DICȚIONAR

DE DIFICULTĂȚI ȘI GREȘELI

ALE LIMBII ROMÂNE

A a cappella – locuţiune adjectivală invariabilă, având înţelesul de “execuţie a unei bucăţi

muzicale numai cu vocea, fără acompaniament orchestral”. Forma “a-cappella”, cu cratimă, este
greşită. a fortiori—locuţiune adverbială şi adjectivală, nu se scrie legat. Are înţelesul de “cu atât
mai mult”. a posteriori-- locuţiune adverbială şi adjectivală, nu se scrie legat. Are înţelesul de
“din experienţă”. a priori -- locuţiune adverbială şi adjectivală, nu se scrie legat. Are înţelesul de
“din cele de dinainte”. a—1. articol posesiv (genitival), care determină un substantiv feminin la
singular. O carte a copilului/ lui Ion/ Mariei/ copiilor. Articolul posesiv “a” se acordă cu “carte”,
care este substantivul determinat, şi nu cu substantivul aflat la cazul genitiv. Atenţie! articolul
posesiv trebuie să se acorde în gen şi număr cu substantivul determinat, nu cu substantivul sau
pronumele aflat la Genitiv, care poate fi masculin sau feminin, singular sau plural. Atenţie la cazul
în 5

care între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv şi substantivul determinat se

intercalează alt substantiv sau parte de vorbire. Aşa că este corect “Actul de suveranitate a
monarhului” şi nu “Actul de suveranitate al monarhului”, întrucât articolul posesiv “a” determină
substantivul “suveranitate”, de gen feminin şi nu pe substantivul “monarh”, de gen masculin. Însă
în cazul “lucrările colecţiei personale a artistului”, determinarea este între substantivul “colecţie”
şi “artist”, deci articolul posesiv va fi “a”. 2. articol hotărăt enclitic (postpus)—vecină, vecina abia
– adverb de mod. Forma “abea” este greşită atât ca pronunţie cât şi ca grafie. abis -- substantiv
neutru, la plural “abisuri” şi nu “abise”. abisal—adjectiv masculin. Forma “abizal” este greşită.
Abisinia—substantiv propriu,

la

Genitiv-Dativ “Abisiniei”.

Locuitorul din Abisinia poartă numele de “abisinian/ abisiniană”. abjura (a)—verb de conjugarea
I, provenit din francezul “abjourer”, are înţelesul de “a renega public o credinţă”. La indicativ
prezent, persoana III singular “abjură”, şi nu “abjurează”. abnegaţie—substantiv feminin, fără
formă de plural. Provenit din francezul “abnégation”, are înţelesul de “devotament dus până la
sacrificiu”, deci sensul de “sârguinţă” este greşit. aboliţionism – substantiv neutru, din familia
substantivelor care exprimă însuşiri, noţiuni abstracte, sentimente sau calităţi, cu formă unică de
singular. aborigen – substantiv şi adjectiv masculin, provenit din francezul “aborigène”, cu
înţelesul de “băştinaş“, “autohton”, “indigen”. La plural “aborigeni”. La feminin singular
“aborigenă”, la plural “aborigene”. Forma “arborigen” este greşită, întrucât rădăcina 6
cuvântului nu este “arbore”. . Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea corectă în
silabe respectă criteriul bazat pe pronunţare, deci “a-bo-ri-gen” şi nu pe cel bazat pe structura
cuvântului, adică “ab-o-ri-gen” . Accentul cade pe “e”. abroga (a) – verb de conjugarea I. La
indicativ prezent persoana III singular “abrogă” şi nu “abroagă”. Conform normelor ediţiei 2005 a
DOOM, despărţirea corectă în silabe respectă criteriul bazat pe pronunţare, adică “a-bro-ga”, şi
nu pe cel bazat pe structura cuvântului, adică “ab-ro-ga”. Abrud-- substantiv propriu, la Genitiv-
Dativ “Abrudului”. Locuitorul din Abrud poartă numele de “abrudean/ abrudeancă”. abrupt –
adjectiv masculin. Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea corectă în silabe
respectă criteriul bazat pe pronunţare, adică “a-brupt”, şi nu pe cel bazat pe structura cuvântului,
adică “ab-rupt”. abscons—adjectiv masculin, la plural “absconşi”. La feminin “absconsă” şi nu
“abscoansă”, la plural “absconse”. absolvi (a)—verb de conjugarea IV având înţelesul de: 1. “a
termina un ciclu de învăţământ” -- la indicativ prezent persoana III singular şi forma corectă este
“el/ ei absolvă” şi nu “el/ ei absolvesc”, iar la conjunctiv prezent persoana III singular şi plural “să
absolve” şi nu “să absolvească”; 2. “a scuti de pedeapsă, a ierta” -- la indicativ prezent persoana
III singular forma corectă este “absolvă”, iar la conjunctiv prezent persoana III singular şi plural
forma corectă este “să absolve”. abstract – adjectiv masculin, la plural “abstracţi”. Se desparte în
silabe “ab-stract”, şi nu “abs-tract”, conform regulii că patru consoane aflate între vocale se
despart după prima consoană. 7

abţibild—substantiv neutru, provenit din germanul “abziehbild”. La plural “abţibilduri” şi nu

“abţibilde”. Formele “acţibild”, “agţibild” şi “aţipild” sunt greşite. abuz—substantiv neutru, la
plural “abuzuri”,

cu înţelesul de

“exces, folosire fără măsura a ceva”. Astfel, exprimările “prea mult abuz” şi “un abuz prea mare”
sunt pleonasme. acaju -- adjectiv nume de culoare, provenit din francezul “acajou”, având formă
invariabilă. Accentul cade pe “u”. acatist – substantiv neutru. Conform ediţiei 2005 a DOOM,
accentul cade ori pe al doilea “a”, ori pe “i”. acătării—(pop., fam.) adjectiv invariabil, folosit
numai la comparativ, “mai acătării”. Forma cu un singur “i”, “acătări” este greşită. accede (a)—
verb de conjugarea III. La indicativ prezent persoana I singular şi III plural “acced”. La conjunctiv
prezent persoana III singular şi plural “ să acceadă” şi nu “să accede”. Nu are participiu şi nici
timpuri trecute, aşa încât formele de tipul “am acces” sunt incorecte. accentua (a) – verb de
conjugarea I. La indicativ prezent persoana III singular şi plural “accentuează”. Despărţirea în
silabe la capăt de rând este “accentu-ează” şi nu “accentuea-ză”, conform regulii care cere ca
despărţirea să se facă între o vocală şi vocalele “e”, “i”, “o”, “u” sau “y”, dacă acestea fac parte
dintr-un diftong ascendent, adică dintr-o combinaţie “semivocală-vocală”, aşa cum este grupul
“ea”. accepţie—substantiv feminin, provenit din francezul “acception” şi latinescul “acceptio,
acceptionis”, având înţelesul de “sens, semnificaţie, înţeles”. Forma “accepţiune” este învechită şi
ieşită din 8
uz. A nu se confunda cu forma paronimică “acceptare”, cu sensul de “consimţământ”. acces—
substantiv neutru, având înţelesul de: 1. “intrare; drum care face legătura cu o şosea importantă,
localitate etc.”. La plural “accesuri”. In sintagma “intrare de acces”, capătă valoare de atribut
substantival, fiind asociat inutil cu “intrare” şi formând astfel un pleonasm. 2. “izbucnire, atac”.
La plural “accese”. accident – 1. substantiv neutru, cu înţelesul de: “întâmplare fortuită,
imprevizibilă, neplăcută, care întrerupe mersul normal al lucrurilor; “neregularitate a solului”. La
plural “accidente”; 2. substantiv masculin, termen muzical sinonim cu “alteraţie”, adică semn
muzical pus înaintea unei note muzicale, iar în fonetică având înţelesul de “modificare
întâmplătoare a înălţimii unui sunet”. La plural “accidenţi”. acea – pronume demonstrativ la
feminin singular, folosit antepus, adică în faţa substantivului determinat, de exemplu “acea fată”.
În cazul în care este postpus, adică după substantivul determinat, devine “aceea”, de exemplu
“fata aceea”. A nu se confunda cu “aceia”, care este forma de plural a masculinului pentru
pronumele demonstrativ postpus, de exemplu “băieţii aceia”. aceea—pronume şi adjectiv
pronominal postpus feminin, singular, provenit de la masculinul “acela”. În poziţie postpusă se
acordă în caz cu substantivul pe care îl determină, deci la Genitiv-Dativ forma corectă este “fetei
aceleia”, şi nu “ fetei aceea”. aceeaşi—pronume şi adjectiv pronominal antepus feminin singular,
de exemplu “aceeaşi fată”. Este greşită forma “aceiaşi”, valabilă pentru pronumele şi adjectivul
pronominal masculin plural provenit din singularul “acelaşi”. De asemenea, este greşită forma 9

