Cerul Și Podoabele Lui-1

Tudor Pamfile
Cerul ºi podoabele lui

dupå credinþele
poporului român
Volumul I
Tudor Pamfile
Cerul ºi podoabele lui

dupå credinþele
poporului român
Volumul I
Ediþie îngrijitå de
Antoaneta Olteanu
XY Cerul [i podoabele lui XY hi
hi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Notå
asupra ediþiei
Textul de faÆå al acestei

ediÆii este acela al ediÆiei prin-
ceps – Våzduhul. Dupå credin-
Æele poporului români, de Tudor
Pamfile, Academia Românå,
ColecÆia „Din viaÆa poporului
român. Culegeri ºi studii”,
vol. XXVIII, Bucureºti-Leip-
zig-Viena, 1916, 181 p. EdiÆia
noastrå reproduce integral
textul ediÆiei princeps.
Prezenta ediÆie påstreazå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
particularitåÆile lingvistice
(fonetice ºi morfologice) ale
textului. În transcriere am
aplicat principiul interpreta-
tiv, respectând ceea ce consi-
deråm a reprezenta pronunÆie,
XY XY 5 XY XY
XY Tudor Pamfile XY hi
hi
modificând ceea ce Æine de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
grafie:
e a fost transcris i în grafii ca:

dårueascå
e a fost transcris ie în grafii ca:
trebue, îngådue
ie au fost transcrise i în grafii
ca: ieau
s a fost transcris z în grafii ca:
råsboi
s-a eliminat u final în grafii ca:
Marcociu
am folosit minuscule pentru

redarea denumirilor lunilor
anului ºi ale zilelor såptåmânii
Am completat ºi unificat
sistemul de notare, indicând,
la prima apariÆie, datele com-
plete ale cårÆii citate.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
A.O.
XY XY 6 XY XY
hi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Prefaþå
Propusesem nu de mult un
plan pentru culegerea mate-
rialului ºi întocmirea cerce-
tårilor cu privire la manifes-
taÆiile vieÆii poporului român,
mai ales în scopul de a împie-
dica reeditarea lucrurilor
cunoscute ºi de a låsa uitate
alte colÆuri, care dupå plan
s-ar vedea cu uºurinÆå.
Cu prezenta cercetare înså,
s-ar pårea cå tocmai eu vin ºi
încalc economia planului,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
rugând Onor. Academia Ro-

mânå så binevoiascå a da
gåzduire în publicaÆia „Din
viaÆa poporului român” lu-
crårii mele Cerul ºi podoabele
lui, dupå ce, tot sub auspiciile
XY XY 7 XY XY
hi
Onor. Academii Române, a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
apårut cercetarea domnului
I. Otescu, CredinÆele Æåranului
român despre cer ºi stele.
Totuºi între lucrarea dom-
nului Otescu ºi a mea sunt
deosebiri esenÆiale:
Întâi: din cele opt capitole
ale lucrårii d-lui Otescu, în
lucrarea mea nu ºi-au putut
afla locul douå dintr-însele:
Påmântul, care nu poate fi
cuprins în subiect, ºi Meteo-
rele atmosferice, care, dupå so-
cotinÆa mea, au dreptul la o
dezvoltare cu mult mai mare,
pe care nådåjduiesc så le-o
dau în descrierea Våzduhului,
dupå cum se aratå în planul
citat.
A doua mare deosebire stå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
în însuºi scopul celor douå lu-

cråri: eu m-am mårginit la cu-
legerea a cât mai multor înfor-
maÆii din izvor românesc, pe
când domnul Otescu pretu-
tindeni a cåutat så punå în
XY XY 8 XY XY
hi
legåturå credinÆele de aståzi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ale poporului român cu cre-
dinÆele clasice ale antichitåÆii
greceºti ºi romane, stabilind
pe alocuri asemånåri care nu
se pot primi decât cu o multå
îngåduinÆå.
Socotesc cå vremea cerce-
tårilor comparative încå n-a
sosit, pentru douå pricini. O
pricinå ar fi cå nu s-au apro-
piat de încheiere culegerile,
cå, prin urmare, o mare câ-
time de material lipseºte, atât
la noi, cât ºi la vecinii cu care
am fost în atingere. A doua
pricinå este cå cercetårile
comparative, pe aceste tårâ-
muri, nu pot precede cele is-
torice, care, cu material
pozitiv, sunt chemate så dea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
încheieri cu privire la influ-

enÆele politice ºi culturale din-
tre poporul român ºi popoa-
rele vecine, vechi ºi noi.
*
XY XY 9 XY XY
hi
Ca så se vadå câtå pagubå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
poate aduce o astfel de cerce-
tare pripitå, reproduc, la în-
tâmplare, o parte din prefaÆa
unei cårÆi:
„Påmântul, în credinÆele
poporului român, este parte
femeiascå ºi formeazå cu cerul
o dualitate destul de distinctå.”
ªi apoi citarea de compa-
raÆii:
Ca ºi la greci, „perechea
nemuritorilor Uranos ºi Gea”;
Ca ºi la neozeelandezi,
„Rangi, – cerul, – ºi Papa, –
påmântul, – pereche înamo-
ratå, care dådu naºtere la
toate vietåÆile.”
Care sunt temeliile acestor
informaÆii?
Så zicem ca Rangi ºi Papa
XYXY XY XY
XYXY XY XY
erau cu adevårat o „pereche

înamoratå”, care a putut con-
cepe întâile vietåÆi, cå
Uranos ºi Gea cu adevårat
au putut alcåtui o pereche,
dar nu dupå concepÆia popo-
XY XY 10 XY XY
hi
rului grec, ci dupå cea a cu-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tårui filosof.
Dar Påmântul ºi Cerul, dupå
concepÆia poporului român,
formeazå o pereche cât de pu-
Æin înamoratå? Iatå mårturia
pe care autorul se bizuie când
o enunÆå:
„Påmântul e parte feme-
iascå, e mama noastrå, care
ne hråneºte ºi ne face, iar
Dumnezeu din ceruri e soÆul
ei, e tatål nostru, ºi noi, copiii
lor.”
Aici n-avem de-a face c-o
credinÆå popularå, ci cu so-
cotinÆa unui individ cu aple-
cåri poetice, care, cu oarecare
podoabe, a vrut så zicå: „På-
mântul e [ca o] parte feme-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
iascå, e [ca] mama noastrå,

care ne hråneºte ºi ne face...”.
Dar Cerul corespunzåtor
lui Rangi sau Uranos? Nu e
vorba de cer, ci de Dumnezeu
din ceruri, pe care poporul,
XY XY 11 XY XY
hi
pentru multele lui daruri, l-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
socotit ca un pårinte al lumii.
Cum vedem, dintr-o må-
runtå scåpare din vedere,
din lipså de informaÆie, cade
o paginå de cercetare com-
parativå, pe care mårturisesc
cå am luat-o la întâmplare.
ªi apoi, chiar când n-ar cå-
dea, ce urmare s-ar putea trage
din aceastå paralelå, câtå vre-
me nu se ºtie care vor fi fost
în decursul veacurilor legåtu-
rile dintre greci, români ºi...
neozeelandezi!
Dacå, så zic, se aºteaptå apa-
riÆia Poveºtii lumii de demult,
se putea vedea în cele douå-
zeci de pagini cå niciodatå nu
se pomeneºte cå påmântul ºi
cerul alcåtuiesc o dualitate,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nu „distinctå”, dar nici måcar

cât de cât de sclipitoare.
Pentru câtva timp trebuie
så renunÆåm la astfel de cer-
cetåri comparative ºi când nu
putem îngådui, câmpurile ce
XY XY 12 XY XY
hi
se vor îmbråÆiºa trebuie så fie
XYXY XY XY
XYXY XY XY
aºa de mici, încât så nu fie cu
putinÆå nici cea mai scurtå
råtåcire.
Bârlad, la Sf. Nicolai, 1913
XYXY XY XY
XYXY XY XY
XY XY 13 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Partea I
XYXY XY XY
XYXY XY XY
CERUL
Religia creºtinå, îndemnân-

du-ne prin Simbolul credinÆei
ca så credem în „Dumnezeu
Tatål, A-toate-Æiitorul, fåcå-
torul cerului ºi al påmântu-
lui”, e firesc ca tot poporul
nostru så fie încredinÆat ºi så
spunå cå cerul a fost fåcut de
Dumnezeu, o datå cu toate
câte le vedem împrejurul nos-
tru. Se înÆelege înså cå aceastå
credinÆå, laolaltå cu alte cre-
dinÆe pågâneºti, care nu s-au
putut înlåtura din creºtinism,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
au fåurit o mare câtime de

legende ºi superstiÆii, pe care
le-am întocmit nu de mult în
Povestea lumii.
Cu privire la cer nu se pot
gåsi amånunte acolo, deoarece
XY XY 15 XY XY
hi
el nu face parte din lume, din
XYXY XY XY
XYXY XY XY
påmânt, adicå din „lumea de
sub soare”. El este deasupra
lumii, ºi la rândul såu îºi are
lumea sa. Despre cer atât se
pomeneºte acolo: din multe
pricini, påmântul a fost croit
mai mare decât cerul, astfel
cå poalele cerului nu puturå
acoperi marginile påmântului
ºi cå pentru ca aceste margini
så fie restrânse, Dumnezeu,
prin ispita ariciului sau a altor
vietåÆi, a încreÆit faÆa påmân-
tului, dând cu chipul acesta
naºtere dealurilor ºi våilor:
påmântul s-a încåputat cu ce-
rul, poalele cerului s-au putut
rezema tocmai pe marginile
påmântului.
Prin Ardeal gåsim aceste
XYXY XY XY
XYXY XY XY
credinÆe în urmåtoarea colin-

då, necompletå, de altfel, la
sfârºit:
...Domnul tare cå creºtea,
Lucru mare cå-mi fåcea:
Fåcu ceriul ºi påmântul,
XY XY 16 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Fåcu ceriu-n douå zile
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi påmântu-n douå zile.
Tinse ceriul pe påmânt:
Cumu-l tinse,
Nu-l cuprinse
Domnul tare se-ntrista
ªi din graiu aºa gråia:
– Oi, harhanghel Mihåilå,
Bagå mâna-n buzunar
ªi mi-ºi scoate-un bici de foc.
Sunt înså ºi credinÆe care

desfac zidirea påmântului de
cea a cerului, ce se întâmplå
mai târziu. Astfel, prin unele
pårÆi din Bucovina, se poves-
teºte cå, dupå ce lumea s-a
înmulÆit, chiar luna ºi soarele,
neavând cer, umblau pe på-
mânt. Odatå înså, – fie din
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pricina drumurilor grele, fie

cå ardeau pe oameni prea
tare, fiind aproape, – fie soa-
rele ºi luna, fie oamenii, s-au
rugat lui Dumnezeu ca så le
facå cer de umblat. Când
XY XY 17 XY XY
hi
sfinÆii au auzit aceastå rugå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
minte, s-au bucurat: au sårit
ºapte dintr-înºii, „cei ºapte
apostoli”, ºi-au fågåduit oa-
menilor cå ei vor face cerul
dacå lumea îi va ajuta ºi-i va
cinsti. Oamenii au fågåduit,
Dumnezeu a dat aripi înge-
rilor, – a fåcut îngeri prin în-
tr-ariparea sfinÆilor, – ºi aceºtia
au zburat la rohmani, o lume
care se aflå sub lumea noas-
trå. De acolo au adus îngerii
piatrå scumpå, din care mai
întâi s-a fåcut cerul ca o ne-
sfârºitå pânzå de sticlå, ºi apoi,
din ceea ce a råmas, i s-au
durat ºapte stâlpi, care-l spri-
jinå. Cei ºapte sfinÆi påzesc la
cei ºapte stâlpi ai cerului, în
schimbul cårei slujbe lumea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
îi cinsteºte prin påzirea celor

patru posturi de peste an.
În cer, astfel fåcut, s-au ur-
cat apoi soarele, luna ºi, dupå
dânºii, Dumnezeu, cu toate
cetele sale.
XY XY 18 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Colindele ardeleneºti ne
XYXY XY XY
XYXY XY XY
spun despre rezemarea ceru-
lui pe trei stâlpi de argint:
... De când Domnul s-a nåscut
ªi påmântul l-a fåcut
ªi cerul l-a ridicat
Pe tri stâlpii de d’argint
ªi frumos l-a-mpodobit
Tot cu stele
Mårunþele
ªi cu luna
Ca lumina,
Soarele
Cu razele.
Alte colinde, ardeleneºti ºi

din Æarå, vorbesc ºi de patru
stâlpi de argint:
... Când Dumnezeu s-a nåscut
ªi påmântul l-a fåcut,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sus cerul l-a ridicat:

Patru stâlpi l-a råzemat,
Patru stâlpi tot de argint;
Mai frumos l-a-mpodobit,

Tot cu stele
XY XY 19 XY XY
hi
Mårunþele,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Mai pe sus cu mai mårele,
Soarele cu razele,
Luna cu luminele!
Prin unele pårÆi se crede cå

cerul se sprijinå pe patru stâlpi,
care sunt patru stele, iar prin
altele se zice cå este Æinut de
Simion Stâlpnicul, pentru care
cuvânt acest sfânt este serbat
cu nelucru, de unii la 21 iulie,
de alÆii la 1 septembrie.
Având margini sau poale,
bolta cerului are ºi un mijloc
sau o inimå, pe sub care, prin
unele pårÆi din jud. Botoºani,
se crede cå nu-i bine så mear-
gå omul, cåci pe acel loc nu-
mai dracilor le este sortit så
umble.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dupå unele credinÆe, întâ-

iul cer ridicat deasupra på-
mântului era mai aproape de
acesta, decât cum este cerul
de aståzi; sunt anumite pricini
care au silit pe Dumnezeu så
XY XY 20 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
mute cerul mai sus, adicå så-l
XYXY XY XY
XYXY XY XY
îndepårteze de påmânt.
Prin jud. Muscel se spune
cå Dumnezeu a ridicat cerul
din pricina unui cioban neso-
cotit: „Acu, dupå ce a fåcut
[Dumnezeu] ºi pe oameni,
cerul era aproape de påmânt.
Dai cu mâna de el. Tot pe vre-
mea aia, luna lumina întoc-
mai ca ºi soarele. Un cioban
de la munte înså n-a avut de
lucru? A luat o baligå ºi a zvâr-
lit-o în lunå, de a chiorât-o.
Când a våzut asta, foc s-a få-
cut Dumnezeu. Drept pedeap-
så neamului omenesc, a må-
rit cerul ºi l-a ridicat sus, sus,
unde e azi cu lunå cu tot...”.
Prin judeþele Dolj ºi Olt, în
aceastå privinÆå se spun ur-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
måtoarele: „La facerea lumii,

cerul era foarte aproape de
påmânt; înså omul, cum e
nesinchisit din fire, nu ºi-a dat
seama de aceastå bunåtate
dumnezeiascå, cå nu era puÆin
XY XY 21 XY XY
hi
lucru pentru om så aibå pe
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dumnezeu în preajma lui, ca
så-i poatå cere sfatul ca unui
bun pårinte, oricând avea
vreo nevoie. Nesinchiseala a
ajuns aºa de departe, cå într-o
zi o femeie a aruncat spre cer
o cârpå murdåritå a unui copil,
cârpå cu care era cât p-aci så
mânjeascå cerul. ªi de atunci
Dumnezeu s-a mâniat foc ºi-a
depårtat cerul atât de mult,
cå nu degeaba zicem noi:
departe cât cerul de påmânt”.
Prin judeþul Vâlcea, vari-
anta acestei legende sunå ast-
fel: „Înainte vreme, cerul era
aproape de påmânt, de-l ajun-
geai cu mâna când te suiai
p-un maidan, ºi Dumnezeu
cu SfinÆii, când vreau, atunci
se suiau ºi coborau, cåci um-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
blau des pe påmânt.

Dar într-o zi, nu ºtiu pentru
ce, cå se ceartå Dumnezeu cu
o måtuºå, fir-ar oarbå, ºi må-
tuºa, nici una, nici douå, arun-
cå cu scârnå în Dumnezeu.
XY XY 22 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Atunci s-a supårat Dumne-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
zeu foc pe oameni ºi s-a suit
în cer cu toÆi SfinÆii ºi a înålÆat
cerul cum se vede azi, sus.
ªi de atunci nu s-a mai sco-
borât nici Dumnezeu, nici
SfinÆii pe påmânt”.
Tot prin aceste pårÆi, poves-
tirea sunå ºi astfel: „Se spune
cå odatå cerul era aproape de
tot de påmânt. Atât de aproa-
pe era, cå, dacå te suiai pe gard,
dai cu mâna de cer. Pe vremea
aceea umbla Dumnezeu ºi cu
Sfântul Petre pe påmânt, cåci
lumea era mai bunå, dar se
întâmplå cå o påcåtoaså de
muiere, dupå ce a spålat scu-
tecele copilului, s-a apucat så
le scuture. Scuturându-le, a
mânjit cerul cu tinå de copil
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mic.
– Iii, lume påcåtoaså! De
acum înainte så nu ºtiÆi ce
este înaltul cerului ºi adâncul
påmântului! – gråi Dumnezeu
cu glas de foc.
XY XY 23 XY XY
hi
Deodatå se ridicå cerul în
XYXY XY XY
XYXY XY XY
slåvi. Vezi bine cå de atunci
s-a ridicat cerul. Amu, så mai
fie bine cu atâta råime! Dar
te miri cum de-i mai rabdå
[pe oameni] påmântul!”.
Prin judeþul Dolj se aude
urmåtoarea variantå: „Mai de
mult, cerul nu era ca acuma
sus; era jos, deasupra borde-
ielor.
ªi iete de ce l-a ridicat Dum-
nezeu:
Acu, cicå un copilaº, bag
samå, se juca pe bordei. I-a
venit ce i-a venit ºi s-a înti-
nat. Când a venit mamå-sa ºi
l-a våzut aºa întinat cum era,
l-a curåÆit cu mâna, cå nu prea
erau râze ca acuma, ºi mâna
ºi-a ºters-o de cer.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dac-a våzut aºa Dumnezeu,

cå oamenii nici cerul nu-l pot
Æine curat, l-a ridicat în sus!
ªi de-atunci ºi aståzi este
ridicat. Bag samå, de sila oa-
menilor”.
XY XY 24 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Prin Bucovina, versiunea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
aceasta are urmåtoarea cuprin-
dere: „Demult era mai jos
cerul, aproape de noi, ºi Dum-
nezeu se uita la oameni [ca
så vadå] ce fac, ºi venea pe jos,
umbla printre oameni, dar de
când s-a înmulÆit lumea ºi på-
mântul s-a spurcat, Dumnezeu
a fugit cu cer cu tot în sus; ºi
amu stå întors cu spatele la
noi, nu vrea så ne vadå: ºi-a
întors faÆa de la påcatele noas-
tre”.
Dupå credinÆele obºteºti,
cerul stå deasupra påmântu-
lui ca o piele, pe care merg soa-
rele, luna ºi stelele, iar margi-
nile sau poalele lui, dupå cum
am pomenit, dacå nu stau pe
stâlpi, se sprijinå pe marginile
påmântului. Se întâlneºte înså
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi credinÆa care ne aratå cå

poalele cerului se reazemå pe
apå, pe care de altfel pluteºte
ºi påmântul, credinÆå pe care
o întâlnim ºi la armenii din
Caucaz.
XY XY 25 XY XY
hi
Pe alocuri se zice cå cerul e
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ca un pod, având cåtre mar-
gini niºte uºi, pe unde vin ºi
se duc îngerii lui Dumnezeu
din cer pe påmânt, ºi de aici
iaråºi în cer, cu ºtirile de ne-
voie.
AlÆii povestesc cå cerul este
ca ºi påmântul nostru, cåruia
noi nu-i vedem decât faÆa lui
albastrå de dedesubt. Deasu-
pra cerului, – faÆa deasupra,
este întocmai ca faÆa påmân-
tului nostru. Acolo, lumea lui
Dumnezeu arå, seamånå ºi
culege, iar bunåtåÆile påmân-
tului nostru, care cresc cu aju-
torul ploilor, sunt prisosurile
acelei lumi deasupra, în care
sålåºluieºte de altfel ºi raiul.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
În sfârºit, prin unele pårÆi

se crede cå cerul este alcåtuit
din douå bucåÆi, care, la anu-
mite zile mari, ele se dau sau
se trag în låturi, atunci când
se deschide cerul.
XY XY 26 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
El nu se miºcå niciodatå în
XYXY XY XY
XYXY XY XY
afarå de cutremure; când se
clatinå ºi påmânt, ºi cer, ºi
mare, atunci când se întâm-
plå.
În ghicitori, poporul, care
socoate cerul ca un ceaun
fårå seamån de mare, îl cimi-
leºte, zicând:
Am un ceaun umflat,
Peste lume aruncat.
Prin unele pårÆi se crede în

fiinÆa mai multor ceruri. Ast-
fel, prin Bucovina ºi Moldova
se spune pe alocuri cå sunt
ºapte ceruri ºi cå tocmai în ce-
rul al ºaptelea stau Dumnezeu,
Maica Domnului, Iisus Hristos
ºi ceata îngereascå. Aceastå
credinÆå nu poate fi stråinå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de credinÆele ruseºti: „Cerul

este alcåtuit din ºapte bolÆi,
una peste alta, care slujesc de
låcaºuri îngerilor, arhanghe-
lilor, serafinilor, º.a., dupå må-
rire”. Iar Dumnezeu cu puterile
XY XY 27 XY XY
hi
cereºti se aflå în cerul al ºap-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
telea.
Prin alte pårÆi se zice cå sunt
nouå ceruri: în cerul acesta
dintâi sunt Sf. Soare, Sf. Lunå,
Sf. Ilie; apoi mai sunt ºi alte
[opt] ceruri, unde stau sfinÆii
rânduiÆi de Dumnezeu, iar
deasupra tuturor stå Dumne-
zeu.
Maica Domnului, întâlnin-
du-se cu Iisus Hristos, dupå
Înviere, amårâtå de drumu-
rile cåutårii lui, îi strigå:
... Ah, fiul meu,
Eu þi-am dat voie
Så te sui de la ceriul întâiu
Pânå la al doilea,
ªi de la al doilea
Pânå la al nouålea cer,

XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi tu te-ai dat jos!

Dacå te-ai fi dat
La niºte creºtini botezaþi,
Dar te-ai dat
La niºte câini de jidovi spurcaþi!
XY XY 28 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Ucrainienii spun cå sunt
XYXY XY XY
XYXY XY XY
uneori trei, alteori ºapte ceruri.
Prin jud. Tecuci se crede cå
ploaia „plouå”, – purcede, –
din cerul cel mai deasupra ºi,
strecurându-se prin celelalte
ceruri, ajunge la noi, „atât
cât ajunge”.
MåreaÆa ºi nepåtrunsa tai-
nå a lumii de sus ni se aratå
nouå, celor påmânteni, la anu-
mite zile de sårbåtoare mare,
prin deschiderea cerului.
Cerul se deschide la Paºti,
când, prin unele pårÆi, oame-
nii aºteaptå aceastå minune
stând în preajma focurilor,
dupå unele credinÆe cerul rå-
mâne deschis pânå la Ispas,
în care råstimp se zice cå nu-i
bine så se perie sau så se meli-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Æe, „så nu meargå puzderia la

cer”; la Ovidenie, când numai
cei buni la Dumnezeu, precum
ºi ciobanii care n-au våzut
ochi de femeie privesc neÆår-
murita frumuseÆe a celor de
XY XY 29 XY XY
hi
sus; în Ajunul Cråciunului ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
la Boboteazå.
Pe alocuri se zice cå se des-
chide ºi la Probejeni.
Acum îngerul påzitor spu-
ne fetei ºi flåcåului buni de cå-
såtorit, partea ce vor avea-o.
Cerul se deschide în noaptea
de Sf. Gheorghe, când då pu-
tere tuturor pomilor ca så în-
floreascå, ºi mai ales nucului,
agudului ºi salciei. Cea mai
minunatå deschidere a ceru-
rilor înså se întâmplå în noap-
tea spre Sf. Vasile. Atunci
cerul se deschide de trei ori,
una dupå alta, repede, abia
låsând vreme puÆinå unei lu-
mini foarte mari ca så se vadå;
în centrul luminii, Dumnezeu,
stând la maså cu sfinÆii, pri-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
veºte la noi.
Unii spun cå atunci se våd
mesele înconjurate de sfinÆi.
AlÆii spun cå numai Dum-
nezeu stå la maså, alåturi cu
Sf. Nicolae.
XY XY 30 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
CredinÆa cå cerul se deschi-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de la Sf. Vasile, când vorbesc
vitele ºi ard comorile, o au ºi
rutenii.
Pe alocuri se crede cå la
deschiderea cerului se vede
prin mijlocul lui o cårare.
Unii spun cå locul de des-
chidere ar fi pe locul pe unde
se vede Drumul robilor.
Pe alocuri se crede cå, îna-
inte de deschidere, se vede
întâi o dungå albastrå, dupå
care urmeazå o dungã roºie,
„care-Æi ia ochii”; atunci înce-
pe så batå toaca în cer, iar
cocoºii pornesc så cânte. În
clipa aceasta este deschis ce-
rul. Lumea treazå, – când se
aud cocoºii, – îºi face cruce ºi
cere de la Dumnezeu un lu-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cru, – numai unul, – pentru

lumea aceasta, pe care îl ºi
capåtå, dacå este drept cre-
dincios. Dar, spun oamenii,
„cum rar se întâmplå oameni
drepÆi ºi fårå påcate, cel mai
XY XY 31 XY XY
hi
nimerit lucru este ca omul så
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cearå binele pentru lumea
cealaltå, cåci mai uºor i se då”.
La Sf. Vasile, unii spun cå
– ºi aud partea sau norocul ce
le este rânduit pentru anul ce
se începe, – cei curaÆi de på-
cate, – cåci în ziua aceea se
împart noroacele. Cei ce våd
cerurile deschise ºi-ºi aud no-
rocul vor avea parte mai ales
la bani ºi la sånåtate.
Copiii pânå la vârsta de
ºapte ani, fiind fårå de påcate,
våd aceastå minune mai cu-
rând ca oamenii, dar numai
prea puÆini sunt acei ce-ºi dau
seama mai târziu, când, ca
oameni maturi ºi înglodaÆi
în påcate, vor cåuta zadarnic
spre cer.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Prin Bucovina, unii spun cå

tocmai din pricina înmulÆirii
peste måsurå a påcåtoºilor pe
lume cerurile aståzi nu se mai
deschid decât la ºapte ani o
datå. Oricum, lucrurile pe
XY XY 32 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
care omul trebuie så le cearå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
sunt: sånåtatea, norocul ºi
raiul. „Unii zic cå numai un
lucru så ceri: mai mult, nu.”
Cel cuminte cere raiul. Prin
Bucovina se crede cå apa se
preface în vin la deschiderea
cerului.
Când cerul se deschide,
vitele capåtå darul de a vorbi,
spunându-ºi între dânsele
multe lucruri cu privire la stå-
pânii lor. Aceste deståinuiri
ale viitorului pot fi ascultate
de gospodari, dar se crede cå
în chipul acesta cel ce ascultå
îºi primejduieºte viaÆa. Se po-
vesteºte chiar de cineva, care,
ascunzându-se în ieslele boi-
lor, în noaptea Sfântului Vasile,
a fost gåsit a doua zi mort.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Prin judeþul Dorohoi se po-

vesteºte cå un om s-a pus de
pândå în iesle ºi-a auzit boii
vorbind:
– Måi, så ne-mbucårim bine
în astå searå, cå mâine avem
XY XY 33 XY XY
hi
så ducem la Æintirim pe ståpâ-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nul ista al nostru.
Iar a doua zi omul a murit.
O snoavå, legatå de aceas-
tå credinÆå, sunå astfel: „Un
om sårac a deschis spre Anul
Nou fereastra ºi a scos capul
afarå, ca så vadå când se va
deschide cerul, ºi så se roage
lui Dumnezeu så-i dea o obo-
roacå plinå de bani. Iar de-
cu-searå a aºezat o oboroacå
pe prispå, så aibå la îndemâ-
nå: o oboroacå mare, mare.
Când s-a deschis cerul, el
a împreunat degrabå mâinile
ºi a zis:
– Då-mi, Doamne, un cap
cât o oboroacå! – în loc så zicå:
– Då-mi, Doamne, o obo-
roacå de bani!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi pe loc i s-a fåcut capul

cât oboroaca.
Amu, ce så facå? În caså,
înapoi, nu putea så-l bage, cå
fereastra era micå. Så-i taie
capul, iar nu se putea. A che-
XY XY 34 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
mat oamenii ºi ei au stricat
XYXY XY XY
XYXY XY XY
peretele, de l-au scos. Nu des-
tul cå era sårac: amu ºi asta
i-a mai fost trebuit”!
Prin jud. Covurlui se poves-
teºte cå un om, având capul
prea mic, a pândit în noap-
tea Sfântului Vasile deschi-
derea cerului ºi a strigat:
– Då-mi, Doamne, un cap
mare!
ªi cum el se aflå cu capul
printre drugii ferestrei, Dum-
nezeu i-a dat un cap mare cât
un bostan, astfel cå nu l-a mai
putut scoate de acolo vreme
de un an întreg, pânå la celå-
lalt Sfânt Vasile, când s-a
rugat iaråºi de Dumnezeu ca
så-i dea un cap mai mic.
PopulaÆiile creºtine din
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Macedonia, – dupå relaÆia unui

român macedonean –, cred
cå cerul se deschide la
Probejeni, despre care sårbå-
toare am pomenit ºi mai sus;
atunci oricine poate dobândi,
XY XY 35 XY XY
hi
de va cere de la Dumnezeu,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
orice. Un cioban a dobândit
„bogåÆii, copii mulÆi, sånåtate
ºi viaÆå lungå, astfel cå a tråit
trei vieÆi de om, povestind lu-
mii minunea pe care Dumnezeu
a fåcut-o cu dânsul”. Un altul
înså, cu capul prin grilajul fe-
restrei, în loc så cearå un os-
mac de aur, – un oboroc de
galbeni –, a cerut un osmac
de cap, rugåciune care i-a ºi
fost îndeplinitå, astfel cå a doua
zi fierarii au trebuit så strice
zåbrelele ferestrei, cåci omul
nu putea så-ºi scoatå capul.
Interesantå este ºi urmå-
toarea povestire.
Aproape când så se deschi-
då cerul, viÆelul unui Æåran a
scåpat din ocol. Þåranul l-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
prins ºi l-a legat de un copac

