicii sociale. Lipsa unui nivel educațional potrivit, a unei
calificări profesionale și stigma pe care o poartă foștii deținuți în rândul societății
reprezintă bariere importante în calea integrării profesionale a acestora. Pe perioada

63
penitenciară o parte din aceste problematici pot fi abordate, crescând șansele de inserție
profesională prin acțiuni de pregătire pentru piața muncii, calificare și recalificare.
Având în vedere faptul că rata șomajului raportată de Biroul Naţional de
Statistică din Republica Moldova era de 4,2% în anul 2016 (BNS, 2017), acțiunile
proiectului au fost cu atât mai relevante. Rata şomajului în rândul tinerilor, de 11,2 %,
este de peste 2 ori mai mare decât rata șomajului în rândul populației generale, ceea ce
însemnă că mai mult de jumătate din rândul persoanelor active tinere nu au un loc de
muncă. Rata scăzută de participare a tinerilor pe piața muncii (15-24 ani) este cauzată
de următoarele aspecte: diminuarea oportunităților de angajare și dificultatea asociată
cu tranziția de la școală la locul de muncă; refuzul angajatorilor de a suporta cheltuielile
de formare la locul de muncă pentru persoanele tinere lipsite de experiență, și
neconcordanța în ceea ce privește nevoile angajatorului pe de o parte şi abilitățile
dezvoltate de sistemul educațional de cealaltă parte. În aceste condiții, perspectivele
grupurilor dezavantajate (cum ar fi tinerii foști deținuți) de a-și găsi un loc de muncă în
viitorul apropiat sunt cu atât mai limitate.
Prin urmare, există o nevoie iminentă de măsuri speciale în cazul acestor
persoane pentru a le facilita intrarea pe piața muncii și de a crește nivelul de incluziune
socială.

Structura parteneriatului
Universitatea de Vest din Timișoara, lider de parteneriat, a coordonat
implementarea generală a proiectului. De asemenea, a oferit expertiză în dezvoltarea
serviciilor de evaluare și consiliere vocațională. Studiul realizat în cadrul proiectului,
precum și susținerea trainingului pentru angajații din sistemul penitenciar, au fost de
asemenea în responsabilitatea UVT.
Departamentul Instituțiilor Penitenciare din Republica Moldova , Partener 1 în
cadrul proiectului, a avut ca principale responsabilități coordonarea evenimentelor de
promovare a principiului egalității de șanse pentru tinerii delincvenți, realizarea
activităților de consiliere vocațională și coordonarea rețelei de suport create în cadrul
proiectului.
Institutul Intercultural Timișoara, Partener 2 în cadrul proiectului, a avut ca
principală responsabilitate susținerea cursurilor de formare de competențe pentru tinerii
deținuți, în vederea creșterii șanselor de integrare profesională a acestora.
Acest tip de colaborare intersectorială (public-public-privat) a asigurat
mobilizarea unei varietăți de resurse, specifice fiecăruia dintre cei trei parteneri
provenind din sectoare diferite (educație, justiție, ONG).
Colaborările intersectoriale conferă de obicei o rată mai mare de succes
intervențiilor menite să găsească soluții la provocările și problemele sociale complexe,
în a căror rezolvare s-a eșuat în mod repetat. Implicarea partenerilor din diferite
sectoare poate contribui la reducerea semnificativă a riscurilor asociate intervenției,

64
precum și la oferirea de remedii mai eficiente (Kettl, 2015). Fiecare partener implicat
într-o astfel de colaborare aduce expertiză, tehnologie, relații și resurse financiare
(Demirag et al., 2012, Holmes și Moir 2007) care, puse în comun, adaugă o valoare
deloc neglijabilă efortului coordonat, comparativ cu cel realizat pe cont propriu.

Obiective, activități, rezultate

Complementar cu acțiunile implementate de guvern și organizațiile
internaționale, acest proiect își propune să dezvolte acțiuni și rezultate în angajarea pe
piața muncii a tinerilor deținuți. Proiectul este format din trei cicluri de intervenție
(consiliere, formare, mediere socială) dezvoltate pentru tinerii infractori și axat pe
procesul de reintegrare în societate pornind de la nevoile individuale.
Grupul țintă a fost format din 40 de tineri deținuți din următoarele închisori:
Penitenciarul Goian şi Penitenciarul numărul 13, Chișinău, cu vârste cuprinse între 15 şi
24 de ani, majoritatea acestora aparținând unei categorii de grupuri vulnerabile: familii
sărace, minorități etnice. Pe lângă aceștia, 20 de angajați din sistemul penitenciar au
participat la traininguri în vederea îmbunătățirii performanțelor profesionale. De
asemenea, în cadrul rețelei de suport au fost incluși 20 de profesioniști din domeniul
incluziunii socioprofesionale din regiune (reprezentanți ai instituțiilor publice, asistenți
sociali şi voluntari din ONG-uri care luptă pentru aceeași cauză, potențiali angajatori),
care au participat la acțiuni special dedicate pentru dezvoltarea şi sporirea intervenției
parteneriatului local, asigurând astfel o mai bună implementare a proceselor de
incluziune profesională a foștilor deținuți în regiune.
Actori cheie: Penitenciarul Goian şi Penitenciarul nr. 13, Chișinău – personalul
angajat în sistemul penitenciar, în mod indirect, familiile tinerilor infractori; traineri din
organizații profesionale locale, instituții și profesioniștii ce asistă sistemul penitenciar,
manageri și profesioniști din sistemul penitenciar, asistenți sociali și asistenți sociali
care se ocupă de deținuți, foști deținuți, mass-media, întreg sistem penitenciar din
Republica Moldova.
Obiectivul general al proiectului a fost acela de a spori incluziunea socială a
tinerilor deținuți din regiunea Municipiului Chișinău, Moldova, prin dezvoltarea unor
campanii de informare privind egalitatea de șanse pe piața muncii și a participării la
programe de formare integrate.
Obiectivele specifice au vizat:
(1) Creșterea nivelului de competențe sociale și profesionale în rândul a 40 de tineri
delincvenți din regiunea Chișinău, Moldova, prin participarea la programe de formare,
în vederea integrării pe piața muncii;
(2) Elaborarea de instrumente de promovare a oportunităților egale, în scopul de a
crește incluziunea persoanelor vulnerabile pe piața muncii din Moldova, prin crearea de
parteneriate și perfecționarea a 20 de profesioniști în domeniul egalității de șanse;

65
(3) Valorificarea rezultatelor proiectului prin diseminarea acestora la nivelul a
minimum cinci comunități / penitenciare la nivel național, în Moldova, grupul țintă
incluzând cel puțin 100 de tineri vulnerabili (persoane private de libertate).
Prin urmare, rezultatele proiectului au vizat creșterea capacității de inserție
profesională a grupului țintă, prin: creșterea competențelor profesionale în rândul a 40
de tineri delincvenți; dezvoltarea unei rețele de parteneriat în domeniu; dezvoltarea și
punerea în aplicare a unui program de incluziune socială.
Proiectul s-a adresat tinerilor delincvenți, șomeri tineri, cărora le este dificil să
identifice un loc de muncă, datorită situației lor educaționale (caracterizată fie de
părăsirea timpurie a școlii, ori de lipsa de abilități profesionale necesare accesării unui
loc de muncă), precum și riscului social la care sunt expuși, ca urmare a confruntării cu
dificultăți în integrarea socială și profesională, dificultăți care îi fac vulnerabili în
principal la riscul de recidivă.
Metodologia de recrutare și selectare a grupului țintă a respectat principiul
acceptării diversității și asigurării de oportunități egale – nu a făcut distincție pe bază de
vârstă, religie, etnie, nivel de educație etc., asigurând accesul la serviciile furnizate prin
proiect acelor persoane care își vor arăta interesul în accesarea acestor servicii.
Participanții au fost selectați în urma unor campanii de informare, iar procesul de
aplicare în vederea primirii serviciilor a asigurat oportunități egale pentru toți cei
interesați de activitățile proiectului. Fiecare participant a putut participa la sesiuni de
consiliere, sesiuni de formare, materiale pentru curs etc. Programele de dezvoltare au
fost în permanență adaptate la nivelul educațional al participanților, pentru a fi în
concordanță cu nevoile individuale identificate și a produce soluții adaptate specificului
fiecăruia. Proiectul și-a propus cursuri introductive, astfel încât acțiunile finanțate să
îndeplinească nevoile grupului țintă legate de procesul de resocializare și reintegrare în
societate a tinerilor delincvenți și menținerea lor implicați și activi, inclusiv oferind
posibilitatea de formare în vederea creșterii șanselor de angajare.
De asemenea, proiectul și-a propus, prin transferul de expertiză, formarea de
specialiști orientați spre oferirea de servicii de calitate. Nu în ultimul rând beneficiar al
acțiunilor a fost rețeaua de furnizori de servicii de inserție profesională din regiunea
vizată, prin facilitarea contactelor și crearea de oportunități noi de colaborare în
beneficiul persoanelor defavorizate.
Pe lângă serviciile adresate grupului țintă prin proiect (formare, dezvoltare
abilități), acțiunea propusă prezintă o serie de avantaje și pentru alte categorii de
beneficiari (beneficiarii indirecți), constând în familiile tinerilor și membrii
comunităților de proveniență/reședință ale acestora, care vor beneficia pe termen lung
de schimbările pozitive produse prin proiect.
Relevanța activităților proiectului a constat în concentrarea pe obținerea de
competențe relevante (la nivelul beneficiarilor direcți), competențe adaptate la nevoile
pieței muncii (analiza pieței forței de muncă, locuri de muncă disponibile în zonele de

66
origine ale grupului țintă al proiectului), precum și pe creșterea capacității de angajare
prin măsuri integrate, adaptate atât individului, cât și contextului social. Mai mult,
proiectul propune servicii inovatoare, adaptate la nevoile grupului țintă (re-socializare și
reintegrare în familie și societatea civilă).
Structura activităților proiectului și rezultatele sale:
Proiectul a fost derulat pe o perioadă de 14 luni. Construcția activităților a
urmărit îndeplinirea obiectivelor principale ale proiectului, acțiunile fiind realizate în
parteneriat, urmărindu-se transferul de expertiză pentru a asigura sustenabilitatea
acțiunilor implementate. Am inclus în descriere și activitățile orizontale, precum
management și achiziții pentru o vizualizare completă a structurii.
Principalele activități și rezultate ale proiectului au constat în:
- Organizare și coordonarea unui training pentru angajații din sistemul penitenciar din
republica Moldova. Activitatea a urmărit împărtășirea experienței experților români
profesioniștilor din sistemul penitenciar moldovean. Astfel, doi experți reinserție
socială a persoanelor private de libertate au susținut o sesiune de training cu 20 de
lucrători din Penitenciarul Goian, Republica Moldova, care a cuprins tematici precum:
managementul conflictelor, stres profesional, egalitate de șanse, reinserția socială și
profesională a persoanelor private de libertate. Scopul trainingului a fost acela de a
forma profesioniști orientați către procesul eficient de reintegrare socială a deținuților.
- Sesiuni de informare și consiliere profesională pentru tinerii din sistemul penitenciar.
Activitatea a fost orientată către beneficiarii direcți ai proiectului, tinerii delincvenți din
sistemul penitenciar moldovean. Astfel, 40 de tineri din 2 penitenciare din zona
Municipiului Chișinău (Penitenciarul Goian și Penitenciarul nr.13, Chișinău) au
beneficiat de servicii de informare și consiliere profesională. Activitățile de informare și
consiliere profesională au fost realizate în parteneriat româno-moldovean. Expertul
evaluare al UVT a realizat o evaluare inițială a fiecăruia dintre cei 40 de beneficiari,
tineri delincvenți din cele două penitenciare vizate, prin aplicarea unor baterii de teste
specifice. Expertul consiliere vocațională al UVT, în colaborare cu doi experți
consiliere vocațională ai DIP au elaborat metodologia de lucru, instrumentele de lucru
(model profil vocațional, model plan carieră și grafic de consiliere) și au realizat
activitățile de consiliere vocațională, care au constat în cel puțin 2 ore de consiliere
individuală și realizare de sesiuni de informare de grup în vederea sprijinirii integrării
pe piața muncii. Finalitatea acestei activități a fost aceea de a crea 40 de profile
vocaționale pentru beneficiarii direcți în vederea orientării acestora pe piața muncii și
creșterea abilităților necesare pentru angajare.
- Servicii de mediere pe piața muncii pentru tinerii delincvenți. Activitatea a urmărit
crearea unui model de lucru local pe problematica incluziunii pe piața muncii a
persoanelor private de libertate. Astfel, activitatea a debutat prin realizarea unui studiu
cu privire la analiza pieței muncii și evoluția ocupațiilor în regiunea Municipiului
Chișinău, cu specific pe crearea unor conexiuni între piața muncii și posibilitățile de

67
incluziune ale persoanelor private de libertate. Expertul studii și analize al UVT a
elaborat astfel un raport de analiză. Împreună cu experții consiliere vocațională a fost
realizat un model de consiliere și mediere pe piața muncii a persoanelor private de
libertate. De asemenea, în cadrul acestei activități a fost creată o rețea locală de suport
în vederea sprijinirii integrării profesionale a tinerilor delincvenți. Rețeaua a fost
formată din 20 de persoane: experți ai UVT, experți ai DIP, reprezentanți ai instituțiilor
publice relevante din regiune, reprezentanți ai sectorului ONG și potențiali angajatori.
Au fost organizate 4 întâlniri ale rețelei, scopul fiind acela de a crea un mecanism local
eficient și adaptat nevoilor de mediere pe piața muncii a tinerilor delincvenți.
- Susținerea cursurilor de formare de competențe pentru tinerii delincvenți. Activitatea
a fost orientată de asemenea către beneficiarii direcți ai proiectului, tinerii delincvenți
din sistemul penitenciar moldovean. Astfel, 40 de tineri din cele 2 penitenciare din
zona Municipiului Chișinău (Penitenciarul Goian și Penitenciarul nr.13, Chișinău) au
participat la cursuri de formare de competențe în vederea creșterii șanselor de integrare
pe piața muncii. Cursurile au fost susținute de formatorii Institutului Intercultural
Timișoara și au fost organizate în două serii de curs paralele, a câte 20 de cursanți
fiecare. Derularea cursurilor a avut loc în cele două penitenciare, în săli dotate
corespunzător puse la dispoziție de DIP. Cursurile au avut ca scop dezvoltarea integrată
a competențelor TIC și competențelor sociale, ambele având potențial de creștere a
capacității de inserție profesională și au fost bazate pe o abordare de instruire digitală
integrată și funcțională, adaptată pentru grupuri eterogene cu diferite niveluri de
competențe inițiale. Competențele TIC au fost dezvoltate prin îndeplinirea de sarcini
specifice, prin practică și încurajarea colaborării. Sarcinile informatice specifice au fost
conectate cu dezvoltarea competențelor sociale. O serie de tematici au fost abordate
precum: conștiința de sine, responsabilitatea, încrederea în sine, empatia, abilități de
comunicare și abilități de rezolvare a conflictelor. Scopul a fost acela de dezvoltare a
competențelor sociale, folosind o varietate de instrumente și activități interactive. În
vederea asigurării unui impact durabil asupra beneficiarilor, formarea a fost structurată
în trei etape, cu trei sesiuni de formare de trei zile fiecare și sarcini specifice, care
urmează să fie efectuate între sesiunile de instruire. Monitorizarea sarcinilor a fost
asigurată de către personalul DIP. Ultima sesiune de formare a inclus, de asemenea
componenta de evaluare, în urma evaluării cursanții primind diplome de participare.
- Organizarea de campanii de promovare a incluziunii pe piața muncii a persoanelor
aflate în situație de risc. Această activitate a constat în acțiuni de promovare a
incluziunii pe piața muncii a persoanelor aflate în situație de risc, cu specific pe tinerii
care au fost condamnați pentru fapte antisociale. O componentă de promovare a fost
derulată prin distribuirea de pliante populației (fiind vizați cu precădere potențiali
angajatori) care promovează egalitatea de șanse, cu accent pe importanța integrării
profesionale a tinerilor care părăsesc sistemul penitenciar. O altă componentă a fost
aceea de promovare a incluziunii pe piața muncii a persoanelor care părăsesc sistemul

68
penitenciar prin mass-media. Astfel a fost creat și difuzat la o televiziune cu acoperire
națională un spot TV pe tematică, iar experții din cadrul proiectului, atât cei români, cât
și cei moldoveni, au participat la 2 emisiuni pe tematica promovării incluziunii socio-
profesionale a foștilor deținuți.
- Promovarea rezultatelor proiectului. În cadrul acestei activități, rezultatele obținute în
cadrul proiectului au fost diseminate la nivelul sistemului penitenciar din Republica
Moldova. Astfel, au fost derulate campanii de diseminare a rezultatelor în 5
penitenciare din Republica Moldova. Au fost organizate sesiuni de informare cu
participarea a peste 100 de persoane private de libertate.

Concluzii
Proiectul „O viață nouă pentru tinerii delicvenți” poate fi considerat un model de
acțiune de sprijinire a unei categorii multiplu defavorizate în societate, cum sunt tinerii
din sistemul penitenciar. Colaborarea public-privată, prin împărtășirea expertizei dintre
entități românești și moldovenești a condus la crearea de metodologii de lucru adaptate
specific nevoilor grupului țintă.
Într-o perioadă scurtă de timp și cu un buget rezonabil, activitățile proiectului au
cuprins atât acțiuni directe asupra grupului țintă (evaluare, consiliere și formare de
competențe la tinerii delincvenți), cât și acțiuni indirect menite să îmbunătățească
procesul de reinserție socioprofesională a acestora (formări cu angajații din sistemul
penitenciar, campanii de sensibilizare media, studii și analize).
În concluzie, astfel de inițiative sunt dezirabile în viitor, ele reprezentând modele,
care odată testate, pot deveni practici instituționalizate și implicit sustenabile.
Subliniem în final necesitatea continuării colaborării româno-moldovenești în vederea
îmbunătățirii rolului de reabilitare a sistemului penitenciar din Republica Moldova.

Resurse bibliografice
 Biroul Național de Statistică (2017) Forța de muncă în Republica Moldova:
ocuparea și șomajul în anul 2016,
http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=5585
 Civil Rights Defenders (2017) Human Rights in Moldova, country report,
https://www.civilrightsdefenders.org/country-reports/human-rights-in-moldova/
 Demirag, I., Khadaroo, I., Stapleton, P., Stevenson, C. (2012) The Diffusion of
Risks in Public Private Partnership Contracts, Accounting, Auditing and
Accountability Journal, 25(8): 1317–39
 Holmes, S., Lance, M. (2007) Developing a Conceptual Framework to Identify
Corporate Innovations through Engagement with Non-Profit Stakeholders,
Corporate Governance, 7(4): 414–22
 Kettl, D. F. (2015) The Job of Government: Interweaving Public Functions and
Private Hands, Public Administration Review, 75(2): 219–29
69
 Lewis, S. (2005) Rehabilitation: Headline or footnote in the new penal policy?,
Probation Journal 52(2): 119-135,
 Raport privind vizita Comitetului Consiliului Europei pentru Prevenirea
Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) în
Republica Moldova, CPT/Inf (2016)16; Supravegherea executării hotărârilor și
deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului, cel de-al 9-lea raport anual al
Comitetului de Miniștri, publicat în martie 2016:
https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMConten
t?documentId=090000168062fe
 Raynor, P. (1997) ‘Some Observations on Rehabilitation and Justice’ , The
Howard Journal 36 (3): 248-262
 Rotman, E. (1990) Beyond Punishment: A New View of the Rehabilitation of
Criminal Offenders. Westport, CT: Greenwood Press

70
 VI. Reintegrarea socială a minorilor și tinerilor
– Modelul Centrului Educativ Târgu Ocna

 George PUȘCAȘU
Asistent social la Centrul Educativ Tg. Ocna, george.puscasu@anp.gov.ro

Introducere
Prin executarea măsurilor educative privative de libertate se urmăreşte
reintegrarea în societate a persoanelor internate şi responsabilizarea acestora, în vederea
asumării propriilor acţiuni şi a prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Măsurile educative privative de libertate sunt puse în executare în condiţii care
să nu îngrădească exercitarea dreptului la viaţă privată mai mult decât este inerent
executării acestora.
Pe durata executării măsurilor educative se asigură menţinerea şi dezvoltarea
legăturilor persoanei internate cu familia şi comunitatea, precum şi implicarea în
demersuri recuperative adaptate particularităţilor psihosomatice şi nevoilor de
dezvoltare personală ale acesteia.
Persoanele internate beneficiază de protecţie şi asistenţă în plan educaţional,
profesional, psihologic, social, medical şi fizic, în funcţie de vârstă, sex, personalitate şi
în interesul dezvoltării personale, asigurate de personal specializat.
Centrul educativ este instituţia specializată în recuperarea socială a persoanelor
internate, în care acestea urmează programe de instruire şcolară şi formare profesională,
potrivit aptitudinilor lor, precum şi alte activităţi şi programe destinate reintegrării
sociale.
Centrul educativ dispune de personal specializat pentru activităţile educative,
moral-religioase, culturale, sportive, recreative, de asistenţă psihologică şi asistenţă
socială specifică, de personal medical, de pază, supraveghere şi însoţire, precum şi de
personal tehnico-administrativ.
Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspectoratele şcolare judeţene, asigură
personal specializat pentru activităţile de instruire şcolară, în cadrul centrelor educative.
Activitatea de formare profesională este desfăşurată de către personalul
centrului educativ, de personalul specializat al agenţiilor pentru ocuparea forţei de
muncă, precum şi de alţi furnizori de formare profesională acreditaţi.

Obiective, activități, rezultate

În fiecare centru educativ, activitatea de recuperare socială a persoanelor internate
este organizată şi desfăşurată în baza unui proiect educaţional, elaborat în condiţiile
regulamentului de aplicare a noi legi de executare.
Proiectul educaţional al centrului structurează organizarea şi desfăşurarea
demersurilor educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială acordate

71
persoanelor internate, în funcţie de nevoile individuale şi urmăreşte, cu prioritate,
următoarele obiective:
- asigurarea unui climat favorabil dezvoltării personale;
- conferirea de utilitate perioadei internării;
- reducerea vulnerabilităţii psihologice şi sociale;
- asimilarea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi necesare reintegrării sociale.
Persoanele internate într-un centru educativ sunt cazate în comun, se pot
deplasa neînsoţite în interiorul centrului, în spaţii stabilite prin regulamentul de ordine
interioară şi pot desfăşura activităţi de instruire şcolară şi formare profesională,
educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială
specifică sau pot presta muncă atât în interiorul, cât şi în exteriorul centrului, fără
supraveghere, în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.
Consiliul educativ individualizează executarea măsurii educative a internării,
ţinând seama de asistenţa educaţională, psihologică şi socială specifică, ce urmează a
fi acordată persoanei internate.
În fiecare centru educativ se constituie un consiliu educativ, al cărui scop este
individualizarea regimului de executare a măsurii educative a internării într-un centru
educativ, prin stabilirea asistenţei educaţionale, psihologice şi sociale acordate fiecărei
persoane internate.
Consiliul educativ este alcătuit din directorul centrului, care este şi preşedintele
consiliului, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială, un consilier de
probaţiune, educatorul responsabil de caz, învăţătorul sau dirigintele, un psiholog, un
asistent social şi şeful serviciului supraveghere, evidenţă şi acordare drepturi persoane
internate.
La lucrările consiliului educativ pot participa, în calitate de invitaţi un
reprezentant al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din
subordinea consiliului judeţean pe teritoriul căruia se află centrul educativ.

Activităţi şi programe de reintegrare socială

Asistenţa educaţională, psihologică şi socială a persoanelor internate în centrul
educativ are ca principal scop reintegrarea şi responsabilizarea socială a acestora.
Asistenţa educaţională, psihologică şi socială specifică centrelor educative
reprezintă un ansamblu structurat de programe şi activităţi, care oferă persoanei
internate posibilitatea de a dobândi aptitudini care să determine adoptarea unui
comportament constructiv, autonom şi responsabil în cadrul comunităţii.
Asistenţa educaţională, psihologică şi socială are următoarele componente:
instruire şcolară, orientare şi formare profesională, activităţi educaţionale, de asistenţă
psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, individuale şi de grup, precum şi
activităţi de menţinere a unei vieţi active.
Instruirea şcolară, accesul la învăţământul universitar şi formarea profesională

72
 În procesul de instruire şcolară, activităţile extracurriculare şi cele de suport
psihopedagogic sunt asigurate de către personalul angajat al centrelor.
Persoanele internate pot primi burse sociale sau de studii din partea
organizaţiilor neguvernamentale, a instituţiilor de învăţământ sau a altor persoane fizice
şi juridice, cu acordul consiliului educativ.
Asistenţa psihologică şi asistenţa socială se desfăşoară cu respectarea
proiectului educaţional al centrului, elaborat în condiţiile stabilite prin regulamentul de
aplicare a prezentei legi.
Activităţile de asistenţă psihologică şi asistenţă socială în centre sunt realizate
de personalul din compartimentele de specialitate ale acestora, cu participarea familiei,
a instituţiilor publice, a asociaţiilor şi fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai
societăţii civile. Activităţile se desfăşoară în funcţie de nevoile de dezvoltare a
persoanei internate şi de posibilităţile de reintegrare socială a acesteia, atât în interiorul
centrului, cât şi în comunitate.