“aceeaş“, întrucât la demonstrativul de identitate, sufixul “şi” este un component invariabil, deci
obligatoriu. În poziţie postpusă, se acordă în număr şi caz cu substantivul determinat, deci corect
este “fetelor aceloraşi” şi nu “fetelor aceeaşi”. acei -- pronume şi adjectiv pronominal masculin
plural antepus, provenit de la singularul “acel”, de exemplu “acei băieţi”. Forma “aceia” este
greşită. În poziţie postpusă se acordă în număr şi caz cu substantivul pe care îl determină, deci
corect este “băieţilor acelora” şi nu “băieţilor aceia”. acela—pronume şi adjectiv pronominal
postpus masculin, singular, de exemplu “băiatul acela”. În poziţie postpusă se acordă în număr şi
caz cu substantivul pe care îl determină, deci corect este “băiatului aceluia”, şi nu “băiatului
acela” acelaşi-- pronume şi adjectiv pronominal masculin singular. Este greşită forma “acelaş”,
întrucât sufixul “şi” este un component invariabil, deci obligatoriu. acelea-- pronume şi adjectiv
pronominal postpus feminin plural. În poziţie postpusă se acordă în număr şi caz cu substantivul
pe care îl determină, deci corect este “fetelor acelora”, şi nu “ fetelor acelea”. aciua (a se)—(pop.)
verb reflexiv de conjugarea I. La indicativ prezent persoana III singular “se aciuează” şi nu “se
aciuiază”, “se aciueşte” sau “se aciuieşte”. La indicativ prezent persoana I plural “noi ne aciuiăm”.
La conjunctiv prezent persoana III singular şi plural “să se aciuieze” şi nu “să aciuieze”. acnee –
substantiv feminin, la plural articulat “acneele”. La Genitiv-Dativ articulat, forma corectă este
“acneei” şi nu “acneii”.

10

acompania (a) -- verb de conjugarea I. La indicativ prezent persoana III singular verbele terminate
în “ia” primesc desinenţa “ază” şi nu “ează”, deci corect este “acompaniază” şi nu
“acompaniează”. acont – substantiv neutru, provenit din italienescul “acconto” şi francezul
“acompte”. Articulat “acontoul”. La plural “aconturi”. Normele DOOM 2005 acceptă şi forma
“aconto”, articulat “acontoul”, cu forma de plural “acontouri”. acoperi (a)—verb de conjugarea IV,
la indicativ prezent persoana I singular “acopăr” şi nu “acoper”. La conjunctiv prezent persoana
III singular şi plural “să acopere” şi nu “să acoperă”. acord – substantiv neutru, la plural
“acorduri”, având şi înţelesul de “înţelegere între două sau mai multe persoane”. Sensul
cuvântului implică ideea de hotărâre care este luată numai în comun, deci exprimarea frecventă
“de comun acord” este greşită, fiind pleonasm. acorda (a)—verb de conjugarea I, cu înţelesul de:
1. “a face acordul gramatical”; a da, a oferi, a atribui”. La indicativ prezent persoana I singular
“acord”, la persoana III singular “acordă”; 2. “a regla un instrument muzical”, la indicativ prezent
persoana I singular “acordez”, la III singular “acordează”. activ – 1. adjectiv masculin, la plural
“activi”. La feminin “activă”, la plural “active”. 2. substantiv neutru, având înţelesul de “grup de
activişti”, la plural “activuri”. 3. substantiv neutru, cu înţelesul de “bunuri”, la plural “active”.
Despărţirea în silabe este “ac-tiv”, conform regulii care cere ca două consoane încadrate de două
vocale să fie despărţite, şi nu “a-ctiv”. actor—substantiv masculin, la feminin “actriţă”. Forma
“actoriţă” este şi ea acceptată de ediţia 2005 a DOOM. 11

acuarelă -- substantiv feminin. Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea corectă în
silabe respectă criteriul bazat pe pronunţare, adică “a-cua-re-lă”, şi nu pe cel bazat pe structura
cuvântului, adică “a-cua-re-lă”. acum--adverb de timp. Ediţia 2005 a DOOM acceptă şi forma
“acuma” . acumulator – substantiv cu două forme pentru gen: 1. substantiv masculin, cu
înţelesul de “element reîncărcabil care înmagazinează energia electrică”, la plural “acumulatori”;
2. substantiv neutru, la plural “acumulatoare”. acurateţe—substantiv

feminin,

provenit

din

italienescul

“accuratezza”, cu înţelesul de “atenţie, grijă deosebită”. Forma “acurateţă” este greşită, ca şi

forma articulată “acurateţa” în locul celei corecte “acurateţea”. acvaforte—substantiv feminin cu
formă invariabilă, sinonim cu “gravură”. Formele “aqua forte”,

cea cu cratimă “aqua-forte” şi

“agvaforte” sunt greşite. acvariu-- substantiv neutru terminat în diftongul “iu”. Pentru acest tip
de substantive, forma de plural nearticulat este cu doi de “i”: primul “i” face parte din rădăcina
cuvântului, iar al doilea “i” este semnul de plural. Deci, corect este “acvarii”, şi nu “acvari”. Forma
de plural articulat este “acvariile”, şi nu “acvarile”. acvilă-- substantiv feminin, provenit din
latinescul şi italienescul “aquila”. Se pronunţă cu accentul pe primul “a”, aidoma originalului
latinesc. adagio—termen muzical, provenit din latinescul “adagio”, având categoria morfologică
de “1. adverb de mod, cu înţelesul de “lent, în tempo lent”. 2. substantiv neutru, cu înţelesul de
“bucată dintr-o 12

compoziţie muzicală care se execută în tempo lent”. Nu trebuie confundat cu substantivul neutru
“adagiu”, cu înţelesul de “dicton”, “maximă”, “aforism”. adagiu – substantiv neutru, la plural
“adagii”, provenit din latinescul “adagium”. Are înţelesul de “dicton”, “maximă”, “aforism”. Nu
trebuie confundat cu: 1. substantivul “adaos”, a cărui rădăcină provine din latinescul “adaugere”,
devenit în româneşte “a adăuga”. 2. adverbul “adagio”, sinonim cu “în tempo lent, rar”. 3.
substantivul neutru “adagio”, cu înțelesul de bucată muzicală care se cântă într-un tempo lent.
adânc – adjectiv masculine, la plural “adânci”.

