UNIVERSITATEA “DANUBIUS” GALAŢI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
CONTABILITATE ŞI CONTROL DE GESTIUNE

REFERAT
STANDARDELE INTERNAȚIONALE DE AUDIT INTERN

PRENUME: NATALIA NUME: ANDRONACHE

ANUL 2, SEM.1, ZI, GRUPA ACPP

2021-2022
 CUPRINS

CAPITOLUL I......................................................................................................................................2

1.1. Introducere.............................................................................................................................2

1.2. Sfera şi obiectivele auditului intern.......................................................................................2

1.3. Relaţia dintre auditul intern şi auditorul extern.....................................................................3

1.4. Înţelegerea şi evaluarea preliminară a auditului intern.........................................................3

CAPITOLUL II....................................................................................................................................4

2.1. Introducere cu privire la Standarde.......................................................................................4

2.2. Standardele de audit intern....................................................................................................5

2.3. Organizarea internațională a auditului intern........................................................................6

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................11

1
 CAPITOLUL I

1.1. Introducere
Scopul acestui Standard Internaţional de Audit (ISA) este de a stabili reguli şi de a oferi
recomandări auditorilor externi atunci când aceştia iau în considerare rezultatele activităţii de audit
intern. Acest ISA nu tratează situaţiile în care persoanele din departamentele de audit intern oferă
asistenţă auditorilor externi în efectuarea procedurilor de audit extern. Procedurile din acest ISA
trebuie aplicate doar în cadrul activităţilor de audit intern care sunt relevante în procesul de auditare
a situaţiilor financiare.
Auditorul extern trebuie să ia în considerare activităţile specifice auditului intern şi efectele
acestora, dacă există, asupra procedurilor de audit extern.
„Auditul intern” înseamnă o activitate de evaluare în cadrul unei entităţi, activitate care
reprezintă un serviciu efectuat în favoarea entităţii. Funcţiile sale includ, printre alte lucruri,
examinarea, evaluarea şi monitorizarea gradului de adecvare şi eficienţei sistemelor de contabilitate
şi de control intern.
2
 Pentru că auditorul extern are responsabilitatea exclusivă pentru opinia de audit exprimată şi
pentru determinarea naturii, duratei şi gradului de cuprindere a procedurilor de audit extern,
anumite părţi ale activităţii de audit intern pot fi utile auditorului extern.
1.2. Sfera şi obiectivele auditului intern
Sfera şi obiectivele auditului intern variază considerabil şi depind de dimensiunea şi
structura entităţii, precum şi de cerinţele conducerii acesteia. De regulă, activităţile de audit intern
includ unul sau mai multe dintre elementele următoare:
 Verificarea sistemelor de contabilitate şi de control intern. Stabilirea sistemelor adecvate de
contabilitate şi control intern reprezintă responsabilitatea conducerii şi necesită o atenţie continuă şi
corespunzătoare. Auditului intern îi sunt atribuite de către conducere responsabilităţi curente
specifice, referitoare la verificarea acestor sisteme, urmărirea operaţiunilor din cadrul acestora şi
exprimarea de recomandări în vederea îmbunătăţirii lor.
 Examinarea informaţiilor financiare şi operaţionale. Aceste elemente pot include revizuirea
mijloacelor utilizate pentru a identifica, măsura, clasifica şi raporta astfel de informaţii, ca şi
investigarea unor probleme specifice, inclusiv verificarea detaliată a tranzacţiilor, soldurilor, şi
procedurilor.
 Revizuirea economiei şi eficienţei operaţiunilor, inclusiv a controalelor non-financiare asupra
entităţii.
 Verificarea conformităţii cu legi, reglementări şi alte cerinţe externe entităţii, precum şi cu
politicile şi directivele manageriale şi cu alte cerinţe interne.
1.3. Relaţia dintre auditul intern şi auditorul extern
Rolul auditului intern este stabilit de conducere şi obiectivele acestuia diferă faţă de cele ale
auditorului extern, care este numit pentru a raporta independent asupra situaţiilor financiare.
Obiectivele funcţiei de audit intern variază în conformitate cu cerinţele conducerii. Auditorul extern
este preocupat în principal să stabilească dacă situaţiile financiare nu conţin denaturări
semnificative.
Oricum, unele dintre mijloacele de realizare a obiectivelor corespunzătoare sunt adesea
similare şi de aceea anumite aspecte ale auditului intern pot fi utile în determinarea naturii, duratei
şi întinderii procedurilor de audit extern.
Funcţia de audit intern este parte componentă a entităţii. Indiferent de gradul de autonomie
şi de obiectivitatea auditului intern, acesta nu poate să atingă acelaşi grad de independenţă ca cel
solicitat auditorului extern atunci când exprimă o opinie asupra situaţiilor financiare. Auditorul
extern deţine responsabilitatea unică pentru opinia de audit exprimată şi această responsabilitate nu
este diminuată în nici un fel de folosirea auditului intern. Toate raţionamentele referitoare la
auditarea situaţiilor financiare sunt acelea care aparţin auditorului extern.
3
1.4. Înţelegerea şi evaluarea preliminară a auditului intern
Auditorul extern trebuie să obţină o înţelegere suficientă a activităţilor de audit intern pentru
a colabora la planificarea auditului şi la dezvoltarea unui mod eficient de abordare a auditului.
O funcţie de audit intern eficientă va permite adesea o modificare a naturii şi duratei
procedurilor efectuate de auditorul extern, precum şi o reducere a acestor proceduri, dar nu le poate
elimina complet. Totuşi, în anumite situaţii, luând în considerare activităţile de audit intern,
auditorul extern poate decide că auditul intern nu va avea nici un efect asupra procedurilor de audit
extern.
Pe parcursul etapei de planificare a auditului, auditorul extern trebuie să efectueze o evaluare
preliminară a funcţiei de audit intern, în cazul în care consideră că auditul intern este relevant pentru
angajamentul de audit extern al situaţiilor financiare în anumite domenii de audit.
Evaluarea preliminară de către auditorul extern a funcţiei de audit intern va influenţa
raţionamentul auditorului extern cu privire la modul în care auditul intern poate modifica natura,
durata şi întinderea procedurilor de audit extern.

