Onofriciuc Alexandra

Lingvistică generală și românească

Construcții reciproce

Conform GALR (vol. II, 2008) construcțiile reciproce se construiesc în jurul unor predicate care
îndeplinesc trăsătura reciprocității. Aceste predicate respectă două trăsături:
1. Se manifestă biactanțial (se construiesc cu două argumente);
2. Funcționează ca predicate simetrice (cele două argumente au posibilitatea de a-și schimba
ordinea, fără a-și schimba sensul: Fotoliul se aseamănă cu scaunul./Scaunul se aseamănă cu
fotoliul., Xenia se înrudește cu Matei. /Matei se înrudește cu Xenia.) sau ca predicate
„mezosimetrice” (predicatele au capacitatea de a realiza atât construcșii reciproce, cât și
nonreciproce: Colega mea depinde de mine.-nonreciproc; Colega mea și cu mine depindem una de
cealaltă.- reciproc).
Conform GA (vol. I 1996) acestea apar sub denumirea de verbe pronominale reciproce despre
care se vorbeste la diateza reflexivă. Aici sunt grupate ca „verbe active construite cu complemente
exprimate prin pronume reflexive”și se manifestă astfel:
-dacă pronumele e în acuzativ acțiunea este făcută de două sau mai multe subiecte în același timp
și fiecare dintre ele suferă efectele acțiunii făcute de celălalt/celelalte: „Hai mândro să ne iubim,/C-
amândoi ne potrivim”;
-dacă pronumele e în dativ acțiune este făcută tot de două sau mai multe subiecte în același timp
și ea este atribuită întotdeauna de unul din subiecte subiectului/subiectelor opuse: Se cunoșteau din
adolescență, își spuneau tu.

Tipuri de verbe din construcții reciproce

A. Verbe intrisec reciproce care dețin trăsătura reciprocității în structura lor semantică.
Aceste verbe nu pot realiza o construcție reciprocă cu un singur argument, ci sunt
biactanțiale, se construiesc cu două argumente (Mihai colaborează.→Mihai colaborează
cu Dan.). Cei doi actanți sunt un subiect și un complement prepozițional care se
formează cu prepoziția „cu” (Felix se aseamănă cu Matei.) sau pot fi un subiect
multiplu/un pronume la numărul plural (Felix și Matei/Ei se aseamănă.).
Această clasă cuprinde verbe nonagentive ce exprimă asemănare, coincidență, contrast,
rudenie, proximitate ( a se asemăna, a coincide, a contrasta, a se înfrăți, a se înrudi, a se

1
Onofriciuc Alexandra
Lingvistică generală și românească

/8învecina). Foarte rar pot fi verbe care desemnează acțiuni, acestea se pot realiza numai
prin „colaborare, asociere”(a se alia, a colabora). Cele care presupun o stare se
construiesc sub forma Temă+Temă, cele simetrice sub forma Agent+Comitativ, cele care
desemnează o acțiune permit introducerea unui circumstanțial de scop și a unui beneficiar
(Ștefan se aliază cu Nicu în privința unui câștig.). Ele pot fi reflexive (a se alia, a se
asemăna, a se cununa, a se sfădi etc.) sau nonreflexive (a coexista, a concorda, a
convețui, a semăna).
B. Verbe contextual reciproce pentru care reciprocitatea este dobândită doar contextual.
Aceste verbe pot fi nonreciproce (Alex îl ajută pe Mihai., Alex contează pe Mihai., Alex
se teme de Mihai.) sau reciproce (Vlad îi zâmbește lui Matei., Vlad și Matei/Ei își
adresează unul altuia urări., Alex și Matei contează unul pe altul.). Reciprocizarea
acestor verbe ( contextual) se caracterizează prin: structură bipropozițională (două
propoziții P1, P2); P1 și P2 sunt legate prin coordonare; cele două propoziții au același verb
și aceleași nominale, însă ordinea sintactică este inversă → subiectul din prima propoziție
devine complement direct/indirect/prepozițional: [Claudiu îl apără pe Marcel] și
[Marcel îl apără pe Claudiu]. Reciprocitatea se realizează prin comprimarea celor două
propoziții ce coordonează cele două subiecte din P1 și P2 , prin suprimarea verbelor din
P2 și prin pronominalizarea prin pronume reflexiv a complementului
direct/indirect/prepozițional.
Pronominalizarea se realizează prin clitic reflexiv (cu rol dezambiguizator) prin grupul
pronominal reciproc (unul altul/ unul celălalt), când este vorba de OD și OI, și prin
grupul pronominal cvasilocuțional (unul Prepoziție altul/celălalt), prepozițiile variind în
funcție de verbul-centru (a conta pe- Ei contează unul pe altul.; a se gândi- Ei se gândesc
unul la altul.). În funcție de cazul diferit transmis de complementul pronominalizat
cliticul reflexiv poate fi acuzativ (pronumele privește OD): Ei se apără unul pe celălalt.,
sau dativ (pronumele privește OI): Ei își zâmbesc unul altuia.
Verbele care realizează construcția reflexivă sunt apte de a realiza și construcța
reciprocă (El își atribuie merite lui însuși./Ei își atribuie merite unul altuia.). Doar
verbele biactanțiale pot satisface aceste construcții, ele având și restricția +Uman pentru
subiect și complementul direct/indirect. Verbele tranzitive, în schimb, nu pot apărea în
astfel de construcții (a ara, a citi, a durea etc.), nici cele la dativ precum a contraveni, a
reveni, a diferi, chiar dacă sunt biactanțiale, ele nu satisfac condiția +Uman.