La feminin

singular “adâncă”, la feminin plural “adânci”. La Genitiv-Dativ singular articulat “adâncii” şi nu

“adâncei’, conform regulii pentru care majoritatea substantivelor şi adjectivelor feminine
formează cazul Genitiv-Dativ singular articulat prin adăugarea unui “i” la forma de feminin plural
nearticulat. adaos—substantiv neutru, la plural “adaosuri”. Forma “adaus” este greşită. adăpa (a)
– verb de conjugarea I, la indicativ prezent persoana I singular “adăp” şi nu “adap”. adăuga (a) –
verb de conjugarea I, provenit din latinescul “adaugere”. Forma “adăoga” este incorectă, deşi
pentru substantiv s-a generalizat forma “adaos” şi nu “adaus”. Exprimarea “a adăuga în plus”
este pleonasm, întrucât acţiunea de adăugare se realizează printrun surplus. De asemenea, şi
formele “a adăugi” şi “a adăogi” sunt greşite. adăugit—adjectiv masculin. Ediţia 2005 a DOOM
nu mai admite şi forma “adăugat”. La plural “adăugiţi”. La feminin singular 13

“adăugită”, la feminin plural “adăugite”. Formele “adăugaţi”, “adăugată”, “adăugate” nu mai sunt
admise. Formele “adăogit” şi “adăogită” sunt de asemenea incorecte. adecvat – adjectiv
masculin, la plural “adecvaţi”. Forma “adecuat”, o formă învechită şi ieşită din uz este greşită,
întrucât cuvântul provine din latinescul “adaequatus”, în limba latină grupul “qu” fiind pronunţat
“cv”. De asemenea, şi forma “adegvat” este greşită. adesea—adverb de timp, este corectă şi
forma “adeseori”. Forma “ ades” nu este în uz, iar forma “adese” este greşită. adevăr –
substantiv neutru, având înţelesul de “concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea
obiectivă”, sinonim cu “justeţe, exactitate”. Forma de plural “adevăruri” ar înţelesul de “fapte
adevărate”. În acest sens, exprimările “adevăr corect” sau “adevăr foarte corect” sunt greşite,
fiind pleonasme. Pentru a se sublinia caracterul incontestabil a celor afirmate, trebuie folosită
exprimarea “adevăr cert, de necontestat”. ad-hoc—adjectiv şi adverb de mod invariabil, provenit
din latinescul “ad hoc” şi având înţelesul de “anume pentru acest scop”. adineauri—adverb de
timp. Este corectă şi forma “adineaori”. Formele “adinioarea” şi “adineaurea” sunt greşite. aditiv
—“substanţă adăugată pentru ameliorarea proprietăţilor unei alte substanţe sau pentru
obţinerea unor noi calităţi” . Exprimările “a adăuga un aditiv” sau “aditiv adăugat” sunt greşite,
fiind pleonasme. admirabil – adjectiv masculin şi adverb, sinonim cu “ excelent”, “admirabil”,
“minunat”, “excepţional”. Având sensul de superlativ, este greşit să se considere că exprimă o
însuşire la gradul pozitiv care îi permite să aibă un comparativ sau superlativ. Astfel, nu poate
avea 14

grade de comparaţie, deci exprimări de genul “mai admirabil ca” sau “foarte admirabil” sunt
pleonastice şi trebuie evitate. admisibil—adjectiv masculin, la plural “admisibili”, la feminin
singular “admisibilă”, la feminin plural “admisibile”. Are înţelesul de “care poate fi admis”.
Exprimările în care acest cuvânt este situat lângă verbele “a putea”, “a fi posibil” sau “a fi cu
putinţă” ca în “poate fi admisibil” sunt greşite, constituind pleonasme. adolescent – substantiv
masculin. Forma “adoleşcent” este greşită. adopta (a) – verb de conjugarea I. La indicativ prezent
persoana III singular şi plural “adoptă”. Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea
corectă în silabe respectă criteriul bazat structura cuvântului, adică “ad-op-ta”, şi nu pe cel bazat
pe pronunţare, adică “a-dop-ta”. adopţie—substantiv feminin, terminaţia de plural fiind cu 2 de
“i”, “adopţii”. Forma “ adopţiune’ este învechită şi ieşită din uz. aduce (a)—verb tranzitiv de
conjugarea III. Forma corectă de imperativ la persoana II singular este “Adu!” cu accentul pe “a”
şi nu “Adă!” sau “Aduce!”. Dacă este urmat de un pronume personal, forma de imperativ devine
“Ad-o!”, Adu-l!”, Adă-le!”, Adă-i!”. Forma de imperativ negativ la persoana II singular este “Nu
aduce!”, cu accentul pe “u”, şi nu “Nu adu!”. La plural, forma de imperativ este “Aduceţi!”.
aducere-aminte – locuţiune substantivală, la plural nearticulat “aduceri-aminte”, articulat
“aducerile aminte”. La Genitiv-Dativ articulat “aducerii-aminte”. Formele fără cratimă sunt
greşite. adulmeca (a)--verb de conjugarea I, care înseamnă “a simţi sau a descoperi cu ajutorul
mirosului”, aşa că “a adulmeca mirosul ” este pleonasm. 15

adumbri (a) – verb de conjugarea IV. Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea
corectă în silabe respectă atât criteriul bazat structura cuvântului, adică “ad-um-bri”, cât şi pe cel
bazat pe pronunţare, adică “a-dum-bri”. adventiv—adjectiv masculin, la plural “adventivi”, la
feminin singular “adventivă”, la plural “adventive”, cu înţelesul de “(despre rădăcini) dezvoltat în
alt loc decât cel obişnuit sau normal”. A nu se confunda cu “adventist”, cu înţelesul de “adept al
unei doctrine religioase”. advers—adjectiv masculin, la plural “adverşi”. Forma de feminin
singular este “adversă”. adversitate – substantiv feminin, la plural ”adversităţi”, având înţelesul

