Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept
Anul IV, Grupa 2
Student: Goilean Bogdan-Marinel

Procedura dării în urmărire

 Procedura dării în urmărire

Secțiunea I. Considerații generale

În urma comiterii unei infracțiuni, orice infractor încearcă prin toate mijloacele posibile să
scape de răspunderea penală. Mulți autori a unor fapte prevăzute de legea penală, după săvârșirea
infracțiunii, după ce au fost judecați sau în timpul executării, se sustrag de la executarea pedepsei
stabilită de către instanța de judecată prin părăsirea domiciliului sau a reședinței.1
De asemenea, există și situații când un infractor evadează din penitenciarul unde trebuia să
își execute pedeapsa sau un minor față de care s-a stabilit măsura educativă a internării într-un
centru de reeducare a fugit din respectivul centru.
În scopul soluționării unor astfel de situații complexe și în vederea eficientizării legii penale,
astfel încât fenomenul infracțional să fie diminuat, a fost instituită procedura specială a dării în
urmărire.2
Această procedură specială, în funcție de împrejurările care impun darea în urmărire a
persoanei, se poate desfășura pe tot parcursul procesului penal, în toate cele trei faze, dar și
ulterior finalizării procesului penal.3
Secțiunea a II -a. Obiectul dării în urmărire
Potrivit art. 521 din Codul de procedură penală, darea în urmărire se solicită și se dispune
pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea unei persoane în scopul aducerii acesteia în
fața organelor judiciare ori punerii în executare a anumitor hotărâri judecătorești.
Darea în urmărire se solicită și se dispune în următoarele cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventivă, un mandat de executare a unei
pedepse privative de libertate, o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării
medicale sau măsura expulzării, întrucât persoana față de care s-a luat una dintre aceste
măsuri nu a fost găsită;

1
Boțian E., Drept procesual penal. Note de curs., Ed. Burg Sibiu, 2016, pag. 12;
2
Theodoru G., Chiș P.I., Tratat de drept procesual penal. Ediția a 4 -a, Ed. Hamangiu, 2020, pag.
18;
3
Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Parte Specială, Ed. Universul Juridic,
2015, pag. 22;
1
 b) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori a fugit dintr-un centru
educativ, centru de detenție sau din unitatea în care executa măsura internării medicale;
c) în vederea depistării unei persoane urmărite internațional despre care există date că se află
în România.
În prima situație se face referire la ipostaza în care persoana față de care au fost dispuse
anumite măsuri nu poate fi găsită. A doua ipostază vizează situația evadării, raportată la situația
prevăzută în art. 285, alin. (1) din Codul penal. A treia situație pune în discuție darea în urmărire
care se efectuează în vederea depistării unei persoane urmărite internațional despre care există
anumite indicii că s-ar afla pe teritoriul României fără a prezenta vreun fel de relevanță că această
persoană deține cetățenie română, străină sau este apatrid.4
În acest sens sunt relevante prevederile Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară în
materie penală, art. 44, alin. (6) care stipulează că: ,,În cazul în care echivalează cu o cerere de
arestare provizorie în vederea extrădării și există date că persoana urmărită internațional se
află în România, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului
General al Poliției Române transmite notița roșie sau difuziunea de urmărire internațională prin
canalele Organizației Internaționale de Poliție Criminală - Interpol parchetului de pe lângă
curtea de apel în a cărui circumscripție a fost localizată persoana urmărită sau, în cazul în care
nu se cunoaște locul unde se află persoana, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.’’
Secțiunea a III -a. Ordinul de dare în urmărire
  Darea în urmărire se dispune prin ordin al Inspectoratul General al Poliției Române. Ordinul
de dare în urmărire se comunică în cel mai scurt timp organelor competente să elibereze
pașaportul, care au obligația să refuze eliberarea pașaportului sau, după caz, să ridice provizoriu
pașaportul pe durata măsurii, precum și organelor de frontieră pentru darea în consemn.
De asemenea, ordinul de dare în urmărire se comunică în copie:
a) celui în fața căruia urmează să fie adusă persoana urmărită în momentul prinderii;
b) organului judiciar competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date
în urmărire.5
Secțiunea a IV – a. Executarea urmăririi