Planul de intervenţie recuperativă

Pentru fiecare persoană internată, consiliul educativ stabileşte, odată cu regimul
de executare şi Planul de intervenţie recuperativă.
Planul de intervenţie recuperativă este întocmit în baza evaluării
multidisciplinare, din perspectivă educaţională, psihologică şi socială, şi este actualizat
ori de câte ori este necesar.
Paşii care pot facilita reintegrarea unei persoane private de liberare / minor

Sarcinile beneficiarului Cunoașterea propriilor Sarcinile asistentului social

abilități

Răspunde invitaţiei de a Debutul intervenţiei

participa, se implică
Dezvoltarea unei relaţii
bazată pe: Defineşte sarcinile
Participă la activităţi
ÎNCREDERE
SATISFACŢIE
Este motivat să participe Oferă sprijin gradual,
PARTENERIAT
la acţiuni viitoare secvenţializând sarcinile

Găseşte satisfacţie în Întăreşte comportamentul

activităţi SUCCES pozitiv

Prin Planul de intervenţie recuperativă sunt stabilite, în funcţie de nevoile de

73
dezvoltare ale persoanei internate, durata şi regimul de executare a măsurii educative
privative de libertate, activităţile şi programele de instruire şcolară şi formare
profesională, educative, culturale, moral-religioase, de asistenţă psihologică şi asistenţă
socială în care este inclusă persoana internată, cu consultarea acesteia. Activităţile şi
programele se desfăşoară pe etape, pe tot parcursul şederii minorului în centru, fiecare
etapă având obiective şi activităţi specifice.
Etapa de adaptare are o perioadă de 21 de zile şi cuprinde următoarele
activităţi:
 Primirea minorului şi informarea cu privire la specificul instituţiei şi la
regulamentul acesteia, vizitarea centrului, efectuarea investigaţiilor medicale;
 Observarea – culegerea de informaţii semnificative pentru istoricul minorului sau
tânărului, identificarea profilului psiho-comportamental, a intereselor şi motivaţiilor
acestuia;
 Evaluarea personalităţii persoanei internate şi completarea dosarului de evaluare şi
dezvoltare personală pe baza căruia se va concepe planul de intervenţie
personalizată.
Etapa intervenţiei propriu-zise în care persoana internată participă la
programele şi activităţile planificate, iar echipa interdisciplinară monitorizează evoluţia
sa, prin evaluări intermediare privind calitatea acumulărilor şi progresului realizat.
Etapa premergătoare reîntoarcerii în comunitate - minorul va participa şi la
programe specifice pentru pregătirea în vederea reintegrării familiale, profesionale,
şcolare şi comunitare, i se facilitează contactele cu serviciile de reintegrare socială şi
supraveghere, agenţiile de ocupare a forţei de muncă, reprezentanţi ai comunităţii.
Programul de pregătire pentru liberare este conceput a se derula pe parcursul a
12 activităţi (şedinţe) şi cuprinde informaţii ce pot fi folositoare tinerilor puşi în
libertate în vederea susţinerii unei bune reintegrări în societate. Activităţile vor fi
susţinute de către educator, psiholog şi asistentul social, în funcţie de tematica fiecărei
activităţi.
În cadrul programului se oferă informaţii cu privire la modul şi condiţiile în
care o persoană poate obţine o locuinţă socială, precum şi ajutorul social oferit de către
serviciile sociale de pe lângă primării. Credem că utilă în cadrul acestei activităţi ar fi şi
prezenţa unui reprezentat al Serviciului de Autoritate Tutelară şi Asistenţă Socială din
localitatea unde îşi desfăşoară centrul de reeducare activitatea, pentru a răspunde în
mod concret şi corect la întrebările adresate de către participanţii la activitate.
O altă temă dezbătută în cadrul programului de liberare este aceea prin care
minorii sunt informaţi despre actele necesare obţinerii documentelor de identitate în
cazul în care acestea expiră, le pierd sau sunt furate. În cadrul acestei sesiuni, va fi
solicitată participarea reprezentanţilor Serviciului Local de Evidenţa Populaţiei din
oraşul în care funcţionează instituţia penitenciară.

74
 Inspectoratele Şcolare se vor implica, prin punerea la dispoziţie a materialelor
necesare sau desemnarea unei persoane care să participe la activitatea cu privire la
posibilitatea continuării studiilor după punerea în libertate. De asemenea pot oferi
informaţii cu privire la organizarea cursurilor serale şi a celor cu frecvenţă redusă în
învăţământul românesc, condiţiile de participare, posibilitatea înscrierii în programul A
doua şansă, precum şi condiţiile în care un minor sau tânăr poate continua, prin
transfer, cursurile normale în învăţământul de masă.
În activitatea educativă din cadrul programului de pregătire pentru liberare, cu
referire la modalităţile de căutare şi găsire a unui loc de muncă în ţară sau străinătate, va
fi solicitată implicarea AJOFM. De asemenea, Agenţiile Judeţene de Ocupare a Forţei
de Muncă vor oferi informaţii concrete despre organizarea cursurilor de calificare
profesională, condiţiile de participare, condiţiile şi modalităţile de obţinere a ajutorului
de şomaj.
Celelalte informaţii, referitoare la cariera profesională, consiliere vocaţională,
cunoaşterea şi redactarea instrumentelor de sprijin în vederea accesării unui loc de
muncă (CV-ul, scrisoarea de intenţie, interviul), sunt prezentate de către educatorul
responsabil cu susţinerea programului.
Astfel, programul de liberare, prin implicarea, deopotrivă, a factorilor
educaţionali ai instituţiei penitenciare cât şi a resurselor externe ce pot oferii sprijin
persoanelor private de libertate, îşi va atinge obiectivul final: de a informa persoana
aflată în custodie despre resursele externe ce îl pot sprijini şi modalităţile de accesare a
acestora în vederea unei reintegrări sociale cât mai uşoare.
Intervenţia psihoterapeutică vizează consilierea psihologică individuală şi
programele de intervenţie psihologică în grup. Acestea au ca obiective:
- suspendarea inhibiţiilor în dezvoltare (încredere şi siguranţă, separare şi
individualizare);
- aspecte ale imaginii de sine (responsabilitate de sine, identitate şi sentimentul
propriei valori);
- relaţiile cu ceilalţi (relaţiile cu părinţii şi relaţiile cu congenerii);
- ameliorarea percepţiei faţă de realitate (diminuarea omnipotenţei, controlul
pulsiunilor şi toleranţa la frustrare);
- mecanisme de coping (mecanisme de apărare, adaptare şi schimbare socio-
culturală).
Programul de informare pentru prevenirea consumului de drog, tutun, alcool -
vizează informarea participanţilor cu privire la adoptarea unui stil de viaţă sănătos prin
reducerea comportamentelor de risc, prevenirea consumului de droguri, tutun, alcool,
micşorarea gradului de incidenţǎ a bolilor determinate de consumul unor astfel de
substanţe.
Program de informare pentru prevenirea abuzurilor sexuale;
Program de informare privind prevenirea violentei fizice;

75
 Asistenţa psihologică şi asistenţa socială - se desfăşoară cu respectarea
proiectului educaţional al centrului. Sunt realizate de personalul din compartimentele de
specialitate ale acestora, cu participarea familiei, a instituţiilor publice, a asociaţiilor şi
fundaţiilor, precum şi a altor reprezentanţi ai societăţii civile;
Activităţile se desfăşoară în funcţie de nevoile de dezvoltare a persoanei
internate şi de posibilităţile de reintegrare socială a acesteia, atât în interiorul centrului,
cât şi în comunitate.
Intervenţia socială presupune dezvoltarea de abilităţi şi deprinderi sociale, a
unui comportament responsabil şi independent, minorul fiind capabil să-şi asume
sarcini pe care să le-ndeplinească autonom.

Exemple de activități sociale

Medierea socială a familiilor persoanelor internate, în interiorul centrului
Activitatea semistructurată de asistență psihologică și socială în ceea ce privește
consilierea și suportul oferit familiei de specialiștii ce își desfășoară activitatea în cadrul
Sectorului de Reintegrare Socială, are în vedere faptul că detenția unui copil produce
multiple consecințe în plan emoțional (șoc, confuzie, depresie, autoizolare etc.) și social
(stigmatizare) atât asupra copiilor cât și a familiilor lor.
Competența parentală este reprezentată de către ansamblul abilităților fizice,
intelectuale și emoționale ale adulților cu privire la modul în care interacționează cu
copiii lor. Nivelul de competență parentală influențează dezvoltarea abilităților
prosociale ale copilului de-a lungul stadiilor de dezvoltare și maturizare prin care acesta
trece. Pentru o dezvoltare armonioasă, copilul are nevoie de supraveghere, ghidare și
disciplină. În situația în care aceste nevoi de supraveghere, ghidare și disciplină nu îi
sunt asigurate de părinți, copiii își găsesc persoane semnificative pentru ei în grupul de
prieteni/anturaj, de cele mai multe ori fiind influențați negativ.
Familiile nu sunt întotdeauna cunoscătoare și nu posedă astfel de abilități, fapt
pentru care copii lor ajung să săvârșească fapte penale. De aceea, acestea au nevoie de
sprijin și îndrumare în ducerea la bun sfârșit a îndatoriilor părintești atât din partea
specialiștilor instituțiilor unde se află copii lor, cât și din partea specialiștilor din
instituțiile din comunitate, cu rol în reintegrarea socială a persoanelor care au săvârșit
fapte penale.
Activitatea are drept scop informarea și medierea familiilor minorilor/tinerilor
internați în Centru educativ Tg.Ocna, în vederea întăririi și dezvoltării relațiilor dintre
acestea și copiii lor. Întâlnirea are loc în Centru, cu specialiștii (psiholog și asistent
social), oportunitate pentru menţinerea echilibrului psihoemoțional, a formării unor
comportamente prosociale și asumarea unor planuri de viitor, ce vor facilita reintegrarea
socială a minorilor/tinerilor internați.
Obiectivele acestei activități vizează: promovarea activităților de asistență
psihologică și socială desfășurate în centrul educativ, cu rol în facilitarea reintegrării

76
sociale a persoanelor internate; să descopere modalități de prevenire și combatere a
săvârșirii de noi infracțiuni, după liberare; să cunoască rețeaua instituțiilor și a
organizațiilor cu rol în sprijinirea persoanelor internate postdetenție, la care să apeleze,
pentru o bună reintegrare socială; să sprijine copiii pentru exercitarea unui stil de viață
independent în raport cu factorii externi de mediu , asociate cu elemente de suport din
anturaj; să învețe să cunoască /conștientizeze sentimentele copiilor lor în raport cu
sentimentele mediului familial; să cunoască elemente de legislație cu privire la
responsabilitățile și rolul familiei în dezvoltarea adecvată a copiilor lor.

Vizite în comunitate. Scopul și obiectivele acestora:

 Formarea unei conduite favorabile și a unui stil de viață sănătos, mental și fizic
prin derularea activităților în aer liber;
 Dezvoltarea fizică armonioasă a organismului;
 Stimularea interesului pentru mişcare, ca modalitate de menţinere a stării de
sănătate şi de influenţare a unei evoluţii corecte şi armonioase a organismului,
precum si stimularea vizitarii obiectivelor turistice, acumularea de noi
informații;
 Activitatea are in vedere menţinerea unui tonus psihic şi fizic care să
favorizeze intervenţia recuperativă;
 Dezvoltarea comportamentelor prosociale și de relaționare cu persoanele cu
care vor intra în contact;
 Exersarea de către persoane internate, în cadrul comunităţii locale, a unor
conduite care să faciliteze dezvoltarea personală şi reintegrarea socială;
 Creşterea nivelului de informare şi de cultură generală, educarea şi dezvoltarea
personală a persoanelor internate;
 Creşterea capacităţii de relaţionare în grup;
 Dezvoltarea imaginii de sine, prin valorizarea individului;
 Creşterea nivelului de toleranţă socială;
 Creşterea gradului de permisivitate a comunităţii faţă de această categorie
specială de persoane internate.

Pregătirea minorilor pentru liberare

Programul de pregătire pentru liberare este conceput a se derula pe parcursul a
12 activităţi (şedinţe), câte una pe săptămână, cuprinzând informaţii ce pot fi folositoare
tinerilor puşi în libertate, în vederea susţinerii unei bune reintegrări în societate.
Asistentul social coordonează derularea programului de pregătire pentru liberare,
putând să colaboreze cu educatorul, psihologul, dirigintele sau un inspector de muncă,
reprezentant al unui A.J.O.F.M. local.
Atunci când un individ se apropie de liberarea sa din centru, de obicei i se
analizează comportamentul său anterior internării, cel din timpul instituţionalizării, dar
77
se ia în considerare şi familia, şcoala, legăturile cu comunitatea în care trăieşte,
influenţele mass-media, condiţiile gospodăreşti, situaţia de pe piaţa de muncă şi alte
aspecte ale vastei structuri sociale. De aceea trebuie să avem în vedere permanenta
încercare de a lua în considerare indivizii în contextul subculturilor şi al sistemelor din
care aceştia fac parte sau îi influenţează. Acest program se justifică prin faptul că
încearcă să asambleze toate aceste caracteristici sociale care influenţează individul în
evoluţia să psihosocială şi încearcă să dea consistenţă muncii recuperative, începută în
centrul de reeducare şi finalizată în comunitate.
În cadrul programului de liberare minorii sunt informaţi și despre actele
necesare obţinerii documentelor de identitate în cazul în care acestea expiră, le pierd
sau sunt furate. În cadrul acestei sesiuni, considerăm oportună participarea
reprezentanţilor Serviciului Local de Evidenţa Populaţiei.
Este importantă și implicarea Inspectoratelor Şcolare în activitatea cu privire la
posibilitatea continuării studiilor la punerea în libertate. Informaţiile care ar putea fi
oferite de către Inspectoratele Şcolare ar fi cele cu privire la organizarea cursurilor
serale în învăţământul românesc, condiţiile de participare, posibilitatea înscrierii în
programul A doua şansă, precum şi condiţiile în care un minor poate continua, prin
transfer, cursurile normale în învăţământul de masă.
Astfel, programul de liberare, prin implicarea, deopotrivă, a factorilor
educaţionali ai Centrului cât şi a factorilor instituționali/sociali ce pot oferi sprijin
minorilor internați, credem că îşi va atinge obiectivul final: de a informa persoana aflată
în custodie despre resursele externe ce îl pot sprijini şi modalităţile de accesare a
acestora în vederea unei reintegrări sociale cât mai uşoare.

Activități moral-religioase, în Centru și în comunitate. Vizează reabilitarea psiho -

socială prin: dezvoltarea sentimentului religios; însuşirea valorilor moral - spirituale şi
religioase şi transpunerea acestora în comportamentul cotidian al minorilor; dezvoltarea
competenţelor de comunicare, relaţionare interpersonală şi a sociabilităţii; stimularea
întrajutorării între tinerii din centru şi copii aflaţi în dificultate (în perioada
postabandon) prin: dezbateri, studii de caz, joc de rol.

Activități de voluntariat, de muncă și prestări servicii. În colaborare cu Primăria

orasului Tg. Ocna, persoanele internate derulează activități de ecologizare în
împrejurimile localității.

Activități de educație în Centrul educativ. Programele educative la care poate participa

o persoană internată sunt următoarele:
- Program de educaţie pentru sănătate. Scop: Îmbunătăţirea stării de sănătate a
persoanelor aflate în custodia mediului penitenciar, prin însuşirea unor informaţii de
bazălegate de igienă, precum şi prin formarea sau consolidarea unor deprinderi de viaţă

78
sănătoasă.
- Program de educaţie pentru viaţa de familie – Eu şi familia mea. Scop:
Pregătirea participanţilor pentru a avea o viaţă de familie satisfăcătoare şi
stabilă.
- Gestionarea emoţiilor. Scop: Formarea/dezvoltarea la minorii şi tinerii privaţi
de libertate a abilităţilor de control şi gestionare eficientă a trăirilor afective.
- Alfabetul bunului cetăţean. Scop: Însuşirea de către minori şi tineri a regulilor
elementare de politeţe şi formarea unor deprinderi de comportament civilizat, în
acord cu regulile sociale şi morale.
- Adolescentul şi anturajul său. Scopul programului este acela de a fi o resursă
din punct de vedere moral, emoţional, spiritual pentru adolescenţii aflaţi în
nevoie, în vederea îmbunătăţirii stilului de viaţă, situaţiei şcolare, familiale,
imaginii de sine.
- Drepturile omului. Scop: cunoaşterea drepturilor omului şi ale copilului
cuprinse în documentele interne şi internaţionale în vederea adoptării unui
comportament adecvat normelor sociale.
- Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă. Scop: Formarea şi
dezvoltarea unor deprinderi care să consolideze autonomia personală şi socială
a minorilor privaţi de libertate, optimizarea comportamentală, creşterea
capacităţii de relaţionare şi integrare socioprofesională.
- Program de dezvoltare a universului cunoaşterii. Scop: îmbogăţirea
cunoştinţelor de cultură generală prin acumulare de noi informaţii.
- Program de alfabetizare. Scop: dezvoltarea cunoştinţelor de scris–citit în limba
română ale persoanelor private de libertate care, din diferite motive, nu pot fi
incluse în programul de şcolarizare.
- Cerc de Pictură si olărit. Scop: familiarizarea tinerilor cu limbajul artistic,
cultivarea sensibilitatii artistice, realizarea unor desene si picturi, obiecte de lut,
organizarea de expozitii.
- Cursuri de calificare. Scop: În colaborare cu A.J.O.F.M. Bacau, se deruleaza
cursuri de calificare în cadrul Centrului, în meseria de lucrător comercial
(vanzător). Participă persoanele internate care au 8 clase terminate și care sunt
în numar de 12-14 pentru a parcurge cursul și 4 luni până la finalizarea
sancțiunii penale.

Concluzii
Principalul punct de tranziţie între şcoală şi piaţa muncii poate fi realizat prin
intermediul consilierii vocaţionale. Minorul beneficiind de cunoştinţele achiziţionate pe
parcursul şcolarizării, poate valorifica prin intermediul consilierii şi activităţilor socio-
educative informaţiile transmise. Consilierea şi orientarea profesională sunt foarte
importante nu numai pentru că tinerii pot identifica opţiunile adecvate de continuare a

79
studiilor, ci şi pentru posibilitatea de a găsi motivaţia şi încrederea de a urma astfel de
cursuri şi de a lua deciziile adecvate cu privire la studiile lor (determinând astfel
reducerea nivelului de abandon şcolar cauzat de opţiunile greşite).
Minorii şi tinerii trebuie să beneficieze de o consiliere optimă şi constructivă
pentru ca aceştia să fie conştienţi cu privire parcursului lor educaţional şi al evoluţiei
carierei. În plus, minorii care au fost în situaţii de abandon şcolar timpuriu, de scurtă
durată sau care nu au fost şcolarizaţi, s-au confruntat cu o serie de aspecte complexe
care necesită sprijin din partea unui specialist cum ar consilierul vocaţional, psihologul
sau psiho-pedagogul.
Pe lângă contribuţia specialiştilor, familiile şi comunitatea trebuie, de
asemenea, să se implice mai mult în activităţile extraşcolare.
Şcolarizarea şi formarea profesională sunt obligatorii în cadrul procesului de
învăţământ care se realizează pe diferite nivele :
o învăţământ primar (simultan)
o învăţământ gimnazial
o învăţământ liceal constituit pe structura unui liceu cu profil tehnologic adecvat
formării profesionale.
În prezent, există o serie de proiecte comune de intervenție recuperativă între
instituțiile publice și organizatiile din societatea civilă, iar succesul acestor demersuri
depinde foarte mult de toți vectorii implicați.
Obținerea de rezultate în cadrul activităților desfășurate în parteneriat este
conditionată de diversificarea demersurilor comune, de gradul de implicare activă a
părților, precum și de sustenabilitatea dobândită ulterior finalizării proiectelor (pentru
exemplificare, consultați Anexa 3, studiile de caz 1 și 2). Se are în vedere o abordare
orientată către continuarea și concretizarea demersurilor de incluziune socială, inițiate
încă din perioada executării măsurii educative, prin contribuția instituțiilor, autorităților
publice locale și centrale și a ONG-urilor care activează în domeniul asistenței post-
detenție.

80
 VII. Reintegrarea socială a foștilor deținuți
- Modelul de colaborare dezvoltat de către Penitenciarul Bistriţa în parteneriat
cu Centrul Creştin de Reintegrare Socială "Onisim" Bistrița

 Laura OPRIȘ
Șef Birou Asistență Psihosocială, Penitenciarul Bistrița, laura.opris@anp.gov.ro
 Ioan - Macedon HOGNOGI
Șef Serviciu Educație și Asistență Psihosocială, Penitenciarul Bistrița,
ioan.hognogi@anp.gov.ro

Introducere
Activitatea recuperativă derulată cu persoanele din detenție reclamă crearea şi
dezvoltarea unui cadru de suport comunitar pentru facilitarea reintegrării sociale, prin
stabilirea de parteneriate și colaborarea unităţilor penitenciare cu instituţiile, autorităţile
publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniul
facilitării reintegrării sociale a persoanelor private de libertate.
Prin menţinerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport şi,
în sens larg, cu comunitatea, se urmăreşte, pe de o parte, diminuarea efectelor negative
ale detenţiei, iar, pe de altă parte, implicarea comunităţii în procesul de reintegrare
socială.
Începând cu anul 2000, Centrul Creștin de Reintegrare Socială "Onisim"
Bistrița a înțeles nevoia acută de a crea un mecanism articulat între penitenciar și
societate, de a întinde o mână spre persoanele care sunt susceptibile de a întâmpina
dificultăți în procesul de reintegrare socială post-detenție.
Pornind de la ideea fondatorului, care ispășise o pedeapsă privativă de libertate,
progresiv, organizația a început să prindă contur, inițial, prin derularea de activități de
consiliere moral – religioasă cu deținuții din Penitenciarul Bistrița, apoi prin închirierea
unor apartamente, iar ulterior, prin achiziționarea unui teren, unde, din fondurile primite
de la biserica penticostală din diaspora și România, dar și cu aportul unor agenți
economici locali, a început construcția a ceea ce înseamnă Centrul Creștin de
Reintegrare Socială "Onisim".
Misiunea centrului este de a sprijini foștii deținuți în vederea facilitării
reintegrării sociale, prin asistarea acestora în dezvoltarea responsabilității față de sine și
societate, adoptarea unei conduite prosociale și a unui stil de viață adaptat normelor și
valorilor morale, contribuindu-se, astfel, la prevenirea recidivei.
Beneficiarii centrului sunt foști deținuți din penitenciarele Bistrița, Târgu
Mureș, Aiud și Gherla care, ulterior executării pedepsei privative de libertate și
reîntoarcerii în societate, nu dispun de o rețea adecvată de suport social, neavând o
locuință sau sprijin din partea familiei.

81
 Asumându-și rolul activ de a interveni în ruperea cercului vicios detenție –
libertate – detenție, organizația, prin specialiștii săi, și-a fixat ca obiective, derularea de
demersuri structurate și adaptate nevoilor beneficiarilor, prin medierea muncii și prin
asistarea în rezolvarea problemelor sociale (oferirea pe o perioadă deteminată a unei
locuințe, construirea și menținerea unor relații sănătoase cu familia și cei din jur).

Obiective, activități și rezultate

În contextul asigurării coerenței și eficienței intervenției recuperative derulate
cu deținuții încă din prima zi de detenție, în vederea creării premiselor pentru facilitarea
reintegrării sociale şi, implicit, pentru reducerea riscului de recidivă, este o preocupare
constantă a specialiștilor în domeniul reintegrării sociale din Penitenciarul Bistrița, atât
adaptarea programelor educaţionale, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială la
nevoile persoanelor private de libertate, cât și diversificarea ofertei de programe şi
activităţi, în vederea implicării unui număr cât mai mare de persoane private de
libertate.
Dincolo de etapa executorie, misiunea specialiștilor din unitatea de detenție
transcende zidurile penitenciarului, țintind responsabilizarea şi conştientizarea de către
comunitate a importanţei reintegrării sociale a deținuților şi a celor care au executat
pedepse privative de libertate, precum și facilitarea asistenţei postdetenţie, prin
reglementarea, asigurarea şi accesarea unor servicii sau centre specializate, care să
susţină eforturile de reintegrare socială ale foștilor deținuți, cu accent pe exploatarea
resurselor din comunitățile de pe plan local.
Pe baza acestor considerente, reconfigurarea colaborării interinstituţionale
vizează asigurarea unui continuum de servicii sociale, intervenţii de asistenţă şi
consiliere individualizate, sistematice, adaptate nevoilor persoanelor private de libertate
sau persoanelor care au executat pedepse privative de libertate, activităţi ce răspund atât
nevoilor specifice etapei de pregătire pentru liberare, cât şi etapei post-detenţie.
Modelul de reintegrare socială aplicat de Penitenciarul Bistriţa și Centrul
Creştin de Reintegrare Socială "Onisim" Bistrița reprezintă un exemplu de dezvoltare a
unei reţele de sprijin la nivelul comunităţii, o punte de legătură prin care se continuă
demersurile recuperative iniţiate în perioada detenţiei.
Apariția modelul de reintegrare socială a foștilor deținuți a fost fructificarea
ideii unuia dintre membrii fondatori ai centrului, fost deținut, care a ispășit o pedeapsă
privativă de libertate în Penitenciarul Gherla, între anii 1989 – 1992, fiind expus în mod
direct nevoilor și problemelor cu care se confruntau persoanele din detenție. Ulterior
liberării din penitenciar, acesta a inițiat un program de consiliere moral – religioasă
dedicat deținuților, fiind voluntar în Penitenciarul Bistrița între anii 2000 – 2002.
Observând că, rata recidivei este extrem de ridicată în cazul persoanelor care după
liberare nu beneficiau de sprijinul familiei, ori nu aveau o locuință, în anul 2002, alături
de alți susținători ai ideii, printre care și coordonatorul sectorului de reintegrare socială

82
din Penitenciarul Bistrița, a fost înființat Centrul Creștin de Reintegrare Socială
"Onisim", constând în două apartamente închiriate până în anul 2006.
În paralel, s-a cumpărat un teren și a fost demarată construcția unei clădiri din
fonduri ale bisericilor penticostale din diaspora și România, precum și prin aportul unor
agenți economici de pe plan local.
Simultan, se derulau programul de consiliere moral – religioasă în
Penitenciarul Bistrița și activități de sprijinire a reintegrării sociale a foștilor deținuți, în
cele două apartamente.
În anul 2006, are loc inaugurarea oficială a clădirii actuale a Centrului Creștin
de Reintegrare Socială "Onisim" Bistrița, compusă din spații administrative, săli de
desfășurare a programelor și activităților educative și de timp liber, precum și spații de
cazare pentru asistați.
Începând cu același an, reprezentanții centrului au inițiat programul social "O
mână întinsă spre tine", care presupunea întâlniri săptămânale cu deținuții din
Penitenciarul Bistrița, din 2007, activitățile fiind extinse și în Penitenciarul Gherla, apoi
Aiud și Târgu Mureș, din 2009. Extinderea serviciilor oferite, a presupus angajarea de
personal specializat, asistent social și psiholog, iar din anul 2008, centrul a obținut
acreditarea pentru oferirea de servicii sociale.
Semnificația alegerii numelui centrului are conotații biblice, Onisim fiind
sclavul lui Filimon care a fugit de la stăpânul lui. El l-a cunoscut pe Pavel, când acesta
din urmă se afla la închisoare; a fost convertit de apostol şi a ajuns să fie pentru acesta
foarte preţuit şi de încredere. Numele Onisim, care înseamnă „folositor", descrie
transformarea robului într-o persoană care și-a depășit condiția, după cum spune și
apostolul Pavel într-o scrisoare adresată stăpânului lui Onisim: „Altădată ţi-a fost
nefolositor, dar...acum îţi va fi folositor şi ţie, şi mie". Transpus în contextul reintegrării
celor inutili, așa cum de multe ori sunt percepute persoanele care au fost în detenție și
se reîntorc în societate, dar nu dispun de condiții optime pentru a-și găsi locul într-o
mediu care poate nu știe sau nu dispune de variabile propice pentru integrare, centrul
Onisim își propune să ofere un cadru securizant, care să faciliteze și să modereze
metamorfoza inutilului și, ulterior, integrarea într-un context social.
Colaborarea Penitenciarului Bistrița cu Centrul Creștin de Reintegrare Socială
Onisim este un segment primordial al mecanismului articulat de reintegrare socială a
persoanelor din categoria celor mai vulnerabile în a cădea pradă conduitelor
infracționale – persoane lipsite de suport social în perioada post-liberare.
Definindu-și rolul și misiunea în plan social, Centrul Creștin de Reintegrare
Socială Onisim, ca organizație nonguvernamentală, nonprofit, este, la acest moment,
unica punte de legătură dintre deținuții care au executat o pedeapsă privativă de
libertate și care, odată ajunși în comunitate, se confruntă cu serioase probleme
existențiale, care îi predispun la reluarea conduitelor antisociale.