de

“dificultate,

împrejurare

potrivnică,

circumstanţă

nefavorabilă”. Nu are nicio legătură cu “adversar” sau “aversiune”, deci folosirea sa cu înţelesul
de “ostilitate, ură, duşmănie” este greşită. Corect este “duşmănia dintre vecini” şi nu
“adversitatea dintre vecini”, exprimare care nu are nici un înţeles. aed—substantiv masculin, cu
înţelesul de “poet epic recitator şi cântăreţ din Grecia antică”. La plural “aezi” şi nu “aedi”. aerolit
– substantiv neutru, având înţelesul de “meteorit format în cea mai mare parte din silicaţi, cu
aspect de piatră, care cade pe Pământ”. La plural “aerolite” şi nu “aeroliţi”. aeromodelism –
substantiv neutru, fără formă de plural. aeroport – substantiv neutru, provenit din francezul
“aéroport”. Forma corectă de plural este “aeroporturi” şi nu “aeropoarte”. afară de – locuţiune
prepoziţională. Includerea nejustificată a prepoziţiei “în” conduce la forma greşită “în afară de”.
16

afecta (a)—verb de conjugarea I, care înseamnă şi “simularea unei anumite stări sufleteşti”.
Aşadar, exprimarea “afectare voită” sau “a afecta în mod voit” este greşită, fiind pleonasm,
întrucât simularea nu este un act reflex, ci conştient, care implică acţiunea voinţei, fapt redat
inutil de adjectivul “voit”. aferat—adjectiv masculin, la plural “aferaţi”. La feminin “aferată”, la
plural “aferate”. Are înţelesul de “care este sau doreşte să pară ocupat”. A nu se confunda cu
“aferent”, cu înţelesul de “în legătură cu, care depinde de sau decurge din”. Afghanistan--

substantiv

propriu,

la

Genitiv-Dativ

“Afghanistanului”. Locuitorul din Afganistatn poartă numele de “afghan/ afghană”. Despărţirea

corectă în silabe la capăt de rând este “af-ghan” respectiv “af-ghană”, conform regulii care
stabileşte că grupul de trei consoane se desparte după prima consoană. Se întâlneşte şi varianta
“afgan/ afgană”. afin—substantiv masculin, cu înţelesul de :1. “arbust”, accentul pe “a”; 2. “rudă”,
cu accentul pe “i”. Pentru ambele semnificaţii, pluralul este “afini”. afişa (a)—verb de conjugarea
I, la indicativ prezent persoana III singular “afişează” şi nu “afişază”. afluenţă—substantiv feminin,
fără formă de plural. Are înţelesul de « mulţime de oameni, aglomeraţie, abundenţă, cantitate
mare”. Aşadar, adăugarea adjectivelor “mare, mult” – afluenţă mare, afluenţă multă —reprezintă
pleonasm, întrucât aceste adjective sunt incluse implicit în semnificaţia substantivelor
“mulţime”, “aglomeraţie”, “abundenţă”.

17

Africa Centrală-- substantiv propriu, la Genitiv-Dativ “Africii Centralei”. Locuitorul din Africa
Centrală poartă numele de “centrafrican/ centrafricancă”. Africa de Sud-- substantiv propriu,
conţinând o prepoziţie, încât potrivit normelor DOOM 2005 se scrie fără cratimă. La Genitiv-
Dativ “Africii de Sud”. Locuitorul din Africa de Sud poartă numele de “sudafrican/ sud-africancă”.
Africa-- substantiv propriu, la Genitiv-Dativ “Africii”. Locuitorul din Africa poartă numele de
“african/ africancă”. afro-asiatic – adjectiv masculin. Forma legată, fără cratimă, “afroasiatic” este
greşită. afrodiziac—1.

substantiv

neutru,

provenit

din

francezul

“aphrodisiaque”. Forma adoptată a fost cea aidoma pronunţiei, cu “z”, deci “afrodisiac” este
considerat incorect. La plural “afrodiziace”. 2. adjectiv masculin, la plural “afrodiziaci”, la feminin
“afrodiziacă”, la feminine plural “afrodiziace”. aftershave—substantiv neutru, de origină
englezească. Se pronunţă “afterşeiv”. Forma articulată este “aftershave-ul”, la plural “aftershave-
uri”. afuma (a)—verb de conjugarea I. La indicativ prezent persoana III singular “afumă”, şi nu
“afumează”. agate—1. substantiv neutru, forma de plural de la “agat”, cu înţelesul de “piatră
semipreţioasă”, 2. substantiv feminin, forma de plural de la “agată”, cu înţelesul de “litere
tipografice”. agă -- substantiv masculin, la plural “agi”. La Genitiv-Dativ singular articulat “agii”.
agăţa (a) – verb de conjugarea I. Forma “acăţa” este greşită. La indicativ prezent persoana III
singular şi plural “agaţă”. 18

agest—substantiv neutru, cu înţelesul de :1. (reg.) “îngrămădire de buşteni”. Este corectă şi

forma “agestru”. La plural admite două forme, “agesturi” şi “agestre”. 2. “con de dejecţie”, la
plural “agestre”. agheasmă-- substantiv feminin, fără formă de plural. Formele “aiasmă”,
“agheazsmă” şi “aghiasmă” sunt greşite. La Genitiv-Dativ singular articulat “aghesmei” şi nu
“agheasmei” sau “aghesmii”. agramat – adjectiv şi substantiv masculin, având înţelesul de “
(persoană) care face greşeli elementare de limbă”. La plural “agramaţi”. Este frecventă greşeala
prin care în locul acestui cuvânt este folosit “anagramat”, participiul trecut al verbului “a
anagrama”, care are înţelesul de “a schimba ordinea literelor unui cuvânt pentru a obţine alt
cuvânt”. agrea (a) – verb de conjugarea I şi nu II, întrucât rădăcina cuvântuli este “agre” la care se
adaugă sufixele modurilor şi timpurilor precum şi desinenţele personale. La indicativ prezent
persoana I singular “agreez” şi nu “agreiez”, la persoana III singular şi plural “agreează” şi nu
“agreiază”, iar la gerunziu “agreând” şi nu “agreind”. Participiul trecut este “agreat” şi nu
“agreiat”. Despărţirea în silabe la capăt de rând este “agre-ează” şi nu “agreea-ză”, conform
regulii care cere ca despărţirea să se facă între o vocală şi vocalele “e”, “i”, “o”, “u” sau “y”, dacă
acestea fac parte dintr-un diftong ascendent, adică dintr-o combinaţie “semivocală-vocală”, aşa
cum este grupul “ea”. La conjunctiv prezent persoana III singular “să agreeze” şi nu “să agreieze”.
ai -- articol posesiv (genitival) masculin, plural. Se acordă cu substantivul determinat şi nu cu
substantivul aflat la cazul Genitiv, care poate fi masculin sau feminin, singular sau plural. Corect
este “copii ai vecinei” şi nu “copii a vecinei”, întrucât substantivul 19