CAPITOLUL II

2.1. Introducere cu privire la Standarde

Auditul intern se derulează în diferite medii legislative și culturale; în cadrul unor organizații
care diferă din punct de vedere al scopului, mărimii, complexității și structurii; și de către persoane
din cadrul sau din afara organizației. Desi pot exista diferențe privind practica auditului intern în
fiecare dintre aceste medii, este esențial să se respecte StandardeleInternationale pentru Practica
Profesionala a Auditului Intern ale IIA (Standardele), pentru îndeplinirea responsabilităților
auditorilor interni și funcției de audit intern.
Dacă auditorii interni sau funcția de audit intern sunt îngrădiți de legislație sau regulamente
și, drept urmare, nu pot respecta anumite parti ale Standardelor, este necesar să se respecte toate
celelalte secțiuni ale Standardelor și să se declare neconformitatea existenta. Dacă se utilizează
Standardele împreună cu standarde emise de alte organisme de reglementare, comunicările de audit
pot cita și utilizarea altor standarde, după caz. Într-un astfel de caz, dacă există incongruențe între
Standardele IIA și alte standarde, auditorii interni și funcția de audit intern trebuie să respecte
Standardele, și pot respecta și celelalte standarde daca acestea sunt mai restrictive. Scopul
Standardelor este:

4
 1. Să contureze principiile de bază care reprezintă practica de audit intern.
2. Să furnizeze un cadru general de realizare și susținere a unei game largi de audituri
interne care generează o valoare adăugată.
3. Să funcționeze că un cadru de referință pe baza căruia se evaluează rezultatele auditului
intern.
4. Să stimuleze îmbunătățirea proceselor și operațiunilor organizației. Standardele reprezintă
cerințe obligatorii, bazate pe principii, cuprinzând:
• Enunțuri privind cerințele de baza pentru practica profesionala a auditului intern și pentru
evaluarea eficacității de realizare a misiunilor, care se aplica internațional, la nivel organizațional și
individual.
• Interpretări, care clarifică termenii sau conceptele din Enunțuri. Standardele utilizează
termeni cărora li s-a atribuit un înțeles specific, precizat în Glosar. Mai exact, Standardele utilizează
cuvântul “trebuie” pentru a sublinia o condiție obligatorie, și cuvântul “ar trebui” în cazul în care se
așteaptă conformitatea, cu excepția situației în care, când se aplica raționamentul profesional,
circumstanțele justifica devierea. Pentru înțelegerea și aplicarea corecta a Standardelor, trebuie
avute în vedere Enunțurile și Interpretarea acestora, precum și înțelesul specific din Glosar.
Structura Standardelor cuprinde Standarde de Calificare, Standarde de Performanta și
Standarde de Implementare. Standardele de Calificare vizează caracteristicile organizațiilor și ale
participanților ce desfășoară activități de audit intern. Standardele de Performanță descriu tipul
activităților de audit intern și oferă criterii calitative în funcție de care să fie evaluate rezultatele
prestării acestor servicii.
Standardele de Calificare și cele de Performanță se aplică tuturor activităților de audit intern.
Standardele de Implementare se sunt o continuare a Standardelor de Calificare și a celor de
Performanta, furnizând cerințele aplicabile pentru activitățile de asigurare (A) și de consiliere (C).
Misiunile de asigurare implica evaluarea obiectiva a probelor de către auditorul intern, în vederea
formulării unei opinii sau concluzii independente privind o entitate, o operațiune, o funcție, un
proces, un sistem sau alt subiect supus auditului. Tipul și sfera de cuprindere a misiunilor de
asigurare sunt stabilite de către auditorul intern.
În general, sunt implicate trei entități în misiunile de asigurare: (1) persoana sau grupul
implicat(a) direct în entitatea, operațiunea, funcția, procesul, sistemul sau subiectul auditat –
responsabilul pentru proces, (2) persoana sau grupul care efectuează evaluarea – auditorul intern,
(3) persoana sau grupul care utilizează rezultatul evaluării – beneficiarul misiunii. Misiunile de
consiliere au un caracter consultativ și se desfășoară în general la cererea expresa a beneficiarului
misiunii. Tipul și sfera de cuprindere a serviciilor de consiliere sunt stabilite de comun acord cu
beneficiarul misiunii.
5
 Misiunile de consiliere implică în general doua entități: (1) persoana sau grupul care oferă
consiliere – auditorul intern și (2) persoana sau grupul care solicita și primește consiliere –
beneficiarul misiunii. În îndeplinirea misiunilor de consiliere, auditorul intern trebuie să își păstreze
obiectivitatea și să nu își asume responsabilitatea conducerii.
Îmbunătățirea și publicarea Standardelor este un proces continuu. Consiliul de Standardizare
a Auditului Intern poarta consultări și discuții ample înainte de publicarea Standardelor. Acestea
includ solicitări către publicul din întreagă lume de a trimite puncte de vedere cu privire la proiectul
de standarde în dezbatere. Toate proiectele în dezbatere sunt afișate pe site-ul IIA și sunt trimise
tuturor institutelor IIA.
2.2. Standardele de audit intern
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în
ceea ce priveşte gradul de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile
şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută această organizație să își atingă obiectivele evaluând, printr-o abordare
sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de guvernare a
organizației și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
2.3. Organizarea internațională a auditului intern
Auditul intern desfășurat în cadrul organizațiilor este o funcție și aceasta se exercită în baza
unor standarde profesionale acceptate pe plan internațional. În acest sens, auditorii interni se supun
unor reguli comune pe care și le-au impus și care au, totuși, un caracter relativ, în funcție de cultura
specifică organizației și cultura națională.
Organizarea internațională a activității de audit intern a fost inițiată prin fondarea Institutului
Auditorilor Interni ( IIA) în anul 1941, în SUA, cu sediul în Orlando, Florida. Începuturile au fost
marcate puternic de originile sale anglo – saxone, dar internaționalizarea s-a realizat progresiv, pe
măsura afilierii altor institute naționale și chiar a unor membri individuali.
În comparație cu organismele de contabilitate care, de obicei, sunt alcătuite la nivel național,
profesia de auditor intern este organizată la nivel global și reprezentată pe plan internațional de
Institutul Auditorilor Interni – IIA din SUA și în Europa de Confederația europeană a institutelor de
audit intern – ECIIA.
IIA este liderul recunoscut în domeniu având ca preocupare esențială menținerea și
dezvoltarea standardelor internaționale privind practica auditului intern, precum și formarea
auditorilor interni.
În prezent, la IIA s-au afiliat peste 100 de institute naționale ale auditorilor interni și
membrii din peste 165 de țări, dintre care mai mult de 150.000 sunt posesori ai Certificatului de
Auditor Intern – CIA, care este o atestare recunoscută internațional.
6
 Auditorii interni nu sunt obligați să fie membrii ai IIA, dar sunt obligați, dacă se consideră
profesioniști, să se conformeze Standardelor Internaționale de Audit Intern și ghidurilor pentru
practicarea profesiei, publicate în mai multe ediții. De asemenea, trebuie să respecte Codul de etică
al profesiei de auditor intern indiferent de țara de origine sau de țara în care își practică profesia.
În România s-a înființat Asociația Auditorilor Interni din România – AAIR , afiliată la
Institutul Global al Auditorilor Interni din SUA și Confederația europeană a institutelor de audit
intern – ECIIA .
Elaborarea standardelor de către IIA a fost un proces în timp, realizat prin parcurgerea
sistematică a mai multor etape, astfel:
- În anul 1947 s-a redactat „ Declarația responsabilităților” care a definit obiectivele și domeniul de
acțiune a auditului intern;
- În anul 1947 s-au elaborat „Standardele auditului intern”;
- În anii 1981, 1991 și 1995, au fost revizuite standardele de audit intern, datorită evoluției funcției
de audit intern, în întreaga lume;
- În anul 1999, comitetul de direcție al IIA a creat un grup de lucru pentru a vedea dacă există
diferențe privind modul de aplicare a standardelor în lume, dacă standardele pot fi îmbunătățite și
cum se poate realiza aceasta;
- În anul 2002, pe baza studiului realizat de grupul de lucru, în Australia, s-au actualizat standardele
de audit intern, varianta aceasta fiind în vigoare în prezent în România.
- În 2004, a avut loc ultima actualizare a standardelor de audit intern, când s-a modificat și definirea
conceptului de audit intern, prin introducerea unor elemente ale guvernanței corporative;
Managerii care au urmărit rezultatele studiilor au considerat prea extinse atribuțiile auditorilor
interni și au întrebat dacă nu cumva aceștia au senzația că ei conduc organizațiile.
IIA a elaborat standardele profesionale ale auditului intern, care cuprind mai multe componente,
structurate logic intr-un tot unitar, care ghideaza activitatea auditorilor interni si sunt recunoscute de
practicienii in domeniu, si anume:
Codul deontologic al auditorului intern
 Standardele de atribut – seria 1000 – denumite și Standarde de calificare;
 Standardele de realizare – seria 2000 – denumite și Standarde de funcționare;
 Standardele de aplicare practica – seria AP 1000 și seria AP 2000 – care sunt Standarde de
implementare practica.
Auditul intern se efectuează în diferite entități, deci în medii culturale și juridice eterogene,
având mărimi, structuri și obiective diverse, precum și specialiști care, la rândul lor, sunt formați de