4
Volonciu N., Uzlău A.S., Noul cod de procedură penală. Parte specială, Ed. Universul Juridic,
2015, pag. 1226,
5
Art. 521, Cod de procedură penală;
2
 Ordinul de dare în urmărire se pune în executare de îndată de către structurile competente
ale Ministerului Administrației și Internelor (actualmente Ministerul Afacerilor Interne) care vor
desfășura, la nivel național, activități de identificare, căutare, localizare și prindere a persoanei
urmărite.
Instituțiile publice sunt obligate să sprijine, în condițiile legii și conform competențelor
legale, organele de poliție care efectuează urmărirea unei persoane date în urmărire.
Activitatea de urmărire a unei persoane arestate preventiv, desfășurată de organele de poliție,
este supravegheată de procurori anume desemnați din cadrul parchetului de pe lângă curtea de
apel în a cărui circumscripție se află sediul instanței competente care a soluționat în fond
propunerea de arestare preventivă. Când mandatul de arestare preventivă a fost emis într-o cauză
de competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, supravegherea activității
de urmărire revine procurorului care efectuează sau a efectuat urmărirea penală în cauză.
În celelalte cazuri, activitatea de urmărire a persoanelor date în urmărire este supravegheată
de procurori anume desemnați din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui
circumscripție se află sediul instanței de executare ori al altei instanțe competente potrivit legii
speciale.
În vederea identificării, căutării, localizării și prinderii persoanelor date în urmărire pot fi
efectuate, în condițiile prevăzute de lege, următoarele activități:
a) supravegherea tehnică;
b) reținerea, predarea și percheziționarea corespondenței și a obiectelor;
c) percheziția;
d) ridicarea de obiecte sau înscrisuri;
e) monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare.
Activitățile enumerate mai sus pot fi desfășurate doar în baza mandatului emis de
judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță sau
de la instanța de executare sau în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți de
la instanța competentă să judece cauza în primă instanță sau de la instanța de executare ori în
baza mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece
cauza în primă instanță sau de la instanța de executare.
Supravegherea tehnică poate fi dispusă pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea
procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă, dacă acesta

3
apreciază că identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanelor date în urmărire nu pot fi
făcute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.
În cadrul procedurii de urmărire a unei persoane, ridicarea de obiecte sau înscrisuri în
vederea identificării, căutării, localizării și prinderii persoanelor date în urmărire poate fi dispusă
de procurorul care supraveghează activitatea organelor de poliție ce efectuează urmărirea
persoanei date în urmărire. Dispozițiile art. 169 și 171 din Codul de procedură penală se aplică în
mod corespunzător.
Monitorizarea tranzacțiilor financiare și dezvăluirea datelor financiare, în vederea
identificării, căutării, localizării și prinderii persoanelor date în urmărire, pot fi dispuse pe o
durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la
instanța competentă.6
Secțiunea a V -a. Revocarea urmăririi
Urmărirea se revocă în momentul prinderii persoanei urmărite sau atunci când au dispărut
temeiurile care au justificat darea în urmărire.
Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Poliției Române, care se
transmite în copie, de îndată:
a) parchetului competent care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în
urmărire;
b) organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Procurorul care supraveghează activitatea de urmărire a persoanei date în urmărire solicită de
îndată judecătorului de drepturi și libertăți încetarea activităților de supraveghere luate. 7
Concluzii
Prin urmare, putem concluziona faptul că procedura dării în urmărire este reglementată într-
un cadrul legislativ complex, în conformitate cu standardele impuse de Uniunea Europeană, iar
această procedură are ca scop desfășurarea de activități în scopul urmării și depistării persoanelor
care se sustrag executării unor hotărâri, având ca finalitate principală înfăptuirea justiției și
tragerea la răspundere a celor care încalcă normele și prevederile legale.

6
Art. 522, Cod de procedură penală;
7
Art. 526, Cod de procedură penală.
4
 Bibliografie

Informațiile cuprinse în conținutul acestui referat au fost extrase din:

1. Theodoru G., Chiș P.I., Tratat de drept procesual penal. Ediția a 4 -a, Ed. Hamangiu,
2020;
2. Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Parte Specială, Ed. Universul
Juridic, 2015;
3. Boțian E., Drept procesual penal. Note de curs., Ed. Burg Sibiu, 2016;
4. Cod penal. Cod de procedură penală. Editura Universul Juridic, 2019;
5. Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată
în  Monitorul Oficial nr. 411 din 27 mai 2019;
6. Volonciu N., Uzlău A.S., Noul cod de procedură penală. Parte specială, Ed. Universul
Juridic, 2015.