determinat este “copii”, iar ”vecinei” este substantivul la Genitiv. Această regulă se păstrează şi în
cazul în care între atributul exprimat printr-un substantiv şi substantivul determinat se
intercalează alt substantiv sau parte de vorbire. Deci, corect este “copiii de suflet ai artistului” şi
nu “copiii de suflet al artistului”, deoarece substantivul determinat este “copiii”, un substantiv
masculin la plural, deci articolul posesiv trebuie să fie de genul masculin, la plural, adică “ai”.
Forma în care “a-i” este scris despărţit este valabilă numai în cazul în care “a” este particula
infinitivului, iar “i” este ori pronumele personal persoana 3 singular în Dativ, forma prescurtată
(lui/ ei/ i)--“Tot ce a făcut a fost numai pentru a-i ajuta”- sau pronumele personal persoana 3
plural în Acuzativ (pe ei/ i)-- “Am spus asta doar pentru a-i sugera”. aici—adverb de loc. Forma “
aicea”, acceptată de ediţia 1982 a DOOM nu mai este admisă de ediţia 2005. De asemenea şi
forma “aicia” este greşită. aievea—adverb de mod, provenit din slavul “javé” şi bulgarul “jeve”.
Forma “aevea” este incorectă. airbag—substantiv neutru, provenit întocmai din englezescul
“airbag”. La plural “airbaguri”. Se pronunţă “erbeg”. aisberg—substantiv masculin, la plural
“aisberguri”. Forma “ iceberg“ din limba engleză este considerată incorectă, substantivul fiind
preluat fonetic în limba română. ajutor—substantiv neutru, la plural “ajutoare”. Este introdus
prin prepoziţia “cu”, deci corect este “cu ajutorul” şi nu “prin ajutorul”. al -- articol posesiv
(genitival) masculin, singular. Se acordă cu substantivul determinat şi nu cu substantivul aflat la
cazul Genitiv, care poate fi masculin sau feminin, singular sau plural. Corect este “băiat al femeii”
şi nu “băiat a femeii”, întrucât substantivul 20

determinat este “băiat”, iar”femeii” este substantivul la Genitiv. Această regulă se păstrează şi în
cazul în care între atributul exprimat printr-un substantiv şi substantivul determinat se
intercalează alt substantiv sau parte de vorbire. Deci, corect este “peretele de piatră al clădirii” şi
nu “peretele de piatră a clădirii”, deoarece substantivul determinat este “peretele”, un substantiv
masculin şi nu “piatra’, deci articolul posesiv trebuie să fie de genul masculin. Este greşită
scrierea despărţit, adică “a-l”, valabilă pentru cazul în care “a’ este particula infinitivului, iar “l”
este pronumele personal persoana 3 singular, în Acuzativ, în formă prescurtată (“îl”-“l”)—“i-a
telefonat petru a-l încuraja”. al Doilea Război Mondial – substantiv propriu. Conform normelor
DOOM ediţia 2005, numele de evenimente istorice majore se scriu cu iniţială majusculă. alături
—adverb de loc. Este admisă şi forma populară şi familiară “alăturea”. Alba-Iulia-- substantiv
propriu, la Genitiv-Dativ “Albei-Iulia”. Locuitorul din Alba-Iulia poartă numele de “albaiulian/
albaiuliană”. Albania-- substantiv propriu, la Genitiv-Dativ “Albaniei”. Locuitorul din Albania
poartă numele de “albanez/ albaneză”. albastru – adjectiv masculin, la plural “albaştri”. La
feminin singular “albastră”, la feminin plural “albastre”. La Genitiv-Dativ singular “albastrei” şi nu
“albastrii’, conform regulii după care majoritatea substantivelor şi adjectivelor feminine formează
cazul Genitiv-Dativ singular prin adăugarea unui “i” la forma de feminin plural nearticulat. A nu
se confunda cu substantivul “alabastru”, o varietate de ipsos sau ghips cu aspect de marmură. 21

albăstriu—adjectiv masculin, la feminin singular “albăstrie”, la plural pentru ambele genuri

“albăstrii”. albuş -- substantiv neutru, la plural “albuşuri”, “albuşe”. alcătui (a)—verb de
conjugarea IV. La indicativ prezent persoana I singular şi III plural “alcătuiesc” şi nu “alcătuie”. La
conjunctiv prezent persoana III singular şi plural “să alcătuiască”. Forma reflexivă “a se alcătui”
este un regionalism şi are înţelesul de “ a se învoi”. alcool—1. substantiv masculin, cu înţelesul de
“compus chimic”, la plural “alcooli”; 2. substantiv neutru, cu înţelesul de “spirt, băutură
spirtoasă”, la plural “alcooluri”. Cuvântul este de origine arabă şi a fost introdus în latina
medievală sub forma “alcohol”. În limba franceză “h” nu se pronunţă, aşa că a fost eliminat din
acest cuvânt, rămânând cei doi “o”. Deci forma cu un singur “o” este greşită. În ambele cazuri,
despărţirea în silabe la capăt de rând este “alco-ol” şi nu “al-cool”, conform regulii care cere ca
două vocale identice să se despartă în silabe. alcoolemie—substantiv feminin, provenit din
substantivul “alcool” şi sufixul “emie”cu înţelesul de “prezenţă temporară a alcoolului în sânge”.
Forma “alcolemie” este greşită. Precizarea dată de completarea “în sânge” este de prisos,
conducând la exprimarea greşită “alcoolemie în sânge” care este pleonasm. aldămaş-- la plural
“aldămaşuri”. Forma “adălmaş“ este incorectă. ale -- articol posesiv (genitival) feminin, singular.
Se acordă cu substantivul determinat şi nu cu substantivul aflat la cazul Genitiv, care poate fi
masculin sau feminin, singular sau plural. Corect este “fete ale mamei” şi nu “fete a mamei”,
întrucât substantivul determinat este “fete”, iar ”mamei” este substantivul la Genitiv. Această
regulă se 22

păstrează şi în cazul în care între atributul exprimat printr-un substantiv şi substantivul

determinat se intercalează alt substantiv sau parte de vorbire. Deci, corect este “livezile de pruni
ale vecinului” şi nu “livezile de pruni ai vecinului”, deoarece substantivul determinat este
“livezile”, un substantiv feminin, deci articolul posesiv trebuie să fie de genul feminin, la plural.
aleatoriu – adverb şi adjectiv masculin, cu semnificaţia de “întâmplător, supus hazardului”. La
feminin “aleatorie” şi nu “aleatoare”, la plural masculin şi feminin “aleatorii”. Exprimarea “ordine
aleatorie” este greşită, fiind un non-sens. Forma “aleator” este învechită şi ieşită din uz. alee –
substantiv feminin, articulat “aleea”, la plural “alei”. Forma de singular “aleie” este greşită. La
Genitiv-Dativ singular articulat “aleii” şi nu “aleei”. Despărţirea în silabe la capăt de rând este
“ale-e” şi nu “al-ee”, conform regulii care cere ca două vocale identice să se despartă în silabe.
Algeria--

substantiv

propriu,

la

Genitiv-Dativ

“Algeriei”.