ºi apoi, fiind ostenit de atâta
goanå, a adormit. Mult s-a
minunat a doua zi când, scu-
lându-se, a gåsit viÆelul spân-
zurat de vârful copacului.
XY XY 36 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Minunea aceasta totuºi este
XYXY XY XY
XYXY XY XY
uºor de înÆeles: el legase viÆe-
lul tocmai când copacii se
plecaserå la påmânt, ca så se
închine, când cerul se des-
chisese, ºi astfel bietul dobitoc
a fost ridicat în sus ºi spân-
zurat.
Aceste credinÆe le întâlnim
ºi la felurite populaÆii din Ru-
sia; „dupå una, cerul se des-
chide de la sine în ziua de
Boboteazå, când se face sfinÆi-
rea apelor. Georgienii din
Caucaz spun cå aceastå mi-
nune nu se întâmplå decât o
datå la ºapte ani, fårå a hotårî
anume când; celui ce ar avea
norocul så vadå cerul deschis,
i s-ar putea îndeplini toate
rugåciunile pe care le-ar în-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
drepta atunci Celui-prea-

înalt”.
Cerul, fiind socotit ca „aº-
ternut picioarelor lui Dum-
nezeu”, se aude pe alocuri
zicându-se cå Dumnezeu este
XY XY 37 XY XY
hi
cerul; aceasta nu înseamnå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå poporul confundå bolta ce-
reascå cu persoana lui Dum-
nezeu-tatål: Cer vrea så zicå
Cel-din-cer, sinonim cu Cel-
de sus, ºi, prin urmare, când
se aude blåståmul: „Batå-te
cerul, så te batå”, sau când un
cântec din Æinutul Banatului
strigå:
... Båtutå-i nana de ceri,
C-a råmas får’ de cercei,
înseamnå: „Batå-te Dumnezeu,

så te batå!” ºi „Båtutå-i nana
de Dumnezeu din cer”. Dupå
cum am spus, cerul este soco-
tit ca locaºul lui Dumnezeu
ºi al tuturor sfinÆilor ºi îngeri-
lor, care în fiecare zi fac slujbe
în cinstea Sfintei Treimi. La
XYXY XY XY
XYXY XY XY
miezul nopÆii cântå rugåciuni

de slavå ºi toacå de liturghie.
Atunci cântå ºi cocoºii, întâi
cei scoºi la Moºi, dupå care
se iau apoi ºi ceilalÆi, ca så ves-
teascå lumii miezul nopÆii.
XY XY 38 XY XY
XY CERUL XY hi
hi
Bunåtatea lui Dumnezeu
XYXY XY XY
XYXY XY XY
prin cer se aratå, ca ºi mânia
lui. Ploaia, cheia îmbelºugårii,
de la cer, de la Dumnezeu
vine, nu din nori, cåci dacå
vrea Dumnezeu, porunceºte
cerului så plouå din senin,
cum a plouat cu manå jido-
vilor, la întoarcerea lor în
påmântul sfânt. Råzboiul,
råutåÆile – seceta ºi oricare
cumpånå, socotite ca niºte
osândiri dumnezeeºti, tot prin
cer îºi vestesc venirea:
Råzboi va fi, când se va
vedea o dungå roºie pe cer.
RoºaÆå pe cer de se va ve-
dea, înseamnå råzboi: doi îm-
påraÆi se vor bate, dacå nu cum-
va va fi båtaie între vânturi.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
XY XY 39 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Partea a II-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
SOARELE
I. SOARELE
Dupå socotinþele poporului

român, soarele face parte din
lumea necuprinså de minte a
stelelor, dintre care ea este
cea mai de seamå, – „e steaua
lui Dumnezeu”, – deoarece la
råsåritul ei toate celelalte pier,
i se ºterg din cale. Ceea ce
crede poporul despre stele,
prin urmare, în parte ºi despre
soare, vom vedea mai departe.
Cu privire la cea dintâi ivire
a soarelui pe cer, pomenim
aceastå credinþå bucovineanå:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Se spune cå a fost odatå un

tânår frumos ºi cuminte, pe
care, pentru o credincioaså
slujbå fåcutå lui Dumnezeu,
Ziditorul, ca råsplatå, l-a pre-
fåcut în soare.
XY XY 41 XY XY
hi
Prin unele pårþi se zice cå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
soarele, ca ºi luna, de altfel,
au fost niºte sfinþi, care um-
blau pe påmânt ºi luminau
lumea. Odatå înså s-a întâm-
plat cå o femeie nesocotitå a
aruncat în ei cu niºte gunoi
ºi necuråþenii, ºi din aceastå
pricinå soarele ºi luna s-au
ridicat pe cer.
Prin cele mai multe pårþi se
crede, dupå aråtårile Bibliei,
cå soarele a fost fåcut de
Dumnezeu cu prilejul zidirii
påmântului ºi cerului. Sunt
înså nenumårate povestirile
unde se vorbeºte de tovåråºia
dintre Dumnezeu ºi diavol.
Într-una, unde este vorba ºi
de soare, citim urmåtoarele:
Fåcând Dumnezeu ºi Dia-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
volul de toate ºi împårþin-

du-le, ajunserå ºi la podoabele
cerului. Deci „s-apucarå så
împårþeascå soarele, luna ºi
stelele. Cu stelele a zis Dum-
nezeu ca så fie aºa: så le
XY XY 42 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
numere. Dar, sau cå se punea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
în dreptul stelelor vr-un nor,
sau cå îi apuca ziua, [s-a în-
tâmplat aºa] ºi-au råmas ne-
numårate. Iar mânie ºi sfadå
cu Dumnezeu. Încå luna ºi
soarele nu ºi-au fost împårþit.
– Dacå crezi cå te înºel,
alege-þi tu singur pe care vrei,
– i-a zis Dumnezeu.
– Eu îmi iau soarele, – zise
Diavolul.
– Fie ºi aºa, – zise Dumne-
zeu; a mea va fi dar luna ºi cu
ea voi rândui, iar tu cu soa-
rele vei avea de lucru.
Dar soarele tare îl frigea [pe
Diavol], cåci el avea de lucru
cu dânsul.
De focul acela unde så se
ascundå? A alergat så se as-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cundå în mare, dar Dumnezeu

a luat apa. Se ascundea sub
nisip, dar tot îl frigea.
Aºa, a våzut cå e bine ºi ºi-a
fåcut douå aripi, fåcând cu
ele vânt peste toatå lumea.
XY XY 43 XY XY
hi
Fratele såu, – e vorba de un
XYXY XY XY
XYXY XY XY
alt diavol, – l-a învåþat så taie
fiecare aripå în douå ºi så le
înfigå în cele patru pårþi ale
påmântului, cåci singure vor
face vânt între ele ºi va fi mai
bine. Diavolul a fåcut cum l-a
învåþat ºi astfel s-a fåcut vântul.
ªi când tunå ºi fulgerå, tot
el, – dracul, – e vina. Atunci
scapårå de mânie asupra soa-
relui, cå-l frige, ºi pune norii
împotriva lui så-l apere, mai
ales la miazåzi, când îl frige
tare.
ªi ploaia tot el o då. Îºi adu-
ce c-un ciur apå din mare ºi
toarnå peste dânsul, ca så se
råcoreascå [de fierbinþeala
pricinuitå de soare]. ªi când
då cu ciurul prin våzduh,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
plouå pe påmânt”.
Ziua în care Dumnezeu a
fåcut soarele, a fost miercurea.
Dupå o altå credinþå, înve-
deratå din izvor cårturåresc,
soarele nu este fåcut de la
XY XY 44 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
început; el lumineazå lumea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
numai de la Naºterea lui
Hristos, ca ºi luna, când o slu-
gå a strigat Împåratului på-
gân de pe atunci, uimitå de
noua înfåþiºare a firii:
– Scoalå, cå un alt Împårat
e mai mare!
Pentru aceasta se crede cå
jidovii, când soarele e la amia-
zå, nu se uitå la dânsul, ci în-
treabå pe alþii.
Prin alte pårþi se spune cå
soarele, laolaltå cu luna ºi
stelele, s-au aråtat pe cer la
Naºterea Domnului, ºi cå bå-
trânul Cråciun, våzându-le, a
înþeles cå la casa lui s-a nås-
cut Fiul lui Dumnezeu prin
Sfânta Fecioarå.
Unii spun cå soarele este
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ochiul lui Dumnezeu – „ochiul

lui Dumnezeu de zi” –, luna
fiind ochiul de noapte. Astfel
spun ºi ucrainienii.
Alþii spun cå e scaunul lui
Dumnezeu, cå este cununa
XY XY 45 XY XY
hi
lui Dumnezeu ºi a Maicii
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Domnului, sau cå este raiul.
Pe alocuri este socotit chiar
ca faþå a lui Dumnezeu, ca o
fiicå a lui Dumnezeu, cå e o
femeie, cå numai pe timpul
verii este femeie, iar iarna este
bårbat; de asemenea, este
bårbat „când se scoalå târziu”,
adicå atunci când oamenilor
li se pare cå råsare cu întâr-
ziere. Soarele e un tânår foar-
te frumos, cu o faþå stråluci-
toare ori o fiinþå cu apucåturi
omeneºti, despre care poveº-
tile ne dau o sumå de amå-
nunte în care de multe ori
aflåm soarele lipsit cu totul de
caracterul såu astral.
O poveste a soarelui, ºi fi-
reºte, a lunii ºi luceferilor, este
XYXY XY XY
XYXY XY XY
urmåtoarea:
„Ståteau fetele unui om în-
tr-o grådinå, ºi lucrau ºi vor-
beau de-ale lor, ºi ce vorbeau?
Såracul numårå averea boga-
tului, popa se-nchinå, vrabia
XY XY 46 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
viseazå lanuri de målåi, eu îi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
dau înainte cu minciunile, iar
fetele s-aprind de dorul dra-
gostei ºi cred cå tot ce zboarå
se månâncå. Trec eu pe lângå
cele trei fete de-mpårat ºi le
dau „bunå-ziua”; fetele-mi rå-
pund ºi må-ntreabå ce mi-i
pasul a grabå? Eu râd în mine
ºi må duc înapoi cu patruzeci
ºi opt de ani!
Dupå mine trece feciorul
de-mpårat vestit, cu puºca-n
spinare.
– Bunå ziua vouå, trei fete
frumoase!
– Mulþumim dumitale, bå-
diþå, – ha, ha, ha!
– ªi de ce râdeþi voi, trei
fete frumoase?
– Cå umbli cu puºca prin
XYXY XY XY
XYXY XY XY
sat –, ha, ha, ha!

Feciorul de-mpårat stå ºi se
uitå la ele, se uitå ºi stå, ºi din
mijlocul drumului se trezeºte
rezemat cu cotul de gard, cu
capu-ntre palme ºi cu fetele
XY XY 47 XY XY
hi
de vorbå. Nu v-aº putea înºira
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cuvânt cu cuvânt sfatul lor,
dar cu bunå seamå cå månås-
tiri nu puneau la cale. Eu, de
la o båtaie de puºcå înainte,
ascuns dupå colþul gardului,
må uitam printre nuiele,
ºi-atâta am våzut cå fata cea
micå s-a înålþat în vârful pi-
cioarelor, iar feciorul de-mpå-
rat ºi-a dat pålåria pe ceafå,
ºi-a întins guriþa, ºi pe urmå,
treaba lor ce-au mai fåcut.
Eu „tac” må cheamå, – cå
nu-i bine så te amesteci unde
nu-þi fierbe oala, – ºi tåcere-
aº încå ºi aståzi, dacå întâm-
plårile nu ºi-ar fi luat sfârºit
de-atâtea veacuri. Anume: se
îndrågise flåcåul de fata cea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
såracå, iar fata de flåcåul împå-

råtesc, tot cam aºa. Intraserå
în vorbå, din vorbå la târgu-
ialå ºi împåcarea le-a fost gata:
så se ieie amândoi, ºi pe urmå,
ce-a mai fi, s-a vedea. ªi zes-
XY XY 48 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
tre n-avea fata decât cåmeºa
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de pe ea.
– Dar laså, fatå frumoaså,
– zis-a feciorul de-mpårat, –
cå tu singurå eºti o comoarå!
– ªi-s vinovatå eu, bådiþå?
Pe urmå iar s-a mai înålþat
fata pe vârful picioarelor, ºi
feciorul de-mpårat iar s-a mai
întins peste gard, ºi apoi s-au
despårþit.
La lunå, aud zarvå mare la
curte. Måi, astå minune pe
lume! Auzi? Feciorul Craiului
vrea så se însoare cu o fatå de
sat! Ei, taci! ªi tatå-såu, ºi
må-sa ce zic? Apoi, de, tot îi
dau cå una ca asta nu se poa-
te, cå au ei fete pentru el, mai
alese, mai frumoase, mai bo-
gate. ªi flåcåul, nu, ºi nu, cå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
el se face cålugår ori se înea-

cå, dacå nu-l laså în pace.
– Måi båiete, dragul mamei,
de ce umbli tu så ne faci ru-
ºine la båtrâneþe? Hai? Nu
vezi tu cum e obiceiul? O så
XY XY 49 XY XY
hi
zicå lumea cå eºti nebun, dra-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gul mamei!
Iar el:
– Foicicå ºi-un alun,
Zice lumea cå-s nebun;
Zic ºi eu, ºi zic mai bine,
Cå mai rar cuminþi ca mine.
ªi dacå era vorba pe aºa

cale, få båiete, cum îi socoti,
dar så ºtii cå moale nu þi-a fi
cåpåtâiul. Era mama åstui fe-
cior de împårat amarå la su-
flet, ºi venin din creºtet pânå-
n tålpi. Fåcea gurå multå, så
råmânå pe-a ei, iar când nu
putea, îngheþa apa cu sufle-
tul. Tace ºi rabdå logodna,
face ºi rabdå întreaga såptå-
mânå de nuntå, såptåmâna
ceea care ar trebui så-þi parå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
scurtå cât o zi. Cå nora þi-i

frumoaså, cå vremurile-s în
toiul belºugului, cå nuntaºii
þi-s mulþi ºi låutarii þi-s aleºi,
– toate bune ºi potrivite, så-þi
iei cåciula din cap ºi s-o
XY XY 50 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
bufneºti de påmânt a veselie.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dar þi-ai gåsit cu cataroiul de
împåråteaså! Parcå-i ningea
ºi-i ploua, parcå i se înecaserå
coråbiile cu cenuºå pe mare;
mocnea ºi pufnea, ºi nu-ºi
mai avea loc.
– Cå ce ai, mamå, de eºti
aºa de pâcliºitå? – o întrebå
mirele.
– Aºa-s eu câteodatå!
– Da ce ai, måiculiþå, de
eºti aºa de bosumflatå?
Împåråteasa tåcea ºi gemea
ca un bivol care stå så mute
påmântul din loc.
ªi nunta s-a ispråvit, ºi lu-
mea toatå a plecat pe la casa
ei, ºi pace parcå era så dåinu-
iascå în curtea celui împårat,
dar iaca mâna diavolului se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pune la mijloc.
Trebuia feciorul izgonit un-
deva, departe, pentru multe
zile, pentru atâtea câte-i tre-
buiau împåråtesei så facå de
petrecanie nurori-sei. Aºa, se
XY XY 51 XY XY
hi
iscå un råzboi între împårå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
þia bårbatului ei ºi un împårat
vecin. Oºti se pornesc ºi de
colo ºi de dincoace, iar în ca-
pul åstor oºti, însuratul de
curând, cråiºorul.
– Cå laså-l, împårate, cå-i
tânår, ºi mâni-poimâni, când
îi închide ochii, så ºtie ºi el
greutåþile unui scaun, ºi så
nu-i parå toate flori la ureche.
ªi feciorul a plecat, ºi-a stat
luni de zile, întregi, când toc-
mai veni vremea ca nevastå-
sa så nascå. ªi aºa ajungând
lucrurile, naºte nevasta cea
frumoaså doi feþi-logofeþi cu
pårul de aur creþ, cå la soare
så te poþi uita, dar la ei, ba!
ªi cum îi vede împåråteasa,
iute le pune unghia-n gât ºi,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ucigându-i, îi îngropå sub

streaºina casei, nimeni de
dânºii så nu ºtie.
Dupå alt ºir de luni, iaca se
vesteºte curmarea råzboiului
ºi pacea, când feciorul de
XY XY 52 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
împårat trebuia så se întoar-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå, iar må-sa så-i spunå cå
ticåloasa aceea de femeie l-a
fåcut de ocara lumii, cå în loc
de copii, a nåscut doi cåþei,
de s-a înspåimântat ºi a stat
så moarå de mâhnire.
– ªi unde-i, mamå, nevasta?
– Osânditu-o-am, în be-
ciuri så stea, pânå ce-i veni
s-o judeci ºi s-o osândeºti cu
moarte.
Iar feciorul ºi-a cântårit
gândurile ºi-a zis:
– Mai las-o chinului!
ªi iar a început vremea så
curgå, atâta vreme cât trebuie
unui om så se topeascå de
dragostea unei comori pråpå-
dite. Se ofilise feciorul de
împårat, cå pårea o umbrå de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
om; ºi glasul i se topise, ºi

mintea i se întunecase, ºi as-
tâmpår nu mai avea. Umblå
aºa nåuc prin grådinile curþii,
se întindea pe iarbå, se culca,
adormea ºi tresårea în vis;
XY XY 53 XY XY
hi
pornea într-altå parte, ºi aºa,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
veni întâmplarea cå într-o
searå så se aºeze sub streaºina
casei, lângå cei doi brazi tineri.
Brazii åºtia crescuserå unul
lângå altul, tocmai pe mor-
mântul celor doi cråiºori
uciºi. ªi erau frumoºi cu cren-
gile împreunate ºi verzi ca
buratecul. În amurg, feciorul
de împårat adoarme ºi în
somn vede cum cei doi brazi
se prefac încet, încet, în doi
copilaºi de aur, încep så se
joace ºi så cânte, iar cântecul
lor nu aråta altceva decât frân-
tura de poveste de pânå aici.
A sårit feciorul de împårat ars
ºi a plecat; dar de atunci nu
era searå låsatå de Dumnezeu
så nu se ducå så-ºi vadå brazii.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Împåråteaså îl urmårea pas

cu pas ºi, bånuind pricina, se
gândeºte cât se gândeºte, ºi
iatå cå într-o bunå zi crapå ºi
piere, dacå nu s-a culca pe
scândurå de bråduþ.
XY XY 54 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Så-i tai, dragul mamei, pe
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cei de lângå fereastrå, cå nu-
mai aºa mi s-a curma boala,
ºi altfel nu!
Feciorul nu-ºi då cu pårerea
nimica ºi îngåduie. Din tru-
purile brazilor dureazå lemna-
rul douå paturi: unul pentru
împåråteaså ºi unul pentru
fecioru-såu. Noaptea vine, ºi
aºa, pe la miezul nopþii, s-aude
glas pornit din patul fecio-
rului de împårat:
– De mine-i mai bine,
Cå-i tata cu mine!
ªi îndatå s-aude ºi altul, din

patul împåråtesei:
ªi mie mi-i greu
Cu duhul cel råu!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Împåråteasa aude ºi ascultå

ºi-n alte nopþi ºi, temându-se
de-o dezlegare urâtå, îºi pune
alte-n cap: se preface din nou
bolnavå de moarte ºi spune
feciorului cå ea cu zile nu mai
XY XY 55 XY XY
hi
råmâne, dacå nu i-a face legå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
turå cu oþet ºi ceapå ºi spuzå
din scândurile patului.
Feciorul îngåduie ºi asta.
Vine sluga cu barda ºi despicå
scândurile ºi, cum le despicå,
le pune pe foc. Para se ridicå
ºi le cuprinde, ºi douå scântei
mari þâºnesc ºi se lipesc de
podul cerului: una la råsårit
ºi alta la asfinþit.
Iar minunea asta l-a trezit
din nou pe feciorul de împå-
rat ca din groapa þintirimului:
ºi-a ridicat ochii spre cer ºi
urechile i-au auzit din nou
povestea înºiratå pânå aici.
Putinþå nu mai avea så izbu-
teascå, ºi nimic altceva nu-i
mai råmânea de fåcut, decât
så scoboare în beciuri la ne-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vasta lui cea oropsitå. Dar îm-

påråteasa îi luase înainte;
pusese diavolii så se batå în
capete, pusese frigårile så
stingå apa descântatå ºi iaca,
întunericul se lumineazå ºi
XY XY 56 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
nevasta feciorului de împårat
XYXY XY XY
XYXY XY XY
se ridicå în våzduh ca un bul-
gåre de foc ºi se lipeºte de
pânza cerului.
Chipul lunii zic unii cå-i
chipul acelei neveste vråjite,
prefåcut de împåråteasa cea
fermecåtoare.
Dupå asta, feciorul de îm-
pårat n-a mai tråit mult; a
murit de jale; ºi din îndurarea
lui Dumnezeu, chipul lui a
fost ridicat în nouri. El este
soarele zilei, care lumineazå
întunericul, dar pentru slåbi-
ciunea lui de fire, blestemat
a fost de ståpânul lumii så
nu-ºi vadå niciodatå nevasta”.
Din înþelesul povestei re-
iese cå cei doi luceferi, de
dimineaþå ºi de searå, ar fi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
luat pornire de la cele douå

scântei.
Nenumårate poveºti româ-
neºti dau soarelui un caracter
omenesc; dintr-însele, pe une-
le le vom vedea când va fi
XY XY 57 XY XY
hi
vorba despre dragostea lui
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cu luna. Aici pomenim pe
scurt urmåtoarele:
O poveste aratå cå odatå
soarele a furat femeia unui
om sau fata unui om.
Alta, cå soarele s-a iubit cu
o våduvå:
Alta cå soarele se-nsoarå
c-o fatå de om våduv, izgo-
nitå de acesta. Ea a cåutat så-l
vadå la faþå, noaptea, dupå ce
el s-a întors din lume, lucru
care i-a pricinuit o dureroaså
despårþire.
O variantå bucovineanå
este urmåtoarea:
„A fost odatå un pescar.
Pescåria era singura lui hranå;
cu pescåritul se îmbracå el ºi
pe copiii lui. Odatå se duce
XYXY XY XY
XYXY XY XY
la mare. Trage cu plasa, nu iese

nimic. Mai trage ºi o a doua
oarå, iar aºa. Trage ºi a treia
oarå. ªi acum tot degeaba.
– Ce vor mânca ei în aceas-
tå zi? – se întrebå supårat.
XY XY 58 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Deodatå i se aratå un peº-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
te grozav de mare.
– Dacå îmi vei da pe fata
dumitale cea mare, vei avea
peºte cât vei pofti.
– Îþi voi da-o!
Omul se duce acaså ºi-o
aduce. Peºtele a luat-o ºi s-a
cufundat cu dânsa în valuri.
A dus-o într-un palat unde
avea de toate, dar îi era foarte
urât, cåci el nu era toatå ziua
acaså. Noaptea, când venea,
îi da cu apå dintr-un ºipuºor
pe la nas, ºi ea îndatå ador-
mea. Apoi lepådå piele cea de
peºte, de se fåcea om ºi mer-
gea de se culca lângå dânsa,
iar în ziuå, când ea se trezea,
se gåsea tot singurå. De supå-
rare ºi de urât, totdeauna plân-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gea, cerându-se la el, când ve-

nea seara, ca så o ducå acaså,
pânå ce i-a fost ºi lui lehamite
ºi a dus-o.
Iar merge pescarul la prins
peºte, iar trage de trei ori
XY XY 59 XY XY
hi
plasa deºartå. Vine peºtele cel
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mare ºi-i cere pe fata cea mij-
locie. I-o då. Se întâmplå tot
aºa: fata s-a întors la pårinþi
înapoi.
Pescarul din ce în ce tot mai
puþin peºte prindea, pânå ce
într-o zi n-a prins nici unul.
Iar i se aratå peºtele ºi-i cere
pe fata cea micå. A dus-o ºi
pe aceasta. Dar acesteia i-a
spus cea mare cå în ºipul cu-
tare se aflå niºte apå cu care
are s-o adoarmå, så verse apa
ºi så punå alta-n loc.
Fata a fåcut aºa, ºi seara,
când a dezbråcat peºtele pie-
lea, l-a våzut, cåci era soarele
îmbråcat în piele de peºte. Ea
a început a-l cuprinde ºi a-l
dezmierda. El, de ciudå cå i-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vårsat apa ºi i-a fåcut împotri-

vå, a alungat-o, så se ducå
unde va vedea cu ochii. ªtia
cå sora ei a învåþat-o.
A pornit ea pe un drum –
era pe ceea lume – ºi mer-
XY XY 60 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
gând, a ajuns la baba Cloanþa,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mama lui. Aceasta, cum a
våzut-o, bucuria ei cå are s-o
månânce!
I-a aråtat un lan de grâu ºi
i-a spus cå, pânå va veni ea,
lanul så fie secerat, treierat,
în saci pus, ba ºi colaci så gå-
seascå, cå de nu, o mânâncå.
Ea a început a plânge. Cum
putea så facå toate acestea?
Soarele înså vedea toate ºi-i
pårea råu. Veni la dânsa ca
båiat ºi-i zise:
– Taci, nu mai plânge, cå
te voi scåpa eu!
Plesni dintr-un bici ºi se få-
curå toate dupå cum i s-a fost
cerut.
Când veni baba Cloanþa
acaså, ciuda ei cå nu o poate
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mânca. Aceea avea o cåþea

cu dinþii de fier, ºi când strigå:
„sai pe dânsa”, o fåcea mici
fårâme.
O trimite så-i aducå fluie-
rul de la ea. O vede båiatul
XY XY 61 XY XY
hi
mergând. I se umplu ochii
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de lacrimi, cåci ºtia cå nu mai
scapå de acolo.
– Stai så te învåþ eu ce så
faci!
I-a dat un vas cu apå ºi i-a
zis cå pe unde va cålca, så tot
spele în urma ei: pe scåri, pe
prag, pe podea ºi, când va
ajunge la cåþea, s-o spele ºi pe
dânsa.
Ea a fåcut aºa.
Când a våzut-o sora babei
Cloanþei, s-a pus la oglindå
så-ºi ascutå dinþii. Fata, cum
a intrat, a apucat fluierul din
cui, ºi la fugå...
Când se pomeneºte baba,
ea, de departe:
– Sai pe ea!
A strigat la cåþea. Cåþeaua
nu vrea, cåci a spålat-o. Baba
XYXY XY XY
XYXY XY XY
o ameninþå. Merge pe scåri

dupå ea. Scårile sunt spålate.
A pornit baba în urma ei, dar
n-a putut-o ajunge.
O vede baba Cloanþa in-
trând cu fluierul întreagå-
XY XY 62 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
întreguþå, tocmai când avea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nådejdea cea mai mare cå nu
mai este pe lume. De ciudå a
ºi cråpat.
– Vezi ce mi-ai fåcut? – a zis
soarele. Mi-ai omorât mama.
Dacå mi-ai fåcut aºa, så te faci
ºi tu lunå, de acum înainte.
ªi din acel minut a råmas
ea luna pe cer.
Câteodatå chiar mama lui
îl ajutå în rosturile lui de dra-
goste, cum adevereºte urmå-
toarea poveste:
„Era un båiet al unui om,
dar aºa de frumos ºi gingaº,
cå nici fecior de boier nu era
ca dânsul. Dupå ce i-au murit
pårinþii, averea ce i-a råmas
a cheltuit-o, – el n-a ºtiut cum
se face averea, – ºi-a trebuit
XYXY XY XY
XYXY XY XY
så apuce în lume. Norocul îi

jucå, dacå el n-a ºtiut cum
så-l capete!
Se duce el printr-un sat, îl
întâlneºte un om:
– Ce cauþi, båiete?
XY XY 63 XY XY
hi
– Slujbå.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Nu-i veni la mine?
– Ba oi veni.
– Ce så-þi dau pe an?
Au fåcut så-i dea o viþea.
Viþeaua din ceasul acela a
început a se face aºa de graså
ºi frumoaså!...
Când împlineºte anul, îi
månâncå lupul viþeaua. Rå-
mâne fårå nimica. Plânge el.
Îl tocmeºte ståpânul såu pe alt
an, pe 25 pråjini de grâu. La
nime nu era grâul aºa de
frumos ca la dânsul: de la rå-
dåcinå pânå sus era numai
spic. Vine un nor de piatrå ºi
îl face påmânt.
Al treilea an se apucå så
slujeascå pe un mânz ce va
face iapa pe care o påºtea el.
Mânzul s-a nåscut ºi un an de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
zile tot ce mânca el, mânzului