7
scoli diferite, cu practici diferite. Toate aceste particularități pot influența într-o măsură mai mare
sau mai mică practica auditului intern din fiecare mediu.
Din aceste considerente, pe plan international standardele de implementare practică ale
auditului intern, nu sunt obligatorii, dar reprezintă buna practica profesionala în domeniu,
recunoscuta de majoritatea profesioniștilor, indiferent de mediul în care își desfășoară activitatea și
pe baza cărora aceștia își elaborează propriile standarde de aplicare a auditului intern.
Standardele profesionale de implementare practică ale auditului intern contribuie la:
 definirea principiilor de baza pe care practica auditului intern trebuie să le urmeze;
 furnizarea unui cadru de referință în vederea realizării și promovării unei game largi de
activități de audit intern, care să aducă un plus de valoare propriei organizații;
 favorizarea îmbunătățirii proceselor și operațiilor organizației;
 stabilirea prin criterii de apreciere a funcționării auditului intern, a performanțelor acestuia.
Standardele de audit intern ale IIA, care cuprind toate cele trei categorii de standarde,
prezentate anterior, sunt standarde recunoscute și acceptate pe plan internațional, și sunt în
permanentă actualizate pentru îmbunătățirea practicii în domeniu și minimalizarea posibilelor
conflicte de interese.
1. Codul deontologic al auditorului intern
Codul deontologic reprezintă o declarație asupra valorilor și principiilor care trebuie să
călăuzească activitatea și practica cotidiana a auditorilor interni.
Codul deontologic este singura componentă în care se enunță principiile și modul de aplicare
pe care auditorul intern trebuie să le respecte, pentru a nu se îndepărtă de prevederile standardelor în
realizarea misiunilor de audit intern.
Codul deontologic enunță patru principii fundamentale, și anume:
 integritatea, constituie baza încrederii acordate auditorilor interni;
 obiectivitatea, legata direct de independență;
 confidentialitatea, absolut necesara, cu excepția situațiilor prevăzute de lege;
 competența, care implică permanenta actualizare a cunoștințelor teoretice și practice.
Principiile deontologice prezentate mai sus au la baza 12 reguli de conduită, care pot fi
rezumate astfel:
 a îndeplini într-un mod corect misiunile;
 a respecta legea;
 a nu participa la activități ilegale;
 a respecta etica;
 a fi imparțial;
8
  a nu accepta nimic care poate să compromită sau să influențeze deciziile;
 a evidenția faptele semnificative;
 a proteja informațiile;
 a nu urmări beneficii personale;
 a nu face decât ceea ce se poate face;
 a urmări îmbunătățirea competentelor;
 a respecta standardele în domeniu.
Aceste reguli de conduită doresc să arate calea stricta a rigorii profesionale pe care trebuie s-
o urmărească auditorii interni. Desigur, nu este ușoară aplicarea lor în practica, mai ales în perioada
de tranziție de la un sistem la altul, când problemele legate de morala suferă, și au prioritate cele
legate de constituirea capitalului primar într-o economie de piață concurențială, unde încă se afla în
prezent și Romania.
Totuși auditorii interni nu trebuie să se abată de la cele patru principii fundamentale, pentru
a nu se îndepărtă de la scopul funcției de audit intern prevăzut în standarde.
2. Standardele de calificare
Standardele de calificare sau de atribut enunță caracteristicile structurilor de audit și
persoanele individuale implicate în efectuarea activităților de audit intern și se compun din patru
standarde principale, respectiv:
1000 – Misiuni, competente și responsabilități;
1100 – Independența și obiectivitate;
1200 – Competenta și conștiință profesionala;
1300 – Program de asigurare și de îmbunatățire a calității.
Aceste standarde se dezvolta în mai multe standarde subsidiare, denumite și standarde de
implementare practică, prezentate în Anexa 9 – Standardele de audit intern, coloana 1
3. Standardele de funcționare
Standardele de funcționare sau de realizare descriu activitățile de audit intern și definesc
criteriile de calitate pentru măsurarea acestora și se compun din șapte standarde principale,
respectiv:
2000 – Gestionarea auditului intern;
2100 – Natura activităților;
2200 – Planificarea misiunii;
2300 – Realizarea misiunii;
2400 – Comunicarea rezultatelor;
2500 – Supravegherea acțiunilor de evoluție;