Locuitorul din Algeria poartă numele de “algeriana/ algeriancă”. algoritm – substantiv neutru.
Ediţia 2005 a DOOM acceptă pentru plural forma “algoritmuri” şi nu “algoritme” sau “algoritmi”,
cum era prevăzut în ediţia din 1982. aliaj – substantiv neutru, cu terminaţia “aj”, care conform
regulii, are terminaţia de plural “aje”. Deci, corect este “aliaje” şi nu “aliagii” sau “aliajii”. alică --
substantiv feminin, ediţia 2005 a DOOM admiţând la singular şi forma “alice”. La plural “alice”. La
Genitiv-Dativ singular articulate “alicei” şi nu “alicăi”. 23

alienare – substantiv feminin, la plural “alienări”, este infinitivul substantivat al verbului “aliena”.
Este un termen juridic şi are înţelesul de “înstrăinare a unui bun prin vânzare, cesiune etc.” A nu
se confunda cu substantivul feminin “alienaţie”, care este un termen medical şi are înţelesul de
“boală mintală, nebunie”. Folosirea unui termen în locul celuilalt este greşită. alineat—substantiv
neutru, însemnând “paragraf, articol de lege”. La plural “alienate”. A nu se confunda cu adjectivul
“aliniat”, care înseamnă “rectiliniu, aşezat în linie dreaptă”. aliniat— adjectiv masculin, cu
semnificaţia de “rectiliu, aşezat în linie dreaptă”. A nu se confunda cu substantivul “alineat”, cu
semnificaţia de “paragraf, articol de lege” alipi (a)—verb de conjugarea IV, sinonim cu “a alătura,
a ataşa”, deci adăugarea adverbului de loc “alături” conduce la expresia greşită ”a alipi alături”,
care este pleonasm. alivancă -- substantiv feminin, regionalism cu înţelesul de “turtă”. La plural
“alivenci” şi nu “alivănci”. Forma de plural “alivenci”, articulat “alivencile” are şi înţelesul de
“dans regional”. alocuri—adverb de loc, adesea precedat de prepoziţia “pe”, având sensul de “pe
ici, pe colo”. Forma “alocurea”, admisă de ediţia 1982 a DOOM nu mai este acceptată de ediţia
2005. alocuţiune – substantiv feminin, provenit din latinescul “allocutio” (în traducere “vorbire
către cineva”) şi având înţelesul de “scurtă cuvântare”. La plural “alocuţiuni”. Exprimarea “scurtă
alocuţiune” este greşită, întrucât determinantul adjectival “scurtă” este inutil. Astfel, dacă se
doreşte transmiterea ideii că “au fost rostite cuvântări scurte şi nu lungi”, este suficient să se
spună “au fost rostite 24

alocuţiuni” şi nu “au fost rostite scurte alocuţiuni”. A nu se confunda cu “elocuţiune”, care

înseamnă “arta de a se exprima oral”. aloe—substantiv feminin, având înţelesul de “specie de
plantă exotică, folosită în farmacie”. Articulat “aloea”, la Genitiv-Dativ articulat “aloei” şi nu
“aloiei”. Forma “aloie” este greşită. alogen—adjectiv masculin, la plural “alogeni”, la feminin
singular “alogenă” la plural “alogene”, cu semnificaţia de “străin, diferit de un anumit mediu”. A
nu se confunda cu substantivul şi adjectivul “halogen”, nume generic pentru o grupă de
elemente chimice. Alsacia--

substantiv

propriu,

la

Genitiv-Dativ

“Alsaciei”.
Locuitorul din Alsacia poartă numele de “alsacian/ alsaciană”. alt fel— expresie formată din
adjectivul pronominal “alt” şi substantivul neutru “fel”, cu înţelesul de “ fel diferit, nu acelaşi fel,
alt soi, alt fel”, de exemplu “un alt fel de mâncare”. altă dată— construcţie formată din adjectivul
pronominal “altă” şi substantivul feminin “dată”, având înţelesul de: 1.

“în altă

împrejurare, cu altă ocazie”, fiind opusă ca înţeles lui “astă dată”, adică “data aceasta” ; 2. “o altă
dată calendaristică”. A nu se confunda cu adverbul de timp “altădată”. altădată -- adverb de timp,
determinând un timp trecut, caz în care este sinonim cu “odinioară, demult, cândva, odată”, dar
şi un timp viitor, caz în care este sinonim cu “cândva, în viitor”. A nu se confunda cu “altă dată”.
altercaţie – substantiv feminin, la plural “altercaţii”, având înţelesul de “schimb violent de cuvinte
dintre două sau mai multe persoane”. Precizarea pe care o aduce adjectivul « verbală » este
inutilă, conducând la exprimarea greşită “altercaţie verbală” care este pleonasm. Exprimarea
“altercaţie cu pumni şi picioare date în toate 25

părţile” este o exprimare incorectă, întrucât altercaţia este o manifestare violentă doar prin
intermediul cuvintelor, nu şi fizică. alternativă -- substantiv feminin, având înţelesul unei situaţii
din care există două ieşiri ce se exclud reciproc, trebuind aleasă una dintre ele, şi nu că fiecare
din cele două ieşiri reprezintă o soluţie. Aşadar, exprimările “are două alternative”, “cea mai
bună alternativă” sau “altă alternativă” sunt pleonastice. Exprimarea “nu a existat alternativă”
este corectă. altfel de – locuţiune adjectivală, cu înţelesul de “diferit”, de exemplu “un altfel de
om”. A nu se confunda cu expresia şi cu adverbul “alt fel”. altfel—1. locuţiune adjectivală, cu
înţelesul de “ diferit, deosebit”, de exemplu “un altfel de mâncare”. 2. adverb de mod cu
înţelesul de “altminteri, în alt mod, în caz contrar, în altă manieră”, de exemplu “a procedat altfel
de cum ne-am fi aşteptat”. altminteri – adverb de mod, având înţelesul de “în sens contrar”.
Provine din latinescul “alteramente”.

Sunt corecte şi formele

“altminterea” şi “altmintrelea”. altruism – substantiv neutru, din familia substantivelor care

exprimă însuşiri, noţiuni abstracte, sentimente sau calităţi. Nu are formă de plural. alură--
substantiv feminin, provenit din francezul “allure”. Este greşită forma “aliură”, aidoma pronunţiei.
La plural aluri”, la GenitivDativ articulat “alurii”. aluviu—substantiv neutru, provenit din latinescul
“alluvium”, cu înţelesul de era geologică “cuaternarul superior”. A nu se confunda cu “aluviune”,
substantiv feminin cu înţelesul de “materii transportate şi depuse de apele curgătoare”. 26

alviţă-- substantiv feminin, derivat din “halva” şi sufixul “iţă”. La plural “alviţe”, cu semnificaţia de
“sorturi, porţii”. Forma “halviţă” este greşită. amalgam—substantiv

neutru,
la

plural

“amalgame”