83
 Activitatea centrului se desfășoară în două etape: cea inițială, în penitenciar,
urmată de cea postdetenție. Deținuții care participă la programele derulate de
specialiștii centrului de reintegrare, sunt selectați încă din perioada detenției, cu
sprijinul specialiștilor din Biroul de Asistență Psihosocială din penitenciar, în special al
asistentului social, eligibile fiind persoane care se apropie de finalul executării
pedepsei, care nu dispun de mecanisme concrete de reintegrare socială: relații de
familie deteriorate ori mediu familial pro-infracțional, care predispune spre reluarea
activităților ilicite, lipsa unei locuințe ori a unei calificări profesionale care să asigure
premisele angajării și a unui venit constant.
Ulterior ieșirii din penitenciar, beneficiarii sunt cazați în Centrul Onisim, în
baza unui contract de acordare de servicii sociale, unde sunt menționate drepturile,
obligațiile și perioada de cazare. Asistații dispun de o cameră tip garsonieră, cu două
locuri, fiecare apartament fiind dotat cu mobilier adecvat, o minibucătărie și baie.
Accesul în clădire se face până la ora 23.00, iar pentru cazurile în care se constată lipsa
unei persoane pentru mai mult de 24 de ore, este utilizat un caiet de consemnări. În
medie, pe durata unui an, odată cu înființarea centrului, erau cazate în jur de 12
persoane, însă, în prezent, odată cu extinderea spațiilor de cazare, media persoanelor
cazate într-un an este de 25, pe o durată de 1 an, cu posibilitatea prelungirii la 2 ani sau
chiar mai mult, în cazuri temeinic justificate.
Grupurile ţintă care pot beneficia de serviciile centrului sunt reprezentate de
persoane lipsite de condiţii minime de trai (adăpost, hrană, igienă, asistenţă medicală,
suport familial), comunităţi rome cu risc social, persoane abandonate sau cu risc de
abandon (şcolar, familial, social), persoane rezidente în instituţii de detenţie, persoane
afectate de consummul de droguri, prostituţie, alcool, vagabondaj, familii nevoiaşe cu
mulţi copii şi/sau monoparentale.
Aplicarea modelului de reintegrare dezvoltat de Centrul Onisim, în colaborare
cu specialiștii în reintegrare socială din Penitenciarul Bistrița, a cunoscut o constantă
preocupare pentru identificarea unor soluții care să determine atragerea de fonduri care
să susțină demersurile de intervenție recuperativă dedicate deținuților. Astfel, începând
cu luna ianuarie 2012, a fost lansat proiectul "Valorificarea potenţialului uman prin
promovarea incluziunii sociale şi a participării grupurilor vulnerabile – persoane
private de libertate – pe piaţa muncii", proiect finanţat din Fondul Social European,
prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013,
Axa prioritară 6, Promovarea incluziunii sociale, Domeniul major de intervenţie 6.2 –
Îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii
(96/6.2/S/64239).
Obiectivul general al proiectului a vizat facilitarea accesului la educaţie, în
vederea integrării/ reintegrării pe piaţa muncii a unei categorii de persoane considerate
vulnerabile – persoanele care au executat o pedeapsă privativă de libertate, din regiunile
Nord – Vest și Centru, prin crearea unui sistem funcțional de motivare, consiliere și

84
formare profesională, în corelație cu cerințele pieței muncii și a standardelor Uniunii
Europene, în vederea promovării incluziunii sociale. Durata proiectului a fost de trei ani
şi a avut ca grup ţintă 1.218 de persoane private de libertate din patru penitenciare
partenere (Penitenciarul Bistrița, Gherla, inclusiv Secția Exterioară Cluj – Napoca,
Penitenciarul Aiud și Târgu Mureș), care au participat la programe specifice de
motivare, consiliere şi formare profesională pentru a-şi dezvolta competenţele şi a avea
o calificare de bază. Domeniile în care s-au organizat cursuri de calificare profesională
au fost: lucrător în alimentație, lucrător în structuri pentru construcții, lucrător în
creşterea animalelor, lucrător în tâmplărie, frizer și operator calculator.
O prezentare sintetică a derulării cursurilor de calificare profesională în
penitenciarele partnere în proiect, precum și a indicatorilor de rezultat, se regăsește
alăturat în Tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1 – Situația cursurilor de calificare profesională derulate în
cadrul proiectului cu finanțare europeană "Valorificarea potenţialului uman prin
promovarea incluziunii sociale şi a participării grupurilor vulnerabile – persoane
private de libertate – pe piaţa muncii"
Număr de deținuți
Unitatea de detenție Cursul de calificare calificați profesional
Penitenciarul Bistrița Lucrător în alimentație 84
Lucrător în tâmplărie 28
Lucrător în structuri pentru construcții 24
Penitenciarul Gherla Lucrător în creșterea animalelor 34
Lucrător în alimentație 26
Secția Exterioară Cluj - Operator introducere, validare și 10 (femei)
Napoca prelucrare date
Frizer 46 (femei)
Penitenciarul Aiud Lucrător în alimentație 70
Frizer 71
Lucrător în structuri pentru construcții 37
Lucrător în creșterea animalelor 51
Penitenciarul Târgu Mureș Lucrător în tâmplărie 18
Lucrător în alimentație 16
Lucrător în structuri pentru construcții 12

Fondurile accesate s-au ridicat la o valoare de 2.200.000 euro, fiind investite în

construirea de ateliere de lucru în cele patru unităţi penitenciare, cât şi pentru angajarea
personalului calificat pentru pregătirea profesională a persoanelor private de libertate.
La finalul proiectului, 15 deținuți care au beneficiat de activități de consiliere
vocațională și orientare în carieră, calificare profesională, monitorizare și mediere pe
piața muncii, au fost angajați cu contract de muncă.

85
 Contituindu-se ca promotor al unui segment de inițiative cu responsabilitate
socială care până atunci nu fusese exploatat prin acțiuni concrete, Centrul Creştin de
Reintegrare Socială "Onisim" Bistriţa a fost gazda primei întâlniri de lucru cu tema
"Strategii Naţionale de Reintegrare Socială a persoanelor private de libertate", în luna
mai a anului 2012. Bucurându-se de prezenţa directorului general al Administraţiei
Naţionale a Penitenciarelor, a directorului Direcției de Reintegrare Socială, a
reprezentanţilor Penitenciarului Bistriţa şi ai Centrului "Onisim", a numeroșilor
colaboratori şi invitaţilor din partea instituţiilor reprezentative şi organizaţiilor de pe
plan local, întâlnirea a fost un prim prilej de reunire a unor vectori de schimbare
atitudinală şi conceptuală cu privire la problematica reintegrării sociale.
Dezbaterile programate au avut rolul de a identifica modalităţi concrete de
sprijinire a persoanelor private de libertate în perioada post executorie, ideile fiind
fructificate în ceea ce, mai târziu, s-a concretizat în Strategia națională de reintegrare
socială a persoanelor private de libertate, 2015-2019, document aprobat prin H.G.
389/2015.
Pentru Centrul Onisim în mod direct, totodată și pentru Penitenciarul Bistrița,
anul 2012 a fost extrem de prolific în sensul derularii de proiecte cu finanțare
europeană. Pe lângă proiectul anterior menționat, a doua jumătate a anului 2012, a fost
dedicată lansării şi promovării proiectului “Egalitatea de şanse – resursa pentru viitor
mai sigur”. Alături de Centrul Creştin de Reintegrare Socială Onisim, iniţiatorul acestui
demers, proiectul a avut ca parteneri Penitenciarul Bistriţa, Asociaţia Club Rotaract
Bistrița şi Asociaţia Moralia.
Perioada de desfăşurare a proiectului a fost cuprinsă între septembrie 2012 şi
februarie 2013, iar bugetul alocat a fost de 47.000 lei. Grupul-ţintă al proiectului a fost
reprezentat de persoanele private de libertate aflate în custodia Penitenciarului Bistriţa,
precum şi populaţia generală a judeţului Bistriţa – Năsaud, cu precădere patronatul,
posibilii angajatori şi instituţiile de interes.
Proiectul avut în discuție a urmărit mobilizarea şi responsabilizarea cetăţenilor
pentru reducerea fenomenului de discriminare a persoanelor private de libertate sau care
au suferit o pedeapsă privativă de libertate. Din activităţile concretizate pe durata
derulării proiectului, menționăm:
 Constituirea unui grup de acţiune locală, format din specialişti şi reprezentanţi
ai partenerilor, societăţii civile, instituţii publice care s-au întâlnit periodic în
vederea elaborării unui plan de acţiune;
 Organizarea unor dezbateri publice şi seminarii de informare cu actori
importanţi (patronat, autorităţi publice), în care a fost prezentată problema
discriminării şi efectele ei asupra societăţii;
 Construirea unui blog civic în care au fost dezbătute problemele cu care se
confruntă persoanele care au ispăşit o pedeapsă privativă de libertate şi
postarea de articole;

86
  Organizarea unor evenimente denumite generic „Teatru Forum” – Teatrul celor
Opresaţi (formă de teatru participativ care încurajează formele democratice de
interacţiune între participanţi - actori şi spectatori);
 Organizarea unui eveniment denumit “Cafeneaua publică” – metodă de dialog
activ, schimb de informaţii şi găsire de soluţii creative.
Proiectul “Egalitatea de şanse – resursa pentru viitor mai sigur” a fost demarat
în contextul în care exista o rată scazută de reuşită profesională şi adaptabilitate în
societate a persoanelor care au suferit o pedeapsa privativă de libertate, pe fondul unei
discriminări accentuate din partea societăţii, bucurându-se de o vizibilitate ridicată în
comunitatea locală.
Dincolo de indicatorii cantitativi care transpar din implememntarea proiectelor,
activitatea specialiștilor din Centrul Onisim, coroborată cu eforturile derulate pe durata
executării pedepsei de către personalul Serviciului de Educație și Asistență Psihosocială
din Penitenciarul Bistrița, reprezintă un model de eficacitate și impact pozitiv în
procesul readaptării la condițiile societății civile, fiind concretizată în poveștile de
succes ale celor care au reușit să dea un sens vieții lor, chiar dacă, inițial, părea că
revenirea în societatea ai cărei membri fuseseră odată, nu-i va primi cu brațele deschise.
Notabilă este mărturia unui din cei mai vechi asistați ai centrului: "Am lucrat 12
ani strungar, apoi am fost gardian public și, în cele din urmă, am deschis o firmă,
ajungând după gratii, pe fondul unor probleme cu un asociat; am fost condamnat la opt
ani de închisoare pentru fals și uz de fals. Am executat doar cinci ani și patru luni. La
ieșirea din închisoare, nu am mai găsit pe nimeni. Părinții și soția au decedat, iar statul
mi-a confiscat casa. Mi-e greu, pentru că nu-mi găsesc un loc de muncă; sunt și operat
la plămâni. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu ar fi fost existat acest centru. Am avut un
sprijin extraordinar aici. Avem căldură, avem un acoperiș desupra capului. Cu
sprijinul personalului din centru am reușit să obțin o pensie și așa am un venit din care
pot să îmi cumpăr medicamentele." (M.I., 56 ani)
În prezent, nivelul de expertiză acumulat de-a lungul timpului, precum și
creșterea nivelului de specializare a personalului și dezvoltarea competențelor acestuia,
activitățile centrului au cunoscut o diversificare și profesionalizare crescânde, astfel că,
la acest moment, intervenția este direcționată spre furnizarea următoarelor servicii:
- programe și servicii sociale primare și specializate, precum și servicii de
reintegrare socială conform prevederilor legale în vigoare,
- dezvoltarea economiei sociale prin înființarea de structuri economice sociale;
- programe de terapie ocupațională, prin activități agricole (legumicultură în seră,
în câmp deschis, pomicultură)
- colaborarea şi dezvoltarea de parteneriate cu serviciile publice descentralizate
ale ministerelor, organisme ale admnistraţiei publice centrale şi locale, precum
şi alte instituţii de stat sau private care desfăşoară activităţi în domeniu;

87
 - informarea opiniei publice cu privire la problematica socială, în scopul educării
şi sensibilizării acesteia, prin: organizarea de conferinţe, seminarii, mese
rotunde, dezbateri etc;
- editarea de publicaţii (reviste, broşuri, pliante), materiale audio-video, materiale
în format electronic; desfăşurarea de campanii publice în vederea implicării
comunităţii în rezolvarea unor probleme sociale;
- participarea activă la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale, strategiilor şi
planurilor de acţiune la nivel naţional, judeţean şi local;
- efectuarea de studii şi cercetãri sociale referitoare la diferite problematici şi
fenomene sociale.
Specialiștii Biroului de Asistență Psihosocială din Penitenciarul Bistrița
participă îndeaproape la îndeplinirea cu succes a acestor activități, prin colaborarea cu
personalul specializat al centrului, selectarea deținuților eligibili pentru a deveni asistați
în perioada post-detenție, facilitarea desfășurării programelor pe durata executării
pedepsei, precum și inițierea unor noi proiecte de atragere de fonduri externe
nerambursabile.
Mai mult decât activitățile deja prezentate, ca program de asistență socială de
succes implementat în perioada detenției de specialiști ai centrului, în colaborare cu
asistentul social din Penitenciarul Bistrița, merită menționat programul „O zi cu tata”,
aprobat de Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca scop intensificarea și
amplificarea interacțiunilor dintre deținuți și familie, în special copii, mizând pe
consolidarea valorilor creștine. Programul a fost conceput, inițial, de către Asociația
Bărbaților Creștini Timișoara și se desfășoară în 22 de penitenciare din țară. Centrul
Creștin "Onisim" implementează acest program în penitenciarele Bistrița și Târgu
Mureș.
Programul constă în 14 întâlniri săptămânale în penitenciar și 4 întâlniri în afara
penitenciarului, la acestea din urmă participând și familia, în locaţii stabilite de
specialiștii centrului. În cadrul acestor întâlniri, deţinuţii împreună cu copiii lor au
desfăşurat diverse activităţi recreative, având drept scop întărirea relaţiilor dintre părinte
şi copil: "Meșteresc cu tata", "Slujesc cu tata", "Construiesc cu tata", "În excursie cu
tata".
După punerea în libertate, se încearcă menținerea legăturii dintre Centrul
Onisim și familiile implicate în program. Necesitatea implementării acestui gen de
demers a pornit de la nevoile specifice ale deținuților, având în vedere problemele
apărute după ce tatăl ajunge în detenție: trauma produsă de separare, tulburări
emoționale și comportamentale, preluarea responsabilității tatălui de către alți membri
ai familiei, abandon școlar, dificultăți financiare, divorț. Rezultatele pozitive au fost
semnificative în toate penitenciarele unde a fost derulat acest program de asistență
socială, fiind evidente în interesul deținutilor de a-și menține un comportament bun pe

88
perioada detenției, consolidarea relației cu familia, înțelegerea importanței valorilor
moral- creștine în relația cu familia și ceilalți semeni.
În coordonatele colaborării dintre Penitenciarul Bistrița și Centrul Creștin de
Reintegrare Socială "Onisim", specialiștii Biroului de Asistență Psihosocială din
Penitenciarul Bistrița participă îndeaproape la îndeplinirea cu succes a activităților
propuse prin protocolul de colaborare, prin cooperarea cu personalul specializat al
centrului, selectarea deținuților eligibili pentru a deveni asistați în perioada post-
detenție, facilitarea desfășurării programelor pe durata executării pedepsei, precum și
inițierea de proiecte inovative de atragere de fonduri, care să asigure continuitatea
aplicabilității modelului.

Concluzii
Începând cu anul 2000 și până în prezent, colaborarea dintre Penitenciarul
Bistrița și Centrul Onisim Bistrița s-a înscris în coordonate constant pozitive ale
acordării de sprijin și suport susținut unei categorii aflate în zona de risc de excluziune
socială – foștii deținuți.
Înțelegând că este nevoie de mult mai mult decât de vehicularea unor idei,
reprezentanții celor două părți au dezvoltat un model de intervenție care să asigure
continuitatea intervenţiei destinate persoanelor care au executat pedepse privative de
libertate, prin preluarea cazurilor şi acordarea asistenţei specializate, încă din perioada
detenției. Pentru toți beneficiarii centrului, au fost întocmite acte de identitate, dosare de
pensie (dacă a fost cazul), planuri individualizate de intervenție, instrumente de
monitorizare a progresului. De la înființarea centrului și până în prezent, organizația a
deservit un număr mediu de 25 de asistați anual. Aceștia au beneficiat de cazare, masă,
au fost sprijiniți prin servicii sociale specializate (consiliere psihologică, socială,
vocațională, mediere pe piața muncii, consolidarea relației cu familia).
Specialiștii centrului depun eforturi constante pentru extinderea spațiilor de
cazare pentru asistați, a accesării de subvenții de la stat, a diversificării ofertei de
activități, a implicării autorităţilor publice locale, a agenţilor economici, precum şi a
altor persoane fizice, juridice, de drept public şi privat, în susţinerea reintegrării socio-
profesionale a persoanelor care au fost în detenție.
Modelul de colaborare instituit între Penitenciarul Bistrița și Centrul de
Reintegrare Socială Onisim îşi propune să intensifice mobilizarea resurselor necesare,
pentru a sprijini străduința persoanelor care au executat pedepse privative de libertate
de a-şi redobândi un rol social stabil şi de a se desista în raport cu instrumentele de
asistenţă socială.
Acțiunile de perspectivă converg înspre conturarea unui mecanism
interinstituţional, articulat, care să asigure implicarea, la nivel local, a actorilor sociali
cu rol în facilitarea procesului de reintegrare socială, prin asigurarea vizibilităţii şi a

89
continuităţii demersurilor derulate la nivelul partenerilor instituţionali, printr-o
constanta mediatizare şi promovare a activităţilor realizate.
Reintegrarea este aidoma unei metamorfoze, un proces care necesită timp,
susținere, motivație, capacitate, oportunități și perseverență din partea tuturor celor
implicați, atât al agenților care intervin în schimbare, cât și al persoanei care este
transformată. Aceste puncte de referință sunt absolut necesare și interdependente, altfel
edificiul se poate prăbuși.
Prin eforturile concentrate ale tuturor factorilor amintiți, asistăm, așadar, la
transformarea inutilului în util, în valoros, în competent și responsabil, pentru sine
însuși, pentru ceilalți, pentru societate.

90
 VIII. Mentorat voluntar - Să ne sprijinim reciproc!
Grup de suport adresat tinerelor femei private de libertate, implementat de
Centrul de Detenție Craiova

 Monica Iuliana POPESCU

Psiholog, Centrul de Detenţie Craiova, monica.popescu@anp.gov.ro
 Teodora Alexandra BARBU
Asistent social/ mentor voluntar, Centrul de Detenţie Craiova?, teodorabarbu09@gmail.com

Moto-ul activității:
„Nimeni nu este inutil pe această lume dacă alină povara ce atârnă pe umerii
semenilor săi.” (Charles Dickens)

Introducere
Centrul de Detenție Craiova (fost Penitenciar de Minori și Tineri) a luat ființă la
1 septembrie 1997, fiind prima instituție de acest fel din România, destinată exclusiv
executării pedepselor privative de libertate de căre minori. În prezent, Centrul este
destinat minorilor care au primit măsura educativă a internării într-un centru de
detenție.
Conform Legii 254/ 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative
de libertate dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal, măsura
educativă privativă de libertate poate fi executată:
- într-un centru educativ;
- într-un centru de detenţie.
Centrul de detenţie este instituţia specializată în recuperarea socială a
persoanelor internate, cu regim de pază şi supraveghere, în care acestea urmează
intensiv programele şi activităţile programe de instruire şcolară şi formare profesională,
potrivit aptitudinilor lor, precum şi alte activităţi şi programe destinate reintegrării
sociale.
Regimurile de executare a măsurii educative a internării într-un centru de
detenţie sunt:
a) regimul închis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mare de 3 ani.
b) regimul deschis se aplică persoanei internate pentru o perioadă mai mică de 3 ani.
Activitatea derulată în cadrul centrului are ca scop asistarea persoanelor
internate in vederea reintegrării sociale şi responsabilizarea acestora prin asumarea
propriilor acţiuni şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Executarea măsurilor educative privative de libertate se face în condiţii care să
asigure respectarea demnităţii umane, în conformitate cu prevederile Codului Penal şi
ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor.

91
 În cadrul centrului de detenţie, activitatea de recuperare socială este organizată
şi desfăşurată în baza proiectului educaţional particularizat în funcţie de specificul
acestuia.
Obiectivele proiectului educaţional al Centrului de Detenţie Craiova vizează:
 Asigurarea unui climat favorabil dezvoltării personale prin dezvoltarea unei
structuri arhitectonice adecvate şi amenajarea spaţiilor în concordanţă cu
caracteristicile de vârstă ale persoanelor internate, profesionalizarea şi fidelizarea
personalului implicat în activităţi directe cu acestea;
 Conferirea de utilitate timpului petrecut în detenţie prin deschiderea către
comunitate, implicarea în activităţi cu caracter instructiv-formativ diversificate,
creşterea numărului de ore petrecute în afara camerelor de deţinere;
 Reducerea vulnerabilităţii psihologice şi sociale a persoanelor internate prin
asigurarea asistenţei de specialitate, menţinerea stării de sănătate mentală şi
prevenirea îmbolnăvirilor, identificarea unor insituţii sau asociaţii care să
contribuie la reintegrarea socială a persoanelor internate;
 Asimilarea de cunoştinţe şi deprinderi necesare reintegrării sociale a persoanelor
internate prin organizarea activităţilor de instruire şcolară şi formare
profesională, educaţie fizică şi sport, stimulare aptitudinală şi artistică, asistenţă
moral-religioasă.
Oferta de activităţi şi programe din cadrul Centrului de Detenţie este
circumscrisă următoarelor arii de intervenţie:
 Aria instructiv-formativă - instruire şcolară şi formare profesională
 Aria educativă
 Aria destinată echilibrării şi optimizării comportamentale
 Aria formării şi dezvoltării abilităţilor şi competenţelor sociale
 Aria de activităţi sportiv-recreative şi artistice

Obiective, activități, rezultate

Colaborarea cu reprezentanţii comunităţii în cadrul unui centru de detenţie stă
la baza elaborării şi implementării tuturor activităţilor şi programelor din cadrul
centrului, urmărind cointeresarea comunităţilor de apartenenţă, schimbul de informaţii
între instituţii şi factorii de decizie pentru facilitarea reintegrării sociale a persoanelor
internate.
Un obiectiv important al etapei de pregătire pentru liberare îl constituie
acordarea de asistenţă psihologică în vederea facilitării reintegrării sociale, concomitent
cu crearea premiselor pentru acordarea asistenţei post-penale, în acord cu prevederile
Strategiei Naţionale de Reintegrare Socială.
Conform HG 389/2015 prin care se aprobă Strategia Naţională de Reintegrare
Socială a persoanelor private de libertate, categoriile minori, tineri şi femeile sunt
identificate ca şi categorii vulnerabile, din perspectiva necesităţii de adaptare a
92
demersurilor de reintegrare socială la particularităţile psihosomatice şi la nevoile de
dezvoltare personală. Acest document statuează necesitatea derulării unor proiecte
comune cu societatea civilă, cu reprezentanţii acesteia, ca premisa a facilitării
incluziunii sociale a persoanelor aflate în detenţie; cointeresarea reprezentanţilor
societăţii civile fiind benefică pentru dezvoltarea reţelelor de sprijin la nivelul
comunităţii, continuându-se, astfel, demersurile recuperative din perioada detenţiei.
Mentoratul voluntar reprezintă o activitate de îndrumare, ghidare și motivare în
vederea asigurării unui vieți considerate normale din punct de vedere social. Mentorii
sunt oameni cu experienţă în domeniul lor de activitate, al căror rol este să te îndrume
în fixarea unor obiective, modurile prin care poţi să le îndeplineşti, cum să priveşti
lucrurile din mai multe perspective.
Programele desfășurate în perioada pre-eliberare au scopul de a pregăti
persoanele internate în vederea reintegrării sociale prin: conștientizarea abilităților și
punctelor forte, autocunoaștere, diminuarea reacţiilor necorespunzătoare în situaţiile
conflictuale, îmbunătăţirea abilităţilor de relaţionare, facilitarea asimilării
comportamentelor prosociale, identificarea de răspunsuri acceptate social în situaţii de
criză, acceptarea propriilor probleme și acceptarea problemelor celorlalți.
Din această perspectivă, mentorul voluntar este persoana care realizează aceste
programe, oferind sprijin, suport și confidențialitate prin activități tip grup de
intervenție, grup de suport, consiliere individuală sau de grup mic.
La nivelul fiecărui loc de deţinere, directorul centrului poate aproba
desfăşurarea de demersuri educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială,
exclusiv de către colaboratori externi, astfel încât să fie creată o reţea de asistare/reţea
de suport în etape succesive. O componentă cheie a dezvoltării sistemului de reintegrare
o reprezintă implicarea comunităţii prin mentori voluntari bine pregătiţi (Durnescu et
al., 2010).