2
Onofriciuc Alexandra
Lingvistică generală și românească

Există construcții care au un tip sintactic ambiguu, verbul având atât o valoare
tranzitivă (a întâlni pe cineva, a saluta pe cineva, a bate pe cineva), cât și o valoare
intranzitivă, obligatoriu reflexivă (a se întâlni cu, a se saluta cu, a se bate cu).
*Construcții precum Ei se salută/ se bat unul pe altul. Provin din tiparul tranzitiv
(alcătuite cu prepoziția „pe”), iar construcții ca Ei se salută/se bat unul cu altul. provin
din tiparul intranzitiv reflexiv cu reciprocitate inerent (alcătuite cu prepoziția „cu”).
*Construcții precum Ei se laudă/se apără/se propun directori. Care nu au nicio marcă
sunt ambiguie, ele pot fi considerate atât construcții reciproce („unul laudă pe celălalt și
invers”), cât și construcții reflexive propriu-zise („fiecare în parte se laudă pe sine”).
Dezambiguizarea acestor construcții se face prin mărci de reciprocitate: unul pe altul,
între ei, reciproc sau mărci prefixale precum inter-, între- care nu sunt acceptate de multe
verbe (Ei se întrajutorează/interconecteză.), sau prin marca de dublare (Ei se propun
fiecare pe sine.), sau prin auto- (autopropun, autoproclamă).
Aceste construcții se găsesc în GA sub denumirea de „formații paralele” (verbe ale
diatezei reflexive și ale diatezei active sau pasive reflexive):
-reflexiv dinamic cu acuzativul și activ pronominal reciproc ( a se bate cu sensul de a
se lupta pentru a obține ceva vs. a se bate cu cineva);
-activ propriu-zis și activ pronominal reciproc (a cinsti un pahar de vin vs. a se cinsti
cu cineva „a bea cu el”).

Predicatele nonverbale și construcțiile reciproce

Nu numai verbele alcătuiesc construcții, ci și adjectivele, adverbele și substantivele în

ipostaza de predicate semantice, acest lucru se petrece prin atașarea unui operator verbal
de tip copulativ (Acțiunea X este concomitentă cu acțiunea Y: Botoșani este aproape de
Iași., Mihai este frate cu marcel. Acestea pot avea reciprocitate internă sau dobândită
prin context.
a) Adjective intrisec reciproce: adiacent, antagonic, antonimic, asemănător,
complementar, concomitent, concordant, contradictoriu. („Mare” și „mic” adjective antonimice.,
Plângerile celor doi sunt asemănătoare.). Acestea pot îndeplini regim de dativ (X contrar/opus lui
Y), prepozițional (cu ajutorul prepoziției „cu”: sininim/identic/incompatibil cu.... ; mai rar cu
prepoziția „de”: diferit de... ).
*Este obligatoriu expunerea celor două argumente (Subiect+Complement)!

3
Onofriciuc Alexandra
Lingvistică generală și românească

a1) Adjective contextual reciproce: atent, brutal, devotat, drag, gelos, ironic,
grijuliu, sătul etc. Ele admit trăsătura +Uman, fiind contextual construcții fie reciproce (Frații sunt
datori unul altuia.), fie nonreciproce (Mircea este invidios pe Andrei).
b) Adverbe reciproce: aidoma, asemenea, alături, aproape.
În construcții la singular nu este obligatoriu exprimarea celui de-al doilea argument: Eu locuiesc în
centru, Maria alături ø (de mine).
c) Predicate substantivale inerent reciproce/simetrice
Acestea desemnează relații: cumnat, frate, rudă, coleg, tovarăș, având urmări sintactice asupra
construcției.
*Este obligatoriu exprimarea celor două argumente (Andrei este frate/cumnat cu Maria.).
*Admit așezarea celui de-al doilea argument fie în poziție prepozițională (Mihai este coleg/tovarăș
cu Sebastian., Mihai vine cumnat lui Sebastian.) sau ca subiect multiplu/formă de plural: Mihai și
Sebastian/Ei sunt cumnați.