îi da, aºa cå se fåcuse cât un
zmeu; putea zbura prin torþile
cerului. Când a împlinit anul,
ºi-a luat calul ºi a pornit prin
nori cu dânsul.
XY XY 64 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
În þara aceea se afla un îm-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pårat ºi-avea o fatå tare fru-
moaså, pe care o þinea închiså
într-un foiºor.
Båietul ºtia! Trece pe deasu-
pra ºi zice:
Calule, calule, så te sui în foiºor,
Cå de fata împåratului mi-i
dor!
Calul a sårit peste fereastrå

ºi a intrat la fatå, a sårutat-o
ºi s-a dus.
Venind la câtåva vreme îm-
påratul la dânsa, så-i spunå cå
i-au venit peþitori, ea a spus
cå cu nimeni nu se va mårita,
decât cu acela ce s-a suit la
dânsa din nori, în foiºor. Îm-
påratul a trimis ºi l-a cåutat
în toate pårþile, pânå l-a gåsit
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi a fåcut nuntå. O nuntå cum

nu s-a mai pomenit! A jucat
nunta trei zile ºi trei nopþi, ºi
mireasa era aºa de frumoaså,
încât Sf. Soare, când a venit
drept la amiazå ºi a våzut-o,
XY XY 65 XY XY
hi
nu s-a dus mai departe. A stat
XYXY XY XY
XYXY XY XY
în loc, a låsat razele singure
så ardå cât au vrut. Tocmai
într-un târziu ºi-a adus amin-
te ºi-a pornit.
Mama Sfântului Soare s-a
supårat tare c-a ars atâta lu-
mea la amiazå ºi l-a dojenit.
– Doamne, mamå, dacå am
våzut o mireaså aºa de fru-
moaså!... Cå de-ai fi våzut-o
dumneata, singurå ai fi stat în
loc ºi te-ai fi uitat la dânsa.
Du-te dumneata, mâne cu
razele pe cer; eu voi sta acaså
ºi vei vedea-o.
A doua zi mama Sfântului
Soare a pornit în locul Sfân-
tului Soare ºi, când a våzut-o,
a ºi întins razele ºi a luat-o.
Mirele s-a uitat buimåcit de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cap, apoi s-a gândit:

– Ei, las c-o ajung eu!
A încålecat calul ºi-a por-
nit. A mers el prin nori, de a
ajuns pânå unde doarme
vântul. (Vântul e zbuciumat
XY XY 66 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
de coarnele boului ºi de parii
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cei ciopliþi. Acei care cioplesc
parii pe amândouå pårþile, în
påmânt ºi deasupra, nici n-au
la ce mai muri pe ceea lume.
De obrazul omului, el (vân-
tul) se îngrajå, cå-i moale.)
– Mai am eu mult pânå ce
voi ajunge la casa Sfântului
Soare.
– Ba n-ai mult; få pe aia, –
i-a zis vântul.
A dat pinteni calului, ºi la
fugå, în zbor.
Ajunge la mama Sfântului
Soare. Intrå în caså. Ea l-a în-
trebat ce cautå. El i-a spus cå
slujbå.
– Eu ºtiu ce slujbå så-þi dau?
Dar aºteaptå så vinå feciorul
meu acaså, cå poate el îþi va
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gåsi.
(Sf. Soare pleacå de acaså
tânår ºi vine seara båtrân, de
cele ce vede, de femeile måri-
tate ce umblå cu capul gol;
unele au copii ºi tot cu capul
XY XY 67 XY XY
hi
gol umblå pe sfântul påmânt,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de le vede Sfântul Soare;
acesta e mare påcat).
Vine seara Sf. Soare acaså
ºi maicå-sa îi spune de flåcåul
ce cere slujbå. Îl cheamå la el:
– Ce slujbå så-þi dau? Doar
så te trimit så mergi în locul
meu mâne cu razele pe cer.
Te-i duce?
– M-oi duce; de ce nu!
– Iacå drumul pe care ai så-l
apuci...
A doua zi mirele porneºte.
Când a fost la prânz, vine Sf.
Petrea cu o prescure º-un
pahar cu vin – mâncarea lui.
Unde þi-l prinde pe Sf. Petru
ºi-l începe a bate! De-abia a
scåpat din mânile lui.
Ajunge pânå drept la amia-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
zå. Vine Sf. Ilie ºi-i aduce

mâncare. Îl prinde ºi pe Sf. Ilie
ºi-i trage un pui de båtaie.
Seara, la achindii, vine sin-
gurå mama soarelui. O bate
ºi pe dânsa bine.
XY XY 68 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Vine el acaså.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– ºi-ai fåcut slujba?
– Mi-am fåcut. Mergi sin-
gur ºi-i vedea dacå nu þi-a plå-
cea.
Porneºte a doua zi soarele
cu razele. La prânz, Sf. Petru
îl ocoleºte, – se teme så se
apropie.
– Dar hai mai tare, Petre,
cå mi-i foame!
– Da, – zice Sf. Petru, –
m-oi duce, ca iar så må baþi?
Aude ºi de Sf. Ilie acelaºi
lucru. Seara îi spune ºi må-sa
cå a båtut-o.
Vine seara acaså ºi-l chea-
må pe argat:
– Da ºtiu cå mi-ai fåcut
bunå treabå. Halal!
– Da ce-am fåcut?
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Da pe Petrea de ce l-ai bå-

tut?
– Da Sf. Petrea de ce a fost
aºa de prost, de a låsat lupul
så-mi ia viþeaua (cå Sf. Petru
e pe lupi). Eu am slujit un an
XY XY 69 XY XY
hi
pentru dânsa ºi el alte vite din
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cârd nu ºi-a gåsit: tocmai pe
a mea så i-o dea s-o månânce?
– Ei bine, da pe Ilie de ce
l-ai båtut?
– Da de ce am avut un grâu
aºa de frumos, – slujisem un
an pe dânsul, – ºi el a dat o
piatrå tocmai pe grâul meu
ºi mi l-a stricat!
– Da pe mama mea de ce o
ai båtut-o?
– Da må-ta de ce-i cåþea
båtrânå, ºi mi-a luat mireasa
din mânå!
– Care mireaså?
– Aceea care ºade închiså
în cåmarå!
– Aceea e mireasa ta?
N-am ºtiut-o; du-te ºi þi-o ia!
A luat-o pe cal ºi s-a dus!”
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Prin unele pårþi se zice cå

Sf. Vârvara este mireasa soa-
relui.
Înainte de a råsåri, soarele
umblå prin rai, alåturi cu Dum-
nezeu ºi cu toate cetele cereºti,
XY XY 70 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
ºi când este så råsarå, poarta
XYXY XY XY
XYXY XY XY
raiului se deschide în låturi.
Pentru cinstea raiului, a lui
Dumnezeu ºi a Sfântului Soa-
re, ochiul Ziditorului, se cuvi-
ne ca måcar în timpul råsåri-
tului omul så se fereascå de a
face vreo faptå uricioaså; în-
tre altele, nu este bine så se
måture casa ºi så se dea guno-
iul spre råsårit; fåcând astfel
duminica, se såvârºeºte un
mare påcat, cåci „se colbå-
ieºte faþa Sfântului Soare”.
De aceea, atât vråjile, cât
ºi descântecele, prin ajutorul
cårora femeile cearcå spriji-
nul ºi altor spirite, în afarå de
Dumnezeu, se fac înainte de
råsåritul soarelui, „pânå a nu
råsåri soarele”, pentru cå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
dupå råsårire, Sf. Soare, care

toate le vede, nu le-ar mai
ajuta. Atâta cinste i se cade,
cåci el cu razele sale taie balele
vråjmaºului, – ale dracilor, –
care de la cåderea lor au råmas
XY XY 71 XY XY
hi
în cer, – ºi le face så nu mai
XYXY XY XY
XYXY XY XY
aibå nici o putere.
În pragul råsåritului, cu
puþin înainte de a se lumina
de ziuå, de a se slomni, de a se
sâmcela, de a såncela zorile,
de a zori de ziuå, de a se revår-
sa de ziuå, soarele månâncå
bine; ºi apoi se iveºte.
Partea dincotro sau încotro
råsare soarele se cheamå råså-
rit, råsåritul soarelui, råsårire,
soare-råsare, råsåriº sau råså-
rita soarelui. Megleno-românii
îi zic båtirea soarelui.
Tot cu aceste numiri se bo-
teazå ºi vremea pe când råsare
soarele.
Locul de råsårire al soare-
lui, pentru aceeaºi localitate,
se schimbå în curgerea anu-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
lui, când mai spre miazåzi,

când mai spre miazånoapte.
Dupå credinþa popularå, aceas-
ta se întâmplå fiindcå soarele
se saturå de privit råutåþile ºi
nelegiuirile ce le vede pe
XY XY 72 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
påmânt ºi cautå så fugå într-o
XYXY XY XY
XYXY XY XY
parte. Dumnezeu înså, în dra-
gostea lui fårå måsurå pentru
zidirea mâinilor sale, nu se
îndurå så-l lase, ºi de aceea a
pus strajå în cele douå pårþi,
doi sfinþi, care au poruncå så-i
aþinå calea. În partea de cåtre
miazånoapte se aflå påzitor
Sân-Toader cu caii lui, care îl
mânå spre miazåzi, când soa-
rele ajunge cu fuga pânå la
dânsul, iar spre miazåzi se
aflå stråjer Sf. Nicolae sau
Sân-Nicoarå, care-l opreºte
din fugå ºi-l întoarce din nou
spre miazånoapte.
Dupå o altå legendå, soare-
le fuge spre miazåzi cu nouå
cai înhåmaþi la telegå, cålåriþi
fiecare de câte o babå, iar Sf.
Toader îl alungå tot cu nouå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cai, pe care cålåresc nouå moºi,

din care, cel de-al nouålea
este Alexå. Alexå este acela
care gåseºte calea pe care soa-
rele se furiºeazå prin poarta
cerului.
XY XY 73 XY XY
hi
De cåldurå, ca ºi de frig,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
soarele suferå ca oriºicare om.
La Vinerea-Mare, când vre-
mea începe så se råceascå
simþitor, soarele îºi cumpårå
ºi el cojoc.
Soarele råsare întotdeauna
posomorât, din pricina prea
multelor råutåþi pe care le
vede; vesel nu råsare decât de
douå ori pe ani: la Blagoviº-
tenie ºi la Paºti. Unii adaugå
ºi Sâmzienele.
Prin Bucovina se crede cå
supårarea aceasta vine din
pricina unei dragoste nenoro-
cite... a soarelui.
„Soarele e un om, e flacåu
el încå; nu-i însurat. Povestea
lui e aºa:
Zice cå era la un împårat o
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fatå frumoaså, ºi soarelui aºa

i-a fost de dragå, c-a mers la
tatål såu s-o cearå. Tatål fetei
n-a ºtiut cå acela-i soare; a zis
cå cum a da-o dupå unul ce nu
are nimic! ªi n-a vrut s-o dea.
XY XY 74 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Acolo, la împårat în ogra-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
då, era un prooroc, un nåzdrå-
van, ºi aceluia îi era dragå
fata. ªi s-a bågat de argat, doar
ar putea-o cåpåta.
Vine soarele la dânsul ºi-i
spune:
– Nu mi-i putea ajuta s-o fur?
– Nu þi-oi ajuta, zice el, cå
ºi mie mi-i dragå; ºi eu vreau
s-o iau.
– Da, zice soarele, unde þi-a
da-o tatål ei, dar mie nu mi-a
da-o, cå-s soare! Få bine, – îi
zice soarele, – ºi-mi adå o lea-
cå de apå de la fântânå, så må
spål!
Nåzdråvanul l-a ascultat ºi
s-a dus så-i aducå. Pânå så
vinå el, soarele a furat fata ºi
a sorbit-o cu el pânå la cer.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cum a venit nåzdråvanul, el

a ºi ºtiut; fuga a mers la împå-
rat ºi i-a spus cå soarele i-a
furat fata.
– Ce mi-i da mie, – zise el,
– så þi-o aduc?
XY XY 75 XY XY
hi
– Ce så-þi dau! ºi-oi da fata
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi coroana, ºi te-oi låsa pe tine
împårat.
El s-a apucat ºi a fåcut scåri
pânå la cer ºi s-a suit. Acolo,
cum a ajuns, s-a rugat la soare
så-l primeascå de argat.
– Bine, zice soarele, te-oi
primi la cai, – cå soarele are
patru cai ºi cu cåruþa aceea um-
blå.
El n-a vrut; a zis cå el nu
ºtie la cai, dar va fi aºa, pe lân-
gå gospodårie.
Soarele s-a dus de acaså ºi-a
låsat pe mireasa lui s-o på-
zeascå må-sa. Ea sta închiså
într-a douåsprezecea odaie.
Cum a plecat soarele, nåzdrå-
vanul se duce ºi deschide toa-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
te uºile, – må rog, ce nu poate

un nåzdråvan! – ºi ajunge la
dânsa. Ea s-a speriat când l-a
våzut.
– Cum de ai venit aici? – îi
zice ea.
XY XY 76 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Am fåcut scarå pânå la
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cer, cåci m-a trimis tatål tåu
så te iau.
– Ia-må, – a zis ea, – cå nu
mi-i drag, måcar cå-i soare ºi-i
aºa de frumos.
ªi-a luat-o, ºi s-a dus. Când
a venit soarele acaså, a gåsit
uºile descuiate ºi pe mireasa
lui nicåieri.
Ea s-a måritat cu acela, dar
soarele de atunci nu ºi-a mai
gåsit de potriva ei, ca så-i pla-
cå, ºi de aceea tare e supårat
cå e neînsurat.
Så luaþi seama când merge
soarele; el întruna e supårat.
Numai de douå ori pe an e
vesel: în ziua de Paºti ºi în ziua
de Blagoviºtenii. Atunci, aºa
e de luminos ºi joacå, cå par-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå-s trei sori. Unii zic cå-s trei

zile în care e vesel, – parcå ºi
la Sânziene...; de altfel, în-
truna soarele e supårat”.
soarele råsare întotdeauna
XY XY 77 XY XY
hi
vesel, cåci atunci stå în gura
XYXY XY XY
XYXY XY XY
raiului.
Soarele råsare din apå; do-
vadå despre aceasta sunt stro-
pii de apå care picurå de pe
faþa lui când se vede puþin
ridicat pe zare, ºi pe care noi,
neºtiutorii, îi numim raze.
Fiind ieºit din apå, soarele
este curat; de aceea este påcat
ca cineva så-l priveascå, îna-
inte de a se spåla. Unul ca
acesta vå cåpåta ºi boalå de
cap numitå soare în cap, care
îndeobºte se dobândeºte ºi
de oricine ar privi råsåritul,
cåci „cine-i pune så se uite,
tocmai ei, niºte påmânteni, la
un soare, care în clipa råsåri-
tului, e o împåråteaså strålu-
citoare?”
Când råsåritul soarelui e
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mândru, se crede cå peste zi

vremea va fi frumoaså, – „ziua
bunå, de dimineaþå se cu-
noaºte!”
Dacå la Buna-vestire soa-
rele råsare dis-de-dimineaþå,
XY XY 78 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– adicå dacå se pare cå råsare
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mai dimineaþå ca de obicei,
lucru ce se întâmplå când
cerul ºi våzduhul este curat –
se zice cå primåvara va fi tim-
purie.
Dacå la Ovidenie soarele
råsare în senin, se crede cå
peste an va fi belºug în roade;
dacå råsare în nori, se zice
cå vremea va fi secetoaså ºi,
prin urmare, bucatele nu se
vor face cu prisos.
Când soarele råsare în nori,
vremea se va strica peste zi.
Cel pe care îl apucå soarele
într-o zi întâi în pat, nu mai
face avere.
Cu privire la råsåritul soare-
lui în ziua de Buna-vestire se
cred urmåtoarele:
Dacå soarele va ieºi din nori
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de dimineaþå, timpul va fi
„devreme”, adicå roadele câm-
pului vor creºte mai curând
ca de obicei.
Dacå soarele va råsåri în
nori ºi nu se va vedea decât
XY XY 79 XY XY
hi
la amiazå, timpul va fi „la vre-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
me”, adicå va fi ca de obicei.
Dacå soarele va råsåri în
nori ºi nu se va vedea decât
cåtre searå, e semn cå timpul
va fi „târziu”, adicå dezvol-
tarea verdeþii va întârzia.
Pentru aceeaºi zi, ivirea
soarelui se pune în legåturå ºi
cu felul de påpuºoi care vor
da roade mai din belºug în
anul acela. Astfel:
Dacå soarele va ieºi din
nori dimineaþa, påpuºoii care
se vor semånå mai devreme,
vor fi cei mai buni.
Dacå soarele se va ivi de-
amiazå, vor fi mai buni påpu-
ºoii care se vor semånå ca de
obicei, – „påpuºoii mijlocii”.
Dacå soarele va råsåri din
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nori cåtre searå, „påpuºoii

târzii” vor da roadele cele mai
bune.
Fie socotit ca voinic cu faþa
luminoaså, fie închipuit sub
o altå înfåþiºare, poporul
XY XY 80 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
român crede cå nu soarele
XYXY XY XY
XYXY XY XY
merge singur pe cer, mai ales
în întâia jumåtate a zilei, când
urmeazå så urce greul suiº al
cerului. Soarele, spun unii,
merge veºnic cålare pe un leu,
– aºa cum îl zugråvesc zodia-
cele (cårþile de zodii); cålare
pe o parte a leului (fig. 3), iar
alþii cred cå aceasta se întâm-
plå numai pânå la amiazå.
Pe alocuri se crede cå pânå
la prânz soarele este ajutat la
urcuº de un bivol, iar pânå la
amiazå de un cal, ori bivol ºi
cal, ori bivol ºi leu, ori de un
iepure ºchiop, ori numai de
un leu, care va merge slobod
pânå la amiazå.
Prin Bucovina se zice cå
soarele e tras „la deal” de doi-
sprezece boi, pânå la amiazå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
când îl laså ºi se întorc îndå-

råt. De aici încolo, va fi dus
de ºapte iepuri.
Pe alocuri se spune cå soa-
rele merge-n telega lui traså
de nouå cai.
XY XY 81 XY XY
hi
Unii cred cå de la amiazå ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pânå seara, soarele merge pe
un leu împiedecat, cåci, ve-
nind calea „la vale”, de-ar fi
leul cu picioarele slobode, ar
merge prea repede ºi astfel
ziua s-ar încheia mai curând.
Calea soarelui pe cer, de la
råsårit ºi pânå la amiazå, se
prubuluieºte, adicå se preþu-
ieºte, se socoteºte în suliþi,
haragi, beþe, ciomege, copaci,
staturi de om º.a. De pildå:
„e soarele [ridicat] de douå
suliþi, de-un harag, de trei
beþe, de-un „ciumag”, de un
stat de om, d-un copaciu”.
Vremea, dupå locul soare-
lui pe cer, se zice cå este:
În faptul zilei, la ziuå, dimi-
neaþå, dis-dimineaþå sau deniþå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
puþin dupå ce soarele a råsårit;

Prânz mic, prânzul, prân-
ziºor, prânºor sau prânzul cel
(ål) mic, când soarele este
cam de trei suliþi, sau la a treia
parte din urcuº;
XY XY 82 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Improor, împror, nåproor,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nåpråor, prânz sau prânzul cel
mare, când soarele a stråbåtut
jumåtate din urcuºul cerului,
ceea ce-ar fi pe la ora 9 sau
10 înainte de amiazå;
Prânzul mare sau sub-amiazå
(pron. pop.: supt-agneazå),
pe la ora unsprezece.
Când soarele îºi ispråveºte
urcuºul, când, prin urmare,
stå gata så scoboare, se zice
cå-i de-amiazå, la amiazå, în
amiazå, amiazåzi, la sau då
nåmiaz, nåmiazå, nemiaz, nå-
miez, prânz, prânz bun, la cru-
ce, cruce-amiazi, în råscruce
sau în råscrucele cerului.
Aici se crede cå soarele se
odihneºte „cât ai clipi”, mân-
când un colþ de prescurå ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
bând un pahar cu vin. Cel ce

munceºte în acest råstimp
face un mare påcat. Credinþa
cå soarele la amiazå se odih-
neºte o întâlnim la ucrainieni
ºi alte populaþii ruseºti.
XY XY 83 XY XY
hi
Acum, soarele, care de la
XYXY XY XY
XYXY XY XY
råsårire nu ºi-a aråtat decât o
faþå a lui, ºi-o schimbå, arå-
tându-ºi-o pe-a doua, cu care
apune chiar.
Cine s-ar putea uita la soa-
re drept de-amiazå, ar vedea
într-însul chipul lui Dumnezeu.
În ghicitorile sau cimili-
turile sale, poporul zugråveºte
astfel soarele ce stråluceºte pe
întinsul cerului:
Cåciula fârtatului
în mijlocul satului.
Am un bulgåre de aur,
Joacå pe-o piele de taur.
Am un mår aurit,
Umblå pe sus råtåcit.
Cerceluºul doamnei
ªade-n fundul oalei,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
adicå:
[Soarele, strålucitor ca] cer-
celul doamnei stå în fundul
[cerului, asemånåtor clopotu-
lui sau] oalei. Se poate înså
cå aici oala så fie cerul, ca un
XY XY 84 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
clopot cu gura pe påmânt, în
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fundul cåruia se vede soarele,
ca ºi cum în fundul unui clo-
pot s-ar vedea cercelul sau
toarta de care se spânzurå
limba clopotului. În legåturå
cu acea toartå sau ureche,
poporul spune: toarta, toar-
tele sau torþile cerului, printre
care zboarå caii nåzdråvani ai
feþi-frumoºilor ºi de care, pe
vremea potopului, s-a fost
apucat cu mâinile un uriaº, ca
så nu-l înece apele.
Am un cocoloº de unt,
Toate våile le ung.
Cine arde ºi fum nu face?
La amiazå Necuratul se în-

toarce cu spatele la soare ºi
de aceea Sf. Ilie aruncå cu så-
geþile dupå dânsul, ca så-l
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ucidå.
Unii oameni, în sfârºit, zic
cå este bine ca nici din caså
så nu iaså pe aceastå vreme,
iar alþii se tem de vântul cel
vârticuº.
XY XY 85 XY XY
hi
Când soarele stråluceºte
XYXY XY XY
XYXY XY XY
„în senin” se zice cå „e soare”,
stare doritå de femei pe vre-
mea ghilitului pânzei, ºi de
muncitori, pe vremea treie-
ratului. Acest „soare”, adicå
aceastå vreme seninå se poate
cunoaºte de mai înainte de
cei ce viseazå foc, cu o noapte
mai înainte, sau de femeile
care viseazå o mireaså.
Cåldura soarelui din timpul
verii se zice cå e hotårâtå de
Dumnezeu ca så se coacå hol-
dele; când aceastå cåldurå
nu este de ajuns, i se trimite
într-ajutor niºte balauri, care
o måresc.
„În soare” nu se poate uita
oriºicine, mai ales atunci când
arde, adicå dogoreºte tare;
atunci, numai hoþii ºi oamenii
XYXY XY XY
XYXY XY XY
iubåreþi îl pot privi. Aceastå

arºiþå, zåduh, zåduv, zåpuºalå,
cråpåt, cråpet sau cocåt, care
aproape nu se mai poate în-
dura, se crede a fi un semn
de ploaie.
XY XY 86 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Totuºi niciodatå soarele
XYXY XY XY
XYXY XY XY
n-ar putea supåra lumea cu
nespusa lui arºiþå, dacå ar
bate vântul. În aceastå privin-
þå pomenim numai aici cu-
noscuta povestire de întrecere
între vânt, pe de o parte, ºi
soare ºi ger pe de alta, pe care
o au aproape toate naþiunile.
Când zilele dinaintea unei
zile n-a fost vreme frumoaså,
ele se vor schimba, dacå soa-
rele stråluceºte måcar cât de
puþin în seninåtate.
Uneori cerul este cåptuºit
cu o ceaþå uºoarå, ceea ce
face ca soarele så parå încon-
jurat de un cerc, cercul sau
cearcån, care se crede a fi un
semn prevestitor de ploaie.
Alteori, soarele pare frânt
XYXY XY XY
XYXY XY XY
în douå bucåþi; poporul zice

atunci cå sunt doi sori pe cer,
ceea ce ar prevesti un råzboiu;
alteori se pare cå sunt pe cer
trei sori, ceea ce se socoteºte
tot ca un semn prevestitor de
XY XY 87 XY XY
hi
råzboi sau ca unul de „sfadå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
între-mpåraþi”.
Mergând cåtre apus, soa-
rele trece pe la chindie, care
se mai cheamå ºi cina-micå,
de-amiazå-n-de-searå, su-ni-
miez, ojinå, ojiniþå sau ujinå,
când, dupå credinþa unora,
soarele se odihneºte puþin;
apoi, soarele merge pe la toacå
ºi în sfârºit, apune sau sfinþeºte.
Atât vremea apusului, cât
ºi locul unde apune soarele se
cheamå ºi soare-apune, sfinþit,
asfinþit, scapåt, soare-capåt,
scåpåtatul soarelui, scåpåtat
sau scåpåtiº, macedo-românii
îi zic scåpitarea soarelui.
Când soarele apune, fiind
cu totul acoperit de nori, se
crede cå nu peste mult va
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ploua. Prin judeþul Bacåu se

crede cå aceasta este un semn
de vreme bunå.
Adesea soarele întâmpinå
pe zarea apusului numai niºte
fâºii de nori pe care îi împur-
XY XY 88 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
pureazå foarte frumos, arå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tându-se în acelaºi timp prin-
tre dânºii. Atunci se pare cå
soarele se opreºte puþin în
pragul asfinþitului ºi priveº-
te, se uitå sau cautå înapoi.
Aceasta se socoteºte ca un
semn cå vremea se va schim-
ba, adicå se va strica, dacå
pânå în ziua aceea a fost
bunå, sau se va îndrepta,
dacå pânå atunci a fost rea.
Iatå o povestire bucovinea-
nå în care se aratå cå, într-a-
devår, soarele se poate opri în
pragul asfinþitului:
„Era så se mårite odatå o fa-
tå; º-amu era sâmbåtå la toacå
ºi ea încå nu gåtise de cusut
cåmeºa de mire.
– Sfinte soare,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sfinte soare,
Få ziua mai mare!
se roagå ea la Sf. soare cu la-

crimile în ochi. Sf. soare a
ascultat-o º-a stat pe cer pânå
XY XY 89 XY XY
hi
ce a fost ea gata cu cåmeºa.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Da mama Sfântului soare
nu-ºi aflå loc, aºteptându-l
acaså cu scåldåtoarea, cåci ea
ºtia când era vremea så vinå.
(Cå soarele, când vine acaså,
se spalå de toate råutåþile câte
le vede pe lume. El e atât de
påtat ºi plin de colb ºi de gu-
noaie, cåci sunt oameni cå
aruncå cu gunoaiele înaintea
soarelui, ori alþi oameni nu se
îndoiesc când merg pentru
dânºii afarå, så se întoarcå cu
spatele, så nu le vadå Sf. soare
ori Sf. lunå trupul, cåci e foar-
te påcat. El de toate ce le vede,
pânå seara, vine aºa de supå-
rat ºi îmbåtrânit!).
În seara aceea, våzând ma-
ma Sfântului soare cå nu mai
vine, a gândit cå l-au mâncat
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vârcolacii. Spaima ei! În sfâr-

