Sunteți pe pagina 1din 638

www.cimec.

ro
DACIA
INAINTE DE ROMANI
www.cimec.ro
DACIA
CEHCETAIU ASliPHA POPOHELORU CARH AG LOCUfTC TIElULE
JJE A STANti'A IJGNAHII, MAl INAINTE IJE CONCt.JISTA ACESTOHC
'J'IEHI IJE COTHJ\ DIPEHATOI{JULL: THAIANC
nE
GR. (t TOCILEf'ICU
o,,l,ru iu fllosuli(e. - l.imliln ia drer,tn. - leiDI>rl eorrespondiale RUIUm ii allu S.,.,i;t.tii
dia lloim. - l:lm ulln khdts
OPERA PREMTATA DE SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA LA 1R77
. DIN t'ONmTLU ODOHESCt:
":? __ _
. .-
Cu 38 st:lmJII\ 4 chartl'. d',b1 catc 2
si 171 ,figuri in t'cxtu.
'-, ---
..
PARTEA 1. GROGRAPIII'.! ANTICA A IJACJF:(. - PAHTIU 11. E'rJJ:-<OJR.\Pfi(A
Sequirnur prohaLilia. nec ultra quam
id . t[UOd nrisirnile occurrerit, progredi
rt rerrllere sine pertinacia et
rPfelli sine irarundia pamti s urnus.
ti el' ro.
BUCURESCl
';RAFI'A ACADEMIEI ltOMANr<;, (LABOHATOI:UI ROMNI
No. 1!:1. SnunA. No. Hl.
1880.
www.cimec.ro
J{embnt 8frrr111'1l tJ.IIn AcadciJI.ioi Rumcmc.
Membru allu Itrstilutului ftrcluolugicu rlin Roma, o-i allu Softlri
nrc!U'olo!Jice din .Mosctw,
Vedtiu Con.1iliaru dt Statu.
V tchiu JlinistnJ allu Cultdont ,<i allu lurtfitl"r": I'tiiJ!ir,..
l'rojessore de wcheolortia lu Cuice.J'Iiifulcrt ri'iu ];,rcllresti.
H OM MAGI 1..i
de recunoscintia si lle reHpl.'ctuosn deYotamentu.
www.cimec.ro
PRECUVENTARE
Societatea Academica Romana a publicatu anco d'in annulu, 187.1
unu premiu instituilu de d. Alexandru Odobescu pentru cellu mal
hunu memoriu : assupr'a poporeloru cari au locui tu tierrile romane
de a stang'a Dunarii, mai nainte de concuist'a acestoru tierri de co-
tra imperatoriulu Traianu.
Pene in sesiunea annului 1877 nu s'a presintatu ansa nici-unu
manuscriptu, cu tote prelungirile in mai multe renduri alle concur-
sului.
Acesta laudabila staruintia d'in partea invetii..llei companii, imi dede
indernnulu, eit in timpu de mai multi anni, sa urmarescu cu reb-
dare ::;i fora intrerupere studiulu cestiuniloru ethnographice grele si
complicate alle Daciei anle-romane:
ln ver'a annnlui 1876 reusii a da acesl.om cercetari form'a unei
diserlatiuni, ce amu presentatu in limb'a germana Universitatii d'in
Prag'a, pentru a fi admisu la essamenile de Doc.toratu in Sciintile
filosofice. Lucrarea ga::;i, peste ori-ce asteptari alle melle, ua aproba-
tiune cu attu mai magulit6re , cu catu ea venea de la nisce illu-
stri professori ca : dd. HOfler si O. Hirschfeld, insarcinati cu cerce-
tarea elaboratului.
Aslu-feliu incuragiatu in incecari , continuaiu studiile
celle mulln inlesnite prin avuti'a bihliotecilorn din Prag'a si Vienn'a;
:-i dupo ua prefacere radieale a lucrarii primitive amu indrasnitu
a rc:::punde in fine ehcmarii Societatii nostre Academice. Acest'a, in
www.cimec.ro
4
sesiunea annului 1877, bine-voi a acorda unanimulu seu sufragiu
memoriului nostru purtandu dreptu devisa lui Cicerone :
Sequimur probabil ia, nec ultra quam id , quod verisimilc occur-
rerit, progredi possumus, et refellere .sine pertinacia et refelli sine
iracundia parati sumus.
In tratarea subiectului ne-amu silitu a ne tine, catu se pote, de
programa concursului, formulata in urmatorele patru puncte :
Aceste cercetari aru fi indreptate :
f: 1, assupr'a geographiei antice a Daci ei d'in timpii anteriori asic-
diaminteloru romane dintr'ens'a;
"2, assupr'a. originei, denumiriloru si dislindiuniloru ethnographice
alle poporeloru carii au locui tu aceste tierri;
3, assupr'a religiunii, institutiuniloru, legiloru, usuriloru si gra-
dului de civilisatiune alle acellorn popore, avendu-se in vedere si
monumentele de ori-ce natura, carii s'au pututu pastra de la densele;
4, assupr a vestigieloru remase d'in limbile loru.
Partea antaiu presenta ua analisa in ordine chronologica a notiu-
niloru geographice cuprinse in autorii classici he11eni si romani de-
spre Daci'a, completate aceste notiuni prin ajutorulu monumenteloru
vechi epigraphice si chartographicc.
In partea dou'a se cerceteadia, prin probe limbi..Jtice, physiologice si
ethowgice, caroru rasse si grupe de poporu appartinu locuitorii ante-
riori colonisarii romane a Daciei : Scythi, Agathirsi, Geti si Daci.
Capitolele II, Vll si Vlll suntu consacrate expunerii amenuntite a
opiniuniloru, ce scriitorii vechi. si moderni, au emisu in acesta ce-
stiu ne.
Cercetarile limbistice a vendu de obiectu aprope exclusivu terrimulu
lexicalicu, amu renduitu pre cathegorii resturile d'in vocabularulu
limbei scythe (cap. III) si geto-dace (cap. IX) : cuvinte transmise cu
semnificatiunea loru, cuvinte a caroru semnificatiune nu se arretta
de anticitate, numi proprii de persone, de popore, de locuri, munti
si riuri, cullese crin scriitori, inscriptiuni si d'in alte monumente.
Resultatele ce ne dete studiulu filologicu am c.autatu sa le intarimu
prin informatiunile hysiographice procurate de H'.riitorii veehimei, de
craniologia si de operele de arta grece si romane, cea-ce c.onstitue
cuprinsulu capitoleloru V si .X.
www.cimec.ro
5
------.---- ---
[n capitolele 1V XT se stuctiadia : earacterulu nat.ionalu si fa-
cultatile intelectuale, obiceiurile private, institutiunile si credintile re-
inslilutiunile civile, politice si militare, induslri'a si comerciulu
Scythiloru, Get.iloru si Dacilorn; iara capitolulu XH He ocupa cu mo-
numentele de ori-ce natura, aflate in Daci'a Hi cu clas-
sificarea Ioru chronologica ethnica.
l n fine capitolulu din urma (XIII) incheia aceste cercetari numai
printr'na privire retrospectiva a resultateloru dobendiLc, si deschide in
acelasi timpu callea cotre a trei'a parte a iucrarii ce am intreprinsu,
cotrc partea istorica, ce cugetu in curendu a o da la lumina, ca unu
supplementu la volumulu de facia.
Multiumita generositatii Academiei Romane, unu numeru insem-
natu de stampe, charti geographice si de in corpulu chartii, ese-
cutate celle mai multe Ia Paris, inlesnescu forle intiellegerea textului,
presentandu-se cititorului nu numai simpl'a descriptiune, dero si for-
m'a obiectului descrisu.
Ctu pentru methodulu ce am urmatu, si isvorele cu cari ne-amu
servitu in tradarea subiectului , nu ne sfiimu a o spune , co arq.u
cautatu totu-de-a-un'a sa nu ne deparlamu de preceptele adeveratului
methodu sciintificu, si sa ne folosimu de isvorele celle mai bune de
informatiune ce ne au statu la indem1ma, fora a ne las vre-ua data
a fi ademeniti de argutiile eronate, aberatiile ridicule si demonstra-
tiile speciose,- ori unde le-amu intalnitu - caci, pentru a dice cu
barbatulu de sciintia carui'a suntu inchinate aceste modeste rode alle
studiului si alle hotaririi, -pentru a dice cu d. Odobescu, scnm-
petatea celloru ce avemu de aparatu mi-a impusu dreptulu si dato-
rinti'a de a nesocoti mniele, fa<;isie seu infundate, alle celloru cari,
"la noi, punu sciinti'a pre citi retacile si chiaru voescu s'o mono-
polisedie.
Neaparatu, nu am prel.enlinnea eo lucrarea de facia , fiindu co a
dobenditu ){wrii vieloriei , n a trebui tu sa aiba multe lacune si im-
perfediuni invcderate , peste cari judecatorii ei luminati trecura cu
indulgentia, pentru a consider{t numai partile celle finite si complete
alle sellc.
Parte d'in aceste lacune semnalate de insesi Sodetatea Aeadernica.
parte recunoscute de noi insi-ne, le-amu indeplini tu cu ocasimwa
www.cimec.ro
6
revisuirii consciintiose la care amn snpusu cl'in nou, in timpn de
mai bine de eloi anni, oper'a presenia.
Adesea ad<wgandu, adesea stergendu, lotu-de-auna aplicndu se-
veritatile crilicei assupr'a propriei i16stre luerari, scimu co multe mai
temimu anco de facutu, mulle anco de indreptatn.
Critic'a luminata si nepartinitore va tine fora imlouiala serna ele
greutatile mulliple cu cari amu avulu a : in inwsligat in nea is-
v6reloru; in adunarea maleriale[oru imprasliale sub rap pori ulu tim-
pului si allu inlregimei, in deslegarea in line a unoru ee;:;Liuni peste
cari zace i ntuncriculu vecmiloru si gramad'a de systeme cellc mai
contradicut6rc allc sciintiei moderne.
Ea nu va pune n :5arcin'a autorului tolc lipsele , nici din caus'a
loru) ea va arunca seu carle.
l'uris, J,j lkce111bl'e 1880
GlUGORE GEORGE
www.cimec.ro
TABELL'A MATERIILORU
PARTEA I-iu.
STUI"Hl ASOPR'A (iEOCiRAPHIEI A
VECHIJ.ORU SCRIITORI can;CI SI ROM.\:\1 UE!:!l'ltt:: 'l'lt:JUI,g I'V:'iTlCE, 31ll At.ESU
DEHI'RE Tlt.\JA:'iA
CJ.PITOLULU I.
De lu llomeru pene ht llero1lotu.
ra_gin:l.
1. Obiectulu >tudiului de htci<l.- Valorca relativa a notiunikru geographice trautimise __ _
,Je :Lntid asupr'a ticrriloru dunareue . . . . . . . . 25
2. l'riiUelc traJitiuui geographice alle Greciloru despre tienile de la l\lal't'a-Ncagra
detorite contactului cu Phenicianii. - Navigatiunea Argonautiloru . . 26
:J. Cunosciutiele geographice alle lui Homeru despre nordulu Tlnaciei, despre Hipe-
molgi, Abieni si Cimmeri . . . . . . . . 27
4. Hcsiodu mentioncdia cellu d'anteiu rurile Istrus.si Ardescos, pre Scythii hipemolgi,
galactopaghi, pre Arimaspi etc. . . . . . 28
4. colonidoru .greccsci la Marea-F egra si intinderea cuuoscintielotu
phice Je>prc tierrilc scythicc.- Poem'a oqhica despre navigatiuneo. argonantica. 29
li. Datele Gcographice in fragmentele poctiloru Cyclici: Arktinos Milesianulu Alcaeus,
Poisandros d'in Kameiros in Rhodo$ si Aristeas :Jt)
7. Expeditiunra lui Dariu regele Pcrs:Ioru cont.r'a Scythiloru d'in Europa contribue la
respandirea. cunnoilcinticloru despre tierrile si populatiuniie de la Dunare si Marea-
Neagra.- Lyricii, thragicii si commedianii grcd vorLcscu mai desu despre deuselc. 30
8. Logographii Hecatcu .le la l\Iiletu si Hellanicos d'in lllytilene asupra. Srylhiei eu-
ropene. . . .
9. Rcsumat!lu capit<>lului 1-iu ,
32
www.cimec.ro
CA PITOLULU Il-lea
Herodotu.
1. Method'a critica istorica a isvorcloru in ce prirc.scc gcographi'.t vcchia lasa anco furte
multu de dori tu. - Litteratur'a asupra a. 1 V-a d'in Istoriile lui Herodotu. 33
2. lstorWe lui Herodotu suntn in capulu celloru mai pretio3e isvorc a.llo istoriei antice.
- E!actitatea. descrieriloru sclle geographice si istorice . . . . . . . 34
3. Cnractcrulu episodicu allu cartii a IV-a. . ...:.. De unde a cullesu Herodotu informatit:,lile
cuprinse in l'artea IV-a; sele autoptice; isvorele scrise, communica-
tinni verbale . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
4. Conturulu si intinderea Scythiei dupo Hc. oJob. - Este fonn'a Scythiei unu patru-
lateru - 'fheori'll lui Niebuhr conturulu 8cythioi . . . . . . 39
5 si 6. Hotarele Scythiei.- Ce 11ortiune d'in Tiarr'a-llomauesca facea parte d'iu Scythi'a..
7 si 8 Istru si afluet:tii sui.- Diferitele alle aflueutiloru Duna.rei : Pu
rata, Tiaranto9, .Ararus, Mo.ris, Atlas, Auras, si Tibis:s, cu nu-
mirile celloru de astadi . . . . . . . . . . . . . . 43
!i. Natnr'a muntusa a Ardl'alului recse d'in textulu herodotia.nu. - Dcscritltiunca Scy-
thiei data Je Hcrodo:u este correcta in iei principale . 48
10. Productinnile minerale. vegetalc si animale alle Scythioi f>O
11. Comercinlu Scythiei 51
12 Popu!atiunilo Scythioi si determiu::.rea territoriului locui tu de flc-carc d'in ello 52
13. Agatirsii locnitori ai Transilvaniei, l'yginii, ai 'l'emes:nuci. - Cestiuuilc nesigure ce

ne lasa aualyd'a dateloru lui Herodotu despre tierrile uostrc . . . . . . . 53
CAPITOJ,UI.U Ill-lca.
Dael'a dupo urmasii lui Herodotu.
1. Descriptiunea Scythiei de cotre Hippocratu . . . . .
2. Epboros Je la Kyme nurnesce ccllu cl';Lrrteiu pre Carpidi la Istros, prc Arotercs si pre
Nouri.- Carpidii nu suutu de confundatu nici cu Ca!ipidii, nici cu Agatirsii; ci
suntu aceiasi cu Carpii lui Ptolemcu . . ;
1
5
3. lntreprin,lcrile resboiuice alle lui Alessandru Ccllu Mare la prc Get.i
in campiile Tierrii-Romauesci. - Arrianu despru acesta expditiunc . 56
4. Aristotclu despre Scythi'a, muntii Rhipei si Arcynicni, granclc de la Marea-Ncgra;
animale, paseri, reptili si pesci d'in Scythi'a . . . . . . . . . . . . . 57
5. Polybios d'in Megalopolis de>crie structur'a de! tii Dunarei, pretiuindu prc susu pute-
rea de !'luviune a liuviului. - Ellu asicdi'a la guJele lstrului pre llastami . . . 58
www.cimec.ro
CAPlTOLULU IV-lea.
Romanii.
1. Romanii ne procura sciintie mai determinate asupra Geographiei Daciei. gratia ope-
ratiuniloru lorn resboinicc la Dunare . . . . 58
2. Caesar despre muntii Daciei. - Ellu numesce cellu d'anteiu riulu Danubius si
pre Daci. . . . . . . . . . C: . . . r,9
3 si 4. Poe.tii Horatiu si Ovidiu despre Geti si alte popore de la Dunare 59
5. Datele geographico)lle lui Strabo despre Daci'a. .
6. Pomponiu Mella despre Scythi'a europena, despre Aga.tirsi, Nenri etc
7 si 8. Pliniu-cellu-Betranu si Tacitu despre geographi'a Daciei.
CAPITOLULU V-lea.
l'tolemeu.
1, Divinnlu este cellu d'anteiu care tratedia ca na unitate terrto-
ria\e deosebita, in marginele-i naturale, si cu numcrose numi de poporatiuni si lo-
6S
65
65
curi intr'ensa pene la densuln.-Hotarcle Daci ei. t, 7
2, 3 si 4. 1\Inntii, rurile, locuitorii si cetatile J?aciei. . . 68
. 5. Cestinnilc de resolvatu la analys'a geographiei Da.ciei a lui Ptolemeu. 70
6. Ua mare parte d'in lui Ptolemeu despre Daci'a. vinn directu de la Marinus Ty-
rianuln.-Chipulu de lucrare alin acfshtia este de totu curiosu . . . . , 71
1. Tabl'a ethnograflca a Dnciei data de Ptolemeu nu correspunde cu raporturile in 6-
intia rl'in timpuln seu, ci ca starea Daci ei inainte de cucerirea lui 'l'raianu.- Pto
lemen seu liJnrinus nn a utiLsnt isvMele topogmphice romane despre Dari'a, ci
numai rl''atinui alle callctorilorn. . . . , . 7'2
8. Prin ce se potu fixa orasieic Daciei !le Ptolemen. 7;;
!l. Cifrele longitucliniloru si latitudiniloru insemnate de Ptolemcu suntu departe do a fi
esacte. -R'snlbtelc la cari au ajnnsu Gzmo si in stndiulu comparatint alin
gradelorn lui Ptolemeu si alin celloru in realitate, pentru Daci'a.-Nu pote fl
vorb'l\ de catn !le ua conformitate approximativa a positinniloru geographice. 7ti
10. Chartele ce insocescu t.ractatuln geographicu alin lui Ptolemeu suntu desemnateanco
d'iu timpuln acestui'n, dupo cellc facnte de 1\Iarinns de lu 'fyru ; ero Agathodae-
mon le-a refacutu mai tardiu nnmai.-Controvers'a cestiunei. -- Cea mai vtchia
representbtinne chartographica a Daciei lui Ptolemeu se a tia in mannscriptulu de
la Vatopodi d'in mnntele:Athoe, si de aceia o reprodncemu in fac-simile. . 78
11. Carncterulu nuthenticu allu Tablei desemnata snb imperatulu Ales
snntll'll uupo modeluri si mesnratori mai "l'erhi, unele datandu ch'aru de la
Orbis Pictus de sub porticulu lui Angustu. . . . . . . . . . . . 78
www.cimec.ro
1.0
1 '! Mnnlii si Daciei tlnpo Tahl'n I'.:nt.ingeriana.
n. C'l'lle reticlc principale de drumuri in Daci'a; tleterminr.rca posit'unri cetat,J.,rn,
casklelnru mansitmrloru Daciei de pre Tabl';t I'cutingcriana prin ltjutorulu
ind'r.at.innci rl'in eharla. a !latfl<>rn lui Ptolrlllrn, a gcogmphulni Ha.-
!i mai cu sema a itscriptiunilnru romane. . . . . 81
14 si 15. Ce 3lte numiri de Ioralitati ronmne in Dar.i'a.w:nHa cl'in tablele ccratl' desco-
perite in Transilvan i'n d'in si ol'in Cosmographi'a Anno
nymului . . . . . . . . . . . !12
1 r.. Cetatile Daciei in Ptolcmcu, si idl'ntificatiunca leru cu celle de astndi
1-:. Lista ptolrllleiana a triburilont nu relatinniloru factice d',n epoc'a
candu a fostu s0risa \Crca an. 150 d. Chr.). ci unorn relatinni d';ntr'ua epoca nnte-
riora multu cuceririi Daci ci.- Poporcle invrcinate cn Daci' a. dnpo 'fa bl'a Pentinge-
riann si Ptolemen.--Tnbl'n Pcntingeriana rrpresenta douc epoce: 1, scclhtlu l-in
allu erei crestine, candu s'a. facuta chart'a primitiva dupo Orbis Pictus alin lui
Agrippa de snb porticulu Octa1ia; 2, secolulu allu IV-lea ca nelu s'a insemna tu pe
acelasi 0riginnlu: statiun'le si caile ce le icga intre tlen,;ek -- Pene la rlesemna-
rra linieloru cu statiunile !om, pre originalulu cho.rtU primitive a Do.ciei se c;tco.
uumele locuitoriloru iei, a cclloru siesse afiuenti dunareni, si cat.cVfl cetati dacc.
cari, d'in lips'a de spaciu, s'o;n stersll d'in locnln lorn pcnL n a ff scrise aiurea. 97
C!PlTvLULU VI-lea.
'l'opographl'a ante-romaua a Daciel.
1. Trebue a se deosebi in nomenclatur'n topi ca pa,t.rata de scriitori partea anume ce se
pare a f anteri6ra cnceririi romne. 101
?.. Numi de munt.i si rle riuri d'in epoc'a ante-romana.
3. Cetati ante-romane. Elle continua si dupo a'si pastra numele loru, unele fl.
indn reintocmite dnpo romanu.-Nnmi de statiuni
101
uni d'in epoc'a romana. 102
4. Poporele Daciei ino.inte di Romani.
PARTEA II-a
ETHNOGRAPHI'A DACJEI
ORIGINE!, DEXUIIIRILE SI DISTINCTIUXIJ,E RTIIXOGRA.PIIIGE ALLE POPOREI.ORU
DACIEI INAIX'l'E DE RoMar.
CAPITOLULU liii
104
Cea mal reahla popolatlone a Daciel si descoperirile arclteologlce st prelstorlctv
1. Dosbatereo. problemei d('8pre patri'a. si limb'a primitiva a Imlo-Europeiloru - Pa-
rerea despre nascerca ncestor'a in platoulu emnicn aprope de Hincluknsh este totu
atatu u pucin:t istorica ca i acre!\ pentru loru in ramp:ile d'in suJulu
www.cimec.ro
11
Europci.-Iudo-Enro,Jcii impart in tlonP mari IHmidtlocitc gruppe: a .AI'iiloru
in .!si'a si a Bu?opeilont. - Prim'a grupa suL-imparte: in Erani si Indieni, a
doua: in g-rnp'a nordica: Crlti, Germani si I,etto>lavi, si in grup'a sudica. gnco-
italici si thraco-lllyrici. - Proba co Europeii a formatu ua data unu singnrn po-
porn, vorbindu aceiasi limba. . . . . . . . . . . 105
2. Epocele de petra, brou7.n si feru suntu cpoce culturale seu st.adii de clcsvoltnre indis-
tincte, o la tu rate seu trecendu unele iutr'altele, allc unei familii de popore de aceinsi
msa.-Prmluctcle epocei de petra fiU suntu de atribuitu unei populatiuni primitivn
ds rassa finnoiberica anteriora cmigrarii in Europ'a a familiei imlo-tUI'OlJene, niri
relle de bronzu seu de feru-.A.riiloru Resaritului.-- Kc propnnemu a cerceta prin
philologie, physiologie si ethol('gic carci'11 rassc si grupe de popore apnrtinu lotui-
torii tierriloru de la Dunare: Scythii, Agatirsii, Gctii si Dacii, si ce urme ne a
lasata d'in limb'a si monumentele de ori-ce natura allc loru . lOS
. CAPITOLUL U Il-lea.
Scytllil.
1. Importanti 'Il. cestiuuci despre originea Dfosebirea intre Scythu nu-
me ethnographicu, si ca nume appclntivu pentru tote poporele nomade al le Nordu-
lui si Resaritului . . . . . . . 109
2. A1;alys'a t;ra.ditiuniloru despre originea Scythiloru. 11 O
3. Flavius-Josphus despre Scythi .. 111
4. Opiniunile moderne emise pene acum asupr'a originei Scythiloru.-Combaterea ar-
gumenteloru pe care se reazima parerea despre mongolismulu loru. 112
5. Theori'a lui Schafarik despre Scyt.hi, si ce se presenta. . u;;
6. Soythii sun tu In do-Europei, anso nu Germani, nici Slavi. nici stremosi ai Slavilorn,
Litvaniloru si Germanilorn, ci appartinu groppului eranicu- Opiniunile lui Do-
ualclson, I. Grimrn, Halling; Pinkert.on, Schleicher, Lindncr, Zeuss si l\liil\enhof. 116
7. Combat}r,a. theoriei lui C'uno despre slavismulu Srythiler 117
CAPITOJ,ULU III-lsa
Probe philologlee
GLoseARU ScrTRicc.
Greutatile ce presenta stuclinlu resturiloru cl'in limbele celle vechi.- Unu asemenea glos
sa.ru numai d'in punctuln ele vedere istoricu se pote tace 11!l
Cuvinte transmise cn semnificatiunea lor. . . . 120
Cuvinte a cnroru insemnare nn s'a trausmisu de antici tate . 12 l
GJo,;sp date eli tlnase, de o in realitate scythe . . 12G
Numi proprii srythice pe inscriptinnile pontice. _ . . 126
P.esuUatl'le cuvinteloru scyt.lw, si faptulni co Siyt.hii suntn Erani 128
www.cimec.ro
12
CAPlTOLULli IV-lea
P r o b e e t h o l o g 1 c e.
1. ldealisarea. Scythiloru in litteratur'a greca si romana.
2. Singurulu autoru care vorbesce din propria'i cunnoscintia si de proprii Scythi este He-
rodotu, cea mai autentica fontana despre moravurile, credintiele si obiceiurile aces-
129
tui poporu. - 'fraiulu, occupatiunile, hran'a, ltlcuintiele si portulu Scythiloru. n 1
3. Constitutiunea si dhisiunea politica si administrativa a regatului Scythicu.-Obice-
iuri resboinice.- Productinni industriale.-1\letalurgi'a.- Armele si tactiC'a Scy-
thilorn. . . .
4. Institutiuni si creJintie religiose .:tlle Scythiloru. - Cultulu specialu alin dieului
Marte, si sacrificiile umane si animale pentru la fie-care annu.- -Ce facea
cndu unu Scythu, insultaiu de unu altulu. nu putea singurn sa'si resbune iR
132
contra'i. . . , . . . . , . . . . . . 134
5. Class'a ghicitoriloru si a Enareiloru.-Juramentuln la. Scythi.-Obiceiurile la tmmor-
mentarea regiloru, si descrierea. unui tumuln scythicu de la Kerci. - lmmormen-
tarea la Scythii cei de si obiceiurile dupo immormentare.-Scythii ben san-
Je la primulu inimicn ucisu in bataia; d'in craniile Jusimanilom mai inver
siunati facea cupe de bent. -- Cum se procela la prestarea juramentului.- Ur'a
Scythiloru pentru obieeiuri!e si credintiele strein8 . . , I!l7
CAPITOLULU V-La
P r o b e p h y s 1 o l o g i c e.
Datele celloru antici in ce privcsce ethnograpi'a de8criptira suutn f01te pucin mnltiami-
tore. - Insemnarile physiographice despre Scythi in scriitorii vechi:
Go.lenus, Arrianu. - Lips'a de observatiune a momentului pl"opriu ethnologlcu,
pentru a se de attentiune numai taliei. culoroi perului si pelei . 140
Conclusiunile trase de Ch. de Baer d'in studiulu scheleteloru in momuneutur:le scythr.
suntu in generalitate8. loru nefondate . . . . . . . . . . 141
Forl\ unu mare numeru de mesuratori alle-craniilorn nu se pote ave ua metlie statist'ca,
tlupo care sa se ras'a la care elle appartinn . . . . . 142
Dif('renti'a conformatiunei cselor facaH tl'intre cmniele scythc de la Alt>xandl"opole
scht>letulu mongolicn, 1orbesre contra mong-olismnlui scrii-
torn autieu. Yorbimln tlespre trasurile c':terne a\le popordni scythn, n'a obsfTratu
la acest'a nasnln turtitu, seu cent ce arn aminti rl'in lypulu facinln nwngolicu. 2
CAPITOLULU VI-Ira
!otlcltatl.
Nimica ca monumentele figurate nu revela mai cu lamurire intreg'a viatia cult.urale a unui
poporu.- Elle trebuescu puse in capulu fontaneloru istorice. . . .
Cnrganele d'in Russi'al meridionale, si rcsultatele sapaturiloru iutreprinse la unele d'in de.
-Tumululu de la Aleundropole seu Lugovai'l Mogbila- Tumululu a.'in Dolgaia
Moghila ... Morila la Certamlik langa Nicopolr.- Obiectele aflate in aste cur-
www.cimec.ro
gane, sun tu cura tu grecesci (vase zugravi te, arme, ornamente si ins
criptinnil. parte reprcsent.a productuln unei popuiMiuni indigene, semillcllenisate
a Scythiloru. . . . . . . . . . . . . . . . , . 14:1
Babele seu figurile de petra. . . . 145
Nn aru fi pcrmi,;n a presnppnnc es!stenti'a unei culturi scythice primitive anteriore influ-
entii culturale hellenice? . . , . 14G
CAPITOLULU VII-lea.
Aga ti rs il.
Jn timpulu lui Herol'lotu Agatirsii locuiau Transilvani'a.- Douc evenimente se scie nu-
mai d'in istori'a 1stui poporu.- Scriitorii posteriori pe candu la
npusu tie 1\Iaeotis, candu, in necunnoscutulu spatiu nordicu allu globului, candu in
Asia, candu, in fine, in muntii Hemus.- Opiniuoile anticiloru si moderniloru des-
pre originea loru. - Frobabilu, ei suntu de acelasi origine c si Scythii.- Tra-
iulu, ohiceiurile si portnla loru.- CHui poporu appartinu instrumentele de petra
si rle bronzn aflate in Transilvani'a? . . . . . . 146
CAPlTOLULU VUI-lea.
Getll si Dacii.
1. Ilapport ulu de ruaenie in care se afla Getii cu Dacii. - Strabone considera ambele
popore ea identice, stn.lJilindu intre deoscle ua. ce lin multu topi ca.- Dion
Cassius, mai bine informatu, arretta co Dac:i se numiau ele scriitori numai prin e-
rore Geti, co intre Geti si Daci deosebirea nu era numai topica.- C'onsiderat:uni
istorice si limbistice, cari rorlJescu contra deaeversitei identitati a acestoru popore. 149
2. Nationalitater1 Get.iloru si Daciloru.- Cestiunea acest".\ s'a deslega. tu candu in par-
tea Germanilorn. candu in a Celtiloru, camin in a Shwilorn. . . . 152
S. Getii Dacii sun tu aceiasi cu Gotii.- Analys'a argumenteloru invo a te de J. Grimm
in sprijinuln acestei theorii, si comlJaterea loru. . . l!"i3
Lcc despre limh'a Getilorn, si eate-va. etymologii clreptn mustra. . . . . . 160
4. Getii si Dacii suntu Celti.- Argumentele lui Simon Pelloutier, Ion 1\Iajorcsca, iHii
kesrh, Fr. 1\Jiiller, Henri l\Iartin, C. Dolliacn si D. pentru celticiRmulu Da-
ciloru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , ltl2
Opininnea d-lui Hasdeu co Dacii d'ia timpuln lui Traianu era ua natiune thrnco-celtica,
nu c;te nici prohata, nici prohabile. . . . . 172
5. Getii si Dacii santu Slavi.--Kil.tancsich, Eichwald, Senkowski, l\Iirkiewicz si Lelcwel
despre slavismulu Getiloru si Daciloru. . . . . . , . 17 4
Throri'a slavo-thraca si aparatorii iei. . . . . . . . . 176
Aualys'a opiniunei LI-lui l\L Dr novu tlosprc esistenti'a. Slavilnru in districtele resnritene si
nordice alle Daciei, in timpulu lui Trnianu. . 177
Cum probradia Is. Szaran'ewici si Cnno co Dacii si G,;tii snntn Slavi 180
G. Getii si Dacii nu suniu nici Gnrman:, nici Celti, nici Slavi <le origin<'. ci se potu asie-
c:1 mai multa probabilitate intre popbrelc <l'in famili'a thrara. . . . 182
@ 7. Nu se p1te tlobendi ua idee precisa. despre nationalitatea. Getiloru si Daciloru; pene ce
3
www.cimec.ro
nu se va determin:! nationalitatea a Thraciloru : sun tu ei erani? sun tu sud
au ua positiune intermediara intre ambele grupe? . . 18:!
8. Thracii sun tu erani.- Lassen, Botticher, Lagarde, Gosche, Justi etc. despre limb'a
thraca. . . . . . . . . . , . . }8;3
9. Thracii suntu imlo-germani d'in grup'a sudaeuropena.- Grupele limb loru indo
germanice dupo Augustu Schleicher si Fr. Miiller. . . l:H
10 si 11. Espunerea th.coriei de limbi midilocitore a lui Iohannes S.-hmidt, si applica-
t.iunea ei imediata de !"otre R. Rosler asupr'a limbiloru familiei thrace. . 1 Sfi
1 Comhntcrca thcoriei lui Bchmidt de cot re Aug. Fick, si precisa rea locul ni ce trebne
sa oc ctpe Thracii, in famili'a indogermanica. . . . . . lUI)
n. Prohe c iJ Phrygii nu appartinu grupei de popore eranicc, ci sun tu indogrrmani euro-
peni.-- Annalp'a phrygien{'. . . . . . . . . .
. 14. Probe cll Thrncii nu nici Ar!i. nici midilocitori intre Arii Europeui, ci appar-
tinu grupei europene a Indo-Germani,luru - Annalys'a glos;;eloru thrace. . Jt:f,
Ursturile d'in Jnnb'a prin urrnnre si celle geto-dace, nu prin ernnir'a se plltu
ca. . . 2tl0
CARITOJ,ULU
P r o b e p h i 1 o 1 o g i c e.
GLo!unr: GETo-nAclcu.
cn ce comta ustnril, d'in limh'a grto-ilacira.
I. Cmi nte transmise rle cot re scriitorii techimei :
1. Numiri de plante :
a. Dioscorid''
b. Apuleiu.
c. Ga lienns.
2. Numi personale gete si tlare :
a. Getr. . .
1>. Dace. . .
c. Nnmi personale dacc cullcse d'in inscriPtiuni.
:Ust'a alfabetica a numilrru de origine daca culllsr d'in inscriptitmi.
II. Kumi grogmpllice tra'llsr.rise de scriitori, cartogl'(lphi si inscriptiuni :
a. Cetati. . . . .
b. Numi de triLuri dace
c. Numiri de riuri
rl. Numiri de munti.
II l. Resultatele analy!!ei d'in limb'a geto-daca:
1. Dar.ii appart:nu aceleiasi familii de limbi europene ca si Celto-grecoitalicii, Thra.co
illydcii de ua part., si Germano-Sll\VO lihvicii de ceaalta parte.- 2. Limb'a. daca
202
214
216
217
219
221
www.cimec.ro
15
nu ete ua limba eraaica, gJthica seu slavica.- a. 4. 5. 6. P11ncte corntnune alle
Getiloru si Daciloru cu Thracii a) numi personale, b) numi geographicc; c) par-
ticularitati lirnbistice. - Limb'a GetilorJ si Daciloru este aa limba thraca. -
Gctii si Dacii nu suntu nici Germani, nici Slavi, nici Celti, ci numai Thraci de
origine ..