sau

“amalgamuri”. amâna (a) – verb de conjugarea I. La conjunctiv prezent persoana III singular şi
plural, forma corectă este “să amâne” şi nu “să amâie”. amândoi—numeral colectiv masculin.
Forma corectă de GenitivDativ antepus substantivului determinant este “amânduror”, caz în care
are valoare adjectivală. Când este singur (cu valoare substantivală) sau postpus substantivului
determinant (cu valoare adjectivală), forma corectă este “amândurora”. Deci “am dat amânduror
copiilor” dar “am dat copiilor amândurora”. Formele “amândoura” sau “la amândoi” sunt
incorecte. De asemenea, este greşită forma de Dativ analitic cu prepoziţie “la amândoi”, formă
corectă doar în cazul în care urmează o categorie morfologică neflexionară, ca de exemplu un
numeral “Am spus la doi copii”. amândouă-- numeral colectiv feminin. La Genitiv-Dativ sunt
valabile formele de la masculinul “amândoi”, adică “amânduror” sau “amândurora”, în funcţie de
poziţia antepusă sau postpusă faţă de substantivul determinat. amanet—substantiv neutru, la
plural “amanete” sau “amaneturi”. amăreală—substantiv feminin. Forma “amărală” este greşită.
La plural “amăreli”, la Genitiv-Dativ articulat “amărelii” şi nu “amărealei”. amărui -- adjectiv
masculin la singular, la feminin “amăruie”. La plural ambele genuri au forma “amărui”, conform
regulii care impune ca adjectivele terminate la masculin singular în “ui” să aibă aceeaşi 27

formă la plural pentru ambele genuri. Corect este “nişte băuturi amărui” şi nu “nişte băuturi
amăruie”. ambasador -- substantiv masculin, la feminin “ambasadoare”. Ca alte substantive care
denumesc meserii, funcţii sau demnităţi, în cazul desemnării unei persoane de sex feminin,
există tendinţa de a se prefera substantivul masculin. Corect este la cazul Genitiv-Dativ “doamnei
ambasador” şi nu “doamnei ambasadoare”, iar la Vocativ “doamnă ambasador!” şi nu “doamnă
ambasadoare!”. În alte cazuri se preferă forma de feminin “ambasadoare”, de exemplu “ea este
ambasadoarea ţării noastre în Franţa”. ambele -- numeral colectiv feminin. Forma corectă de
GenitivDativ este “ambelor” şi nu “la ambele”. ambianţă --substantiv feminin,

cu sensul

de “atmosferă

înconjurătoare” i de “mediu social sau moral în care trăieşte cineva”. Sensurile de “înţelegere” şi
“acord” sunt greşite, întrucât poate exista i o “ambianţa ostilă”. ambiguu – 1. adjectiv masculin,
provenit din latinescul “ambiguus”. Forma “ambigu” este incorectă. La plural “ambigui”. La
feminin singular “ambiguă”, la plural “ambigue”. 2. substantiv neutru, fără formă de plural.
Articulat “ambiguul”, care se desparte în silabe la capăt de rând “ambigu-ul”, conform regulii că
două vocale identice se despart. ambii—numeral colectiv masculin. Forma corectă de
GenitivDativ este “ambilor” şi nu “la ambii”. ambulatoriu – adjectiv masculin, la feminin
“ambulatorie”. Forma de plural pentru masculin şi feminin este “ambulatorii”, conform regulii
care prevede că adjectivele cu terminaţia “toriu” şi “oriu” au pluralul identic pentru ambele
genuri. Forma „ambulator” este greşită. 28

ameliora (a)—verb de conjugarea I. La conjunctiv prezent persoana III singular şi plural “să
amelioreze”. Având înţelesul de “a îmbunătăţi, a perfecţiona”, este greşită folosirea sa cu
înţelesul de “diminuare”. Deci, în loc de “ploile s-au ameliorat”, corect este “ploile au scăzut”.
amenda (a)—verb de conjugarea I, cu înţelesul de :1. “a aplica o amendă”; 2. “a îmbunătăţi, a
modifica prin amendamente un text, o lege”.” În ambele cazuri, la indicativ prezent persoana III
singular şi plural “amendează”. amendă -- substantiv feminin, la plural “amenzi”. Exprimarea “mi-
am luat amendă” este greşită, întrucât verbul “a lua” nu este reflexiv, ci tranzitiv. Corect este “am
primit amendă”. America de Nord-- substantiv propriu, conţinând o prepoziţie, încât normelor
DOOM 2005 se scrie fără cratimă. La Genitiv-Dativ “Americii de Nord”. Locuitorul din America de
Nord poartă numele de “nord-american/ nord-americancă”. America de Sud-- substantiv propriu,
conţinând o prepoziţie, încât normelor DOOM 2005 se scrie fără cratimă. La Genitiv-Dativ
“Americii de Sud”. Locuitorul din America de Sud poartă numele de “sud-american/ sud-
americancă”. America-- substantiv propriu, la Genitiv-Dativ “Americii”. Locuitorul din America
poartă numele de “american/ americancă”. amerindian – adjectiv şi substantiv masculin, având
înţelesul de “populaţie băştinaşă din America, de rasă mongoloidă, numită şi piei roşii sau
indieni”. Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea corectă în silabe respectă atât
criteriul bazat structura cuvântului, adică “a-mer-in-di-an”, cât şi pronunţare, adică “a-me-rin-di-
an”. 29

pe cel bazat pe pe

amforă-- substantiv feminin, provenit din francezul “amphore” şi latinescul “amphora”. Forma
“anforă” este greşită. amiază -- substantiv feminin, provenit din “amiazăzi”, la rândul său provenit
din latinescul “ad mediam diem”. La plural “amieze”, la Genitiv-Dativ articulat “amiezii” şi nu
“amiezei”. amică -- substantiv feminin, la plural “amice”. La Genitiv-Dativ singular articulate
“amicei mele ” şi nu “amicii mele”, conform regulii care cere ca formarea acestui caz pentru
substantivele feminine să se facă prin adăugarea unui “i” la forma de plural nearticulat. amigdală
-- substantiv feminin, care defineşte “fiecare dintre cele două glande de natură limfatică situate
în faringe”. A nu se confunda cu “amigdalită”, substantiv care defineşte boala ce constă în
inflamarea amigdalelor. Este frecventă exprimarea greşită “mi-am scos amigdalitele” în loc de
“mi-am scos amigdalele”. amigdalită-- substantiv feminin,

provenit

din
francezul

“amygdalite”, la rândul său din “amygdale”, adică “amigdală, fiecare dintre cele două glande
situate de o parte şi de alta a omuşorului”. Exprimarea “mă doare amigdalita”, caz în care se
confundă organul bolnav cu denumirea bolii, este incorectă. La plural “amigdalite”. aminti (a-şi) –
verb reflexiv de conjugarea IV. Complementul indirect referitor la acest verb se introduce prin
prepoziţia ‘de” şi nu “despre”, deci corect este “ şi-a amintit de pozna din timpul şcolii” şi nu “şi-a
amintit despre pozna din timpul şcolii”. amnezie – substantiv feminin. Conform normelor ediţiei
2005 a DOOM, despărţirea corectă în silabe respectă atât criteriul bazat structura cuvântului,
adică “am-ne-zi-e”, cât şi pe cel bazat pe pe pronunţare, adică “a-mne-zi-e”. 30

amortisment—substantiv neutru. Forma “amortizment” este incorectă. amplitudine—substantiv