Descrierea activităţii de mentorat voluntar „Să ne sprijinim reciproc!” - grup de

suport adresat tinerelor femei private de libertate
Scopul acestuia vizează consolidarea autonomiei personale şi a controlului
asupra propriei vieţi în vederea creşterii responsabilităţii şi formulării de planuri realiste
post-detenţie.
Obiectivele sale:
 Asistarea femeilor tinere deţinute în vederea pregătirii lor pentru liberare;
 Sprijinirea tinerelor deţinute în procesul revenirii lor în comunitate şi în dorinţa
lor de autonomie;
 Formularea unui plan personal de acţiune după liberare ;
 Prevenirea recidivei în cazul tinerelor femei deţinute ;
 Asumarea unor comportamente și reacții prosociale acceptate;

93
  Diminuarea reacțiilor necorespunzătoare în situațiile conflictuale întâlnite în
mediul social;
 Îmbunătățirea abilităților de relaționare.
Resurse umane implicate în desfășurarea activității
- Beneficiari: 8-10 persoane aflate în detenţie – femei, tinere (segment de vârstă 18-
22 ani). Caracteristici ale grupului ţintă: tinere condamnate pentru: infracţiuni legate de
droguri/infracţiuni cu violenţă/ omor sau tentative de omor/trafic de persoane; tinere
femei care au fost victime ale violenţei domestice/vulnerabile; tinere femei care se află
în a doua parte a executării pedepsei/ cel mult 6 luni pana la data liberării; tinere care au
o relaţie de concubinaj/căsătorie/ cu copii;
- Mentor voluntar / colaborator extern. Caracteristici ale mentorului voluntar:
absolventă de studii de asistenţă socială/psihologie/ studii aprofundate în domeniul
psiho-social; aplicarea principiului “femei pentru femei”; disponibilitate pentru
voluntariat pe termen lung (aprox 4- 6 luni, frecventa 1/săptămână în prima etapă/
bilunar în cea de-a doua etapă ); disponibilitate pentru activităţi de tip management de
caz (în echipă cu specialistul din Centrul de Detenţie); membru ONG (opţional);
- Psiholog/ personal angajat al centrului.
Resurse materiale necesare pentru desfășurarea activității: Pixuri, creioane, coli de
scris, flip-chart (tablă şcolară), coli de flip-chart, post-it, markere de diferite culori,
video-proiector, laptop, pachet de cărţi de joc etc.
Durata şi frecvenţa şedinţelor. Activitatea cuprinde 16 şedinţe programate:
 4 şedinţe desfăşurate în formula: Mentor voluntar / psiholog angajat al
Centrului/ cu frecvenţa de 1 şedinţă /săptămână
 12 şedinţe desfăşurate doar de către Mentorul voluntar / frecvenţa de 1
şedinţă/săptămână
 Întâlniri de susţinere Mentor voluntar/ tinere mentorate/ la nevoie, solicitare

Metodologia intervenţiei a implicat utilizarea tehnicii grupului de support. Grupul de

suport (întrajutorare) a fost identificat ca şi modalitate eficientă de acţiune în această
intervenţie, în considerarea premisei că atunci când indivizi cu interese sau probleme
similare se întâlnesc într-un cadru organizat, aceştia se pot constitui în resurse reciproce
utile. Interesul care apare în grupul de întrajutorare creează un mediu pozitiv ce
facilitează schimbul de idei și oferă informații relevante, prezintă strategii de
confruntare și rezolvare a problemelor și îi impulsionează pe membrii grupului să se
lupte cu aspectele care le ridică probleme.
Ipoteze validate prin tehnica grupului de suport:
- membrii grupului au avut posibilitatea de a experimenta roluri diverse, inclusiv
acela de a oferi ajutor celorlalţi (prin împărtăşirea experienţei proprii, prin
distribuirea în roluri de “persoană care ajută” etc.);

94
- grupul a facilitat perceperea propriei probleme şi din perspectiva celorlalţi,
sesizarea faptului că există alternative de a trăi, înţelege şi rezolva o problemă de
viaţă;
- grupul a reprezentat un mediu propice de experimentare şi exersare a abilităţilor de
relaţionare pentru cei care întâmpină dificultăţi;
- intervenţia a demonstrat că schimbările de atitudine şi comportament s-a produs
mai repede în cadrul grupului decât în cazul intervenţiilor individuale.
Activitatea din cadrul grupului este orientată spre înțelegerea mai bună a
comportamentului infracțional, a motivației ce a stat la baza săvârșirii faptei și a
alternativelor de care aceștia dispun în viitoarele decizii. Accentul este pus pe depășirea
problemei individului folosind un punct de suport.
Atunci când membrii grupului descoperă valori, atitudini proprii şi le
conştientizează, se constituie traseul:
 a exersa comportamente de viaţă civilizată ... aptitudini mai bune;
 a se opri din a face fapte antisociale ... încetarea unui obicei;
 a începe ceva nou ... a urma un nou model.
Sarcinile mentorului:
- pregăteşte conţinutul pentru experimentarea şi exersarea de noi deprinderi
- induce, îndrumă, înlesneşte sau stimulează comportamentele membrilor
grupului
- creează un mediu sigur pentru discuţii şi încurajează participarea tuturor
membrilor susţinându-le contribuţia
- dirijează concluzionarea/ sumarizarea şi fixarea de noţiuni, deprinderi şi
atitudini prosociale
- urmăreşte atingerea obiectivele propuse prin proiectarea demersului
Metodele utilizate au constat în: discuţii, brainstorming, analiza, jocul de rol,
exerciţiul, problematizarea.
Locul de desfășurare. Spaţiul stabilit pentru desfăşurarea întâlnirilor trebuie să
permită derularea, în bune condiţii, a activităţilor de grup (ex: aşezarea participanţilor în
cerc, luminozitate adecvată, mobilier destinat activităţilor educative, şamd).
Modalităţi de evaluare şi creditare a activității. La finalul activităţii, este întocmit un
raport succint de evaluare finală, care include: enumerarea activităţilor care au fost
desfăşurate; numărul beneficiarilor implicaţi; gradul de atingere a obiectivelor propuse
pentru fiecare beneficiar.
Activitatea va fi creditată cu 10 credite în conformitate cu Decizia care
reglementează creditarea persoanelor internate ca urmare a finalizării unui demers de
educaţie, asistenţă psihologică şi asistenţă socială şi a atingerii obiectivelor.
Tematica sesiunilor (detalierea tematicilor se regăsește în Anexa nr. 4) din
cadrul programului:
- Şedinţa 1 – Prezentarea activităţii.

95
 - Şedinţa 2 – Prezentul. Să ne cunoaştem mai bine!
- Şedinţa 3 – Trecutul, cum îl analizăm?
- Şedinţa 4 – Perspectiva victimei
- Şedinţa 5 – Analiza motivației – Ce puteam face diferit?
- Şedinţa 6 – Prevenirea – Ce ar trebui să fac?
- Şedinţa 7 – Perspectiva – Ce pot şi ce vreau să fac?
- Şedinţa 8 – Care sunt punctele mele tari?
- Şedinţa 9 – Cum ajung unde îmi doresc?
- Şedinţa 10 – Acesta este drumul meu!
- Şedinţa 11 – Concluzii. Evaluare şi autoevaluare. Stabilirea calendarului viitor
al întâlnirilor de suport cu mentorul voluntar

Recomandări privind desfăşurarea activităţilor:

 Desfăşurarea de discuții cu fiecare participant înainte de construirea grupului pentru
a stabili disponibilitatea acestuia și dorința de a participa la o activitate de grup;
 Selecția grupului se face pe baza gradului de integrare la activităţi de grup, a
nivelului educațional, ajutând astfel la omogenizarea și consolidarea grupului;
 Exerciţiile propuse pentru a fi desfăşurate în cadrul întâlnirilor de lucru, precum şi
suportul teoretic al fiecărei teme, reprezintă doar un model, un standard minimal,
coordonatorul grupului având libertatea să dezvolte/adapteze conţinutul proiectului
la specificul grupului pe care îl coordonează şi al unităţii în care îşi desfăşoară
activitatea;
 Orice modificare survenită în conţinutul iniţial al proiectului de activitate se
consemnează şi se motivează în Raportul de evaluare finală.
 Sala în care se desfăşoară întâlnirile trebuie să fie bine aerisită, luminoasă,
modulară. Pentru majoritatea activităţilor, scaunele trebuie să fie aranjate în cerc;
 Psihologul angajat al centrului va realiza introducerea noţiunii de mentor pentru
beneficiarele activităţii, precum şi prezentarea persoanei acesteia, fiind o punte de
legătură în stabilirea relaţiei cu mentorul voluntar, dar delegând acestuia întreaga
autoritate de acţiune şi gestionare a grupului.

Concluzii
Rezultate imediate ale programului includ:
- Apariţia sau creşterea gradului de asumare a faptelor/implicării (cele care în
prima fază au negat –acceptă, asumă/ cele care au recunoscut înregistrează o
creştere a gradului de asumare şi verbalizare al acestei atitudini);
- Creşterea gradului de comunicare şi implicare a tinerelor din grupul ţintă cu
referire la aşteptările lor faţă de perioada de după liberare, temeri, dificultăţi,
recunoaşterea acestora;

96
 - Creşterea preocupărilor pentru implicarea în creşterea copiilor/ identificarea de
acţiuni concrete, prezentarea modului de realizare al acestora;
- Implicare activă în sarcinile de lucru prezentate de mentorul voluntar,
perceperea acestei persoane ca fiind dedicată şi implicată în mod voluntar şi
benevol în susţinerea lor personală;
- Identificarea concretă a resurselor personale/ centrarea spre acţiuni autonome şi
absenţa controlului sau implicării altor persoane;
- Prezentarea intenţiilor de a contacta instituții ale statului;
- Întocmirea unui plan personal de acţiune;
- Întocmirea unui CV şi susţinerea acestuia
Printre rezultatele pe termen mediu observate, se numără:
- Menţinerea/Revizuirea planului personal de acţiune (4 situatii);
- Solicitări pentru întrevederi cu mentorul (3 din 5 tinere l-au solicitat/ iar la
întrebarea adresată grupului dacă doresc să mai aibă întrevederi, răspunsul a
fost unanim afirmativ);
- Creşterea controlului asupra propriei vieţi având ca şi indicatori: scăderea
abaterilor disciplinare pentru beneficiarele grupului, scăderea numărului de
conflicte în care au fost implicate;
- Apariţia iniţiativelor de participare sau propunere de noi activităţi de către
beneficiare;
În concluzie, mentoratul voluntar este o opţiune adecvată pentru majoritatea
tinerelor aflate în perioada subsecventă liberării din centrul de detenţie fiind o formă
pozitivă de sprijin pentru acestea. Interacțiunea cu mentorii voluntari, care pentru
beneficiarii activității, reprezintă imaginea mediului social exterior, facilitează acest
proces de asumare și însușire a comportamentelor și reacțiilor acceptate din punct de
vedere social, diminuându-le pe cele necorespunzătoare.

97
 IX. Proiectul „În temniță am fost și ați venit la Mine!”
- Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție
în Penitenciarul Brăila

 Simona CALU
Subcomisar de penitenciare, Asistent social, Penitenciarul Brăila, simona.calu@anp.gov.ro
 Dănuț BOGDAN
Preot, Penitenciarul Brăila

Introducere
Urmând imperativul biblic „În temniță am fost și ați venit la Mine!”, exemplul
clasic de slujire a apropelui este oferit de Sf. Vasile cel Mare, cunoscut în perioada sa
pentru înființarea, coordonarea și organizarea mai multor instituții sociale. Activitatea
filantropică a fost ulterior continuată de Biserică care, deși accentuează latura sa
duhovnicească, se implică și în activitățile de asistare a celor care se află în situații de
risc de marginalizare și excluziune socială. Între aceste coordonate se înscrie și
misiunea Bisericii care este aceea de a acorda o atenție deosebită persoanelor aflate
temporar în custodia așezămintelor de detenție prin intermediul slujitorilor ei, care în
colaborare cu alți specialiști, oferă sprijin prin intermediul metodelor spirituale de
vindecare și ajutor astfel încât cei asistați să evite recăderile și rătăcirile tipice care apar
pe parcursul recuperării, totul fiind orientat spre reabilitare, spre luminarea rațiunii și
trezirea voinței de a pune început nou pe drumul cel bun.
Pentru a veni în întâmpinarea nevoii de colaborare instituțională, în anul 2016,
Penitenciarul Brăila a derulat un proiect cu o abordare multidisciplinară cu serii de
activități de reintegrare socială, al căror scop a implicat și motivat spre responsabilizare
socială atât deținuții cât și comunitatea prin valorificarea abilităților, aptitudinilor și
intereselor acestora cu suportul din partea specialiștilor și voluntarilor Parohiei Nașterea
Maicii Domnului, Brăila.
Astfel, instituțiile partenere implicate derularea activităților din proiect au fost
Penitenciarul Brăila și Centrul Social Educațional ”Sfinții Martiri Brâncoveni” din
cadrul Parohiei Nașterea Maicii Domnului, Protoieria Brăila.
Centrul Social Educațional ”Sfinții Martiri Brâncoveni”, Brăila funcționează în
cadrul Parohiei Nașterea Maicii Domnului, Protoieria Brăila. Dintre proiectele social
filantropice și misionar parohiale se evidențiază cele pentru copii de vârstă școlară – 11-
15 ani – din clasele gimnaziale, din unitățile de învățământ preuniversitar de stat de pe
raza parohiei, care provin din familii cu risc social (părinți cu situație financiară
precară, familii monoparentale cu un adult aflat în incapacitate psihică sau fizică de a
asupraveghea un minor, fără părinți, crescuți de bunici, cu părinți bolnavi, sau plecați în
străinătate la muncă) lipsiți de supraveghere și suport din motive obiective, lipsiți de
condițiile necesare studiului individual acasă, cu rezultate bune la învățătură și un

98
comportament exemplar. Centrul are amenajate spații de servire a mesei și săli de
activități duhovnicești, culturale, educative și sociale. Unul dintre obiectivele majore
urmărite în cadrul centrului este acela de a sprijini conștientizarea copiilor și
adolescenților privind necesitatea implicării în ajutorarea persoanelor defavorizate sau
cu risc major de marginalizare și excluziune socială, cu impact profund și de lungă
durată asupra vieții lor.
Prin activitățile proiectului propus s-a avut în vedere creșterea potențialului de
integrare a copiilor în viața Bisericii și, în general, în societate, urmărindu-se principiul
dezvoltării durabile.
Efectele limitării libertăţii individuale pot perturba evoluţia normală a vieţii
sociale şi în acelaşi timp pot facilita apariţia şi amplificarea unor tulburări din
perspectiva relaţionării interpersonale în cadrul unei comunităţi locale. O formă aparte a
restrângerii libertăţii o reprezintă reacţia socială faţă de persoanele care încalcă legea şi
se află temporar într-un aşezământ de detenţie.
În vederea atenuării unor eventuale efecte nedorite ale acestui tip de reacţii,
unul dintre ele fiind chiar de-socializarea deţinutului, Penitenciarul Brăila a derulat în
parteneriat cu Parohia Naşterea Maicii Domnului, Proiectul „În temniţă am fost, şi aţi
venit la Mine!” ce a vizat crearea unui cadru necesar redescoperirii de către persoanele
private a propriilor aptitudini intelectuale, de autodezvoltare şi relaţionare
interpersonală.
Activitățile derulate în cadrul Proiectului Creșterea șanselor de incluziune
socială a persoanelor aflate în detenție au avut beneficiari direcți: persoane private de
libertate aflate în regimurile semideschis și deschis de executare a pedepsei privative de
libertate, persoane private de libertate - părinți, persoane private de libertate cu
aptitudini artistice și estetice, cu cunoștințe muzicale, persoane private de libertate
vârstnice, persoane private de libertate nevizitate, lipsite de sprijinul familiei, al
mediului de support sau cu risc crescut de marginalizare și excluziune socială;
beneficiari indirecți: copii cu părinți aflați în detenție, copii din clasele gimnaziale, din
unitățile de învățământ preuniversitar de stat de pe raza parohiei partenere, proveniți din
familii cu risc social, comunitatea parohială aparținând Parohiei ”Nașterea Maicii
Domnului”, Protoieria Brăila.
După cum afirma Maslow, oamenii „sunt înfometați de relaționări
interpersonale cu încărcătură afectivă, în general”. Noi ne exprimăm această nevoie în
deschiderea față de relațiile sociale de toate tipurile, deoarece mai multe tipuri diferite
de interacțiuni ne satisfac această nevoie. Este ușor de observat acest fapt prin dorința
de a ne pastra contactul cu familia și prietenii, dar el este, de asemenea, exprimat și
simțit prin oricare alt mod prin care oamenii se apropie din punct de vedere social la
activități cum ar fi: sport, politică, activități ce implică performanțe sau călătorii. Este
vorba despre nevoia exprimată în cuvintele unui cunoscut show tv ”Cheers”: ”vei
merge acolo unde toată lumea îți cunoaște numele”. În mediul corecțional uneori însă

99
recunoaștem nevoile sociale de genul manifestărilor ”noi, versus ei” sub forma
apartenenței la un grup infracțional sau al unei alte subculturi infracționale. În absența
unor interacțiuni sociale normale, unii deținuți se retrag și devin depresivi, fapt ce
contribuie fără îndoială la incidente cu grad ridicat de autorănire sau comportamente de
tip suicidar în mediul penitenciar.
Nevoile sociale sunt acut resimțite și din păcate, sistemul de securitate care este
tipic mediului carceral are un efect sigur de a întrerupe contactele sociale pe care o
persoană o avea înainte de a executa o pedeapsă privativă de libertate.
Deţinuţii aflați în închisoare reacţionează la aceste disfuncționalități într-o
manieră umană predictibilă; ei încearcă uneori să-și restabilească relațiile, chiar dacă
aceasta înseamnă chiar lupta împotriva regulamentului de ordine interioară pus în
aplicare pentru a proteja siguranța individului și a instituţiei. De exemplu, în cazul în
care regulile permit doar vizite ale membrilor familiei, deţinuţii vor încerca să prezinte
prietene sau prieteni ca membri ai familiei (verișoare).
Administrația locului de deținere stabilește norme de conduită care afectează
direct competențele deținuților de a compensa nevoile sociale. Aşezămintele de detenţie
au preocupări justificate în materie de siguranță, motiv pentru care se determină
reglementarea vizitelor cu mediul de suport, acordarea dreptului la comunicare on-line,
învoirile sau permisiunea de a ieși din penitenciar sau cât de mulţi deţinuţi pot fi în
curtea de plimbare. Realizarea unui echilibru între preocupările de securitate şi nevoile
sociale de bază ale deţinuţilor este una dintre provocările profesiei noastre. Nu ajută
eforturile noastre de a gestiona comportamentul nedorit al deţinuților, în cazul în care
administrația locului de deținere ignoră nevoile sociale, atunci când se iau decizii de
siguranță. Oamenii sunt ființe sociale, și încarcerarea nu modifică sau suspendă asta.
Cei care lucrează în penitenciare iau în considerare cât de mult comportamentul
deţinutului, cu bune şi rele este motivat de ”foamea” de a compensa nevoile sociale.

Obiective, activități, rezultate

În acord cu Protocolul de colaborare încheiat între Penitenciarul Brăila și
Parohia Nașterea Maicii Domnului din cadrul Protoieriei Brăila s-a derulat Proiectul ”În
temniță am fost și ați venit la Mine!” - Creșterea șanselor de incluziune socială a
persoanelor aflate în detenție. În baza acestuia, pe parcursul anului 2016 s-au organizat
și desfășurat serii de activități educaționale, moral-religioase și de asistență
psihosocială. La activități a fost cuprins un număr de 137 persoane private de libertate,
13 copii ai persoanelor private de libertate, 12 membrii ai familiilor (soții / partenere de
viață), 17 copii asistați în cadrul proiectelor sociale derulate de Centrul Social
Educațional ”Sfinții Martiri Brâncoveni” din cadrul Parohiei Nașterea Maicii
Domnului, Protoieria Brăila, membrii comunității parohiale menționate.
Deschiderea proiectului a avut loc în data de 19.04.2017. S-au prezentat scopul
şi obiectivele proiectului, calendarul estimativ al activităţilor proiectului, specialiștii

100
susţinători ai activităţilor din ambele instituţii partenere (preot, asistent social și
voluntari, în calitate de reprezentanți ai parohiei partenere în proiect și preot, asistent
social, psiholog, agent tehnic, agent educator, monitor sportiv în calitate de
reprezentanți ai Penitenciarului Brăila).
În cadrul proiectului, în luna aprilie 2016 a avut loc o primă serie de activităţi
cu o componentă psihosocială și moral religioasă la care a participat un număr de 11
persoane private de libertate.
În deschidere p.c. preot profesor universitar Marinescu Sorin, partener în
proiect a susţinut o prelegere cu caracter social-misionar. Acesta a vorbit despre
importanţa cunoaşterii semnificaţiei sărbătorii pascale cu aplicabilitate în viaţa
cotidiană, despre însemnătatea încurajării de comportamente prosociale în perioada pre-
pascală, despre semnificaţia receptării valorilor morale. De asemenea a încurajat
participanţii să privească momentul Învierii ca fiind „centrul de lumină a întregii vieţi
liturgice”. În acest context, datoria fiecărui membru al comunității este aceea de a aduce
prin cuvânt şi faptă lumină în sufletele triste şi neajutorate.
Ulterior, cu implicarea asistentului social din penitenciar s-au făcut
recomandări cu privire la realizarea unor scrisori cu mesaj pascal adresate unei
personae vârstnice instituționalizate. S-au întocmit scrisori cu mesaje de încurajare și
suport moral care ulterior au fost oferite persoanelor vârstnice aflate în centrul de tip
rezidenţial „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Brăila. Scopul activității a fost acela de a identifica
noi modalități de a menține relația mediului instituționalizat cu comunitatea locală.
Tot în luna aprilie 2016 au fost
susținute activități de consiliere pe
probleme sociale de către asistentul social
din partea Parohiei „Naşterea Maicii
Domnului” beneficiară fiind o persoană
privată de libertate vârstnică, cu domiciliul
pe raza parohiei menționate. Ulterior
punerii în libertate, persoana s-a adresat
sectorului social din cadrul parohiei, fiind
sprijinită cu activități de informare și consiliere în vederea identificării instituțiilor care
pot oferi sprijin și măsuri de protecție și incluziune socială persoanelor aflate în situații
de risc de marginalizare și excluziune socială. De asemenea, a beneficiat de asistență
pentru compensarea nevoilor sociale nou identificate, apărute în perioada postdetenției
și de sprijin material cu prilejul marilor sărbători.
Acțiuni în comunitate în luna mai 2016 la Centrul Social Educaţional Sfinţii
Martiri Brâncoveni unde s-au desfăşurat următoarele activităţi: susţinere program cu
cântări religioase de către 7 persoane private de libertate, membrii ai corului Capelei
Penitenciarului Brăila cu prilejul sărbătoririi Sfintelor Paşti, susţinere program cu
cântări religioase de către 17 copii asistaţi la Centrul Cultural Educaţional Sfinţii

101
Martiri Brâncoveni cu prilejul sărbătoririi Sfintelor Paşti, vizită cu caracter social de
către 5 persoane private de libertate în vederea menţinerii relaţiei cu comunitatea locală
şi a exersării abilităţilor sociale într-un
context social dat (inclusiv o persoană
privată de libertate identificată cu domiciliul
în Parohia Naşterea Maicii Domnului,
Brăila).
Activități educative și de asistență
socială în luna mai 2016 în cadrul unei
întâlniri ce a avut la bază o abordare
interdisciplinară şi a fost susţinută de preotul capelan al unităţii penitenciare, de
asistentul social colaborator, reprezentant al Parohiei Naşterea Maicii Domnului şi de
asistentul social al unităţii penitenciare. Aceasta a constat în susținerea unei prelegeri
privind semnificaţia zilei de 15 mai, declarată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe
Române ca Ziua Naţională a Familiei (zi prevăzută în Calendarul Creştin Ortodox pe
anul 2016 în Duminica a III-a după Paşti, Duminica Mironosiţelor) şi totodată
prevăzută în Calendarul lunar de evenimente pentru anul 2016 propus spre
implementare de către Administrația Națională a Penitenciarelor, cu tema: Ziua
Internaţională a Familiei.
La activitate a fost implicat un număr de 21 persoane private de libertate și a
avut drept scop creșterea responsabilității persoanelor private de libertate față de viața
de familie.
La finalul activităţii participanţii au întocmit câte o scrisoare cu un mesaj către
propria familie pe care au oferit-o ulterior membrilor familiei în cadrul vizitelor
familiale.
Ieșire în comunitate în luna
iunie 2016 la Centrul Social Educaţional
”Sfinţii Martiri Brâncoveni” cu
implicarea a 15 persoane private de
libertate, în scopul de a dezvolta relația
de parteneriat penitenciar – comunitate
în vederea sprijinirii procesului de
reintegrare socială a persoanelor
custodiate în așezământul de detenție și
promovarea unei imagini realiste a sistemului penitenciar românesc. Activităţile din
cadrul proiectului au constat în: vernisajul unei expoziţii de fotografii cu conţinut
educativ vizând acțiuni derulate în interiorul şi în exteriorul aşezământului de detenţie;
susţinerea unui program cu cântări religioase de către cei 10 membrii ai corului Capelei
Penitenciarului Brăila cu prilejul sărbătoririi Sf. Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii
sistemului penitenciar românesc. La activitate au fost prezente și 5 persoane private de

102
libertate din rândul celor vârstnice/nevizitate în scopul menţinerii relaţiei cu
comunitatea locală şi a dezvoltării abilităţilor sociale într-o situație socială dată.