CAPITOLCLU X-ka.
P r o b e p h y s 1 o 1 o g 1 o e.
1. physiogra1hice alle scriitoriloru vechimei despre Geti se reducu la eate-
va observatiuni superficiale asupra taliei, asupra culorii peru!ui si a pellei. -
Daci liJ,Jsescu si acestea. - Cate-va uotitie d'in Hippocrates, Aristotelos,
255
Gahnus si Ovidiu. 258
2. l!atcrialele cella mai bune despre istori'a naturale 11 unui ajunsu la ua trepta
iualta de civilisatiuuc, si care un mai exista, monumentele artii, bustnrilc,
statticle si chiarn p'cturile. -- Nu tote aceste documente au de o potriva valoe
pentru cthnographu. . . 260
Lips'a unora atari monumente artistice la Daci.- Ce informati uni se pote trage d'in mo-
nedcle dace concavc despre typulu dacu. 260
:t De na utilitate physiographica mai mare sun tu operilc de arta grece si ro1uane. -
Printre statude dctorite Scolei de la Pergamos si depu.;e c:. ofranda de cotre
regele At.halos, in Akropoloa Athenei, un'a reprcsenb pre unu resboinicu gdo-
dacu, seu in genere thracu, care luase parte ea mercennru in armat'a Galliloru la
luptele acestor'a contr'a regcl11i Pergamului. 261
4. Statucle cunoscute sub numele de prisonieri barbari" si destinate a servi ca cleco-
ratii la arce dll triumphu, la [Ortice si alte edificii, se apropia Jc unu typu commuuu
traditioualu si conventionalu, care nu permite a deosebi nationalitatile tl'in pun-
ctulu de veuere physicu. . 2(i-!
Cari d'1n aceste statue au de obiecta allu loru pre Daci, si dateadia cu
sguant a d'in epoc'a lui Traianu. 265
.j s: G. 'l'Nulu dacu stud:atu pre Column'a Traiana. - Descriptiuuclt summara a Co
luumei. - Realismulu istoricu eellu mai pronunciatu si mai tlecisivu domnesce
in conceptiunea si esecutarea reliefuriloru.- Artistulu are iotentiunea do a repro-
duc" unu typu nationala dacu. 2fJ8
.\lte monumente alle plasticci, basso-reliefnri si medalii, pN Daci eu fisiono
mi'a loru characteristica. -- subjectivismului si a realismului in opcrile
e arta d'in timpulu lui Traiann.
7 Pene astaili nu avemu macaru unu singura craniu. care sa se potl cu sigu; a11tia atri-
bui Daciloru. -- Trasuri dlspre typulu GetoDaciloru deduse d'in fa,ptulu
cu acesti'a erau iudo-europeni, appartineu dero rasaci mediterrance. 272
C!PITOLULU
P r o b e e t h o 1 o g 1 e e.
]. Obiectulu capitolu. 2i3
www.cimec.ro
16
1. Caracterulu uatioualu si facultatile 1:utelcctuale allt Getiloru si Daciloru.
A. Geti.
2. Scriitorii vecl1i despre caracterulu indrasnetiu al\u Getiloru.
H. Herodotu numesce prc Geti. pre langa cei mai Titeji, si cei mai drepti d'intre Thrac'.
-Diverse esp\icatiuni opiniunei Je&t'Te sentimcntuh de justitia la poporul Il
getu.- Cumpetarra, abtinerea de la carne, celibatuln, nu privescu intrrg'a poptl-
2iH
latiune, ci anume classe pro preoti seu unde secte relig;osse. . 275
4. 1\Iandri'a Getiloru impinsa pene la alte rapporturi allc anticiluru aoupra 'a
raderului nationalu allu acestui poporu. . 26
5. Despre intcligenti'a, dispositiunile naturale si Gctiloru. 278
B. Daci.
6 si . 'frasurile caracteristice alle Daciloru. - Moravurile loru, mai cura le caht a !le
Ueti!Mu.- Gradultl inaintatL1 de la care - Partea loru
cea slaba 111ai prc susu du totJ in loru politica. 279
II. MorMuri si obiceiuri prirate.
A. Geti.
8. ArclJitedur'a caso'luru si orasiclorn Gctiloru. . 281
\J. loter:orulu si molJilierulu caseloru. - Simplicitatea traiului si a unelte)oru usualc. 283
s hl. Hran'a, beutur'a si olJ;ceiurilc la ospetic. . . 281
11. Portulu Gctikru comparatu cu allu Thracilorn si allu altoru pupor<'. si prc
monumente plastice si in scriitori. . . . . , :1
Grij'a si curat!cni'a corpnlu.i si a haineloru, prc pu)inu obscLvat0. -- Ubic0iuln Getiloru de
a'si incondehi obmzii si corpulu. . . . . . . . . 2ti.:l
B. Daci.
12. Architectnr'a daca prc Column'cl Traiana si pre alta mouumento. -- Lips'a locui!ltic-
loru palustre in Daci'a. . .... . . . . . . . 290
13. Intcriorulu si mobilicrulu caseloru tieranesc:, si a celnu nobili. 2!H
1-1. Nutrimentulu si beutur'a. 2U5
l'i. Pvrtulu Daciloru stn<Eatu pra Column'a Traiana, p; alte mcntumeute l>lasticc si in
scriitori. . . . . . . . . . . . . . 2:16
III. Institutiuni si crec!intic religiose.
A.Gett.
16. Caracbrulu religiunei Gct:loru. :JOI
17 si 18. DionysosSabalius, divinitate 3Uprema si universale la 'l'lmvi si Phrygieni. 302
Form'a phrygiana. a legendei lui S?.bazius comparata cu thracica. . . 304
i'lculptnrile votivc de prc stancel1 de la Philippi, si ccllc trei divinitati tlmtce. ce se rccu-
noscu printre clic. . . . . . . . . . . . 304
www.cimec.ro

"v


17
l!J. Sanctuarelc inaltiate lui Sabaziu; pre verfulu munflorn
aceste suntu
si pre deluri. __:_ Cate d'i:l J
. . . '\\''.;:." 306
..-:7
20. Cullulu si adoratiunea lui Satazius.- Scrbatorilc orgiasticc in onona l11i.
21. Mystcrile lui Dionysos-Sabazius se tleosibiau r11ai alesn pl'ntl''ua energica afirruatiunc
a sufletului humanu. - Religiunea lui Bacehns ca isvoru alltl ideiloru
de nemurire, acest'a anco in l6genulu rasei ary;1ne, inainte de a ei desmembrarc
308
chiaru. 312
Atare mystica la inceputu trece in domeniulu religiunei poetice si a crl!dintielorn or
din:1r".- Monumentele cu nprcseatatiunea funebru, a bacchanaL loru
si a herotllui thracu. - Inscriptiunea de la Doxato. 312
22. La 'l'hraci Jogm'a vil'tii fiitore era conceputa sub ua forma cu tolulu brutale si
primitiva. -- Obicciulu Thraciloru la nnscere si immol'Iuentare. . 318
!;3, Zalmo!xis.- Hcroclotu despre Z<tlmvlxis. -Fie-care d'in trasurilc cultului seu ne
duce de a dreptul'J la cultulu dionysiacn alin thraco-phrygianului S,t!Jazius, asia cu
religiune<J. lui Zalmolxis este in fondu religiunea lui Bacchus- Sabazius cu eba
racternlu seu iuferualu si cu fe1;cltatea. sca primitiva.
24.
25.
26.
. .
Opiniunile cclloru motlcrui des]Jre Geb<'leizis. - ln Sabazius gcticu se adorol dontJ
forme alle dieului : Gebelcizis si Zahnolxis "cellu purtatoru de pe le seu de mantia. 323
Analys'a textului lui Hellanicos si Strab)ne despre Zalmolxis. - Dicreuti'a intre
dogm'a in10rtalitatii sufietului la Geti si greca a vietii viitorc, si me
pythagoreica. 324
Datele cclloru-alti scriitori : Ludauu, ])iodoi'U Siculus, Suidas, Mnaseas, Platon, de-
spre fiinti'a lui Zalmolxis, sun tu si mai contrad;ciHore si Singar'a
f<Jntana ce trebuesce urmata remane Heroclotu, singurulu care vorbescc despre
Zalmolxis d'in propri'a sca infMmatiune. - Conciusiune despre Zalmolxis, si opi-
. niunile ce!Joru moderni asupr'a acestei divinitati. 327
2i. Este gresita parerea co Getii crcdeu numai intr'unu dieu. - Cultulu dieului 1\farte,
si allu dieitieloru thrace Koiys seu Kot.ytto, si Bendis seu l\olendis. . 330
Religiunea ca9irica si monumentele plastice rcfcritore la . 3'l5
28. Divinitntile thrace }Iolis si ltari.is. -- Hermes adoratu numai de regii Thraci. -
Alte divin: tati panthcismului das;;!cu, si cari se potu drcpl.u divinitati
thrace. 336
2!!. Cultulu si sace1dotiulu la Get.i. - Sacrificiile humane. - C!assa Ktistilurtt -- Pre-
oti, propheti.- Fenwile gcte, organisatore allc scrbatoriloru rc!igiose si suplica-
tiuniloru l,ublirc, adorau pre Zalmolxis in cantece si jocuri, togmai ca :1ticnadelc
thrace alle lui Bacchus Sab:tzins . 340
B. D11ci.
5 30. lsvorele scrise despre Daciloru. - Probe "'' Dacii cnJcau in Zaluwlx':;
in nemurirea sufletului.- Ileform'a pontificclui ca ua reactiune acul-
tului orgiasticu allu lui - Zahnolxis identifil'atu cu Jupiter
Optimus Maximus. 1344
www.cimec.ro
18
Cnltnlu lui Marte la Daci. - Cultulu aveloru ..
31 :\[ultimca de divinitati orientale du pre iuscrijltiuuile a/lat!! in Daci'a, si J:p,'a apropc
completa a divinitatilo1 u indigene da ce, de prc dt)nsek -- Esplicatiunca acc;tci
lipse nu trebue cautata in saraci'a systemului rcligiunei dacc. iu stirpirca po
porului dacu de cotre Romani, ci in intim'a inrudire a rcligiunci da.cc cu culturile
Orientului, in specialu cu allc Asiei mici, aduse ua data cu colonistii in Dacia. 34\J
32. Cercetarea monumcntelo,u artii pentru religiunea daca.- Idolii de la Vodastra,
Calomliresci si comparati cG monu;uentelc analoge aflate la Cyprn, Rhodos
si alte tierri in contactu directu cu Phenicianii. . ;;.:.-1
Symboluri religiose pre ccramic'a. de la Zimnic-ea; si prc moncdde dace: copit'a de calu,
sierpele si cultulu seu la poporele antice si la Daci; characterulu chtonicu allu sicr-
pelui; symbolu allu grozei pre csci, scuturi si steguri 35:>
33. Cultulu si - Insenmetatca. pontificelui sup emu in S a-
tului dacu. - Secta Polistiloru celibata.ri. - Rohlu classei preotiesci la Daci nu
difera do allu preotiloru in culturile orientale; midilocde ei de a'si sustine autori-
tatea e1au : d.Jgm'a. philosopbi'a si magi'a. - Sacrificiile impuse si celle voluu""
tarc. - Regii daci dati la vrajitorie si magie . 358
34. Zalmolxis se adora pre munti.-Niei-ua urma sigura de altaru dacu nu se runncscc i1:
Daci'a, nici se constata pre Colnmn'a Traiana.- Probabilu co in capital'a Daciei
palatulu regelui se confund;i cu prytaneel<l grece, cari fora a li temple, erau ade ve
rate sanctuare. 30J
IV, Institutiuni civile, politice si rnilitat'e.
A. Geti.
35. Guvernulu si organisatiunca Jciale a Gctiloru.
.
3G. }loravurile Thraciloru in comparatiL1ne cu caracterulu Helleniloru.- Probe cu poly-
gami'a era mai intinsa la Geti. de cotu la ceillalti Thraci.- l\lissiunea moralisatore
a sectei religiose a Ktist,loru.- Occupat uaile fcmdii gcte positiunca iei infc-
31.12
riora, apropc Sclrvilc.- Ob'ceiurile b nasccre si immormentarc. i3ti:_1
37. lnstitutiuni militaresd.- R,lsLolulu si pred'a, occup1tinni de preclilectiunc alle
tiloru. - Portulu si ar:ucle resboinicului thracu. - Getii dupo aveu
acelesi armu ca si Scythii, si erau toti arcasi calari. Armele olfensive si Jefcus: VII
allc Getiloru. - Modulu de .kl.pta si alte obiceiuri ostasicsci. :Jij(j
B. Dac!.
38. poporului dacu in mai multe triburi, si legaturile slabe d'intre deosele.-
Intrcg'a constitutinnc politica se rezema pre assoc ati uni h inceputu numai de
familie, compuncndu mici communitati agrarii, rcunite sub mai multe divisiuni
territorale.- RcgaUatea cu putere absoluta, si la dens'a subordonata idei'a.
cratica.- Clas, 'a militara si feoda.le a nobililoru, lilleati seu tarabostei- Class'a
poporului de josu, capiilati, si class'a sclaviloru. . .
3}1, Fa.mili'a daca se deosibca pr:n moravuri mai puritanice chiaru, de Getii poly-
gamici.- Cum trebnescu esplicate versurile !ni Horatiu despre virtutile casnice
alle femeii da.ce, si despre moduL! ,Je lucrare allu parucntului. -- Nn e adcveratc
ci) Daci\ n1 privata, si cu nu aveu locuintic fixe, nestand,1
mai multu de unu a111n in accllasi locu. - Nn e <le cugctatu nici b. de.
36!:1
assolcmen te ( dreifeldsystem). . 371
www.cimec.ro

40. Femeile dace Column'a Traiana - Ce se ,rie d'in institutiunile politice si admi-
nistrat: ve alle llaciloru. . 3i4
41. Institut"un:Je resei.- lsvore.- D'in ce se compunea armat'a daca. - Sem-
nulu distinctivu alin oflceriloru do soldatii de rendu - Exp1oratori, pentru a
recnnosce for:i'a positiunile inimicului.- Corpulu de lucratori si mesterii tre-
bu nciosi lucra dom technice. procurarii matt'l'ialului de resboiu si apnmtolui pen-
tru asse1liu si bparare. - Serviciuln de amlmlnnti 1.
Costnmuln n.il!tarescu al!u soi.Jntnlui pcll<'stru, alin calaretiului si allu ofireriloru.-
Armele offlDsive: snbi'a 'ncovniata ca iatr.ganulu; s .bi'a lunga si drPpta (spatha);
,nhi'<l soli<J:t, SCUrta. Cl\ UOUe taisUri intogmai CU s:tbi'a romana j pumnale j CU-
ti tu n'ar.'. !nngn c:i nnn satrr; cntitc mai mici cu wrfulu ascutitu, seu
Jan,.!.. si sngcti; pra;;tia; topore; buztlngnnc maciuci.- Armd
lt>f'.'JJ.ilc: lorica /urmata, thorax, l01ica sqJtamata ;-S"cutn si dif<!ritt> orna
ffi(IJJt. alJ1J SP]]t\
stindarrlulu (signuml dacu.- D'in cc era facutu
dacu, si prin ce se dt>osibea de stindardulu scythu.- Instn:m!!nte'e mnsirale:
)-""
Jit.l
37G
trompet'a drepta (tu ba), bncinmulu (buccina curba) si cornnln gnllicu (karnyx).
4-l. re se rfzern:i tactic'a clnra -- de rr:<boiu.- Dac:i atloptasera multe
d'in tactic'a si architcetur'a militaresca a Romniloru.- J<'ortificatiuni in ginrulu
lagareloru. si fortificatinni permanont<, facute intogmai itnpo principiih'
tonic0 rom:ine.- Ziuuri construite cu pictro p>lvgone si trunchiuri <le arbori,
lncrnn signrn propria dara. - Compnratiu'ne intre zidari'a daca de la Sarmi
zegethus'a. asia rum se vede prc Column'a Tra:ana, si zidari'a gallica, nsia cum
t>stc dtscrisa de Cesar, si cum s'a gasitn io fiintia h\ Mursrcil't si Biurncte iu
Frand'a. :1:'16
4 .. :Mnluln rum procedau Dacii asediu si la apararea cdatilorn.- Berbecele (aries).
fa/,rs !1/lll'a],,s, laflmu si alte a:.'Jl1rate offensive si rlefensive. - Renduia!'R.
armalt' in Constructiunea de co1>rrite pre langa ziduri, cu d<-
stinatiune a 'nlewi aparart>a.- l'!Iachini de rrsboiu rnigmatice: niste carre cu
rote, avendn fl>se si verfuri de feru, le Daci pre zidnrile Sarmizl'-
:zethcRci. - aruncau Dacii asediati in .:etatr, asupr'a incongiuratorilorn. -
si catapultt>le erau cunnoscutr 5i intrebnint'ate de Vaci.- llescriptiunea
catapultei -- Cnrrt>le cu patru rotc de resboiu :::::;9
46. medicaln nu pute lip'! in armat'a daca.- Obiceiulu ambnssadoriloru dari
Je a ingennchi:i. si a 1lepune la piciore scuturile. cr.ndu espun:Jn obiectulu missiunei
loru.- Obiceiulu Dacilorn r:i inaintt>a unei rt>sboinice, sa bea apa d'in
nurarr si sa jure cu nu se voru intorce ,Je dltu morti seu b:ruitori.
F. lnrluFtri'a si comcrciulJt r;etilotu si Daciloru dupo ru1tiei.
4i Ceracc caractersa mai cu sl-ma ciYilisatinnea poporului e1tropenn primiti\'u fa9ia
rle civilisatinnea poporului indo-europenu este desvoltarea insemnata ce s'a datu
agriculturei de e<'Jtrt> poporuln - Agricultur'a prcsuppune un locuintia
satornica, iar i1lei'a de proprietate, fie pri;atll, fie communa.- Insem
netatea agrirulturei la Geti si Daci. - .o\ plicarea acrstor'a de a locui in sate, si
www.cimec.ro
puyin'a desvoltarc n orasielorn. -- Economi'a lorn agricola si influenti'a sea asu-
pra celloru-alte allc Yietii. 3fl3
4S. l\tai tote plantele at:mentarii cari crescu in climde s'a U.e tim
puriu in Daci'a.- Granele se pastrau in silos seu gropi de pamentn. cum se obicl:-
nuesce pene adi in un0le parti Roman'ci si aiurea. Vi'a, plantele textile
si leguminosele. 3fJ)
49. viteloru, paBtor .'a. si c :onCimi'lt llomcstira .
fJ). stR in legatura strinsa cu institut.iunile politice si religiose, cu obi
ceinrile n<ltiona1e si administratiunei intcriore alle unei tieri.- D'in ce cause
architectur'a nu pute inllor la Geti si Daci. - Architectur'a militara si civile daca
3fh)
pre Colnmn'a Traiana.- Arrhitectnr'a rcJ:giosa. 401
51. Proccllecle ue constructiune si materialele usitate de Geti si Daci. - Remastie de a-
sieclinminte, cetati vechi si zi<larii anteromne, in Tr:.nsilvani'a si Romani'a 403
52. Despre olari'a daca nici unu anticu nu face vrc-ua mentiune. - Studiulu armeloru
clace de pc basso-relievurilc Colpmnei Traianc tl'in punctnln de vedere allu technicei
allu artei. - Coifulu atlatu intr'unu lJmtin allu Senci, si coifulu llc la
Berra.- Vase de meta.\lu pc Column'a Trlliana. - Artea monetara. la. Daci. 4.05
:.3. Esploatatinnea miueloru si-a inclustrieloru mdallnrgice
54. Commaciuln si de communicatiune .
'.
CAPITOLULU
Monumentele antice alle Daclei inainte de Romi\ nt
1. Obiectnln capito1ului. - Importanti'a monnmentelurn antice pentru ist<Jri'a culturale
R unui pop(rn. -- Tioluln areheologiei este de a aduce isttriei unu i<Upplemen(u si

410
unu rtmlrPln. 4:2
2. Collediunile principale unele RC pastrcadia m0nnmentclr anti.e a1le Daciei. - Pucine-
tatca sapaturiloru si a sistematirr.--T.itteratur'a a Daciei. 41R
3. F.pocele culturale alle Europei ceutrak- Intre ellu nn este nici nici
correlatinne .
A. Daci'a inainte de
lirmele civi!isatinnl)i e . .,rrespund!etorc eporclnru paleolithicc si neolithire, in
Daci'a, si in genere in basinulu Dunarci. - Epoc'a paleolithira. - Urme de ciYili-
hurna.na in epoc'a qnaternara se conshita si in Dunarci.-Epoc'a
wolitbira. -- nnelteloru de petra in 'l'rar:silvani'a si Roma-
ni'a, si indicati nuca localitatilorn nnde s'au gasi tu : 1" dalte. topore; 2 petre de
ascutitu si lustrl!itorc; 3" cioc:.ine sen ternacope; 4o maciuri seu) bazdug:ine; l)o a-
s-Ni d,, rrl'mcnn, cmtmi si cutitt-radietorf': 6< matcc (nucki' >'CII bulgari dL' cre-
meni'; ';'n vi'rfuri de lanci, dnrde si sageti; !)o herestraiasie; \1 rjnit'e; 10 Lnlg:iri
Lle <:rf!nenc pentru si 11 petre ile afunda tu plas'a seu navodulu pescari
416
Joru; capete de drugi, pisa.loge, bolduri si bnrghiuri. 417
www.cimec.ro
21
5. din care sun tu fabricatq uneltele de petra provine mai tot.u d' in rocele
Carpatiloru.- Afara. de instrumentele de obsidian o, ce suntu importate, restulu a
fostu facutu chiaru in tiarra. - Unelte de osu . . . . . . . . . 424
6. Nu tot uneltele de petra ei de osu apputinu epocei neolithice seu epocei numite in
prehistor!ce. - Localitatile d'in Transilvani'a si Romani'a unde uneltele de
petra s'an aflatu amestec&te cu celle de bronza. - Opin unea. rl-lui I,indenschmHt
co toporele-ciocane ga.nrite suntu fa.cute cu instrumente de meta!u, si dupo modele
m-.tallice. - Ciocanulu-toporu de aerpentina de la Rotbavu. -Probe despre in-
trebuintiarca armeloru si unelteloru de petra ai in cpoc'a. metaleloru . . . . 426
7. Deco in Daci'a a esistatu ua epoca pura a petrei.- Cum s'a pnsu cestiunea de dd. Goou
si Bolliacu, si tom arn trebui sa fie pusa
8. Vodastra. statiune pr istorica . . . . . . . . . ,
9. Turdasiu, atatiuue a ,,poeei de petra pura.
10. Alte localitati cari pastreadia urme de asiediemintele celei mai vechi populatiuni i
Daciei. . . ' . . . . . . . . . . . .
11. Conclusiunile ce se potu trage d'in af\arill noelteloru de petra in Daci'a.
B. Daei'a dopo cuunoscinti'A metalleloro,
427
42l
432
433
433
12 Divisinnea obiectcloro meta.llice descoperite in Daci'a. 434
l!l. 1. a) arme offensive: Sabii de bronzu cu seu fora ornamente, si localitatile unde ele
s'au afllltu.- Sah ii de feru de form'a celloru gasi te in Jocuintiele lacustre. -Pom
nale. - Lan ci. - Verfuri de sageti. - - Dalte, topore, palstabe,
celte, cioeanu-toporc si localitatile unde s'au gasitu . . . . . . . . , 435
14. 1. b) arme defensive : Lorica.- Grumajeri. - Coifuri. -Scuturi si discuri rotunde. 445
Instrumente 11entru intinderea arcului.- Port-panache.- Verfuri de coifu. -Cor-
nuri de reshoiu. - Care do bronzu. -- Obiecte pentru ba.mutulu cailoro . . 4i8
16. 2. Obiecte de podoba: Fi : fibuh cu arcu, fi bula cu spirale. - Braei ari divi-
sate in einci gruppe. - Colane (torques). - Anole. - Cerr.ei si torte. -
tori.- Ubiecte pentru atarnato. - Ace. - Nasturi. - Lantirri. - Spirale cylin
crice si oble. - Margele seu perle. - Palariutie. . . . . . . 450
17. Localitatile unde s'a gasitu obiecte de podoba, de bronza, argintu si auru, in Tran
silvania si ltomRni'a . . . . . . . . . . . . . . . . 460
18. 3. Instrumente si alte unelte de casa: Cutite. - Seceri. - Cose. - Dalte masive,
dalte gole. -Tarnacope si - Fe'restraie si alte obiecte : carligi de unditia
chtte, chei si clantie, forfeci, ace grose de insirtu, suie, fuse, cuie, tuburi de
foaie etc. . . . . . . . . . . . . . . . -163
O 19. 4. Vase de bron1u: ciubare, urciorn, ana mare cu ornamente de argintu pre den
sale, caldri, cupa de bronza. de arama si de auru ; vasu de arama cu trei pic;ore
ei doue maousie ; talere . . . . . . . . . 465
O 20. 5. Obiecte de natura sacrale, syml10le si producte allc artei : Basinulu seu
vasulu de bronzu pro rote de la Orastia. Figuri de lebede, semnificatiune symbo-
lica religiosa. -.Amu}.,te : toporasie de bronza; dinti gauriti de mistretiu ; trunchi
de bronzu cu forma eeml-lnnara identici pene la nnu punctu cu idori seu1ilunari
de Jamentu d'iu Jocuint:ele larustre.-Pater'a cu manusie de la Valasutu in Tran
silvani'a, si frumosulu cioc4nu de bronzu de la Baracska, c!i. urme d'in productia
nile artistice alle industriei prerom&ne in Daci'a. . . . , . . . 487
9 21. 6. Representatiunea figurata a animalcloru si a omului. Figuri turnate in bronza:
www.cimec.ro
22
1. Capricra; 1!. Lupu; 3. Caisiori; 4. Balauri.- Cocosii de bronzu nu apiJartinu
epocei preromane in Daci'a. -Figuri de auimalc lucrate in relievu pre tinichea
de bronzu seu cu aculu: capra, callu, armasaru, ursu, cne si cerbu; idem facuti de
paauentu : vaca, mistretiu, capriora, cerbi, cani si cai. - Fragmentulu unui bru
de placa de argintu de la Ciora, cu representattunca a douc figuri huma-re . . . 469
Co Originea bl'onzulul si a industriei mctallurglce lo Dacl'a
220 'l'heoriile eJUise asupra bronzului in tierrile occidentale si septentrionale alle
Europei . . . . o . . . . . . . o . . . . o . o 470
230 Theori'a despre esislenti'a unei culturi primitive a bronzului etuopenu . . 471
24. Theori'a depra originea phcniciana a bronzului. - lui Ferdo Wibel, dupo
care ciYilisa.tiunea bronzului trebue socotita ca ua trepta de desvoltare a locuitori-
lant primitivi. - Obiectiunile lui Sir Iohn Lubbock la ambele aceste thcorii . 473
25. dlui Lindenschmidt rontra thcoriei despre cultur'a indigena a bronzu-
lui, si espunerea thesei despre originea mcditennnc:., mai cu sema d'iu Itali'a, a
bronzului J<iuropei . . . . . , . . . . . o . . . . . . 474
26. Espuncrea theoriei dupo care verst'a bronzului d'in nordulu Europei se detoreadia
unui currentu directu orientala, d'in Caucasu . o .(76
27. Greutatile classific&tiunei ethnice si chronologice a nronumentelorn anti .. e d'in Da
ci'a, si in ce conditiuni ea s'aru pute face . . . . . 479
28. Vase, arme, obiecte de ; odoba si alte multe d'in Transilvani'a, cari, upo stylu si
esrcutiunc, trebuescu socotite dreptu producte alle technicei stateloru d'in b:.ssio
nulu mediterrancu . o . . . . . o . . . 480
29. Conclusiunile ce ne da stud'ulu compara tin allu bronzuriloru Dariei. . 41:!8
30. Commerciula Etrusciloru cu nordulu Europei, ai cilc ce legau Daci'a cu itali'a, Dal-
mati'a, Macedoni'a. si Thraci'a - Depositele de bronzuri alle commereiant loru
streiui gassite in Ungari'a si Transilvani'ao . . . . . o . .
31. Canda inceteadia importulu fabricateloru etrusce in Daci'a, si incepe a se respandl
productele industriei sudice? . , . . . o , . . o . 491
D Monedele pre-t'ouuiue ollate lu Daci'a
320 Yergell& de batute cu cioclinulu, anelu, suluri de drota si cornulethl servin<IU
dreptu montde, si localitatile d'in Ungari'a si Transilvani'a unde elle s'au aflatu o 4!'2
33. Tetradracl:mele thasice gasite in Transilvani'a si Romani'a.. . - o . o . 493
34. Monedele regiloru macedoni, de au;u ai lui Philipu II, Alesandru cellu mare,
Lysimachus si Seleucus 1 ; monede d'in timpuln stapeairii tiiadochiloru; tetra-
drachme de la Awphipolis macedonica . . . . . . . . . . . . 494
Monedele de la Apollonia Hi Dyrrhachion aflate in Tran9ilvani'a si Banatu; idem de Ia
Corkyra, insul'a Pt.arus, Pauormus, Scodra, Issa, Valentia, Hipponium,
tribulu epiroticu Molosii. - Distaterii Cizicului aflati la Gallati. - Localitatile
unde s'au gasi tu denari de ai republicei si delai imperiului pene la Traianu.
- Tetudrachmele primei Macedonii. - Monedele de auru allc lui Ko!:ON 495
1!6. Concbsiunile trase din afl.arile monedeloru de mai susu in Daci'a. . . 497
37. Imitatiuni dopo tetradrachmele de argintu alle lu1 Philippa II regele Y'acedoniei. -
Aftarile mai nsemnate in Transilvani'a, Banatu, Ungari'a si - Alte
de imitati uni alle aceleiasi tetradrachme philippice.- Imitatiuni dupo
monedele lui Alesandru cellu mare, Philippu III Arrhidenu, Cassander, Pbi-
www.cimec.ro
23
lippu IV, Deme1rius II, dupo tetradrachmele de la Rhodos, monedele massaliote,
tetradrachmele amphipol.tanice si denarii romani . . . . . . 498
38. Imitationile diferiteloru monede constatate in Daci'a nu suntu de atribnitu
Getilorn seu Daciloru, ci numai Celtiloru. Probe despre acest'a. . 501
39. Monedele concave dace divisate in patru groppe. . . . . . . . 501
40. Localitatile d'in Trans:lvan:a unde s'au aflatu monedc cencave dace . 506
41. Analys'a chimica a metaluloi d'in care suntu batute actste monede baterea
loru in Traneilvani'a d'in argintu transilvanu, si probabile de cotre poporulu dacu.
- Alte monede ce se mai atribuescu Daciloru. - Monedele cu legenda
suntu false. . . . . . . . . . . . . . . . . 507
E. Ceramle'a Daelel
42. Importantia si clasificatiunea ceraruicei Daciei .
43. Ceramlc'a preistorica d'in cpoc'a petrei. - Vod"stra: vase mari spre conservarea
alimentarii; vase do fortu la focu; vase de beutu; cu pe, ca ne, bar
dace si tesuri de beutu ; vase mici de atarnatu spre luminare; vase mici cu capace;
tipsii, strarhine si gavan41 SeU patelle j strecuratori; TaSU imitandu trunch;ulu unui
corpu de animalu; capace mari; linguri; instrumente de tiesutu; idoli; mesciore
si vase mici pentru sacrifidi seu pentru jucarii de copii; obiecte de insira tu ; buz-
dugane; cylindre, bule conice pentru pr9stie; greutati de aduncitu in apa; ,yra
509
mide seu conuri si obiecte ee nu se potu defini. - Strachini smaltiuite si lulele. . 510
44. Lutari'a de la Turdasiu. - Formele, materi'a si ornamentatiunea. - Semnele de pe
vase, si incercarile pentru interpretatiunea loru.-Rote sclivisite cu desemnuri pre
elle. - Figuri de lutu. - Prasneluri, greutati la plasa, pyramide conice, anele,
vase mici pentru jucarii si palniore. - Frngmentulu unei col6ne cu semne pre
dens'a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 513
45. Olari'a de la alte siese statiuni preistorice: Joseni, Vallea. Na.ndrului, Na.ndru, Pesce
rea d'in Nandru, Kirsitiu si Pescer'a d'in vallea Joajului . . . . . 518
46. DeposiMe de hrburi si vetrele pentru cocerea olariei, descoperite in Transilvani'a . 520
47. Ola.ri'a preromana d'in alte localitati alle Transilvaniei : Gowteriti'a, Bardotiu, Bon
dorfo, Mediesio, Gernesig, Cicu-sfn-Giozu, Bistriti'a, Copotiu. - Vasele largi cu
trei piciora de la Balomiru si Cotlea.- Vasele d'in Ungari'a de la KisTerenne ai
Szent-Andras langa Crisiu . . . .. . . . . . . . . . . . 521
48. Localitatile d'in Romani'a unde s'au constata tu producte alle ceramicei preromane.-
Olari'a de la TalpaNet.otii, Calomfirescii-Tigani'a, Balacii, Zumbreasc'a si Magla-
vitu, 'Iinosu, Pisculu-Crasanii si Zimnicea . . . . . . . . . . . 52a
49. Ornamentic'a pre vasele preromane alte Daciei, - Vase de stylu primitivu ca.racte-
risate prin decoratiunea geometrica communa Inrlo-germauiloru d'in Europ'a. -
Comparatiunea ceraruicei dace cu a Celtiloru, Germaniloru, cu l'roductele ceramice
d'in locuintiele lacustre alle Elvetiei, cu vasele primitive alle Greciei si cu celle
de la Hissarlik in Asi'amica.. - lndustri'a ceramicei la poporde iudo-europene are
ua origine communa cu desvoltari ulteriore, partiala, independente si inegali 527
50. Influenti'a culturei mediterra.nee asupra ceramicei d'in Daci'a : apa.ritiunea plante
loru, animaleloru si a figurei umane in 'decoratiunea vaseloru. - Vase de stylu o-
rientaln. - Sierpele, callulo si callaretiulu in ornamentic'a ceramicei Daciei 531
51. Conclusiune . . . . . . . . . , 533
www.cimec.ro
24
F. Asledieminte preromaoe si tumnll.
1. Urme de vechi locuintie, de valu1i 8i cetati.
52. Locuinti'a omului primitivu in Daci'a.-Urme de vechi_asiedieminte in Transilvani'a 583
53. Cetati de pamentn, valuri si siantiuri in Transilvani'a, Bauatu si Romani'a 535
54. Classificarea acc3toru asiedieminte printre celle preromane e numai provisoria. -
Orasiele Dacit:i dnpo marturi'a anticitatii . , . . . . 540
2. Tumuli (magure, mot'ile si gorgmte)
55. tumuhloru. - Tumulii suntu d'in epoce diferite, si nn an servitu nu
mai dnptu - Dificultatea de a determin!\ epoc'a unui tumulu. - Ua
incercare de statistica archeologica a movileloru, maguriloru si gorganelorll d'in
Romani'a si Transilvani'a . . . . 540
G. Systemnln de inmormentare in Had'a preromana.
56. Morminte tumularii, si morminte ordinarii. . . . . . 546
57. Obiceiula de a inaltia movile pre mormentu este communu mai tutoru poporeloru an
tic<J. - Herodotu despre aeelasiu obiceiu la. Scythi si Thra.ci . 546
1. Morminte tumularii.
a.) Tumnli cu cadavru a.nu
58. Diferitele positinni alle cennsii in tumuli. - Movilele de la Sibertu, Bardotin, Fel
mera, in Trausilvani'a. - 1\Iovilcle d'in Banatn. - Dolmenuln de la
Pescer'a cu olele, si movilele de la Gost.avetiu in Romani'a. - Movile-morminte
posteriore cuceririi Daciei; - movilele de la in Transilvani'a.
b) Tnmnli cn cadavru neareu
59. Systemulu inhumatiunei s'a pra<;tictn in Daci'a in epoc'a petrei si a bronzului. -
Dificultatile de a fixa epoc'a tumu!;loru cu cadavru ncarsu. - l:esultatulu cerceta
547
riloru dlui Bolliacu. - Tumululu de la Rusanijsci in judetiulu Roruanati 550
2. Morminte ordinare fora. mowile d'asup1a
60. Tumulii se 'naltiau numai in onorea celloru avuti si ccllorn nobili.-Divisiunea mor
mintelorn ordinare in: morminte cu atJendu diametru in forma de ca.
tanu; I!U cenusie in forma rectanghiulara, si morminte seu cimitiru
cu urne.-Campulu mortiloru de Zimnicea . . . . . 551
61. Ultime observatiuni asupra ;ystemeloru de imormenta.re in Daci' a . . . 553
62. Conclnsiunea la capit. XII : cercetarile archeologice pentru a da resultate solide, tre-
bue sa se intemeiedie pre unu systemu bine rationatn, si pre method'a de compa
ratiune. - Altufeliu nu putemu ave de catu nisce propositiuni provieorie 554
CAPITOLULU XIII-lea
Conclusinne.