ºit, într-un târziu, iatå cå vine
ºi Sf. soare.
– Da bine, ce ai stat aºa de
mult? Vai de mine, ce fricå
am tras!
XY XY 90 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Am stat, mamå, cå nu-ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gåtise o mireaså cåmeºa de
mire de cusut; ºi pentru cå
m-a rugat ºi era curatå, i-am
fåcut hatârul ºi am þinut ziua
mai mare.
– Så dea Dumnezeu ca cå-
meºile ce-a cusut de mire
pânå mâini dimineaþå, pentru
amândoi, de moarte så le fie!
A doua zi, când s-au trezit
nuntaºii, i-au gåsit pe amân-
doi morþi, i-au îmbråcat în
cåmeºile de miri ºi i-au îngro-
pat, – pentru frica ce a tras-o
mama Sfântului soare ºi pen-
tru cå a cusut spre Sf. Dumi-
nicå. Sâmbåtå cum toacå, så
laºi lucrul, cusutul, împletitul,
torsul ºi tocmai luni, când
råsare soarele, iar så te apuci”.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Când soarele sfinþeºte, se

zice cå el se aflå în partea ia-
dului ºi este trist; atunci, el
ospåteazå bine, dupå unele
credinþe, iar, dupå altele, må-
nâncå numai un corn de
XY XY 91 XY XY
hi
prescurå ºi bea un pahar de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vin . În acest timp nu-i este
nimånui îngåduit så månân-
ce; cel ce va mânca, se crede
cå va fi pedepsit cu bube sau
caº la gurå, sau va fi apucat
de dureri de cap.
Tot pentru acest cuvânt,
mulþi se feresc ca så nu doar-
må în vremea apusului. O
astfel de credinþå o întâlnim
ºi la ruºi: cel ce se culcå în
sfinþitul soarelui, se îmbolnå-
veºte de friguri.
Ca o cinste pentru soarele
ce apune, dupå ce a luminat
ºi a încålzit påmântul, gos-
podarii se feresc de a arunca
afarå în vremea apusului zoile
rufelor sau ale vaselor ºi gu-
noiul ce se måturå din caså.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Roºeaþa cerului, la apus, se

socoteºte ca o prevestire cå a
doua zi va fi cald ºi frumos.
Dupå ce apune, soarele mer-
ge pe jos prin tainiþele de sub
påmânt, pânå când ajunge
XY XY 92 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
din nou la råsårit, – înþele-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gând poporul prin aceasta, cå
noaptea soarele lumineazå pe
lumea cealaltå. Alþii spun cå
soarele sfinþeºte în marea cea
fårå sfârºit, care înconjoarå
lumea de jur împrejur. Pe
aceastå mare, soarele pluteºte
cu luntrea, mergând spre
råsårit, de unde iar începe så
urce bolta cereascå. Alþii cred
cå pe timpul nopþii, atât soa-
rele, cât ºi leul såu dorm, ºi
astfel, adormiþi cum sunt, îi
iau niºte monºtri, care-i duc
la råsårit. Dacå noaptea soa-
rele s-a putut odihni cum se
cade, el råsare dimineaþa fru-
mos; dacå n-a putut så se odih-
neascå bine, soarele råsare
posomorât, ori nu se aratå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
deloc.
Despre o credinþå botoºe-
neanå, care ne povesteºte de
baia soarelui, spre a se curåþi
de câte-s pe lume, am pome-
nit mai sus.
XY XY 93 XY XY
hi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
soarele, când apune, este foar-
te înfierbântat, din pricina
alergåturii pe cer. „El atâta
[are], cå seara, cum asfin-
þeºte, intrå în mare de pe sub
påmânt ºi se scaldå vreo câ-
teva ceasuri. De acolo merge
drept sub påmânt, în mare, la
casa lui, de stå douå ceasuri
pe loc ºi doarme. Pe urmå se
scoalå ºi se scaldå în mare ºi
din scåldåtoare îl ridicå dracii
în sus. În fiecare zi trebuie
ºaptezeci ºi ºapte de draci ca
så-l ridice. Cât e în mare, ei
pun mâna pe dânsul, nu-i
frige; iar cum îl scot afarå,
toþi cad arºi ºi a doua zi vin
alþii în loc.
De aceea, pentru cå se scal-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
då soarele, nu ne arde pe noi;

dar dacå nu s-ar råcori, ne-ar
omorî. ªi pentru cå Sfântul
soare se scaldå, nu e nimica
aºa de curat ca Sfântul soare.
El e om. Acolo, în mare, are
XY XY 94 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
soþie. Soarele e cu aripi de foc.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Aripile lui sunt aºa rotunde,
cå vin laolaltå, de se pare ro-
tund, dar în mijloc e un om
cu crucea în spate. Cine se
uitå bine la soare, îl vede
drept în mijloc. Eu, – spune
povestitorul, – l-am våzut,
tocmai aºa cum e, dar dupå
aceea douå zile n-am mai vå-
zut cu ochii nimica”.
Scåldându-se în mare, o
parte din apå arde, – se prefa-
ce în nori, ºi astfel se împuþi-
neazå: „cå altfel ne-am îneca;
câte ape curg în mare, s-ar
revårsa peste påmânt”.
Macedo-românii socotesc
cå locuinþa soarelui e în Dzea-
na-Aripidinå, – deal-povârniº,
unde trebuie så meargå cei ce
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vrea så afle ceva, cåci soarele

toate le vede ºi le ºtie.
Prin Bucovina, pe unde se
crede cå sub påmântul nostru
se aflå rohmanii, fireºte, se
spune cå în curgerea nopþii,
XY XY 95 XY XY
hi
soarele lumineazå cuprinsul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
acesta.
Tot pe acolo se spune cå
noaptea mama soarelui îl
spalå cu lapte dulce, ca så-l
facå, din båtrân, cu barba albå
pânå la brâu, din pricina råu-
tåþilor våzute pe påmânt,
iaråºi copil de ºapte ani, cum
råsare dimineaþa. Alþii spun
cå, dupå ce apune, soarele
merge cam jumåtate din noap-
te, pânå când ajunge la casa
mamei sale. Aceasta îi då pri-
minele ºi-l mânå så se scalde
în mare, ca så se cureþe de tot
råul våzut în lume. De aceea
dimineaþa, soarele este roºu,
„cå iese din scåldåtoare”.
În visuri, soare înseamnå
„soare” pentru a doua zi, adi-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå senin ºi cåldurå. Prin Buco-

vina înseamnå noroc, foc sau
biruinþå. „Soare de viseazå
fata mare, se va mårita; o va
lua un flåcåu. De viseazå soa-
rele la råsårit, dimineaþa, se
XY XY 96 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
va mårita degrabå; de [va fi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
soare] la amiazå, [se va måri-
ta] mai târziu; despre asfinþit,
se va mårita håt târziu”.
Omul de viseazå soarele
råsårind, dimineaþa, va avea
viaþå lungå; pe la amiazå, îi e
viaþa pe jumåtate; de la asfin-
þit, îi e veacul spre sfârºit.
Må opun câtorva påreri
råzleþe cå poporul român mai
påstreazå, conºtient, în religia
sa superstiþioaså, ceva din
pågânescul cult al soarelui,
dacå numeºte Sfântul soare
de multe ori, cum am våzut
ºi cum se mai aude:
Mult må-ntreabå Sfântul soare
Ce m-am uscat pe picioare?
într-un cântec bånåþean.

XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dimineaþa, românul se în-

chinå întorcându-se cu faþa
spre råsårit, poate tocmai
când råsare ºi soarele. Aceas-
ta nu înseamnå cå poporul
vede în soare o fiinþå sfântå,
XY XY 97 XY XY
hi
împuternicitå de Dumnezeu
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cu orânduirea darurilor ºi
osândelor, cum sunt sfinþii.
Soarele este un lucru de sea-
må ieºit din mâna Ziditorului,
ºi pentru aceasta „e sfânt”,
adicå e sfinþit, cum e ºi cerul,
ºi stelele, ºi alte lucruri. Închi-
narea spre råsårit se face în
mijlocul firii, dupå cum se
face ºi în bisericå, ºi în caså,
unde icoanele atârnå în pere-
tele de råsårit, totdeauna.
Tot astfel, dacå prin Buco-
vina întâlnim credinþa cå
soarele este închipuit în troiþa
lumânårii cu care creºtinii
merg la bisericå, la Iordan, la
Înviere ºi alteori, aceasta tre-
buie så o socotim ca o înrâu-
rire a cårþilor bisericeºti, care
XYXY XY XY
XYXY XY XY
poetizeazå pe Mântuitor cu
numele de „Soarele dreptåþii”.
Sf. soare se gåseºte ºi în
unele vråji, prin care, fetele
mai ales, socotesc cå se vor
face, nu frumoase, ci vor vråji
XY XY 98 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
privirile altora, ca så le soco-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
teascå frumoase, ºi deci, ca så
le îndrågeascå.
Iatå o vrajå din T. Mågurele,
pe care cel ce vrea så fie în-
drågit o rosteºte cåtre soare,
de trei ori, la apusul ori la
råsåritul lui:
Tu soare,
Fråþioare,
Toatå lumea îþi zice soare,
Numai eu îþi zic murå:
Toatå lumea så-mi cate-n gurå.
ªi mic, ºi mare
Dar mai vârtos N.
Cine-n spate m-o vedea,
Pe mine nu må va uita.
Cine-n urmå mi-o cålca,
Tot în gurå mi-o cåta.
ªi mic, ºi mare,
Dar mai vârtos N...
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Ascultå ºi-a mea chemare.
Så i se lipeascå pårul de cåciulå,

Cåciula de pår,
Cåmaºa de trup,
Trupul de cåmaºå,
XY XY 99 XY XY
hi
Piciorul de opincå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Opinca de picior,
Så batå a cråpa,
Pân’ la mine n-o pleca;
Så batå a plesni,
Pân’ la mine n-o veni
ªi cu mine n-o vorbi.
Tu, soare,
Fråþioare,
Ascultå ºi-a mea chemare.
Înainte de råsåritul soare-

lui, fata care merge så se spele
la izvor, så se spele întor-
cându-se cu faþa dincotro
råsare soarele ºi så zicå:
– Dupå cum aºteaptå oa-
menii soarele, aºa så må aº-
tepte ºi pe mine flåcåii!
Din vraja:
Sfinte domn mare,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sfinte soare,
ªi patruzeci ºi patru de
råziºoare.
Sfinte domn mare,
Patru mi le då mie
Eu nu rådic vânt
XY XY 100 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
ªi patru þine-le þie.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
De la påmânt,
Douå så mi le pun
Ci cercul tåu
În sprincenele mele,
În capul meu,
ªi douå în umerii obrazului.
Razele tale
La toþi feciorii så le par
În genele mele.
Cireº de munte înflorit,
Sfinte soare,
Cu mårgåritar îngrådit.
sau acest descântec, pe care

fata îl rosteºte la råsåritul soa-
relui, cu mâinile ridicate în
sus ºi cu faþa spre råsårit:
Soare, soare,
Ca Sfântul soare
Când råsai,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Când råsare.
În faþa mea råsai;
În faþå cu soarele
Comânacul tåu
În dos cu doamnele.
În capul meu:
XY XY 101 XY XY
hi
Cåtre câþi oi râde,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Incâlþiile tale
Inima le-a plânge:
În cålcâiele mele.
Cåtre câþi m-oi uita,
Aºa så-þi fiu eu þie
Toþi la min’ i-oi aduna,
sau din rugåciunea cu plan:

Råsai soare
ªi peste sfatul meu,
Fråþioare,
ªi peste mersul meu,
Nu peste cârduri de oi,
ªi peste viersul meu.
Nici peste cârduri de boi,
Cum îi soarele luminos
Ci peste ochiºorii mei
ªi frumos,
ªi peste statul meu,
Aºa så fiu ºi eu!,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nu reiese cå soarele este soco-

tit întocmai ca o fiinþå sau ca
un obiect de închinåciune.
XY XY 102 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
În doina:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
De când Ghiþiºor s-a dus,
Sfântul soare-i fierbântos,
Trei garoafe-n poart-am pus;
Merge-oleacå, picå jos;
Garoafele s-au uscat,
S-o trimit pe Sfânta lunå,
Ghiþiºor nu s-a-nturnat.
Sfânta lunå
Mi-a trimis Ghiþå o carte,
Cå-i mai bunå,
De trei coþi ºi jumåtate.
ª-apoi mai îngåduitå,
Så-i trimit ºi eu o floare;
Duce floarea neclintitå,
S-o trimit pe Sfântul soare
Ca pentru Ghiþå gåtitå,
vom gåsi o aleaså poezie, înså

nici o învederatå urmå de cult
pågânesc.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
XY XY 103 XY XY
hi
2. POVESTEA
XYXY XY XY
XYXY XY XY
CIOCÂRLIEI
Dupå credinþa obºteascå,

ciocârlia ar fi fåcutå dintr-o
fecioarå, prin voinþa lui Dum-
nezeu sau prin blestemul ma-
mei soarelui, ca så curme
dragostea dintre fatå ºi soare.
Pe lângå legendele cunos-
cute, – douå de toate, – se
dau aici urmåtoarele variante:
Întâia se aude prin judeþul
Suceava:
„Amu, cicå era odatå un
împårat ºi-o împåråteaså. Ei
se bucurau de toate bunåtå-
þile de pe lume, numai copii
nu aveau. ªi le era tare rea
inima, – cå poate så fie omul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cât de bogat, dacå n-are

cine-i moºteni batâr numele,
geaba mai tråieºte în lume; cå
averile-s trecåtoare, dar nu-
mele cel bun råmâne.
XY XY 104 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
A cercat ea, împåråteasa,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fel ºi chip, så facå copii, dar
nici c-a putut face.
Într-o zi au fåcut împåratul
ºi împåråteasa un praznic
mare, så aibå pe ceea lume,
cå, dacå n-ai copii, ºezi cu þå-
râna în gurå ºi nu-þi då nimeni
de pomanå, måcar o lingurå
de apå. La petrecerea ceea s-a
strâns lumea de pe lume ºi-a
venit mulþime de femei cu
copii mici în braþe. ªi toate
se bucurau ºi se uitau cu drag
la îngeraºii lor, numai împårå-
teasa ºedea de o parte ºi ofta,
cå ea nu ºtia dragostea de ma-
må ºi bucuria casei celui care
are copii la maså. ªi-a între-
bat ºi ea pe toatå lumea: ce
så facå, så aibå ºi ea copii, cå-i
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ardea inima cå nu-i ºi ea ma-

må. ªi s-a pus ºi ea pe post ºi
pe rugåciuni, ºi se ruga lui
Dumnezeu, de uda påmântul
cu lacrimi.
XY XY 105 XY XY
hi
Într-o noapte a visat împå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
råteasa c-a venit la ea o babå
ºi i-a zis:
– Bucurå-te, måritå împå-
råteaså, cå împåratul împåra-
þilor a poruncit så ai ºi måria
ta un copil!
În bucuria cea mare s-a tre-
zit ºi a dus vestea asta ºi împå-
ratului. Da så nu se bucure
omul de tot, când då norocul
peste el, cå tot suiºul are ºi
scoborâº, ºi dupå bucurie vine
ºi scârbå, ºi jålanie.
Peste nouå luni de la visul
acesta, împåråteasa naºte o
copilå, mândrå ºi frumoaså,
de nu mai era alta ca dânsa,
nici în lunå, nici în soare. ªi-a
trântit împåratul o cumåtrie,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de s-a bucurat toatå împå-

råþia. ªi nu le mai era acum
casa pustie ºi tåcutå, ci numai
veselie ºi voie bunå, de soco-
teai dumneata cå-i raiu în
casa ceea, nu alta!
XY XY 106 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
ªi creºtea copila våzând cu
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ochii, nu alta. Cât creºte una
de aste de-ale noastre într-un
an, ea creºtea într-o zi. ªi aºa
era de mândrå ºi de frumoaså,
de ºi soarele ståtea de se uita
la ea, cå [vedeþi], cât umblase
el prin lume, aºa minune nu
mai våzuse. Da ºi fetei îi era
drag Sfântul soare, cå, cât stå-
tea pe afarå, numai, la el se
uita.
ªi azi aºa, mâine aºa, numai
ce s-a îndrågit copila de soa-
re. ªi cum a crescut fata mare,
numai ce-i tråzneºte într-o zi
în cap: spune împåråtesei cå-i
este drag soarele ºi cå vrea så
se ducå la el acaså. Iaca ce
poznå-i trecu fetei prin cap,
de le venea pårinþilor så înne-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
buneascå de scârbå ºi så apu-

ce câmpii. Zåu, aºa! Bine-i
când då Dumnezeu omului
copii cuminþi, nu de cei ce
umblå cu gândurile dupå lu-
nå ºi soare!
XY XY 107 XY XY
hi
S-au cercat ei, împåråteasa
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi împåratul, så-i scoatå nebu-
neala asta din cap, da unde a
fost de chip? A început fata a
se usca de pe picioare, de so-
coteai cå se pråpådeºte. Nu-
mai într-un plâns o ducea ºi
numai într-un våicårit, ºi ziua,
ºi noaptea.
ªi våzând inima de pårinþi
cå li se pråpådeºte odorul, o
învoi så porneascå la casa soa-
relui.
ª-a mers fata, º-a mers, dru-
mul lung, prin påduri, prin
codri, peste våi, prin munþi ºi
peste munþi, ºi-a ajuns la o
apå mare. Din apå a ieºit o fa-
tå frumoaså, care s-a îndrågit
de ea. Fata ceea i-a fåcut un
pod mare peste apa ceea ºi-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
trecut dincolo. ªi iar a mers

fata cale lungå, ºi pe un câmp
a dat de-o babå, care påºtea
niºte gâºte. Baba o întrebå
unde se duce, ºi ea îi spuse
gândul ºi dorul. Babei, fiindu-i
XY XY 108 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
milå de frumuseþea ei care
XYXY XY XY
XYXY XY XY
se irosea pe drumuri, a ferme-
cat-o ºi-a suit-o în înaltul
cerului ºi, cât ai coace un ou,
a ajuns înaintea curþilor Sfân-
tului soare.
Mama Sfântului soare a
ieºit înaintea fetei, mânioaså,
ºi a întrebat-o ce cautå?
– Caut pe dråguþul meu, pe
Sfântul soare, cå de multå vre-
me, de dorul ºi dragul lui am
pornit de acaså, ºi mulþumesc
lui Dumnezeu cå l-am gåsit.
Mama Sfântului soare s-a
supårat ºi mai tare pe ea ºi a
blestemat-o, înainte de a o ve-
dea fecioru-såu, så se prefacå
într-o påsåricå.
Fata se prefåcu în ciocârlie
ºi de atunci, hojma ea drumul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cåtre soare, ca så-l gåseascå,

– ºi nu mai ajunge la el.
Când ciocârlia pleacå de
jos, så se ducå spre Sfântul soa-
re, îi tare chefoaså, dar când
o ajunge blestemul mamei
XY XY 109 XY XY
hi
Sfântului soare, porneºte
XYXY XY XY
XYXY XY XY
supåratå pe påmânt, tåcutå,
de se ascunde în niºte tufe”.
A doua variantå a acestei
legende se aude ºi prin unele
pårþi ale Dobrogei: ea se mai
cheamå, – ºi nu ºtiu pentru
ce: marfå gata:
Înºir o veste poveste, ºi-anu-
me de pe când erau poveºtile
pe lume, adicå nu de ieri,
de-alaltåieri,
Ci de demult tare,
De când era bunica fatå mare,
cå de azi, cine s-apucå så spu-

nå, lesne-i prins cu minciuna
pe limbå – ºi mai mare ruºi-
nea! Ascultaþi-må, dragii mei,
ºi luaþi-mi vorbele mele drep-
te ºi adevårate. Cine n-a crede,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
întrebe pe alþii ºi aducå-mi

dovadå, så må închin ºi eu.
Cum am cumpårat-o, aºa v-o
vând, dacå nu cumva mai
ieftin de cum am plåtit-o eu,
cå pentru povestea asta ºapte
XY XY 110 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
båtåi am mâncat de la buni-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå-mea într-o searå, så-i dau
pace ºi så-mi pun capul pe
pernå!
Ce era pe lumea asta înain-
te vreme? Noroade ºi împå-
raþi ca ºi aståzi. Dar de bietele
noroade cine þinea socotealå?
Nimeni. Nici pe atunci, cum
nu þine seama nici aståzi. Nu-
mai zilele împåraþilor se scriau
ºi råmâneau urmaºilor ca så
le ºtie: cine cunoºtea slova, le
citea; cine nu, apoi le asculta
ºi din om în om umpleau lu-
mea. Aºa au ajuns ºi în zilele
noastre; ca så nu se pråpå-
deascå, datorie aveþi så le as-
cultaþi ºi dumneavoastrå ºi så
le spuneþi ºi altora. ªtiþi pova-
þa ceea:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cine ºtie povestea asta ºi n-a

spune-o,
L-a lua Maica Domnului de
mâna stângå
ªi l-a duce pe puntea strâmbå,
La mese strânse,
XY XY 111 XY XY
hi
La fåclii stânse.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Da cine va ºti-o ºi-a spune-o
La anul,
La luna,
La såptåmâna,
L-a lua Maica Domnului de
mâna dreaptå
ªi l-a duce pe puntea latå,
Unde judecå drepþii
ªi înþelepþii,
La mese-ntinse,
La fåclii aprinse,
Cu pahare pline
ªi bucate bune!
A fost un împårat pe lume,