Competiție de șah simultan

desfășurată în luna iulie 2017 la sediul
Centrului Social Educaţional ”Sfinţii
Martiri Brâncoveni”, Brăila între 7
persoane private de libertate cu
abilități specifice și maestrul F.I.D.E
Nicolae Doroftei având drept scop
crearea unui cadru general și unitar de
organizare și desfășurare a
concursurilor sportive în vederea
creșterii șanselor de incluziune la nivel comunitar a persoanelor private de libertate
după punearea în libertate a acestora.
În deschiderea competiției, maestrul internaţional a susţinut o scurtă prezentare
despre istoria şahului, despre persoanele marcante din lumea şahului, despre
performanţele acestora şi despre importanţa şi avantajele practicării acestui sport al
minţii (dezvoltarea capacităţii decizionale, gândirii logice, memoriei vizuale). Apoi, a
avut loc susţinerea propriu-zisă a unui simultan de şah de către maestrul F.I.D.E.
Nicolae Doroftei, arbitru internaţional de şah, cu 7 persoane private de libertate.
Întâlnire de lucru cu 18
reprezentanţi ai instituţiilor locale şi ai
ONG-urilor din Brăila şi Galaţi ce au
ca obiect de activitate asistarea
persoanelor private de libertate, tot în
luna iulie 2016 la sediul Centrului
Social Educaţional ”Sfinţii Martiri
Brâncoveni”, Brăila. Activitatea a avut
drept scop dezvoltarea și îmbunătățirea
colaborării cu reprezentanții societății civile în vederea eficientizării programelor de
reintegrare socială, crearea unor oportunități de comunicare în manieră obiectivă în
contextul modificărilor apărute în domeniul execuțional penal.
Au fost prezentate exemple de bune practici cu privire la activităţile derulate în
parteneriat instituție penitenciară - colaboratorii din cadrul societăţii civile.
Totodată a avut loc şi o expoziţie de fotografii cu conţinut educativ cu activităţi
moral-religioase derulate în interiorul şi în exteriorul aşezământului de detenţie.
Activități multidisciplinare (educaționale, moral-religioase, și de asistență
socială) derulate în luna august 2016 la Capela Penitenciarului Brăila și în alte spații
destinate derulării activităților educative și de asistență psihosocială dedicate zilei de 21

103
august 2016 - Ziua Migranților Români. La activități au participat 41 persoane private
de libertate, scopul fiind acela de a sensibiliza persoanele private de libertate față de
problematica persoanelor aflate la muncă sau la studii în străinătate.
Activităţile au constat în susținerea unor prezentări privind semnificaţia Zilei
Migranţilor Români, sărbătorită pentru prima dată în anul 2009, în urma hotărârii
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române urmând a fi sărbătorită în prima
duminică după 15 august, adică îndată după sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului,
când o mare parte dintre românii aflaţi în străinătate se întorc acasă, în vacanţă sau în
concediu. În această duminică se are în vedere, pe lângă mângâierea celor rămaşi acasă,
întărirea conştiinţei de români a celor plecaţi în străinătate.
Specialiștii prezenți (preoți, asistenți sociali, educatori) și participanţii la
activitatea multidisciplinară desfăşurată au căutat în continuare să identifice eventualele
probleme cu care se confruntă rudele celor plecaţi în străinătate, precum şi soluţii
necesare rezolvării lor.
De asemenea, asistentul social a prezentat serviciile existente la nivelul
comunităţii care pot oferi măsuri de protecţie socială familiilor şi copiilor ai căror
membri se află la muncă sau la studii în străinătate.
La finalul activităţii, pentru oferirea unui feedback adecvat, persoanele private
de libertate au avut ocazia să transmită un gând/o urare scrisă unei persoane aflată la
muncă în străinătate.
”Cu tata spre școală!” – activitate
derulată în luna septembrie 2016 cu scopul
de a oferi persoanelor private de libertate
un cadru adecvat exersării abilităților
parentale. Au fost implicați în activitate 5
persoane private de libertate părinți, 8 copii
minori ai acestora de vârstă școlară și
celălalt părinte. Au avut loc activități de
asistenţă psiho-socială de grup moderate de
psiholog și asistent social – realizare de felicitări şi mesaje împreună părinți - copil în
scopul exersării abilităţilor parentale și activitate filantropică din partea Parohiei
Naşterea Maicii Domnului (oferirea de ghiozdane echipate pentru şcoală pentru cei 5
copii aflaţi la şcoală, dulciuri şi materiale instructiv-educative pentru cei aflaţi la
grădiniţă.
O activitate cu impact deosebit a fost reprezentată de implicarea în concursul
eparhial ”Să-ți iubești aproapele” (derulat în perioada 17.11.2016 – 15.11.2016) cu
prilejul ,,Anului Omagial al educației religioase a tineretului ortodox”, a unui grup de 7
deținuți, 8 copii ai acestora, partenerele de viață și 17 copii beneficiari ai serviciilor
centrului social educațional. Scopul activității a fost acela de a încuraja copiii și tinerii
în adoptarea unui comportament de ajutorare a semenilor aflați în suferință.

104
 Beneficiarii activității au fost permanent apreciați și încurajați, evidențiind prin
activitatea desfășurată importanța dialogului, cooperării și solidarității misionare între
semeni. De asemenea, s-au inițiat relații interumane, ce cu siguranță nu vor fi uitate.
Activitatea a constat într-o întâlnire între beneficiarii programului și copiii persoanelor
private de libertate. Împreună au realizat diverse lucrări: felicitări, scrisori, îngerași si
au confecționat o coroniță a prieteniei. Obiectele realizate au participat la etapa a doua a
concursului (la nivelul Protoieriei Brăila), obținându-se locul I. Participanții au primit
diplome de participare.
Rezultatele așteptate ale acțiunii au fost reprezentate de contribuția la creșterea
calității vieții acestor copii, relația de prietenie creată între copii, socializarea, toleranța
și dragostea față de semeni. S-au format abilități cu rol de a contribui la imaginea de
sine îmbunătățită. A fost dezvoltat un cadru favorabil de petrecere a timpului liber prin
participare activă la viața comunității, dar și prin învățarea asumării responsabilității,
diversificarea cunoştinţelor, într-o manieră interactivă, adaptată modului de învăţare a
copiilor. A fost continuu încurajată și subliniată prezența sentimentului de valorizare.
Mărturii ale copiilor:
 ,, În cadrul activității desfășurate, am descoperit bucuria lucrului făcut de mână
și îmi place sentimentul pe care îl trăiesc atunci când le pot aduce zâmbetul pe
buze celorlalți”. ( D. Ș., 15 ani)
 ,,Consider că prin astfel de activități ne ajutăm sufletul nostru. Nu contează
aspectul exterior, ci cum arăți la interior, iar cei care fac astfel de fapte
demonstrează că au un suflet bun.” ( C. A., 14 ani)
 ,,Este foarte frumos ceea ce am făcut cu acești copii. Mă bucur mult că fac
parte din beneficiarii programului, deoarece particip la activități deosebite. Nu
cred ca aș fi avut astfel de oportunități”. ( P. E. 15 ani).
 ,,Mi-a plăcut mult că am interacționat cu acești copii. A fost o activitate
educativă. ”
( S. A., 13 ani)
 ,,Cel mai mult mi-a plăcut să văd bucuria copiilor atunci când au primit darurile
din partea noastră” ( M. G., 12 ani)
 ,,Este o experiență unică ce m-a făcut să simt bucuria adevărată”. ( A. B., 14
ani).
Activități în comunitate în luna
decembrie 2016 la Centrul Social
Educaţional ”Sfinţii Martiri Brâncoveni”
unde s-au desfăşurat următoarele
activităţi: susţinere program cu cântece de
iarnă de către 9 persoane private de
libertate, membrii ai corului Capelei
Penitenciarului Brăila cu
105
prilejul sărbătoririi Crăciunului, susţinere program cu colinde de către 17 copii asistaţi
la Centrul Social Educaţional ”Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Brăila. Alături de membrii
corului capelei au fost prezente și 5 persoane private de libertate vârstnice/nevizitate în
vederea identificării de noi modalități de a menține relaţia cu comunitatea locală şi de a
exersa abilităţile de relaționare interpersonală într-un context social dat. S-au oferit
felicitări realizate în cadrul atelierelor ocupaționale persoanelor vârstnice prezente, din
comunitate.

Concluzii
Aprecierea continuă a caracterului și tendinței negative asociate răspunsurilor
date de către persoanele private de libertate la situații și contexte diferite, le încadrează
pe acestea ca pe niște persoane ce manifestă ”rezistență la schimbare” sau ca pe niște
persoane incapabile de a-și asuma consecințele faptelor sale, ca şi persoane cu deficit de
responsabilizare socială.
Prin implementarea Proiectului ”În temniță am fost și ați venit la Mine!” -
Creșterea șanselor de incluziune socială a persoanelor aflate în detenție:
- s-a oferit oportunitatea abordării unei modalități diferite de a înțelege persoana
privată de libertate, și anume prin considerarea unor reacții negative ca fiind reacții
normale și răspunsurile date, ca fiind predictibile la contexte ce implică situații limită,
oportunitate menită să redobândească încrederea în sine, puterea, libertatea interioară.
Acestea au fost considerate ca simple reacții umane la presiunea unor situații
involuntare și diferențe de putere manifestate în cadrul relațiilor interpersonale;
- s-au identificat noi modalități prin care comunitatea locală se poate implica în
mod voluntar în sprijinirea procesului de incluziune socială a persoanelor aflate în
situații de risc și marginalizare, autoexcluziune sau excluziune socială;
- personalul implicat în activitățile directe ale proiectului au avut ocazia de a-și
dezvolta competența profesională, critica reflexivă și responsabilitatea;
- așezământul de detenție are de îndeplint un rol social; totodată, Biserica are
rol în formarea competențelor și atitudinilor moral-sociale ale individului; astfel, prin
activitățile derulate s-a contribuit la susținearea principiului dezvoltării durabile
deoarece acestea reprezintă o investiție în resursele umane prin implicarea și stimularea
acestora de a participa la viața familiei și a comunității;
- s-a creat contextul de replicare a unor astfel de proiecte care să implice în mod
direct comunitatea locală și la nivelul altor parohii;
- s-a demonstrat faptul că parohia, ca și grup comunitar, poate contribui și
susține chiar dacă e cazul în prezent doar la nivel microsocial, o intervenție specializată
în susținerea și acordarea de suport în perioada imediat următoare punerii în libertate a
persoanelor private de libertate acționând ca o ”plasă secundară de siguranță” față de
intervenția instituțiilor guvernamentale specializate la nivelul societății civile;
- respectând principiul demnității umane, al toleranței și al sprijinirii celui aflat

106
în nevoie, prin participarea la activitățile derulate în afara așezământului de detenție s-a
pus la dispoziția persoanelor private de libertate implicate o dimensiune spațială
favorabilă încurajării de a conștientiza efectele faptelor sale fără a fi emise judecăți de
valoare;
- în cadrul acestui spațiu oferit de către comunitate ca o punte de legătură între
libertate și lipsa acesteia, persoanele private de libertate au beneficiat de sprijin și
încurajare pentru asumarea responsabilității pentru situațiile trecute și viitoare, au
învățat despre consecințe și exprimarea părerilor de rău;
- participanții au avut oportunitatea în cadrul întâlnirilor părinți-copii de a
petrece timp de calitate, chiar dacă acest lucru s-a petrecut pe o perioadă determinată de
timp, de a relaționa pozitiv cu familie și mediul de sprijin, au avut acordată șansa unui
nou început pentru reluarea, dezvoltarea, armonizarea relațiilor de familie, care au avut
de suferit ca și rezultat al încarcerării;
- reuniunea familiei reprezintă o importantă sursă de sprijin pentru persoana
privată de libertate în perioada detenției;
- prin implicarea vârstnicilor și a tinerilor în activități comune de petrecere a
timpului liber s-a contribuit la îmbunătățirea procesului de socializare
intergenerațională, dar și conștientizarea acestora privind necesitatea implicării în
ajutorarea persoanelor vârstnice;
- prin participarea la evenimentele importante de peste an la Centrul Social
Educaţional ”Sfinţii Martiri Brâncoveni” persoanelor private de libertate li s-a
compensat nevoia de apartenență la un grup social; au experimentat ”viața cetății”, au
experimentat înainte de punerea în libertate situația de reîntoarcere în comunitate chiar
dacă acest lucru s-a petrecut și pentru o perioadă determinată de timp;
- prin derularea activităților în comunitate s-a promovat o imagine realistă a
sistemului penitenciar românesc, rezultatul fiind acela de a avea o comunitate
informată;
- s-a creat un liant între penitenciar și societatea civilă prin intermediul
comunității parohiale, persoana privată de libertate pregătindu-se încă din perioada
detenţiei din perspectivă educaţională, psihologică şi socială, pentru reintegrarea socio-
profesională, iar după liberare, după caz, poate fi preluată într-un circuit de asistenţă
postdetenţie care să faciliteze incluziunea socială a acesteia;
- au fost promovate bunele practici (prin newsletterul activităților moral
religioase) la nivelul direcției de specialitate în vederea producerii efectului de
multiplicare;
- organizarea şi desfăşurarea unui astfel de proiect a constituit o dovadă
incontestabilă a deschiderii instituţiei penitenciare către comunitatea locală.

Resurse biliografice
 Jorgensen, J.D., Santos, Hernandez, S.H., Warren, R.C. (1986) Adressing

107
 the social needs of families of prosoners: a tool for inmate rehabilitation,
Federal Probation, L(4): 47-52
 United Nations and UNESCO Institute for Education (1995) Basic
Education in prisons
 Valentin, V. -coord (2010) Manual de bune practici sociale, Cluj Napoca:
Risoprint
 Guvernul României (2015) Strategia Naţională de Reintegrare Socială a
Persoanelor Private de Libertate, 2015 - 2019, aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr. 389/2015

108
 X. Expoziția internațională de pictură, grafică, fotografie organizată de
Penitenciarul Timişoara - ,,Omul în Oglindă”

 Ieana BONCILĂ
Psiholog, Penitenciarul Timișoara, ptimisoara@anp.gov.ro
 Despina GULEȘ
Psiholog, Penitenciarul Timișoara, ptimisoara@anp.gov.ro

Introducere
Penitenciarul Timişoara din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în
calitate de organizator, în colaborare cu Asociaţia pentru Ajutorarea Copiilor cu
Afecţiuni Hemato-Oncologice Patricia Popa, a organizat Expoziția internațională de artă
cu tematica ,,Omul în oglindă”.
Scopul acestei expoziţii a fost unul caritabil - banii obţinuţi din valorificarea
lucrărilor au fost donaţi Secţiei de Oncologie Pediatrică, Centrului de transplant
medular din cadrul Spitalului Louis Țurcanu din Timișoara, pentru achiziţionarea de
echipament medical.
Expoziţia care a fost totodată şi o competiţie a avut ca obiectiv creşterea nivelului
de informare şi cultură generală a persoanelor private de libertate, dezvoltarea şi
stimularea expresivităţii şi creativităţii.
În mediul carceral demersurile recuperative şi de intervenţie psihologică trebuie
să realizeze o remodelare a personalităţii persoanelor private de libertate, întrucât
aceasta influenţează atât perspectiva din care ei se percep (introspecţie), cât şi relaţia cu
ceilalţi, modul în care se raportează la infracţiune, activităţile din penitenciar, precum şi
identificarea unui sens şi a unei direcţii pentru viitor.
Arta a fost folosită dintotdeauna pentru a stimula introspecția, capacitatea de
exprimare a sinelui şi pentru a releva emoţiile dificil de exprimat prin cuvinte.
Modalităţile artistice de intervenţie psihologică sunt frecvent folosite în
închisori, spitale, centre educative şi clinici de sănătate mintală, indiferent de vârstă sau
de abilităţile artistice. Este eficientă atât în cazul intervenţiilor terapeutice, cât şi pentru
procesele de dezvoltare personală și de autocunoaştere, prin identificarea zonelor
problematice şi, ulterior, dezvoltarea nivelului de cunoştinţe şi a deprinderilor asociate
acestor domenii.
Omul în oglindă a fost tematica expoziţiei internaţionale de pictură, grafică şi
fotografie, care totodată a fost şi o competiţie pentru persoanele private de libertate.
De ce am ales tema ,,Omul în oglindă”? Privindu-te în oglindă încerci să-ţi
netezeşti ridurile feţei şi sufletului, instinctiv apare dorinţa subită de a arăta mai bine şi
de a fi mai bun. Oglinda te învaţă să dăruieşti şi să te dăruieşti. Este cel mai bun etician
şi cel mai sincer estetician, pentru că îţi dă din sufletul ei şi te corectează fără morală.

109
 Astfel, prin intermediul artei se realizează motivarea şi stimularea implicării
persoanelor private de libertate în procesul de schimbare personală, de asemenea
identificarea şi dezvoltarea valorilor morale, elemente de echilibru care pot în mod
concret contribui la reconstrucţia personalităţii acestora prin creşterea stimei de sine.
Prin organizarea acestei expoziţii am dorit să creştem gradul de conştientizare a
opiniei publice despre ceea ce înseamnă viaţa după gratii, să arătăm că arta de calitate
poate fi creată uneori şi din închisoare, să sensibilizăm comunitatea în vederea
eliminării unor prejudecăţi cu privire la statutul de deţinut.
Emoţiile, cunoaşterea şi etica sunt cele trei dimensiuni de bază ale motivaţiei
operatorilor sociali, iar recunoaşterea şi acceptarea emoţiilor îi ajută sa se cunoască mai
bine şi să intervină în situaţii în care ceilalţi au nevoie de ajutor.

Obiective, activități și rezultate

Acțiunea a vizat identificarea semnificaţiei pozitive sau negative a unui
comportament personal‚ precum şi dezvoltarea şi învăţarea unui sistem empatic cu cei
din jurul lor ca metodă de receptivitate la emoţiile celorlalţi.
Sprijinirea copiilor cu afecţiuni medicale grave, prin implicarea deţinuţilor în
acţiuni de caritate, cu scopul formării şi dezvoltării de capacităţi şi atitudini menite să
contribuie la optimizarea dezvoltării personale şi creşterii şanselor de reintegrare
socială.
Obiectivele acțiunii au urmărit:
 creşterea nivelului de informare şi cultură generală a persoanelor private de
libertate;
 dezvoltarea unui comportament pro social de ajutorare a celor aflaţi în
dificultate;
 sensibilizarea simțului artistic în vederea exprimării conflictelor interioare prin
intermediul artei;
 întărirea stimei de sine conturată în exprimarea prin intermediul artei prin
participarea la o expoziție internațională;
 conștientizarea emoțiilor și a propriilor conflicte emoționale prin intermediul
artei;
 dezvoltarea empatiei față de emoțiile celorlalți;
 îmbunătățirea relațiilor interpersonale.
Expoziţia internaţională de pictură, grafică şi fotografie a avut ca loc de
desfășurare Muzeul de Artă Timișoara și Iulius Mall Timișoara.
Participanții la expoziție au fost persoane private de libertate încarcerate în
Penitenciare din Europa şi persoane private de libertate încarcerate în unităţile
aparţinând sistemului penitenciar românesc care au dat dovadă de o deschidere spre
domeniul artei și au avut curiozitatea de a-și descoperi nișa reprezentativă. Din
cadrul Penitenciarului Timișoara au participat la expoziție 4 persoane private de
110
libertate cu 14 lucrări de pictură, 5 lucrări de fotografie, 2 lucrări de origami și o
lucrare de goblen.
Resurse umane utilizate pentru desfășurarea acțiunii au constat în personalul
desemnat din cadrul Serviciului Educaţie şi Asistenţă Psihosocială.
Resurse materiale utilizate au constat în: sistem audio-video, lucrările
artistice realizate de expozanţi, materiale suport: afişe, pliante, anunţuri radio-TV,
spaţiu adecvat expunerii.
În primă fază s-a lansat competiţia ,,Omul în oglindă” prin informarea
Direcţiei de Reintegrare Socială din cadrul Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor în data de 15 iunie 2014.
Informarea serviciilor de reintegrare socială aparţinând penitenciarelor din
Europa şi din România a fost următorul pas, expedierea invitaţiilor şi mediatizarea
evenimentului în unităţile penitenciare în perioada 16 iunie 2014 – 15 august 2014.
Pentru a se înscrie la competiție a fost necesară trimiterea confirmărilor de
participare de la instituţiile unde au fost trimise invitaţiile în perioada 16 august 2014
- 30 septembrie 2014;
În perioada 16 august 2014 - 30 septembrie 2014 lucrările participante au fost
expediate și au sosit la Penitenciarul Timişoara –penitenciar organizator. Panotarea
expoziţiei a avut loc în perioada 01 octombrie 2014 -19 octombrie 2014. Stabilirea
festivităţii de vernisare a expoziţiei, jurizarea lucrărilor și stabilirea preţului în data
de 20 octombrie 2014.
Anunţarea rezultatelor, acordarea de certificate de participare şi diplome de
merit, expedierea acestora a avut loc în perioada 21 octombrie 2014 - 31 0ctombrie
2014. Vizionarea expoziţiei de către publicul interesat 20 octombrie 2014 - 24
octombrie 2014. Valorificarea acestora în 20 octombrie 2014.
Juriul a fost format din cadre didactice ale Facultăţii de Arte şi Design, artişti şi
teoreticieni recunoscuţi in domeniu, personalităţi reprezentative din Timişoara.
Regulamentul concursului este prezentat în Anexa nr. 5.
Partenerii în implementarea proiectului: Centrul Român de Studii Penitenciare
din cadrul Universității de Vest din Timișoara, spitalul de Copii Louis Țurcanu,
Muzeul de Artă Timișoara, Iulius Mall, Consiliul Județean Timiș, Primăria Timișoara,
parteneri media.

Mărturii ale beneficiarilor

,,Când am fost solicitat să particip la acest proiect, am spus din toată inima
~DA~, fiind impresionat de scopul acestei acţiuni. Sunt major şi plătesc o greşeală
săvârşită în perioada adolescenţei, când scala mea de valori nu a fost prea bine
conturată. La internarea în centrul educativ, mă chinuia gândul că existenţa mea va fi
marcată de eticheta ”fost puşcăriaş”. Implicarea în acest proiect m-a ajutat să gestionez
această problemă, m-a ajutat să am mai multă încredere în mine, curaj să merg mai

111
departe. Am înţeles că sunt persoane pe lumea asta, aflate în situaţii mult mai
complicate decât cea în care mă aflu eu. Şi EU, tânărul internat în Centrul Educativ
Buziaş, am avut şansa să contribui la ajutorul acordat lor. Mulţumesc organizatorilor
acestui eveniment că mi-au dat această şansă”

,,Am participat la această acţiune, gândindu-mă că am şansa să demonstrez că,

dacă ai credinţă şi puţină „inimă”, poţi da o şansă unor fiinţe umane care se află într-o
situaţie dificilă, chiar dacă tu însuţi te afli într-o perioadă nu prea bună a vieţii tale.
Internarea în centru educativ, mi-a scăzut, oarecum, stima de sine. Simţeam că
pierdusem o parte din ceea ce era bun în mine. Şi apoi, a sosit momentul în care mi s-a
propus implicarea în proiectul „Omul în oglindă”. Mă bucur foarte tare că am acceptat,
deoarece, ştiind că am contribuit, chiar şi într-o mică măsură, la ajutorarea unor
persoane aflate în dificultate, pot privi în oglindă un om capabil să-şi ia viaţa de la
capăt, capabil să-şi înţeleagă şi să-şi ajute semenii, sigur pe capacitatea lui de a-şi trăi
frumos viaţa. Mulţumiri organizatorilor! “

,,Am avut unele reţineri atunci când am aflat despre acest proiect. Nu eram
foarte sigur că voi putea ajuta în vreun fel pe cineva, când chiar eu am o grămadă de
probleme. M-a motivat însă scopul acestei acţiuni. Am realizat că, fiind sănătos, mă pot
considera fericit. Am realizat că pot da din această fericire a mea şi altor persoane cu
care viaţa a fost mult mai aspră decât a fost cu mine. Entuziasmul meu a crescut în
fiecare zi, am simţit că sunt din ce în ce mai implicat, iar ceea ce era bun în mine se
putea vedea tot mai clar în munca depusă pentru realizarea obiectelor pentru expoziţie.
Rezultatele obţinute mi-au întărit şi mai tare convingerea că încă pot fi un om bun, că
încă pot face lucruri bune pentru mine şi pentru cei din jurul meu. Mulţumesc tuturor
celor care s-au ocupat de această acţiune”

Concluzii
În mediul carceral demersurile recuperative şi de intervenţie psihologică trebuie
să realizeze o reconstrucţie a personalităţii persoanelor private de libertate, întrucât
aceasta influenţează atât perspectiva din care ei se percep (introspecţie), cât şi relaţia cu
ceilalţi, modul în care se raportează la actul comis, activităţile din penitenciar, precum
şi identificarea unui sens şi a unei direcţii pentru viitor.
Din perspectiva Asociaţiei Americane de Art-Terapie, terapiile creative pot
ajuta adulţii să scape de suferinţe, bolile si tulburările mentale şi emoţionale,
maltratarea, violenţa domestică, abuzul de substanţe, dificultăţile sociale şi emoţionale
legate de dizabilităţi şi boli, traumele, problemele fizice, cognitive şi neurologice sau
problemele psihosociale legate de boli medicale.
Pe de alta parte, şcoala franceză de medicină de la Tours şi Poitiers afirmă că
stimularea creativităţii se adresează persoanelor care suferă de tulburări de expresie,

112
comunicare sau relaţie, cum ar fi timiditatea, labilitatea emoţională, stima de sine şi
respectul faţă de sine reduse, negativismul ('NU vreau...!', 'NU fac...!'),nervozitatea
accentuată, hiperactivitatea, tulburările de limbaj, problemele de integrare socială.
Toate aceste probleme care pot fi diminuate prin tehnici creative se regăsesc în
mare măsură în mediul carceral. Multe dintre abilităţile şi aptitudinile persoanelor
private de libertate sunt latente, fiind nevoie de stimularea acestora prin metode
specifice, astfel încât să fie facilitată reintegrarea socială, dar şi adaptarea adecvată la
mediul carceral şi menţinerea echilibrului psihoafectiv.
Astfel, prin intermediul tehnicilor de art-terapie se realizează motivarea şi
stimularea implicării persoanelor private de libertate în procesul de schimbare
personală. Prin organizarea acestei expoziţii am dorit să creştem gradul de
conştientizare a opiniei publice despre ceea ce înseamnă viaţa după gratii, să arătăm că
arta de calitate poate fi creată uneori şi din închisoare, să sensibilizăm comunitatea în
vederea eliminării unor prejudecăţi cu privire la statutul de deţinut.
Implicarea persoanelor private de libertate într-o expoziție a îmbunătățit
procesul de reinserție socială. Ieșirea în comunitate cu ocazia expoziției le-a ghidat
conduita socială și i-a ajutat la dezvoltarea unor norme sociale dezirabile.
Participarea într-o competiție a ajutat la dezvoltarea abilităților de a se prezenta
pe ei înșiși prin intermediul propriului produs artistic. Deasemenea expoziția a
contribuit la dezvoltarea simțului competitiv într-o măsură sănătoasă, învățând să
accepte atât reușita, cât și înfrângerea cu abilitatea de a continua activitatea în domeniul
artei. Donarea banilor câștigați din vânzarea produselor de artă a contribuit la
dezvoltarea empatiei față de copiii care au nevoie de echipament medical din cadrul
Secţiei de Oncologie Pediatrică, Centrul de transplant medular din cadrul Spitalului
Louis Țurcanu din Timișoara și la dezvoltarea spiritului social.
Expoziția unor lucrări artistice ale persoanelor private de libertate a contribuit
la îmbogățirea orizontului și a culturii în materie de artă prin observarea produselor
creative ale altor naționalități și culturi, și a modului cum se răsfrânge perioada
detenției asupra calității vieții deținuților din alte țări. Activitatea a fost apreciată de
persoanele private de libertate, aspect care reiese și din mărturiile deținuților și a
deschis apetitul pentru o viitoare participare în domeniul artei, manifestându-şi intenţia
de a participa şi pe viitor la acest gen de activităţi. Procesul de reflectare pe marginea
produselor create ajută la înţelegerea şi prelucrarea problemelor personale, iar schimbul
de idei şi intervenţiile celorlalţi participanţi pot fi extrem de utile pentru cel care se
prezintă pe sine, o dată cu lucrarea.
În concluzie arta reprezintă un liant între realitatea exterioară și cea subiectivă a
persoanei, fiind o dovadă a modului, adaptativ sau dezadaptativ prin care se integrează
în mediul înconjurător. Astfel conform lui Octavian Paler, prin artă se găsește drumul
cel mai scurt de la un om la el însuși, cu alte cuvinte drumul autentic către omul din
oglindă.