!ppendice
Doue pretinse alphabete dacice
1. Semnele de pre petrele de la Colib'aveche Slonu.
Llst'a cbortelori, a dampelorn si a tlgnrilorn intercalate In textu
Addeada et Corrlgenda . .
554
558
575
590
www.cimec.ro
PARTEA liu
STUDII
ASSUPR'A
GEOGHAFIEl ANrriCE A DACIE!
CUNNOSCINTJELE VECHIWRU SCRTI'I'ORI GRECI SI ROMANI DESPRE TIERRILE
PONTICE, MAI ALESU DESPHE DACI'A TRAIANA.
CAPITOLULU 1.
Dfl la Homeru pene la Herodotu
1.
TierrilA d'intre Tiss'a si O nistru. Dunare si Carpati,-mai inainte dA a fi cucerite
de Romani si prefacntA in provincia sub numele de Daci'a, cumu si in urma dupo
cucerire, cndu armele poporului-rege nu mai fura in stare se apere oper'a pripita a
imperatului Traianu, si se retrasera d'incolo de Dunare,-si-au primAnitu f6rte dasu
locuitorii. fiindu puse tocmai in drumulu emigratiuniloru celoru mari ale pop6reloru
desghinate de uriasiulu truncbiu si reversate ca unu potopu d'in
Caucasice in Europ'a.
4
Aceste soiuri diferite de barbari, ce vinu si disparu unii dupo altii, in anticitate ca
si in evulu-mediu, fie-care nimicindu nascend'a cultura a predecessoriloru loru, lasara
urme mai multu sau mai pucinu simtitore, dupo cumn traiulu loru in vaile Dunarei
avu mai lunga sau mai scurta durata. In teresulu istoriei este acumu, de a regasi as-
ternuturne succesive ale aceloru pop6re ce s'au gramaditu unele d'asupr'a altor'a pe
pamentulu tierriloru de cari ne ocnpamu, si cu mediul6cele la indemana, ea se con,.
state treptele ori-carei civilisatiuni, si se ne faca marturi la acele momente critice in
viati'a umanitatii, eandu rassele inrultr si pucinu inzestrate pieru cu sgomotu sub
alluviunea celoru pecetluite cu unu geniu mai mare, si ua fortia mai insemnata.
Studiulu de facia avendu sa imbntisiedie numai ethnografi'a an te-romana a Daciei,
incPprmn cercetarile nostre cu in ordine chronologica a notiuniloru geogra-
fice transmise de autorii bdleni gi romani d.r.spre tierrile de la Dunare si Marea
Negra. Aceste notiuni Rnntu neaparatu de ua valorr. relativa, serviudu numai ca ua
3
www.cimec.ro
26
caracteristica a modului de vedere geograficu d'intr'ua anume epoca; anse tocmai
prin acest'a ele castiga deosebita importantia, coei ne dau mediu-loculu de a intieleget
a pretiui si folosi mai bine si mai corectu datele scriitoriloru.
2.
Mai tote notitiele ce aflmu in litteratur'a greca pene la Herodotu despre partile
Pontului se raporta la timpuri intunecosse, candu alte semintii de catu cele hellene,
plantandu colonii la tiermurile Marei-Negre si ale riurHoru mari d'imprrgiurulu ei,
semana cultur'a si religiunea asiatica pe unu pamentu de niste populatiuni
barbare si feroce.
Pbrenicianii principii marei si ai pamentului:. dupo cumu i numPscu profetii
ebrei(l), paru a fi imbrazdatu de timpuriu valurile nrospitalierului Pontos (Pontos
fundandu aci, inainte de Milesiani, colonii totu atttu de numeroase ca
in celA alte tierri comerciale unde se stabilisPra. Este adeveratu co despre acest'a ne
lipsescu date precise ale scriitoriloru vechimei(2); anse vedemu pe colonistii greci,
oo in mai pucinu de unu secolu dupo gonirea CimmPriloru d'in locurile pontice de
cotre Scytbii emigrati d'in Asi'a, iau in stapenire mai multu de ua s1.1ta pietie colo ni ale
la Pontu si Bospboru. Aru fi fo!ltu impo3sibile ca intr'unu timpu asia de scurtu Mile-
sianii se fundedie in diferita locuri atttea colonii, si acestea se se bucure de ua stare
atttu de infloritore, deco ei nu aru fi gasi tu aci fundamentele vechieloru stabilimente
phreniciarH, si ua populatiune mai culta de ca tu erau poporele primitive barbare d'in
vecinetatP(3). Iose, paguba nereparabile pentru geografi'a vechia, Hploratiunile si
descrierea tierriloru caletorite de Phreniciani n'a ajunsu pene la noi. Numai eate-va
notiuni vage ce 'ntempinamu in primele traditiuni geografice ale Greciloru se dato-
rescu contactului directu cu densii. Asia, navigatiunea Argonautiloru (XIII secolu
a. Ch.), celu d'anteiu faptu insemnatu in istori'a geografica hellena, numi tu de Homeru -
1tiXOt(15AooaiX cpresentu amintirii tuturor'a:., cantatu de Hesiodu(4), Orpheu si alti
multi poeti, indica ore-cari elemente curatu phreniciane, cumu de esemplu, fictiunea
transparenta a lanei de auru, pr'in care se intiellege bogati'a tierriloru aurifere d'in
(1) Isaia XXIII, 8; Ezecll. XXVI, 16.
(2) Numai Ammlnnu Marcelllnn areta anume co orasiulu Tyros de la gur'a Dnistrulni este
colon ia phoeniciana: ccivitas Tyros (Tyras), colon ia Phmnicum, quam prrestringit fluvius Tyras.
(XXII, 8, 41). S'aru parea la prim'a data co acesta notitia s'a na,;cutu pr'in simpl'a combinatiune a
!!Umelui de riu Tyras (Dnistru) cu alu cetatii d'in Phamici'a, Tyros. Tyros d'in textulu lui Ammianu
fiindu de sig-uru prin erore in locu de Iy,as, cuvintele de mai susu se raporta la orasiulu comercialu
Tyras trecuta in stapenirea Milesianiloru, si insemnatn de unii scri:tori ci ua colon ia a acestor'&
(Scymn. fr. 55). Vedi Movers, die Phimizie1, III, p. 306, 307.-G. Elclnvald, studiulu seu: cde
spre locuinticle celoru mai vechie ginti in Russi'a meridionale (Bibliotheca dlia citenia, St. Pe-
tersburg, 1838, v. 27. p. in limb'a russa).
(3) .ltlovers die Ph0nizie1 (4 volume 18U-185G, Berlin), v. 1H, p. 286-308 a reunitu puci
nele indicatiuni ce avemu despre prcsenti'a Phmnicianiloru la Pontulu-Euxinu inn.intea colonieloru
Milesiace.
(4) Schol. Apollonii P.hod. ad lib; IV, v. 59.
www.cimec.ro
27
jurulu Phasului, si despre care Grecii nu puteau avea atunci sciintia de catu pr'in Si-
doniani(5). Totu astu-felu si tiert'a de argintu, Alibe, cunnoscuta loi Homeru(6) pe
tiermulu sudu-osticu alu Pontului-Euxinu.
3,
Homeru (X sec. a. Chr.), pusu de Strabo (7) in capulu geografiloru, avea despre
nordu cunnoscintie forte marginite, coei d'incolo de Thesalia totulu era pentru elu :
Thraci'a cu frigurosii sei munti(S). D'in afluentii Pontului pomenesce numai de
Partheniosu in tierr'a Enetihru; asemenra de orasiele maritime Kytoros, Sesamos,
Kromn'a si (9); despre tiermulu nordicu, resaritenu seu apusenu alu Marei-
Negre nu spune nimica ; de ;)atu mai la nordu de Peonieni si Ciconi, - doue tri-
buri thrace venite ca ajut6re in resboiulu Troiei( 10) - asiadia. poetisar:du pe Hip-
pemolgi si Abieni, nisce triburi scythice dupo unii posteriori(ll); iaru pre
(5) Ukert, Uber die Argonautenfahrt, Geogr. der Griech. und Rrem., I, p. 321 seq. 1816.-Ch.
IA!vesque, Etudes sur l'hist. anc. de la Grece, t. V, p. 4. 1814. - O. MUller, Gesch. der grieeh.
Literatur bis au( das zeitalter Alexanders, I, 425, 1841.--- Vlvleu de St. Martlu, Histoire de la
Geographie, Paris 1873 p. 42.
(6) lliad'all, 856.-Strabo, XI. 1, 19, p. 499.
(7) Strabo 1, c. 2 si 6.
(8) llia.d'a. II, 844; IV, 533; V, 462; lX 5; X, 434 seq; XI, 223; XIII, 301; XX, 485; XIV,
Co nordulu s'a desemna.tu sub numele generala de Thraci'a. vedi anco: Dionysophanes a.p. Schol
Apoll, Rhod. 1, 826. Schol. Pind. Pyth. VIII. 5 - Meurs ad Apoll. Dysc. p. 95.-Bast. Ep. erit.
p. 266.--Ukert, Geogra; hie I, 2 p. 282.
(9) Homeru II, 85 L-855. -Se inceta dero Era.tosthenes si Apollodoru (a.p. Stra.bo VIJ, c. III, 6; I,
c. II, 19) eandu dicn co Homern nu avea nici ua. sciintia. despre Pontu.
(10) Iliad'a. II. 'f. 844 seq.
(Il) Ilia.d'a. XIII 'f. 4 ssq. Dupo ce poetulu descrie cumu Zeus a la.sa.tu pe Hectoru si pe Troiani
1e petrundia. pene a.prope de fiot'a. hellena, adauga ro atunci elu luandu-si ochii de la
eampului de bataia, ii arunca spre tia.rr'a Thraciloru :
auto; oe oaae cpamw,
ecp' [ltltOlt6AWY Elp"t,j'X.c:l\1 GltGlY,
MuociiY t' -x.cxt OtlGlt>c:iiY 'lltltYJ!-LOA lc:lY
1
Aax.-ro;ocx
1
w t:, dtv3-pooltwY.
Cele doue versuri d'in nrma a. datu nascere la lungi discussiuni. Unii vedu insirate aci nu mai
pucinu de ca.tn cinci popore : Mysi, Agaui, Hippemolgi, Galaktophagi si Abii. Prin Mysi, dupo tota.
probabilitatea, se intielege Thraci. Opiniunea co a.ru fi unn nume de pClporu scythicn a fostu
combatuta anco de multu de Eustathius Horn. 11. XIII, 5. p. 916. Comp. Steph Bye. v.
Heaych v. Bernhrtrd, a.d. Dion. P. 30i p. 595) In numirile Hippemolgiloru (mulgn-
teri de iepe) si Galactofagiloru (mancatori de lapte,) gasindu-se obiceiuri pe cari scriitorii posteriori
le imparta.siescu Scythiloru, nu este f<,ra temeiu a raporta textulu de mai susu d'in la popo
roln n>madn cunnoscutn lui H>meru numai pr'in epithete, dero numitu de Hesiodu (fra.g.
189 si 190). Despre A.bii nu se pote Udcide deco era unu poporu, si anume scythicu cum pretinde
Enstathius (ad. Il. X Il, 5 p. 916,) seu thra.cicu cnmu 'foesce Didymus la Stephanu rle la. Byzan-
tiu (v. sen numai unu epithetonu mai departa.tu, ain acelorasi diferitele
www.cimec.ro
28
Cimmeri ii lasa in locuinti'a Noptii vecinice si a intunericului(l2), socotindu-i mai
multu de unu JlOporu fabulosu.
4.
Hesiodu (lX secolu a. Chr.) ne procura date geografice mai precise. Elu mentionedia
pentru anteia-ora, pare-se, riulu celu mare alu Enropt>i, Printre cele altP.
25 riuri ce mai enumera (14),-d'intrA cari jnmetate apartinu unghiului nordn-vesticu
alu Asiei-mici,-!mntu: AnaurOSIJ in Strymonn si NessoAu in Thraci'a; Ha-
Iiakmonu in Macedoni'a, Kaikosu in Mysi'a, si apoi imf'diatu rinlu Ardeskos,fora in-
dicatiunea tierrii pr'in care curge. Ukert ln socotesce spre apusu do Marea-Ne
grA(l5) pa candu Halling(16) si Schuller(17) ln identifica cu rinlu Argesiu, fora
cnventu intemeiatoru, pentru co ain lui Hesiodu arn lUte ti totu asia dP-
bine riuln YApttaxoc:: d'in tinr'a Odrysilor11 la sudnln Dunarei(l8), ca si nu-
mitu de Herodotu in Scythi'a(l9) .. D'in aflnPntii norclici ai Mart>iNegre Hesiodu nu
cunnosce nic unulu. De Scythii CPi mulgntori de iepe face pomenire, deco cumu-va
versulu pastratu dr Strabone(20): AiiHo1ttic;; tE A[roc;; tE tos f1t7t"tj(L6A"(ooc;;(21)
incercari ale grammaticiloru posteriori de a csplic:i rnven tul u fiindu ncsatiRfacetore. Ve eli St rabo1
VII, 296. 300. ::!02. 303. :111. XII, 55:'!. - Nicol. namaRc. ed. Orell. p. 140. Eustath. opp. ed. Ta-
fel. XXIV, p. 224. -D'in autorii moderni, Goinpar:t Nif'hiJhr, Kleine und pltilologische
Schri(ten, 1 368 (Bonn 1828). - D' An vi liP Memoi1es de /'Academic des et bcllrs
lettres; t. 2!',, Paris 1759, Ukert, Skytien und dns Latul de1 Geten ode!' Dalce!, Weimar 1846, p.
412. 414.- Fortsetzung de1 Allg. Welthist. voi. 31, Geba.uer \7i1, p. 85.-.\. Riese,
die ldealisirung der NatunJiilker Nmdens, Heirlelberg 1R75, p. 8-10. V. de
op. cit. p. 63-64.
(12) Od. Il, 14. Cornp. Cnno, Die Skythcn, Berlin 1871 p. 250. -Despre gcografi'a lui Homeru
vedi Groter .. nd, gegeniJemerkungen uber ][omer',q geogra.phie. in Allg. gcog!'. Epllem V. 48; -
Voss, Krit. Blaetern. Alte weltkunde I. - lJkert, geog1. der g1iechen und Rumer 1, 2 p. 310 seq.
Comp. Bemc!kungen ube1 Home!'. geog1. p. 5 seq.; Viilcker, uebe1 Ilomerischc gcographie und Welt-
kunde Hannover 18:{0.-Bzoskl\ de . .(Jeog!". myth.-}'nrblgf'r, handb. de1 alten gcog1. I, noi: 41,
p. 21 resuma literatur'a asupr'a geografii lui Homeru. - Vivieu de St. Martin, op. cit. cap. VI. deo-
sebesce forte bine doue geografli in Horncru : una positiva, a lui Homeru, ce se afla in lliad'a; alt'a
legendara, a secolului seu, in Odysse'a.
(13) Theogon 339 :
(14) Theogon v. 3iJ7-345.
(15) &kythien und das Land der Geten orlrr JJake!', Weimar. !846, p. 15.
(16) Geschichte der Deutschen J. 67.
(17) Siebenburgen vor Ilerodot, in Archiv fur kunrle uste!T. gesch. Quellen, v. XIV, Wien
1855, p. 101.
(18) HProdoto IV. 92 : ... riulo 'ApttOXOC:: care curge ot!X Oopooroy, traversa tierr'aOdrysiloru.
(19) Herodotu IV, 49. 92. - Comp. Forbigcr, op. cit I, p. 24, not'a 50 : Wir kennen nur eL
nen kleinen Nebenfiuss des Istros in Sarmatia Europaea namens Ardiscus, rler hier schwerlich gc
meint sein kann."
(20) Strabo VII 300: 3tt jlip or t6tE toi.ltooc;; (toi>c;; t1t1tl(LOAjoi>c;; xal
(LO.ptoc;; torc; &r.:' E7tEotY rtc.
(21) fra.gm. 190.
www.cimec.ro
20
d'in caus'a scurtimei sila bei a doua d'in n'aru pute fi banuitu de falsitate(22).
Prin d'in acestu fragmentu cata a intielege pe Assyrieni, cari pene in seco-
lulu allu VII-
1
a. Chr. fura puternici pe marginile Pootului.(23) Alte populatiuni
ce mai insira suntu: Galactofagi(24), Arimaspi, Grifoni (1pu1tst;) etc.(25).
5.
Dero cu incetulu cunooscintiele geografice ale Greciloru dPspre tierrile de Ia Duna-
rP sA immnltiPscu prin stabilirf'ade colonii, intinderea relatiuniloru de comerciu si de
politica. Mana-Negra, ce avusese pene aci numele de Mare-Nrospitaliera, Pontos A-
.ruws, dPvine pr'in euphemismu Mare Ospitaliera, Pontos Euxenos(26). Coloniile Mi-
letului semenate in nordulu marei, do la gurile Istrului pene la Bosphorulu Cimme-
rianu si Tauaisu, isi reserva pentru mai multe vecuri comerciulu maritimu apropo
Istrosu, Torni, Odessus, Olbi'a, cele mai vechi d'io aste colonii milesiane,
suntu dupo inceputnlu secolului "lu VII
1
a(27). Loru 8(\ datorPsce raspandirea unoru
idei mai Psacte despre tierrile si chiaru notiunile poemei orphice despre
navigatiunea argonautica in ce privesce nordulu Pontului. Acesta poema, ajunsa pe-
ue la noi in ua forma posteriora chiaru lui Onomacritn, cullegetorulu si clasificato-
rulu canteceloru antice (illtre 500-550 a. Chr.), de ro alu carui fondu Pste in reali-
tate anticu(28), asiedia in jurulu MaPotidei pe: Geloni, GPti, Sa uromati, Arimaspi
si alte triburi; iara la estr mitatile nori! ului pe: Pacti, Arctei, Lelioni, Scythii ar-
ma ti cu sageti si inchinatori ai lui Aresu, Taurii omucidi, Hyperboreni, Macrobieni,
Cimmerieni etc.(29). Form'a legendei ansP p1strata de Pindarn in a patr'a oda (com-
vusa in annulu 462 a. Chr.) trebnindu a se pune in acordu cn progrr sulu ideiloru
geografice ale timpului, dP la dnce nav'a in Pontulu Euxinu; de aci in marea
Erithrea si lacnlu Tritonisu sitnatu in fnndulu Syrtdoru(30). u,masii lui, ceva mai
bine informati 11!1 mai a crede co Pontulu Euxinu commuuica cu marea
(22) Cuno op cit., p. 249. - Niebulw, op. cit. p. :l65, citesce versulu de susu: c:AI-
t'-ljos t1t1tlJPOA"(06t;.
( :l) Mo,ers 011. cit., 111, 105: in der mythischen Erdkunde der GrieclH'II war .Aethiopien ge
w .. hnlichc Bczcichnnng fiir Assyrien. Vedi acolo argumentele pe cari se intemeiadia.
(24) fragm. 189, la Strabo VII. 302, d'in Ephorus, cartea l V l'AIX'X.toplijll.l\1 stt; IXtiX\1
1

ot'X.l 'x6vtrov.
(2G) fragtu l!JI. --Despre geugraphi'a lui Hesiodu vedi in genere: Woss, Weltkunde der .Alten,
p !li seq. Ukert, Gcogr. de Gr. u. Rrim. I, 1, p. 36, si Sickler, Handbuch d. alt. geogr. p. 55 seq
(2;) l:ratusthenes ap. Strab. VII, Simonides, epigr. 89. Anthol ed. Jacob, t. 1, p. 76.-
Etym. M. v. 7t6YtOt;, p. 3S2
(27) Scymus Chius v. 747 si 804--807 cd. J,ctronue, 1840. Despre coloniile grecesci de la Marea.
litcratur'a adunata in l'ol'bigcr, Handb. rlcr A !ten geogr. L p 41. not'a 55.
l:pi8t. crit, p 1782; Geogr. de1 Gricchen und Boem., IV 26i
Ht>yue Hxc. J, ad Aen V li, Volf, Proleg. ad. llomer. Vlvilln de St. Mnrtin, op. cit., p. 45.
01'JJh. A1gona1tt. v. JU:l8 S<J. !Oli:). 11180 cd. Gcsner.
30) Pith. 1 V, v. 44 7-448, si v. 58.
www.cimec.ro
30
Erithrea, nici mai transporta Corabi'a lui Jasonu pene la marile Nordului, ci gasescu
mai comodu a face pe Argonauti sa se intorca pe Istru in Mediteran'a, pe temeiulu
unei vechi credintie, de care se tine si Aristotelu(31), cumu co unu bratiu alu Duna-
rii (nf'gresitu afluentele seu Sa v'a) s'aru vers in Adriatic'a, si aru fi datu si numele
Istriei(32).
6.
Fragmentele poetiloru Cyclici, de si continu pucine date geografice, ne areta anse
interesulu viu cu care se canta si se povestea lucrurile, tierrile si pop6rele pontice.
Arktinos milesianulu (intre 760 si 708 a. Chr.) canh in versurile sela insul'a Leuke
la gur'a lstrului seu a Boristhenului, ca locuintia a lui Achilles si a cetei sela de
eroi(33). Alcaeus {inceputulu secolului alu VI, a. Chr.) vorbesce intr'unu chipu mai
positivu despre tierr'a Scythiloru(34). Peisandros d'in Kameiros in Rhodo9 {ram 735
a. Chr.) mentionMia pe Agatyrsi(35). Aristeas asicura co la marea-negra locuescu
Cimmerii; spre nordu de ei, Scythii, apoi ll'lsedonii, pene unde elu pretinde co a si
caletoritu; iaru mai susu de Issedoni, Arimaspii - 6meni numai cu unu ochiu-,
Grifonii cei paditori de auru, si in fine Hyperboreii(36).
7.
Expeditiunea lui Dariu regele Persiloru contr'a Scythiloru d'in Europ'a Ia annulu
513 a. Chr. contribui anco la respaodirea cunnoscintieloru despre tierrile si populatiu-
nile de la Dunare si Marea-nllgra(37). Acestea suutu adesea pomenite de cotra
lyricii, tragicii si comedianii greci in productiunile Joru literarii. So!Jhokles (n. 495+
406), aduce Seythi si Colchi pe scena(38); Aeschylo3 (n. 5 25+456 a Chr.) puno la
Nordu de totu pe Hyperborei, in tierr'a caror'a Istru isi ia originea d'in muntii
(31) De Mirabil. auscultat., c. CXIJ, Beckm.; Hist. Anim., VIII, c. XV; Schneld Add. Justin
XXXII, 3, Plin., III, 22 (18) Strabo lib. 1, c. 3.
(32) Vedi pe largu Ferblger op. cit., p. 27, na.viga.tiune a Argonautiloru pe
Istru o consacra Apollonius de la Rhodos in poeru'a sea. scrisa catre 22>an. Chr. (lib. IV, v. 282 sq.)
si dupo elu, fora indoiala, parafrastulu seu Valerius Flacus. Comp. V. de St. Marti o, op. cit.
p. 55. - F. Bitsehl, die samlung der Homerischen gedichte durch Peisistratu& 1838. Opuse. 1.
(33) Dupo unii Leoke se ada la gur'a Istrului. Vedi Biblioth. der alt. Litt. u Kunst I. lned. p.
34, apud Ukert op. cit, p. 16 -Dupa altii la gnr'a (Dnipru). Vedi De cyclo Grae-
COl'Um epico et poetis cyclicis cr. eorumque fragm. Coli. et interpr. est C. G. MUiler, Lips 1829.
(34) Dergk poetae lyr. Gr. III 94 7 : 'A XiAAll, o Compara Ukert op.
cit. 18, Cuuo, op. cit 249; - Grote griech. gesch. v. Il p. 184 traduc. germana.
(35) Suldai v. A"(fi{)oupaot - Steph. Byz.
(36) Herodotu lV, 12. 13.- Suld v .Aristeas. Compara asupr'a lui, 1. M. Sehultz, Apparat.
adannal. crit. rer. Graec. Kilia.e. 1826.4. p. 4, n. 9.
(37) Herodotu IV 89 seq.
(38) Schol. Dion. 10. Schol. Apoll. Rhod. IV, 223. 284. Athen. p. 189.
www.cimec.ro
31
Rhipei(39); la sudu de acestea: Scythi'a, ua tierra intinsa, aspra si frigurosa, bogata
in ferru si cai, tlero locuita mai multu de popore barbare, intre care totusi se afla
pacinicii si ospitalierii Gabii( 40), adico Abiii lui Homeru, fora a le ua locu-
intia precisa.(41)
(39)Choeph. 384 f. 183 comp. cu fragrn. 150.--Pindaros (oi. 3, 14) :"Iatpoo a1tb O'ltta.pciv 'ltli'l'ciY.
(40; fragm. 184. Prom. edit. Teubner 1860, 1 sq- 15. 20. 301 Tb. 802. fr 190. Gabii in locu
de Abii provine pote d'in ua falsa etymologisare a lui Aescbylos, ceva cam: ceei ce se hra-
nescu cu rodurile pamentului. Esplicatiunile celoru vechi vedi-Ie la Schol. si Eustb. ap.lliad'a N. 6.
(41) Pr'intre pop6rele ce iau parte la suferintiele lui Prometheu inlantiuitu de stinc'a Caucasului
!eschylos enumera si pe Arabi:
t'lipEt0\1 (v. 420 OrJ.a!l(J)t'fj;, ed. 'l'eubner
Mai toti commentatorii recunnoscu co lectur'a c Arabia este falsa, desi nu se invoescu a-
sopr'a emendatiunei. Herman (Obs. crit. c. 1. p. 9) lJropuse :
t', Cipstov
dero renuntia singoru la dens'a ; Wieseler (Philologus. v. 9. p. 717) si Boissonade (Philostr. Epist
Paris 1842, p. 138) :
t'
lcctora, ce neputcndu-se justifica cu niciunu esemplu, trebue respinsa. (Ukert, op cit., p. 415 nota).
Pe observatiunea scholiutului, care cauta sa apere lectur'a. cum co Strabo vorbesce de
Trogloditi in Arabi'a, si intre Maeotis si Marea Caspica, numindui pe acestia chiaru Arabi,
Ka.o'ltcXO!p e7tEi otxEiv Ma.t-
X !It Ot datY nu punemu mare greutate, pentru co este facuta, dupo
cumu a probatu Meinekius, de unu interpolatore multu posterioru, si nicaieri Strabo nu numesce pre
Troglodytii de la Caucasu: Arabi. Vedi Strabo 1. XI, c. VI. edit. Firm, Didot, Paris 1853; compara.
Jib. (, 1 ,27; XVI. 27. vedi Elmsley in Aesch. Prom. vinct. ed. Lips. 1828. 8. p. 183; - Dero ccco co
A.rabi'a pontica ne 'ntempina si in J<:uripide In . .f8C + 406 a. Chr.) Ba.xa.t, Teubner, I. 16., pre-
cumu si in comedi'a Trinumus a lui Plautu, actulu III-lea, in care vorbesce betranulu Charmides cu
Rycophantelc:
c&coph : Advenio CI Seleucia. Macedonia, Asia atque A-rabia, v. 845
Quas ego neque oculfs neque pedibus umquam usurpavi meis.
Charru . ..... quid ais? quid hoc quod te rogo? v. 930
Qu6s locos adisti? Sv. Nimium mirimodis mirabilis.
Chann. Lubet audire, nisi molestumst. Sv. Quin discupio dicere.
Omnium primum in P6ntum a!luecti ail Arabiam terram sumus.
Charm. Eho,
An etiam in l'onto Arabiast? Sv. Est: non illa ubi tus gignj,tur,
Set ubi apsinthium {it ac cunila gallincicea.
(T. Macel Plnotl Contoediae, ed. Teubner, 1863)
Aceste impreuna cu unu pasagiu d'in Ammia.nu Marcellinu, si numele anticu alu Macinului
de: Arr11bium, 11 condusu pe d. Odobescu la ua ingeniosa hypothesa, pe care o da an se sub tota reser
v'a. co adica acea Arabia a lui Aescbylos, Euripides, Plautu si Ammianu Marcellinu, a esistatu in re-
alitate, si anume n'ara fi de catu Bas arabi'a de asta-di, care 'si pastrCdia pene acumu in partea
a doua. a numelui vechia denumire Arabi' a, iaro partea anteiu amintesce pote dominatiunea popo
rului Bessi asupra-i.
Pentru ca hypothes'a anse sa se ri,Jice la certitudinea unui faptu a.ru nevoia de niste probe cu
unu caracteru istoricu, coei datele geographice alle lui Arschylos, Euripides, in genere alle tragi-
ciloru greci merita pucina credintia. Lui Aeschyilos anco de multu i s'a imputatu cu deplinu eu-
www.cimec.ro
32
8.
D'intre logographi, Hecataeu de la Miletu (n. 549+4 72 a. Chr.) 7toAo1tACl\l*
cmare caletoru dupo cumu lu numesce Agathemeru ( 42), care visitase tiermurile
sudice ale Pontului pene la marea Caspica, mai multe populati uni thrace ( 13),
intinde Scythi'a europena de la Istru pene la Chersonesulu tauricu, insirandu aci ca
locuitori : pe Melanchleni (frgm. n. 154), Myrgetao (44), Matiketi (frgm. n. 156),
Isepi (o. 158) Edi (o. 159), ero ca orasie in Scythi'a : Karkinitis ( 45) (frgm. n. 153)
si Kardesos (frgm. n. 157). Elu face si pe Issedoni ua populatiune scythiea (46).
Hellanicos din Mytilene in Lesbos, care trai a pucinu inainte de Herodotu ( 4 7), a
scrisu pe largu despre Scythi, dupo cum ne asi cura Stephanus de la Byzantiu( 48);
anse cele doue scurte notitie ale acestuia nu ne permitu a dobeodi ua idee macaru
despre ce era anume scrierea iutrega; pote co ea forma numai unu capitolu d'in oper'a
1tspi ${}-\loo\1 ( 49). Hellanicos numesce anco doua populatiuni in Scythi'a, ce nu ne in-
ventn predilectiunea. d'a. cita numi peste numi de riuri si popore (Schol. Aristoph. Ra.n. 926); Po-
lybiu lll, 17) mustra. pe toti Tragicii pentru a.cest'a; Strabo (1. VIII, c. V, 6, 8: c. VI, 6. 7. 8; lib X.
cap. III. !a; lib. XII, c. VIII; - lib. XIV cap. III, cap. X) dovedesce co ei adessea deseriau falsiu
si confunda.u chiaru tierrile forte aprope de ilensii, necumu cele departate. (Vedi Plinius XXXVII, 2,
cEuripidis et a!iorum errorem excusandum cx orbis ignorantia - Dio Chrysost. Or. XV. t. 1. p.
448 ed. Reiske. - Hermann ad Soph. Elect. 4. -- Volker mythol. Geogr. p 2.11. 224. - Ukert
op cit. 28, 29). Aeschylos pune in vecinetatea tierriloru pontice omeni cu capite de cani, cu ochii in
peptu, cu eate unu ochiu alte monstruositati (Strabo, lib. 1. c. II, 35; 1 VII. c.III, 6; Steph. Byz
v. 'H(.Lt'ltO\IEc;) a.stu-feliu co deco 'i amu atribui cunnoscintieesacte despre geografi'a aceloru parti, amu
fi siliti sa admitemu lucruri pre curiose si impossibile. In asta categorie aru fi si Arabi'a de la Marea
Nogra, care chiaru in gur'a Sycophantelui lui Plautu se areta ca atare. -Tacerea geogra.filoru mari
a.i vechimei: a unui Herodotu, Strabo, Ptolemeu, Pomponiu Mella, cumu si a celloru alti scriitori
greci si romani despre Arabi'a lui Aeschylos de la Dunare ni se pare forte ponderosa.
(42) Agathemeru I, 1 Jiiagrn. historicorum G1aec. cd. Miille1, Paris, Didot 1841. Despre Heca-
taeu vedi Herodot V. 36. 135 sq; VI 137; II 143. IV. 36; Il 20. 21.-D'in cei moderni: l'abbe Scvin
Rech. sur Hecatee de Milet, in t. V1 allu.Acad. dei inscr., 1729, p. 242; Freret, observations gencr.
sur la geogr. anc., t. XVI des Nouc. Mcmoires de l'Acacl. des inscr. 1850. p. 345; Ukert. geogr. dcr
griech. und Roem. I, p. 69 1816; Hcingaum, gesd1. uer Erd-und Liinderabild des Alten 1839,
p. 139 seq., Excursus zur des Hecataeos;-Forbiger, op.cit. 1 p. 50;-Brandstacter, Scythica,
Regiomonti Prussorum, 1837. V. de St. 1\iartin, )p. cit. p. 76 -79.
(43) Frgm. n. 18ti seq. in Frag. hist. gr. 1.
(44) Frgm. n. 155, in care nume Klausen (Hccataci fragm. p. 87) vedo_'.'!l. crorc de scrisu in locu
de 1'yrangetii sau Tyragetii ai lui Ptolcmeu 3,10 si Pliu. llist. Natur. 4, 26.
(45) dupo Forblger op. cit., p6tc Canikschak de adi.
(46) frgm. 168. comp.178, 179, Miillcr fragm. histo1ico1mu grcec L 11, 12.