Ciocârlan-craiul. Împåråþia
lui era mare ºi bogatå, iar el
vestit în toate vânturile. De
ce anume era vestit, nu v-aº
putea aråta, dar ºtiu cå despre
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fata lui numai morþii nu

aflaserå. O chema Lia, dar cât
Lii nu sunt ºi azi! Fata asta
aud cå n-avea pereche sub
soare de frumoaså: o mân-
dreþe de copilå, s-o pui într-o
XY XY 112 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
lingurå de apå, så-þi faci cruce
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi s-o sorbi dintr-o datå. Asta!
ªi de ani era cam aºa, ºtiþi,
cum e bobocul de floare,
gata-gata så se deschidå, cum
e grâul când då în pârg. Tu
stai cu secerea lângå el ºi nu
ºtii: så începi, – þi-i teamå så
nu fie prea crud; så nu începi,
– þi-i teamå så nu se treacå.
Aºa sta Ciocârlan-craiul pe
lângå Lia lui. Cå veneau, ve-
deþi dumneavoastrå, peþitori
câtå frunzå ºi iarbå pe lumea
asta, s-o cearå de nevastå.
Cine n-a luat drumul spre
castelul lui Ciocârlan-craiul?
Feciori de crai ºi de împåraþi,
sute ºi sute; feciori de boieri
mari ºi mårunþei, mii ºi mii;
ºi de-alde noi, ce så mai zic!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Pe bunicul, numai bunica, cu

vråjitoare mare, l-a mutat de
la un gând ca aista!
ªi bietul crai îºi pierduse
cumpåtul, ca gåina umbletul.
Må rog, uºor lucru îþi pare så
XY XY 113 XY XY
hi
închizi ºi så deschizi uºa cui
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pleacå ºi vine? Da så-i cin-
steºti pe toþi, câtå cheltuialå!
ªi må-þi întreba poate: da de
ce nu alegea pe unul ºi så
punå cruce chinului? Så vå
spun: lesne-i s-alegi din doi,
din trei pe unul, dar dintre
atâþia, când toþi sunt de viþå
ºi såmânþå, cum focul negru
så te legi de unul! Nu-i aºa?
Unul are ochi frumoºi, altul
are muståþi frumoase, unu-i
aºa, altu-i pe dincolo: ce-i de
fåcut? S-aleagå pe unul, råz-
boirea cu ceilalþi îi ståtea în
minte; s-aleagå doi-trei deo-
datå, se mânie fata ºi-l râde
lumea. Hai så amâne ºi el de
azi pe mâine.
– Cå vezi, dragul meu, chiar
XYXY XY XY
XYXY XY XY
acuma nu putem intra în vor-

bå. Una, cå-i fata prea crudå,
ºi aº vrea s-o mai cresc, ºi pe
urmå, la o nuntå, câte nu tre-
buie! Zestrea în caså nu-i gata
ºi împåråteasa zice cå tocmai
XY XY 114 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
la iarnå pune råzboaie pentru
XYXY XY XY
XYXY XY XY
covoare ºi låvicere; al doilea,
nici de cheltuialå nu prea am,
cå uite, an ne-a cam dat îna-
poi seceta ºi puþintele parale
am strâns. Dumneata mai
aºteaptå, så mai vedem; fata
asta mi-i de måritat ºi tot am
s-o mårit, ºi tot a unuia dintre
voi are så fie, cå nici eu n-oi
þinea-o så îmbåtrâneascå, ºi
nici vlådica s-o ibovniceascå!
ªi eu, så fi auzit vorbele
aistea din gura împåratului,
ce puteam face altceva, decât
så-mi iau cåciula din cap, så
må închin ºi så-mi iau ziua
bunå, – ºi så ne vedem sånå-
toºi!
Dar iaca alt råu mai mare,
cå feciorii toþi, purtând nådej-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
dea Liei, nu se mai gândea

nici unul la însuråtoare cu
altcineva decât cu dânsa; de
asta mocneau în ele fetele de
pe la sate ºi târguri ºi, så nu
spun minciuni, zåu, s-o fi prins
XY XY 115 XY XY
hi
nebunele de fete pe Lia, aºa,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mai la o strâmtoare, nu ºtiu
dacå nu se întâmpla moarte
de om! La urma urmei, våd
ele cå alt chip nu-i decât så
facå jalbå la împårat: så-ºi
mårite în grabå odrasla, cå ele
îmbåtrånesc cu zile. Fac jal-
bå, o duc sus ºi împåratul, cu
adevårat pus pe gânduri, se
hotårî så taie pânza. Ocheºte
azi, ocheºte mâine, ocheºte
pe feciorul vântului ºi-i spune:
– Så vii peste o lunå så fa-
cem foile de zestre ºi pe urmå,
într-un noroc!
Hm! Doamne, Maica Dom-
nului! Vorba ceea: gata, gata,
numai så vrea fata, dar vor-
ba-i: vrea Lia, ori ba? Nu vrea,
nu vrea ºi pace så se mårite
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cu un om påmântean. Påi
atunci cum fåcea tatå-såu ne-
gustoria, aºa, fårå så o-ntrebe?
Cum fac ºi azi unii; dacå-s de
la munte, umblå dupå gineri
de la câmp; dacå-s plugari,
XY XY 116 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
cearcå så-ºi mårite fetele pe
XYXY XY XY
XYXY XY XY
la târguri, apoi cei de la târ-
guri se înalþå mai sus, vor
gineri de cei cu slujbe ºi cu
straie nemþeºti.
Îi spune ºi Liei împåratul,
ºi fata råmâne galbenå, ca
ceara cea curatå.
– Cå-i frumos feciorul vân-
tului, draga tatei, ºi-i mintos,
ºi are averi, ºi ce n-are?
ªi fata tåcea ºi se întuneca
tot mai mult.
ªi aicea nu pricep eu un
lucru. Cum se fåcuse cå Lia
se îndrågise de chipul fårå
seamån al soarelui? Så fi fost
pe atunci soarele om ca toþi
oamenii, nu ºtiu, – dar de
bunå seamå cå aºa era. ªi-i
era drag Liei soarele, cum mi-i
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mie dragå viaþa, ºi încå mai

mult. leºea dimineaþa în cer-
dacul curþilor ºi îl privea cum
suie încet-încet crestele mun-
þilor frumoºi, cum se înalþå pe
pânza cerului cåtre prânzul
XY XY 117 XY XY
hi
cel mare ºi cåtre crucea zilei,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
unde stå acolo sus, så-ºi vadå
împåråþia lui, – toate împårå-
þiile lumii, – cum pleacå apoi
ºi scoboarå la vale tot frumos,
ºi se ascunde dupå zårile sfin-
þitului.
Cine poate så fie mai mare
pe lumea asta ca soarele?
Nimeni ca el: el då viaþå ºi
veselie tuturor. ªi mai frumos
ca el? Nimeni, cå el e podoaba
lumii. ªi dupå ce nu se mai
vedea, sta Lia, fata de împå-
rat, pânå noaptea, târziu, ºi se
gândea la ibovnicul ei.
Împåratul o vede pålind
de-o jale, dar de priceput, nu
se putea pricepe; ºi nu s-a pri-
ceput pânå într-o searå, când
a auzit-o cântând cântecul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cela pe care de-abia, de-abia,

mi-l aduc aminte:
Frunzå verde iarbå neagrå,
Cântå-n frunzå de dumbravå,
Cântå-o påsåricå-n iarbå.
Trece dorul ºi mi-o-ntreabå:
XY XY 118 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
De ce-i tânårå ºi slabå?
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Taci, dorule, cå þi-oi spune.
Câte-am påtimit pe lume!
ºi mai încolo, nu-l mai ºtiu.

Împåratul ºi-a închipuit cå
boala fetei îi pribeagå ºi nu i-a
cercat rådåcinile. Feciorul
vântului a venit din nou ºi
împåratul i-a adåugat:
– Cam zbârnâie fata, gi-
nere, dar am s-o înduplec eu,
cå nu pårintele face dupå voia
feciorilor, ci feciorii se dau
dupå voia pårinþilor; ºi apoi,
ºtii cå ursul nu joacå de voie.
Dumneata du-te acaså, strân-
ge-þi nuntaºii ºi vino, cå oi
pune ºi eu cele de nevoie la
cale.
Cu-adevårat, la curte au în-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ceput de toate. Bucåtåriþele

s-au pus la cuptoare, s-au tri-
mis vornici dupå låutari, – må
rog, cum îi datina ºi obiceiul.
ªi toþi påreau bucuroºi, numai
Lia domniþa ståtea amårâtå ºi
XY XY 119 XY XY
hi
nu scotea un cuvânt cu ni-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
meni. O cuprinse deznådej-
dea cea omorâtoare, care
apucå pe omul fårå nici un
sprijin pe lume. ªi ce-i mai
råmâne celui singur, decât
så-ºi închidå inima, så se roage
ºi så se plângå cu lacrimi icoa-
nelor? Cåzut-a fecioara în ge-
nunchi înaintea Maicii Dom-
nului, fårå putinþå de a-i gråi
cuvânt; ºi a stat îndelungatå
vreme, cât inima Preacuratei
Fecioare s-a îndurat ºi a mân-
tuit-o, dragii mei!
Povestea mea se-ncheie.
Cine n-a auzit ºi nu cunoaºte
ciocârlia, pasårea cea cu lim-
bå meºteºugitå, care se ridicå
primåvara cântând în våz-
duh, rugându-se parcå, lao-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
laltå cu noi, lui Dumnezeu,

care ne poartå tuturor de gri-
jå? Zice lumea, zic ºi eu, ºi
cred cå Lia, fecioara lui Cio-
cârlan-Craiul, se întrupeazå
în pasårea asta, cu altå fåpturå,
XY XY 120 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
dar tot cu inima veche, inimå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ruptå de durere.
Poate cå chipul soarelui nu
mai este cel de demult, dar
dragostea fecioarei nu s-a
schimbat. Asta så ne fie pildå
de fire statornicå în cuvinte
ºi fapte.
Vrea ciocârlia så se înalþe
cåtre ibovnicul ei, dar nu
poate, cå-i lungå calea pânå
la dânsul; cântå ºi se ridicå
pânå ce då de plaiurile vântu-
lui turbat. Vântul o ameþeºte
ºi ciocârlia se laså în jos, fårå
suflare. Aºa se întâmplå de
sute de ani, ºi s-a întâmplat
încå multe sute de-acum îna-
inte, pânå când Ziditorul
lumii se va îndura ºi va schim-
ba unele din rosturile påmân-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tului nostru.
XY XY 121 XY XY
hi
3. POVESTEA
XYXY XY XY
XYXY XY XY
FLORII-SOARELUI
Legenda florii galbene, nu-
mite floarea-soarelui, soarea-
soarelui, sora-soarelui, lilicea-
soarelui (Maced.), helianthus
annuus L., nu se deosebeºte,
ca idee, de cea a ciocârliei.
Una singurå, care se aude prin
Basarabia, urmeazå în aceste
ºire:
„Mari ºi minunate sunt fap-
tele tale, Doamne, ºi noi på-
mântenii ne închinåm þie cu
frunþile plecate ºi cu umilinþå
în suflet, neîndråznind a-þi
cârti împotrivå. Da totuºi câte-
odatå gând de diavol ne intrå
în suflet ºi ne-ndeamnå så te
întrebåm: cu ce cale ºi sotinþå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fåcuºi cutare lucru? De asta,

ståpâne, ne iartå, cå tu fåcuºi
trupul ºi inima omului slabe
ispitelor!
O poveste de demult, de
demult, de când altfel de
XY XY 122 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
oameni erau pe påmânt, de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pe vremea celui împårat ves-
tit, dar din nume uitat pe vecii
vecilor. Acest împårat de toa-
te avea: ºi împåråþie, ºi noroa-
de alese ºi bogate, ºi oaste
voinicå ºi multå, – dar un
lucru tot îi lipsea ºi-l ustura
în suflet, ºi pe el, ºi pe împårå-
teaså: cå nu aveau nici un
prunc. Cå-i grea, ºtiþi dum-
neavoastrå, grija asta, care-l
apaså pe om, cå mâine-poi-
mâine a închide ochii sub cei
patru coþi de påmânt ºi pe u-
ma lui nimeni nu i-a råmâne
så-i facå grija comândåri-
lor... Iar pe femeia care n-a
fost vrednicå så nascå ºerpii,
balaurii ºi dracii or schingiui-
o pe lumea cealaltå ºi i-or suge
XYXY XY XY
XYXY XY XY
sângele din sfârcul þâþelor.

Dar cât nu s-au trudit, cât
n-au dat ºi n-au împråºtiat pe
leacuri fel de fel ºi pe descân-
tece! Eu numai, de-aº avea pe
sfert din toatå risipa ceea,
XY XY 123 XY XY
hi
încå aº zice cå om mai bogat
XYXY XY XY
XYXY XY XY
decât mine pe lume nu se aflå.
Îmbåtrâniserå creºtinii noº-
tri aºa, da nådejdea din suflet
tot n-o pråpådiserå, ci aflând
cå ºi alþii au påtimit ca ºi ei,
pururi se gândeau la Dumne-
zeu cel a toate råsplåtitor. Se
întâmplå aºa, cå tocmai când
erau pe calea bisericii, greºesc
oamenii noºtri în Duminica
Floriilor ºi din clipa aceea
împåråteasa purcede îngreu-
natå. Le mai råmânea acum
så aºtepte. ªi-au aºteptat, ºi
la soroc împåråteasa cea bå-
trânå naºte o fetiþå frumoaså
ca o floare, ca o picåturå de
rouå, ca zorile dimineþii, ca
un bob de piatrå scumpå, ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
încå mai frumoaså. Împårå-

teasa, stând veºnic în preajma
ei, îºi uitå de gospodårie; îm-
påratul uitase toate treburile
scaunului, iar supuºilor greu
le venea cu asta. Se minuna
XY XY 124 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
toatå lumea cå ce picase pe
XYXY XY XY
XYXY XY XY
capul ståpânilor!
Iar tocmai dupå câþiva ani,
când fata crescuse mare, so-
cotind oamenii cå împåratul
a mårita-o ºi le-a aduce cine
ºtie ce ºugå afurisitå de stå-
pân pe cap, au fåcut cislå în
toatå roata împåråþiei ºi din
toate a ieºit chipul cum så se
mântuie împåråþia de fatå.
Vedeþi aºa, ce hotårâre ne-
roadå! Cå, dacå murea împå-
ratul, cine avea så-l urmeze
în scaun? Ori socoteau supu-
ºii cå va tråi cât lumea ºi på-
mântul? Ci mai bine era så-l
lase pe împårat în pace, så
facå dupå cum a ºti ºi a price-
pe så-ºi mårite fata ºi apoi,
ginere având, så-l îndemne
XYXY XY XY
XYXY XY XY
sfetnicii ºi mai marii curþii

ºi-ai târgurilor, ca så-l deprin-
då cu încetul pentru toate
cele de nevoie unei þåri. Da
ei „nu, cå så te fereºti, creº-
tine, de cui stråin în caså!”;
XY XY 125 XY XY
hi
nu zic ba, dar dacå n-ai avea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
perete în care så baþi un cui,
mai bine-i?
Dar, så nu-mi lungesc vor-
ba mai mult, aflaþi dragii
mei, cå toate vråjitoarele îm-
påråþiei s-au strâns cioatcå,
au înfierbântat frigårile ºi-
au purces så descânte de
„Ducå-se pe pustiu Domniþa
cea nouå!”
ªi s-a întâmplat întocmai
dupå vrajå. Ajunsese fata îm-
påratului cea mândrå fårå
seamån fatå mare, când på-
rinþii se gândeau så-i gåseascå
bårbat de potriva ei. Dar fe-
cioara la una ca asta nu se
gândea. În lume nu ieºea, de
vorbå cu nimeni nu sta, ci-n-
totdeauna o vedeai cu chipul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
întunecat de griji. ªi o între-

bau toþi:
– Ce ai, Domniþå, de stai
aºa, ca o floare pålitå de soare;
ce, te gândeºti undeva?
– Då, må gândesc departe.
XY XY 126 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– ªi-anume unde, am putea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
oare afla?
– Nu puteþi.
Pe urmå tåcea. Necaz mai
mare pe capul împåratului
decât acesta nu se putea afla
în lumea asta. Murea ºi se
topea ºi dânsul de supårare,
ºi se fråmânta cu cugetul så
afle pricinile. Iar într-o zi îi
gråi fetei:
– Fata tatei cea dulce! Tu
ai crescut måriºoarå ºi noi,
drept aceea, ne-am gândit
så-þi aflåm soþior dupå inima
ta. Uite, mâine, poimâine, vor
sosi peþitori; tu uitå-te la ei,
cerceteazå-i din ochi ºi ale-
ge-þi unul, cå noi o vorbå nu
þi-om spune împotrivå, ci toa-
te cele gåsite bune de tine
XYXY XY XY
XYXY XY XY
le-om împlini.
Fata a tåcut, împåratul ºi
curtea au aºteptat, peþitori ºi
staroºti au venit cu mulþimea,
– au venit ºi veniþi au fost,
s-au dus ºi duºi au fost, cåci
XY XY 127 XY XY
hi
zâna råmase cu inima tot
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pustie, ºi împåratul din gura
ei vorbå hotårâtoare nu aflå.
Iar dupå câtva timp, våzând
cå ºaga se-ngroaºå ºi socotind
cå poate fata lui de asta nu-ºi
alege drag, cå-i neºtiutoare ºi
cu trupul prea crud, a alergat
la alte vråjitoare din împårå-
þie, så-i facå fetei „pe ursitå”,
ca så-ºi afle ºi så-ºi aleagå
odatå un dråguþ. Iar babele
noastre o sorocirå din nou,
cum s-au priceput ele mai
bine, cå adicå din ce este, så
se facå mai frumoaså, cum
nimeni n-a fost ºi nimeni n-a
mai fi, iar de îndrågit, unul ca
soarele numai så se-ndrå-
geascå de ea. ªi vorbele anume:
Så aibå puºi pe urmei
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Doi luceferei,
Numai soarele så se-ndrågeascå
de ei,
Iar fata, dupå soare
Så stea så se omoare!
XY XY 128 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Dupå asta n-a mai trecut
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mult.
Într-o dimineaþå, sta fata-n
cerdac ºi se uita pe zare. Îm-
påratul ºi împåråteasa o våzu-
rå ºi-o întrebarå:
– Ce are fata noastrå cea
cuminte ºi la ce se gândeºte?
– Må gândesc la nunta unei
fete de-mpårat cu soarele ce-
rului, – råspunse fata.
– ªi crezi tu cå-i cu putinþå
una ca asta?
– De, ºtiu eu! N-am auzit
ce s-o fi întâmplat odatå, dar
am så må duc så våd!
– Cum ai så te duci?
– Am så må duc cum oi
putea!
ªi atât a fost. Cå ea se duce
la soare så-l întrebe de vrea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ori ba, ºi nici o clipå nu mai

ºade acaså. Våitatu-s-au curte-
nii ºi curtea toatå ºi mai mult
decât toþi cu rugåminte plinå
de lacrimi au îndemnat-o îm-
påratul ºi împåråteasa så stea
XY XY 129 XY XY
hi
locului, dar toate au råmas
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de-a surda.
Of, bat-o pustia ºi amarul
de dragoste, cå rea-i când te
apucå în fierturile ei. Groza-
vå-i boala asta, dragii mei.
Toþi câþi aþi påtimit-o, o cu-
noaºteþi, iar cei care o aºtep-
taþi, gåtiþi-vå!
Ci eu atâta vå spun, cå nu-i
stanå de piatrå pe lume pe
care så n-o råstoarne cel aprins
de dragoste. Aºa s-a întâm-
plat ºi cu fecioara noastrå. Cå
ea se duce ºi se duce, iar på-
rinþii, nådåjduind cå tot or
vedea-o vreodatå, i-au pus
mâinile pe frunte, au blago-
slovit-o ºi i-au poftit cale
uºoarå.
Fata s-a pornit aºa, cåtre
XYXY XY XY
XYXY XY XY
råsåritul lui Dumnezeu, fårå

ajutorul nimånui. ªi-a mers,
ºi-a mers cale lungå fårå ca-
påt, ca ºi nådejdea ei fårå
sfârºit, cå, dacå nu azi, måcar
mâine, cå, dacå nu mâine,
XY XY 130 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
måcar poimâine, råspoimâi-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ne, la anul, peste zece, peste
o sutå de ani, ºi tot ºi-o gåsi
ibovnicul, soarele lumii noas-
tre.
Dar degeaba! Putea så oco-
leascå ea de zece ori påmân-
tul ºi tot degeaba-i era. Ajun-
ge într-un târziu în miez de
codru, întunecos ca noap-
tea iadului. ªi era o tihnå în-
tr-însul, cå s-auzea cåþelul
påmântului gråind la nouå
stânjeni adâncime. ªi stând
ea aºa, uluitå ºi moartå de
ostenealå, aude un þipåt ascu-
þit. Se då-n låturi, achipåie
primprejur ºi då de-un copac;
mai ascultå ºi se dumireºte cå
þipåtul venea tocmai din vâr-
ful copacului. Începe så se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
suie încet-încet ºi, de ce se

suia, de ce strigarea ceea ase-
muitoare cu a unei påsåri
s-auzea mai tare. Tocmai când
mersese cam o sutå de stân-
jeni, începu så se lumineze
XY XY 131 XY XY
hi
cuprinsul, iar fata, uitându-se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
în sus, bågå de seamå cå în
vârful copacului era un cui-
bar. Porni înainte ºi ajunse
sub streaºina lui, când auzi
glasul cu înþeles:
– Voinice, voinice, vino ºi
må apårå, cå mult bine þi-oi
face.
Fata se sui-n cuibar ºi våzu
ce våzu: un puiºor golaº, gata
så moarå de fricå.
– Da ce cauþi tu aicea, sin-
gurel? – îl întrebå fata.
– Eu sunt pui de balaur ºi
fraþi am mai avut, dar împå-
ratul vânturilor mi i-a furat,
iar pe mama a dus-o departe.
Stai colea lângå mine ºi må
påzeºte.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Fata nu mai zice nimic, ci

ståtu ºi aºteptå.
Peste câtåva vreme, iaca un
ºarpe grozav cå se zvârcoleºte
în våzduh ºi se laså cåtre cele
douå suflete.
XY XY 132 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Cine-i aista? – întrebå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fata pe puiul de balaur.
– Aista-i împåratul vântu-
rilor.
– Împåratul vânturilor? Dar
cum se face cå s-aseamånå cu
neamul vostru?
– Så-þi spun: ºi neamul lui,
ºi neamul nostru, ståpânesc
våzduhurile.
– Dar tu din ce soi de li-
ghioanå te tragi?
– Mama mea-i doamna c-
þurilor ºi negurilor ºi pâclelor
toate; ea-i mai mare peste
nori ºi promoroace; când plân-
ge ea, curg våile pe påmânt,
iar când se piaptånå, s-aºtern
troieni pe câmpuri. Înþelegi
acuma?
– Înþeleg. ªi zici: de multå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vreme vå duºmåniþi cu vântul?

– De când lumea ºi pã-
mântul. Iar trânta noastrå cu
vânturile se-ntâmplå atunci
când s-aude tunetul ºi se vede
tråsnetul.
XY XY 133 XY XY
hi
– Toate bune pânå acum,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
încheie fata de-mpårat, dar,
drept så-þi spun, nu ºtiu la
ce-aº putea folosi între palo-
ºele voastre.
– Ai så vezi, frumoaso!
Vântu-i un om tare ºtrengar
ºi iubåreþ; când vede o fatå
frumoaså, ori aude cå s-ar fi
aflând încotrova, pleacå mort
dupå dânsa ºi nu tincheºte
din mers pânå când n-o gå-
seºte. Cum o gåseºte, o apu-
cå-n braþe, o sårutå ºi apoi se
întoarce de unde plecase.
– Ei, dacå-i aºa, laså!
Dupå asta nu trece multå
vreme ºi iacå ºi vântul. Eu nu
l-am våzut, ca så vå spun cå-i
aºa ºi pe dincolo, dar, dacå cu
adevårat a fi având chip de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
balaur, urât ca el nu cred cå

se aflå pe lume altceva. Cum
vine mai aproape, vede fata;
cum o vede, haiti, se sfârºeºte.
Îi picå fecioara dragå, ºi pace!
Iar fata zice:
XY XY 134 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Taci, cå-i bunå ºi asta!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi stau aºa cât stau, pânå
când gråieºte vântul:
– Då-te, soro, la o parte, så
mânânc pe puiul ceþii ºi apoi
så mergem amândoi în pus-
tiuri.
– Baiu, vântule, – îi råspun-
se zâna, – nu l-åi mânca pe el.
ªi din vorbele acestea ºi din
altele, mânia vântului, din
grozavå cum era, se potoli ºi
vântul plecå la urma urmei cu
fågåduiala, cå, dacå va veni
peste un ceas, zâna are så-i
dea la ospåþ pe puiul ceþii.
ªi aºa, dragii mei, cu amâ-
narea asta, iaca vine ºi împå-
råteasa norilor ca så-ºi vadå
cuibul ºi så audå ce nici prin
creºtetul capului nu i-ar fi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
trecut. Dar, vorba ceea: nici

o faptå fårå platå, cå azi îþi
scrie unul o jalbå ºi tot îi dai
de-o pereche de ciubote dacå
nu ºtii mânui condeiul, dar-
mite când scapi de la moarte
XY XY 135 XY XY
hi
un suflet de lighioanå ca
XYXY XY XY
XYXY XY XY
feciorul ceþilor!
– ªi cu ce-ai vrea så te mul-
þumesc, fetiþo? – o întrebå
mama norilor.
– Cu nimica alta, decât så
må duci pe tårâmul soarelui,
– råspunse domniþa.
– U, cå prea mult îmi ceruºi
ºi, drept så-þi spun cå nu pot
så-þi îndeplinesc voia.
ªi-i spuse doamna asta cå
împåråþia ei þine cu pace nu-
mai deasupra vântului bun,
când face ce vrea. Mai jos nu
poate veni, cå intrå în sfadå
cu el, dar nici mai sus, cåtre
soare, nu se poate sui, din
pricina vântului cel råu.
– Dacå-i aºa, am så mai aº-
tept, zise fata.
– Så vii peste un an.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Am så viu, – råspunse îm-

påråteasa; ºi se duse.
La jumåtate de an aproape,
iaca vântul din nou s-o în-
demne la mers. Ci-i råspunde
fata aºa:
XY XY 136 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
– Måi vântule, måi! Cum
XYXY XY XY
XYXY XY XY
så merg eu dupå tine, când
nici nu te ºtiu, nici nu må ºtii.
Eu îþi spun cå-s fatå de-mpå-
rat mare, ºi atâta. Må crezi?
– Te cred.
– Bun. Dar eu nu te-oi
crede pe tine. Adå-þi neamu-
rile toate så le våd ºi pe urmå
þi-oi da råspuns.
ªi råspunse cel chip de ba-
laur:
– Eu n-am alt neam pe
lume decât pe vântul cel råu.
Vrei så-l vezi?
– Vreau!
– Ei, atunci så-l chem.
ªi l-a chemat, ºi, Doamne,
cât s-a fi înspåimântat dom-
niþa cea frumoaså, când a fi
fost våzut sluþenia ceea pe
XYXY XY XY
XYXY XY XY
balaur. Dar ce era så facå:

Rabdå inimå ºi taci,
C-altceva n-ai ce så faci!
Iar vântul cel råu, când ºi-a

våzut cumnata, îi veni leºin
XY XY 137 XY XY
hi
la inimå. ªi aºa, cum putu, se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
furiºå pe lângå dânsa ºi-i spuse
cå i-i dragå. Iar zâna-i råspun-
se:
– Dragå þi-s ºi-oi fi a ta,
dacå-i låsa pe-mpåråteasa ne-
gurilor så må plimbe pânå-n
cer.
– O las!
ªi låsatå a fost. Fata s-a sim-
þit de la o vreme luatå de un
nor ºi duså tot mai sus, pânå
când, atingând scara cerului,
se sui pe întinsoarea lui. Ce-i
mai trebuia acum? O zi de
drum pânå la castelul de cleº-
tar al soarelui, unde s-ajungå
ºi så-ºi vadå ibovnicul ei cel
drag.
Dar nenorocirea fetei era
pesemne scriså. Cå vânturile,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
våzându-se påcålite, îndatå

trimiserå veste mamei soare-
lui cå picior påmântean se
aflå în domnia ei.
Nu ºtiþi cine-i mama soare-
lui? Un cuvânt: sorå bunå ºi
XY XY 138 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
cinstitå cu moartea, cu mama
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pådurii, cu talpa iadului, cu
ciuma ºi nu ºtiu mai cine.
Asta, cum aude, då sfoarå în
þarå cå cineva vrea så-i fure
inima feciorului ei. Cåutåri
peste cåutåri, råscoliri peste
råscoliri, umblete, ºi la urmå
fata de împårat se vede prin-
så, legatå ºi duså la scaunul
de judecatå al hârcii. Baba,
nici una, nici douå, o pre-
face-ntr-un bob de såmânþå
ºi-o azvârle-n vânt, iar vântul
o laså pe påmânt, så creascå
ºi så-nfloreascå. Floarea ei la
chip så semene cu chipul soa-
relui. Din råsåritul pe zare al
mândrului fecior ºi pânå-n
sfinþit, floarea asta så-l urmå-
reascå fårå curmare, så-i plân-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gå de dor, dar de atins, nicio-

datå så nu-l atingå.
Ce-i floarea asta, v-aº între-
ba? Ci eu socot cå-i floarea
soarelui cea galbenå ºi mân-
drå. ªi cine-i ºtie povestea,
XY XY 139 XY XY
hi
întrebe-ºi inima, ce zice? Eu
XYXY XY XY
XYXY XY XY
unul, drept så vå spun, mi-i
jale de jalea ei:
De jalea zilelor mele,
De greul traiului meu.
Plâng pe apå vålurele.
Plânge apa pe pârâu,
Påsåri mici în cuiburele;
Paserea în cuibul såu!
4. POVESTEA
CICOAREI
Din Transilvania avem

aceastå veche ºi preafru-
moaså legendå în versuri a
florii de cicoare, prefåcutå
astfel de soare dintr-o dom-
niþå, pentru chipul cum a rås-
puns la îmbierile sale de dra-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
goste:
Pe pârâu de rouå,
Plimbå-mi-se, plimbå
Tânårå mlådiþå,
Prin rouå desculþå,
XY XY 140 XY XY
XY SOARELE XY hi
hi
Zâna florilor,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Floarea zorilor,
Rouå adunându-ºi,
Paharul umplându-ºi,
ªi ea mi se crede
Cå nimeni n-o vede!
Dar o a våzut
Dråguþ sfântul soare.
ªi cum o a våzut,
Mult cå i-a plåcut
ªi-n grab’a mânat
Doi luceferei
Peþitorii ei,
În cas’ d-au intrat,
Ea i-a-ntâmpinat
ªi mi i-a-ntrebat:
– Doi luceferei,
Ospeþiorii mei,
Treceþi d’odihniþi
ªi vå veseliþi!
Dar ei råspundeau,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Din gurå ziceau:

– N-am venit s-odihnim,
Så ne veselim,
Ci-am venit så peþim
ªi så logodim:
Vrei pe sfântul soare
XY XY 141 XY XY
hi
Cå el e mai mare?
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Ea, de-i auzi,
Din grai le gråi:
– Ba eu n-oi voi
Soare soþior,
Cå-i tot cålåtor,
Ziua peste sate
ªi noaptea pe ape!
Doi luceferei,
Peþitorii ei,
Se’ntorcând la soare,
I-au spus de urmare.
Soarele s-aprinse
De necaz ºi zise:
– Låsaþi-mi-o-n pace
Cå mi-o voi preface
În fragedå floare,
Floare
De cicoare,
Cu ochi dupå soare.
Când oi råsåri,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Ea s-o-nveseli;
Când oi asfinþi,
Ea s-o ofili;
Când oi scåpåta,
Ea s-o aduna!
XY XY 142 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Partea a III-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
LUNA
1. LUNA
Luna, numitå prin multe

pårþi ºi luminå, dupå credin-
þele poporului, este un corp
ceresc, ca soarele ºi stelele,
fåcutå, dupå unii, o datå cu
cerul, ca så lumineze påmân-
tul pe timpul nopþii.
Prin unele pårþi, se zice cå
luna este nevasta lui Dumne-
zeu, adicå a cerului.
Alþii cred cå este lumâna-
rea lui Iisus Hristos.
Alþii zic cå-i steaua Maicii
Domnului.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Alþii o socotesc ca o sfântå,

care are îndatorire så lumi-
neze lumea pe vremea nopþii,
cât timp soarele se odihneºte.
Alþii socotesc luna ca fiind
un bårbat, împrejurul cåruia
XY XY 143 XY XY
hi
stau de pazå trei stele sfinte:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sf. Magdalina, Sf. Varvara ºi
Sf. Maria; acestea o ºi poartå
pe cer.
Prin Bucovina, despre lunå,
se aud urmåtoarele povestiri:
„Dupå ce s-a fåcut lumea,
a fost Sf. soare ºapte ani sin-
gur; luna încå nu era. A fåcut
Dumnezeu o sesie.
– Hai, Doamne, – zise dra-
cul, – ºi-om face så vadå oa-
menii ºi noaptea.
– Haide, zice Dumnezeu.
Mergi înapoi în påmânt ºi-mi
adå, de unde ai adus piatrå de
cea scumpå, adå-mi cremene
ºi argint.
Îndatå le-a venit ºi la oa-
meni ºtire cå are så le dea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dumnezeu lunå.
Necuratul a adus ce-a tre-
buit, darå Dumnezeu nu a
vrut så facå de faþå cu dânsul.
– Acu, ce så mai fac? – în-
trebå necuratul.
XY XY 144 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
– Ia ºi le du, – zice Dumnezeu,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– ºi zideºte iadul; zideºte-l
bine împrejur ºi-l acoperå cu
uºi de fier pe deasupra.
Diavolul s-a dus, Dumnezeu
a scåpårat ºi-a fåcut luna, –
un om. ªi a fåcut Dumnezeu
un drumuºor de argint, pe
amândouå pårþile cu pomi, ºi
i-a zis så se ducå:
– Du-te, – zise Dumnezeu,
– pe drumuºorul åsta, pânå ce
vei ajunge la casa soarelui,
cåci tu eºti lui de ajutor. Dar
så potriveºti cå cu atâta ºi atâ-
ta tot în urma lui så te þii; nu-
mai cåtre sfârºit ai så te mai
apropii ºi iar ai så te depårtezi.
Iar mersul acesta îl vei þinea
pânå în vecii vecilor, dupå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cum þi-l hotåråsc eu acum.

Soarele acuma ºtia. Dimi-
neaþa, când s-a sculat, a spus
femeii sale:
– Cautå cå în locul meu în-
datå are så-mi vinå tovaråºul:
XY XY 145 XY XY
hi
så gåseascå toate pregåtirile
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ca ºi pentru mine.
Luna a venit la casa soare-
lui ºi, dupå ce s-a hodinit, a
pornit så-ºi facå lucrul, ºi o
datå cu seara s-a aråtat plinå
la råsårit. Oamenii s-au bucu-
rat cå au luminå, iar dracul ºi
mai tare s-a bucurat.
– De acum, – zice el, – au
så poatå lucra oamenii ºi noap-
tea!
– Ba n-a fi aºa, zice Dum-
nezeu, cåci numai o jumåtate
de lunå se va vedea noaptea,
iar jumåtate nu.
Cåci luna e om: la început,
mititel ca ºi copilul, ºi apoi tot
creºte; aripile-i cresc împre-
jur, pânå ce vin una, ºi e ro-
tund. Apoi începe iarå a îm-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
båtrâni ºi a se face tot mai

mic. Aripile i se taie pânå ce
råmân ca degetul, ºi iar se
naºte din nou.
Pe lunå o ridicå numai ºap-
te draci. La lunå ei se duc cu
XY XY 146 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
bucurie, cåci ea e rece. Ari-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pile îi sunt numai din piatrå
scumpå, ºi luna are argint, nu
aur ca soarele. Pentru aceea
soarele e aºa fierbinte, cåci
aripile îi sunt de foc. Balaurii
sau vârcolacii o månâncå pe
lunå, îi ciuntesc aripile, cå se
face în toatå luna micå”.
O altå povestire despre lunå
ºi soare se aude tot prin Buco-
vina, în urmåtoarea cuprin-
dere:
„Pe când umbla Maica
Domnului cu Domnul Hristos
mic, fugirå de frica jidanilor,
s-a întâmplat c-a ajuns într-o
pådure, la casa unor tâlhari,
– doisprezece de toþi. Aceºti
tâlhari aveau o femeie, care
ºi ea avea doi copii: unul îl
nåscuse dimineaþa ºi se che-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ma Vargålatå sau Vargat, ºi pe

altul seara; acestuia îi pusese
numele Seara.
Vargålatå era plin tot de
bube ºi când aveau så vinå
tâlharii acaså, aºa de tare þipa!
XY XY 147 XY XY
hi
Maica Domnului, cum
XYXY XY XY
XYXY XY XY
scålda femeia copilul, îndatå
ce l-a scos, l-a pus pe al ei, pe
Domnul Hristos în scåldå-
toare, în loc.
– Vai de mine, femeie bunå,
ce faci? Nu destul må chinu-
iesc eu zi ºi noapte cu copilul
meu, vrei så se umple ºi-al
tåu?
– Laså, nu te teme, cå nu
s-a umplea, – a zis Maica Dom-
nului.
Dar ce minune! Vargat, cum
l-a înfåºat må-sa, când l-a
scos din scåldåtoare, a ador-
mit. Må-sa gândea cå poate-
i mort, ºtia cå îndatå aveau
så vinå tâlharii ºi el nu þipa.
Ia ºi-l desfaºå, dar trupul lui
era taftå de curat.
A låsat copilul så doarmå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi-a alergat så le iaså [tâlha-

rilor] înainte, spunându-le cå
este la dânºii o femeie cu copil
mic, så nu-i facå nimica, cå
iatå ce minune a fåcut cu co-
pilul lor.
XY XY 148 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
– Bine cå ni l-a lecuit pe al
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nostru; n-ai grijå; nu-i vom
zice nimica, – au råspuns ei.
Maica Domnului a doua zi
s-a sculat ºi a plecat.
Domnul Hristos a crescut
mare ºi jidanii l-au prins ºi
l-au pus pe cruce între doi
tâlhari.
– Dacå eºti tu Dumnezeu,
poþi så te scapi! – a zis unul
din tâlharii Domnului Hristos.
– Tu nu vorbi, – a zis cel
din dreapta, – cåci nu eºti
vrednic så judeci sângele
acesta curat!
Dupå ce l-au pus în groapå,
a trimis Dumnezeu pe îngerul
Vargålatå ca så ridice piatra
de pe mormântul Domnului
Hristos, cufundatå de ºapte
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mii de stânjeni Domnul Hristos

a ieºit ºi, aducându-ºi aminte
de cei doi tovaråºi ai lui, cei
doi copii, Seara ºi Vargålatå,
a cerut lui Dumnezeu så i-i
dea, ca så-i fie lui apostoli.
XY XY 149 XY XY
hi
Apoi s-a dus Domnul Hristos
XYXY XY XY
XYXY XY XY
de a sfårmat låcåþile iadului,
ca så dea drumul sufletelor
care se chinuiau. Umblând ei
împreunå, Seara l-a vândut
pe Domnul Hristos jidanilor,
de l-au muncit. Domnul Hris-
tos ºi a doua oarå a înviat, dar
pe neprietenul såu Seara l-a
legat, ºi pânå la sfârºitul lumii
va sta în lanþuri. ªi el e luna
ce umblå noaptea pe cer, rå-
mânându-i tovaråº numai
Îngerul Vargålatå sau Vargat,
ce s-a nåscut dimineaþa ºi
care e Sfântul soare”.
Înålþându-se pe cer, luna
ajunge prin acele locuri pe
care poporul le boteazå întoc-
mai ca pe cele ale soarelui:
prânz, de amiazå, º.a.m.d.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cu privire la creºterea ºi
descreºterea lunii, în afarå de
cele aråtate pânå aici, pome-
nim ºi urmåtoarea povestire,
pe care o aflåm prin judeþul
Tecuci:
XY XY 150 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Soarele ºi luna erau fraþi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
buni ºi-ºi erau dragi ca ochii
din cap unul altuia, da numai
pânå când soarele a trimis la
tatå-såu s-o cearå pe lunå.
Lunii atâta i-a trebuit så afle,
cå îndatå i-a picat soarele
urât. N-a vrut så fie
Cumnåþicå fraþilor
ªi norå pårinþilor.
Iar când soarele a spus cå

el va trece peste oprirea pårin-
þilor ºi voia lunii, luna i-a rås-
puns:
– Decât aºa, mai bine så må
månânce racii ºi peºtii måri-
lor!
ªi de atunci ºi pânå aståzi
soarele trimite în toatå luna
racii ºi peºtii mårilor, de må-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nâncå pe sorå-sa.
La acestea mai adåugåm ºi
urmåtoarea socotinþå naivå
bucovineanå: „Luna când e
nouå, pe zi, creºte ca un aluat,
ca så putem noi numåra
XY XY 151 XY XY
hi
[perioadele dintre creºteri] ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
apoi scade, ca [ºi] cum ai tåia
dintr-însul zi dupå zi, pânå se
trece luna cea cu toate zilele
ºi-apoi altå lunå iese în loc, ºi
iar se trece zi dupå zi, cum tre-
ce vremea, cå nu se mai poate
înturna [luna ce-a fost]; cå
luna ce s-a trecut mai poate
fi?”.
Copilul nåscut când luna
de pe cer este în creºtere, va
avea spor la toate în viaþa lui.
Nåscut în descreºterea lunii
îi vor merge toate pe dos.
Când luna, mergând în
drumul ei, calcå peste o stea,
o arde, ºi atunci omul a cårui
stea a ars moare.
Mårirea ºi micºorarea lunii
poporul o numeºte creºtere ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
descreºtere sau scådere. Când

luna se înfåþiºeazå ca cel mai
subþire fier de secere, se chea-
må lunå nouå sau crai nou.
Când se vede în întregime,
poartå numele de lunå plinå,
XY XY 152 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
lunå veche sau crai vechi. Când
XYXY XY XY
XYXY XY XY
luna plinå începe a scådea, se
zice cå luna se piºcå sau cå
a ajuns la piºcåturå.
Nu ºtiu prin ce pårþi, creº-
terea ºi descreºterea se numesc
prevestit sau tråvestit.
Când luna se piºcå, va
ploua, dacå pânå atunci a fost
secetå. Pe aceastå vreme nu
se pun cloºtile, cåci puii scoºi
nu se vor þine de cloºti.
Tainica vrajå a unei nopþi
înstelate, în care våpaia lunii
îneacå cuprinsul, a råscolit su-
fletul poporului nostru într-o
måsurå mare. Dacå vara,
când cerul de noapte este de
mai multe ori curat, munca
grea a zilei face pe oameni så-ºi
punå capul pe cåpåtâiul odih-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nei, råmân înså destule prile-

juri când þåranii noºtri pot
privi bolta înstelatå ºi luna cu
nesaþ: între aceste prilejuri
intrå cålåtoriile ºi alte îndelet-
niciri câmpeneºti, dar mai
XY XY 153 XY XY
hi
ales hoinåreala tineretului
XYXY XY XY
XYXY XY XY
într-ale dragostei.
Ne spune o doinå cunos-
cutå pretutindeni:
Cine n-are dor pe cale,
Nu ºti’luna când råsare
ªi noaptea câtu-i de mare;
Cine n-are dor pe luncå,
Nu ºti’ luna când se culcå
ªi noaptea câtu-i de lungå! –
Într-adevår, întâlnirile ibov-

nicilor se fac cu destulå greu-
tate ºi, prin urmare, unul sau
celålalt are toatå vremea så
priveascå cerul ºi luna de la
råsårit ºi pânå la apus.
Luna, prin urmare, multe
vede: o doinå moldoveneascå
îndeamnå:
Råsai lunå ºi mai sus
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi du la mândra råspuns,
Sau så iaså, sau så ºtiu,
Pe la ea så nu mai viu!
– Råsai lunå, ºi sui sus
XY XY 154 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
ªi du la badea råspuns,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Så iubeascå-ntr-altå parte,
Cå pe-aici nu se mai poate.
Cå ºi-atât, cât s-a putut,
Am fost proastå, n-am ºtiut,
Tânårå, n-am priceput.
O chiuiturå ardeleneascå:
Råsårit-a luna-n ºurå,
Råsårit-a luna-n prag,
Nu-i aici cine-mi då gurå;

Nu-i aici cine mi-i drag!
Luna, prin urmare, se bu-

curå de-o deosebitå cinste
printre tineret; cu luna, de
obicei, cum am mai våzut, îºi
aseamånå ºi ibovnicii pe iubi-
tele lor:
– Dragul mamei, nu ofta,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cå maica te-a însura.

Satu-i mare, fete-s multe,
ªi mai mari, ºi mai mårunte,
ºi-i alege, c-ai de unde.
– Of, of, of, maicå, måicuþå,
Ceru-i mare, stele-s multe,
XY XY 155 XY XY
hi
ªi mai mari, ºi mai mårunte,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Darå luna-i numai una
ªi luminå toatå lumea!
icoanå pe care ne-o då ºi

Eminescu în Luceafårul:
ªi era una la pårinþi,
ªi mândrå-n toate cele,
Cum e fecioara între sfinþi
ªi luna între stele.
E firesc, prin urmare, ca

luna så fie câteodatå sfânta
lunå, iar fetele så rosteascå
înaintea lunii pline de trei ori
aceastå vrajå:
Lunå,
Lunå,
Doamna bunå,
Cåluþ ai,
Corbaciu n-ai.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Na corbaciul de la mine,
Mânå calul de sub tine,
Da-l mânå, da-l azvârleºte,
Iute la mine-l aråduieºte,
Iute ca vântul,
Tare ca gândul.
XY XY 156 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
ºi så arunce în apå curgåtoare
XYXY XY XY
XYXY XY XY
firul de busuioc sau floarea
ce-o þinea în mânå.
Datini de-acestea au ºi
francezii.
Prin Bucovina se crede cå,
dacå e cineva bolnav de
måsele ºi vede luna pe cer,
pune mâna pe falcå ºi zice:
– Lunå, lumânarea lui Hris-
tos, – cå luna ni e nouå lumâ-
nare noaptea, – oare ºi pe cei
morþi îi dor dinþii cum må dor
pe mine?
Cu privire la lunå, în popor
gåsim o sumå de ghicitori,
dintre care cele mai caracte-
ristice sunt urmåtoarele:
Pe cea caså ºindilitå,
Joac-o mâþå potcovitå.
*
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Am un glob de aur,
Joacå pe-o piele de taur.
La marginea satului,
Cåciula fârtatului.
*
XY XY 157 XY XY
hi
Mâþå graså,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Trece noaptea peste caså.
Într-un vârf de deal,
O urmå de cal.
Din deal
În deal
ªi din vie în vie,
Floricicå nårângie.
Urmåtoarele ghicitori zu-

gråvesc luna în mulþimea ste-
lelor:
Pe valea lui Zgaidarac
O chilå de mei vårsat:
Numai unul boborat.
Seara s-adunå
ªi noaptea se risipeºte.
*
Am o cloºcå cu pui:
Am o strachinå cu alune
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi cu o nucå în mijloc.
Mai des decât soarele, luna

are câteodatå împrejurul ei
un cerc, cercul sau þårcålan gal-
ben, care se socoteºte a fi un
XY XY 158 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
semn prevestitor pentru ploa-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ie, semn cå va vremui, adicå
se va schimba vremea în råu,
cå va fi altfel de cum a fost
pânå atunci, sau cå a doua zi
se va scorni vânt.
Cu privire la acest cearcån,
iatå ce ne spune o povestire
olteneascå:
„Popa a plecat la pådure cu
preoteasa ºi cu sluga, ºi a ajuns
la pådure, ºi a tåiat lemne, ºi
a-ncårcat carul.
S-a suit preotul ºi preoteasa
în car. S-a pus o ploaie ºi un
frig, ºi-a îngheþat.
Sluga a mers pe jos ºi a vå-
zut un foc în pådure. A slugå
s-a dus la foc, cå murea de frig.
S-a dus ºi popa. Când a ajuns
la foc, o jumåtate de om frigea
XYXY XY XY
XYXY XY XY
un om întreg. Popa i-a dat

bunå ziua.
I-a zis popa:
– Jumåtate de om, de ce
frigi un om întreg?
Jumåtatea de om a zis:
XY XY 159 XY XY
hi
– Ce caþi, popo, la mine?
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Venii så-mi dai foc.
– Îþi dau foc, dacå mi-ai
spune de ce are luna cearcån.
Popa a zis cå are luna cear-
cån de vânt.
A adåstat preoteasa ca så
vinå popa ºi n-a venit. ªi s-a
dus ºi ea.
Då acolo buna ziua.
– Jumåtate de om, de ce
frigi un om întreg? Da popa
n-a venit aici så ia foc?
– Åla n-a venit!
N-a fost jumåtate de om, ºi
a fost Dumnezeu ºi Sf. Petre;
ºi au fåcut pe popå biole ºi pe
preoteaså a fåcut-o bioliþå. ªi
i-au legat de-un lemn. ªi s-a
dus ºi sluga dupå ei ºi a zis:
– Bunå ziua, jumåtate de
XYXY XY XY
XYXY XY XY
om!
– Ce cauþi aici, moºule?
– Caut pe popa ºi pe preo-
teasa; n-au venit så ia foc?
– Ba au venit, ºi-au minþit
cå are luna cearcån de vânt.
XY XY 160 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Tu ºtii, moºule, de ce are luna
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cearcån?
– Numai Dumnezeu ºtie de
ce are luna cearcån.
Atunci i-a dat biolile ºi
bioliþa, ºi i-a înjugat.
La nouå ani, så te påzeºti,
cå intrå cu carul într-o baltå
ºi se umplu de noroi ºi se fac
ca niºte diavoli; ºi se face popa
popå, ºi preoteasa preoteaså,
c-aºa i-a fåcut Dumnezeu, ca
så nu mai mintå de altå datå”.
Când luna e cu un corn în
jos, se crede cå va ploua; când
este cu amândouå coarnele în
sus, nu plouå. Prin unele pårþi,
când luna este cu amândouå
coarnele în sus, – ºi deci, cu
burduful în jos, – se zice cå
este semn de secetå, iar semn
de ploaie e atunci când are
XYXY XY XY
XYXY XY XY
coarnele în jos.
Când luna stråluceºte cura-
tå, e semn de vreme bunå.
Când luna este roºie îm-
prejur, se zice cå prevesteºte
o vreme secetoaså.
XY XY 161 XY XY
hi
Prin judeþul Muscel, la Sâ-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
medru se uitå oamenii ca så
vadå cum e luna. Dacå luna
va fi plinå ºi cerul senin, iarna
va fi bunå; dacå, dimpotrivå,
luna va fi plinå ºi cerul aco-
perit cu nori, dacå ar ploua
sau dacå ar ninge, se aratå cå
iarna va fi asprå, cå zåpezile
vor fi grele ºi cå gerul va fi
straºnic.
Noaptea, când luna strålu-
ceºte frumos, nu e bine så zicå
cineva cå e lunå „ca ziua”,
cåci atunci cei råposaþi prin
înec se dau la întuneric.
Noaptea nu-i bine så te uiþi
la lunå, cåci te calcå tâlharii.
Când stai jos, så nu te uiþi
la lunå, cå-i påcat.
Våzutå de cineva în vis,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
luna înseamnå tatål sau mama

celui ce viseazå. Dacå luna
cade de pe cer, este semn cå
unul din pårinþi va muri.
Dacå viseazå luna gospodarul
sau gospodina, înseamnå cå
XY XY 162 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
va muri gospodina, respectiv
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gospodarul.
În sfârºit, unii, ca så uite pe
cei råposaþi, cred cå e bine så
se uite prin sitå la lunå.
2. LUNA NOUÅ
Luna nouå se mai numeºte

ºi crai nou, lunå tânårå sau
lunå în douå coarne, cum ne
spune un cântec arådean:
Susu-i luna-n douå coarne,
S-a culcat mândra, nu
doarme...
Când românii våd întåia

datå lunå nouå, unii o privesc
printr-o pânzåturå subþire ca
så se încredinþeze dacå în-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tr-adevår e nouå, spunând, de

pildå, cå, dacå ar fi „de douå
seri” sau de mai multe, secera
ei se va desface în douå sau
mai multe felii, dupå numårul
zilelor.
XY XY 163 XY XY
hi
În acea searå, oriºicine are
XYXY XY XY
XYXY XY XY
prilej så cearå ceva de la luna
nouå:
Sånåtate. Copiii sar în sus
când o våd ºi cântå:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Sånåtos m-ai gåsit,
Sånåtos så må laºi!
Sau:
Crai nou,
Crai nou,
Sånåtos så må laºi!
aruncând, cu aceste vorbe, o

bucåþicå de pâine spre lunå.
Sau:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Colac þie,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sånåtate mie.
Cei bolnavi strigå:
Crai nou,
Crai nou,
Na un fedeleº gol
ªi då-mi unul plin:
XY XY 164 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Roº ca cålina
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi gras ca slånina!
Sau:
Crai nou,
Crai nou,
Na-þi un fedeleº deºert,
Så-mi dai unul plin.
Sånåtate ºi pâine: Se strigå

în mijlocul curþii:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Taie pâinea-n douå:
ºie jumåtate,
Mie sånåtate!
Pâine:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Taie pâinea-n douå:
ºie jumåtate,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Mie-a treia parte.
Sånåtate ºi bani:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
XY XY 165 XY XY
hi
Sånåtos, så må laºi;
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cu parale m-ai gåsit,
Cu parale så må laºi!
Sau:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Sånåtos så må laºi.
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Tari ca argintul ne-ai gåsit,

Tari ca argintul så ne laºi.
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Cu bani ne-ai gåsit,
Cu bani så ne laºi.
Bani: Aruncând o bucåþicå

de pâine spre luna nouå, zice:
Crai nou,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Crai nou,
Cu bani m-ai gåsit,
Cu bani så må laºi.
Cu privire la bani, se crede

cå este bine ca fiecare så se
XY XY 166 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
îngrijeascå så aibå în buzunar
XYXY XY XY
XYXY XY XY
la vreme de lunå nouå ceva
bani, ca så nu ducå lipså în
curgerea lunii ce urmeazå.
Banii se aratå la lunå nouå
„ºi vei avea bani peste toatå
luna”.
Prin Oltenia, cu aceºti bani,
care trebuie så fie de argint,
îºi freacå oamenii barba; alþii,
prin alte pårþi, îi sunå, iar cu
unul din ei îºi face cruce, pri-
vind spre lunå, ca så aibå bani
mulþi.
aceºti bani trebuie aråtaþi la
toatå lumea, ca så nu se mai
ispråveascå peste lunå.
Astfel de credinþe le întâl-
nim ºi la ruºi: „Când vezi în-
tâiaºi datå lunå nouå, så ai
XYXY XY XY
XYXY XY XY
bani în buzunar ºi så-i suni,

ca så ai toatå luna”.
Bani ºi pråpåd în duºmani:

Lunå nouå,
Lunå nouå,
XY XY 167 XY XY
hi
Då-ne nouå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Pungi cu bani,
Moarte-n duºmani.
Prin Bucovina, când våd

românii lunå nouå, zic de trei
ori „Tatål nostru”, dupå care
adaugå:
– Pe mine så må laºi cu
sånåtate, da duºmanilor, ºtie
Dumnezeu ce så le dea!
Pâine ºi ouå:
Lunå nouå,
Lunå nouå,
Rupe coca-n douå
ªi ne då ºi nouå,
ªi-un castron de ouå!
Sånåtate ºi soþ:
Crai nou,
Crai nou,
XYXY XY XY
XYXY XY XY

Sånåtos så må laºi,
Fårå nevastå m-ai gåsit,
Cu nevastå så må laºi!
XY XY 168 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Prin Bucovina, luna nouå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ca ºi stelele, este trimiså, în
vråji, ca så aducå ursita celui
ce nu mai poate aºtepta:
Lunå, lunå
Vârgolunå,
Tu eºti mândrå ºi frumoaså,
Tu eºti a nopþii cråiaså,
Tu cai ai,
Dar frân n-ai;
Na-þi brâul meu
ªi få frâu calului tåu,
Så mergi dupå ursitorul meu;

De-a fi de aici din sat,
De-a fi din celalt sat,
De-a fi dintr-al treilea sat,
Nu-i da stare
ªi-alinare;
Så nu poatå odihni,
El så nu poatå dormi,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Pân’la mine n-a veni!
Astfel de cântece le întâl-

nim ºi la macedo-români:
„Se obiºnuieºte ca în seara
când apare luna nouå, luna
XY XY 169 XY XY
hi
noauå, când s-apreasi luna sau
XYXY XY XY
XYXY XY XY
o-atreaså, cum se mai zice,
mama så ia pe unul din copiii
såi, care încå n-a våzut luna
noauå, ºi dupå ce îi pune pe
cap nå cârvealii, – o pâine sau
un colac preparat într-adins,
iar pe colac atâtea linguri câþi
membri sunt în familie, îi
spune så iaså la lunå, unde,
dupå ce se întoarce de trei ori
în jurul såu, så adreseze urmå-
toarele versuri:
Lunå, lunå noauå,
Ghiine câtå aroauå,
Câtå arinå-n vale,
ºine ca mine,
ª-io ca tine.
Punga ali tate;
Câtå sprunå n-caså,
Ahâþi oamini pri measå;
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Lunå, lunå nouå,

Binele (fericirea) [så fie] ca rouå;
Cât nisip [e] în vale,
[Aºa plinå så fie] punga
tatålui;
XY XY 170 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Câtå spuzå în caså,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Atâþia oameni så fie la maså;
Tu ca mine,
Eu ca tine.
Variantå:
Câtå arinå n-vale,
Punga ali tati;
Tini ca mini,
ª-io ca tini.
Lunå, lunå nouå,

Cât nisip în vale,
[Aºa så fie plinå cu parale
punga tatålui],
Tu ca mine,
Iar eu ca tine!
Variantå:
Io ca tine,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Tine ca mine,
Barba ta pânå di chieptu
Barba mea pânå di pade!
Lunå, lunå nouå,

Eu ca tine,
XY XY 171 XY XY
hi
Tu ca mine,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Barba ta pânå la piept,
Barba mea pânå în jos.
Fiind fatå, cea care se adre-

seazå lunii, în loc de barbå,
zice:
Periu a tåu pânå di chieptu,
Cusiþa mea pânå di padi.
Variantå:
Ghiini viniºi, lunå,
Luna a Paºtilui,
Ndredzi n-aflaºi
Ndredzi s-n-alaºi
Di vârå oarå,
Ma ndredzi s-n-afli.
Bine ai sosit, lunå!