113
 XI. Proiectul de activitate „Camera obscură”, organizată de Penitenciarul
Timișoara

 Alina STĂNETE
Asistent social, Penitenciarul Timișoara, ptimisoara@anp.gov.ro

Introducere:
Sistemul penitenciar are ca principală funcție custodierea persoanelor private
de libertate. O altă funcție importantă a sistemului penitenciar o reprezintă prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni, acest lucru fiind posibil și prin dezvoltarea și stimularea
potențialului uman, având ca scop final reintegrarea socială a persoanelor private de
libertate. Astfel, arta fotografică contribuie la formarea unei gândiri creative în
rândul deținuților.
În mediul penitenciar, trăirile pe care le au deținuții sunt diferite atât din
punct de vedere al intensității lor, cât și al formei în care se manifestă. Arta a fost
considerată întotdeauna ca o bună modalitate de exprimare a sinelui, cel care creează
are ocazia de a se redescoperi pe sine, de a se exprima într-un mod original.
Fotografia este o modalitate artistică, care prin instantanee, poate surprinde foarte
bine aceste aspecte şi poate transmite emoţii şi mesaje mai greu de exprimat prin
cuvinte. În acest sens, Serviciul Reintegrare Socială din cadrul Penitenciarului
Timișoara, în colaborare cu Facultatea de Arte şi Design Timişoara, şi-a propus
realizarea unui proiect inedit, de iniţiere a unor persoane private de libertate în
tehnica developării negative a filmului precum şi instruirea acestora cu privire la ce
presupune o compoziţie fotografică reușită. Colaborarea cu reprezentanţi din lumea
artistică/academică, indiferent de domeniu, are efecte terapeutice asupra tuturor
participanţilor la astfel de manifestări. Ipostazele pe care subiecţii le experimentează
constituie oportunităţi de introspecţie şi reevaluare a situaţiei personale.
Contextul aplicării proiectului a vizat Penitenciarul Timișoara, unitate care
are în custodia sa în principal persoane private de libertate încadrate în regim deschis
și semideschis. În procesul de selecție a persoanelor participante la proiect s-a ținut
cont de termenul de discutare în comisia de liberare condiționată, s-a încercat ca
acestea să nu aibă mai puțin de un an și jumătate până la discutarea în comisie.
Motivul acestui criteriu de selecție având în vedere o perioadă de timp suficientă
pentru transmiterea informațiilor dobândite de persoanele participante la proiect și
altor persoane private de libertate.
Prin prezentul proiect se urmărește creșterea gradului de implicare a
persoanelor private de libertate în activități artistice.

Scopul proiectului:
Cultivarea interesului pentru fotografie și îmbunătățirea cunoștințelor teoretice
din domeniul fotografic. Transmiterea informațiilor dobândite către un număr cât mai

114
mare de deținuți. Acest lucru va fi realizat de către persoanele private de libertate care
au finalizat inițial activitatea.
Obiective:
1. Sensibilizarea opiniei publice faţă de problematica reintegrării sociale a
persoanelor private de libertate;
2. Dezvoltarea şi stimularea expresivităţii şi creativităţii;
3. Promovarea comportamentelor pozitive dezvoltate de persoanele aflate în mediul
penitenciar;
4. Creşterea nivelului de informare şi cultură generală a persoanelor private de libertate.

Metodologia de lucru:
Locul de desfășurare:
O parte dintre activitățile specifice derulate în cadrul proiectului, mai precis
realizarea de fotografii, au avut ca și cadru de desfășurare spații din interiorul
Penitenciarului Timișoara.
Desfăşurarea de activităţi specifice cu persoanele private de libertate de tipul
unor ateliere de fotografie/ derularea unor activităţi practice (developare film în camera
obscură) s-au derulat în spații special amenajate din incinta Facultății de Arte și Design
Timișoara.
Criterii de selecție a participanților:
În procesul de selecție a participanților la proiect, s-au avut în vedere
persoanele private de libertate încarcerate în Penitenciarul Timişoara cu înclinații
artistice și abilități de utilizare a aparatului foto.
Grupul ţintă - beneficiarii proiectului:
- Persoane private de libertate care pe perioada executării pedepsei au dezvoltat
un comportament pozitiv;
- Persoane private de libertate care au abilități în tehnica fotografică;
- Persoane private de libertate care vor beneficia ulterior de sprijin din partea
deținuților care au finalizat programul;
- Studenți/ masteranzi ai Facultății de Arte și Design Timișoara din cadrul
Specializării Arte Plastice - Fotografia și Videoprocesarea Computerizată a Imaginii;
- Comunitatea locală.
La proiect au participat 10 studenţi din anul I (zi + master), însoțiți de către
profesorul coordonator (Facultatea de Arte şi Design Timişoara). Din partea
Penitenciarului Timişoara au participat trei persoane private de libertate, însoţite de
către coordonatorul proiectului (asistentul social).
Perioada de desfăşurare:
Coordonatorul activităţii, de comun acord cu colaboratorii externi ( Facultatea
de Arte și Design Timișoara) și în funcţie de posibilităţile şi resursele de organizare ale
acesteia, au stabilit perioada şi modul în care s-au desfăşurat activitățile.
În cazul prezentului proiect perioada a fost: mai - iulie 2017.

Resurse umane și materiale:

Resurse umane:
- Personal desemnat din cadrul sectorului Reintegrare Socială, după caz, personal din
cadrul sectorului Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar;
- Cadre didactice/ studenți/ masteranzi din cadrul Facultății de Arte și Design
Timișoara, Specializarea Foto-Video;

115
- Colaboratori din cadrul comunității locale;
- Purtătorul de cuvânt din cadrul unității.
Resurse materiale:
- Echipament tehnic (aparate foto PRAKTICA 950AF, aparat de developat;
- Consumabile ( soluții pentru developat, filme foto, hârtie foto);
- Lucrările artistice realizate de către persoanele private de libertate;
- Spaţiu adecvat realizării fotografiilor;
- Spaţiu adecvat expunerii lucrărilor.

Parteneri: Parteneri media, Facultatea de Arte și Design din cadrul

Universității de Vest din Timișoara, Muzeul de Artă Timișoara, Biblioteca Județeană,
Festivalul Plai, Festivalul Analog Mania.

Obiectivele specifice urmărite în cadrul proiectului au fost următoarele:

- Dezvoltarea/consolidarea abilităților privind tehnica fotografică în rândul
persoanelor private de libertate;
- Organizarea unei expoziții cu lucrările realizate de către persoanele private de
libertate și studenții participanți la proiect;
- Diseminarea evenimentului în mass media și comunitate;
- Creșterea interesului manifestat și de alte persoane private delibertate privind
implicarea în viitoarele proiecte de acest gen.

Desfășurarea propriu-zisă a activității:

Unul din scopurile principale ale acestui proiect a fost creşterea gradului de
conştientizare a opiniei publice despre ceea ce înseamnă viaţa după gratii, de a arăta că
arta de calitate poate fi creată uneori şi din închisoare și de a sensibiliza comunitatea cu
privire la înțelegerea rolului pe care îl are în vederea incluziunii sociale a persoanelor
private de libertate.
Prin prezentul proiect am încercat să introducem arta în penitenciar în ideea de
a arăta societății efectele privării de libertate, care din exterior pot părea banale, chiar
înspăimântătoare, dar ele reflectă fragmente de viață trăite de un om care nu se poate
numi liber.

Tabelul nr. 1 – Model de planificare a activității în cadrul proiectului

„Camera obscură”
Nr. Acţiuni Responsabili Metodologia de Termen
Crt. implementare
1. Contactarea Director adjunct Contactarea
reprezentanților Reintegrare Socială reprezentanților instituției
Facultății de în cadrul căreia se va
Arte și Design organiza activitatea
Timișoara practică în vederea
semnării protocolului de
colaborare.

116
2. Identificarea Persoana Identificarea persoanelor
persoanelor desemnată din private de libertate care
private de cadrul Serviciului prezintă aptitudini pentru
libertate Asistență arte vizuale.
Psihosocială
3. Întocmirea şi Persoana Întocmirea şi aprobarea
aprobarea desemnată din tabelelor cu persoanele
tabelelor cadrul Serviciului private de libertate
Asistență selecționate
Psihosocială
4. Elaborarea Persoana Elaborarea proiectului de
proiectului de desemnată din activitate
activitate cadrul Serviciului
Asistență
Psihosocială
5. Identificarea Persoana Identificarea spațiului în
spațiului desemnată din care se va desfășura
cadrul Serviciului activitatea
Asistență practică
Psihosocială și
profesorul
coordonator din
cadrul Facultății de
Arte și Design
6. Desfășurarea Persoana Derularea activităților
activității desemnată din specifice
propriu-zise cadrul Serviciului
Asistență
Psihosocială și
profesorul
coordonator din
cadrul Facultății de
Arte și Design
7. Realizarea Persoana Realizarea fotografiilor în
fotografiilor desemnată din interiorul penitenciarului de
cadrul Serviciului către persoanele
Asistență participante la proiect
Psihosocială
8. Organizarea Persoana Organizarea unei expoziții
expoziţiei desemnată din cu lucrările realizate în
cadrul Serviciului cadrul proiectului de
Asistență activitate
Psihosocială și
profesorul
coordonator din
cadrul Facultății de
Arte și Design

117
9. Expunere Persoane desemnate Expunerea lucrărilor în
lucrări cadrul Festivalului Analog
Mania
10. Promovarea în Purtătorul de Promovarea proiectului de
Mass-media cuvânt din cadrul activitate în Mass-media de
unității către purtătorul de cuvânt
din cadrul unității
11. Evaluarea Persoana Evaluarea finală a
proiectului desemnată din proiectului
cadrul Serviciului
Asistență
Psihosocială

Evaluarea activității:
Procesul evaluativ include:
Evaluarea participanților: fiecare persoană privată de libertate este evaluată
individual tinându-se cont de:
 prezența în cadrul proiectului
 implicarea activ-participativă în cadrul fiecărei activități desfășurate în cadrul
proiectului
Evaluarea activităţii: coordonatorul proiectului de activitate va întocmi un raport
succint, în care va consemna informații privind:
 numărul persoanelor private de libertate participante și al beneficiarilor;
 enumerarea activităţilor care au fost desfăşurate;
 implicarea colaboratorilor în realizarea activităţii;
 reflectarea activităţii în mass-media;
 numărul de lucrări realizate/expuse;
 utilitatea proiectului de activitate.

Rezultatele obținute în cadrul proiectului au fost:

- Dezvoltarea/consolidarea abilităților privind tehnica fotografică;
- Organizarea unei expoziții cu lucrările realizate de către persoanele private de
libertate și studenții participanți la proiect;
- Diseminarea evenimentului în mass media și comunitate;
- Creșterea interesului manifestat și de alte persoane private de libertate privind
implicarea în viitoarele proiecte de acest gen.

118
Anexe

119
Anexa nr. 1

CHESTIONAR
(Adresat reprezentanților din mediul socioeconomic din Republica Moldova)

Q1. Vă rugăm să menționați care sunt principalele dificultăți cu care va confruntați în

prezent în instituția/firma pe care o reprezentați raportându-vă exclusiv la resursa
umană:
Da Nu Nu e cazul NS/NR
1. lipsa forței de muncă calificată în domeniu 1 2 3 99
2. așteptările salariale prea mari ale angajaților 1 2 3 99
3. fluctuația personalului 1 2 3 99
4. nivelul scăzut al competențelor profesionale 1 2 3 99
5. dificultăți în respectarea regulilor interne 1 2 3 99
6. alta dificultate 1:

7. alta dificultate 2:

Q2. Cum se desfășoară activitatea de recrutare a angajaților în instituția/firma pe care o

reprezentați?
Alegeți o singură variantă de răspuns. In situația în care se potrivesc mai multe variante,
alegeți opțiunea cea mai des utilizată!

1. Avem un departament specializat în resurse umane;

2. Avem un angajat care se ocupă exclusiv de recrutarea resursei umane;
3. Avem o persoană care, pe lângă alte atribuții, se ocupă şi de recrutarea resursei
umane;
4. Patronul/managerul firmei/ directorul instituției de ocupă de angajarea persoanelor;
5. Colaborăm cu o firmă specializată de plasare de resurse umane.

Q3. Care este calea cea mai utilizată în căutarea viitorilor angajați?
Pot fi alese mai multe variante de răspuns care se potrivesc situației dumneavoastră”

Da Nu
1. Anunțurile de la AJOFM (agenția de muncă?) 1 2
2. Anunțuri publicate în ziare 1 2
3. Anunțuri publicate pe Internet 1 2
4. Recomandările cunoscuțiilor 1 2
120
5. Anunțurile unor firme specializate 1 2
6. Alte metode 1:

7. Alte metode 2:

Q4. În aceste moment există în firma/instituția pe care o reprezentați locuri de muncă

disponibile?
1. Da:
2. Nu

Q5. În firma/instituția pe care o reprezentați există persoane care au următoarele

caracteristici?
Da Nu NS/NR
1. aparțin unei minorități religioase 1 2 99
2. formează o familie monoparentală (un părinte și unul sau mai mulți 1 2 99
copii)
3. aparțin unei minorități etnice (Rrom etc.???) 1 2 99
4. au fost condamnate penal 1 2 99
5. au o dizabilitate fizică 1 2 99
6. au o dizabilitate intelectuală ???? 1 2 99
7. provin din orfelinate/case de copii ??? 1 2 99
8. au lucrat în străinătate 1 2 99
9. … 1 2 99
10. …. 1 2 99

Q6. Cât de importante sunt pentru dumneavoastră următoarele caracteristici ale unui
candidat care se prezintă pentru a fi angajat în firma/instituția pe care o reprezentați:
1 Deloc 5 Foarte Ns/
2 3 4
important important Nr
1. … dacă aparține unei minorități religioase 1 2 3 4 5 99
2. … dacă formează o familie monoparentală 1 2 3 4 5 99
3. … dacă aparține unei minorități etnice 1 2 3 4 5 99
4. … dacă a fost condamnat penal 1 2 3 4 5 99
5. … dacă are o dizabilitate fizică 1 2 3 4 5 99
6. … dacă are probleme de sănătate incurabile 1 2 3 4 5 99
7. … dacă provine din orfelinate/case de copii 1 2 3 4 5 99
8 …. 1 2 3 4 5 99

121
Q7. V-ați gândit până acum la faptul că ați putea angaja persoane aflate în stare de
privare de libertate (deținuți) pentru a desfășura activități în firma/instituția pe care o
reprezentați?

1. Da 2. Nu

Q8. În opinia dumneavoastră care ar putea fi avantajele/dezavantajele pe care le-ar avea

firma/instituția pe care o reprezentați dacă ar angaja deținuți?

Avantaje: Dezavantaje:
1. 1.

2. 2.

Q9. Presupunând că mâine ați putea fi în situația de a angaja un fost deținut cum ați
proceda?
Din ce motive?
1. L-aș angaja

2. Nu l-aș angaja

Q10. Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte atunci când vă gândiți la o persoană
care a fost privată de libertate (a fost deținut)?
1. 2. 3.
4. 5. 6.

1 Deloc 5 Foarte Ns/

Q11. În ce măsură credeți că sunt importante important 2 3 4 important Nr
următoarele acțiuni:
1. Inspectoratul de Stat al Muncii ar trebui
să se implice în căutarea de locuri de muncă 1 2 3 4 5 99
pentru foștii deținuți.
2. Departamentul Instituțiilor Penitenciare
ar trebui să se implice în căutarea de locuri de 1 2 3 4 5 99
muncă pentru foștii deținuți.

122
 3. Primăria localității de domiciliu ar trebui
să se implice în căutarea de locuri de muncă 1 2 3 4 5 99
pentru foștii deținuți.
4. ONG-urile ar trebui să se implice în
căutarea de locuri de muncă pentru foștii 1 2 3 4 5 99
deținuți.
5. Biserica ar trebui să se implice în căutarea
1 2 3 4 5 99
de locuri de muncă pentru foștii deținuți.
6. Mass-media ar trebui să se implice în
căutarea de locuri de muncă pentru foștii 1 2 3 4 5 99
deținuți.
7. Familia ar trebui să se implice în căutarea
1 2 3 4 5 99
de locuri de muncă pentru foștii deținuți.
8. ……………………..……. ar trebui să se
implice în căutarea de locuri de muncă pentru 1 2 3 4 5 99
foștii deținuți.

Q12. Presupunând că mâine veți ocupa o poziție în care puteți decide ce facilități pot să
aibă firmele/instituțiile care angajează foști deținuți, care ar fi primele măsuri pe care
le-ați adopta?
1.

2.

3.

1 În foarte 5 În foarte Ns/

Q13. În ce măsură sunteți de acord cu următoarele
mică 2 3 4 mare Nr
afirmații:
măsură măsură
1. Orice persoană poate să greșească grav și să
1 2 3 4 5 99
devină deținut.
2. Un fost deținut poate să devină un om cinstit. 1 2 3 4 5 99
3. Un deținut care nu este sprijinit să se reintegreze
1 2 3 4 5 99
social va comite din nou infracțiuni.
4. Numărul de infracțiuni ar fi mai mic, dacă mai mulți
1 2 3 4 5 99
deținuți ar fi reintegrați social.
123
5. Societatea este vinovată pentru existența
1 2 3 4 5 99
infracțiunilor.
6. Deținuții trăiesc mai bine decât persoanele aflate
1 2 3 4 5 99
în libertate.
7. Minorii care sunt în detenție pot fi recuperați
1 2 3 4 5 99
pentru societate.
8. Angajarea unui fost deținut ar putea afecta
1 2 3 4 5 99
imaginea firmei.
9. Comportamentul foștilor infractori i-ar putea
1 2 3 4 5 99
influenta si pe ceilalți angajați.
10. Reintegrarea deținuților in societate ar reduce
1 2 3 4 5 99
din costurile pe care le are statul cu ei.

Q14. Ați fi de acord să aveți coleg de Sigur Probabil Probabil Sigur

NS.NR
muncă o persoană care: da da nu nu
1. … a fost deținut pentru că a furat 4 3 2 1 99
2. … a fost deținut pentru că a comis
4 3 2 1 99
una sau mai multe tâlhării
3. … a fost deținut pentru că a comis o
4 3 2 1 99
crimă
4. … a fost deținut pentru escrocherie 4 3 2 1 99
5. … a fost deținut pentru că a fost
4 3 2 1 99
condamnat pentru corupție
6. … a fost deținut din motive politice 4 3 2 1 99
7. … a fost deținut pentru trafic de
4 3 2 1 99
droguri
8. … a fost deținut pentru că a comis un
4 3 2 1 99
viol
9. … a fost deținut pentru că a comis un
4 3 2 1 99
accident cu victime umane
10. … a fost deținut pentru că a condus
4 3 2 1 99
în stare de ebrietate
11. … a fost deținut pentru huliganism 4 3 2 1 99

Q15. Ați auzit de „bursa locurilor de muncă” pentru deținuți?

1. Da 2. Nu

124
Q16. Firma/instituția pe care o reprezentați a participat la „bursa locurilor de muncă”
pentru deținuți?
1. Da 2. Nu

DATE FACTUALE DESPRE FIRMA/INSTITUȚIE ȘI RESPONDENT:

Q17. Tipul firmei:

Q18. Domeniul/Obiectul de activitate:

Q19. Numărul de angajați (în prezent):

Q20. Vârsta respondentului: Q21. Gen: 1. Feminin 2.

Masculin

Q21. Ultima școală absolvită de respondent:

1. studii 2. școală 4. studii 5. studii

3. liceu
gimnaziale profesională postliceale superioare

Q22. Poziția ocupată în firmă/instituție de către respondent:

Q23. Denumirea firmei:

125
Anexa nr. 2
Detalierea tematicilor de lucru pentru
Programul de pregătire pentru liberare a condamnaților minori

ȘEDINȚA 1:
Materiale: tablă, feepchat, marker.
Noțiuni de bază: - familia, drepturi, obligaţiuni, atitudine faţă de normele legale.
PLAN:
1. Aducerea la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor minorului în cadrul relaţiilor de
familie. Discuţia privind actualitatea problemei abordate. Opinia participanţilor.
Discuţia poate fi desfăşurată cu ajutorul următoarelor întrebări:
- Ce drepturi ai în familia ta?
- Cui şi cu ce eşti dator?
- Care sunt drepturile membrilor familiei tale?
- Ce legi ai introduce în familia ta?
- Unde poţi pleca dacă nu ai familie?
- Care este locul tău legal în familie?
- Pe ce poţi conta din partea membrilor familiei?
- Pe ce pot conta membrii familiei de la tine?
2. Desfăşurarea de bază a lecţiei. Ședința se desfăşoară sub forma de braimstorming pe
tema: ”Problemele care ar putea să apară în familie în legătură cu drepturile şi
obligaţiile mele în familie. Căile de soluţionare.”
Anexă: lista problemelor posibile, care pot fi puse în discuţie în cadrul ședinței:
- Fraţii şi surorile mă lipsesc de loc de trai;
- Familia mă atrage spre noi infracţiuni, dar eu nu mai doresc;
- Eu refuz să trăiesc cu familia mea;
- Eu nu am familie;
- Moştenirea.
După prezentarea și discutarea tuturor propunerilor făcute de către minori
putem întări cunoştinţele şi abilităţile acumulate, prin înscrierea acestora într-o agendă
”Codul de legi al familiei mele”, care necesită o descriere amănunţită a drepturilor şi
obligaţiilor ale fiecărui membru din familie.
Fraza finală a conducătorului ar putea suna în felul următor: ”Acum am avut o
discuţie, în urma căreia fiecare din voi a înţeles despre existenţa posibilităţii nu numai
de a fi pedepsit, dar şi protejat de către stat. După cum aţi văzut, protejarea este
necesară uneori chiar şi în relaţiile de familie, în multe situaţii de polemică.”
3. Partea finală: întărirea cunoştinţelor, deprinderilor acumulate. Lucrul cu
sentimentele actuale. Sentimentele pot fi – agresivitatea, supărarea şi plecarea etc. Este
necesar să se lucreze cu fiecare individual, acordând atenţie nu numai situaţiei date, dar
şi comportamentului, participantului la program, în afara grupei.

126
Asigurarea metodică – Codul familiei, Constituţia, Convenţia privind drepturile omului,
Convenţia privind drepturile copilului.

ȘEDINȚA 2: ASPECTUL ECONOMIC ÎN RELAŢIILE CU FAMILIA

Scopul: Perceperea particularităţilor relaţiilor interpersonale din cadrul familiei, ca
structură economică.
Materiale: carnet de notiţe, tocuri.
Noțiuni de bază: - bugetul familiei, funcţiile uzuale ale familiei, iresponsabilitatea,
independenţa economică.
PLAN:
1. Discuţii despre problema dependenţei economice de familie. Discuţia poate fi
desfăşurată cu ajutorul următoarelor întrebări:
- Cum aş putea ajuta familia mea?
- Cui şi cât sunt dator?
- Care este rolul meu la venitul şi cheltuielile familiei?
- Care este rolul banilor în relaţia mea cu familia?
2. Desfăşurarea de bază a şedinţei.
Rezultatul lecţiei date trebuie să fie fixarea aspectului economiei autonome în familie.
Astfel, presupunem că minorul fiind membru al familiei poate direct influenţa
veniturile familiei, câştigîndu-şi şi asigurîndu-şi existenţa sau neavînd posibilitatea de a
se întreţine de sine stătător, îndeplineşte munca casnică.
Asigurarea metodică – Codul familiei, Constituţia, Convenţia privind la drepturile
omului, Convenţia privind la drepturile copilului.
DESFĂŞURAREA ŞEDINŢEI:
Ora se petrece în formă de joc “ Prăjitura Familiei”.
Grupului i se oferă posibilitatea de elaborare a criteriilor de împărţire a prăjiturii date. E
de dorit ca numărul criteriilor să fie nelimitat, însă fiecare din criterii să fie explicabil şi
real.
Ca variantă de lucru poate fi corecţia covingerilor de tipul “Părinţii trebuie să mă
asigure”, “ Eu nu trebuie să lucrez” ş.a.. Actualizarea obiectivelor este posibilă în
situaţia de desfăşurare a trainingului sau în condiţiile special create pentru jocurile de
rol. Jocul de rol, reprezintă o culegere de roluri şi reguli, respectarea cărora permite
urmărirea tendinţelor fundamentale în comportamentul participanţilor.
Etape de lucru:
- elucidarea componentei cognitiv a convingerii: formularea convingerilor sub formă de
expunere de tipul “Eu trebuie”, “Eu tot timpul”,”Eu niciodată”etc.
- elucidarea componentului emoţional al convingerii: lucrul cu sentimentele care apar în
procesul de actualizare a convingerilor;

127
- elucidarea componentei comportamentale a convingerilor: lucrul în situaţia în care se
manifestă convingerea şi formele ei de realizare.
Rolurile în joc: Tata şi fiul. Se selectează trei persoane în rolurile de fecior. Subiectul
jocului poate fi următorul: fiul are 17 ani seara s-a întors din penitenciar şi discută cu
tatăl său despre viaţa de mai departe. Fiecăruia din feciori li se dau obiective diferite:
- pînă la 18 ani nu pot să lucrez;
- mîine voi merge să-mi caut de lucru;
- dacă mi se va propune ceva ce merită voi merge la lucru, dacă nu mă voi odihni.
Rolul tatălui este de a înţelege obiectivele fiecăruia, de a încerca să se înţeleagă cu fiul,
a urmări atitudinea sa faţă de fiu în fiecare caz.
Ca rezultat al şedinţei trebuie să fie perceperea de către participanţi a necesităţii de
colaborare economică în viaţa familiei şi posibilităţii a unei asemenea colaborări
(obligaţii uzuale, învăţătura).

ȘEDINȚA 3: ASPECTUL ETIC ÎN RELAŢIILE CU FAMILIA

Scopul: Creşterea valorii familiei în conştiinţa minorului.
Materiale: carnet de notiţe, tocuri.
Noțiuni de bază: - familia, morala, norma, valoarea, valoarea familiei.

PLAN:
1. Discuţia poate fi desfăşurată cu ajutorul următoarelor întrebări:
- Care morală este corectă şi care nu ?
- Cui aparţine moralitatea mea?
- Eu sunt demn de familie sau nu?
- Cum îmi este mie să trăiesc fără familie şi cum îi este familiei să trăiască fără mine?
- Ce este fericirea familială?
- Cine mi-a spus ce este bine şi ce este rău?
- Sunt eu oare demn de dragostea şi respectul rudelor mele?
- Îmi stimez oare eu familia?
- Ce înseamnă viaţa după principiile lumii interlope?
- După ce principii trăiesc eu?