(47) Suldas- v. Steph. Byz.- Gell. XV 23. Dupo unii nascutu cam 496+411 a. Chr.; dupu llliil
Zer fragm. hist. gr. I proleg. p. XXV, la 482+394. Cf. L. Prdler de vita et scriptis Hellanici. 1 'r-
pa.t. 1840, 4. Berlin 1864.
(48) v. 'A(.LtiOO'ltOl, ld. v. A(.Lbp'(l0\1. Comp. Strnb. 1. Xl_! cap. Ill, 22.
(49) MUller Fragm. historicorum grOJc. I 1Jrolegomcna XXV, XXIX.
www.cimec.ro
33
tempina la predecesorii sei : Amadokii (50) si Sakii (51); ero pe Maeoti, pe cari
Herodotu ii pune la resaritu de Mailotis, deci ii scote d'in rendulu Scythiloru, elu ii
numesce lamuritu Scythi (52).
9.
Deco aruncamu acumu ua privire assupr'a acestoru scurte si imprastiate notitie, ve-
demn co, cu totu progresulu cunnoscintieloru geografice ale celoru vechi dintr'ua epoca
intr'alt'a, totusi ele suntu departe de a ne puM da ua idee esacta despre tierrile cunnos-
cute mai apoi sub numele de Daci'a, si despre poporele ce le au cutrieratu; pentru co:
seu pre vagi, seu in contradictiune unele cu altele, seu rodito de phantasie numai, in
acele timpuri iotunecos!e ale istoriei, seu in fine ajunse pene la noi in
sfaramaturi alterata chiaru de scriitorii posteriori, -aceste notitie ne lasa us negura
aprope deseversita assupr'a tierriloru d'intre Carpati si Dunare, pe care abia Herodotu
o risipesce in parte, deschidiendu portile Istoriei Daciei.
CAPITOLULU ll-
1
a
Herodotn
1.
Nu este multn timpu de candu method'a critica istoricd a isvoreloru a inceput1 se
castige in domeniulu Istoriei antice unu terrimu fixu, pe candu in ce privesce geo-
grali'a vechia, ea lasa pef!e adi anco fortA multu de doritu. Acest'a se confirma pe
deplinu studiandu cim-va intins'a literatura la care a datu nascere nuruai a patr'a
r:arte d'io Istoriile lui Herodotu, litcratura care ne presinta systemele cele mai con-
tradicut6re, intemehte numai pe simple supositiuni, si imprejurarea ciudata anco : co
cu fie-care nou commentatoru apare si unu nou modu de interpretati una a dateloru
parintelui istoriei (1).
(50) fr. n. 170 : 'A!La.ooMt, l:xu{)-rx.ov
(51) 'A!LOV(tOY, m;/l[oY 'EAA.a.vtx6v la. Steph. Byzantinulu.
(52) Schol. Apolion. IV 322.- Miiller, Fra.gm. hist. gr. l 57 fragm. 92.
(1) Scrierile principale suntu : Cellarl Notitia orbis antiqui; edit. Conrad Schwa.rz Lipsi!!!
1731, tom. J, pag. 401 sq.-Th. S. Bayeri De Scythice situ, qualis (uit sub cetatem Herodoti in
Commental'. Academice Scientia.1. Petr:Jpolitanae, 1728, tom. 1, pa.g. 400 sq; seu : de origin. et
priscis seclibus Scytluwum, in alle selle opusculis ad histo1iam antiquam, Hal. 1770 in 8.- Elch-
horn, llist. ant. e gr. I p 405 sq. - F. \',Beer, Erliiut. de1 von .ilerodot und Plinius gegebe
ucn Beschreibung des alten Skythiens in Zusatz. zu .Allg. Welt li istorie 111, Il sq.- De Guigues,
JI!Cmoire dans lequel on entreprencl de (ixcr la situation de quelgues peuples Scythes, dont il est
1mrw dans Hcrodote, in Mcmoires de l' Amdemie des inscriptions et bclles-lettres, tom XXXV,
p. seq.-d'Anville, Examen critique rl'Jlcrodote, sur ce qu'il mpporte de la Scythie, totu a-
colo, t. XXXV, p. 573 s<].- 1, Pinkerton Dissert. on the origin and prog1ess o(the Scythians or
Goths, Lond. 1787. in -8;-Heunlke, De geographia Herodoti, Gottg. 1798;-Bredow, Geogra-
www.cimec.ro
34
Fora a ne opri aqsupr1a aoestoro sa ne indreptamu mai bine la Herodotu
insusi, si cu tota atentiunea si neincli11area cotre vre ua theoriadmbratisiata de maii
'nainte, sa analisamu descrierea ce ne o face unulu d'in cei mai insemnati geografi ai
despre form'a si intinderea Scythiei, despre locuioti'a poporeloru d'intr'ens'a,
si se cercamu a identifica unele d'in datele sele geografice.
2.
Herodotu d'in Halikarnasu in (nascutu intre 490 si 480, mortu dupo 408
a. Chr.)(2), cu dreptu cuventu s'a numitu p'lrinte a1u Istoriei(3) si geografiei istorice.
Caletoru is(:oditoru, inteligentu, bagatoru de sema, studiindu singuru cu proprii sei
ochi teatrulu evenimentelom, monumentele, obiceiurila si naravurile poporeloru,
remane pe vecie in capulu celoru mai pretiose isvore ale istoriei antice (4). Cu tote
phiae ct uranologi111 Herodot. specim. Helmstadt, 1804.-Monuert, der Norden da Erde 1820, in-8,
p. 100 seq-f,eleweJ, Opis Scythii Herodota in alle selle: Pisma pomniejszc geogr. hist Warz. 1814.
-Senkowskl, O. I, Primieczania K. Herodotovu op\M?liiu Skithii, in Biblioteka dlia cztenia, t.
XXVII.-B. G. Nlebohr, Ueber die Geographie Herodots, p.132-158si Untersuchungen Uber die
Geschichte der Skythen, Geten, und Sarmaten p. 352 -398 in Kleine historische und philologischc
Schriften, erste sammlung, Bonn, 1828.- Diinlge, Commentatio de Geographia Herodoti, Beri.
1835. - Keooet, The geographical system of Herodot, London II, ed. 1832. - Drandstiltter,
Scythica, Reg. Prussorum 1837;-HermonR Dobrlk, Geographie des Herodot nebst einem .A.tlasse
von zehn Karten Kiinigsberg, \818, in-8. -l. H. f, HeerPn
1
Ideen iiher die Politik, den Ver
kehr und den Handel der vornehmsten vcelker der altcn Wclt, Gottingen 1824, l Th. 2 abth. p. 263
seq.-Halllng
1
Geschichte de, Skythen, Berlin 11'33 in 8;-Lindner, Skythien und die Skythen des
Herodot, Stuttgart 18 H. - P. 1, Sehofarlk, Slawische Alterthiimel, 2 volume, trad. germana
a loi Mosig voR Aehrenfeld, Leipzig 1843. Ost-Europa nach Herodot, Dorpat 1844.-
Nadezsdlu, Herodotova Skythiia obiasnennaia czrez sliczenie s miestnostiami, in Zapiski Odes
skago Obsczestva Istorii, Odessa 1841, in -4, t. 1.-Ukert, Skythien und das Land der Geten o-
der Daker, 1846; -Colster, das Land der Skythen bei He1odot und Hippokrates, in Neue Jahr
bi.icher fur Philologie und Predagogie, Loipzig 1846, XII supplementbaRd p. 569-632 si XIII
suppl. band, 1847, p. 5-77. -- 1. c. SehuUer, vor Herodot und in dessen Zeitalter,
in .A.rchiv fur kunde i:isterr geschichtsquellen, tom. XIV, Wien. - 1. G. CuRO, Die Skythen, Berlin
1871;-George Rawt inson, On the Geoqraphy of Scythia, in History of Herodotus, vol. III, third
!!dition 1875, p. 201-208.- B. P. Hasdeu, Istoria critica a Romaniloru, u:ed. 1&75, Bueuresci
p. 181-215.
(2) Dyonys. Halic. de Thucy.l. 820. - Diodor 11 32. Euseb. ol. 78. Dupo Pamphil'a, ua collectio-
nista de memorii istorica, ce traia in timpolu imparatului Nero, Herodotu s'aru fi nascutu la
484 a. Chr. Anse si dens'a nu da faptul o ea positivu, coei in pasagiulu pastra tu la Gellius Noctt. ALt.
XV 23 se dice videtur. Hellanicus Herodotus.Thucydides, historilll seriptores, in isdem fere tem-
poribus laude ingenti floruerunt et noR nimis longe dietantibus fuerunt reratibus. nam Hellanicus
iuitio belli Peloponesiaci fuisse quinque et sexaginta aunos uatus vidctur, Herodotus tres et quin
quaginta, Thucydides quadraginta. scriptum est hoc in libro undecimo Pamphilre.
(3) Cicero, de legg 1, capud Herodotum patrem histori111.
(4) Vedi artieolulu lui Golgnlaut Herodote in Encyclopedie des gens du 111onde, Paris.- F. {'.
Dahlmuuo, Herodot a.us stlinem buche &ein leben(Forschungen auf dem gebiete der geschichte III)
Altona 1823. - K. Wilh. Ludw. Heyse de Herodoti vita et itineribus, Berol. 1826; Mustoxidi,
www.cimec.ro
35
co in Vl'chime (5), ca si adi, i s'a fostu imputatu usiurintia in admit11rea fapteloru,
partialitate si lipsa de critica, nu ua data cercetarile moderne a constatatu esacti-
tatea descrieriloru sela geografice si istoricfl (6). Este adeveratu co elu nu mul-.
tiamesce pretutindeni unei scrieri de istoria nici separa faitele
istorice de povestile poporane; dero parte d'in acestea elu le raporta foro a crede in-
susi in ele (8), parte porta in sine, dupo cumu se probedia prin. cercetarile mai noui,
unu auteoticu simbure de adeveru, de si inveluitu sub trasuri fabul6sse (9).
3.
geografica, ethnografica si istorica a Scythiei incere de la alu IIIa
capitolu alu rartii a IV pene la finPle acest1 '->, formandu in sine unu totu absolutu
circumscrisu, bine determinatu; anse in raportu cu oper'a intrega porta unu ca-
racteru curatu episodicu (10). Dupo obiceiulu seu ca : mai inainte de a trata
vre ua cucerire a Persiloru, se se ocupe cu istori'a si descrierea tierrii unde fxpe-
ditium a a avu tu locu ( ll), Herodotu vorbindu despre regatulu per sa nu si despre
Nove Muse di Erodoto tradotte, Milan, 1820; - Herodotus, in K. Otfr. Miiller, gesch. '1. griech. lit.
teratur, Breslau 1841. -Will. More, Crit. History of the U.nguage and litterature of ancient
Greece (1850. 1854-60.) London.- Dau non Herodote, in Cours d'ctudes historiques.- Ad. Schilll,
l'hilologus VIU 193. X 25, 410.- G. Rawllosoo, History of Herodotus, cap. I, II si III voi. 1,
London 1875.- H. Stelo, Herodotus, erster hand erstes heft, Einleitung, 2 auflage, Berlin 1864;-
K. Ablcbt, Herodotus 1 hand, Einleitung, p. 1-28, Leipzig 1861, etc.
(5) lrlstotelu iln numesce povestitoru de basme !L'l{)-al..r5rac;, de _qener. an. III 5, comp. hist
an. III 22. -Cicero de legg. 1 1, de div. II 56; Gellius IH 10. Altii cfalsificatoru alu adeverulni
si partialu, Photlos. Bibl. p. !35 la Bekk. loseph adv . .dp. J 3. Plutarch in scrierea xspi t*
'Hpo86too (Moral. p. 854- 874). Comp. criticulu Dionysios d'in Halikarnass de Thu-
cyd. 8'.!0 Clmp ad. Cn. Pompei. 7o7 sq. Comp. Gust. Lahmeyer de libellt Plutarchei, qui de ma-
lignitate Ilerodoti inscribitur, et auctoritate et auctore, Gutting. 1848, 4. - A.rnold Schmfer;, .4,
der Quellenkunde der Griechischen geschichte bis au( Polybios, Leipzig 1867.- G. Ra>Wilnl'
soo, History of Herodotus, 1 69 -140.
(6) Asia es. inscriptiunile cuneiforme descoperite si descifrate suotu in perfectu. acordn cu
indicatiunile lui Herodotu. Vedi Eug nuruouf. llfcm. sur deux inscript. cuneiformes trouvees
pres d' Hamadan. 1836, in-4. - C. Lassen, die altpersischen Keil-Inschri(ten von Persepolis,
1836, in8;-Jacquet, sur le mem. de M. Lassen, in Nouv. Journ. Asiat. III-a ser., 1838, t.V,
575 sq. VI, 385 etc. - Inscriptiunea apoi dela Bisutnn nn departo de Kirmanchat, a lui Darios
Hyst:upes confirma po dcplinu arretarile sele despre evenimentele d'in primii anni ai domniei lui
Dariu, inaintea expeditiunei d'in Scythi'a. cf. Rawlluson. H. C. Memoir on the Great InscriJJtion
at Behistun (in Journal of Asiatic Society. 1846-1849). - Idem. History of Herodotus, 1. cap
III. p. 69 B'J , on the merits a11d defects of Iferodotus as an historian.
(7) Rawllosoo, op. cit. 1 cap. III, p. 83 sq.
(8,'. Herodotu. VII 152; Il 123. Comp. III 9. IV V 45; VII-239.
(9) De es. legend'a despre furnicile ce ngropa aurnlu. Vedi Federlk Sehlero, iiber die sage
vo11 den Goldqrabenden Ameisen, Kopenhagen, 1873.
(10) Dauuno, Cours d'histoire, Il, p. 4t dice despre cartea IV: cOn peut la rogarder eom-
me l'one des plus recommendables parties rle son
(Il) Asia sun tu insirate: istoriele Libyei, Scythiei , I.ydiei (1, 95) , a compatriotiloru sei d'in
Asia-mica. (1, 142-150) inainto de espeditiunile cuceritore ale Persi!orq,
www.cimec.ro
36
Dariu, ajunge la faptululu co aru fi devastatu ua data intreg'a Asia(l2); pen-
tru acesta navala voesce acumu sa si resbune Dariu (13); si pene a nu ne povesti
expeditiunea regelui Persiei, istoriculu noAtru s'apuca a descrie manuntitu tierrile de
la nordulu Pontului, poporele ce locuescu acolo, mai cu sema pe Scythi, originea, na-
ravurile si credintiele loru (14).
Pentru cestiunea de a sci de unde a Herodotu informatiunile sele, cata a
anume :
a) Cari d'iu datele sele se iotemeiadia pe
b) Cari, pe isv6re scrise, si cari suntu aceste isv6re ?
t) Cad, pe comunica.tiuni vtJrbale, si d!:l h cine le-a vriimitu?
d) Cari sun tu numai consecintie, combwatiuni seu hypothese proprii ale sele?
In a!estu chipu, pr'in cercetarea adica a provenintiei, critic'a isvoreloru determina
val6rea absoluta a fie-carei date geograficP(15).
Cumu co Herodotu posseda cunnoscintie autoptice de::1pre tierrile d'in jurulu Pon-
tului-Euxinu, nu'ncape indoiala. Dupo ce visit orasiu cu orasiu, amendoue tiermu-
rile Hellespontului, Propontidei 11i Bosporului(l6), dll la Byzantiu elu la Apol-
loni'a(17), apoi la Mesambri'a si Istri'a(l8) la gurAle Dunarii; de aci visita iuteri-
orulu tierrii d'intra Tyras (Dni$tru) Hi Borysthenes (Dnipru). studiandu-lu cu d'ame-
nuntulu(19). Mai multu timpu pare a se fi opri tu la Olbi'a, cea mai infloritore colonie
(12) Herodot, 1 105.
(13). Herodot. IV. 1
(.14). Idem IV. 2-82.
(15). Acelesi cestiuni le tratedia H. Mat.zat ,]eol!re raporturile lui Herodotu asupr'a Asiei. Vedj
studiulu seu Ueber die glaubwuerdigkeit dc1 geogmphischen angaben Herodot! ueber Asien, in
Hermes, Vl hand, Berlin 1872, p. - Asupr'a l!:gyptului vedi Max. Buedluger, zu1
Egyptischen li'cwschung Herodots, Wien 1873.
(16) 1 57, IV 14. 86. 90. 91. 95 si a.
(17). IV 90.
(18). Il 33. IV 93, VI 33. Mannet op. p. 63 nu M 'ndoucsce uuu momentu, ca si Stelnu, Herodot
I 19, Matzat 1. c. VI, 417, Abicht llerodot p. 8 co: Herodotu a orasiulu lstri'a. Manuert
Jice: cMan untersuche die beschreibung uud Bencnuuug cler welche in den
Hauptstrom fallen, die Darstellung des Ister selbst, sciner Gros se und die vergleichung mit dem Nil
den er auch gesehen bat, nebst den angegebeuen urMachen, warum dcr lster im Winter und Sommer
gleich gross;bleibt, so wird man nicht einen Augenblick an den Augenzeugen zweifcln. Dahlm11nu
lasa lucru nehotaritu, lJ'orschung Il. 1,61.- Din contr'a Kolster, das Lrrnd der Skythen bei He.
l"odot und llippok1. in Neue Iahrbiich fur philolo.r;ie uncl Paedagogie, Leipzig 1846, XU sup-
plementband p. 594 nu gasesce nici-ua proba peutru opiniunea lui l'lfanert, fiind-co Herodotu po-
menesce lstri'a numai in trecctu (Il 33) fora a detormina loculu unde se afla ea si vecin'a
sca Torni. Elu pune la 'neloiala p. 59 , chiaru deco Herodotu va fi vediutu 6tinc'a de pe malulu re
sari te nu alu Nistrului cu asia dis'a urma a: piciorului lui Hcraklcs (HcroJ 1 V 82).
(19) 1 V 11. 51. 53. 71 Elu singuru cura tu toaoYOE p.EY!Ot fi.Ot &.;
co a fostn in territoriulu Exampaios intre Hyvanis si Borysthenes (IV :J'l), ceea-ce Jupo Cuno op.
cit. 85 aru fi Podoli'a nordica seu cea de midilocu.
www.cimec.ro
37
in acele parti(20), situata la gur'a (Bugu), avendu-o dreptu centru(21)
de la care elu descrifl si mesora(22). Urmat6rele pasage dovedescu limpede
co relatiunile sele suntu cullese la facia locului : I 105, II 103, IV 5. 7. 8. 16; IV
27. 46. 58. 60. 67. 70. 7 4. 75. 81. !)!) -100, 11 O( 23). D'in contr'a, nimicu nu ne
areta co elu va fi trecutu pe tnaluln stingu alu Dunarei, asia co d'in autopsie pucinu
putea cunnosce desprtl Scythi'a si tierr'a Agathir'liloru; cea-ce si esplica relativ'a va-
lora a relatiuniloru sele despre egiunea Carpatiloru(24), !li amesteculu de basme si
legende in istori'a scythica. Nu mai amintimu co ac ii lipsea chiaru mediu-l6cele
ce avusese in Greci'a, Egyptu, Assyri'a, Persi'a, de a 'si ntemeia cercetarile sele i-
storice si geografic9.
Ca iwore scrise Herodotu a avutu pP. HomMn, Hesiodu(25), AristP.as Prokonesia-
nulu (26),pe Hecataens d'in Miletu,(27), potP. pe Hellauicus d'iu Lesbos(28), Dionysios
milesianulu, pe geografuln Scylax d'in Cariand'a(29), Hi altii. Elu insusi a pututu
(20) Niebuhr, Kl. Schriften, p. 355.
(21). Despre caletoriile lui Herodotu vedi mai alesu Uahlmann, op. cit., Heyse, De He1odoti
vit et Itineribus, Berlin 1827, Rawllnson, op. eit. I p. R sq. Biihr, He1adot IV pp. 391--7.-
l'olonel Mure, Critical History of the LanrJuage anrl Litr-ratnre of Greece, voi. IV pp. 24G-- 8.---
Cartea lui J, Talboys Wheelcr, The Life uncl 1'1avels of He1odotus, London 1855, 2 vol. in 8
este unu felin de romantiu istoricogeograficu; alta carte Weeler, The geographi of Herodottts,
Lond. 1854- n'are nici-ua valore. Vedi Klppert, Monatsberichte der Berliner .Akademie 1857, p.
l!l!i, 1J7. - Matzat l. c. p. 392. --- Calctori'a la coloniilc grece d'in jurulu Pontului este pos-
tcriora celei facute in Medi'a, Persi'a, Assyri'a, si posibilu, pote chiaru probabiln anteriora celei
<l'in Egyptu. Herodotu a visitatn Egyptulu de siguru dupo annulu 4150, (coei el ne spune III, 12)
c'a vcdiutn campulu bataie de la Paprernis, unde regele Libyiloru Inaros invinsese pe Persi la
de rerum post bellum Persicum gestarum temporibus, Lips. 1865 p. 18. 22) si inainte
de tomn'a anului 442, forte probabilu inainte de ilustrarea sea in Athena intre 446 si 444, cam
la 456. Vedi Bidluger, op. cit. p. 10. 12. -Kirchhoff, ube1 die Abfassungszeit _des herodotei
schen geschichtswerkes, .Abhandlg. der 1Jnline1 .Akaclemie 18G8, si Bemerkungen
la accst'a, totu in Abh. Be1l . .Ak., 1871.
(22) 1", 17, 101. Elu descrie limanuln Borysthenului EAo<;, promontoriulu d'intre ambele
riuri Dnipru si llugu '[7t1t6AEtO templul.u Demetrei, pa laturile unui rege Scythu in ora.siu,
si altele. llogati'a si chiaru trasnrile caracteristice ale relatiuniloru se!e vorbescn lamuritu pen-
tru autopsio. - Colster l. c. p. 593 se 'ndouesce ca Herodotu sa fi visitatu coloni'a de la gur'a
riului Tyras.
('.!3) Comp. C. G. L. Heyse, Quaestiones Herodoteae 1. Berolini, 1827. p. 130-\33. Mannert
geogr. 1, 1-71. l
1
kert Skythien und clas Land da Geten oder Daker, 31; -- G. Kawllnson, op.
cit., 1 pp. 9, li. -Cuno, l:iorschtmgen im gebiete de1 alten vulkerlcunde, Die Skythen, Berlin 1871.
-- Colster, op. cit., XII 585 seq.
(24) Socotimu esagerata judecat'a lui Hee1cn, Ideen uber die Politik, despre carte'a IV a lui
Herodctu asupr'a Scythiei. Der gro3se geschichtschreiber scheint hier gleichsam zu Hause zu seyn.
er kcnnt die fliise, die Liinder, die Volker, ihre Lcbensart uicht weniger als ihrll Verwandtschaft.:
(2r) Abifht., op cit., Einleitung 1-28.
(2G) Acest'a, SYO!LSYO<; pretinde in poem 'a sea Arimaspea (dupo Suidas compusa
in trei carti) a fi caletoritn in Scythi'a pene la tierr'a G. Rawlinson, op. cit., l 48
(27) H, Rnwllnson l. c. - l 45.
(28) Helanikos a scrisu I1Epat%!i mai inainte de Herodotn. Dionys. 3, p. 7flP.
(29) Rawlinson, l. c. l, 47. - A.bichl, op. cit., Einleitung 1, 28.
www.cimec.ro
38
1obiaru io Greci'a multe despre Scythiloru, caci cu UIO anni inainte de a scrie istori'a
,Bea, coloniile grecesci de la tiermurile Pontului : Pantikapaeonu, Olbi'a, Tyras, Dio-
' akurias; Istri'a si altele, intre.tineau legaturi vini, de ua parte cu triburile scythice de
la cari cumperau grane si alte producte naturale, de alt'a cu Greci'a - unde le tri-
miteau(30).-Partea cea mare anse a informatiuniloru atatu de nuoi si amenuutite
Herodotu a capatat-o pr'in comnnicatiuni verbale, ce singuru le numesce(31) isvorl.'lle
sele principale : a) de la Grecii d'in coloniile milesiane(32); b) de la Scythii aflatori
in acele colonii(33), n caroru cunnoscintia si buna-vointia de a da relatiuni, nu ua
data elu o lauda(34) ; c) d'in isvore persane(35 ); si d) d'in traditiuni lo0ale de la
Krotonu si Tarentu(36).
(30) Anco d'in timpulu resboiului cu Persii Hellad'a se indestula cu grau, materiale de construc-
tiuni, pandia, pesce, sclavi etc. (Herod. VI, 26; VII 147; II 105. Thucyd VI, 20; VII 27. 28. II 69)
de la tiermulu nordicu alu Marii Negre. Vedi K. Neumann, Die Hellenen im Skithenlande 1, 1,
71, Berlin 1855. - Herodotu comparandu Borysthenele cu Nilulu in ce privesce folosele ce ambele
riuri aducu locuitoriloru, enumera intre altele si escelentulu gru de la malurile loru. (Herodot. IV
53 : ts 1ta.p a.btbv "(LYsta.t, 1tOLlJ ts, t1J oo oltai psta.t XWPlJ
IV 17 despre I.'ll.63ott V li, 147). Se intielege co multi commercianti d'in Hellad'a veneau
la. Marea. Negra in contactu directa cu Scythii, si multi d'in acestia la rendulu loro visitan Hellad'a.
In Spart'a vedemu Scythi in timpulu lui Cleomene (Her. VI 84); in Athen'a se afla, dupo batali'a de
la Salamis, unu corpu scythicu de soldati politieucsci (numiti seu Ilsoo[vtol ), care de la 300
se urca in scurtu timpu la 1200 omeni. Ukert, Skythien p 28, 35. Cono, op. cit., p. 85.
(31) IV, 16.
(32) IV, 24.
(33) Herodotu singuru de trei ori dice: IV. 5.-7. 16 AEjOt>Ol I.'ll.o-3-a.t, - of tOV
Il6vtov Vedi d'iu contra Herse Quaest. Herod. Berl. 1827.- Hansenlus Ost-Europa
nach Herodot, 1844, 8, 9 de si admite cu sigurantia co Herodotu fusese a) la gur'a Hypanisu-
lui; si b) in tierr'a d'intre Hypaois si Tyres, totusi in 459 pune la indouiala chiaru deco elu va fi ve-
diutn vre ua datlt in ochii-i vr'unu Scythu. Acest'a e in adeveru ua bypercritica, care se contradice
cu sine insesi, dupo cumu observa Kolster op. cit., p. 585. Co Herodotu nu se las numai pe pove-
stele conna.tiooaliloru sei de la Pontus, si co intreba la nevoia si pe Scythi, probeadia intre altele
cuvintele sele de la fi nea relatiunei despre mortt>aJui Anacilarsis, unchiul o regelui Scythu Jdantbyr-
lucrulu tinendu-se de Scytbi forte in taina, Herodotu ilo putu afl3 numai d'in gur'a oellui mai
intimu functionaru allu lui Ariapithes (IV, 76): )(.IJ.l yf)y srp1Jtll.lltspt ou rptto[
!LlY I.'ll.o3a.l "(lYWO)(.SlY .. w; o'S"(W T[psw to5 'Aplll.1tet3sot; S1tltp61tC.Q EtYil.l tt5tOY
'Ioa.v-3-opooo to5 I.'ll.o-3-ewv 1t&:tpoov. Comp. l'ilebohr, Kleine Schriften 1 351, 355 :
a.uch bat er (Herodot) nirgends als in Skythika selbst sich mit cinem Mtyer des Ariapithes onter-
reden konnen : und seine ganze Erzii.hlung ist theils die cincs Augenzeigen, theils eines Reisenden
der miindlichc Beric!lte der Einheimischen vernommen.
(34) IV, 24. 76.
(35) Asia cele coprinse in cartea 1 130 fine si 104 unde se ocupa mai allesu de istori'a Scythiloru
in Asi'a; cele d'in 1 105, suntu cullese in mare parte d'in orasiulu Askalou. Vedi Matzat, 1. r.
p.
(36) Capitoluln intregu d'in cartea III, 129-138 relativu la Demokeues, si importanta pentru
resboiulu scylhicu. Vedi Kirchboft', Abfassungszeit, p. 14. - DUdinger, op. cit .. p. 6.
www.cimec.ro
39
. 4.
Cerculu cercetariloru nostre fiindu tnai cu seama Daci'a Traiana, vomu studhUn
Herodotu eu' deosebire tierrile d'intre Tiss' a si Dnistru, incependu cu Scythi 'a.
Oonturu1u si intinderea Scythiei. Dupo cele dise de Herodotu in cartea IV 101,
IV 99,20 3 urmedia co form'a Scythiei este unu patrulateru (tstpcijwvov), avendu
douc laturi scaldata de mari : Pontulu-Euxinu la sudu, Bosphorulu Cimmerianu si
Maeotisw peae 1a Tanaisu, la estu(37). In realitate anse se pare co elu a considera tu
numai na 'lature a patratului ca margini ta de mare; coei, dupo cumu observa Rawlin-
son(38), deco s'aru lasa la ua parte ua portiune d'in peninsul'a Taurica (Krimulu),
tiermulu de la Dunarii pene la Tcmaisu aru represiata in aieveru ua linie drepta,
pe carA Herodotu o divide in doua parti egale: intre Dunare si gurilfl Borysthenului
2000 stadii (230 mile); intre Borysthene si guril;=J Tanaisului alte 2000 stadii {230
mile), peste totu 4000 stadii seu 460 mile(39).
Dero acesta linie este indreptata catre sudu-Jstn, ca cumu aru atinge doue mari,
d'in cari un'a s'aru pute numi cea sudica (marea negra), iaru cea-l-alta cea resari.
tena (Marea de Azovu). Laturea de la estu a patratului era determinata de Tanaisu
celu puci11u intr'ua parte, despartindu pe Scythii regali de catre Sauromati(40); cea de
la nordu se hotara cu poporele: Agatirsii, Neurii, Androfagii si Melanchlenii; ero spre
vestu limit'a d'intre Scyiti'a si Thraci'a era in realitate riulu Istrulu, celu pueinu la
gur'a sea, coei mai departe in susu, dupo cumu resulta d'in cuvintele s; tci 'ltAti"(toc t'ij.;
aru urma co elu nu alcatuia ua lature a patratului, ci atingea nu-
mai laturea oblicu la unu coltiu(41).
(37) Herma nu Bobrlk, Geographie des Herodot nebst einem Atlasse von Zehn Karten, Konigs-
berg, 1838 in-8. Bawllnson III, Essay, on thc gcography of Scythia, nu iau coventulu
tp!ijWYOY in simtiulu restrinsu de patra.'tu, Primnlu dice p. 84: cSkythien ist ein viereck (von
Quad.rate findet sich nirgends etwas. - Cela d'alu douilea, p. 204: ctha.t he thought Scythia
extended inlnnd about the same distance as its length along the and that he therefor.J
called it square, menning thereby not to give its exact figure, but to describe its general shape.
-Forbiger 1 77 nota 21, A.biebt Ilerodot li p. 250, Colster op. cit 605-607, etc., admitu
unu patrata oblicu [J. Cestiunea nu presinta anse nic:-uno interesu. coei chiaru dlco Herodotu
aru fi disn patratu termenulu nu trebuie hatu ad litteram.
(38) op. cit. lii p. 204.
(39) Cu 40 mile adica mai puci nu de cotu realitatea, pentru co de la gur'a cea mai nordica a Du-
narii pene la gura (Donului) distanti'a in linie drepta este de 500 mile geografice.
(40) Herodoh IV 20. '<!1 -Rawliusonl. c,
(41) ltawllnsonl. c.- Bobrlk.l. c. -Celebrulo Niebuhr in sturliulu seu Ueber dugeographie
Herodots (Kleine Schriften, I, p. 156 &q.) sustine co, dupo Herodotu Scythi'a era limitata de cotra
doue parti de mare; tiel'mulu sudicu se intindea in linie drepta de la gurile Dunarii penr la Palus
Maeotis intr'ua distantia de 4000 stadii; celu resaritenu asemenea de la :Oah1> pene la
gur'a Tanaisului (Donului) totu in aceiasi departare; laturea apusena, paralela cu cea resaritena se
www.cimec.ro
40
5
Hotare. - Heeren circumscrie astu-felin Scythi'a europena
Hotarele Scythiei dupo Herodotu suntu urmatorele : la sudu tiermurile marei
negre de la gurile Dunarei pene la Palus Maeotis; la estu Donulu seu Tanaisu pene
la isvorirea sea d'in laculu Ivanu (?);la nordu, ua linie trasa de la acestu lacu pene la
formedia de cotra Dunarea de josu, care atingundu coltinlu nordu-vesticu alin Scythiei face unu cotu
mare spre sudu (dupo credinti'a atribuita de Niebuhr lui Herodot.u,) si in acesta directiune sudica
curge pene in Marea-neagra; ero laturea despre uordu o inchipuesce printr'ua linie trasa de la i
rnaginar'a cotitura a Dunarii pene la gur'a Tanaisului. (Vedi anco studiulu seu Unte1suchungen
iiber die geschichte de1 Skythen, Geten uncl San11aten, op. cit., p. 3:,2 sq. si uber
alte geschichte 1847, p. 182. 183. Urrnatorra schitia rle charta ne invederellia mai bine theori'a lui
Niebnbr:
PONTUS EUXI N us
IIICI
c:
CI
li
Acesta constructiune ata tu de departata de realitate- si care a gasi tu unu aparatoru in lde-
ler, --o interneia.dia autorulu ei pe 99-101 d'in cartea IV a lui Herodotu, si mai cu serna
pe comparatiunea ce face Herodotu in cartea II, 33 si 34 intre Nilu si Dunare.
Ea este lipsita. anse de ori-ce fundarnentu, pentru co : Niebuhr ia cuvintele lui Herodotu,
1
stru
aeaouo3cxl t<ji N sO..<p, intr'unu intielesu prea restrinsu, pe candu adeveratulu intielesu nu este
altulu de cotu co: precumu Nilulu inrliumatatiesce Liby'a, totu asia si Istrulu divide in doue
parti Europ'a. A conchide anse de aci co Istrulu are ua directiune spre resaritu totu atatu de
www.cimec.ro
41
laculu d'in eare curge Tyras seu Dnistru, si la vestu ua linie de la. pene
la Dunarll.,(42)
Prin urmare, Scythi'a coprinae1, dupo Heeren si Rawlinson(43), d'in Russi'a m&ri-
diouale: guvernamentale Khersonu, Poltaw'a, Ekateriuoslavu, K)larcovu, Kursku, Ko-
sacii de la Donu, Voronezu, Riazanu, Orlovu, Tul'a, Mogilevu, Ceruizovu, Minsku,
Volhynia (in parte), Kievu si Podoli'a; apoi Bassarabi'a, Moldov'a si Tierr'a-romanesea.
6
Sa vedemu anse pene la ce punctu Tierrii-romanesci cu ua portiune
d'in Scythi'a antica se afla indreptatita de textulu herodotianu.