Luna Paºtilor!
Întregi (sånåtoºi) ne-ai aflat,
Întregi så ne laºi;
XYXY XY XY
XYXY XY XY
La anul
Mai întregi så ne gåseºti.
Variantå:
Då-ni pâne cu oauå,
XY XY 172 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Så-ni-u bag tu mânicå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Så-ni-u mâc duminicå!
Lunå, lunå nouå,

Då-mi pâine cu ouå,
Så mi-o bag în mânicå,
Så mi-o månânc duminicå!
Variantå:
Då-ni cåmeaºi noauå,
Så-þi dau patru oaoå,
Så-þi li badzi tu mânicå,
Så li mâþi duminicå,
Lunå, lunå nouå,

Då-mi cåmaºå nouå,
Så-þi dau patru ouå,
Så le bagi în mânicå,
Så le månânci duminicå,
Så-þi li badzi tu fraºi,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Tra s-li mâþi trå Paºti;

S-li badzi tu tåpsie,
S-le-ai (sau: s-li mâþi) trå
Stâmårie!
XY XY 173 XY XY
hi
Så le bagi în fåråº,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Så le månânci la Paºti;
Så le bagi în tipsie,
Så le ai (sau: så le mânci) la
Sf. Marie.
Uneori, acela care spune

versurile de mai sus þine în
mânå douå vase pline cu apå
mutå, – neînceputå, – cu care,
mergând så le umple, nu
priveºte la luna al Paºti.
În vase se mai pun bani de
argint (aspri). La Vlaho-Cli-
sura banii de argint se pun în
buzunar, înainte de a se um-
ple vasele cu apå; aceasta, ca
luna nouå så nu-l nimereascå
cumva gol. Colacul sau pâi-
nea (cârvealia) nu lipseºte nici-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
odatå, cåci, dupå credinþa aro-

mânilor, pâinea e simbolul cel
mai bun pentru îmbelºugare.
Dupå ce copilul adreseazå
de trei ori una din formulele
de mai sus, merge în caså, unde
XY XY 174 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
toþi membrii familiei gustå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
din colac.
Credinþa popularå pretinde
cå cine påstreazå acest obicei
are så fie norocos în tot cursul
anului; „binele nu-i va lipsi din
caså ºi luna, la anul, îl va gåsi
tot aºa de bogat, dupå cum a
låsat pe copil”.
În celålalt timp al anului,
când nu vrei så practici obice-
iul acesta, la fiecare lunå nouå,
så te påzeºti de a vorbi, cåci
îþi va merge foarte råu, deoa-
rece toate lângorli, – toate
bolile, – se aruncå de femeile
care descântå, în luna nouå,
sau cum se mai zice, când niº-
cå luna, – când miºcå luna sau
când se aprinde luna, – când
prinde luna, – ºi, dacå vor-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
beºti, te apucå boala ce în

momentul acela se aruncå în
luna nouå”.
Prin alte pårþi, asemenea
macedonene, „când iese luna
nouå, înaintea Paºtelui, fetele
XY XY 175 XY XY
hi
se strâng în curte ca un ghium
XYXY XY XY
XYXY XY XY
(canå de metal; pe turceºte
ibric) plin cu apå, cu o pâine
întreagå, – cråvealie, – ºi cu
un inel sau cu un minghiuº
(cercel) de argint, ºi zic:
Lunå, lunå nao
Då-mi camaºe nao,
S-þi dau patru Mao,
S-þi li bagi tu fraºe (fåraº),
S-þi li mâci tu Paºce”.
Prin unele pårþi din Buco-

vina, la lunå nouå se påzesc
urmåtoarele obiceiuri:
În întâia duminicå dupå
lunå nouå se dau liturghii la
trei biserici, cu nådejde cå
orice va gândi, i se va izbândi.
Astfel urmeazå trei luni de-a
rândul, ferindu-se ca så må-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nânce ceva în acele zile pânå

la amiazå, dupå care are voie
så mânânce, înså numai mân-
cåruri de post. Prin alte pårþi,
„în duminica cea dintâi, când
e lunå nouå, så plåteºti litur-
XY XY 176 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
ghii la bisericå, sau så nåimeºti
XYXY XY XY
XYXY XY XY
anume slujbå, pentru ziua ce
urmeazå îndatå [dupå cea în
care] s-a primenit lumina, ºi
orice dorinþå are omul, orice
cerere, pentru sånåtate, no-
roc, trai bun în caså sau orice,
– þi se împlineºte”. Prin alte
pårþi se crede cå liturghiile
plåtite la lunå nouå ajutå
numai împotriva duºmanilor.
Cel mai bun prilej pentru
izgonirea ploºniþelor, stelni-
þilor sau påduchilor de lemn
din caså se crede cå este în
seara când se vede lunå nouå.
Prin unele pårþi, când cine-
va vede lunå nouå, zice:
– Sånåtate în caså ºi ploº-
niþele afarå!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Prin Bucovina, în aceastå

searå, unul din cåsåni iese
afarå ºi, de lângå fereastrå,
strigå:
Crai nou în þarå,
Ploºniþele så piarå
XY XY 177 XY XY
hi
Tot una câte una,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Så nu mai råmâie nici una.
Sau:
Ploºniþele afarå,
Tot una câte una,
Så nu mai råmâie nici una:
Cele verzi, pe fereºti,
Cele roºi, pe uºi.
Sau:
Så iaså
Din caså
Toate ploºniþele afarå.
Tot una câte una,
Pânå ce n-o råmânea nici
una.
Sau:
Unul din casa cu ploºniþe
iese afarå, merge o datå de
ocoleºte caså ºi apoi strigå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
unuia din caså:

– Crai nou afarå!
Cel din caså råspunde:
– Ce-om mânca desearå?
Cel de afarå:
– Pâine ºi sare.
XY XY 178 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
ªi urmeazå:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Dar ploºniþele ce-or mânca?
– Una pe alta s-or mânca
Pânå la luna,
Så nu råmâie nici una!
Cel de afarå iar mai oco-

leºte o datå casa, ºi iar se ur-
meazå întrebårile ºi råspun-
surile de mai sus. Iar dupå
aceasta se mai face ºi-a treia
oarå acest lucru.
Sau:
Unul iese afarå cu o bucatå
de pâine ori de måmåligå ºi
cu puþinå sare, înconjoarå
casa de trei ori, aºeazå pâinea
pe fereastrå ºi strigå:
– Crai nou în þarå!
Altul din caså îi råspunde:
– Ploºniþele din caså afarå!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Eu månânc pâine cu sare!

– Dar ploºniþele ce-or mân-
ca?
– Ele s-or mânca
Una pe alta,
Pân’ ce-or råmânea
XY XY 179 XY XY
hi
Numai cozile
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dintr-însele!
Sau:
– Crai nou în þarå,
– Ploºniþele så iaså afarå.
– Eu månânc pâine ºi sare.
– Ploºniþele så se care
Pân’la mare
La-necare!
Sau:
– Ploºniþele piarå!
– Ce vom mânca în iasarå?
– Vom mânca pâine cu sare.

– Dar ploºniþele ce-or mânca?
– Ele s-or mânca
Una pe alta!
Sau:
– Crai nou în astå searå!
– Ploºniþele så iaså afarå!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Noi ce-om cina în astå

searå?
– Ce-o da Dumnezeu;
– Dar ploºniþele ce-or cina?

– Ele s-or mânca
XY XY 180 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Tot una câte una,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Pân’ n-or råmânea nici una!
Sau:
– Crai nou afarå!
– Ce ai mâncat asearå?
– Pâne ºi cu sare!
– Dar ploºniþele ce-au
mâncat?
– Ele s-au mâncat
Una pe alta,
Încât n-a mai råmas
În patru despicat,
Nici cât un fir de mac
În fundul mårii aruncat!
Unul, dezbråcat cu totul,

încalecå pe- o cociorvå,
încunjurå casa de trei opri, se
opreºte la uºå, ºi zice:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Când, altul, din caså, rås-

punde:
– Så iaså ploºniþele pe uºå
afarå
Tot una dupå una,
Pân’ n-or råmânea nici una!
XY XY 181 XY XY
hi
Sau:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Ploºniþele afarå!
– Dar ce-or mânca ele?
– Ia, s-or duce pe pâraie
ªi s-or mânca una pe alta.
Unul, våzând lunå nouå,

strigå la cel din caså ºi acela-i
råspunde:
Ploºniþele toate afarå,
Så iaså din caså,
Tot una
Câte una,
Pân’ n-a mai råmânea nici una!
Apoi, dupå ce repetå de trei

ori aceasta, încalecå pe cor-
ciovå, måturå sau lopatå ºi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
alergând, zice:
Ieºiþi ploºniþe afarå,
Cå craiu nou se-nsoarå
ªi vå pofteºte la maså,
Cå n-are cine mânca,
XY XY 182 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Cine-a bea ºi-a juca.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Ieºiþi voi ºi veþi mânca,
ªi veþi bea ºi veþi juca
Pânå ce veþi såtura.
Acestea se repetå în întâile

trei seri de lunå nouå.
Prin alte pårþi gospodina
merge primprejurul casei de
trei ori, cu cociorva în mânå
ºi zice:
– Crai nou în caså,
Ploºniþele afarå så iaså!
„ªi se duc, te curåþeºti de
ele!”
Sau:
Sånåtatea în caså,
ªi ploºniþele afarå!
Despre aceste ploºnite se

crede cå se iscå din pricinå cå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
unele femei våruiesc casele

când e lunå nouå, lunea, mar-
þea sau miercurea. De aceea,
pe alocuri se feresc de a vårui
în aceste zile, când e lunå
nouå într-o zi de sec, iar alte
XY XY 183 XY XY
hi
gospodine nu våruiesc nici
XYXY XY XY
XYXY XY XY
chiar dacå ar fi în zi de dulce.
Tot cam astfel se urmeazå
ºi cu izgonirea din caså a
greierilor.
– Crai nou în astå-searå,
Så iaså greierii afarå.
– Noi ce-om cina în astå-searå?
– Ce-a da Dumnezeu!
– Dar greierii ce-or cina?
Ia, s-or mânca,
Tot unul, câte unul,
Pân’ n-o råmânea nici unul!
Sau:
– Crai nou în þarå,
Greierii din cas-afarå!
– Dac-or ieºi, ce-or mânca?
– S-or mânca tot unul câte
unul,
Pân n-or råmânea nici unul.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Sau:
Ieºiþi, grieruºi, afarå;
Cå pâine ºi sare
XY XY 184 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
V-oi da de mâncare
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dacå-n casa mea
Mai mult nu-þi cålca
ªi-ntr-însa nu veþi cânta!
Sau:
Så iaså greierii afarå!

vina, tot cu acest prilej, se
crede cå se pot izgoni din caså
ºi ºfabii sau ruºii, insectele
numite periplaneta orientalis,
L., care tråiesc prin bucåtårii,
ziua ascunºi, iar noaptea for-
fotind pretutindeni.
O femeie iese afarå ºi, prin
fereasta deschiså, spune alteia
din caså:
Cea din caså îi råspunde:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Så iaså ºfabii afarå!

ªi apoi:
– Dar ce-or mânca ei
desearå?
– S-or mânca unul pe altul
Pân’ s-a curåþi tot satul!
XY XY 185 XY XY
hi
În loc de întrebårile ºi rås-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
punsurile acestea, se aude, de
câte trei ori, ºi urmåtorul dia-
log:
– Ce-om mânca desearå?
– Pâine ºi cu sare!
– Dar ºfabii ce-or mânca?
– Ei vor alerga,
ªi se vor mânca
Unul câte unul,
Pân’ n-a råmânea nici unul!
Sau: deschizând în låturi

uºile locuinþelor ºi poarta de
la drum, ºi tot de trei ori:
– Så iaså toþi ºfabii pe poartå
afarå
ªi-ndatå så meargå la iezit la
moarå!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Alteori, cel de-afarå strigå:

iar cel dinåuntru îi råspunde:
– Så iaså afarå
Toþi ºfabii din þarå,
XY XY 186 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
urmând:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Dar dac-or ieºi,
Cu ce s-or hråni?
– De asta nu-mi paså;
Din þarå så iaså!
Rostindu-se de trei ori, la

fiecare datå, cei din caså arun-
cå afarå câte trei ºfabi din cei
nouå pe care-i avea prinºi mai
înainte.
Prin unele pårþi din Ardeal,
când e lunå nouå, copiii zic:
Lunå, lunå
Vårgålunå,
Ieºi afarå, få luminå,
Cå se-nsoarå påducel
ªi ia fata lui surcel,
Cu o mâþå,
Cu o þâþå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Cu o scroafå de såmânþå,
Cu cåruþa bradului
Naintea’mpåratului.
Ca så alungi guzganii, så
mergi la lunå nouå dezbråcatå,
XY XY 187 XY XY
hi
cu cociorva în mânå, så oco-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
leºti casa de trei ori ºi så zici
când ajungi în prag:
Crai nou în caså,
Guzganii afarå så iaså!
Prin judeþul Tecuci, fetele

care au pårul scurt pun o
femeie darnicå så li-l reteze
puþin de la vârf, cu credinþå
cå astfel le va creºte pårul mare.
Prin judeþul Covurlui, la
lunå nouå se culeg legumele
ºi tot atunci se taie hlujanii,
ca så aibå gust bun la mân-
care, så nu li se usuce beldia
aºa de tare, încât vitele så nu
le mai poatå roade cu uºu-
rinþå.
Prin Bucovina, grajdurile se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
curåþå numai la lunå nouå ca

så se înnoiascå påmântul ºi så
nu facå viermi.
Dacå la Sf. Vasile va fi lunå
nouå, este semn cå anul ce va
începe va fi secetos.
XY XY 188 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Prin foarte multe pårþi, po-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
porul are o mare teamå în
seara sau spre seara când va
fi lunå nouå. Prin unele locuri
ardelene se crede cå în acea
noapte, pe la miez, umblå vâl-
vele; copiii aprind tamarice,
– un fel de plantå asprå, cu
crenguþe ca ale bradului.
atunci umblå strigoii cu un
opaiþ în mânå, – fiecare soi de
strigoi, – pe la lucrurile care
sunt rânduite: cel pe vaci, pe
la vaci, ca så le ia mana º.a.
Prin judeþul Tecuci, lumea
crede cå cel ce umblå pe lunå
nouå poate fi primejduit din
partea lupilor.
În aceastå noapte ies din
morminte cei ce-au murit
XYXY XY XY
XYXY XY XY
prin înec sau ºtreang, ºi cautå

så facå tot soiul de råutåþi oa-
menilor stråini ºi neamurilor
lor, cåci nimic nu-i poate opri
în afarå de sunetul clopotului
la bisericå ºi sfânta slujbå.
XY XY 189 XY XY
hi
„Începutul lunii e începutul
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tuturor relelor; toate råutåþile
la începutul lunii se ivesc ºi
þin pânå se face slujbå la bise-
ricå, chiar dacå luna s-a pri-
menit sâmbåta ºi dacå acum
s-a slujit, acum luna aceea
este curatå [ºi lumea] nu mai
are de ce se teme. Slujba poto-
leºte toate relele”.
„Dacå-i cineva bolnav, boa-
la se înnoieºte ºi se întåreºte.
Copilul la lunå nouå mai tare
þipå. Chiar visurile, atunci
sunt mai rele.
Iarna, când e lunå nouå,
strânge în ger, iar vara e vânt,
plouå.
La lunå nouå fac ferme-
cåtoarele farmecele cele mai
rele, cåci atunci au putere,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
pentru cå ele, cu necuråþenia

umblå”.
„Când e lunå nouå, nu se
cade så pomeneºti de nimic
råu, cåci atunci umblå
ducå- se-pe-pustiu, toate
XY XY 190 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
relele. Zice cå atunci umblå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ciuma ºi holera; vorbesc între
dânsele ºi se îndeamnå:
– Hai så mergem, så vedem
ce mai fac copiii noºtri!
ªi-apoi numai ce auzi cå
cela a murit...”.
Prin urmare, la lunå nouå
vor fi o seamå de lucruri care
nu trebuie fåcute:
Mai întâi, în caså nici nu
trebuie så se pomeneascå
vorbele „lunå nouå”, ca så nu
se spargå „din te miri ce”,
stråchinile, oalele ºi celelalte
hârburi.
numai bårbatul poate aduce
în caså vestea craiului nou
zicând: „Crai nou în þarå!”,
cåci, dacå ar face-o ºi femeia,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
s-ar strica oalele ºi stråchinile.

Prin jud. Bacåu se crede cå
se va dårâma horna, dacå se
pomeneºte de lunå nouå.
Când se vede, e bine så i se
spunå:
XY XY 191 XY XY
hi
Ptiu! ptiu! crai vechi!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
La duºmani, nou,
Dar la noi, vechi!
cåci, dacå i se zice crai nou,

blestemå morþii ºi zic:
– Då, Doamne, crai aºa de
nou, cât vei tråi!
„Nici så zici cå se vede, cå
plâng morþii”, ºi e påcat. Tot
mortul blestemå ºi zice:
– Då Doamne, aºa så vezi
cât vei tråi!
Dacå i s-ar zice lunå nouå,
s-ar îmbolnåvi! E bine så i så
zicå:
– Luna a fost veche ºi e
veche!
La lunå nouå nu e bine så
se facå semånåturi, cåci nu
leagå.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
„De pui pepeni, toatå vara

tot înfloresc ºi nu mai leagå.
Dacå semeni grâu, tot se coa-
ce ºi se coace: pe la amiazåzi
mergi ºi þi se pare cå e copt,
[iar] când te uiþi seara, e tot
XY XY 192 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
verde; ºi dimineaþa iar, ºi nu-l
XYXY XY XY
XYXY XY XY
poþi nimeri cu seceratul”.
Ucrainienii cred de aseme-
nea cå såmânþa puså la lunå
nouå nu produce ºi cå „înde-
obºte, nimic så nu faci la lunå
nouå”.
Numai florile se pot semå-
na acum, cåci ele înfloresc
toatå vara.
Macedo-românii, dimpo-
trivå, cred cå bucatele semå-
nate la lunå nouå, vor creºte
din zloatå.
De asemenea nu trebuie så
se råsådeascå nici pomi, cåci
dacå înfloresc, florile lor nu
leagå sau fac viermi la rådå-
cinå plantele råsådite.
Prin unele pårþi bucovi-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nene, dimpotrivå, se spune cå

la lunå nouå e bine så se
råsådeascå altuanii, cåci, câte
zile se va întârzia peste înce-
putul lunii, atâþia ani vor
zåbovi ºi pomii cu rodirea.
XY XY 193 XY XY
hi
Astfel de credinþe le întâl-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nii ºi la francezi, germani, ruºi,
sârbi ºi bulgari.
La lunå nouå nu se pun
cloºte la clocit pe ouå, cåci cea
mai mare parte din ouå vor
ieºi limpezi, adicå nu vor fe-
cunda ºi deci nu vor scoate
pui; dacå, întâmplåtor, vor
scoate, puii aceºtia vor chis-
cui toatå ziua ºi vor muri, sau
nu se vor þine dupå cloºcå. Ca
så nu chiscuie puii scoºi din
ouåle puse sub cloºcå la lunå
nouå, så pui ºi surcele sub
ouå, zicând:
Nu chiscuie ouåle;
Chiscuie surcelele.
Lemnele pentru caså sau

alte întocmiri gospodåreºti så
nu se taie pe vreme de lunå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
nouå, cåci este primejdie så

le månânce cariile.
Gunoiul se carå pe câmp
numai la lunå nouå, ca så se
înnoiascå påmântul ºi så nu
mai facå viermi.
XY XY 194 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Oamenii se feresc så-ºi spe-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
le capul cu apå caldå, ca så
nu le cadå pårul.
Nuntå pe aceastå vreme nu
se face. În caså nouå nu tre-
buie så se mute nimeni ºi nici
un lucru de seamå så nu se
înceapå, cåci nu va fi ispråvit
cu bine.
Dacå la Sf. Dumitru va fi
lunå nouå, va fi ger mare iar-
na.
3. LUNÅ PLINÅ
Lunå plinå sau lunå veche se

cheamå atunci când întreaga
ei „faþå” se vede îndatå dupå
apusul soarelui.
Prin unele pårþi, „la trei
XYXY XY XY
XYXY XY XY
sferturi de lunå veche” se alun-

gå ploºniþele din caså, frecând
cu castraveþi pe la cråpåturile
podelelor.
Dacå la Anul Nou este lunå
plinå, se crede cå aceasta este
XY XY 195 XY XY
hi
semn cå anul ce se începe va
XYXY XY XY
XYXY XY XY
fi månos.
Dacå e lunå plinå la Sf.
Dumitru, va fi zåpadå mare
peste iarnå.
La lunå plinå, toate cele
bune se încep, ca så meargå
în plin: atunci se porneºte
plugul ºi se fac semånåturile;
atunci se ridicå în furci casele
noi. Boitul la lunå plinå så se
facå.
Copilul nåscut în lunå plinå
va tråi în jårtfå de toate, nu
va duce adicå lipså de nimic.
Copilul se înþarcå la lunå
plinå, ca så fie bucuros, noro-
cos ºi så-i meargå bine, „în
plin”. I se pune un ou råscopt
la gunoi, – într-un colþ al ca-
sei, unde de obicei se strânge
XYXY XY XY
XYXY XY XY
gunoiul, – „într-un chiort”, ºi

dacå copilul se duce ºi-l ia, e
semn cå se va înþårca lesne.
La lunå veche unii postesc,
ca så aibå parte de avere ºi
sånåtate.
XY XY 196 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Anumite practici medicale
XYXY XY XY
XYXY XY XY
se fac numai „pe la sfârºitul
lunii”; astfel se urmeazå spåla-
tul ºi oblojitul pentru jupuieli
cu buruieni de jupituri.
„La lunå plinå, så mergi cu
toþi copiii la bisericå, så citeas-
cå preotul pe cap; la femei,
acatistul Maicii Domnului, ºi
la bårbaþi, al Sfântului Nicolae,
cå e mare ajutor ºi li se lumi-
neazå mintea”.
Românii bucovineni din
Putna „îndåtineazå a sfinþi sare,
tårâþe ºi apå pe timp de lunå
veche, în contrast cu vecinii
lor, care fac aceasta pe lunå
nouå. Aceste obiecte le ames-
tecå apoi laolaltå ºi le dau vi-
telor så le månânce, ca nimeni
så nu fie în stare a le strica
XYXY XY XY
XYXY XY XY
vacile ºi a le lua mana, adicå

laptele”.
Când e lunå plinå, nu se in-
trå în caså cu bårdiþa pe umår,
cåci se vor strica blidele din
caså.
XY XY 197 XY XY
hi
Lemnele nu trebuie så se
XYXY XY XY
XYXY XY XY
taie la lunå veche, cåci le stri-
cå cariul.
Casele se våruiesc în zilele
de post, când e lunå veche;
gospodina face aceasta cu mâi-
nile dindåråt, molfåind coajå
de pâine, målai ori altceva, ca
så scape de ploºniþe.
Ca så scape de guzgani, prin
unele pårþi din Bucovina se
face urmåtoarea vrajå: seara,
în asfinþitul soarelui, gospo-
dina pune pe truncher fundul
de måmåligå, ceaunul, meles-
teul ºi zice:
– Oaspeþii mei sunt flå-
mânzi; eu le aduc mâncare!
A doua zi ia aceste lucruri,
bate afarå la fereastrå ºi zice:
Luna-i la sfinþit,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ªi oaspeþii mei la despårþit!
Aceasta se urmeazå la trei

sfârºituri de luminå.
Copilul nåscut la lunå pli-
nå, „va duce jårtfå de toate, –
XY XY 198 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
nu va duce lipså de nimic”,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ca ºi cel nåscut când luna este
în creºtere, ceea ce nu se va
întâmpla cu cel nåscut când
luna va fi în descreºtere.
4. „CÂTE-N LUNÅ,
TOATE”
Despre pete care se våd în

lunå, mai ales atunci când
aceasta este plinå, poporul
nostru are o sumå de poves-
tiri, – „câte-n lunå!”, „câte-n
lunå ºi-n soare!”.
Cea mai råspânditå cre-
dinþå este aceea cå în lunå se
aflå chipurile a doi fraþi, unul
fiind ucigaºul celuilalt, puse
XYXY XY XY
XYXY XY XY
acolo de Dumnezeu, pentru

ca lumea, våzându-le, så se fe-
reascå de acel neiertat påcat
al fratricidului.
Pe alocuri se crede cå aceºti
doi fraþi sunt Cain ºi Abel, fiii
XY XY 199 XY XY
hi
lui Adam ºi ai Evei. Povesti-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
rile pe care le-am aflat despre
dânºii le-am aråtat la Povestea
lumii de demult, astfel cå aici
nu se mai pot înºira.
în lunå se aflå doi fraþi mocani
ºi-o mioarå, a cåror povestire
este urmåtoarea:
Acei doi mocani, ca fraþi,
s-au înþeles împreunå o sea-
må de vreme, dar chiar mult
de tot nu, cåci cel mai mare,
prinzând necaz pe fråþiorul
mai mic, îºi puse în gând ca
så-l omoare, cåci acesta, fiind
mai harnic ºi mai cumpånitor,
îºi fåcuse mai multe ºi mai
frumoase turme de oi.
O mioarå aflå de gândul
fratelui såu ºi-i spuse ståpâ-
nului cele ce ºtia, dar spusa
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ei påru fratelui mic peste pu-