2. Desfăşurarea de bază a şedinţei.

Şedinţa se desfăşoară sub formă de training, la baza căreia se pune principiul modelării
sculpturii familiei. Participanţii, mai întîi pe cerc, descriu chipul familiei ideale, în care
toţi se înţeleg unul pe altul, poate chiar indică funcţiile de bază a membrilor familiei,
subliniind evidenţiind importanţa lor pentru întreaga familie.
După aceea grupul propune o listă din 5-10 valori ale familiei, care vor fi aranjate în
dependenţă de importanţă. Valorile se înscriu de către moderator pe fleep-chart şi se
discută. Mai apoi grupa se împarte în 3-4 subgrupe, fiecare din ele îşi aleg valoarea sa,

128
şi îi modelează chipul, sculptura grupei (este de dorit ca în modelare să se încadreze toţi
participanţii). În procesul îndeplinirii sarcinii, moderatorul atrage atenţia participanţilor
asupra particularităţilor relaţiilor dintre ei sau privitor la ideile lor, pentru a concluziona
cum se modelează sculptura. Aceasta este posibil cu ajutorul întrebărilor de
concretizare, la fel şi cu ajutorul menţionării iniţiativelor şi ideilor creative a
participanţilor. Sculpturile reprezintă scala valorilor familiale, fiecare dintre ele se poate
mişca, vorbi etc.. Important este ca participanţii să poată arăta importanţa fiecărei valori
în viaţa membrilor familiei.
La etapa următoare, e posibilă modelarea sculpturii comune a valorilor familiei, care în
rezultatul final, trebuie să devină sculptura valorii familiei. Important e, ca toate
valorile, aflîndu-se într-o sculptură să poată găsi punctele de intersecţie.
Încheierea se poate desfăşura cu ajutorul următoarei întrebări:
- Cum se poate combina propriul sistem de valori şi valorile familiei? Se atrage
atenţia participanţilor grupei asupra metodelor celor mai eficiente, se evidenţiază
tendinţele spre găsirea căilor de conlucrare.
Exemple de valori ale familiei pot fi :
- Dragostea;
- Înţelegerea;
- Fericire familială;
- Încrederea;
- Stima reciprocă;
3. Partea finală. Rezultatul activităţii presupune considerare familiei de către minori ca
valoare, formarea obiectivelor spre colaborare interfamilială.
Asigurarea metodică:
– codul familiei, constituţia, convenţia privind la drepturile omului, convenţia privind
la drepturile copilului.

ȘEDINȚA 4: ASPECTUL JURIDIC AL RELAŢIILOR INTERPERSONALE

Scopul: Familiarizarea cu ştiinţa juridică.
Noțiuni de bază: - familia, morala, norma, valoarea, valoarea familiei.
PLAN:
1. Discuţia introductivă pe probleme de drept:
- Cum se determină cine este vinovat şi cine nu?
- Ce este legea?
- Cine a alcătuit-o?
- De ce mă supun sau nu legii?
2. Desfăşurarea şedinţei.
Se desfăşoară cu ajutorul analizei unui subiect cunoscut (“Povestea ţarului Soltan”,
“Frumoasa Adormită”,” Povestea celor Şapte Viteji”), din punct de vedere a analizei

129
acţiunilor legale şi nelegale. Mai mult, este posibilă analiza situaţiilor reale, cînd
relaţiile interpersonale devin obiectul acţiunilor ilegale.
Grupa se împarte în 2 subgrupe. Moderatorul le propune participanţilor să-şi amintească
poveşti în care există acţiuni ilegale. Este necesar de amintit nu mai puţin de 10-15
subiecte, descriind şi demonstrând ilegalitatea lor. Dacă e posibil, participanţilor li se
pot repartiza articolele Codului Penal, pentru ca exemplele acţiunilor ilegale să fie
bazate pe lege, adică cu indicarea articolelor în care se încadează acţiunile respective.
Ca rezultat al jocului trebuie să fie precizarea verdictului pentru fiecare inculpat ales din
grupă.
Este posibilă şi altă variantă de joc, cînd se desfăşoară şedinţa de judecată asupra unui
erou vestit sau personalitate istorică. Grupa se împarte respectiv în procurori şi avocaţi,
care participă la procesul judecăţii.
Ca rezultat al şedinţei este analiza posibilelor probleme legate de lege în procesul de
comunicare interpersonală şi căile de soluţionare a acestor probleme. O altă variantă a
desfăşurării şedinţei poate fi jocul “MAFIA” care va ajuta participanţii să înveţe nu
numai analiza relaţiilor interpersonale, dar şi metodele de soluţionare a conflictelor fără
acţiuni ilegale.
3. Partea finală. Are ca scop întărirea cunoştinţelor acumulate.
Asigurarea metodică: Codul penal, Constituţia, Convenţia privind la drepturile omului.

ȘEDINȚA 5: ASPECTUL ECONOMIC ÎN RELAŢIILE INTERPERSONALE

Scopul: Perceperea de sine ca subiect – aspectul economic, în relaţia cu alţi oameni.
Materiale: carnet de notiţe, tocuri.
Noțiuni de bază: - activitate comună, conlucrare, contract, experienţă, preţ,
responsabilitate .
PLAN:
1. Introducere. Discuţii pe tema:
- Ce sunt banii în comunicarea mea;
- Ce se poate cumpăra şi vinde;
- Ce este datoria;
- Pot oare eu ierta datoria;
- Pentru ce am nevoie de bani;
2.Desfăşurarea şedinţei:
Şedinţa se desfăşoară sub forma jocului de grup, “VALUTA”. Participanţilor li se
propune în subgrupe să elaboreze o nouă valută, cu ajutorul căreia s-ar aprecia relaţiile
interpersonale şi tot ce poate fi legat de ele. Important e să argumenteze necesitatea
introducerii acestei valute. Apoi să repartizeze această valută între ei, orientîndu-se
după existenţa unor calităţi care sunt importante în comunicarea interpersonală. La
sfîrşitul jocului e posibil să se lucreze cu cei care au primit mai multă sau mai puţină
valută avînd în vedere relaţiile reale apărute pe parcursul jocului.

130
Pot fi aplicate şi alte jocuri de rol.

ȘEDINȚA 6: ASPECTUL ETIC AL RELAŢIILOR INTERPERSONALE.

Scopul: dezvoltarea sistemului de valori ale minorului deţinut, prin intermediul creării
modelului de comunicare interpersonală.
Noțiuni de bază: - mod de viaţă, stimă, dreptate, valori, norme de comportament.
PLAN:
1.Introducere care se desfăşoară sub formă de discuţii pe tema:
- Ce înseamnă pentru mine alţi oameni?
- Ce este pentru mine sinceritatea?
- Cu al cui comportament este identic comportamentul meu?
2. Desfăşurarea şedinţei.
Această şedinţă se desfăşoară sub formă de jocuri de tipul „INSULA”,”
TITANIC”,”VACCIN ÎMPOTRIVA SIDEI”.
Esenţa acestor jocuri este următoarea: Unul sau doi oameni din cerc sunt de prisos.
Grupul are posibilitatea de a decide cine va deveni de prisos, determinînd criteriul său
de alegere a oamenilor de prisos. La finalul jocului se discută despre sentimentele şi
relaţiile care s-au manifestat în procesul activității. Astfel de reacţii pot fi – boicotul,
agresivitatea, plecarea. E de dorit ca moderatorul să accentueze expunerile pozitive ale
participanţilor care prin urmare i-ar ajuta să comunice efectiv. Ca variantă, este posibil
de a desfăşura şedinţa doar cu ajutorul analizei următoarelor repere sau scrierea unui
eseu pe una din temele:
- Ce înseamnă relaţii sincere?
- Comunicarea pe principiile lumii interlope, ca un tribut al moralităţii criminale?
- Care din valorile grupului meu îmi sunt aproape şi pe care eu nu le primesc?
- Pot oare eu avea încredere?
- Se poate oare avea încredere în mine?
- Ce este important pentru mine în relaţie?
- Cum pot conveni principiile mele cu principiile grupului?
- Cum să mă restructurez către comunicare cu oamenii liberi?
- Eu invidiez? Pe cine? La ce? Pentru ce?
- Este oare în lume dragoste?
- Eu m-am corectat?
- Dacă penitenciarul pentru minori este şcoala vieţii, cine este profesorul meu şi cât îi
datorez pentru aceasta?

ȘEDINȚA 7: ASPECTUL EMOŢIONAL ÎN RELAŢIILE INTERPERSONALE.

Scopul: Perceperea de sine ca subiect în relaţiile interpersonale, dezvoltarea abilităţilor
de comunicare.

131
Noțiuni de bază: - comunicare, relaţii interpersonale, principii, retrăiri, conflict,
autoreglare.
Materiale: pahar din plastic.
PLAN:
1.Introducere. Se desfăşoară în formă de discuţie pe tema:
- Ce mă interesează la oameni?
- Ce vreau de la alţii?
- Ce vreau de la sine?
- Ce-mi pot oferi alţi oameni?
- Ce ei nu-mi pot oferi?
- Ce pot oferi altor oameni?
- Ce vreau ei de la mine?
- Prin ce mă deosebesc de alţii?
- Cum mă ajută părerea altor despre mine?
2. Desfăşurarea şedinţei:
Se poate opera cu următoarele exerciţii:
”Sociometria vie”: Se alege un participant. E de dorit ca alegerea să fie benevolă.
Participantului i se propune să-i aranjeze pe ceilalţi participanţi la aşa depărtare de sine
care ar exprima atitudinea lui faţă de ei. În fiecare caz este important de atras atenţia
minorului la faptul că el singur poate determina distanţa în relaţii cu alţi oameni, la fel
cum el a făcut-o în cadrul exerciţiului. Paralel este important de a modela starea
emoţională, care însoţeşte determinarea fiecărui hotar, analiza exerciţiului se poate
desfăşura prin următoarele întrebări:
- Ce ne oferă nouă hotarele?
- Cum determinăm noi amplasarea lor?
- De cine mă apăr eu cu ajutorul acestora?
- Care distanţă în relaţii este cea mai sigură şi mai efectivă?
”Paharul”: În mijloc se plasează un pahar de plastic. Moderatorul propune următoarea
instrucţie: acest pahar reprezintă un vas pentru cele mai sacre sentimente, dorinţe şi idei
(pauză). În el voi puteţi pune ceea ce pentru voi este cu adevărat important şi preţios
(pauză). Aceasta şi este ceea ce voi iubiţi foarte mult, ceea ce voi preţuiţi (pauză), după
aceasta 2-3 min. Moderatorul, în mod spontan, îl deteriorează şi-l calcă (paharul). Este
important de a pune în discuţie, ce au simţit participanţii şi ceea ce au simţit. Fraza
finală a conducătorului poate fi următoarea:
Ceea ce voi acuma aţi retrăit este un stres real, o încordare reală şi faptul cum voi aţi
retrăit aceasta, reprezintă reacţia voastră la stres, reacţia la problemele care apar la voi
și totodată în comunicarea cu alţi oameni.
3. Partea finală. Are drept scop dezvoltarea capacităţilor de analiză a situaţiilor relaţiilor
interpersonale, a cauzelor şi urmărilor, perceperea de către minori a atitudinii lor
emoţionale faţă de alţi oameni.

132
ȘEDINȚA 8: ASPECTUL JURIDIC AL RELAŢIILOR DE MUNCĂ.
Scopul: Creşterea competenţei juridice în sfera relaţiilor de muncă
Noțiuni de bază: - drept, obligaţii, atitudinea faţă de normele legale, contract de muncă.
Materiale: fleepchart, marker, pixuri, carnet de notiţe.
PLAN:
1. Determinarea scopului şedinţei cu participanţii grupului se realizează cu ajutorul
următoarelor întrebări:
- Ce este dreptul muncii?
- Spre ce mă voi orienta, la angajarea la serviciu: țin seam de părerea altor oameni sau
de propriile cunoştinţe?
- Ce dificultăţi pot întâlni în timpul angajării, la persoane cunoscute şi la persoane
necunoscute?
- Ce voi putea face dacă voi depista că drepturile mele se încalcă?
- Ce responsabilitate privitor la încălcarea obligaţiilor de serviciu?
- Mă voi putea oare eu înţelege cu angajatorul despre condiţiile de lucru şi salariu?
2. Desfăşurarea şedinţei:
Şedinţa se desfăşoară sub formă de discuţie în grup, în cadrul căreia se va crea un cod
de legi cu privire la relaţiile de muncă. Timpul 40-60 min.
Informaţie pentru moderator: I etapă a şedinţei se recomandă de a fi desfăşurată sub
formă de lecţie. Mai eficient ar fi ca fiecare participant să-şi expună părerea referitor la
tema discutată. Aceasta va orienta grupa spre activitate comună, va permite
conducătorului să determine acei participanţi pe care poate miza în procesul activităţii.
3. Partea finală: are ca scop întărirea cunoştinţelor primite în procesul şedinţei.

ȘEDINȚA 9: ASPECTUL ECONOMIC AL RELAŢIILOR DE MUNCĂ.

Scopul: aprecierea adecvată a activităţii proprii.
Materiale: blancuri pentru joacă ”Harta lumii”, carioci, fleepchart.
Noțiuni de bază: - relaţii de muncă, contract, studii, salariu.
PLAN:
1. Discuţia se poate desfăşura cu ajutorul următoarelor întrebări:
- Ce să fac dacă activitatea mea este prost plătită din cauza că sunt ex-deţinut?
- Ce să fac dacă nu pot primi o specialitate?
- La ce activitate pot spera?
- Eu nu pot face nimic?
- Cât costă munca mea?
- Care sunt perspectivele activităţii mele de muncă de mai departe?
În procesul discuţiei minorii pot fi informaţi despre Agenţiile de ocupare a forţelor de
muncă şi posibilităţile de a face studii. După necesitate, poate fi selectată informaţia
despre instituţiile medii de specialitate şi despre locurile vacante de muncă.

133
2. Desfăşurarea şedinţei:
Şedinţa se desfăşoară sub forma jocului ”Harta lumii”: La începutul jocului grupa se
împarte în subgrupe a cîte 4 persoane, e de dorit ca din grupe să facă parte minori cu
acelaşi statut. Jocul propus se desfăşoară în 3 etape:
- prima etapă: fiecărei din subgrupe i se propun 4 carioce de diferite culori (fiecărui
participant câte 1 culoare), cu care ei trebuie să coloreze harta lumii, astfel încât ţările
vecine să fie de culori diferite. Scopul grupului este să coloreze toate ţările, iar scopul
fiecărui participant este să coloreze cât mai multe ţări în culoarea sa. Timpul 40-60 min.
- a II-a etapă: se desfăşoară o discuţie în grup, privind rezultatele jocului cu ajutorul
următoarelor întrebări:
- A fost uşor să ajungeţi la un compromis în situaţia creată? Cum a influenţat aceasta
îndeplinirea exerciţiului?
- Aţi avut fiecare dintre voi destule dovezi, pentru a vă exprima poziţia? Ce v-a
împiedicat să faceţi acest lucru?
- De ce este nevoie de contract?
- a III-a etapă: la această etapă moderatorul propune de a aprecia într-o oarecare valută
munca fiecărui participant în subgrupă, în felul următor: ”Pentru grupa voastră au fost
alocaţi bani, scopul vostru este să repartizaţi aceşti bani pentru fiecare membru al
grupului în funție de aportul lui în activitatea comună. Este necesar ca banii să fie
repartizaţi fără rest cît mai obiectiv şi fără conflicte.”
Partea finală: Este destinată pentru întărirea cunoştinţelor, abilităţilor, aptitudinilor,
retrăirilor acumulate în procesul desfăşurării şedinţei.

ȘEDINȚA 10. Evaluarea programului

Evaluarea va fi făcută în scris,

Evaluarea va consta în întrebări din conţinutul programului, pe care le vom pune
participanţilor la grup.
Fiecare răspuns va primi un anumit punctaj.
Condamnaţii care au acumulat un punctaj satisfăcător vor fi felicitaţi.

134
Anexa nr. 3

Intervenții privind reintegrarea socială tinerilor care au comis infracțiuni

- Studii de caz de la Centrul Educativ Târgu Ocna

Studiul de caz nr. 1

UNITATEA
Centrul Educativ Tîrgu Ocna

Plan de intervenţie recuperativă pe parcursul executării măsurii internării în centrul

educativ
Istoric social
Date de identificare:
Nume şi Prenume – P. V-B.
Locul naşterii Mun. Iași, jud. Iași
Data naşterii 15.09.1996
Domiciliu Com. Golăiești, jud. Iași

FAPTA: Tâlhărie

Condamnare Măsura educativă a internării într-un centru educativ pe

o perioadă de 1 an și 6 luni.

Stare civilă:
Căsătorit -
Necăsătorit X

Date despre familia de origine ( părinţi, fraţi şi surori) - Provine dintr-o

familie legal constituită, cu 7 fraţi. Casa în care locuiește minorul este proprietatea
personală a familiei, formată din 2 camere, utilate sumar, lipsesc obiectele de strictă
necesitate. Părinţii nu au venituri stabile, trăiesc din alocaţiile copiilor, ajutorul social şi
munci ocazionale. Relaţia cu membrii familiei este relativ bună. În trecut au mai fost
tensiuni între minor și tată, care pe fondul consumului de alcool, îl mai alunga de-acasă.
- Situația materială precară;
- Abilități de relaționare deficitară;
- Neconștientizarea consecințelor faptelor sale.
Concluzii şi recomandări:
- Restabilirea legăturii/Medierea legăturii cu familia;
- Formarea abilităților sociale;

135
 - Rezolvarea problemelor sociale.

Situaţia educaţională
Nivel de şcolarizare la internare:
9 clase absolvite. Frecventa clasa a X-a la Grupul Școlar Holboca, jud. Iași;
Nevoi identificate:
- Slabă reprezentare a normelor de conduită civică;
- Carențe privitoare la normele de igienă personală și colectivă;
- Dificultăți de gestionare a timpului liber.
Recomandări:
- Exersarea normelor de conduită civilizată, pentru dobândirea deprinderilor
adecvate;
- Dezvoltarea abilităților de menținere a unei igiene individuale și colective
corespunzătoare;
- Însușirea unor cunoștințe esențiale ce stau la baza formării deprinderilor de viață.

Situația psihologică
Nevoi identificate:
- Dificultăți de rezolvare a problemelor;
- Slab conturate planuri de viitor;
- Iritabilitate în context situațional;
- Disponibilitate pentru activități lucrative;
- Nivel mediu de inteligență.
Recomandări:
- Dezvoltarea nevoii de schimbare prin optimizare personală;
- Dobândirea capacității de a emite alternative;
- Dezvoltarea unui sistem de gândire adecvat care să favorizeze procesul rezolutiv.

Planul de intervenție recuperativă

EDUCAŢIONAL
Activităţi şi programe Perioada Evaluare finală/ specialistul
educaţionale
,,Program educativ ”Stil de 27.05.2013 – 16.08.2013 Educator
viață sănătos”
,,Program educativ ”Descoper 17.02.2014 – 30.05.2014 Educator
lumea citind”
Program educativ
19.08.2013 – 29.11.2013 Educator
”Adolescentul și anturajul său”
Program de educaţie 02.09.2013 – 31.12.2013 Educator
”Universul cunoașterii” –

136
 Modul Educație ecologică
Vizite la instituții în Lunar Educatori
comunitate
Excursii și tabere ( 3 tabere ) Vacanța de vară Educatori
Emisiuni locale TV Trimestrial Agent tehnic
Activități sportive Săptămânal Educator agent sportiv
Activităţi de grup moral Săptămânal Preotul ortodox
religioase Biserica Creștină de Ziua a
Șaptea
Clasa a X-a Anul şcolar 2013 – 2014
Activităţi de şcolarizare
Liceul Tehnologic Tg.Ocna

ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Consiliere şi programe de Perioada Evaluare finală /
asistenţă socială specialistul/ unitatea
penitenciară
Consiliere pe probleme Bisăptămânal – în Carantină Asistent social
sociale și Lunar

Program de dezvoltare 12.08.2013 – 01.11.2013 Asistent social

abilități sociale
Monitorizare Liceu în Săptămânal Asistent social
comunitate

ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ
Consiliere şi programe de Bisăptămânal – în Evaluare finală /
asistenţă socială Carantină și Lunar specialistul
Consiliere psihologică La nevoie Psiholog
Program psihologic de 07.01.2013 – 18.04.2013 Psiholog
”autocunoaștere și dezvoltare
personală”

Comportament pe perioada detenţiei:

Descriere generală: Minorul, încă de la internare s-a adaptat la cerințele vieții în
centru, a fost informat cu privire la Regulamentul de Ordine Interioară a centrului
(drepturi, obligații, interdicții etc.). A manifestat respect față de colegi, fără conflicte.și
bune relații de cooperare cu personalul unității.
În anul şcolar 2013-2014 frecventează cursurile de zi clasa a X-a, la Liceul
Tehnologic din Tg.Ocna, profil mecanic. Se deplasează la orele de curs din comunitate
fără supraveghere, neînsoţit, are o atitudine pozitivă faţă de învăţătură, fiind preocupat
137
în asimilarea de noi cunoştinţe şi deprinderi necesare meseriei de mecanic. Este
monitorizat permanent de asistentul social al centrului, privind evoluţia şcolară şi
comportamentală. Pe durata internării a participat activ la activităţile şi programele
educative, psihologice şi sociale recomandate, precum şi la activităţi lucrative în centru
(întreţinere spaţii verzi, seră, gletuire şi văruirea pereţi dormitoare) şi comunitate
( ecologizare ).
Recompense: Pe parcursul internării minorul a menţinut legătura cu familia, prin vizite
şi corespondenţă. A manifestat un comportament adecvat, respectând R.O.I. a centrului,
fiind recompensat de 7 ori, din care 3 tabere şcolare şi o învoire în oraş cu familia.
Sancţiuni: Nu a fost sancţionat disciplinar.
Perspective de reintegrare socială:
1. Mediul de suport
o Familia de origine, legal constituită;
2. Locuinţa:
Familia deţine locuinţă proprietate personală
3. Situaţie materială, după liberarea din penitenciar
o Fără venituri
4. Posibilităţi de angajare
o Are posibilităţi de a presta munci ocazionale
o Dorește să continue școala, să termine liceul.
5. Nevoi medicale speciale identificate (persoană cu grave probleme de
sănătate, persoană cu handicap)
Nu este cazul

Demersurile stabilite în vederea reintegrării sale sociale

 Stabilirea legaturii cu Serviciul de Probatiune.
 Contactarea Primariei din localitatea de domiciliu.
 Continuarea studiilor la o scoala din cadrul ISJ de unde apartine.
 Contactarea A.J.O.F.M. pentru înscrierea”în căutarea unui loc de muncă”

138
 Studiul de caz nr. 2

UNITATEA
Centrul Educativ Tîrgu Ocna

Plan de intervenţie recuperativă pe parcursul executării măsurii internării în centrul

educativ
Istoric social
Date de identificare:
Nume şi Prenume – M-F. I-G.
Locul naşterii Mun. Onești, jud. Bacău
Data naşterii 21.01.1997
Domiciliu Com. Livezi, jud. Bacău

FAPTA: Furt calificat

Condamnare Măsura educativă a internării într-un centru educativ pe

o perioadă de 2 ani.

Stare civilă:
Căsătorit -
Necăsătorit X

Date despre familia de origine ( părinţi, fraţi şi surori) - Provine dintr-o

familie dezorganizată în anul 2006, prin divorţ, fiind încredinţat tatălui spre creştere şi
educare, iar sora sa, elevă în clasa a V-a, încredinţată mamei.
În comunitate, părinţii sunt cunoscuţi ca fiind persoane consumatoare de băuturi
alcoolice. Mediul familial în care a crescut minorul a fost unul tensionat, marcat de
scandaluri între părinţi, iar după separarea definitivă a părinţilor, copilul a locuit la tată,
însă acesta pleca la muncă în străinătate deseori, supravegherea fiind lăsată în seama
concubinei sau a bunicilor paterni.
Prin menţinerea legăturii cu Serviciul de Asistenţă Socială al Primăriei Livezi şi
implicarea personalului local în efectuarea anchetelor sociale, s-a reuşit să-i fie trimisă
lunar alocaţia de stat pentru copii, la Centru.
Nevoi identificate:
- Lipsa suportului material;
- Relaționare deficitară cu mediul de suport;
- Comportament prosocial absent.
139
 Concluzii şi recomandări:
- Dezvoltarea abilităților sociale;
- Medierea legăturii cu familia și cu instituțiile de sprijin din comunitate (Primăria);
- Participarea la activități sociale în vederea formării unui comportament prosocial,
adecvat.
Situaţia educaţională
Nivel de şcolarizare la internare:
La momentul internării M-F. I-G. avea absolvite 5 clase, la Şcoala Generală
din com. Livezi, abandonând şcoala în clasa a VI-a, în urmă cu 3 ani.
Nevoi identificate:
- Carențe de cunoaștere a comportamentului civilizat și respectuos;
- Lipsuri prvitoare la îngrijirea sănătății, organizarea vieții private, a alimentației;
- Dificultăți de gestionare eficientă a timpului liber.
Recomandări:
- Exersarea normelor de conduită civilizată, pentru dobândirea deprinderilor
adecvate;
- Dezvoltarea abilităților de menținere a unei igiene individuale și colective
corespunzătoare;
- Însușirea unor cunoștințe esențiale ce stau la baza formării deprinderilor de viață.
Situația psihologică
Nevoi identificate:
- Rezistență scăzută la presiunea anturajului;
- Scăzută capacitate de diferențiere între obiective realiste și nerealiste;
- Carențe afective majore;
- Scăzută capacitate empatie
Recomandări:
- Autocunoaștere și dezvoltare personală;
- Identificarea alternativelor în situații de risc infracțional;
- Consiliere psihologică.