In cartea IV 99 se dice : T1j,; oE: l:xo3tx1j,; 8p'tjt'X.'tj tb 'ltpoxsetoct'
x6A7t00 CE t'ijc: tciOt'fj<;, t KIXt o axotoot
1tpb,; aopoY &YefLOY tb at6!11X 'tetpiX!l!lEYOt;. - Cei ce intielfgU d'in
aceetu pasagiu unu golfu(44), ilu iau drAptu intorsetur'a nordica a tiermului Pon-
tului Euxinu pene la orasiulu Karkinitis( 45); ba Hansenius( 46), fiindu co nu'lu afla
in fiintia asia cumu sa correspondia indicidorn lui Herodotu, este silitu se presu-
puna: cco Delt'a de adi a Dunarii nu esista pe atunci, ci co in locu-i se unu
golfu, tocmai x6A'lt'la-ulu Herodotianu. Acesta neferidta supositiuue cade de la sine,
coei textulu IV 4 7 spune lamuri tu co Istrulu se versa in Mare prin cinci
gure, deci Herodotu cunnosce Delt'a Dunarii (id. IV 89); si nu o cunn6sce
numai densulu, dero t6ta antici 47). - Cei C9 traducu pre l<.6A noe; prin cur-
batura, admitu co e det!.lrminata D11nare, dera unde anume P Dupo
lunga ca si a Nilului, si co se cotesce spre miadiadi anume d'asupr'a punctului unde Nilulu
formedia unghiulu de la media-di spre nodu, este falsu, si in contradictiune isbitOre .cu cele
alte date geografice; coei Herodotu ne spune a) co Dunarea curgnndu despre apusu se versa in
Marea-negre. cu gur'a spre resaritu (IV 49.99), pe candu dupo chart'a lui ea curge cu
gur'a spre miedia-di. Afluentii sei Prutu1u curge 'ltpoc; , Tiarantulu
se afla pucinu mai sprr npnsu !ltXAAOY ECJ'ltEp'tjc;; si intre aceste doue riuri vinu Ararus, Na-
paris si Ordessus ver . mdu-se directu in Dunare. Deco anse unu aftuente allu Dunarii se afla
mai la vestu de ca.tu altulu, neaparatu co Dunarea nu p6te avea unu cursu curatu sudicu, ci
celu pucinu sudu-o>tica, si in orice casu afluentii Istrului, asia cum suntu indicati prin liniile
punctate din chart'a de mai susu, impossibilu a se inchipui co esista intre ma1e si riulu Muresiu:
Vedi Drandstiitter, (Scythica, 1837:; Dobrlk, (geographie des Herodot), p. 89; J.Jndner, (Sky-
thien und die Skyten des Herodot); Stuttgart (1841, p. 22-32) Colster (1. c. XIII, 7)
Hansenlns (Osteuropa von Ile1'odot); Forblgllr (op. cit) si Rawlfnson (l. c. III Essay III).
(42) .Asiatic Nations, voi. II. p. 257 nota 4, traductiunea anglesa.
(43) Op. cit. 205. -- Cuno 78 ; Colster 608; Stein 244.
( 44) Larllher, Ilistoire d'HC!odote, t. III, p. 193, Paris. 1802.- Lelewel, Kleiner Schriftett,
iibers. v. K. Neu, Leipzig 18:36 p. 266.--Kolster. - Ablcht la cap. IV, 99.!
(45) Colster, p. 609.-
(46) Hansenlus, p. 12.-
(47) Ephoros (la Strab. VII, IV 15), Ovidlus (Trist. II,) Strabon, PJinius IV, (X.XlV, XII, 7)
Pollb., - Tacitus (Germ. lj Skollastul lui A poli. de Rhodos (la Katanesleh Istri
19). Ptolemeos III, X, 2-G, Soliu, Am. Marcelinn. etc.
www.cimec.ro
42
Lindner(48),-acolo unde fluviulu isi indrepta cursulu cotre Sudu-estu spre marea ne-
gra, adico la Ialomiti'a; dupo Nadezdin(49),-mai susu de Galati, dupo Colster(Su), la
Argflsiu; dupo d. Hasdeu(51), in Romani'a-mica, aprilpe de Oltu; in fine Cuno(52): in-
torsetur'a pe care o formedia Thraci'a se nasca prin arcul11 Dunari deschisu in spre nordu
de la Orsiov'a pene la Galati.:.-Totu Cuno(53) mai pretinde co: {MJ..aaaav ccotre
mare d'in pasagiulu in cestiune, semnMia: tljvs -&. cotre Marea Egeu care
nu se attinge de Scythi'a. -Ua simpla privire a chartei ne areta: 1 aci nu pote fi vorb'a
despre vre-unu golfu, coei simtiulu testului este co : Acolo unde Thraci'a indrepten-
du-9e cotre marea-negra, formedia ua intorsatura, acolo incepe Scybti'a, in curge
Istru, indreptendu-si cursulu cotre sudu-estu. Prin urmare x6/..1toa- ulu Thraciei de
care e vorb'a se afla in aproprierea gureloru Dunarii(54). nu mai josu de Galati, mai
pucinu anco la Oltu seu Orsiov'a, ci anume acolo unde Dunarea isi schimba de na data
intregulu sistemu allu gur('loru salle spre resaritu. - 2. Prin -3-ti/..aaaaY se 'ntielege
marea-negra, ero nu marea Egea, care vine in sudu-estulu Thraciei, coei in ultimulu
casu cuvintele Cotre mare:. R.ru fi superflue, pe ca11du in primulu suntu necesarP,
desemnandu anume partea Thraciei vecina cu Scythi'a, adico: cea care se indreptedia
spre Pontulu-Euxinu.-3 Herodotu da Scythiei forma patrulatera; 4 mesurandu la-
turile, elu incepe de la gurele Dunarii spre estu, ero nu mai de 'nainte;, 5 in cartea
V 9, ne mai spune : co tierr'a de dincolo de Dunare (la sting'a fluviLlui) pare a fi ua
pustie fora margini, si co numai de Sigini a aflatu c'aru locui acolo. Acestea aru ti
in contradictiune isbit6re cu IV 99 deco Scythi'a s'aru intinde pene la Orsiov'a, coei
in acE'stu casu aru fi trE'buitu se dica in suscitatulu textu V 9: In Nordulu Is-
trului este tierr'a Scythiloru; mai departe, a Agatirsiloru 6 Ori-candu
vorbesce despre Scythi'a Herodotu se refera la tierrile d'in Nordulu Pontului Euxinu;
( 48) Op. cit., p. 291.
(49) Herodotova Skithia, in Zapiski Odeskago obsczestva Istorii, Odesa 1841, t. J, 59.
(50) XIII Supl. band., p. 14.-
(51) Istori'a critica a Romaniloru, edit. Il, p. 210.
(52) Op. cit p. 79.
(53) Op. cit. p. 78.
(54) Steiu, ap. c. 99. - Comp. Ablcht la e. 99. - Bobrlk, op; cit. p. 72 dice co pentru eln
nu este pe deplinu claru deca cuvintele os Elp1jl'lt1j to -&6./..tXaaaY 1tp6-
'ltltCll este vorb'a de unu golfn marinu, seu ele insemnedia simplu co : in lunguln tiermuluiso
afla mai anteiu Traci'a, apoi Scythi'a.-
(55) JJkert p. 80 dice corectu: cCumu-co Scythi'a pentru Herodotu nu se afla la nordnlu Thraciei
urmt\dia anco si d'in observatiuuea sea: cce p6te fi dincolo de Dunare nu se p6te spune cu sigurantia;
ellu tine acea. tierra de pustie, si d'in caus'a frigului nelocuita.-Cuno, care nu nega contradictiu
nea (p. 79) ca ta s'o Tllicsioredie cu astu-felu de argumente: a) .Lni Herodotu ii lipsea mediloculu d'a
se putea servi cu carti gel)grafice." -Nu pare inse imposibilu co Herodotu se fi cunnoscutu vre-nn'a
d'in cartile geografice ale predecesorilorn sei. Asia, se dice co Anaximandru de la Miletu (610-546
a. ChrJ aru fi representatu cellu d'auteiu pe unu planu totu ce se cunnoscea d'in globulu pamentescu
(Eratosthen iu Strab. 1 p. 7. Casaub., A.gathem. 1, c. I., Diog. Laert., Anaxlmander.). Apoi He-
cateu cellu vechiu d'in Miletu (549-472) a construitu ua noua charta, cea mai buna si cea mai
completa descriptiune a pamentului, ce s'a avutu inaintea lui Eratosthene (Agatl1emer. in Prole-
gomenelc Compendiului seu de Geografie Compendim. Geogr. ed. Gronovio, c. 1, p. 172, 1697) si
care la 504 a. Chr. se presupune cu multa sigurantia c"aru fi fostu adusa la Spart'a de cotre compa
www.cimec.ro
43
descriptiunea physica, topografica, ethnografi.ca, cumu si a teatrului espeditiunei lui
Dariu, nu privesce de ctu aceste parti, pe candu despre regiunea de la Orsiov'a peno
la Prutu ellu nu are cunnoscintia de catu de esistenti'a catoru-va afluenti ai Duna-
rii(56). tocmai indicarea acestor'a, face contradictiunea intre IV 48 si V 9 vedita.
7.
Istru si aufluentii sei. - Herodotu avea ua idee esacta despre cursulu principala
allu Durmii(57) si intru catu-va si despre afluentii sei pene la Belgradu: Ellu dioe
IV 48:
Eia( as 8t8s ot !-LS"(ctY (lOtOY 1tOLSUYts<;, 8t& fLEY j t'ij; txolhx'ij<; XWPYJ<; 1tSYtS
!LEY ot peoYtE<;, t6Y t tx6,'l-ctt ll6prxtct MAsf>m, c'tAkiJYS<; 8E llopEtOY, xrxt TttXptXY-
xrxt 'Aprxp6,; tE xctt N ti1trxpt<; xctt 'Op81jaa6,;. o o fLY 1rpwto,; J..sx,'I-Et,; twv 1tOtctfLWY fLB
xrx[ 1tp0<; pswv &vctXOLYOUtiXL tlj.l "I;tplfl t6 Mwp, o as 8s6tEpO<; J..ex,'I-Ett; TtctpctYtOIO
tE fLCAAOV Xct[ aMaawv, o 8 "Aprxp6i; tE XctL o Na1tctpl<; Xctl o 'Op8YJOOOIO
ota !LEOOO 'tOO'tWY pSOY't10 (tovtE<;) a,; 'tOV O&toL fLEY 1t0td]J.Ol
ao111tA 'IJ&booaE ctbt6v.
adico:
cRiurile cari marescu Istrulu suntu acestea : cinci curgundu prin territoriolu scy-
thic: Porat'a, cumu ilu numescu Scythii, seu Piretus, curnu ilu numescu Grecii; apoi
Tiarantus, Ararus, Naparis fli OrdPssus. Cellu d'anteiu d'in aceste riuri este mare,
si curgundu in directiune spre resaritu (1rpb da Istrului apele cellu d'allu
doilea Tiarantus se afla mai spre occidente (fLciAJ..ov 1rpo<; aa1tep'l);) si este mai micu. In
triotolo seu Aristagoras d'in Miletu Herodot (V 49-54). Asemeni carti Herodotn putea se le uti-
lisedie.-b) Tierrile coprinse mai in urma sub numele de Daci'a era de totu necuonoscute lui He-
rodotu- c) .Acest'a tinendu natiunea Thraca dreptu cea mai mare dupo cea indiana (V 3), ii atri-
buia si ua tierra de enorma intindere, cbiaru lllyri'a, ba anco se pote co spre N. W. elin sa fi intinsn
Thraci'a t6ta Europa de medilocu, asia co .relativu vorbindu numai ua mica pa1te d'in
Tbraci'a remne care sa se hotarasca cu Scythi'a." Asia ajunge Cuno la conclnsinnea cumnco : He-
rodotu, departe d'a se contradice, nu s'a espresu de bine; .und jener widersprucb wiirde
eber eine ungena.nigkeit des ausdruckes zu nennen sein"! - Colster p. 10 (13 supl. b.) intiellege
prin .d'incolo de Istru" alin lui Herodoto cursulu superioru allu Dunarii, in Ungari'a.
(56) Acesta impregiurare a determinata pe unii a banui vre ua lacuna in textu, co paragrafe in-
tregi in care s'arn fi vorbitu despre imaginar'a Scythia. de la Portile de fern pene la Galati, s'aru fi
lasatu la ua pi!.rte rlc cotre copisti. (Lindner 43,47.- Hasdeu 215). Acesta ipotesa nu are pentru
sine nici unu sprijinn; ba auco se combate de Herotlotu deco arest'a aru fi cunnoscutu regiunfa
Tierrei a.menuntitu, si aru fi descris'o intr'ua parte perduta a operei selle, de siguru co in
cartea V 9, l O ellu nu aru mai li scrisu ceea ce ,;e ci tesce acolo. Totu ce se pote dice cu ore care gradu
de sigurantia este co : avemn aci in fa tia doue isvore de infonnatiuni deosebite : un'a pontica ai alt'a
1hrBca; prim'a depusa in cartea IV nu scil1 se spue lui Herodotu nimict1 despre tierr'a n6stra; nici da
clima, productinnile naturale, locuitori, ci numai despre afluentii Tstrnlui; cea d'a dou'a ii dede nu-
mai cte-va notiuni vage despre dens'a, pe cari le trecu in V 9, 10, fora 1t tine sema de celle scrise in
IV, 48.49.
(fl7) Herodotu scie co Istru vine d'in tierr'a Celtiloru (II 33) si isvoresce apr6pe de Pyrene. Astu
nume ellu l'atribNe unei cetati, dero e mai probabiln co apartine unui munte : nu la Pirinei
1
cumu se crede in genero (.Abicht. II 33, Stein etc.,) ci la Brenner, de unde ese lnn, principal'&
ramura superiora a Dunarii. (V. de St. Martin, op. cit. 86).
www.cimec.ro
inediloculu acestor'a curge Ararus, Naparis si Urdessus si se versa totu in Istru. T6te a-
ceste riuri cari marescu Istrulu se nascu chiaru in Scythi'a 1totcx[Lot
In privinti'a indentificatiunii Poratei (la Const. Porphyrogennetu Bpooto<;), cu Pru-
tulu de adi nu incape nici ua induoiala, coei atatu topicu :catu si foneticu corres-
pundu pe deplinu. - Tiarantus in de se tiene dreptu Oltu(58). Dero elu s'a
mai indentificatu si cu This'a(59), Ialomiti'a(60), Teleormanu(61), Cern'a(62), SEI-
retu(63); - Ararus, dreptu Siretu(64), Oltu(65), Ialomiti'a(66), Moldov'a(67); -
Naparis dreptuPrahov'a seu Ialomiti'a(68), ArgeAiu(69), Ialomiti'a(70), Berladu(71),
Bistriti'a(72) Damboviti'a(73), si Ordessus in fine = Argesiu(74), Buzeu(75), Ber-
ladu(76). P13ntru identitatea Tiarantului cu Oltulu vorbesce numai positiunea geogra-
fica., trebuindu intre Porat'a si Tiarantu a se trei afluenti directi ai Istrului: Ara rus,
Na.paris si Ordessus, cari la rendu!u loru nu aru potea fi de ca tu Seretulu, Ialomiti'a si
Argesiu; pe ca.ndu d'in contr'a, pentru indentitatea lui cu Seretulu vorbesce numai a-
semanarea numelui, coei Tiarantus este Siarantus(77), T cu S cofundaudu-se in
(58) Bayer, op. ed. Klotz p. 80, d' !nvllle, Mem. de l' Ac. XXVIII, 461.-Niebohr, RenneljGeogt".
of. Herod. p. 414), Ukert p. 184. Rawlinsou, Schuller op. cit., Ablcht lac. IV 48.- Gatterer,
f, Chr., Thracien nach Herodot und Thucydides, Gottingen 1800 p. 17.
(59) Relchard, p. 302 care gasesce asemenare de numi intre : Tiarantos si Tiss'a.
(60) Llndner.
(61) Goos, Studienzur Geogr. und Geschichte des Trajanischen Daciens, Hermanstadt 1874 p. 9.
(62) Hansenios 19. - Cono 1. c.
(63) Nadezdin, l. c. Kolster, MHhlenhof, in Monatsberichte der Berliner Akademie, 1866 , -
nesjardins, La Table de Peutinger, Paris; Hasdeu, Istori'a Critica a Rom., Colster p. 14. --
Inainte de toti inse : Cellarlus.
(64) d' Anvllle, Bayer, Rennel, Ukert, Llndner, Goos, Hanllenluli, Rawllnsou, Gatterer, Ableht
(65) llannert, Relchard.
(66) Kolster.
(67) Nadezdin.
(68) d'Anvllle, Bayer, Rennel, Rawllnson.
(69 J Manert.
(70) Ukert, Hansenlos, Goos, .A.bleht, Gatterer.
(71) Llndner.
(72) Nadezdln.
(73) Kolster.
(74) Bayer, d' An viile, Rennel, Gatterer, Halllog, Geschichte der Deutschen I, 67, Goos, Kol-
ster, Hansenlus, Ablcht, Bawllnson.
(75) Lindner.
(16) Nadezdin.
(77) Tia.rantus = radecin'a
,.
t cu o se confunda in
dialectele hellenice, avemo
Siarantus = radacina
ter + sufix
ter + "
ser + ,.
an tus
entns
an tus
ser + ,. entus
l:Ep + cumu se afla
la Const. Porphyrogenet de administrando imperio, rec. Bekker, Bonnae 1840, in 8, p. 171 c. 38
Cf. Milhlt>nhof, l. c., Hasdeu, l. c.-Rawllnaoo. 111.-Cobetr, (XIII, 14) care presupune in
www.cimec.ro
45
dialectele hellenice(78), iose nu si positiunea geografica(79), pentru co nu trei, dero
nici chiaru unu riu nu asista, intre Seretu si Prutu, care se se verse directu in Du-
nare. - Kolster (p. 14) crede a inlatura dificultatea schimbandu in textulu lui He-
rodotu: 11scroo t6otrov pe in pe care apoi raportandu-lu cotre
tA.Iiaaro ajunge la conclusiunea : co celle trei riuri Ararus, Naparis si Ordessus
(dupo elu Ialomitia, Damboviti'a si Argesiulu) suntu mai mici de catu Prutulu, si
mai mari de catu Siretulu. Iose pentru a scapa de ua greutate Kolster a creatu
trei, si anco de mai mare importantia: 1) lectura in locu de l6vts.; nu se ju-
stifica priit nici unu manuscriptu de vre-ua insemnatate(SO); II) Ialomiti'a, Dambovi
ti'a si Argesiu nu suntu nici de cumu mai mari de catu Siretulu; si ce este mai
multu: III), Damboviti'a nu e unu afl.uentu directu alu Dunarii, ci alu Argesiului(Sl).
- Altfelu de systemu de interpretatiune a lui 11scroo ne propunu criticulu rusu
Nadezdin si d. Hasdeu. Pentru d-loru !LEOOO 'tOU't(J)Y l6Yts.; nu au aci simtiulu o-
bicinuitu cmedium inter hos wrsum tenentes:. zwischen, intre, ci de chis medianti-
bus, moyennant, mittelst cprin intermediulu:., asia co criurile Ara rus, Naparis si Or-
dessus nu se versa, dupo Herodotu, de a dreptulu in Dunare, ci prin intermediulu
Poratei si Tiarantului (Seretului) (82). Si in acestu cbipu Nadezdin identifica pe Ara-
ros cu Moldov'a, Naparis cu Bistriti'a, si Urdessud cu Berladu, eate-si trele versan-
du-se in Siretu(83). - Contr'a acestui systemu se pote invoca : I, traducerea lui
jlkaoo, prin cmidilocire, moyennant nu se justifica prin nici unu textu d'in Herodotu(84)
a lni Ptolemeu form'a intermediar ia intre Tiarantus si Seretu dice hotaritu : cAl tii potu (p: 14)
altn-felu se decida; mie inse mi se pare assemenarea numelui intre Tiarantus si Seretu asia de ho-
tarit6re, asia de isbitore chiaru ....
(78) Cortius Griech. Ethimol. Leipzig 1869 in 8, p. 213.-
(79) Identitatea Tiarantului cu Tiss'a, Teleormanulu seu Cern'a nu are nimica in sprijinulu se;
coei in ce privesce pe Tiss'a Herodotu pare a o confunda cu afluentulu seu Muresiu, pe care'lu nu-
mesce Maris. (IV 48). - Cern'a este asia de neinsemnatu riuletiu, co nu e probabilu a fi pututu a-
junge pene la cuunoscinti'a coloniiloru pontice, isvorulu informatiuniloru lui 1'lerodotu. Totu astu-
felu si Teleormanulu, care celu putinu nici se versa in Dunare. Deco Goos crede a afla numele Te-
leormanului in Tiarantus lui Herodotu, noi nu vedemu in T+e-f-l+i+o+r+m+a+n posibilitatea.
unei analogii cu T+i+a+r+a+n+i+o+s. Si apoi numele Teleormanului de ua data, re-
lativu vorbindu, recenta, fiindu unu cuventu curatu comauu ctelh-stultus; boscus (Klap-
roth, Vocabulaire latin, pe1san et coman. lJUm. relatifs a l'.Asie, t. 8, Paris 1828), Kinnam III
p. 94 : tsvoo op11aY. - CoUJp. Hasdeu, Col. Traj. an. VIII, p. 4 : Originile Craiovei. '
(80) Numai in editiunea lui Bekker 1845 se afla Mai in t6te mscr. si editiunile mai bune,
Herodoti Musae ed. Creutzer et Lipsiae 1832; -ed. DindQrf et Miiller Paris 1844; ed. Stein,
Abicht, Rawlins. etc. se gasesce psovnc;.
Kolster dice simplu : clch babe mir erlaubt, zu schreiben wie auch Hansen
(81) Asemena.rea ce face Kolster (p. 14) intre Araros si Jalomiti'a., cumu co adica cea din urma
n'aru fi de ctu form'a cu reduplicatiune attica, nu e soriosa.-Altu-felu se scie co attu Ia-
lomiti'a ctu si Damboviti'a suntu slavismele cele mai necontestabile d'in topografi'a n6stra. Vedi
Hasdeu !stor. Crit. II ed. p. 265-68)
(82) Ist. Crit p. 183. - Nadezdln op. cit. p. 75.
(83) Idem Nadezdln.
(134) In IV 49 cu totul altfelu se esprima Herodotu cndu vorbea ce despre unu afiuente alu unu
riu, care se versa in Dunare
www.cimec.ro
46
s4u d'in vre unu altu autoru elaBsicu grecu. Pote co 8ta fL'ooo tardiu, in cursulu Evu-
lui-mediu isi voru fi lua.tu acceptiunea : cquo interveniente vel cujus npera aliquid
perficitun 8ta [J.iooo 8ta [J.Eaoo &v3poo1toY etc.(85), coei celoru antici ea remsne
absolutu necuonoscuta(86); II, Chiaru dtko ota f1aoo se ia in simtiu de
Nadezdin identifica cele trei riuri cu trei a:ftuenti ai Seretului, pe candu Herodotu
dice 8ta (J.tooo tootrov, cprin mediuloculu adico si allu Prutului-nu n'u-
mai aZlu Siretului; - III, Estfl pucinu verisimile a fi ajunsu la cunnoscinti'a lui He-
rodotu nisce afluenti ca : Gigi'a, Sarat'a, Nirnov'a, Lapm'lin'a, Thigheciu, Trotusiu,
Putn'a, Rimnicu, Moldov'a etc.,-pe candu mai lesne potea elu afl despre esistenti'a
unorn riuri ca Argesiu si Ialomiti'a cari se versa de-a dreptulu in Dunare; IV, deco
numele Tiarantus se recunnosce in Sere tu, nu se nega si Ordessus in Argesiu(87)
si Marisus in Muresiu; si :-, Tiarantus aru potea fi Siretu, cumu Ordesus=Ar-
gesiu, fora a fi nevoi11 se se .'lchimbe simtiulu cuvint.,loru ota [J.aoo, coei Herodotu
avendu cunnoscintie forte superficiale df'spre localitatile Dunarii era posibilu a se in-
Biela, oumu s'a si insielatu in realitate.
8.
Alu flieselea afluentu alu Duoarii-dero care nu A socoti tu de Herodotu intre cei cinci
isvoritori de pe chiaru pamentulu scythicu, Maris, despre care
dice :
as 'Ar!X36parov 1t0t1X(J.6<; 'psroy OO(J.f1l0'(t(Xl tlj) "fa't'p!fl (VI 48). Mai toti
commentatorii tienu cev: f6rte verisimile identitatea lui Mtiptc Cl' :M:nresiulu de
adi(88), afluentele Thisei, alu carui cursu inferioru Herodotu t'aru ti luatu dreptu ua
contiouatiune a Muresiului, totu asia precumu acel' a alu Saonei SfHI 11mesce anco adi
Rhone, ero Moldaulu (Wltava) pierde numelr seu de la Vt:J sarea El bei intr'insulu(S9).
Reichard vede mai lrsne in elu pe Mtrava (90), Lindn.1(91) Nadezdin(92) si d. Has-
den(93)prefera pe Oltn cu argumente nu de ajunsu convingutore(94): si acest'a o dicemu
(85) Henr. Stephanos, Thesanrus Gra3Ca3 lingur1l rec. Hase et Dindorf, ed. Pirm. Didot, t. V
p. 825. -
(86) Sehwelghamser. Laxicon Herodoteum, Argentorati 1824.
(87) Rawlluson, Kolste1, Stelu, Ablcht etc.
(88) Rawllnsou, Steln, lac. 49. -RenneJ, The geog1aphical system of Herodotus Lond. 1800
in-4, p. 414.-Heeren, Ideen 1, 2,275, Brandstliter; Rosler, Rum. Studien; Cono, p 78; Mannert
IV 189. - Kllster. HanNenlos, 33 - Abicht, Goos, Ukert. etc. etc.
(89) tJioos p. 9. - Rawllns., Rtisler Rum. St. p. 6, Ko18ter etc.
(90) L. c.
(91) P. 138.
(92) L c.
(98) Istoria Orit., a Rom. p. 187-188.
(94) Argumentele invocate de illustruln nostru istoricu se redu cu la urmatorele : ()
1. Punerea riului Maria de cotre Herodotu la marginea occidentala a Scithiei, a carii intindere
spre apusu nu trecea peste Carpati;
1') Illoria Critica a 1,
www.cimec.ro
47
si pentru cele alte riuri, a caroru identificare, afora de a Poratei cu Prutulu, si a Tiaran-
tului cu Siretulu, suntu nesigure d'in causa co, nu se afla in textu in natura
2. Reversa.rea. erodotianu imediata in Dunare;
ll. Textulu lui Strabone despre riulu
4. Numele d'in vechime alu Turtucaii (de peste Dunare) : Transmarisca;
5. Venirea Marisului d'in tiPrr'a Agathirsiloru cea bogata prin auru, si
6. Jnsemnarea cuventului cMaris11 in limb'a scytha de .hotaru."
Contra punctului 1-iu observamu : co Herodotu vorbindu despre Maris ilu citedia, nu spre a
mina marginele Scythiei despre apusu, ci a indica rurile cari marescu Dunarea. Acest'a este ideea
esclusiva ce lu preocupa, dupo cumu recunnosce insusi d. Hasdeu, si de nicairi nu resulta intinderea
Scythiei pene la Oltu.
La punctulu II-lea si III-lea se pote opune co : nu ara fi fostu imposibila ca Herodotu se ia cur-
inferioru alu Thisei dreptu ua continuare a Muresiului.
Passagiulu d'in Strabone suna :
c'Psr os l.cx6troY (fstrov) tOY cxvo6toY, 4> t&<; 1totpotCI'X.St>&<; dYs-
lLO!LLCOY o[ 'Pro!J.CXLOL t&<; 1tp6<; t6Y 7t6AS!J.OY.
Latinesce :
.Per Getas Marisus fluvius in Danubi um labitw;, quo Romani res ad bellum necessarias subvexe-
runt.()
adico :
.Prin Geti'a se versa in Duua.re riulu Marisus, cotra care Roma.nii au inaintata tote celle neces-
sare pentru res boiu."
Nu pare mai verisimile ca. Stra.bone se se refere a.ci la unu afluenta alu Dunarii de josu, si anume
la Oltu, fiindu co Romanii, ca stapanitori ai Moesiei, puteau mai lesne trecundu Dunarea sa incep&
operatiunile resboinice contra Daciloru, coei si la This'a uimicu nu-i impedicli. d'a face preparative
in potriva-le.
Argumentulu alu patrulea invoca tu de d. Hasdeu : co de ore ce Marisc'a este cu sigurantia riulu Ar-
gesiu, judecandu dupo statiunea. Trans-ma.risca.("'*) a.sta.di Turtuca.ia, de ore-ce desenintia isca denota.
unu tleminutivu, ero particula trans : csituatiunea in faci'a unui riu, Trans-marisca semnedia: cin
Mariscului, seu Marisului cellui micu apoi, longa densulu trebue nea para tu se fi fostu unu Ma-
ris care n'aru putea fi de ctu Oltulu,-acestu argumentu dicu, ori-ctu de ademeni torn se pare
la prim'a data, anse este departe de adeciO.e lucrulu.- Aci nu este vorb'a de unu afluenta alu Oltu-
lui, cu numele Marisca, pentru a conchide la identitate de relatiune nominale ca: .Prutetiulu" cotre
cPrutu, cDamboviciora catre "Dambovitia" .Oltetiulu" catre .Oltu" etc, ci de doue riuri ce isvo-
rescu d'in puncte deosebite, suntu departata de atele, si separate prin alte riuri. Apoi, sta-
tinnea Trans-marisca ne ocurge in monumente posteriore secolului alu patrulea, pe cndu fontane si-
gure ne areta co riulu Oltulu (Alu tus) avea deja in secolulu 1-iu dupo Christosu, numele seu actualu
Aru urma atunci ca Argesiulu sa si fi lua tu numele de Mariscus intr'ua epoca anteriora cellu pucinu
secolului 1-iu, dupo d. Ha.sdeu chiaru ina.inte de Nmvius (54. a. Chr.),-candu adico d-sea pretinde ca
Oltulu purta numele de Maris,-si astu-felu Argesiulu numitu prin comparatiune Mariscus sa-si fi
multe secule in urma acestu nume, de si Oltulu incetasse d'a mai fi Ma.ris. - Dero atunci
dupo ce limba trebuie sa esplica.mu pe isca d'in Marisca, dreptu snfixu deminutivalu? Nu Roma.ni-
loru, si mai pucinu anco Greciloru, se datoredia. numele Marisca. Ua data anse ce nu gasimu in vre
ua fontana, co Argesiulu se chema Mariscus, conclusiunile trase d'in mentionarea unei statiuni Trans-
(*l Ed. Fi<mln Didot, lib. VII, cap. 8, 13, p. 2G9.
(
0
) ltinerariulu lui Antoninu, 229; Tabla Peutingeriana, Anonym. Ravennat ' 1 si Notitia tlignitatum coprindn
statiunea Transmarisca. Particula tJaru semna.ndu mai totu-de-.-una. "in facia unui riu" amn avea : "in facia rin-
lui llariscns. Cf. Mannert, es Taiani afl Danubi11m, Norimbergm 1199, p. : syllaba Trans qua sem por castella
nlira fiumen in barbarico pooita signantur. Comp . Trano-dierna.
www.cimec.ro
48
indicii suficiente a stabili cu certitudine, ce anume afluenti d'in cei actuali corespundu
hidrografiei Scythiei data de cparintele Istoriei:., care avea de si guru numai cunnos-
cintie d'in audite, nu d'in observatiune personala, despre tierrile numite mai apoi
Daci'a(95). T6te acestea favorisa opiniunea n6stra co: divergintiele intre descrierile lui
Herodotu ili intre facta geographica de adi - cu eate-va mici esceptiuni - provinu
numai d'in ioformatiune iosuficienta a scriitorului(96).
9.
Munti. - Despre formatiune& terenului la nordulu Dunarii Herodotu pare a pu fi
avutu ua idee esacta, p6te co nu sci chiaru de esistenti'a m,untiloru Carpati, pecari ni-
marisca, co trans semnedia a fi in facia de ua apa, co isca -este unu deminutivu, co Argesinlu fiindu
:Marisca, urmedia ca Oltuln se fia Maria -t6te acestea, pentru noi unii, auntu mai mnltu de ctu for-
tiate, bll.sardate si prea pucinu verisimile.
C.tu pentru argnmentnlu filologicu: co Maria semnedia in limb'a scytha : .hotaru (Istori'a; Cri-
tica, ed.IJ, p.193), de la radicala sanscrita .mar" a desparti,- etimologia intemeiata pre pretinsulu
caracterude frnntaria intre Scythi'a si Aga.thirai'a ce se atribue Oltului de cotra d. Ha.sdeu,-nli mai
vorbimu-fiindu-co nefundamentulu lui s'a recuimoscntu ma.i in urma de autorulu.
(95) Despre afluentii de pe drept'a ripa a Dunarii, pe cari Herodotu ii numesced'in necunnoscintia
!J<I!jotAOt (Mannert geogr. VII p. 8 propune: OOfL5jiXAOt, vedi si Rawl. III) nu ne ocupamu. Vomu
spune numai co Scius (IV 49), Oscius la Thucyd. (II 06J la Plin. (H. N. 3,26) se p6te iden-
tifica dupo nume si dupo positiunea sea cu actualulu Iskr. Celle alte siese riuri Atlas, Auras, Tibisis,
Athrys, Noes si Artanes trebuescu cauta te intre Iskr si mare, si paru a fi : Taban, Drista, Kara. Lom
Jantra, Osma si Vid (Rawllosou 11. 42 nota 4. Stein, Goos 9, Bessel, de rebus Getic-is, 1 4 p. 85
4-5) Scbafarlck (Slav . .Alte1"thumed 473 n. 9) schimbndu pe in v6toY d'in textuln lui Hero-
dota IV 49, sustine co Atlas, Aure.s si 'fibisis suntu==Oltulu, Jiulu si 'l'emesiulu. Hansenlus (p.;33)
lasa pe :app'ijY la loculn seu, dero pune unu o intre citinclu astufelin passagiulu (p.
34); E'l'. oe 'Aj1X{}6paow psooY OOfLfLLOjE'tiXt tlj} "Iatptp boiAA.ooat !XU'tOY
"AtAIXC: 'II.IXL Aup!X<; XIXi ''Ex oE toti At'tJ.oo trov xopo'fiEOOY tpsl<; &J..A.ot fLejciA.ot ps6v-
ttc: 7tp0<; ClYS!J<OY OtcX XIXL ep'l)'t%00'1 'tOOY XIXL N Mt , Ap-
b.otoo5at t0\1 'latpOII. Si prin acest'a elu face pe cele trei riuri Atlas, Auras si Tibisis
afiuenti ai Muresiului, si identifica Atlas=Thisa, Auras=Samos si Tibisis=Koros (Krisiu). -
Kolster (p. 15 seq.) care contesta lui Hansenins dreptulu de a viri unu o in textulu herodotianu
fnrisitldia si elu unu te in locu de os si tace cele trei afluenti ai Istrului, identiflcndui : Atlas
==Aluto; Tib1sis==Temesiu; Aura.s=Jiu. - Goos este si mai espeditivo; pentru a umple Iacan'a
ce a lasatn Herodotu iJ]tre Tiarantus si Maris, muta rurile in sting'a Dunarii si recunn6sce : in
Atlas forma Greca (?) a Alutei; in Auras pe Arabon (cumu se Jiulu la Piolemeu), si in Ti-
bisis pe Temesiu (p. 10}; totusi an!e dice : .Schwielig bleibt es allerJings diesen 'rrthum H zu er-
Idiren". De sig'Ur !-Gatterer op. cit. presupune co Atlas aru fi Alu ta, si adico Si-
retulu.
l'dentificatiunea celoru l'alte riuri ale Scythiei nu intra in cadrulu nostru; pcntru intiellegereli.
materiei inainte, vomu spune co de siguru 'l'yras=Dnistru; Hypanis=Dug;
pru, si Tanais=Don; si p6te : co, mic ni riu ce se versa lunga Kalantcha.k in mare se fie seu: Ger-
rhns sau Hypacyris; ero Syrgis=Donez; Oarus p6te Volga.