9
2600 – Acceptarea riscurilor de către direcția generala.
4. Standardele de implementare
Standardele de implementare practica sau subsidiare reprezintă transpunerea în practica a
Standardelor de calificare și a Standar¬delor de realizare pentru misiunile specifice, cum ar fi:
realizarea unui audit de regularitate, realizarea unui audit de sistem, evaluarea unor sisteme sau
funcții din cadrul entității s.a.
În lume, există țări care au adoptat Standardele de audit intern și le aplică în limba engleză,
din dorință de a respecta cât mai fidel și unitar cerințele acestora, cum ar fi spre exemplu tarile
nordice, respectiv Suedia, Norvegia și Danemarca, încă din 1951. Desigur, că în acest fel, putem să
vorbim despre o buna practica internațională recunoscuta în domeniu de majoritatea auditorilor
membri ai IIA din SUA și din filialelor acestora.
IFACI din Franța a elaborat în anul 1999 Normele profesionale ale auditului intern care
cuprind Modalitățile practice de aplicare – MPA, similare standardelor de implementare americane,
prezentate mai sus, acceptate că autoritate în Franța de către auditorii interni, și care au fost
publicate și în Romania, în anul 2004, de către Ministerul Finanțelor Publice în cadrul unui program
finanțat de PHARE .
Organizațiile, întreprinderile, entitățile publice pe baza acestui cadru de referință al
practicilor profesionale trebuie să-și realizeze propriul cadru normativ compus din cod deontologic,
standarde profesionale specifice, manuale, ghiduri s.a., care să fie preluate în carta auditului intern a
organizației.
Standardele profesionale de audit intern constituie Biblia auditorului intern și se impune a fi
implementate și aplicate, pas cu pas, în activitatea practica, în vedere asigurării atingerii
obiectivelor auditului intern prin:
 ghidarea muncii auditorului intern;
 contribuția continuă la activitatea de analiză și evaluare a riscurilor;
 orientarea către servicii cu valoare adăugată;
 evaluarea performanței muncii de audit intern.
Concluziile studiilor realizate de-a lungul timpului au făcut referiri în principal la
următoarele aspecte:
• Auditul intern se bazează pe evaluarea riscurilor;
• Profesionalismul trebuie să fie al echipei;
• Profesia se schimbă, astfel a evoluat și sloganul sau paradigma auditului intern, de la o activitate
care dă asigurare managerului pentru funcționalitatea sistemului de control intern la o activitate care
adaugă valoare organizației;