tinþå, cåci sårmanul fecior
nu-ºi putea da crezare cum pe
lumea asta se poate ca un fra-
te så ridice cuþitul asupra
unui alt frate?!
XY XY 200 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Dar påcatul s-a fåptuit: fra-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tele cel mai mic, cu mioara
lui, au fost uciºi. Dumnezeu,
ca så arate lumii icoanå de
spaimå, le-a pus chipurile în
lunå, ca lumea så le vadå,
mai ales pe acea vreme când
duhurile rele au mai multå
ståpânire asupra oamenilor,
noaptea, ca våzându-le, så se
întoarne la calea cea dreaptå.
Unii înså adaugå cå între
cei doi fraþi nu-i mioara, ci un
vas de lemn, pe care ucigaºul
îl þine la capul fratelui såu, ca
så se umple de sânge ºi apoi
så-l bea pânå la fund.
ªi sângele curge, curge, ºi
va curge fårå sfârºit.
„Când cåldarea va fi plinå,
atunci vor pica din ea trei
XYXY XY XY
XYXY XY XY
picuri pe påmânt, påmântul

se va aprinde ºi va arde cu tot
de pe el, – vremea de apoi”.
Prin alte pårþi se spune cå
fratele cel mic, ucigaºul, poar-
tå pe cel mare în spinare,
XY XY 201 XY XY
hi
þinându-i o cåldåruºå la nas,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ca så-i adune sângele.
Prin judeþul Botoºani se po-
vesteºte cå odatå s-au luat
întâi la ceartå ºi apoi la båtaie
cei doi fraþi, dupå care s-au
înjunghiat cu cuþitele. Dum-
nezeu, ca så pedepseascå
aceastå råutate, a fåcut din sân-
gele lor luna, pe chipul cåreia
se våd, mai ales când este
plinå, capetele celor doi fraþi,
care stau aplecaþi unul spre
altul.
Cine s-ar uita printr-un inel
de cununie sau o basma de
måtase, i-ar vedea mai bine.
Tot prin aceste pårþi se
crede cå cei doi fraþi gemeni,
care se duºmåneau de mult,
s-au stråpuns cu þepoaiele în
XYXY XY XY
XYXY XY XY
preajma unui car cu boi. Aºa,

laolaltå cum sunt, cu car cu
tot, Dumnezeu i-a pus în lunå.
Prin Bucovina se poves-
teºte cå „erau de demult doi
fraþi; ºi s-au apucat så coseascå;
XY XY 202 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
da mâncare n-aveau nimicå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
decât un pådureþ sålbatic,
acolo pe câmp. Cosesc ei ce
cosesc, mai månâncå vreo
douå pådureþe, – nu mai pot:
au slåbit de tot.
Lângå dânºii era un stejar;
iau ºi pun coasele în stejar, se
pun jos la umbrå ºi se culcå.
– Mai coseºte ºi tu, coaså,
dacå poþi, – zic ei, – cå nouå
ne trebuie de mâncat ºi de
båut, ºi coasa de båtut!
Coasa le zice ºi ea:
– Eu aº cosi, dar ºi mie îmi
trebuie de mâncat ºi de båut
ºi coasa de båtut. ªi nici eu
nu pot!
S-au sculat ei iarå ºi s-au
apucat de cosit, – ce-au cosit.
Apoi au låsat ºi-au mers så
XYXY XY XY
XYXY XY XY
puie-n stog. Dar erau flå-

mânzi, cå nu vedeau cu ochii.
Deodatå, ce i-a venit celui
de jos în gând, de foame: apu-
cå pe frate-såu cel de pe stog
în furcå, ca så-l månânce.
XY XY 203 XY XY
hi
Atunci Dumnezeu, våzând
XYXY XY XY
XYXY XY XY
påcatul acesta, s-a încrânce-
nat ºi i-a luat cu stog cu totul,
cum erau, ºi i-a pus în lunå;
º-amu cine se uitå prin basma
de måtase, vede bine toate”.
Tot prin Bucovina se aude
ºi urmåtoarea povestire:
„În lunå sunt doi fraþi: unul
bogat ºi celålalt sårac. Cel
sårac a furat de la fratele såu
oleacå de fân sau paie, så dea
la vite, cåci n-avea cu ce le
hråni. ªi fratele såu, de ciudå,
l-a apucat în þepoi.
Dumnezeu i-a pus în lunå
ca semn: ce grozåvie s-a få-
cut! Cåci a fura, så dai la o
vitå, nici nu e påcat. Doar e
dobitocul lui Dumnezeu. Are
s-o lase så piarå? Sau omul,
de nevoie, de foame, dacå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
furå, încå nu e påcat: poate

are copii ºi, dacå n-are de unde
le da, îi va låsa så piarå? Nu-
mai acela ce furå ºi vinde are
påcat, sau, dacå furå fårå så
aibå nevoie”.
XY XY 204 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Prin judeþul Tutova se aude
XYXY XY XY
XYXY XY XY
urmåtoarea povestire:
„Erau odatå doi fraþi. Unul
era drept ºi cu fricå de Dum-
nezeu ºi fåcea numai fapte
bune, – ºi de asta, toate îi
mergeau în plin, – iar celålalt
era om råu ºi ura de moarte
pe fratele cel bun.
Într-o searå frumoaså, cu
lunå plinå, au plecat ei så se
plimbe. ªi mergând ei aºa,
fratele cel råu tot cåuta prici-
nå de sfadå cu celålalt. Ceasul
cel råu, se vede, cå-i påºtea
din urmå pe amândoi, cå, din
vorbå în vorbå, odatå se
înfuriå ºi, luând o cioatå din
marginea drumului, îl pocni
drept în cap. Când våzu pâ-
râul de sânge ce curgea din
capul fratelui såu, se îngrozi
XYXY XY XY
XYXY XY XY
singur de fapta ce a fåcut ºi

luå o cåldare, ca så strângå
sângele de pe jos.
Dumnezeu, când våzu în-
tâmplarea aceasta, deschise
cerul ºi strigå:
XY XY 205 XY XY
hi
– Blestematule, ce-ai fåcut?
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Am så vå pun în lunå, ca în
vecii vecilor så se ºtie de toþi
oamenii påcatul ce aþi fåcut.
ªi îi ridicå pe amândoi ºi îi
puse în lunå.
ªi de atunci ºi pânå aståzi
stau cei doi fraþi aºa cum i-a
pus Dumnezeu, pentru a lua
pildå oamenii ce mare påcat
este, så ridici mâna asupra
fratelui”.
Prin unele pårþi se poves-
teºte cå odatå au pornit doi
fraþi în ziua de Ciuda lui Ar-
hanghel, ca så-ºi facå stogurile
cu fân. Alþi oameni, våzân-
du-i, le-au zis:
– Nu mergeþi aståzi, cå azi
e zi mare de primejdie; azi e
Ciuda lui Arhanghel!
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Dar fraþii le råspunserå cu

nepåsare:
– Ce ne paså nouå! Puteþi
så vå ciudiþi voi cât veþi voi,
cå noi tot ne ducem!
ªi s-au dus.
XY XY 206 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Acolo, la câmp, unul s-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ridicat pe stog ca så aºeze pa-
lele de fân, iar celålalt a înce-
put så-i dea de jos fânul cu
furca. ªi tot lucrând astfel, a
greºit cel de jos ºi a luat pe cel
de sus în furcå, ucigându-l în
chipul acesta.
Iar Dumnezeu, ca så dea
lumii o pildå, luå chipurile
acestor doi fraþi ºi le puse în
lunå.
Prin judeþul Dolj se zice cå
dintre doi fraþi, cel mare a
omorât pe cel mic. În lunå se
vede cum ucigaºul þine în spa-
tele lui pe cel ucis. Din nasul
acestuia curge în fiecare an
câte o picåturå de sânge în-
tr-o cåldare pe care o þine uci-
gaºul. Când cåldåruºa se va
XYXY XY XY
XYXY XY XY
umplea de sânge ºi se va scur-

ge pe påmânt, påmântul se va
aprinde ºi lumea astfel va
pieri.
Prin judeþul Botoºani se
spune cå în lunå sunt doi
XY XY 207 XY XY
hi
fraþi, din care unul este soro-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cit så bea veºnic påcurå din-
tr-un ciubår pentru cå a ucis
pe fratele såu.
Credinþa cå în lunå sunt
trei fraþi o întâlnim prin par-
tea de miazånoapte a Moldo-
vei: doi din fraþi sunt ucigaºii
celui de al treilea:
Odatå au mers trei fraþi ºi
au råmas într-o noapte la o
femeie våduvå. Peste noapte,
femeia aceea, având purtåri
urâte, a påcåtuit cu tustrei
fraþii, fårå înså ca så ºtie unul
de ceilalþi doi fraþi.
A doua zi, våduva care få-
cuse målai, då o bucatå celui
mai mare dintre fraþi, iar
acesta rupe o parte ºi-o întin-
de celui mijlociu. Acesta zice:
XYXY XY XY
XYXY XY XY
– Mulþumesc, cå am: mi-a

dat ºi mie!
Întinde apoi o bucatå de
målai fratelui mai mic, dar ºi
acesta îi råspunde ca ºi mijlo-
ciul.
XY XY 208 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
Våzând fratele mai mare cå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
ºi fraþii lui fuseserå våduvii pe
plac, s-au luat la sfadå ºi sfada
lor s-a sfârºit prin moartea lui
din mâna celorlalþi doi.
În lunå se aflå chipurile
acestor doi ucigaºi, care þin
un ciubår plin cu sângele ce
picurå din trupul celui ucis.
Prin unele pårþi se crede cå
în lunå se aflå doi copii, care
nu-s altceva decât niºte stri-
goi prefåcuþi în vârcolaci.
Prin unele locuri din Buco-
vina, în lunå se zice cå se aflå
doi fraþi ce se bat cu coro-
mâsla.
„În lunå, – dupå alte cre-
dinþe, – sunt fraþii ce se bat
pe astå lume. Dacå bate frate-
le cel mic pe cel mare, pe ceea
lume stau în lunå ºi acel mare
XYXY XY XY
XYXY XY XY
îl þine pe cel mic în spate, iar

pe cel mic îl bat cu bicele de
påcurå acei ce pedepsesc pe
ceea lume”.
vina, se crede cå „în lunå sunt
XY XY 209 XY XY
hi
doi fraþi: unul stå pe påmânt,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
[– jos] ºi då fân în car celuilalt
ºi vorbesc:
– Eu, – zice unul care-i mai
iute, – så am puterea pe care
o ai tu, aº îngheþa viþelul în
vacå ºi coarnele din rådåcinå
la bou.
Dar acela îi råspunde:
– Ce folos, dacå nu poþi
så-þi aråþi puterea, cåci atunci
când e timp råu, noaptea e
micå ºi vine soarele de dimi-
neaþå ºi încålzeºte påmântul”.
Alþii spun cå cel doi fraþi
din lunå se numesc ªtefan ºi
Pavel. Ei þin un ciubår cu sân-
ge, în care se toarnå sângele
de la toþi cei ce mor atunci
când li se ia sufletul.
Prin jud. Botoºani se crede
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå în lunå sunt doi ciobani

care þin un ciubår de påcurå.
Prin jud. Prahova se zice cå
în lunå se vede un cioban
rezemat în bâtå, care vorbeºte
cu o femeie venitå så ia apå
XY XY 210 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
de la fântâna care se aflå alå-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
turi de cioban.
Prin jud. Muscel petele din
lunå se crede cå aratå pe un
cioban, cu târlele ºi oile lui,
care, dupå cum am våzut, pe
când cerul era aproape de
påmânt, s-a apucat ºi-a zvârlit
cu o baligå în ochii lunii, de-a
chiorât-o.
În sfârºit, dupå unele spuse,
în lunå s-ar afla Sf. Petru, de-a
dreapta ºi Sf. Pavel, de-a stân-
ga.
Se gåsesc ºi o sumå de cre-
dinþe care spun cå în lunå nu
se aflå decât un singur om. O
frumoaså legendå ardele-
neascå urmeazå în aceste ºire:
„A fost odatå, în vremurile
de demult, un boier bogat. Le
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mersese vestea bogåþiilor sale

peste nouå þåri ºi nouå måri,
cåci parcå adunase pe moºiile
sale toate avuþiile påmântului.
Avea un palat cu ziduri nu-
mai ºi numai de aur ºi cu
XY XY 211 XY XY
hi
trepte de nestemate, de fåceau
XYXY XY XY
XYXY XY XY
noaptea zi, cale de trei poºti.
Daråmite alte bogåþii? Avea
fânåþuri întinse ºi moºii de nu
le cuprindea gândul omului,
ºi pe ele påºteau turme nenu-
mårate.
ªi era bun la suflet boierul,
bun ca pâinea albå, cåci milu-
ia pe tot såracul, såtura pe tot
flåmândul ºi pe tot lipsitul îl
fåcea cu caså ºi maså.
La acest boier cicå veni în-
tr-o zi un românaº, ca så-i
cearå vreun loc de slujit. Bo-
ierul, cum l-a våzut, i-a plåcut
de el ºi l-a dåruit cu priso-
sinþå, cåci era chipeº flåcåul
ºi-l avea pe vino-ncoace. I-a
dat un petec de påmânt pe un
deal ºi o turmå de mioare, ca
XYXY XY XY
XYXY XY XY
så aibå cu ce-ºi îndulci traiul.

Flåcåul i-a mulþumit, ºi-a
luat turma ºi doi câini ºi plecå
spre moºioara sa. Aici îºi clådi
o colibå, ca så aibå unde så se
adåposteascå de vânt ºi de
XY XY 212 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
ploi, închise un ocol de på-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
mânt cu gard pentru înnop-
tatul mioarelor.
Peste zi el era tot trist ºi nu
vorbea cu nimeni, ºi numai
seara îºi vårsa focul inimii,
doinind din fluieraºul lui de
os. Când începea så cânte,
mioarele toate se adunau ºi
ascultau duse, cu ochii hol-
baþi la ciobånaº. Cicå aºa
duios zicea el din cobuzul såu,
încât ºi vânturile îºi opreau
mersul ºi râuleþul din apro-
piere îºi þinea apele-n loc, ca
så asculte.
Dar cântecul lui era atât de
ademenitor, încât chiar ºi oile
din vecini se adunau la stâna
lui ºi nu mai voiau så plece
XYXY XY XY
XYXY XY XY
acaså. De aceea, începurå

ceilalþi ciobani så se cam uite
chiorâº la el ºi så-l duºmå-
neascå, ba unii dintre ei îl
ameninþarå cå-l pâråsc la boier,
dacå le mai ademeneºte oile.
XY XY 213 XY XY
hi
Bietul cioban vedea cå-i vi-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
novat, dar nu se putea þine ca
så nu doineascå, cåci fluierul
era singura-i mângâiere.
Atunci, ciobanii din vecini,
pizmaºi cum erau pe român,
merserå la boier ºi dådurå jal-
bå, cå le furå oile.
Boierul se amårî în suflet
când auzi cå ciobanul îi rås-
plåteºte astfel fapta lui miloa-
så, ºi îi gråi astfel:
– Ei bine, omule, nu þi-e på-
cat de Dumnezeu så låco-
meºti la averea altora, când
ai oile tale ºi påmânt pe care
pot så pascå iarbå bunå?
Ciobanul cåzu atunci la
picioarele lui ºi, plângând, îi
zise:
– Aºa e, måria ta, am greºit,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
dar nu cu voie, cåci nu eu fur

oile, ci ele vin la mine. E un
blestem pe capul meu, de care
nu må pot dezlega!
Auzind boierul aceste cu-
vinte, i se fåcu milå ºi, cu toatå
XY XY 214 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
supårarea sa, îi zise în drepta-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tea lui nermåginitå:
– Eu våd bine cå aicea e
ceva la mijloc; povesteºte-mi
tot din fir în pår!
Atunci ciobanul, zvântân-
du-ºi lacrimile, zise:
– Când am venit în þara
asta, n-am venit de flori de
mår. Avea doarå ºi þåriºoara
noastrå påmânt destul de
månos, ºi cu tinereþele mele
aº fi putut så-mi câºtig ºi acolo
pâiniºoara de azi pe mâine.
Dar nu m-au mai råbdat locu-
rile acelea nici o clipå ºi atunci
am fugit departe-departe de
ele, pânå la curtea måriei tale.
Aºa mi-a fost scris, ca så cu-
nosc eu necazul cel mai mare
din lume, ºi de aceea trebuie
XYXY XY XY
XYXY XY XY
så sufår ºi azi. Ascultå-må,

måria ta, cåci vorbele mele nu
sunt numai niºte vorbe goale,
ci sunt povestea amarului.
Am avut ºi eu odatå parte ca
så cunosc fericirea pe påmânt,
XY XY 215 XY XY
hi
îndrågostindu-må de o fatå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cum n-a mai fost pe lume. Un
an de zile am tråit amândoi
zile de miere, când deodatå
mi s-a întunecat norocul. În
orbirea noastrå, uitasem så slå-
vim pe Dumnezeu, de la care
ne-a venit binele, ºi atunci,
el, mâniindu-se pe noi, a tri-
mis din senin o boalå pe iubita
mea, care în trei zile a atins-o.
Când era pe patul de moarte,
ea-mi zise: „ºine, Stane, fluie-
rul acesta, ca så te mângâi în
chinul tåu, ºi roagå-te la
Dumnezeu ca så ne ierte påca-
tele!” ªi atunci a murit, låsân-
du-ºi numai acest fluieraº
måiestru. Atunci am simþit cå
må usuc de-a-n-picioarele pe
zi ce merge, cåci fiecare locºor
XYXY XY XY
XYXY XY XY
îmi aducea aminte de ea. ªi

am plecat de pe påmântul
unde mama må nåscuse, ºi
am ajuns aci, unde singura
mea mângâiere e acest cobuz,
din care cântå glasul ei. ªi
XY XY 216 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
acum, mâniatå, iatå-må pârât
XYXY XY XY
XYXY XY XY
cå ademenesc oile vecinilor
care vin cârduri-cârduri, când
doinesc cu el. Dacå må crezi
vinovat, goneºte-må, lipseº-
te-må de orice ajutor, laså-mi
înså acest fluier!
Boierul simþi cå îl podidesc
lacrimile ºi, muiat, zise:
– Laså, Stane, cå oi face eu
dreptate!
ªi porunci ca så îngrå-
deascå moºia ciobanului cu
zid înalt, pentru ca så nu mai
poatå intra oile vecinilor pe
moºia lui. Apoi, chemând pe
ciobanii ceilalþi, îi dojeni cu
vorbe aspre pentru clevetirile
lor.
Aceºtia, mâniaþi atunci, se
hotårârå ca så punå cap vieþii
XYXY XY XY
XYXY XY XY
românului, pentru care suferi-

serå ocarå ºi så-i ia fluierul
måiestru.
Pe la miezul nopþii, când
ciobanul încetase så cânte ºi
aþipise biniºor, se strecurarå
XY XY 217 XY XY
hi
vreo câþiva dintre vecinii piz-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
måreþi pe moºia lui, voind så-i
råpunå viaþa.
Când înså era pe-aici,
pe-aici så-l loveascå, un câine
începu så latre ºi ciobanul se
trezi din somn. În mânia ºi
amåråciunea sa, smulse un
par de la colibå ºi, învârtindu-l
deasupra capului, era så-i facå
una cu påmântul pe nevred-
nicii tâlhari. Dar, aducân-
du-ºi aminte de Dumnezeu,
el le låså viaþa, ºi scârbit de
locul acela, îºi luå parul pe
umeri ºi porni la drum.
Trei zile ºi trei nopþi a um-
blat råuleþ prin codri, când, pe
la amurgitul zilei a patra, cåzu
istovit de ostenealå. Atunci
XYXY XY XY
XYXY XY XY
se puse pe un plâns amar ºi îl

rugå pe Dumnezeu så se îndu-
re de el ºi så-l ia de pe acest
påmânt urgisit.
Domnului i se fåcu milå,
våzându-l pocåit în suflet, ºi
XY XY 218 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
îl ridicå prin våzduh, aºezân-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
du-l în lunå.
Pe drum, ciobanul începu
så mai zicå o doinå din glå-
suitorul såu fluier, ºi, – minu-
ne, – turmele de oi începurå
så se ridice prin våzduh, luân-
du-se dupå cânt.
Când înså ajunse la lunå ºi
puse mâna så se suie în ea,
fluierul îi scåpå din mânå ºi îi
cåzu în mare. Oile atunci rå-
maserå atârnate în aer, ºi tot
cearcå de atunci ºi pânå în
ziua de azi så ajungå la lunå,
care le då mereu târcoale, înså
în zadar, cåci nu se pot înålþa
aºa sus, ºi atunci încep så plân-
gå amar, – ºi oamenii zic atunci
cå plouå.
ªi de vå veþi uita în lunå,
XYXY XY XY
XYXY XY XY
veþi zåri un om uscându-ºi

obielele de pe un par ce îl þine
pe umeri.
Pizmaticii vecini înså n-au
avut stare ºi se luarå cu bâte
ºi topoare dupå cioban, ca så-l
XY XY 219 XY XY
hi
omoare, înså luna n-au pu-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tut-o ajunge niciodatå. Dar
Dumnezeu i-a båtut pentru
neastâmpårata lor urå ºi i-a
blestemat din neam în neam,
ca, de câte ori va luci luna
plinå pe cer, ei så se ia ca niºte
smintiþi dupå ea, cu topoare
ºi cu bâte în mâini, ºi alergând
peste dealuri ºi våi, så fie
lunatici”.
Prin jud. Neamþ, ciobanul
din lunå se socoteºte a fi Avel.
El cântå din fluier înaintea
oilor.
Prin jud. Muscel se crede
cå în lunå este capul lui Iuda,
spânzurat, cum de altfel cred
ºi francezii.
Pe alocuri se spune cå-n lunå
ar fi un cioban care-ºi usucå
XYXY XY XY
XYXY XY XY
obielele, cum am mai våzut.

Prin unele pårþi din Boto-
ºani, poporul crede cå în lunå
se vede Sf. Petru cu un cal ºi
un ciubår de sânge alåturi. Sf.
Petru a tot alungat calul ºi
XY XY 220 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
acesta a fugit mereu, pânå s-a
XYXY XY XY
XYXY XY XY
oprit în lunå, ºi unde Dumne-
zeu i-a blagoslovit så råmânå.
ªi Sf. Petru a sângerat de mâ-
nie calul, iar din rana calului
curge sânge în ciubår.
Prin jud. Vâlcea, pe unde,
dupå cum vom vedea, se cre-
de cå luna a fost mânjitå de
soare cu baligå de vacå, spre
a nu fi aºa de luminoaså ca
dânsul, se crede cå în lunå se
vede chipul unui cioban care
a curåþit luna de baligå, „cå
cerul era pe atunci de dai cu
mâna de el”, adicå foarte
aproape de påmânt.
în lunå este chipul unui þigan
care ar fi furat niºte paie pen-
XYXY XY XY
XYXY XY XY
tru o vacå a lui; „el a gândit

cå nu-l vor vedea [oamenii],
dar Dumnezeu l-a pus în cer,
ca så-l vadå fiecare”.
Drumul ce e pe cer, – Calea
robilor, – este dâra de paie
XY XY 221 XY XY
hi
care a curs din sarcina de paie
XYXY XY XY
XYXY XY XY
furatå de þigan.
Amintesc încå ºi o mårturie
a mea, care pânå la un loc ne
poate da o îndestulå luminå
asupra chipului cum se por-
nesc povestirile ºi legendele:
Eram mic, de ºapte-opt ani.
Era într-o preafrumoaså noap-
te de varå, între pråºit ºi sece-
rat. Ståteam pe prispå afarå,
cu pårinþii ºi, nu ºtiu cum,
apuc pe un frate al meu mai
mic ºi-l rostogolesc în båtå-
turå. Mama, dupå obiºnuita-i
pedeapså, ca så må mai îmbu-
neze, mi-a aråtat mândra faþå
a lunii pline ºi mi-a zis cam
astfel:
– Uite, a fost odatå un îm-
pårat care avea doi copii tare
XYXY XY XY
XYXY XY XY
neascultåtori. Într-o zi, Dum-

nezeu a trimis tråsnetul din
cer, care i-a tråsnit, iar apoi,
le-a pus chipul, colo, în lunå,
så-i vadå toþi copiii ºi så fie
cuminþi!
XY XY 222 XY XY
XY LUNA XY hi
hi
În sfârºit, prin jud. Muscel
XYXY XY XY
XYXY XY XY
se povestesc ºi urmåtoarele:
„Luna a fost foarte frumoa-
så ºi strålucea aºa de minunat,
încât Dumnezeu, dorind så
påzeascå de påcat pe soare,
fratele lunii, a mânjit-o pe
unele locuri, întunecând-o ºi
fåcând-o mai urâtå, ca så nu-i
mai fie dragå soarelui”.
XYXY XY XY
XYXY XY XY
XY XY 223 XY XY
hi
Cuprins
XYXY XY XY
XYXY XY XY
Notå asupra ediþiei ......... 5
Prefaþå .............................. 7
Partea I
CERUL ..................... 15
Partea a II-a
SOARELE ................ 41
1. Soarele ...................... 41
2. Povestea ciocârliei .. 104
3. Povestea
florii-soarelui .......... 122
4. Povestea cicoarei .... 140
Partea a III-a
LUNA .................... 143
1. Luna ......................... 41
XYXY XY XY
XYXY XY XY
2. Luna nouã .............. 163

3. Lunã plinã .............. 195
4. „Câte-n lunã,
toate” ...................... 199
XY XY 225 XY XY

Cerul Și Podoabele Lui-1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cerul Și Podoabele Lui-1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tudor Pamfile

Cerul ºi podoabele lui

Cerul ºi podoabele lui

Textul de faÆå al acestei

e a fost transcris i în grafii ca:

am folosit minuscule pentru

rugând Onor. Academia Ro-

în însuºi scopul celor douå lu-

încheieri cu privire la influ-

erau cu adevårat o „pereche

iascå, e [ca] mama noastrå,

nu „distinctå”, dar nici måcar

Bârlad, la Sf. Nicolai, 1913

Religia creºtinå, îndemnân-

au fåurit o mare câtime de

credinÆe în urmåtoarea colin-

Sunt înså ºi credinÆe care

pricina drumurilor grele, fie

îi cinsteºte prin påzirea celor

Alte colinde, ardeleneºti ºi

Sus cerul l-a ridicat:

Mai frumos l-a-mpodobit,

Prin unele pårÆi se crede cå

Dupå unele credinÆe, întâ-

måtoarele: „La facerea lumii,

blau des pe påmânt.

Dac-a våzut aºa Dumnezeu,

ºi credinÆa care ne aratå cå

În sfârºit, prin unele pårÆi

Prin unele pårÆi se crede în

de credinÆele ruseºti: „Cerul

Pânå la al nouålea cer,

ªi tu te-ai dat jos!

Æe, „så nu meargå puzderia la

cru, – numai unul, – pentru

Prin Bucovina, unii spun cå

Prin judeþul Dorohoi se po-

ªi pe loc i s-a fåcut capul

Macedonia, – dupå relaÆia unui

prins ºi l-a legat de un copac

drepta atunci Celui-prea-

înseamnå: „Batå-te Dumnezeu,

miezul nopÆii cântå rugåciuni

Dupå socotinþele poporului

Se spune cå a fost odatå un

volul de toate ºi împårþin-

cundå în mare, dar Dumnezeu

ochiul lui Dumnezeu – „ochiul

sat –, ha, ha, ha!

såracå, iar fata de flåcåul împå-

el se face cålugår ori se înea-

ªi dacå era vorba pe aºa

scurtå cât o zi. Cå nora þi-i

ucigându-i, îi îngropå sub

om; ºi glasul i se topise, ºi

Împåråteaså îl urmårea pas

ªi îndatå s-aude ºi altul, din

Împåråteasa aude ºi ascultå

vasta lui cea oropsitå. Dar îm-

luat pornire de la cele douå

la mare. Trage cu plasa, nu iese

gea, cerându-se la el, când ve-

vårsat apa ºi i-a fåcut împotri-

mânca. Aceea avea o cåþea