(96) Vedi Piitlas (Reisen l p. 78-87 si 302 -307), si R. Mu nhlson (Geology of Russia p.
578- 575) despre schimbarile geologice ce a fi avu tu locu in campiile d'inbe Marea Negra si
Pallus :Maeotis;-si Rawllnson III, despre ce remane probabilu a se fi schimbata.
www.cimec.ro
49
oairi nu-i numesce(97); ci numai ua cunnoscintia vaga despre natura munt6sa a Ardelu-
lui lasa a se intreved&a ra portulu seu despre Agatirsii cPi gat' a de lupta la hotarele loru.
Descriptiunea Scythiei. - Descriptiunea ce da Huodotu despre Scythi'a este co-
recta in trasurile ei principale : marimea riuriloru si bogati'a loru in pesce (IV 53);
form'a in de obsce plana a tierrii (Her. IV 123 X6P7J lips'a completa de padure
in Scythi'a(98), pe candu in vecinatatea hotareloru ei se afla destulla padure; esistenti'a
unui territoriu fructiferu d'incolo de steppele Bugului (Hypanis) si Dniprului (Borys-
thenes), bunu pentru agricultura, si bogatu in animale si pasiune(99); observatiunile
asupr'a climei, mai alesu despre pl6i'a continua si tresnetele in timpulu verei, pe
candu lipsescu cu deseversire in timpulu ernei (li 22) cum si raritatea estrema a
cutreinureloru(100).-Frigulu este in culme in cursu de optu luni; marea inghiatia
ca si Bosphorulu Kimmericu; si pe ghiati'a Scythii se lupta seu trecu cu carele pl"ste
Bosphoru la Sindi. Restulu annului patru luni temperatur'a e totu rece, d'in care causa
boiloru le lipsescu cornele(101), asinii si catirii nu potu trai de locu(102); Regiunile
intregului nordu alu Europei suntu nelocuite, coei pe lunga mareaeantitate de diapada,
pe care Scythii o asemuescu peneloru de carA afla plinu aerulu(103), contribuo si
ventulu a face tierrile nelocuite si pustii.-In tierrile Istrului, dupo Herodotu (IV 50)
nu ploua iera'a; cade an se multa diapada; ver'a diapad'a se topesce, ploua desu, ceia-
ce face ca Istru se aiba totu- d'aun'a acelasi volumu de apa, fie VPra, fie ierna (104).
Frigulu e si aci poternicu; si de acE"ia Herodotu nu crede spusele Thraciloru (V 10) co
d'.in (IV 49) co pentru Herodotu Hremus era nu numai Bal-
canii, dero si Carpatii; si de aceia, vorbindu despre afluentii d'a dnipt'a Dunarii a adaogatu cuvintele
1tpo<; "cotra nordu", spre deosebire de cei d'a sting'a Dunarii. Schafarik emisese deja asta
parere intemeiatu pe Steph. Byzantinuln, care, utilisndu de siguru isv6re mai vechi, asiedia locuinti'a
Agatirsiloru in Hmmus (Cf. Snldas v. Arci3upaot.-Slaw . .L!lte1th. I 473 n. 9) adico dupo Schafa-
rik, Carpatii Transilvaniei.-D. Hasdeu (207) si Nadezdin (98-100) credu cosi Carpatii Galitiani
erau cunnoscuti lui Herodotu, si co acestu scriitor! ii intiellege prin cuvintele "muntii cei inalti
stincosi si nestrebatuti" (IV 23 25), d'in dosulu locuiau Griphonii paditori de auru. Vedl
J, C. Schnllre, Siebenbiirgen vor Herodot und in dessen Zeitalter, 1. c., p. 99 ce dice despre asea-
meni hypoteee, cumu despre identificarea 'YAcd'fl (Herodotu 1 V, 13, 27) cu 'fransilvani'a. - Cei
!'alti commentatori (Niebuhr, Rawlins., Ukert etc)cugeta n:t'J.i corectu la muntii Urali.
(98) Her. IV. 19 oEvoperov cxot'l) 'l'') IV 61 IV 21. 16. 60.
(99) Bawlins. III 1. c. - K. J. v. Baer, Historische liragen mit hillfe der Naturwissenchaften
beantwortet. -St. Petersburg, 187J, 8. XIV si 385 p. 3 Th.- Humboldt, Reise in die Aeq. Geg.
III, 270,- Ausland 1872, p. 65. - Petermann, Geogr. Mittheil. 1874 p. 37.
(100) Comp. Diod, Sic, 1. 41. III 34.-Cf. descriptiunile moderne despre acelesi tierri W. Palmer
in Rawllns. III. - Kohl Reisen in Sudrusland, 2 Th. p. 88, 92- Pallas, Neumann, Baer 1. c.
- Soltzer, Geschichte des transalp. Daciens, I b. Wien 1781; Wolt, Beschreibung des Fur-
stenthums Moldau. Hermanstadt, 1805. - Nelgebaner Besch!-eibung der Moldau und Walachei
Leipzig 1848 -:W.lWilkinson, Tableau de la Moldavie et de la Valachie, Paris 1842, p. 114-
116. Nicolas Soutzo, Notions statistiques sur la Moldavie, Iassy, 1849.
(101) Herodot IV 29; Hippokrates 93, Strabo VII p. 312.
(102) H. IV 28. 129 &ristot, hist. an. VIII, 25; comp Arlstot de gener. anim. Il 8; Strab. VII
307; Plin VIII 68 43.
(J 03) Schlern, le pays des plumes, remarques s. quelques passages du 4-me livre d' Herodote
Copenh. 1875.
(104) IV. 50. Rawllns, III, p. 44 n. 3.
www.cimec.ro
50
, dincolo de lstru (adica fn Tierr'a romantltlca parte d'in Ungari'a) ar fi ua multime asia
de mare de albine(! OS) co nu e chipu a strabate mai incolo: Acei ce o spunu, nu mi
se paru a ave dreptate, coei se scie co aceste insecte nu sufera frigulu, ci eu credu mai
curundu co d'in caus'a frigului suntu nelocuite partile nordului (106).
10.
Producte. Despre minerale Herodotu scie co aurulu provenindu d'in muntii Urali
(pe cari i inchipuesce sub niJmde de munti inalti si riposi paditi de Griphoni,
ce suntu mereu jefuiti de cotre Arimf!spi(107), se afla forte desu iu Scythi'a, pu candu
frrrulu si argintulu lipsescu(l 08); d'in vegetale culti va cu deosebire grau( 109 ),
(105) G, Bessel, de rebus Geticis, Gottinga 1854 p. 2.
(106) Unu vechiu sciitoru hellenu, la Aellau, de natum anirnalium, rec. Hercher, Paris 1858, P.
37, crede d'in contra co la Scythi frigulu e nesuparaciosu pentru albine.Desprc apicultur'a romana
vedi J, Ionescu, Agricultur'a romana din judetiulu lllehedinti. 1868; - Idem, Lectiuni
de agricultur'a, Buc .. 1870. -- Peyssonel, Sur le commerce de la Mer Noire, Paris, 1787. in 8 t.
2, p. 185. - Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia, Napoli 1788, in 8 p 87.- Pe longa
elementulu apicolu in naratiunea lui Herodotu, trebue a se deosebi si ua referintia la esistenti'a
tauniloru (restrus Columbacensis seu Simulia Columbacensis) seu unoru musce veninate de care
este bantuita periodicesce Temesian'a, si chiaru une-ori Olteni'a. Despre acesti tauni vedi Dr. Schou-
bauer, Geschichte der Kolumbatschen Miicken im Banat, Wien 1795 in 4; Grlssellnl, Versuch
einer politischen und naturlichen Geschichte des Temesvctrer Banats. 1780. - Bohm, Geschichte
des temeser Banats, Leipzig 1861, in 8, t. 2, p. 181, 190.- Schuller, Siebenbiirgen vor Herodot
und in dessen Zeitalter, 1. cit., t. 13, p. 102, - Schott, Wctl,whische Mahrchen, Stuttgart 1845
in 8 p. 284-5.- Hasdeu, Istori'a Critica aRomanilmu, 1, 197-198.-::- lmportantuestc si pa-
sagiulu, trecutu pene acumu cu vederea, din anonimulu cronicaru in Magazinulu istoricu, t. 5, p
137-138: .si iaru au purcesu (Constantin Brancovenu. in anulu 1695) in susu la Cerneti, a:nsc iar
incetu, pr.ntru ca sa treaca vremea unoru mnsce veninate ce esu primavera la Cemeti, de facu
multa paguba 6meniloru in dobitoce, co este intre muntii carii taie Dunarea de curmedisiu, de ese
la Cladova cetate, care au facut'o imperatulu, si la turnulu Soverinulni care l'au facntu
Severu imperatulu, unde suntu si piciorele podului lui Traianu imperatulu ce an fa.,utn preste Du-
nare, se vedu co este o piatra gaunosa a. careia gaunositura. gura negra afumata, ca cum aru
esi unu fum o d'inauntru,de negresce marginile gaurilorn, ear nu este fumu, ci in toti anii p1"imave1'a
ese unu feliu de musca mititica care esindu nin piatra asup1'a Duna1ii, multa se ineaca, co ca
unu viforu intunecatu se pornesce prc in jost(, si esn la campu la dobitoce pre care le
musca, le veninedia, si mmu, ci cu fumu de tufa, de finu, isi padiescu cati-va oameni dobit6cele
Si pre ei, co si oamenii patimescu reu de muscele acelea, anse nu nwru. Ci pentru acestea mer-
gea Domnulu incetu."
Rawllnson III 216 n. 2 vede numai pe tauni in naratiunea Thraciloru: The mosquitoes, wich in-
fest the valley of the Dannbe secm to be here indicated."
Hauseulus ( Osteu;ropa des Herodot p. 119) crede co prin multime do albine din testulu hero-
dotianu se intiellege diapad'a, coei pene adi fulgi de diapada se mai numescn la Tobolsk : "musce
albe . -Bessel. de rebus Geticis, p. 2, combatendu-ln recunnosce ua referintia la cuantitatea mare
de albine din campiile Terrii romanesci, dero in acelasi timpu si ua oratinne hyperbolica pote pentru
a indica mnltimea de lucruri - cu care cei vechi se negutietorean in acelo regiuni.
(107) IV 13. 27. cf. Rawlinson III 23 n. 3.
(108) Comp. Herodot 1 215.- Sare se gasesce in d1ferite puncte [IIer. IV 53. Olo Chrysost. or.
Borysth (XXXVI. p. 43). Plin. XXXI, 39.
(109) cmoc;, Her. IV. 17. _18. 52.- Llnk, in Abhandl. der Berlin. Akad. der Wissensch. 181u
p. 180.
www.cimec.ro
51
meiu(110) linte, cepa ), usturoiu ( canepa (IV 7 4 ), anassonn;
campiile Scythiei ofera arba cu prisosintia, anse de unu soiu particularu, avendu multa
amaraciune, adico pelinu, dupo cum se vede la spiutecarea animaleloru jertfite( 111 ). -
Pesci se afla in cantitati mari, deosebind u-sa celu de Borysthenes (IV 53) :
adico morunu, fora ose (112). - Despre cai. Herodotu dice ca ei rasista fri-
gului, pe candu asinii si catrii nu potu de locu, ceia ce aiurea e d'in contr'a, ooci
caii pieru la frigu, pe candu asinii si catrii nu llV 28). Importanti'a cailoru la Scythi
se vede si d'in aceia co laptele epeloru le servea de bautura si mancare. - Boii se
nascu fora c6rne d'in caus'a frigului (H. IV 29). D'in animale domestice, Scytthii nu
crescu porci, nici ii imola in sacrificii (H. IV 63) ; se mentionedia in Scythi'a si: e
puri(IV 124), vidre, castori si alte animale, ale caroru piei serva de inblanitu hainele
(IV 109). .
11.
Oommerciulu.-Commerciulu ce coloniele grece de la silstru intretie-
cu poporele d'in giuru era unulu d'in cele mai vii(l13), judecandu dupo indiciile
ce ne da Herodotu. Granele f6rmau neaperatu articolulu principalu, dupo venea :
sclavii, carne, piei de animal(!, pesce saratu, miere, eera, sare, canepa (Her. IV 7 4 ),
inu si pendia (II 1 05); in schimbulu acestor' a grecii aduceu stofa pentru haine, vi nu
si cumu temie si lemne mirosit6re (IV 73. 75). Ca proba de commerciulu
Scythiloru est'3 anume observatiuuea d'in cartea IV 7 4 : co
semana grau nu pentru trebuinti'a-le propria, ci pentru a-lu vinde (IV 17). Pene la
pici6rele Uralulni chiaru se pare co impinsese pe Greci Ri Scythi spiritulu de intre-
prinderi commerciale(ll4); si la nordu de Sauromati se si stabilisera cu locuintiele
6meni d'in coloniile de la Pontu (H. IV, 21-27). Basinulu fluvialu alu Dunarei fa-
vorisa activitatea commerciale si prosperitatea littoralului; si acesta cale, totu -d'aun'a
insemnata pentru vieti'a culturala a pop6reloru, pare a fi fostu multu frecuentata,
oelu pucinu portiunea de la cataracte pene la Marea-negra, jndecandu dupo raportulu
lui Herodotn despre cei cinci aflurnti nordici si ooue sudici ai Istrului, cumu si no-
(110) Her IV. 17. A.ellan. Va1. hist. III 29.
(111) Her. IV 58. Pllnlus X .37.- A.ellan. nat. an. V. 27 : os 6 &v 't<Jl
7t6Y'ttp &1tb -roo m?tpot!i-rou Steph JJyzant T.
(112) Her. IV. 53. - Morunulu Dniprului are mare reputatiune; cl'in elu se facu icrele. Descriptiu-
nea sciintifica a lui, vadi in Klrby. Bl'idgewater Treatise vol 1, p. 107, si Choix de med. antiq.
d'Olb. p, 12.- Rawlluson lii nota 5. p. 47.
(113) Raoul Rocbelte hist. des colon; g1. t. III; - Htlllmann, Handelsgeschichte der Griechen
Bonn 1839; - L. Prell4'r, ilber die Bedeutung des scwal'zen Meeres fur den Handel und Ver
kehr de1 alten Welt. D01pat 1842.-llorodotu VII, 147 vorbesce despre corabiile ce transportau
astu grau la Aegina si Pcloponesus. -
(114) Herodotu dice IV 24: co pene la Argippeeni tierr'a tota se cunnosce bine, coei nu e greu
1 afla despre ei nuvele de la Scythii si de la Hellenii d 'in coloniile Pontului, cari mergu de ii
visit4dia.
www.cimec.ro
52
titiele despre Sygini (V. 8-10)(115).-Raporturile cu Agatirsii nu paru a fi fostu
pre amicale, nici politice, nici commerciale.
12.
Poporele Scythiei. - Hero lotu vorbindu despre populatiunile incepe cu
cele d'intre Tyras (Dnistru) si Hypanis (Bug): 1
8
Tiritae o( Topttcxt, Grecii stabiliti
la gurele fluviului Tyras (IV 5); II
0
Borystheniti Bopoo&cvsttcxt (H. IV 53. 79)
cii, fundatJri ai orasiului Borysthes Olbi'a, pe mal11lu dreptu alu Hypanisului
lunga gur'a sa in limanulu Dniprului, adi Stomogih adico ua suta movile(116). Bo-
rystheniti se numia de cotre Greci si Scythii ce traian la resaritu dl Borysthene, si
la nordu de HylaPa (Her. IV, 18); ei singuri isi diceu Olbiopoliti(117); IUO Kcx)..).m[ocxt la
nordu de Olbi'a, characterisati de H. prin l:'X.o&cxt, urmasi ai Helleniloru si
Scythiloru (IV 17); IV
0
Alazonii la nordu de Kallipidi ( l V 17); V
0
l:'X.o&cxt
&pot7ipe:c; mai susu de Alazoni (IV 17 Comp. IV 52). - Acest'a este prima se-
rie si cea mai apusena a populatiuniloru Scythice(l18), coei mai susu de
nu so mai afla Scythi'a, ci tierr'a Neuriloru; ero la nol'tlu-vestu suntu Aga
tirsii. - Dupo cumu se vede ea rare circumscrisa Ia vestu de cotre Dnistru, ero la
estu de Bug, si prin urmare regiunea d'intre Tyras si 'riarantus,-portiunea tocmai
ce ne interesa specialu in studiile n6stre-, remane neatinsa de Herodotu. Acesta im-
pregiurare a facutu pe Lindner a banui vre-ua lacuna in textu, - supositiune ce
nu arc aimicu do intemeiatu-; ero pe Hansenius, a sustine co: p6te partea de giosu a
Basarabiei si Moldovei se nu fi avutu pe atunci nici-ua populatiune fixa, permanenta;
pe candu in cea de susu e probabilu co, unele d'in pop6rele numite de Herodotu la
Hypanis (cumu Alazonii, l:'X.6&cxt eurii) se se fi intinsn pene aco-
lo, coei dice elu : cnu s'aru pote al tu-felin concepe cumu, deco aru fi fogtu in aceste
parti alle Scythiei alto populati uni, de ca tu cele indicate la Hypanis, Herodotu aru fi ui-
tatu se le pomenesca(l19).-D Hasdeu crede anco co restitue cveritatea testuale.
p,sjedienrln in Moldov'a centrale si in campiile de h Nistru pene la Oltu pe Scythii
(115) Rongemont, l'ge du bronu, Paris, 1866.-
(116) Vedi Rawlloson.III exc. III. Acesta positiune a Olbiei este marcata prin ruine si sian-
tiuri, si det.erminata fora nici ua indoiala de monede si inscriptiuni.- Vedi Mlonnet,Descrip.
tion des Medailles etc., Supp!ement, t. III 1.>J1 14-15.-Ctarke, Dr. T1avels, 3 edit pp 614-
623; Choi.rc des Medailles ..d.ntiques d'Olbiopolis ou Olbia, faisant pa1tie du Cabinet du Consei
lcr d'Etat de Blarembtrg. Paris 1822.
(117) Cornp. Stef. Byzant.
(118) Populati unile Scythiei la resaritu de Dnipru suntu : Scythii agricoli, Scythli nomadi, Scy-
thii regali. - Afora d'in Scythi'a: Agatirsii, Neurii, Androfagii, Melanchliini, Budini si Geloni,
(in guberniulu Tanlbov); Saurornatii intre Don si Volga, Thyssagetii, Jyrcii, Argipaei, 11i Issedonii.-
(119) Hanllenlns 36, Bayer, de Scythia situ in opuscula, ed. Klotz, p. 86 asiadia pe Scytbi
in Tierr'a-romanesca, Moldov' si ua parte a Transilvaniei, era pre Agatirsi in Transil-
vani'a apusena.
www.cimec.ro
53
plugari(l20); ero in ua parte a Galitiei, in Bucoviu'a t6ta si in ua portiune a Moldovei
de susu pe Neuri(121). Supositiunea lui Hanseuius s'aru potea celu multu admite in
ce privesce pe Callipidi, ero a D-lui Hasdeu o socotimu cu totulu contr'a indicatiuni-
loru lui Herodotu. - Calipidii occupau anume porti unea d'intre Dnistru si Bug(122)
(la nordulu Olbiei) ce cade adi in guvernamentul11 Kherson; si cestiuoea deco se in-
tindea peste Dnistru in Basarabi'a si Moldov'a- nu se p6te decide cu sigurantia nici
afirmativu, nici negativu. Despre Alazoui anse Herodotu spune co : ei se afla mai
susu de Kalipidi (IV 17), si auco si mai <'Splicitu (IV 57) co : Nistrulu si Bogulu
isi apropria cursurile loru in regiunea Alcizoniloru : 'xoct 'AMCwvocc;; acest'a are locu
intre 47 si 48 paralele(l23); prin urmare tierr'a loru se p6te cu certitudine iden-
tifica cu Podolia d8 adi(124). - Herodotu continua : D'incolo de Alazoni locuescu
Scythii plugari (:ExMht ilpatljpsc;), cari semana grau, nu anse pentru usulu loru, ci
de vendiare (IV 17). La graniti'a d'intre Alazoni si Scythii plugari, mai spune
Herodotu (IV 52) este fontan'a si localitatea Exampaeos calle saeru in limb'a Scy-
thiloru, 'lpocl ooat), ero mai departe se repeta: <ntre Borysthenes (Duipru) si Hypa-
nis (Bug) este unu cantouu, ce se numesce Exampaeos(125). Aceste indicati uni lam u-
rite nu permitu cu nici unu ehi pu a cauta locuinti'a Scythiloru plugari in campiile
T1errei-Romanesci, si in Moldov'a centrale, dupo cumu face D. Ha.ideu, ci mai susu
de Alazoni, in ua parte a guberuielom de adi Kamenetz si Kievu.-
cMai susu de Scythii Plugari, adico la Nordu, dice Herodotu, locuescn Neurii:.
(IV 17) intre Hypanis si Borystenes; ero partea septentrionale a tierrei loru nu
e locnita.:. Laculu d'in care isvorasce Tyras (Doistru) formedia graniti'a intre Scy-
thi'a si tierr'a Neuriloru (IV, 100, 102, 125.).- Dupo acPsto date lamurita credemu
co: nu in Galiti'a, Bucovin'a seu Moldov'a trebue a asiedia pr Neuri, r.i de signru in
Volbyni'a si Lithuani'a(126) -
13.
Agatirsii. - Herodotu vorbindu despre pop6rele nvecinate cu Scythi'a
dice: (IV 100) ; WY il1to tLEY ttX- tLE06!1XliXY
a1tOXA1jtetiXl rJ1to 1tpootwY !11:0 BE Net>p!OY, bsttiSY
tEAISt>tiXlWY oE: MEAIX"()(A11lYWY. clncependu de la Istru si inaiu-
tandu spre interiorulu pamentului, Scytbi'a e marginita mai antaiu d" tierr'a
Aga.thirsiloru. apoi de a Neuriloru, allu treilea de a Androfagiloru, si in
fiDe de a Melancblaeniloru. Intr'altu Jocu (IV 125) co : Neurii
(120) Ist. critica a Rom. 1, 206.
(121) ldem, p. 201.
(122) Herod., IV, 17.
(123) Rawlloson, III, pag. 46, notaI.
(124) Rawllnson III, Exc. III.-Colster, Undner mai precisu: intre: Mohilevu si Bratzlavu.
(125) Herodotu IV 81. Corup. Boeck, Corpus In8ct". (J?-. I. 111.--Potoekl, voy. da11s les steplf
etc ed, Klaproth, t. II, p. 158.
(126) Rawllns. IIJ, Exc.- Colstu, Hauseninli.
www.cimec.ro
se inver.inescu cu Agatirsii, si co acesti'a. ne invoindu Scythiloru urmariti de Persi
a intrli in tierr'a loru, esira la hotare armati si impusera respectu Scythiloru. A trei'a
indicatiune in fine in IV, 48: co riulu Maris vine d'in tierr'a Agathirsiloru, si se ver-
sa in Istru. Dupo aceste aratari mai toti comentatorii nu se sfiescu cu dreptu cuventu
de a tiene Transilvani'a ca patria a Agatirsiloru(127).- Deco acestu poporu se in-
tinde si in Tier'a-Romanesca si in ua parte a Moldovei, cumu presupune Hanse-
nius(128), Nadezdin(l29) si D. Hasdeu(l30), deco adico ei umpleu golulu pe care Hero-
dotu ilu lasa intre Dnistru si Carpati si in campiile Tierrei Romanesci;-cum asemenea
deco in actual'a TemesiaJ.la cautata patri'a Siginniloru- despre cari Herodotu
dice co, suntu singurii d'intre cei ce locuescu peste Dunare, despre cari potusem
afla eu:. si co hotarele loru ajungn pene la Enetii cei de lunga Marea-adriatica, (V,
8-10), si in fine: deco pe lunga Scythi'a propriu-disa numita de Herodotu cScythi'a
vechia: trebue so admitemu si ua Scythia noua, care se fi fostu mai
probabile la sudu de gurele Dunarii, catn la nordnlu fluviului, in tierr'a adico
numita Dobrogi'a, ero de Strabo: Scythia mica, unde Ephoros, cinci-iieci anni aprope
dupo Herodotu si asiedia pe Scythi;-- remanu atatea cestiuni nesigure, ca multe al-
tele ce ne lasa analis'a dateloru lui Herodotu despre tierrile n6stre(l31).
Mapp'a alatnrata resuma pene la unu punctu resultatulu rercetariloru de mai susu.
CAPITOLU III.
Daci'a dopo urmasii lui Herodoto.
1.
Hippokratu (n. la 468) contimpuranu lui Herodotu, in tractatulu seu (deco va fi
in adeveru oper'a sea, cPia-ce s'a contestatu do unii invetiati) 1tspi &spwv, &Mtwv, t6-
1twv(l), despre aeru, ape si locuri, da mai multe particularitati interesante asupr'a
Scythiloru. Dupo alu, tierr'a pustie a Scythiloru l:.x.ua-swv este ua cam-
(127) 1, 1, 94,__:_Kiippen.13. 68.Niebnhr 1, 377.-Rawllns. Llndoer,Cel
ster 27, etc. etc. -
(128) p. 54.
(129) l. c.
(130) 1. c. p. 200.
(131) Kolster plasmuindu co Herodotu aru fi confundata riulu Donu cu Dunarea asiedia fora
multa bataia de rapu pe Budini (cari e verisimilu a 6 ocupatu ua parte d'in Tambovo, intre
Donu si Volga) -- h.:nga Dunare (p. 37), in Ungari'a; pe Geloni lunga Fiume (p. 38,) pe Thys
sagati la 'l'his'a, pe Jirci in Bucovin'a, nro marele regatu alu lui ldanthyrsus intre Dnistru si
Atgesiu (p. 40-41).
( l) Comp. Hippocmtis nomine quac ci1curn(emntur sc1ipta ad ternporis mtiones disposuit
Chr. Peterseo, Hamb, 1840. Comp. llalle Lit. Zeit. 1840 nr. 195 Ukert, 273.
(2) Aci e nevoie se observamu co in genere nuinllfmnedia totu de una
ua pustia, desertu, wiiste, ci ua tierra fora cultura Ri fora locuitori permanenti, in opositiune
cu O t 'l!.O(.LSYlj.
www.cimec.ro
55
pie intinsa, plina de pasiuni, fora arbori, scaldata de mari riuri, si locuita de Scythii
numiti Nomadi ( 92, 93). Acrsta regiune este situata sub constellatiunea Urse-
lOru si aprope de muntil Rhipeeni( 3), de unde sufla neincetatu Boreas. Ghiati'a la
munti nici-uadata nu se campiJle suntu acoperite in timpulu dilei de cetia.
Sorele acolo pucinu timpu incaldiesce, venturile cele calde arare-ori visitedia
tierra; mai totu-de-una ierna, totu-de-una humiditate, coei ver'a tiene eate-va dile
numai; de aceia schimbarea anotimpuriloru remane apr6pe nesimtita. (De aq. aer et
loc. 95, 96, 99). Animalele Scythiei nu suntu mari, asia co isi potu gasi sub pa-
mentu adepostu contra frigului( 97). Ca domestice elu numesce: oi, boi si cai( 95).
cestor'a d'in urma serva de beutura Scythiloru, seu se prepara d'in e lu un tu de
mancare. Boii, parte se nascu fora c6rne d'in pricin'a frigului, la parte li se taie
c6rnele( 4). - Hippocrate observa anume co Scythii se servea cu boii la transpor-
tulu careloru(5 ).
Ephoros de la Kyme (a carui nascere cade intre ol. 98-100(6) ne da pucine
notitie geografice despre tierrile de la norduln Dunarii , dupo eate potemu cuno-
sce d'in poem'a geografica a unui autoru necunoscuta d'in a dou'a jumatate pote a
secolului II a. Chr., asia numita Peri11ges'a lui Skymnos de Chios(7). D'in asta poe-
ma se vede(8) co Ephoros pu!je pe Karpidi la Istros, ca primulu tribu Scythu, du-
po care venia apoi: Aroteres (Plugarii). apoi Neurii, cari se ntindeau pene la nordulu
uelocuitu (v. 841-843).-Pe caudu Niebuhr(9) identifica pe K1Xp7ttocu d'in passagiulu
lui Skymnos cu K1XAAt7ttoiXt ai lui Heredotu, si in loc de sitEY 'Apoot'ijpa:<; propune a se
citi : sl:t 'AA.IX,oovcxr;, - fora se observe co ata tu Kallipidii ca tu si Alazonii traiau
dupo aretarea positiva a lui Herodotu intre Bug si Dnipru, ero nu la Dunare,-
d-lu Hasdeu ii tiene dreptu Agatirsi, si-i asiedia in Olteni' a si Transilvani'a; ero po
Aroteres in regiunea 'J'ierii Roman esei de la Oltu pe11e la Nistru, - adico dupo
d-lui, totu acellasi mportu ethnograficu c!'in limpulu lui Ht>rodotu(lO).
iose : 1. co : pentru Ephoru Carpidii nu erau Agatirsii, coei pe at't'sti'a elu ii nu
mesce d'incolo de Ti!nais (Don) si Maotis, lunga Sarmati si Geloni la norrlu de Scy-
(3) Kolster crede co prin muntii Rhipai se intielegu aci Carpatii.
(4) Coray ad Hippoctat. de aete t. Il p. 283.-Hippocr. de ternrd. IV, p.
iibet' Hippocmtes 1, 15b,-Ukert 254.-
(5) Vedi llistoire ptimitive des peuples de la Russie, de Comte Potocki lfi2!), t. I, p. 216
unu b1111U comeutaru Jespre acest\L a tratatului lui Hippocrate.
(6) Snidas., St.rabo XIII, p. 622.-Cic. de Orat. II 13, 57.- Dtsprc elu vedi Ad. Stelkflnseo
de Ehpo1 O. {ide atque auctot"itate, Monast. 1857.-0h. Matthiessen, .iaht'b. fiii' philol. suppl. b.
III 877.-
{7) Ephori fm.qm. ile C. Milller, geogt. Graeci minorrs 1, pmlegomena LXXV III.
(8) V IUl:l seq. epitomes v. 847 Sll Letronn fr. 78 MtHier, Didot.
(9) Klein. Schri{t., 1, - 359 nota.
( 1 O) op. cit., p. 204.
www.cimec.ro
i
1 li
25
MAP
t o i 1lustrale- t]J e
SCYTB.IA
OF HERODOTCS
NB n.tVPt.e.r w'hi.at O.:cur in ...
UN W<du!in.M. u...... GolliJ.UOU
al.uratimt . in tlu betU .rf .River3 J:c.
t:iuu
:>O
1 T T' .s
1 o 1{ u

1
140, __ _
1 1 ---
1
i '
----__J_ 1
1 1 '1
\ ;\

!lr.wlin.son 's Hl':rodotus
lll.
' - --- - - -
1
1
60
40 50
1
1
i
i
4 5 il
' 1
1 1
1 1
1
' il
li
.. '1
1
i:
1
1
www.cimec.ro
56
tbi (v. 860-863); II. Scythii plugari (Aroteres) nu poteau ocupa
coei Ephoru incepe a scrie cativa anni inainte de domni'a lui Alessandru celu
Mare, si scrie chiaru dupo trecerea acestui'a in Asi'a(ll); prin urmare in acelu timpu
campiile Tierei-Romanesci pene la Nistru se aflau deja in stapenirea Getiloru(12); si
III. autorulu poemei geografice disa a lui Skymnos de Kios,-dupo na notitia luata nea-
paratu de la Ephoros(l3) cunnosce dej Scythii la sudulu Dunarii, in Dobrogi'a actuala,
in jurulu orasiului Tomoi (v. 765 seq.); si, dupo d. Hasdeu, acesti Scythi erau toc-
mai ai lui Herodotu si Ephoru. - Ukert(14) identifica, nu fora
ore-care probabilitatf>, pe Carpidi cu Kcxp1ttcxvot, Carpii lui Ptolomaos (III 5), si in
ori-ce casu, trebue a recunnosce in ei prim'a mentiune nominala a Carpatiloru.
Insemnata este divisinnea etnografica a lui Ephoros, reprodusa adesea d"l antici-
tate : In centrulu mappemundului : Grecii cu celle-alte pop')re ale Mediteranei, la
resaritu Medii cu restulu p<,pulatiuniloru. In giurulu astei regiuni centrale : patru
natiuni, cele mai mari cunnoscute : la resaritu Indienii; la nordu Scythii; la vestu
Celtii, si la sudu Ethiopii (8.trabo 34)(1b). Istruln, dupo Ephoros, se in mare
pe cinci gnri(16).
Pene la espeditiunea lui Alessandru contr'a Thraciloru si Getiloru in an. 336 a.
Chr., nu mai aflamu nimica de insemuatu pentru Geografi'a Daciei. Intreprinderile
resboinice ale acestui'a la Dunare descopere pe Geti, cnnnoscuti lui Herodotu si Thu-
cidide numai in sudulu Dunarii, pe malulu stangu alu fluviului, in campiile tierrei-
romanesci. - Arrian, care a utilisatu in prim'a carte a scrierii exepedit.
Alex. libri septem.) mai cu Rema interesantele memorii ale lui Ptolomeus
(fundatorulu monarchiei grecesci d'in Egyptu)despre acesta ne spune co:
Getii aveu unu orasiu intari tu, ua parasanga (adico
1
/2-
5
/4 mile geog.) departe de
Dunare(17), pe care Macedonenii cuprindiendu-lu ilu derimara, si se int6rsera apoi
inderetu peste Dunare(l8).
(ll) MUiler (l"agm. hist. graec. I p1oleg. -r Brandls de temp. gr. antiqu. rat. p. 25.-
Dupo Pluta.rch 1t. 20 p. 1048 d, Ephoros s'aru fi scusa.tu lui AlesRndru de a
nu'lu insoti in espeditiunea sea din Asia. Vedi adunarea tuturoru texteloru anticiloru despre E-
phoru;in Schaefer, Abriss det Quellenkuwde der G1iech. Gcschichte p. 46. 51.
(12) Arrian Exp. Alex. 1, 2-4.-Herodotn si 'fhucydide ii cunoscu numai la sudu de Dunare,
ntre cO!!t.a. nordica a Hemului si MareaNegra (Herod. V 3.IV, 92- 94. - Thucid. 11 96).
