Descoperiri științifice care au revoluționat industria și economia în decursul

istoriei:
Motorul cu aburi
Prima utilizare a combustiei externe datează din 1698, atunci când Thomas Savery a creat
pompă alimentată cu abur, dar inventatorul primului motor cu aburi în adevăratul sens al
cuvântului este considerat Thomas Newcomen în anul 1712.
Motoarele cu aburi au fost perfecţionate la sfârşitul secolului al XVIII-lea de James Watt.
Motorul cu aburi a fost „motorul” care a dat viteză multor altor inovaţii şi este elementul
central al Revoluţiei Industriale de la începtul secolului al XIX-lea.
Aşadar, se poate spune că motorul cu aburi este o piatră de temelie a explorării spaţiale, una
dintre interesele principale ale umanităţii secolului XXI.

Becul/Electricitatea
Primele invenţii au început să apară la începutul secolului al XIX, cu ajutorul lui Humphry
Davy şi a sa lampă electrică cu carbon, prezentată în anul 1809.

Potenţialul energiei electrice a început să fie scos la iveală cu ajutorul inventatorilor Warren
de la Rue, Joseph Wilson Swan şi Thomas Alva Edison. Swan şi Edison sunt cei consideraţi
ca fiind primii inventatori ai becului în 1879 şi 1880, eliberând astfel societatea de dependenţa
de lumina zilei.
Lumina electrică a început să fie folosită aproape în tot, de la iluminatul caselor personale la
iluminatul străzilor şi crearea farurilor la maşină.

De asemenea, odată cu trecerea timpului, s-au stabilit reţele complexe de electricitate, iar
acestea au ajutat la utilizarea energiei şi în alte scopuri, ajungând ca astăzi să fie practic
indispensabilă, fiind utilizată de la alimentarea electrocasnicelor la încălzire, la instalaţia de
apă.

Plasticul
Este considerat materialul minune al secolului XX. Este uşor, ieftin, fiabil şi poate fi modelat
cu uşurinţă în orice formă.
Plasticul este însă o invenţie mai veche, sau care s-a încercat încă din Antichitate, dar abia în
secolul al XIX-lea au apărut primele materiale care pot fi considerate predecesorii plasticului,
anume cauciucurile, sau polimerii naturali
Marea invenţie însă şi naşterea plasticului modern a venit în 1907, odată cu invenţia bachelitei
de belgianul Leo Baekeland. Acesta a fost primul plastic sintetic - primul care nu era derivat
din plante sau animale, ci din combustibil fosil. Baekeland a folosit fenolul, un acid derivat
din gudronul de cărbune. Munca sa a deschis calea unui torent de plasticuri sintetice (care
acum sunt extrem de familiare): polistiren în 1929, poliester în 1930, policlură de vinil (PVC)
şi polietilenă în 1933 şi nailon în 1935.

Avioanele
Începând cu 1783, pionierii au încercat să zboare cu baloane mai uşoare ca aerul, umplute cu
aer cald sau cu gaz de hidrogen, dar nu era o metodă practică de a zbura din cauza
problemelor de direcţie.

Abia în secolul al XIX-lea, conceptul fundamental al avionului a fost stabilit. Sir George
Cayley a construit primul avion în adevăratul sens al cuvântului, iar deşi modelul era unul
extrem de rudimentar, a reprezentat baza a ceea ce va urma; chiar şi aeronavele de astăzi
bazându-se pe aceleaşi principii elementare de construire.

Un tânăr a pilotat pentru prima dată acest avion proiectat de Cayley. În 1894, Sir Hiram
Maxim a realizat prima decolare de succes, dar zborul era incontrolabil. În aceeaşi perioadă,
Otto Lilienthal a realizat primul zbor controlat. Inspiraţi de acest succes, Wilbur şi Orville
Wright au realizat experimente cu suprafeţe aerodinamice pentru a controla avionul în timpul
zborului. Munca lor a dus la primul zbor controlat, menţinut şi alimentat de motor pe 17
decembrie 1903, în Kitty Hawk, Carolina de Nord.

De asemenea, sunt bine cunoscute şi inovaţiile lui Traian Vuia, care în 1906 a realizat primul
său zbor în cadrul unui test unde a putut sta în aer pe o distanţă de 11 metri. Invenţia lui Vuia
a influenţat şi alte inovaţii, inclusiv în ceea ce priveşte proiectarea elicopterelor.
Din acei ani a urmat o serie de progrese tehnologice care au făcut avionul un produs care
poate fi comercializat, astfel, în 1914, aceste aparate zburătoare şi-au făcut apariţia în Primul
Război Mondial, schimbând faţa conflictului. În afară de plusul de viteză şi mobilitate,
avionul a dus şi la cucerirea spaţiului aerian.

Internetul
Nenumăraţi oameni au ajutat la elaborarea acestuia, dar persoana căreia i se acordă cel mai
mare credit pentru invenţie este savantul Lawrence Roberts. În anii '60, o echipă de cercetători
care lucra pentru ARPA (Advanced Research Projects Agency) al Departamentului de
Apărare al Statelor Unite au construit o reţea de comunicare pentru a conecta calculatoarele
agenţiei, care a primit numele de ARPANET. A folosit o metodă de transmisie de date numită
„comutaţie de pachete” pe care Roberts, un membru al acestei echipe, a dezvoltat-o. Astfel,
ARPANET este predecesorul internetului.
Primul mesaj trimis prin ARPANET a fost realizat la data de 29 octombrie 1969 între UCLA
şi Stanford. Mesajul a fost, sau trebuia să fie, ”log in”, dar reţeaua a căzut înainte ca tot
mesajul să fie trimis, şi doar literele „L” şi „O” au putut ajunge, scrie startupguide.com.

La sfârşitul acestui an, doar patru calculatoare erau interconectate, dar tehnica a evoluat,
ajungând ca în anii '80, ARPANET să devină o reţea globală, care era utilizată pentru a
transmite fişiere şi date de la un computer la altul.

Abia în 1991, a fost creat HTTP-ul (Hypertext Transfer Protocol) de inginerul Tim Berners-
Lee, care a dus în ultimă instanţă la web, sau www (world wide web), interfaţa prin care se
lucrează de cele mai multe ori. Aceasta din urmă a devenit un instrument de comunicare care
a evoluat constant şi care a modelat cunoaşterea şi expresia umană.

În 1992, cercetătorii de la Universitatea din Illinois au creat primul browser, numit iniţial
Mosaic, care a devenit Netscape, care la rândul său a revoluţionat abilitatea indivizilor de a
accesa informaţia.

descoperire știință