Planul de intervenție recuperativă

EDUCAŢIONAL
Activităţi şi programe Perioada Evaluare finală/ specialistul
educaţionale
,,Program educativ ”Eu și 01.04.2013 – 14.06.2013 Educator
familia mea”
,,Program educativ ”Stil de 22.04.2013 – 26.07.2013 Educator
viață sănătos”

140
Program educativ ”Alfabetul
03.06.2013 – 23.08.2013 Educator
bunului cetățean”
Program educativ 19.08.2013 – 29.11.2013 Educator
”Adolescentul și anturajul său”
Vizite la instituții în Lunar Educatori
comunitate
Excursii și tabere ( 3 tabere ) Vacanța de vară Educatori
Cercul de pictură Săptămânal Educatori
Activități sportive Săptămânal Educator agent sportiv
Activităţi de grup moral Săptămânal Preotul ortodox
religioase Uniunea Bisericilor Creştine
Baptiste
Concursuri tematice/Dezbateri Lunar Educatori/Profesori
Activități practice Săptămânal Gospodarul centrului
Clasa a VI-a Anul şcolar 2013 – 2014
Activităţi de şcolarizare
în Centrul Educativ

ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Consiliere şi programe de Perioada Evaluare finală /
asistenţă socială specialistul
Consiliere pe probleme Bisăptămânal – în Carantină Asistent social
sociale și Lunar

Program de dezvoltare 12.08.2013 – 01.11.2013 Asistent social

abilități sociale
Activități sociale 30.08.2013 Asistent social

ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ
Consiliere şi programe de Perioada Evaluare finală/
asistenţă socială specialistul
Consiliere psihologică Ori de câte ori este nevoie Psiholog
Program psihologic de 25.06.2013 – 03.09.2013 Psiholog
”autocunoaștere și dezvoltare
personală”
Activități psihologice Trimestrial Psiholog -în baza
proiectului de activitate

141
 Comportament pe perioada detenţiei:
Descriere generală: Minorul, încă de la internare, s-a adaptat la cerințele vieții în
centru, a fost informat cu privire la Regulamentul de Ordine Interioară a centrului
(drepturi, obligații, interdicții etc.). A manifestat respect față de colegi, prietenos, fără
conflicte.și bune relații de cooperare cu personalul unității, ducând la bun sfârșit
sarcinile încredințate.
În anul şcolar 2013-2014 frecventează cursurile clasei a VI-a din cadrul
Centrului Educativ Tg.Ocna. Pe durata internării a participat activ la activităţile şi
programele educative, psihologice şi sociale recomandate, precum şi la activităţi
lucrative în centru (întreţinere spaţii verzi, seră, gletuire şi văruirea pereţi dormitoare) şi
comunitate ( ecologizare ).
Recompense: Pe parcursul internării, minorul a fost recompensat de 8 ori, din care 3 –
tabere şcolare, pentru participarea la programele educative, de asistenţă socială şi
psihologică, activităţi de grup moral-religioase, concursuri tematice, precum şi la
activităţile lucrative.
Sancţiuni: Nu a fost sancţionat disciplinar.
Menţine legătura cu familia, fiind vizitat de 4 ori ( de mamă, tată, soră, unchi,
mătuşă ), prin corespondenţă, 17 plicuri primite şi 20 apeluri telefonice.
Perspective de reintegrare socială:
Mediul de suport
o Familia de origine, dezorganizată, în grija tatălui;
Locuinţa:
Familia deţine locuinţă proprietate personală;
Situaţie materială, după liberarea din penitenciar
o Fără venituri
Posibilităţi de angajare
o Are posibilităţi de a presta munci ocazionale
o Dorește să continue școala.
Nevoi medicale speciale identificate (persoană cu grave probleme de sănătate,
persoană cu handicap)
Nu este cazul
Demersurile stabilite în vederea reintegrării sale sociale
 Stabilirea legaturii cu Serviciul de Probatiune.
 Contactarea Primariei din localitatea de domiciliu.
 Continuarea studiilor la o scoala din cadrul ISJ de unde apartine.
 Contactarea A.J.O.F.M. pentru înscrierea”în căutarea unui loc de muncă”

142
 Anexa nr. 4
Detalierea tematicilor de lucru pentru programul
MENTORAT VOLUNTAR - Să ne sprijinim reciproc!

ȘEDINȚA 1
Introducere: prezentarea activităţii, a obiectivelor şi a modului de desfăşurare al
acesteia
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute.
Obiective operaţionale:
 cunoaşterea activităţilor şi a programului de desfăşurare
 cunoaşterea mentorului voluntar şi a activităţii acestuia
 stabilirea regulilor de desfăşurare a activităţilor de grup
Resurse (umane, materiale):
 psiholog angajat/ mentorul voluntar;
 pixuri, coli albe
Introducere (prezentarea regulilor de bază în desfăşurarea întâlnirilor):
 Prezentarea coordonatorului şi a mentorului voluntar;
 Prezentarea fiecărui membru al grupului;
 Prezentarea programului și activităților ce se vor desfășura pe parcursul
proiectului;
 Stabilirea, de comun acord cu toţi membrii grupului, a unui set de „reguli ale
grupului” şi a criteriilor de excludere din grup.
Prezentarea mentorului – conţinut informativ:

Mentorul poate fi un conducător spiritual, un povăţuitor, un îndrumător sau un

educator.

Mentorii sunt oameni cu experienţă în domeniul lor de activitate al căror rol este să
te îndrume în fixarea unor obiective, modurile prin care poţi să le îndeplineşti, cum
să priveşti lucrurile din mai multe perspective.
Mentorul nu este omul care să îţi spună ceea ce vrei să auzi (pentru asta ai
părinţi /prieteni), ci ceea ce ai nevoie să auzi.
Calităţile mentorului voluntar: interesul, motivatia, umanismul si cunoasterea de
sine.
Cum te poate ajuta un mentor?
 Poţi învăţa din vasta lui experienţă.
 Te ajută să îţi defineşti scopurile principale în viaţă.
Reguli
 deTegrup (exemplu):
învaţă să îţi descoperi punctele slabe şi punctele tari.
 Te ajută să
 Ascultaţi pe toată nu facilumea;
anumite greşeli pe care poate el le-a făcut.
 Îţi dă motivaţia de a face anumite lucruri.
  NuEste
întrerupeţi;
onest cu tine, fără a fi mămos.
  Adresaţi întrebări
Este critic, fără a ficlarificatoare;
şeful tău.
 Salutaţi ideile noi;
 Nu permiteţi atacuri personale;
143
  Apreciaţi contribuţia tuturor membrilor;
 Nu criticați ideile celorlalți membrii;
 Menţineţi o atmosferă destinsă;
 Folosiți un limbaj decent.

ȘEDINȚA 2 – Prezentul. Să ne cunoaştem mai bine!

Introducere: prezentarea activităţii, a obiectivelor şi a modului de desfăşurare al
acesteia
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute.
Obiective operaţionale:
 cunoaşterea particularităţilor membrilor grupului
 stabilirea unui raport de încredere între participanți
 stabilirea disponibiltăţii/căilor către comunicare în cadrul grupului
Resurse (umane, materiale):
 psiholog angajat/ mentorul voluntar;
 minge, ghem de ață, pixuri, coli albe etc.
Descrierea activităţii:
Exerciții de cunoaștere
1. Să ne cunoaștem!
Materiale necesare: O minge sau orice obiect care poate fi pasat de la un participant la
altul.
Regula jocului: Participanții se vor așeza în cerc. Cel care primește mingea primul își va
spune numele și o calitate (Mă numesc… și sunt o persoană…), iar apoi o va pasa la
următorul. Jocul va fi încheiat când obiectul a fost pasat fiecărui participant în parte.
2. Să avem încredere!
Regula jocului: Se vor forma grupuri de câte doi. În cadrul fiecărui grup, unul dintre
participanți va închide ochii și se va lăsa condus de către partener în jurul sălii. Jocul se
poate repeta cu aceleași echipe sau se pot schimba, până când fiecare participant va fi
condus cel puțin o dată.
3. Îmbrățișarea de grup (ideală pentru încheierea ședinței)
Regula jocului: Participanții se așează în cerc cu fețele spre centru. La comanda
moderatorului, toata lumea se apleacă înainte până când li se ating capetele și se apucă
cu mâinile de gâtul/talia vecinilor, îmbrățișând astfel grupul.

ȘEDINȚA 3 – Trecutul, cum îl analizăm?

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor.
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute.
Obiective operaţionale:
 înţelegerea conceptului de „infracțiune”
 identificarea gravităţii faptelor săvârșite
144
  identificarea de soluţii noi la probleme vechi care ar fi putut evita comiterea de
infracțiuni.
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar/ psiholog angajat centru
 flip-chart, post-it, markere, pixuri.
Descrierea activității:
Activitatea își propune să ajute participanții să își înțeleagă mai bine comportamentul.
Jurnalul: Fiecărui participant i se va da o foaie și un pix și va fi rugat să își descrie
fapta comisă, evidențiind coordonatele spațiale (eram acasă…, eram la școală…),
temporale (era 8 dimineața/în jurul prânzului) precum și stările și emoțiile resimțite în
momentul respectiv. La final, fiecare participant își va relata povestea, ceilalți fiind
încurajați să pună cât mai multe întrebări pentru a înțelege cât mai clar.
Motive și scuze: acesta presupune ca participanții să își aducă aminte de contextul în
care au comis infracțiunea și să descrie toate motivele sau factorii care au favorizat
producerea acesteia.
Ce ai pierdut/câștigat?: Participanții vor completa două coloane, pierderi/câștiguri. Este
important ca la fiecare rubrică sa fie minim 6 itemi. După completarea tabelului,
participanții vor fi rugați să acorde fiecărui item o notă de la 1 la 10 în funcție de
importanța acestuia pentru el. După ce fiecare item va primi notă, se va face suma
scorurilor pentru fiecare coloană, iar la final se vor compara rezultatele. Care scor este
mai mare? De ce? Rezultatele vor fi discutate împreună de toți membrii.

Exerciţiul „Plicul”
Instrucţiuni:
Fiecare membru al grupului primeşte câte un plic, creion şi mai multe bucăţi de
hârtie. Fiecare are sarcina de a-şi scrie numele pe plic şi de a da plicul persoanei de
lângă el.
În momentul în care primeşte plicul celui de lângă el, fiecare scrie pe o bucată
de hârtie un atribut pe care îl admiră la acea persoană şi îl introduce în plic, dar îşi scrie
numele pe acea hârtie şi continuă dând plicul următorului, până când fiecare a scris câte
ceva despre toţi ceilalţi din grup.
Când plicurile s-au umplut, coordonatorul deschide plicurile pe rând şi citeşte
cu voce tare câte un comentariu de pe foaia de hârtie, dar fără a preciza numele celui
care l-a scris. Cel al cărui nume este scris pe plic trebuie să ghicească cine i-a adresat
complimentul respectiv şi, dacă ghiceşte, primeşte un punct.
Se continuă până când plicurile au fost deschise şi toate comentariile citite.
Când exerciţiul s-a sfârşit, fiecare membru al grupului poate păstra plicul cu
complimente ca să-şi amintească de calităţile sale remarcate în acest joc.

145
Acest exercițiu se va face la finalul activității și are ca scop conștientizarea
calităților fiecăruia dintre participanți.

Evaluarea şedinţei:
- sumarizarea subiectelor abordate în cadrul şedinţei, raportate la obiectivele
operaţionale stabilite;
- transmiterea feedback-ului participanţilor, accentuându-se/încurajându-se implicarea
celor mai puţin activi.

ȘEDINȚA 4 - Perspectiva victimei

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor.
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute.
Obiective operaţionale:
 înţelegerea ipostazei victimei
 identificarea obiectivă a efectului pe care fapta săvârșită l-a avut asupra
victimei
 asumarea propriilor acţiuni şi sentimente/trăiri
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar/ psiholog angajat centru
 flip-chart, coli de flip-chart, post-it, markere, pixuri.

Descrierea activității:
Majoritatea celor ce au comis infracțiuni au fost la rândul lor victime.
Activitatea își propune să dezvăluie transformarea victimei în agresor și atitudinea
ulterioară a acestuia pentru victimele sale.
Ca și modalitate de desfășurare se va folosi jocul de rol sau, la cererea participanților, se
poate purta o discuție liberă în care fiecare își va expune punctul de vedere însoțit de
argumente valide.
Se poate porni de la un caz real, cazul unuia dintre participanți sau de la un caz ipotetic
construit de grup în cadrul ședinței.

Evaluarea şedinţei:
- sumarizarea subiectelor abordate în cadrul şedinţei, raportate la obiectivele
operaţionale stabilite;
- transmiterea feedback-ului participanţilor, accentuându-se/încurajându-se implicarea
celor mai puţin activi.

ȘEDINȚA 5 - Analiza motivației – Ce puteam face diferit?

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute

146
Obiective operaţionale:
 conștientizarea motivelor ce au condus la comportamentul infracțional;
 conștientizarea soluțiilor și alternativelor din perspectiva liberării
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar
 coli albe, pahare de plastic, markere, pixuri, cărți de joc, bomboane.
Descrierea activității:
Participanții vor enumera încă o dată motivele comiterii infracțiunii, iar, în paralel vor
enunța motivele pentru încetarea carierei infracționale sau modalitățile pe care ar fi
dispuşi să le urmeze pentru evitarea săvârșirii faptei.
Activitatea își propune să le antreneze gândirea alternativă pentru a descoperi că există
și alte modalități decât comiterea de infracțiuni. Pentru aceasta trebuie cunoscute foarte
bine/repetate:
- plasarea problemei în context,
- definirea problemei cu exactitate,
- identificarea persoanelor care au fost implicate,
- identificarea cât mai multor soluții,
- compararea soluțiilor în termen de cost/beneficiu,
- alegerea celei mai bune soluții.
Exerciții pentru stimularea gândirii alternative:
Exercițiul paharelor: Sunt trei pahare goale lângă trei pahare pline. Printr-o singură
mutare, cum se pot aranja paharele astfel încât să nu fie nici un pahar gol lângă alt
pahar gol și nici un pahar plin lângă alt pahar plin?
Exercițiu mind-opening: accident de mașină: Un tată și fiul său călătoresc într-o
mașină cu o viteza foarte, foarte mare. Ei suferă un accident teribil în urma ciocnirii cu
un camion mare și greu printr-o lovitură frontală. Imaginează-ți această scenă: resturi
amestecate peste tot, ambele mașini grav avariate și prinse între resturi. La fața locului
sosesc două mașini de pompieri și o ambulanță. Ei decid să-l scoată mai întâi pe băiat
pentru că este foarte grav rănit. Odată scos, este pus în ambulanță și trimis de urgență la
spital. Ajuns acolo, este trimis la urgențe, iar medicul de gardă văzându-l, spune: „Oh,
nu! Acesta este Mihai, fiul meu!”
Cum este posibil? Care este explicația?
Jocul nedrept
Se propune următorul joc:
 Pachetul de cărţi este măsluit, rămânând în pachet doar 2/3 cărţi de
treflă;
 Se împart bomboane, în număr egal cu numărul de cărţi, membrilor
grupului;
 Un pachet de cărţi este pus la mijlocul mesei, membrii grupului fiind
rugaţi să întoarcă pe rând o carte în ordinea acelor de ceasornic;
147
  Cine întoarce o carte de inimă roşie trebuie să dea o bomboană
persoanei din stânga;
 Cine întoarce o carte de caro trebuie să dea o bomboană persoanei din
dreapta;
 Cine întoarce o carte de inimă neagră trebuie să pună 2 bomboane în
castronul de pe masă;
 Cine întoarce o carte de treflă trebuie să ia o bomboană din castron;
 Jocul se continuă până când s-au întors toate cărţile;
 Este declarat câştigător cel care are cele mai multe bomboane.

După terminarea jocului (de obicei cele mai multe bomboane sunt în castron, în cazul în
care o persoană are mai multe bomboane decât în castron, este rugată să pună
bomboanele în castron), coordonatorul reaminteşte grupului regulile stabilite la
începutul jocului şi spune: “Pentru că eu sunt liderul grupului şi pot stabili reguli, Mă
declar Câştigător!” luând castronul cu bomboane de pe masă.
Precizare: la sfârșitul sesiunii se vor împărţi bomboanele participanţilor.
Grupul sau membrii grupului care manifestă nemulţumire faţă de decizia luată sunt
întrebaţi:
- Ce aţi simţit în momentul în care facilitatorul a luat bomboanele?
- Regulile menţin calmul?
- Sunt bune regulile în prevenirea apariţiei conflictelor?
- Ce aţi simţit când aţi aflat că pachetul de cărţi era măsluit?
Evaluarea şedinţei:
- sumarizarea subiectelor abordate în cadrul şedinţei, raportate la obiectivele
operaţionale stabilite;
- transmiterea feed-back-ului participanţilor, accentuându-se/încurajându-se implicarea
celor mai puţin activi.

ȘEDINȚA 7 Perspectiva – Ce pot şi ce vreau să fac?

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor.
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute.
Obiective operaţionale:
 găsirea soluțiilor alternative comiterii de infracțiuni;
 recapitularea activităților și evaluarea experiențelor.
Resurse (umane, materiale):
 mentorul voluntar
 coli albe, pixuri.
Descrierea activității:
Exercițiul 1. Planul de prevenire: Participanții vor completa un tabel cu factori de risc,
fiecărui factor fiindu-i corespondent un plan de prevenire ca în tabelul următor:
148
Factori de risc Plan de prevenire
1. Timp liber prea mult - Mă înscriu la școală
- Particip la activități gospodărești
2. Probleme la școală - Discuție cu dirigintele
- Vizita mamei la școală
- Ajutorul unui prieten/vecin la teme
3. Nu pot dormi noaptea - Fac sport/mai multe exerciţii fizice
- Ascult muzică
- Mă uit la televizor
4. Nu am loc de muncă-/nu am bani - Caut un loc de muncă/ o activitate
plătită
- Depun un CV
- Cer sprijinul familiei/o rudă
- Mă adresez unei asociaţii/AJOFM
La final se vor discuta împreună toate alternativele găsite.
Exerciţiu 2: Unde am fost şi unde am ajuns?
Participanţii primesc câte o coală de hârtie şi un creion. Sunt rugaţi să realizeze două
desene, prin care să se reprezinte la momentul intrării în grup şi acum, la final. Apoi,
fiecare membru prezintă desenul şi oferă eventuale lămuriri. La final, se realizează un
desen comun, cu situarea iniţială şi cea actuală a fiecărui participant.

Exerciţiu 3: Contractul individual

Participanţii primesc câte o coală de hârtie şi un pix. Această activitate se desfăşoară ca
o continuare a exerciţiului anterior. Coordonatorul iniţiază discuţia, pornind de la
parcursul evidenţiat de fiecare participant în parte, reactualizând momentele în care
fiecare a devenit resursă pentru ceilalţi. Fiecare membru va formula o promisiune către
sine, legată de viitor, pe care o va ţine, datorită participării la grup, sub forma unui
contract individual, notat pe coala de hârtie. După întocmirea contractului, acesta va fi
prezentat grupului.

Evaluarea şedinţei:
Fiecare participant prezintă concluziile asupra întregii activităţi desfăşurate în cadrul
grupului de intervenţie.
Coordonatorul încheie activitatea prin punctarea aspectelor relevante ale şedinţei, prin
încurajarea menţinerii şi generalizării comportamentului dezirabil.

ŞEDINŢA 8 – Care sunt punctele mele tari?

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor.
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute

149
Obiective operaţionale:
 Identificarea şi comunicarea cu uşurinţă a calităţilor personale
 Conştientizarea faptului că imaginea de sine este influenţată de ceilalţi
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar
 coli albe, pahare de plastic, markere, pixuri, cărți de joc, bomboane.
Descrierea activității:
Exerciţiu de autocunoaştere în trei paşi:
Ce îmi place la mine? – Mentorul notează întrebarea pe flipchart. Beneficiarii vor
lucra pe o foaie de răspuns 5 atribute pozitive numerotate de la 1 la 5 în funcţie de
importanţa acordată lor.
Acestea sunt calităţile mele! – Mentorul solicită ca unul dintre participanţi să îşi
prezinte atributele personale pozitive într-o manieră în care să îi impresioneze pe
ceilalţi: să strige, să cânte fiecare calitate, să o afişeze pe frunte, să povestească despre
importanţa acestor calităţi etc. Acest mod de prezentare va fi însuşit şi de către alţi
doritori.
Ce apreciază ceilalţi la mine? – se vor nota pe spatele aceleiaşi coli atributele
personale apreciate de către cunoscuţi (familie, copii, părinţi)
Prezentarea răspunsurilor de către fiecare participant.
Evaluarea şedinţei:
Discuţii pe baza caracteristicilor personale şi concluzii asupra calităţilor proprii.
Fiecare participant prezintă concluziile asupra întregii activităţi desfăşurate în cadrul
grupului de intervenţie.
Coordonatorul încheie activitatea prin punctarea aspectelor relevante ale şedinţei, prin
încurajarea exersării caracteristicilor personale pozitive.

ŞEDINŢA 9 – Cum ajung unde îmi doresc?

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute
Obiective operaţionale:
 cunoaşterea de surse de informare
 formarea de abilităţi de explorare şi investigare în scopul informării
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar
 coli albe, pahare de plastic, markere, pixuri, cărți de joc, bomboane.
Descrierea activității:
Beneficiarii vor fi aşezaţi pe scaune în semicerc pentru a avea acces la flipchart.
Coşul cu idei – Mentorul va solicita beneficiarilor să noteze pe un bileţel toate sursele
de informare pe care le-au utilizat în viaţa cotidiană dar şi natura informaţiilor pe care

150
ar vrea să le afle. Mentorul va nota pe flipchart , pe două coloane, sursele de informare
dar şi natura informaţiilor dorite.
Brainstorming – Locul de muncă – Beneficiarii vor fi invitaţi să găsească un loc de
muncă dorit şi cum au aflat de el/ posibile modalităţi de informare asupra acestuia.
Evaluarea şedinţei:
Fiecare participant prezintă concluziile asupra întregii activităţi desfăşurate în cadrul
grupului de intervenţie.
Coordonatorul încheie activitatea prin punctarea aspectelor relevante ale şedinţei, prin
reactualizarea importanţei informării în viaţa cotidiană.

ŞEDINŢA 10 – Acesta este drumul meu!

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor.
Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute
Obiective operaţionale:
 asumarea de interese şi valori personale care să conducă la decizii mai bune
 prezentarea unui parcurs personal şi profesional după liberare potrivit resurselor
proprii
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar
 coli albe, flip chart, markere, pixuri, decupaje
Descrierea activității:
Beneficiarii vor fi aşezaţi în semicerc pentru a avea acces la flipchart
Colajul meu – Mentorul va pune la dispoziţia participanţilor diferite imagini –
decupaje din ziare, reviste. Fiecare va alege imaginile dorite şi le va asambla într-
un colaj personal.
Descrierea – beneficiarii vor prezenta propriul colaj şi semnificaţia imaginilor
alese.

Evaluarea şedinţei:
Se vor dirija discuţii generate de întrebările: Am valori personale în viaţă? Care
sunt acestea şi cât de importante sunt pentru mine?
Coordonatorul încheie activitatea prin punctarea aspectelor relevante ale şedinţei, a
valorilor aduse în discuţie: familie, copii, bani, părinţi, prieteni, şamd.

ŞEDINŢA 11 – Concluzii. Evaluare şi autoevaluare.

Introducere: prezentarea temei şedinţei şi a obiectivelor

Durata şedinţei de lucru: 60-90 minute
Obiective operaţionale:

151
  identificarea mentorului voluntar ca element al reţelei de suport pentru
perioada apropiată liberării
 creşterea gradului de conştientizare şi asumare a deciziei de schimbare a
comportamentului infracţional
Resurse (umane, materiale):
 mentor voluntar
 coli albe, markere, pixuri,
Descrierea activității:
- se vor formula aprecieri generale, colective şi individuale, legate de derularea
activităţilor şi de implicarea participanţilor;
- se va solicita feedback membrilor grupului;
- se vor formula propuneri de îmbunătăţire a conţinutului şi a modalităţilor de
desfăşurare a activităţilor pentru alte grupuri.
Fiecare beneficiar va completa un formular de evaluare al activităţilor derulate şi
va realiza notarea acestora de la 1 la 5.
Cum apreciezi activităţile propuse de mentor? 1 2 3 4 5
Cum apreciezi comunicarea în cadrul grupului?
Cât de utilă crezi că este activitatea pentru pregătirea ta
pentru liberare?
Cât de mult îţi doreşti continuarea unor astfel de activităţi?
Apreciază implicarea ta în această activitate

Stabilirea calendarului viitor al întâlnirilor de suport cu mentorul voluntar în

funcţie de disponibilitatea acestuia şi nevoile exprimate individual de către
membrii din grupul de beneficiari.

152
Anexa nr. 5
Regulamentul participării la
Expoziția internațională de pictură, grafică, fotografie ,,Omul în Oglindă”

Taxe nu se percep taxe de participare, costul de transport şi livrare vor fi suportate de

către participanţi sau instituţiile care îi reprezintă şi nu vor fi rambursate.
Specificaţii: maxim 3 lucrări de participant, pictură, artă grafică, fotografie; număr
nelimitat de fiecare unitate penitenciară.
Dimensiunea maximă: maxim 60x 80, dacă este posibil înrămate sau passepartout
/montate, tablourile trebuie să poată fi agăţate.
Etichetarea lucrării de artă: numele participantului, naţionalitate,ţara de reşedinţă,
numele /adresa penitenciarului, titlul lucrării, semnătura, tehnica de lucru, nume
coordonator (psiholog, educator, asistent social).
Diplome: fiecare participant primeşte un certificat de participare, lucrările premiate vor
primi diplome de merit şi plachete personalizate.
Termeni şi condiţii:
Participantul declară că lucrarea a fost creată de către el/ea și că el/ea deţine
toate drepturile asupra operei de artă. Penitenciarul Timişoara are permisiunea de a
publica opera de artă gratuit cu recunoaşterea calităţii de autor al operei. Drepturile de
autor rămân în mod legal ale artistului.
Participantul declară că el /ea deţine toate drepturile asupra lucrării şi dispune
drepturile de exploatare nelimitate, că lucrarea nu încalcă drepturile terţelor persoane
şi ca în cazul în care apar oameni in lucrări, nu le sunt încălcate drepturile personale.
Nu ne asumăm responsabilitatea în caz de deteriorare sau pierdere.
Lucrările nu vor fi returnate şi prin expunere acestea devin proprietatea
instituţiei organizatoare Penitenciarul Timişoara. Din motive de protecţie a datelor,
anonimatul este garantat la cererea scrisă a autorului.
Autorul declară că lucrările nu au fost expuse anterior într-o expoziţie publică
şi nici nu au fost publicate.
Organizatorul garantează ca veniturile rezultate din vânzare vor fi donate
Clinicii Universitare Pediatrie III, Centrului de transplant medular, din cadrul Spitalului
de Copii Louis Țurcanu Timișoara pentru achiziţionare de echipament medical.
Prin semnarea fişei de participare, autorii sunt de acord cu termenii şi
condiţiile.
Fişa de participare: participanţii vor completa în format electronic şi în original fişa
de înscriere care confirmă participarea; fişa de înscriere va fi expediată pe adresa de e-
mail a directorului reintegrare psihosocială; fişa în original va fi expediată odată cu
lucrările
Lucrările etichetate conform cerinţelor vor fi expediate pe adresa penitenciarului.

153