(13) Cnno 96.
(14) Skythim, p. 435.
(15) Distributiunea acesta e testualu reprodusa si de poem'a lui Skim. dela Chios, v. 169 seq. E
phori fragm .. C. Mull.
(16) fr. 77, d'in Stra.b. cartea VII cap. III, 15.
(17) Exp. Alex. 1, 2-4, - Cf. Plut. Alex. c. 11; Justin XI, 1. Frontm, Strateg. Il, 11.
(18) Positiunea acestui orasiu, cumu si punctulu pe unde Alessandru a trecutu Dunarea nu se potu
determin cu sigurantia. Este probabilu anse co trecerea a avutu locu cam pe la Silistr'a, coei
punetulu convine si cu prealabil'a. intielegere ce avusese Alessandru cu escadr'a byzantina de a veni
se inlesniasca trecerea. Orice vunctu mai cotre apusn rlc Silistr'a e de respinsu, coei nu se pote con-
cepe cum acesta escadra. era se via pene la Nicopoli, si inco mai in susulu Dunarii, cum pre-
www.cimec.ro
5'7
4.
Atistotel!t (t 322)(19) intinde Scythi'a, ca si Hippokratu, pene la estremitatea nor-
dului(20), coei dice, vorbindu muntii Rhipei : c:suntu situati sub Ursa chiaru
d'incolo de estrem'a Scythia,:. si de aci isvorescu riurile cela mai mari dupo Istru.
Acest'a ese d'in Pyrene, muntele cellu mai inaltu alu Celticei, si se versa, dupo ce
traversa Europ'a, in Po11tulu Euxinu. Ellu cunn6sce si muntii, Arcynieni (Hercynia silva
de mai tardiu), adico muntii Germaniei centrale, si scie inco, co sub acestu nume se
intiellege ua lunga serie de munti (prin urmare si Carpatii) inalti, cd'in cari ese cea
mai mare parte d'in rurile, ce se scurgu la nordu. Alte notitie respandite suntu: des-
pre grft.nele de la Pontus, nu se strica, ci duredia mai multu (Probl. XIV, 2). La
Hypanis se afla ua multime de insecte Ephemeri(21); scorpioni si vi pere otravite suntu
io t6ta Scythi'a(22); in marea negra si Maeotis se gasescu multe soiuri de pesce, cu
care se face unu comerciu insemnatu(23), ero moluscii lipse!lcu cu totulu in Pontus,
afla.ndusenumai crustacei(24). Intre pasari inScyth\'a numeRce dropii(25), si unele pa-
8eri ce dormu in timpulu iernei(26). D'in animale mentionie,iia: caln(27), boi, ce in Scy-
thi'9. se nascu fora c6rne d'in caus'a frigului(28); oi mari, anse-ca in t6te tierrile fri-
r6se cu lana aspra, ta.re(29); porci, cari nu sufera de nimicu de ctu de muscatulu
scorpioniloru, cari suntn f6rte otravi ti in Scythi'a. Mai primejdi6sa e musca. tur' a pen-
tru porcii cei negri, si moru indah, deco asia intra in apa(30). Asini nu
tinde Bessel, care as ied ia trecerea pe la Portile-de feru.- Vedi Ar o. Schaefer, Demosthenes u. seine
Zeit, IJI b., I Abtheil nota. Nlebohr, Kl. hist. u. ph. Schi". 1 376 se indouesce chiaru dcco Byzantinii
vorn fi navigatu pe Dunare mai in snsn de Galati. In Vorlesungen uber .Alte Geschichte, Il 429 elu
pune anse trecerea lui Ales mai departe de Silistr'a. - Orasiulu gctu aru urma dupo acestea sa'lu
cadamu la ua mica distantia de actualulu Calarasi Barb. Bocage propune s!.tulu Cornatieln, ero
loculu unde a iualtiatu Alessandru altarele, pe longa canalulu Borcea. Comp. Von de Chys, Com
mentarli Geogrnphicllu Arrlouurn. Lugduni Bat., 1828, p. 5.
( 19) Fragmente: Miillcr Pragm. Hist. G1rec, II 102, Valent. Rose .A1istoteles pseudepigraphug
Lips. 1863. Comp. Emil Heltz dic rcrlorenen schl-iftBn des .Aristoteles, Leipzig. 1865.-
('.!0) Notiunile geografice ale lui Aristotelu s'a culesu si commentatu in chipu eruditn de D. L.
Krenigsmauu, De A1istotclis Geographia Prollfsiones VI, 1803, in-4.-Vedi si V. de Saint
Martln, p. 113-125.
(21) Hist. an. V, 17. 14, 1, 5, 7.
(22) Hist. an. VIII. 29.
(23) Hist an. VIII, 27, VI, 17;
(24) Hist. an. VIII, 27 (28 )
(25) ldem IX, 42.
(26) Arist. mir. ausc. c. 64.
(27) Hist. an. IX, 34. VI 22.
(23) Hist. an. VII 1 28.-Aellan de nat. aL V, dice, co dupo Aristotelu, in tierr'a Neuriloru
boii aru avea corne pc umere. Schnelder, in Arist. hist. an. III, 8, 3, p.l47 observa co ase
menea relatiune nu se afla la A ristotelu, si considera pasagiulu in Aelianu ca estrop'atn. Totu asia si
Ukert 254 nota 100. '
(29) Arlstot. de gener. an. V a.
(30) Hist. an. VIII 29; Comp. Plin. XI, 30 (25).
5 www.cimec.ro
Muntu in Scythi'a d'in caus'a. frigului (:H).- La Geloni s'aru gasi anse unu raru ani-
malu numitu Tarandus, ce'si schimba cul6rea parului dupo localitatea unde se afla,
mare ctu unu bou, cu capulu asemanatu unui cerbu, greu le venatu(32). Pe si6recii
de Poutu o o o si pe lupi nu-i uita Aristotelu(33).
5.
Polybios d'in Megalopolis (n. ca 208+c"' 127 a <.Jhr.) geografu mare si au-
torulu admirabile\ sale istorii pragmat1'ce btoplcx 1tpcx1p.cxnx.'lj ne-au lasatu ua esce-
lenta descriptiune a otructurii deltii Dunarii. Ellu pretiuesce anse prea susu poterea
de aluviune a riului, presupune adu ehi aru co intr'uuu tim pu nelimitatu (otcxY tJ.eY
x.p6vot: marea negra se va acoperi de Dunarii(34).-Lagu-
rele Istrului alu pune pe Bastarui (26, 9, 2).
CAPITOLULU IV
BomanU
1.
Cele ce anticitatea greca ne-au transmisn despre tierrile de la Istru se reducu, dupo
cumn vediuramu, la f6rte pucinu lucru. Era reservatu Romaniloru a ne ja cunnoscin-
tie mai determinate assupr'a geografiei Daciei(l), mai alesu de candu ei incepura o-
peratiunile resboinice la Dunare, oporatiuni cari reclamau, dupo cumu se scie in ge-
nere, recunn6sceri prealabile topografice si geografice(2). Deja in 148 a. Chr. Mace-
doni'a se reduce in provincie romana; la 118 armele romane suotu invingut6re in Dal-
mati'a; dupo annulu 100 in partile vecine Dunarii de jom; de la 8 7-65 in Pontu,
Armeni'a si Caucasu; la 7 4 pe Dunate si in Daci'a.
(31) Idem VIII, 25.
(82) Dupo Covler ad Plin. hist nat. t. VI, p. 453 aru fi Elanulu.- Hesych t. II c. 1348 dice
anse co pelea lui servia de blana. - Vedi Ukert, op. cit.
(33) Hist. an. VIII, 17, IX, 50; IX 24.
(34) Polyblus IV, 40, 41.- Cercetarile cu tOte astea au aretatu, co gurele Donului in cursn
de 2000 de anui ab;a cu ua mila germana au inainta tu spre mare. Ruinele multu timpu cauta te ale
colonici grecc 'l'anais. ce se afla la gure:e Donului, nu de multu s'au desco11eritu in fine la Ned-
vigowka, 1 mila departe de m:ue - Vedi Be1icht an die Akad. der Wissenschaften iilJel' da.s
Seicthwe1der. dis Asow'schcn ]}[eeres, in Bulletin de l'J.cad. imr. de St. Pctersb. 1862 tome V p. 7 5, si
Osc, Pesohel, Geschichte der Erdkunde bis au( A. V. Il1tmboldt und Carl Ritter. 11-Iiincheu 1865.
(1) Strabe I, cap. Il prolegomcna observa correctu, co Romanii au f;.o.cutu mai bine cunnoscuta
tierr'a d'inc6ce ce Is.ru pene la riulu Tyras (Dnistru).
(2) Ioachim Lelewol, Geographie du moyen-age, -t. 1, B1c.lau,
1
www.cimec.ro
59
2.
Oesat'ueste primulu scrii torn romanu, care considera muntii Daciei ca ua continuatiu-
ne a padurei hercyniane, dicundu: (Hercynia sylva) ori tur ab Hei vetiorum et N emetum
et Rauracorum fioibus. rectaque fluminis Danubii regione pertioet ad fines Dacorum
et Aoartium, hine se fl.ectit sinistrorsu!'l, diversis ab flumine regionibus, multorumque
geotium fines propter magnitudinem attingit..(3). Ellu este si cellu d'anteiu, care nu-
mesce Danubius(4), fluviulu, ce scalda Europ'a de la apusu spre resaritu, cunoscutu
aoticitatii elleM numai sub numele Istros, si totu celu d'anteiu, care mentionedia pe
vecinii resariteni ai Germaniloru : pe Daci(5). ....
3.
Sub Augustu atentiunea Romaniloru s11 ioirepta mai cu deosebire assupr'a tieriloru
de la Dunare. Se vorbesce despre iernaticii Geti(6), despre pustii le Getiloru(7).
- Horatiu intrebuiotedia numele si si Geti(8).
Ovidiu(+ 17 du pe Chr. )(9), in si Ponticde sale scrisse in exil iu la coloni'a
greca Tomoi (lunga Kii-1tendje( 10) in Dobrogi'a), unde a si muri tu, ne a lasa tu unu
t3) Cms b. g. VI 25.
(4) Form'a cor de ta a numelui este nA:wvwa, gr. ero nu Danubius, vedi K, Mllllen
hof, Donau. Dunav'A. Dunaj. in A1chiv fur slavische Philologie, de V. Jagic', I, 290-298 Ber-
lin 1875.
(5) Bel. Gal. VI, 24.
(6) Propert. IV, 3, 9.
(7) Vlrg. Gemg. III, 161 deserta Getarum. Comp. IV, 463; IV 349, comp. cu O vid. T1ist. III, 10.
(8) Od. 1 (35), 9, Dacus aspe1, II, 20, 17.III, 6, 14. IV, 15, 20. Sat. Il, 6, 53. Totu asia Lucan
II, 54 Hine Dacus premat, inde Getis III. 95. Comp. Seneca, Hippol. 167. Oedip. 472.
(9) Vedi Teufel, Geschichte Rom. Litemtur, 3 aufl. Leipz 1875, p. 522-536.
( 10) Loculu acestei colonii a f>stu cauta tu, candu la Stein'Bm-Anger in Austri'a, candu la Temesvar
in (pentru cola inceputulu:; .colului XVI Caelius Calcagnini raportandn co loculu unde se
afla vechiulu Torni se numia pe timpulu seu Tomisva1, scriitorii posteriori fura condusi a dice : co
trebue se fie Temisi6r'a); cand1 la Akkerman in Bugiaca (laculu O vidului), seu la. Kiev. Vedi Momm-
seo, Oorpus lnscript. latin., III v. pa.rs prior 1873 p. 23 seq. reprodusa pe largu t6te povestole des-
pre mormentulu lui Ovidiu, si petrele adhoc falsificate. - Cantemir, Descript-io Moldavim, ed.
Papiu, p. !l : l.1.cus Ovidii, Laculu Ovidului iucolis, prope .Akierman, olim .Albam luliam, in Bassa-
rabia situs, eo nomine pjtissimum illnstris, quod prope hunc notissimus poeta. romanus Ovidius in
exilio degere jussus fuisse dicatnr. -Este siguru anse co Tomoi se afla lunga. Kostendje la satulu
Anadol-Ko1 (Mommsen C. 1. L.) sCll Tekir-Golla Tuzla-burnu (Tomasrhek. Miscellen aus der alten
Geographie, 1867, in Zeitschrift Ustcn. Gymnas., p. 717). Cf. Schafarlk, Wiener Iahrbucher XLVI
p. 49, jahrg. 1846.- .Archae'.ll. Zeitung 1850 p. 140.- A. (a pod. Vre'tos, La Bulga1ie ancienne,
St. Petersb. 1856, si critic'a. astei carti in Zeitschri(t fiir Allgemeine E1dkunde, herausgg. von K.
Neumann, N. F. 1, Berlin 185'\ p. 347 seq. - Rod. Min:r.lofl', Recensio populmum Ponticorum,
quos Ovidius exsul notos habuit, in Rulletin de la classe des sciences histor, philol., et polit., de
!'Acad. Imper. de St. Pete1sbg. t. X, 1855, p. :.104-327, pune Torni la Mankala. Cf. Sommer, Tt1r
schenbuch fur verbr. geogr. Kenntn. 1832, 11. 133.
www.cimec.ro
60
tablou viu si incarcatu cu natur'a imaginatira a unui poetu, despre clim'a si popula-
tiunile tierriloru de la gurele Dunarii si marea negra. - Frigulu estremu, care face
a ingbiatia t6te riurilr, Dunarza, chiaru Pontnlu Euxinu; diapedlle impietrite de frigu,
cari stau netopite eate doua ierni, fur tu n'a teribila, care rapesce case, turnuri; pustie
tatea, lips'a de arburi, campiile sterpe acoperite numai de pelinu; baltile si miasmele
locuriloru d'in in,pregiuru(ll), rarbari'a locuitoriloru, acestea formedia obiectulu con-
tinuu alu plangeriloru uefericitului exilatu(l2). Lui i se pare a fi la capetulu lumii
cin senulu muntiloru barbari ai Scythiei si Sarmatiei (Trist. V. 12 v. 10; T1'ist. 1, 8 v.
40), la tiermurile Getiloru (Ttist. 1, X v. 14) seu Sarwatiei (Tr. IV el. 8, v. 16; IV,
10 v. 110), apr6pe de cele siepte gure ale Dauubiului (Tr. II v. 189) d'in colo d9 cari
nu mai suntu de catu ghietiuri si inimicu, si mari, ce 'nghiatia de frigu:. (Tr. II v.195,
196, comp. Tr. Ili, 4 v. 47-51), printre Bessi si Geti (Tr. IV, I 67, etc.).- Nu-
mele si natiuniloru de la Marea-negra, ce se afla in Ovidiu, suntu: Pontulu
Euxinu, pop6rele in genere ale Moesiei si Thraciei, Scytbi'a, Sarmutii, Getii, Colchii,
Meterreii Jazigii, B1starnii, Bessii, Corallii, Heniochii, Acbteii, Taurii.-Numele Scy-
thicu nu'lu da nici ua data vre-unui poporu, ci numai regiunii, marii, cerului etc.,
este adico geograficu, ero nu ethnograficu. Prin Scyth1'a elu intielege : partea supe-
ri6ra de la gurele Dunarii cotre Resaritu si Nordu (1rist. I, III, v. 61, lll, XII, 55;
comp. Trist. IY, IX, 17).
Numele Sarmaticu ilu intrebuintiedia in sensu generalu pentru mai multe triburi,
nu ause ca nume propriu de tierra (Tr. III, X, 5. 34, IV. 1. 94). Sarmatii paru, dupo
Ovidiu, a fi fostu cu Get ii r.u numai vecini, dero si in legaturi strinsa (Trist. V, 7, v.
12, 13).- Getii sun tu pomeniti mai adesu de elu, si mai totu-d'auna insociti de unu
epitetu, vorbindu ei ca de unu poporu, in senulu caruia traiesce: (1fist. V,
10, v. 38 sq.): Getm e.rtremi, rigidi, dwi V, I, 46), Gttes Matticola (bis) (Trist.
V, III, 22), Geta squalidus, tru.r, pharetratus, Getm saevi, infesti (Tri.st. III, XIV, 42)
hirsuti (bis), intonsi, indomiti, m11le llacati (Trist. V, VII, 11), sfolidi Ge-
tm (V, X, 38), fcrri, pelliti.-Ellu deosibesce pe Getii, cei d'in coloni'a Thomi (impre-
giurulu orasiului) amestecati cu Gr.ecii, de J;otre Getii Nomadi (Trist. V, 1Q, 11-12,
V, 10, 27), de pre maluri ale Dunarii (Tri1.1t. Il, 191, III, 14, v. 41-42).
4.
In cartea II, elegia unica Trist. citimu :
Hactenus Euxini pars est Romana sinh;tri : 197
Proxima Bastern:e Sauromat:eque tenent, 198
cH&c est Ausonio sub iure novissima vixque 199
cHreret in impPrii margine terra tui; 200
(11) Comp. K. }'. Peters, Grundlinien zu1 Geographie und Geologie der Dobrudscha, 2 tom.
Wien 1867.
(12) Trist. III, X; Pont. lll, 8; Trist. VI, XII, 14, 16.
www.cimec.ro
61
lazylJeS et Colcki Metereaque turba Getaeque 191
Danuvii mediis vix prokibeftur aqltis. (13) 192
Ultimele doue versuri dau nascere la mai multe intrebari : Ce cauta mai anteiu
departatii Colchi lunga Iazigi si Bastarni? Unii sustinn, co Ovidiu a voi tu intr'adinsu
a pune pe Colchi la Dunare d'in caus'a vechei fabule, dupo care ua de Cokhi ur-
marindu pre Medeea aru fi fundatu Tomis (Trist. III, IX); altii presupunu, co prin
Colchi se intiellegu locuitorii d'in Carpati, pentru co ua portiune d'in asti munti nu-
mindu-se candu-va Caucas, turna co lunga ei sa se afle si ua Colchida, si prin ur-
mare si unu poporu Colchi, si stinc'a chiaru a lui Prometheu(14).
Socotimu anse, co nu trebue a impinge asia de departe deductiunile, nici a cere cu
de la unu poetu, condusu adesea in enumerarea numeloru proprii de nece-
sitatea metrnlui, ua precisiune geografica, la care nici elu a cugetatu vre-ua data.
Ovidiu amalgamedia t6te pop6rele, ce cun6sce, in giurulu Pontului; nu da vre-na de-
marcatiune intre ele. Co o mai multu, pentru elu t6te tiermur\le marei negre suntu
(13) Celle doue versuri 191 si 192 trebues,cu puse dupo 200, cumu se afla in cditiunile mai nuoi.
Vedi Al. Rlese, P. Oridii Nasonis Carmina, voi. III ed. Taucbnitz Lipsi ro 1S74 si prtEfatio XXIII.
In ce privesce critic'a testeloru vedi pentru Tristia: zur Handschriftenkunde und Kritik
ron J. P. Binafeld, QutEstiones Orid. C1itictE. I Bonn 1853,8. Il Coln 1855. 4. III Rhein. Mus. XIV,
p. 30-40. O. cr., Bonn 1860. 4. - Ex Ponto, editie critica O. Korn, Lips. 1868.
Teubner. - R. 1Yle1kel, QutEst. Ovid. Cl"iticm. etc.
(14) Hasdeu, Istor. Critica 278-287 pare a si gasi Colchi(l'a .cea cu la n'a de auru a Medeei" .Ia
Dunare printre bogatele na3sipuri metalice ale Olteniei." Stauc'a lui Promethcu, camu totu acolo,
coei .lllartialu scriia unui amicu, care plec spre Dunare, co in tierr'a Geti:oru o se gasesca stanc'o.
lui Prometheu".
Miles hyperboreos mod o, J\ilarcelline, Trioncs,
Et Getici tuleris sidem pigra poli;
Ecce PromethetE 1upes, et fabula montis,
Quam propc. sunt oculis nu ne ade unda tuis ...
(MartlaJ., Epig1. IX, 46.
Noi marturisimu: I-iu) co nu all.amu iu versurile acestea ceea ce d. Hasdeu asigura: .in tierr'a Ge
tiloru este stane' a lui Prometheu; H) chiaru de' aru fi disu acest'a Martialu, critic'a istorica nu tre-
bue se uite, co elu era unu poetu, scriinuu departe in ltali'a, dupo audite numai, si III) co in ori-ce
casu, fora probe suficiente, nu se potu localisa in Daci'a nisce antice mythuri: ca Prometheu, ca Col-
chida seu navigati'a argonautilol"lt cu lan'a cea de auru a Colchidei. Ambele mythuri isi an causele
loru die PhOnizier, III .. ) Riulu Phasis d'in Colchi(l'a er renumitu pentru tierile au-
rifere d'in giurulu seu, anco d'in cea mai intunecosa anticuitate (Strabo J, 4\ VII, 499; XI 499.-
A.tJpiau .i.llithrid. 1031. Schol. !rlsto ph. Nub. 109). Prin Sidonieni, primii exploratori ai tiermu-
riloru marii-negre, a trebnitu neaperatu se pene la Greci ua vaga notiune despre acele bo
gatii, si acesta notiune cempune togmai fondulu traditiunei argonautice. Ore totu asia de renumita
in auru este, seu a fostu pe atuuci-camu la 1250 an ni an te Christ. Olteni'a nostra ?-Apoi fondulu
naratiunei argonautice, intru ca tu privesce calatori'a de la Iolkos in 'l'hessali'a pene la Phasis, se rea-
<lima pe notiuni forte positive; esttJ unu adeveratu periplu cu uomenclatur'a capuriloru,
riuriloru si poporeloru confirmata prin 1ocumentcle ulteriore. (Vedi Viv. de St. 1\lartin, op. cit.).
Cumu s'ru potrivi atunci acustea, deco indrosnetii navigatori aru ti venitu cn corabi'a lorn Argos
pe Dunare pene la gur'a Oltulni, ca se ia de aci vestit'a !ana de auru, si pe Medea cea indragostita
dupo Jason" '/
www.cimec.ro
62
socotite ca ua singura Pontica, si lunga Iazigii, Bastarnii, Sarmatii, potea
se insira si pe Colchi(15).
Dupo Oolchi in versurile de susu vine : Meterea turba, unu nume de poporu ce nu
ne intempina in nici unu scriitoru alu anticitatii. Acest'a impregiurare prov6ca nea-
peratu banuiala de vre-ua er6re a manuscripteloru, in cari varietatea lectureloru este
f6rte mare. Asia in editio princeps (in acelasi timpu un'a la Bologna 14 71 foi., si
alt' a la Roma 14 71 f, 2 voi.) S1 citesce Mezea; Lovanianu: Vitrea; in alte mscr: Mi-
terea, Metera, Metrea, Mecherea, Melta, Vicea, Metheia, JJ!Icdii etc.(l6). Edftionea
aldina (3 voi. 1503) si cefe ce s'au tienutu dupo dins'a au: Metereaque turba. Ace-
st'a variatiune pentru unu acelasi nume a pe mai multi critici a presu
pune in locu de Metereaque turba=Neureaque turba(17), ce se recomanda in editiu-
nile m"i nuoi alle lui Ovidiu(18), referindn-sc astu-felu Ia Neurii lui Herodotu(l9),
pe candu Miihlenhoff amintesce. pre Mat'ijpoL lui Ptolemeu lunga Volga(20).
Ovidiu numesce pe Thraci la rip'a drepta a Dunarei, m1mindn pre Bessi deosebitu
(15) lJkert (p. 56) obsel'Va corectu: .Precumu Ovidiu isi perm;te a pun<J pe Colchi la vestn,
asia si Lncanns (Phars. V, 411) : - - .....:. - nec pervix velis
1
Aequora frangit eques, fluctuque latente sonantem
Orbita migrantis scindit Maeotida Bessi.
Rud. Mlnzloft', Recensio populorum etc. l. c., col. 319 :" Non necessario igitur credendum
est, poiltam sibi Colchos multo propriores finxisse q uam revera erant."
Pe lunga acest'a mai vine si alta consideratiune. In Tristele si Ponticele lui Ovidiu trebue
deosebi tu cele ce poetulu a scrisu inainte sen imediatu dupo sosirea sa la Torni, de cele scrise
mai in urma totu acolo. In primele elu vorbesce intr'unu chipu vagu despre loculu exilului seu,
si poporele d'in pregiuru lasia in cartea Ia T!'isteloru, scrisa in timpul a caletoriei spre Torni ,
elegia II v. 82 : .Rarmatis est tellus, quam . mea vota pctunt" pe candu in eleg. III, v. 61 :
Deniqne; Quid propero? Scythia est, quo mittimur, etc.); in celle de alu duoilea se vedu anse
observatiunilo sale proprie, autoptice, dero si acestea de ua valore relativa, coei ii lipseau mediu-
locele de a potea culege informatiuni, dupo cumu singura ne spune : (1''/'ist. III, XIV. T. 43) :
.Saepe aliquod verbum qurero, nomenque, locumque,
Nec qoisquam est, a quo certior esse qneam "
Elegi'a, care contiene versurile : "Iazyges et Colchi MeterratJIIC turba GtJtreque .... "-:-unu felin de
memoriu justificativu indreptatu cotre itnperatuhi Augustu, priru'a compositiune a lui Ovidiu
de la 'fomi, pote chiaru se fi fostu inceputa anco pe drumu, inainte de a ajullge la lvculu esi-
liului seu; (vedi Ovldlns, opera, Paris 1861, p. 530, ed. Th. Burctte et Vernade.), asia co in
sirarea Colchiloru, lunga Geti si Iazygi, nu are insemnatatea geografica, ce i se
(l6J Minzloft' 1. c.
(17) Mt>rula, Rlese op cit., - Schrader coujectunidi!l. : .N eurique tt turba Getarum".
(18) Rlese op. cit.-Alte editii de : ./ahn 1832; Richte1 1826, Merkel
(19) Poetii romani aveau obiceiu a intrebuintia pentru locuitorii regiuniloru Pontice numiri
vechi: Virgil (Aen. VIII, 725. - Georg. III 460, IV 461.) Horatius. Od. Il, !} , 23c II, 208
lll, 4, 37.- Od. I, 35. 40. - Propertlus IV, 3, 764. Katauksich, de Istro ejusque adcolis
commentatio, Budae 1798, p. 114 deduce gresitu Jleterea tle la tof> p.atspzop.at = glote
vagabunde. - Zamoscl us, Analecta lapidum in Dacia, PataYii 1598, in 16, p. liO, de la (.110.
transmontanu", esplicatiune totu atatu de puci nu seriosa ca si cea d'anteiu, de d.
Hasdeloi SI) intemeiadia. pe dins'a a descoperi in .Meterca turLa" l'C .Agatirsi, Sygini ero
in Golchi ,pe Caucasiani .munteni d'ln Carrati" (p. 2il7).
(;W) Cber das Sarmatien des Jltolemaeus, iu Mo11atsbericht der Berl . ..dkademie, 1866, p.
www.cimec.ro
63
totu aci (Pont. I, 3,57; corup. Trist. III, 10, 5; Tr. IV, 1, 67), ero malulu stangu alu
riului ilu atribue mai cu sema Sarmatiloru numiti maftotu-d'auna alaturea cu Getii
-Despre Coralli vedi Pont. IV. 2. 37, ib. 8. 83; Heniochi si Acbrei Pont. IV. 10.21 ete.
Daci nu ne 'ntempina in Ovidiu, ero Dunarii ii dice si IRtor si Danubius,
fora deosebire (Tt. II 189, 192, 203; IJT. X. 29; III, XIT. 29).
5.
Strabo (nascutu la Amasi'a, ora-;iu alu Pontului, in uol'dulu A!liei mici, camu 50
seu 60 a. Cbr., mortu in primii ani ai domniei lui TibHiu), ori-ctu de preti6se date
ne-a tra.usmi3u in oper'a sa(21), assup'a istoriei, religiunei si culturei Getiloru si
Dacilort, totusi cunnoscintiele sale geografice dm1pre tierile de la Dunarea de josu
erau inco marginite, de si ne spuue co: in ti!Ilpulu seu tierr'a de la Istru pene la Tyras,
fiindu descoperita do Homani, s'l potu da auum descriptiuni mai esacte de ctu alta
data, mai cu sP.ma despre Geti, 'l'yrigeti (al. Tyregeti F.eu Tyrengeti) si Bastarni, lo-
cuitori de longa Istrn, r recum11 si despre Albanesii si Iberii d'in Caucasu (lib. II cap.
V prolegomena; corup. lib. 1 cap. 2). Elu nu cunosce anco numele Karpathi, dero ra-
porta ca si Ce sa ru, co in sudulu Gumaniei, la nordu de Danubiu, se ntorce padurea
hercyniana cotre resaritu, si tier'a d'intre acesta padure si fluviu, cum si ua parte d'in
munte este stapanita de Geti (lib. VII, cap. III, 1), cari se invecinesru cu Suavii (lo-
cuitorii padurei Hercyrtiane). Strimta in aceste Jocuri, tief'a Getiloru se largesce d'in
ce merge cotro resaritu intindienduse la nordu peno la Tyrrgdi, locuescu la riulu
Tyras. Mai lamuritu a determina hotarPlP, dice Strabo, co nu se p6te (VII, III, 1),
ci la media-n6pto de Geti suntu Bastarnii, la apusu Germanii, laresaritu Tyrigetii (VII,
cap. IV comp. lib. VII cap. IlJ) (22). - Fluviulu Dunarea pcno la cataracte se nu-
mFsce Danubius, ero locuitorii peno aci : Daci; de la cataracte in josu : Istru, ero
locuitorii : G ti; (Strab. l. VII, cap. III, 12). lstrulu se versa in mare prin si11pte
d'in cari cea mai mare Sfl numesce Sacra (tspbv ato!-L(l), fiindu cea mai despre
media-di (lib. VII, cap. III, 15). Elu numesce si riulu Mariso3 ca afluenta alu Duna-
rii, pe cara mai toti come1tatorii convinu alu identifica cu Muresiulu.(23); anso cu-
("21) l'e.o"(petrptxa, ed. l\Iiilltr et Diibn. Didot Paris.- Strcibonis. rer. geogr. !ibri
XVU, Tauschnitz 182!). - Cartea VII e in parte pierduta. dero suplinita cu ua prescurtare de
la tiuele secolului X d. Chr., se ocupa de Gerruani'a, tierile Dunarzi, Epirolu, Macedonia si Thra-
ci'a. - Forblger, Han. der alten geogr. t. 1 p. 312 seq. (Leipz. 1842\ a culesu cercetarile lui
Groskuod asupr'a tutoru fontaucloru lui Strabone, d'in fie-care d'iu cartile geografiei sale. Mai
vedi De fontihzts ywgraphicorum Strabonis, de A. H, L, Heereu in Commentatione8 Societatis
Regite Scienticmmt Gottingensis Recentiores, v. V an. 1819-22, Gottingm 1823, p. 97-160. Cf.
J1alte-Bmn, l'recis de Geographie, 1, cartea Vl-IX.
(2"2) Elu mai observa. inca, 1. Il cap. V, 30, cola nordulu lstrului tillntu Germanii, apoi teritoriulu
lietilorn {tb l'stt'X.0\1 7ttiv) alu T.nigctiloru, Bastarniloru si t;aunmatiloru; si 1. VII, cap. V, 1, co
l!c la qJUsu spre resaritu locuescu Germanii, Dacii, Getii.
(20) Critica 1 !St>--1117 ilu idcntilica cu partea de jotiu a Oltului.-f:taoM,
Jien zur,(ieographie und des Trajauischen Dacieus, Hermaunstadt, 1874, p. 11, presu-
www.cimec.ro
nosce si Tiss'a sub numele strica tu de Parisus (la Plinius IV, 12 : Pathissus, la
Amm. Marcellinu, Parthiscul) ceara scoborindu-se d'in munti pe longa Scordisci ...
se versa in Istru (24),, Asemenea indica intre Geti si mana Pontica, mai specialu,
intre Prutu si Dnistru (Tyras) : pustietatea Getiloru (l'moY epwicx), (1. VII, cap. lll,
14). Aci: doue lacuri, d'in cari unulu se deschide spre mare, cellu altu este inchiau
l. VII. cap. III 15). De la Istru (gur'a Sacra) peno la Dnistru Strabo ma-
sora noue sute stadii, (1. c.); la gur'a Dnistrului pune : turnulu lui Neoptolrmu, si
satulu (vicus, XW(.Ll)) lui Hermonactu; la drept' a riului, orasiulu Niconia, la steng'a sa,
Ophiussa; la ua distantia de 120 8tadii mai in susu de riulu Thiras, locuitorii
spunu, co se afla unu altu orasiu, de siguru Tyra (1. VII, c. Ill, 16). Regiunea d'intre
Istru si Borysthene o imparte astu-feliu sub raportulu ethnographicu: prim'a portiune,
pustietatea Getiloru; apoi Tyregetii; dupo acestia Jazigii, Sarmatii, ce se mai numescu
si Basilii, adeco Regali, si apoi Urgii (Georgi Agricultori ?), cari cei mai multi
suntu nomadi, ua parte d'in ei se occupa cu plugari'a, si, cumu se dice, locuescu
si la Istru, pe ambele maluri ale lui. La nordu de Tyugeti, intre Carpati si Dnistru,
suntu Bast!l.rnii. de vitia germana, divisati in: Atmoni, Sidoni, Peucini (nDmiti
feliu de la insul'a Peuce la gurele Dunarii) si Roxolani (intre Tanai3 si Borysthenl')
(1. VII, cap. III, 17).-In Getiloru Strabo ne mai spunP, co se afla unu munte sacru
si longa elu unu riu, numiti ambii: Uogaeonum (1. VII. c. III, 5), fora anse a
loculu loru cu certitudine.- La media-di de Istru suntu de la nstn spre estu: Tri-
balli, Mysii Moesi"i; in minora (Dobrogi'a de adi): Triballii, Trogloditii,
Crobyzli. In muntele Haemu si d'incolo de densulu : CoraBii, Maedii, Od1ysii
(lib. VII, c. V, 12). Scythi'a, pentru Stra.bo, este unu nume genericu pentru intregulu
nordu-estu alin pamentului locui tu (1. 1, c. 1, 13); in Euop'a de ro : din nor-
dulu Pontului peno la Tunais; ca locuitori ai !ICestei nginni numesce : candu pe
Scythi, candu pe Sauromati seu pe Sarmati, Rhoxolani, Jazygi, Tyregeti, tinendu-i
pe toti de membrii ai familiei Scythe. Elu cun6sce ?.fora de Scythi'a minora (Dobro-
gia), anco ua Scythia mica, peuinsul'a Taurica pwo la Borysthenes (lib. VII cap.
IV; lib. XII, c. li, 3). Alaturat'a mappa resu.ma datde geografice alia lui Strabone
aesupr'a tierreloru de la Dunare.
pune co, pentru Strabou Muresiulu (Marisos) so versa in Danub:u (curBulu superiorii alu fluviului)
d'e,supra inoreloru Thissei, pe caudu This'a (Pathisus), in lstru (cursnll seu inferioru).
