Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUBIECTUL 1: CATALANĂ
1. 1 – d
2–c
3–f
4–b
5–a
6–e
În catalană, toate minutele și secundele adăugate unei ore se scad din ora
următoare și se trec înaintea acesteia, fiind relaționate cu ea prin prepoziția
„de”.
Orele se măsoară în sferturi: „dos quarts” înseamnă „jumătate de oră” sau
„treizeci de minute”; „tres quarts” înseamnă „trei sferturi de oră” sau
„patruzeci și cinci de minute”.
Ceea ce este sub un sfert de oră, adică acel „șapte minute și treizeci de
secunde” este tradus prin cuvântul „mig”. Atunci când această structură este
scăzută din primul sfert de oră, cuvântul „mig” stă în fața cuvântului „quart”
și ambele în fața orei următoare: „mig quart de quatre” se traduce în română
„trei, șapte minute și treizeci de secunde”. Atunci când cuvântul „mig” se
adaugă unui sfert de oră, unei jumătăți de oră (două sferturi, în catalană) sau
celor patruzeci și cinci de minute (trei sferturi, în catalană), construcția este
„i mig”, adică „și șapte minute și treizeci de secunde”, și se folosește după
numărul de sferturi de oră și înaintea orei următoare: „tres quarts i mig de
set”.
2. a. tres quarts i mig de cinc
b. mig quart de quatre
c. tres quarts i set minuts de tres
3. a. două și patruzeci și opt de minute sau trei fără șapte minute
b. două, treizeci și șapte de minute și treizeci de secunde sau trei fără
douăzeci și două de minute și treizeci de secunde
c. patru și treizeci și cinci de minute sau cinci fără douăzeci și cinci de
minute
SUBIECTUL 2 – SAVOSAVO:
1. În funcție de poziția accentului, există:
- cuvinte cu accentul pe prima silabă: ’adaki, ’epi, ’sara, ’saraghu, ’sota,
’sotaghu, ’ghuba, ’kabu, ’koghili;
- cuvinte cu accentul pe a doua silabă: a’beni, a’benighu, e’pighu,
ghu’bagha, ka’bughu, pa’gati, pa’gatigha (de aici se deduce că, la fel ca
în limba română, fiecare vocală corespunde unei silabe sau este nucleul
unei silabe);
- cuvinte cu accentul pe a treia silabă: abu’zaghi, abu’zaghighu, ada’kigha,
koghi’lighu, kuri’ghidi, kuri’ghidigha, zara’vua;
- un cuvânt cu accentul pe a patra silabă: zaravu’aga.
Cuvintele care se termină în „-ghu” sau „-gha” sunt de două categorii:
- unele își păstrează accentul pe aceeași silabă: ’sara –’saraghu (pe prima
silabă), ’sota - ’sotaghu (pe prima silabă), a’beni – a’benighu (pe a doua
silabă), pa’gati – pa’gatigha (pe a doua silabă), abu’zaghi – abu’zaghighu
(pe a treia silabă) și kuri’ghidi – kuri’ghidigha (pe a treia silabă);
- altora li se mută accentul pe o silabă următoare: ’epi - e’pighu (de pe
prima pe a doua silabă), ’ghuba - ghu’bagha (de pe prima pe a doua
silabă), ’kabu – ka’bughu (de pe prima pe a doua silabă), ’ada –
ada’kigha (de pe prima pe a treia silabă), ’koghili – koghi’lighu (de pe
prima pe a treia silabă), zara’vua – zaravu’agha (de pe a treia pe a patra
silabă).
2. Cuvântul „’vaitula” (plural: „vaitu’lagha”) are trei silabe: vai-tu-la. Se
observă că, la plural, i se mută accentul pe silaba „la”.
După cum se poate deduce din exemplele de la punctul anterior, niciun
substantiv din savosavo nu își poate muta la forma de plural accentul mai
departe de a treia silabă față de forma de singular. În aceste condiții,
substantivul „’vaitula”, cu accentul pe prima silabă la forma de singular,
având forma de plural „vaitu’lagha”, are la plural doar două silabe înaintea
silabei accentuate „la”. Așadar, și la singular, silabele dinaintea silabei „la”
sunt „vai” și „tu”. Despărțirea corectă în silabe a acestui substantiv este:
„vai-tu-la”.
3. Forma de singular a substantivului „mi’sugha” (câini) este „misu”, întrucât
terminația „-gha” este desinența de plural. Aceasta se poate accentua la
singular „’misu”, adică pe prima silabă, după modelul substantivului
„’ghuba” – „ghu’bagha”, care are tot două silabe la singular și trei silabe la
plural, mutându-și accentul de pe prima silabă la singular pe a doua silabă la
plural.