feminin, cu înţelesul de “depărtarea maximă a unui corp oscilant faţă de poziţia de echilibru”,
folosit greşit în locul substantivului “amploare”, care are înţelesul de “anvergură, întindere”.
amploiat – substantiv masculin, provenit din francezul “employé”, la rândul său din verbul
“employer” (în traducere “a angaja un salariat/ muncitor”). Ediţia DOOM din 2005 acceptă şi
varianta învechită “amploaiat”. La masculin plural “amploiaţi/ amploaiaţi”, la feminin singular
“amploiată/ amploaiată”, la plural “amploiate/ amploaiate”. amvon—substantiv neutru, forma
“anvon” fiind greşită. La plural “amvoane”. anacolut – substantiv neutru, având înţelesul de
“discontinuitate sau ruptură lingvistică în interiorul unei propoziţii sau fraze”. La plural, ediţia
2005 a DOOM acceptă forma “anacoluturi” şi nu “anacolute”, cum prevedea ediţia 1982 a
DOOM. anafură—substantiv feminin, având înţelesul de “pâine sfinţită, prescura împărţită
credincioşilor la sfârşitul liturghiei”. A nu se confunda cu “anaforă”—figură de stil—sau cu
“anafora”—termen învechit, însemnând “un raport scris adresat domnitorului” sau “o
proclamaţie a domnitorului”. anale – substantiv feminin, numai cu formă de plural, având
înţelesul de “scriere istorică în care sunt înregistrate an de an întâmplările importante din viaţa
unui popor, oraş, familii”. Forma “anală” este un adjectiv feminin, la masculin “anal”, care are un
înţeles diferit, şi anume “care ţine de anus”. 31

analog – 1. adjectiv masculin, la plural “analogi”. La feminin singular “analogă”, dar şi “analoagă”,
formă respinsă de ediţia 1982 a DOOM dar admisă de cea din 2005. La feminin plural “analoge”
şi “analoage”; 2. substantiv neutru, la plural “analoguri”. anatemă -- substantiv feminin, la plural
“anateme”. Accentul cade pe litera “e”. Andalucia – substantiv propriu, se pronunţă “Andaluzia”.
Locuitorul din Andalucia poartă numele de “andaluz/ andaluză”. Andorra-- substantiv propriu, la
Genitiv-Dativ “Andorrei”. Locuitorul din Andorra poartă numele de “andorran/ andorrană”. anexa
(a)—verb de conjugarea I, având semnificaţia de “a pune alături”. Astfel, exprimarea “anexez
alături” este pleonastică. angara—substantiv

feminin,

sinonim
cu

“necaz,

greutate

materială”. La plural “angarale”. Forma “hangara” este incorectă. angină-- substantiv feminin,
provenit din francezul “angine” şi latinescul “angina”. Ediţia 2005 a DOOM nu mai acceptă forma
“anghină”, admisă de ediţia din 1982. La plural “angine”. Anglia-- substantiv propriu, la Genitiv-
Dativ “Angliei”. Locuitorul din Anglia poartă numele de “englez/ englezoaică”. Angola – substantiv
propriu, la Genitiv-Dativ “Angolei”. Locuitorul din Angola poartă numele de “angolez/ angoleză”.
angora—substantiv feminin, având înţelesul de: 1. “specie de animale cu păr lung şi mătăsos”; 2.
“părul prelucrat al acestor aninmale” . Noua ediţie DOOM din 2005 nu îl mai consideră
substantiv invariabil şi acceptă şi forma de Genitiv-Dativ “angorei”. angro—1. adjectiv invariabil şi
adverb, adaptat fonetic din francezul “en gros”; 2. substantiv neutru, articulat “angroul”, la plural
“angrouri”. 32

aniversa (a)—verb de conjugarea I, provenit din cuvintele latineşti “annus” (în traducere “an”) şi
“verto” (în traducere “a întoarce”) cu înţelesul de “sărbătorirea unui număr de ani de la un
anumit eveniment”. Cuvântul “an” este inclus în “aniversa”, aşadar exprimarea “aniversăm 50 de
ani de la căsătorie“ este pleonastică, deoarece se aniversează evenimentul şi nu anii care au
trecut de la producerea evenimentului respectiv. În acest caz se recomandă exprimarea
“sărbătorim 50 de ani de la căsătorie”. De asemenea, expresiile “a sărbători aniversarea” sau “la
sărbătoarea aniversării” sunt pleonastice. an-lumină -- substantiv compus masculin, la plural
“ani-lumină” şi nu “ani-lumini”. Elementele componente ale substantivului sunt într-un stadiu de
sudare mai puţin înaintat, aflându-se într-o relaţie de apoziţie, ceea ce face ca al doilea element
(adică “lumină”) să rămână neschimbat la cazul Nominativ, indiferent de cazul termenului
determinat (adică “an”). Forma fără cratimă, “an lumină” este greşită. Abreviat “a.l.” anorganic –
adjectiv masculin. Conform normelor DOOM 2005, despărţirea în silabe se poate face pe baza
pronunţiei, adică “a-nor-ganic” sau pe baza structurii cuvântului, adică “an-or-ga-nic”, ţinând
seama de prefixul “an”. anost—adjectiv masculin, cu accentul pe “a” sau pe “o”. La plural
“anoşti”, fiind acceptate formele de accentuare pe “a “ sau “o”. La feminin singular “anostă”, cu
accentul pe “a” sau pe “o”, la plural “anoste”, fiind de asemenea acceptate ambele formele de
accentuare, pe “a “ sau “o”. antarctic – adjectiv masculin, cu înţelesul de “situat la Polul Sud”.
Conform normelor ediţiei 2005 a DOOM, despărţirea corectă în silabe 33

respectă atât criteriul bazat structura cuvântului, adică “ant-arc-tic”, cât şi pe cel bazat pe pe
pronunţare, adică “an-tar-ctic”. ante – element de compunere, provenit din omograful latinesc, şi
având înţelesul de “înainte, în faţă, anterior”. Foloseşte la formarea unor substantive, adjective şi
verbe. A nu se confunda cu elementul de compunere “anti”, care are înţelesul de “în contra,
opus” folosit şi el la formarea unor substantive şi adjective. antebelic – adjectiv masculin, format
din prefixul “ante” şi latinescul “bellicus”. Are înţelesul de “dinaintea unui război”. Forma
“antibelic” este greşită, fiind probabil indusă de ideea de “împotriva războiului”. antedata (a) –
verb de conjugarea I, format din prefixul “ante” şi substantivul “dată”, cu semnificaţia de “a pune
o dată anterioară”. Este greşită forma “antidata”, întrucât prefixul “anti” are semnificaţia de
“împotriva” sau “contra”, deci nepotrivită sensului cuvântului. antediluvian -- adjectiv masculin,
format din prefixul “ante” (cu semnificaţia de “înainte de”) şi substantivul “diluviu” (cu
semnificaţia de “Potopul” amintit de Biblie, sau perioada pleistocen, adică epoca glaciaţiei
cuaternare), însemnând astfel “înainte de diluviu”. Este greşită forma “antidiluvian”, cu prefixul
“anti”, care are semnificaţia de “împotriva”, “contra”, deci nepotrivită sensului cuvântului.
anterior – adjectiv masculin, la feminin “anterioară”, având şi înţelesul de “precedent, care
precede o anumită dată”. Înţelesul său interzice folosirea unor grade de comparaţie, deci
exprimarea “mai anterior ca” este greşită. antet – substantiv neutru. Normele DOOM 2005
acceptă pentru plural două forme, “anteturi” şi “antete”. 34