10
• Rolul auditorului intern a suferit o metamorfoză, respectiv de la o persoană care îi informa pe
acționari la o persoană care urmărește schimbarea pozitivă a organizației;
• S-a stabilit și structura Îndrumătorului auditorului intern, care ar trebui să fie:
- Nivelul 1 – codul dentologic și standardele de audit intern ( standardele de calificare și standardele
de funcționare);
- Nivelul 2 – consultanță practică;
- Nivelul 3 – dezvoltarea de practici, cercetări fundamentale, publicații profesionale, seminarii și
conferințe;
• Nivelurile 1 și 2 se compun din standarde care sunt obligatorii, iar nivelul 3 conține standarde și
ghiduri cu caracter facultativ;
• Se conturează tot mai pregnant rolul preventiv al auditului intern.

BIBLIOGRAFIE

1. Jacques Renard, Teoria și practica auditului intern, lucrare editată de Ministerul

Finanțelor Publice printr-un proiect finanțat de PHARE, București, 2002.
2. AI, ERM și SMC respectiv auditul intern, managementul riscurilor pentru întreaga
organizație și sistemele de control managerial, care sunt componentele guvernanței
corporative.
3. O.M.F.P. nr. 252 din 3 februarie 2004, pentru aprobarea Codului privind conduita etică a
auditorului intern, publicat în Monitorul Oficial, nr. 128, din 12 februarie 2004.
4. Normes pour la pratique professionnelle de l'audit intern, IFACI, 1999, Paris.
5. *** Normele profesionale ale auditului intern însoțite de comentariile IFACI publicate în
cadrul convenției de twinning RO 2000 IB/FI/03 între Direcția Generală de Control și Audit
Intern din Ministerul Finanțelor Publice din România și Ministerul Economiei, Industriei și
Finanțelor din Franța, proiect fianantat prin PHARE de Uniunea Europeana, Paris, oct. 2002.
6. OMFP nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de
audit public intern, Monitorul Oficial nr. 130 bis/2003.

11