(24) Strabo, 1. Vii, III, 1,3. 'Par oe oi CXt)t(Jl'J Mriptao.; el, tOY 00
livex6(.LtCov ot 'PwfLil[ot tlic toY 7tOAEfLOY. xlit '(1Xp tofi 1tOtCl(.L05 tii fLS'J
2ivto XllL 1tl)'(CX[<; (.LEpl), [LEXfit too'J xritcxppcxxtooY, El. (.Lri
AtOtCX otli t()Y rpzpsto.t ' ti os xritw fLSXPt tOO II6'JtOU tri 7tspl. XIXAOOOtY
VIotpOY. - Id. VII, r. V. (.Lb tt (Illyi'iei) Ot
Bo"touc Xlll slh'tj tcx llitO Kpttcxatp(Jl,
!fYilt xropcxY orpstepcxY, Xllt1tsp 1tOtCX(.LOO OtEtp'(O'JtO<; tOU Illlptaou, pSO'JtOI; i7.1to tOOV opooV
S7ti. tcw "Iatpo'l Xlltdt Y.CXAOU(.L5vou( l'cxl-titcx<;.
www.cimec.ro
Reproil:u_cthm_e m StaoilimentJJl SoceGl!_,S.ffider er.TecluJlucuresCllW'Il
www.cimec.ro
65
6.
Pomponiu Mela, care sma m timpulu imparatului Claudiu (25), nu cnn6sce pe
Geti da ca tu la sudu de Dunare, in Thraci'a {26), ero pe Daci ni ca iri nu-i pome-
nesce. Elu intinde Scythi'a Europena de la Thanais, seu aproximativu de la medilo-
culu tiermului ponticu, cot re sudu vrstu (2 7) peno la Istru {28); pe Agatirsi ii pune
impreuna cu Sarmatii -b Maeotis (29), tinendu-i dreptu Scythi ca si pe Neuri, Ari-
maspi, Essedoni (Issedonii lui Herdotu), Anthropophagi, Gt>loni si Melanchleni (II 1);
ero Sarmati'a o separa de Germaoi'a prin Vistull'a, si o lungesce cotre sudu-estu
pene la Istru (30).
7.
P1iniu celu betranu (nasc. dupo Chr. +81), de si nu cun6sce pe Stra bone, dero
a compulsatu numai in scrierea partii geografice (oatru carti) d'in oper'a sa Historia
naturalis, -care este ua adevarata encyclopedie a lucruriloru omenesci, - celu pu-
cinu trei-d1eci si trei isvore romane, si optu-dieci si doue Ellu areta mai an-
teiu co, Dunarea isi incepe cursulu seu in Germani'a, in ve:fulu muntelui Abnoba, si
curge sub numele de Danubius prlDe in Illyri'a; aci luandu-si pe acella de Tster, du-
po ce primesce in apele se le d11 riuri, se versa in Marea Neagra pe siesse
guri, anume: 1) gur'a Peuce, de la insul'a invecinata Peuce; 2) Naracustoma; 3) Ca-
lonstoma, apr6pe de insul'a Sarmatica; 4) Pseudostomon, cu insul'a Conopon Diabasis;
5) Boreostoma, si 6) Spireostoma (31). De la aceste guri in susu, locuescu, in gene-
ralu, dupo Plinius, numai nemuri Scythice: littoralnlu fiindu tinutu de rase diftrite,
candu de Geti, (numiti de cotrl\. Romani, Dac); candu de Sarmati, numiti de cotre-
(25) Elu este mai vechiu de ctu Pliniu numai cu ::'O' de ani, coei acesta ilu pune intre isvorele
sale; posterioru anse lui Cornelius Nepos (III, 45, 90), care era contiruporanu lui Augustu.
(26) Pomponll .Melm de situ orbis, Iib. II cap. 2 : .Quidam feri sunt et ad mortem paratis-
simi, Getae utique.
(27) lib. 1, 3: .Genlium prima et alia qu'lm dicta est, a Tanai in media ferme Pontici
lateris : hine in Aegroi parte m pertiuens Thracia Macedoniac adiungitur."
(28\ Despre lstru dice: lib. II, 1 : .At. i!lc, ([Ui pJpulos a se![llOntibus dirimit, apertis
in Germania fontibus, alio, quam desinit, 1-xoritur. Nam per immania magnarum geutium
Jiu Danubius est . dein(le ali tor eum adpellautibus accolis, fit Jster, acccptisqne aliqnot a.mnibus.
ingens jam, et eorum, qui in Nostrum mare dociduut, tantum Ndo minor, totidem, quot ilie,
Sed tribus tenuibus, reliqnis navigabilibus, cffluit."
(29) Iib. II, 1 : .Hominum primi sunt Scythae, ScytlHunnlClliO, queis singuli oculi essc dicuutnr,
Arimaspoe : ab eis Issedonas usque ad Maeotida. Hnins t!cxum Buces amnis secat. Agathyrsi et
Sauromatac ambiunt."
(30) 1. III, c. 5. - Cf. nota 1 Cuno, Dic Skythen p. 1::19.
(3!)
7
Historia Naturalis.lV 24.
www.cimec.ro
66
Greci Sauromati (32), si de Hama.xobi seu Aorgi, de vitia sa.rmatica; caodu de Scyhtii
bastardi (cari se tragu d'in Sclavi), seu de Troglodyti; apoi l)e Alani si Rhoxo-
lani (33). Tierele asiediate mai stnu, iotrtJ Dunare si padurea peue Ia
castrele de ierna panonniane, le locueseu Carnuntii; campiile, ce se intendu de acolo
(campi'a Ungariei de josu), Jazygii, unu tribu sarmaticu; ero: tier'a muntossa. (clll-
patica) pene la Tiss'a, Dacii, ce fusessera goniti dfl Iazygi d'in campie(34); la resaritu
de Morav'a, suntu Bastaroii si alti germani (35). Pe Neuri si Agathyrsi ii arretta
d'incolo de peninsul'a Tauri ca, alatnrea cu Gelon ii, Thussagetii, Badinii, etc. (36).
Pliniu de si vedo, ca si antecesorii sei, in muntii Uarpati ua continuatiune a padu-
rei hercyniannA, aose determina celu d'anteiu Carpatiloru centrali prin in-
dicarea riuriloru : Pathissus si Ma.rus , si intre Dunare si Dnistru montes
macrocremnii (unu apelativu grecu ce in3emoedia: marii, riposii munti), cari, dupo
tote probabilitatile, suntu platoulu Transilvaniei (37). - Intre alte pop6re ale Scy-
thiei elu pune si pe Auchati, locuitorii de la isthmulu Kimmericu peno la isv6rele
Hypanisului (IV, 26; VI, 7), despre cari vorbesce Herodotu (IV, 6), si pe cari
Cuno (p. 82) ii identifica cu :E'X.63cu ai Helletfiloru.
8.
Tacitu numesce; la rcsaritu de Germani, pe Daci si Sarmati(38), ero hotarele loru
dice co se determina parte prin munti, parte prin temere reciproca. - Pe GEti nu-i
indica nicairi.
(32) IV 25. Cu tote astea, in cartea 1. VI, c. V, 2, pe Sarmati de dicundu
anume: "! tergo ejus Epageritae, Sarmatarum populus in Caucasi jugis: post quem Sauromatae".
Contradioerile in oper'a lui Pliuius provinu d'in lui de a lucra si a face excerpte fora sa se
ingrijesca., dcco tl<J se contradicu.- Multe sun tu si d'in 11in'a copiatoiiloru.
1<13) IV 25 : .Ah eo in plenum <!uidem om nes Scyt.harum suut gentes: variae tamen littori appo-
sita teuuere, alias Daci Rornanis tlicti :alias ::larrnat.ae, Grccis taurom?.tae. eorumque Ha-
maxobii, aut Aorsi : alias ::l:ythac degencrcs", ct a servis orti, aut Troglodytae; mox Alani, rt P.ho-
xalani." Cnuo (Die Skythen, p. 121) propDue, fora terueiu auso, a se <"iti: tencnt in locu de tenuere,
si a nu vede dero in acestu pasagiu succesiuuea poporeluru la litoralu, el starea d'in tim
pulu lui Pliniu.
t:34) IV 25: autem !nter Danubium et Ha,:yniuw saltun1, usfUC ad Panuonica hi ..
berna Carnuntii (Gerrnanorumque ibi c,ntinium), camvos et plana rnontis vcru
et saltus pulsi ab his Daci ad Pat.hissntH amucm." CuviHtele "GermanorUHHflltl ibi cuHfinium", le
cunsideramu ca ua observatiune parenthetica, fora a le referi la ce urrncdia Cunrp. Cuuo, o:. cit. 1 '!4
(35) IV. 2f>.
(;36) IV. 26.
(37) H. N. lV 2ti:. Verum a'J lstro ovpida, Crenruiscos, Aepoliu111; montes 1\lanocremnii, daruo
amnis Tyra, c ppido nomen iruponcns, uhi antca Ophiusa dicebatur. etc." - Cump. Hoos, St1tdien
zur Geogr. und Gesch. des 1'rajctnischen iJw;iens. p. 12.
(38) 1'11c. Germ. 1 : Germania umnis ... a ::lanuatis DaciS!fUC mutuo metu a'!L montibus
tur, cap. 43: dirimit enim sdndihtuc ::lueviarH continuuru montiuw jugurH. - Cf. Ann. 11. 63.
www.cimec.ro
67
CAPITOLULU V.
P t o 1 e m e o.
1.
Ptolemeu (cotre 140 d. Chr.) divinulu (6 {)osio<;) geografu:t, osta cdu d'anteiu, dupo
Herodotu, care, relativu vorbindu, arunca ua viua lumina asupr'a tiPreloru de la Du-
nare si din nordulu Pontului, si uniculu d'intre cei vechi, care trate lia Daci'a ua
unitate teritoriala deosebita, in marginele-i natural", si cu numer63e numi de popo-
l'atiuni si locuri intr'Pns'a necunoscute pene la densulu.( 1) Elu netientindu a o
tieriloru, ci numai a obiectele geograficP, si a face catalogulu
localitatiloru insemnata : cetati, riuri, munti, divide Daci'a do la Nordu cotre Sudu
in cinci zone corespundiet6re gradeloru 48-44, si indica astfel hotarrle ei : la a-
pusu riulu Tibiscus, care o desparte d3 Iazygii Metanasti, la media-nopte muntele
Carpatu si cursulu superioru alu Doistrului, la resaritu rinlu Hierasus (Siretu) pene
la versa rea sa in Danubiu, ero la Dunarea, care o separa de Mcesi'a (2).
Astu-fPlill Daci'a lni Traianu, dupo coprindea: B:matnlu Temesianei, la
(1) Celu mai bunu textu alu lui Ptolemeu este celn datu de \VIllberg; traductiunea francesa de
Abbe Halma, Paris 1828. - Glaudii Ptolemaei Geographia edidit C. F . .A. Nobbe, Lipsiae 1845.
- Geographie de Ptolemee , reproduetion photolithographique du manuscrit grec du monastcre
de Vatopedi au Mont Athos ed. P. de Sewastianoff. Parh 1867. -- Literatur'a asupr'a lui veli in
Forbiger, Handb., pe longa care se mai adaoga: Delambre Mem. de l' Institut nat. Sciences math.
et phys. VIri, p. 40 si 3JS;-MollweidP
1
Monatl. Correspondenz XI, p. 322.- M11nnert, Geogr.
der Gr. --Dr. Erhurd, Regesta hist. West(aliae, Miinster 1847. 58.- V. de St. Martln, op. cit.
p. 195 -:l!O. - !. Roscher, und die lfandelsstmssen in Central-.Afrika - Wle-
tersheim, iiber den pmktischen Werth der :;peciellt.n Anga/len in dcr GeO[JI'ttphie des Claudiu:;
insbesondae itber Germam'?m, in Bet1-chte ubet die Verhandlungert det kuniglich.
sischen Gesellsch. der WisJ>tnschaften zu Leip;ig, IX voi, 1857, Leipz. p 112-145. - A. H. L.
Heereu, de foutibus Geographicorum Ptolemaei, tabularumque iis Annexaruw, nuw li Grrecre an
vero Tyriro originis fuerint.
(2) Ptolemeu, ed. Nobbc, III, 8, 1 -4. - Corpus lnscriptio11ltm Latinarum III
p. 247, laur. XXIX si in alte parti, identifica correctu riulu Tibiscu8 cu Temesiulu de adi, lLuga
care se afla mentiona tu ruunicipiulu Tibiscun:; ero Hierasus cu tliretu. - Elu dice : .Terminari Da
ciam ab occide11te Ptolemreus (il, 7. 8) scribit fluvio Tibisco, ut i11ter Daciam !t Pannouiam iuferio-
rem iuterpouantur lazyges Metanastae. 'J'iuiscus autem ftuvius non tlSt !lui hodie dicitur Theiss, sed
qui nunc est Temes, cum ad hunc, non ari illum situm sit muoicipium Tibiscum modo ruemoratum;
nam l'riscus (p. 183 ed. Bouu.) t!Uique ay eo pendent Iordaus c. ::14 et Raveunas geogr. 4, 14 qnre
habent de tluviis Tisia (vei Tiga) ct Tibisia (vei Tiphesa) quam!Uatu non iml'robabiliter referuntur
ad eo->dem fluvios Theiss et Temes , ta meu no11 ita certa sunt, ut rem decidant." - t>ooli, op. cit.
pp 1::1, :!5 si Forbiger, Handbuch, III 1 h;a susti11u, cu de faptu Tibisculu lui I'tolemeu 1111 e Teme-
siulu, ci Thiss'a, ero Hierasus nu este ::iiretulu, ci de siguru l'rutulu, si co Ptolcmeu .11.lua.tu Tewe-
biulu drevtu Tiss'a; si d'urdoue riuri l:liretu si Pruthu, a f11cutu numai unwu singuru.
www.cimec.ro
resaritu de Temesiu, ua parte a Ungariei, i11tregulu Ardelu, Bucovin'a, ua mica parte
d'in Galiti'a, Moldov'a la apusu de Siretu, si Tier'a-Romanesca, ero regiunea d'intre
Si retu si Nistru apartinea Moesiei ioferi6re (3;.
2.
Munti si riuri. - Ptole:neu de si este celu d'anteiu, care numesce muntii Carpati
(III, 5), dero are ua idee falsa despre directiunea loru, coei in lo1)u de a-i pune in le-
gatura cu muntii Sarmatzci (micii Carpati, pe cari ii intinde de la Sudn cotre Nordu,
de )a 4230' long. S 4830' lat. pE'ne la 4330' )ong, si 5030' lat.)
1
ii face !!O in-
cepa sub 46 long. si 48 30' lat., in linie drepta spre resaritu (4), asia co prelungi-
rea loru aru atiogd gur'a Dniprului. - Despre portiunea sudica a Carpat iloru, seu
macaru ceva despre plastic'a munt6sei Transilvanii, elu pare a nu fi avutu nici ua cu-
noscintia (5 ).
Riurile suntu : 1, Tibiscus (III, 78. la Ravennate Tema, Const. Porphy-
rog. o cate vine d'in Carpati, 46 long., 4830' lat., si se versa in Dunare
46 long., 44 15' lat., Temesiulu de adi. - 2 Rhabon seu Arhabon se versa in
Dnnare 49 Jong., 43 30' lat., Jiulu de adi(6). - 3 Alu ta (III 8) se versa
in Dunare 50 15' Jong., 44 lat., Oltulu(7). - 4 Hicrasus (III 8) idem in
{3) Ptolemeo, III, 8, 10. - Cf. Mommscn, Corpus Insel". Latin. III, p. 147 : - .Regionem
Tyranam non Dacire provincim, sed MO!sim inferiori attributam esse item ostendit Ptolemreus (3, 8
10), Daciam oricntem vorsns terminans fluvio Hieraso (Sereth) totamquc Bessarabiam, quam hodic
dicimus oramrtne adeo maritimam universam it a secernens a Dacia, ut Tyra sit in MO!sia, Olbia vero
extra provinciam in Sarmatia." Se incela dero 1. Marquardt, in oper'a sa Rumische Staatsurwal-
tung, Leipzig 1873, p. 152 candu dice, co rlupo Ptolemeu provinci'a Daci'a se marginea spre resaritu
cu riulu Tyras (Nistru), de si singurn recunosce la 11ag. 150, co tierr'a d'intre Dunare si Nistru era
alipita de Mtesi'a inferiora.
(4) Ukert, op. cit. p. 602.
(5) Vedi in Ukert charta: Sannatia et Dacia-cttm Ponto Eu..r;ino et Caucaso secundum Ptole
maeum. - op. cit. 13.- Cu tote acestea in III 5. 21 Ptolem. dice: 'l.'oov oS: dplJ(.LEVOOY (cei
din urma pomeniti Bisaaot tov KapmitlJV u1to (.L6:V toi>:; Oikv-
1t-iAtV l'ctAivoctt X. x. !J.SXPL 'tOOV 'AJ.abvoov. U1J' 'I,.oAJ.ioovs:;,
Sttt1 TptX(.LOYttl\IOL (.LEXPL tlilY Ilsox[voov opoov. Aci muntele Pcukin nu p6te fi al
tulu de ctu partea resaritena a Alpiloru transylvanici. - Cf Cuno p. 41 nota; si .MUllenhof, iiber
das Sarmatien des Ptolemaeus, in clc1 Koniglich. Preussischen Akademie der
Wissenschaflen zu Berlin, 1867, Berlin. p. 1- 12.
(6) Ed. Wilberg: tO!) ltOttl!J.Oi>=ubi Catarh<tbon fluvius" varietatea lectiuni-
loru: 1 o 1tOtO!!J.O'Ji 20 1tOttX!Lo5; 3 i
1
tov
1tOttl(.LOV propune Grashof, care adaoga pc tO'J. 4 ltOt. in chart'a Dacici lui PtoleJT]eu
mscr. de la IUUntele Athos; editiune Sevastia10n; si pag. XXXII, textu.-Kat.ancslch de Istro 47
crede gresi tu a fi Muresiulu, pe candu Rhabon, dupo tote probabilitatile este Jiulu. VEdi Forblger,
Ukert, 6ooi p. 31 si chart'a, mscr. vatopedianu, mai la vale.
(7) Ukert 603.-Forbiger, Manoert IV 203, Goos 31.
www.cimec.ro
69
Istru53o 15'long., 46o 45' lat., in faci'a Dinogetiei, Siretulu de adi(8). 5o Danubius
care de la Axiopolis pene la gurele sale se nuruesce Ister (III 8, 10)(9). A-
ceste guri in numeru de siese suntu (III, X 2-6/ :
at6(J.CX 'lEpov, TfEOXTj
N cxpcxx[ov
KciJ..ov
IJf iOOOOtO(.L'X
c Bops[ov
8tci'(OAcx, TJ 4tAOY.
3.
Loctlitori (VIII, 12' 4). Ptolemeu insira 15 triburi dace locuindu unele longa
altele, in cinci serii, si anume de la apusu cotre resaritu (III 8) : Seri'a cea mai de
la nordu, 1 Anartii, Teuriscii, Cistoboc,ii; II) mai la sudu: Prendavensii, Ratakensii si
Kaukoensii; III) sub acesti a; Bietii, Burideosii (Burodensii, Buredreensii) si Kotensii;
apoi IV) Albokensii, Potulatensii si Sansii (Si osii); in fine V) Saldensii, Keiageisii
(Kiaghisii, Kiaginsii) si Piefigii.
4.
Cetati in Daci'a (III, 8) :
Rucconium . ('Pooxx6v(o\l) . 46 30' 48 10'
Docidava aox[ocxocx (1 aoxlpiXV'X ms. Sevast.)
470 20' 48
Parolissum .
Ilcxp6Ataaov (1, llcxpAtaaov). 49
48
Arcobadara. 52
48 15'
Triphulum
52 15' 48 15'
Patridava llcxtpiocxucx . 53
48 10'
Carsidava Kapa!ocxocx (Kcxpa!o;vcx) .
53 20'
48 15'
Petrodava
11atp6ocxocx (Ilatpoocxvcx, ll;tp6ocxacx) 53 45' 47 40'
Ulpianum Ob>.. 7ttCXYOY .
47 30' 47 JO'
Napuca . N tX7tOO'l!.CX (N CX7tOU'l!.CX) . . 49
47 40'
Patruissa
Ilcxtpo6taacx (llcxtcxo[aacx). 49
47 20'
Salinre
r.cxAtYCXl (r.cxJ..[vcxt, r.cx>..Evcx)
49 15' 47 10'
Prretoria Augusta.
Ilpcxml.)ptcx A6rooatrx .
50 30' 47
Sandava.
(r.tivo!Xoocx).
51 30' 47 30'
Angustia
'Avrooadcx (A(.Lrooat[cx)
52 15' 47 15'
Utidava. OotCocxocx
53 10'
47 40'
Marcodava .
Mcxpx6ocxocx (Mcxpxoocxvcx)
49 30' 47
(8) Momwseo, .Maooert IV 105, Goos 31, Desjardlns, La Table de Peutinger, Pa1-is.
(9) III 8; dt1'' xcxAsi:tcxt o fLE)(pl toli TI6vtoo xott trov
www.cimec.ro
'f(l
Ziridava. Ztpi5omcx (Ztpiocxvot) 45 o 30' 460 20'
Singidava I:tnlocxvcx (I:tvnEocxucx) 430
46 20'
Apulum . "A1ro6A.ov ("AtouA.ov) . 49 15' 46 40'
Zermizirgi . fep(J.letp"( Nep(J.lat"() 49 30' 46 15'
Comidava Ko(J.lau (Koxlocxucx) 51 30' 46o 40'
Ramidava Pot(J.lcxua (Pot(J.EoYot) 51 o 50' 46o 30'
Pirum . lltpob(J. 510 15' 46o
Zusidava Zouolocxua: . 52o 40' 46 15'
Pal oda . IIA.ooa: . 53 4 7
Zurobara . 45 40' 45 40'
Lizisis (Aizisis?) AtCtoE<; (Ae"(tCl<;) 46 15' 45 20'
Argidava . 'Ap"(loaucx . 46 30'
Tiriscum Ttploxov 48 30'
regia. 4 7 50'
45 15'
45 15'
45 15'
Aqure. . "rBatcx . . . . .. 49 30' 45 40'
Netindava Netlvocxu (NiYtEoucx) 52 45' 45 30'
Tiasum . Tt<ioov (Tlotooov) 52
Tibiscum 4 7 40'
Zeugma . . 46 40'
45 30'
4.fl 40'
44 50'
Dierna Alspva . 4 7 15' 44 30'
Acmonia Ax(J.oYla. 48 45
Druphegis ApompYJjl<;. 47" 45' 44 30'
Frateria. 4>panpla . ... . 49" 30' 44" 30
Arcinna . 'Apxlwa 49 44 45'
Pinum . IItv6v (IItvov) 'L 50" 30' 44" 40'
Amutrium 'A(J.obtptov . 50"
S
\'6 51" 30' 45
ornum . .... pvov . .
La acestea se adauga trei cetati da.ce numite in regiunea d'iutre Prutu si Dnistru
(la Ptolemeu Moesi'u inferiora (III, 10.)4) :
1'amasidava.
Za.rgidava.
Pirobarida va.
5.
Analis'a gt'ogratiei lui PtoiHnen auso un este auco finita.
Elu scriiodu ciocidieci de anni apr6,JO dur1o cucHirea Daciei de Traianu, si uti-
lisandu isv6re d'in diferite timpuri, este cestiunfa a vedea mai anteiu: JO deco datele
!:!ale geografici', despre 1 op6rdA si cetatile DJciei, se raporta la ua stare de lucrnri pos-
teriore eeu curerirei lui si Il
0
a incrrca sa determinamu cu ce
de adi anume seu localitati s'aru potea identifica cetatile indicate de Ptolemeu, esa-
minandu, deco gradele longitudinala si latitudinale ale sale suntu seu nu esacte.
www.cimec.ro
7l
6.
geograficu alu lui Ptolemeu se socotesc!', cu dreptu cunntu, ca ua opera
a lui Marinus Tyrianulu, revediuta, indreptata seu adaogjta, si in parte prelucrata(lO).
coei insusi Ptolemeu ne spune I c. VI : cMarinus de la Tyr celu mai nou d'in ceia
cari, in timpulu nostru, au cultivatu geografi'a, pare a se fi ocupatu cu dens'a cu multu
zelu, coei se vede, co a avutu cunnoscintia de unu mare numeru de rt'latiuni, a-
fora de cele cunoscute mai iuaintr, si co a studiatu cu grija mai t6te scrierile ante-
rior!', aduca ndn cor<ctiunile necesarii la faptele admise d'in gresi ela ca sigure nu nu.
mai de acesti autori, dero si de insusi elu la prim'a data. Acesta se p6te vedea d'in
numer6sele editiuui ale coHctiunei facuta de densulu cTablei geografice.:. Apoi mai
co Plu (Ptolemeu) s'a silitu, rastrandu de la Marinus totu ce n'a avutu
nevoie de indreptare, sa faca mai limpede si mai intielesu, prin ajutorulu relatiuni-
loru mai moderne si printr'ua renduiela mai buna a locuriloru in charta, totu ceiace
lasase Marinus intunecosu seu incarcatu (c. XIX). Ast-felu fiindu, ua mare parte d'in
datele lui Ptolemeu despre Daci 'a potu fi socotite ca venindu directu de la Marinus,
care pare a'si fi publica.tu oper'a sa la finele secolului Jiu dupo Chr., in timpulu lui
Traianu(ll), si a fi dispusu de unu bogatu materialu culesu parte in Alexaudri'a si
Tyru, unde se intalnea navigatorii si caravant-le d'in t6te tierile(12). Acesta chiaru
si esplica intinderea cunnoscintieloru noui, comparate cu notiunile lui Pliniu, Mela
si Strabo, detaliile si numile, ce aparu prin Marinus pentru prim'a 6ra in geografi'a
lumei a nticl', si de care Pliniu, celu attu de diligiote in cercetarile sale, nu potuse
avea ni ci ua cunnoscintia(13). Dero chipulu de lucrare alu lui Marinus este de totu
curiosu. Elu gramadesce relatiuni vechi si nuoi fora nici ua deosebire; le lega unele
de altele, numai si numai pentru a da aparintia unui lucru completu. si de a nu
nici ua lacuna(14-). Chiaru determina cu cifre si mesura localitati ajunse la cunnos-
(10) V. de St.-Martlo p 198.- Dr. Erhard;Regesta-hist. Westfalim, Miinster 1847. 58. Cf.
Cnno, 172.
(11) Cartile lui suntu adi perdute; ele csista anse in timpulu Arabului Masudi (955 anni d. Chr.).
Masudi in Kitab etenbih, Notices et extraits des Manuscrits de la Bibl. du Roi, tomtl VIII, p. 147:
.J'ai vu, dit Massoudi, ces (sept) climats enlnmines de diverses coulenrs dans plusieurs livres, et ce
que j'ai vu de micux en ce gcnre, c'est dans le Traite de Geographie de Marin.etc." De la Masudise
trage opiniunea in genere co: ara fi trai tu sub imperatulu Nerone. Vedi Masudi l. c. p. 169.
Comp. Ukert, uber Mctrinus Tyrius und Ptolemiius, in Rhein. lliuseum fitr Phil. Boun 183P, VI
Iahrg. p. 194. - Oskar Peschel, Gesch. der Erdkunde, p. 46.
(12) De la Sarruizegethus'a clu primise date despre durat'a mai lungi dile si despre positiu
nea orasiului cotre meridianulu d'in .Alexandri'a. (1. nu, tab. 9.). -
(13) Dr. Erhard, Regesta etc. sustine co: t6te datelo lui Ptolemeu pene la ua singura esceptiune
nu trecu peste timpulu lui Traianu, sub care Marinus traia. - Ukert, 71. - St. Martin.
(14) MUilenhof, op. cit., Fiir Marinus, altes und neues galt ihm ungefiihr gleich. Umbedenklich
v6rband er beides, um nur keine liicken zu lassen und den schein der vollstiindigkcit und der voll
kommenheit der kunde iiberall zu wahren."
www.cimec.ro
72
ciotia sa numai d'io svoou, si despre cari ou potea avea nici celu mai micu gradu de
certitudine. Une-ori ficseadia aceluiasi poporu doue locuintie deosebite. Asia, intr' unu
locu ne spune, co la. gurele Dunarii se afla Peucinii, ero la nordu de ei: Kcxp7ttot adico
fora indoiela Carpii; si apoi amendoue numele le gasimu anco ua data repetate la
nordu de Bastarni ThuY.{Yot in p6lele muntelui Peucinicu, intre
Peucini si Asemen!la Koistobocii asiediati in nordu-estulu Daciei, ii pune
de a doua 6ra la nordu de Peucini, etc.; ero Iazygii metanasti d'intre Tiss'a si Dunare,
tocmai d'incolo de Dnipru la marea de Azovu, vecini cu Rboxolanii, Hamaxobii, Aga-
tbyrsii, Budioii (BrootYOt), cu alu loru BuotYOY opoc;. etr.. Miillenhoff a probatu co, ab-
stractiune facandu de locuitorii apr6pe de Vistul'a, jumetatea apuseana a regiunei sla-
vice propriu disse pene la Daipru, este implinita de Ptolemeu cu numi, cari invede-
ratu nu apartinu aci, prin urmare ea este in realitate unu vacuum(l5).
7.
Tabl'a othnografica a Daeiei dah de Ptolemeu HU corespunde cu raporturile in
fiintia d'in timpulu seu ; si cn sigurantia rste de r dmisu cumu co, Marinus utilisase
nisce fontaoe deja vechi pentru elu chiaru, despre locuitorii Daciei inainte de conqui-
sta. Coei, afora de .Anarti, ce sunLu numiti dl'ja de Cesaru (bell. gall. 6, 25 .Anartes)
in nordvestulu Daciei; de Cistoboci, cari parasescu Daci'a imediatu dupo Trafanu, si
se asiedia la nord-estu, B1starnii despartindu-i de hotarele provinciei(l6); de KrJu-
koensioi, ce amintescu portiunPa d'in Carpatii Olteniei numita CAVCAsvs(17), si pe Kau-
...
(15) Vcdi studiulu intcresantu alu seu, ube1 das Sarmatien des Ptolemmus, 1. cit.
(16) La Dlo Cos. 71, 12 comp. lmmlo.n 22, 8, 12, si inscriptiunea n. "' 1 ztu. 1
TU.TI FIL 1 D!C.l>. vxoa1 RGIS 1 cliSSTooocENSts j NAT.&Ponvs l'T j Dn!GJS.& .&VIlE 1 c.&njss.
n. M. .(unt), ap. Goos, op. cit. 70.
{17) Asia se numia in timpulu cbiaru alu lui Traianu, dupo cumu resulta dintr'ua inscriptiune a
unui soldatu, d'in Leg. 1 Minervia, ce luase in espeditiunea a dou'a contra lui Decebalu :
adico :
MATBON!S
G
IVL 'MANSn:
TVS ' M. L. !. M.
P. F. V. S. L. !oi.
AD ALVl'VM
SECVS
MONT, CAVCASI
Matronis Aufanib(us), C(aius) Iul(ius) Mansuetus, m(iles) l(egionis) I M(inervire) p(ire) f(ide-
lis), v(otum) s(olvit) l(mtus) m(erito) fleliciter), v(oto) [fJ(acto) ad Alutum ftumen secus mon-
t(is) Gaucasi.
(Henzen 5930=!kner et Mllller Dac. lnscbrift. Anhang Nr. 17 p. 239; Froh-
nei, La Colonne Tmjane, Paris 1865, Appendice p.156. Comp. Urlicils Jahr-
bucher d. t'e1. t'. Alterthums{1. in1 Rheinl. XXXVI, p 102 seq.-Lersch Jahr-
bii.cher, t. V. VI, p. 316. 436).
www.cimec.ro
73
kalatad a lui Ammianu; de Buridensi ce se recunoscu in Buridav'a Daciei d'in Tabl'a
PeutingeriatJa, si p6te si in Burii lui Cassius Dio (G8,8), cari tratara cu Traianu in
In ALVTVM d'in acest'a inscriptiune aflamu prim'a mentiune a riului Oi tu. D-lu Hasdeu crede anse
a'lu descoperi :
1). Deja intr'unu fragmentu alu poetului romanu Cneiu Na!vius, tocmai de pe la annulu 250 ina-
inte de Christu; coei in locu de :
"V os qui accolitis Histrum fluvium atque Alqidum" propune a se citi:
"V os qui accolitis Histrum fluvium atque Alut!'m
Corectiunea nu se intemeiedia pe nimicu plausibile, si totu de ua data este dificilu a esplica cumu
departatulu Oltu potea ajunge la cunuoscinti'a lui Nrevius, tocmai in Campani'a, intr'unu timpu candu
nici ua relatiune cu Orientulu, seu cu pop6rele Dunarene nu incepusera Romanii. (Comp. Ukert, III,
_1, p. 148.- A.. Scblltte de Cn. Ncevio poeta, p. 1. Wiirzberg 1841.-Mommsen, Rom. Gesch. 1 2
p. 873 seq. - M. 1. Berchem, de Gn. Na;vii poetce vita et scriptis, Miinster 1861; E. Klussmann,
Cn. Ncevi pioetce rom. vitam descrip it, carminum 1diquias collegit, Iena 1843.
Il). In poetuln Pedo Albinovanulu, amiculu lui Ovidiu, (despre'elu vedi Sentea Ep.122, 15, Quin
til. X, 1, 90), care intr'ua lunga elegie la m6rtea lui Drusu, aru dice :
.Rhenns, et Alpinae valles, et sanguine nigro
Decolor infects. testis Itargus aqua;
Dannbiusque rapax, et Dacius orbe remoto
.A. pul os, huic hosti perbrcve Pontus iter".
D-lu Hasdeu modifica lectur'a Apulus in Alutus, totu ca in fragmentulu lui Nrevius, fora autori
tatea vre unui manuscriptu .. Aci ause nu mai incape niciua discussiuoe: intreg'a elegie Consolatio
ad Liviam Augustam de mortc Drusi Neronis, in care se cuprinda versurile de mai susu, este cu
certitudinea cea mai perfecta unu productu alu unui ltalianu necunnoscutu d'in secoluln XV dupo
Christ. Avemu, d'in evulu medin si chiaru d'in epoce anteriore, ua multime de assemeni fabricate,
elegii mai cu sema, atribuite poetului Ovidiu, cumu de es : Elegia Nux, elegiele de pulice, de pedi
culo, vetula, versurile de philomela, de medicamine au-rium, somnium etc. (vedi K. Bartsch, Al
brechtvon Halberstadt und Ovid im Mittelalter, Quedlinb. 1861 CCLX si 501 p. - L. )JUIIer,
de re metr., p. 49. - Hlpp. Cocherls, La vieile, ou les derniers amours d'Ovide, poeme francais
du XIV siecle, Paris 1861. - Collectiunea celoru mai multe apocriphe ovidiane vedi la Golda8t,
Catalecta Ovidii, Francof. 1610. - W. S. Teufell, Geschichte de1 1om. Literatu1, 3 aufi. Leipzig
H!75, (p. 533 seq.).
Elegia Consolatio ad Liviam (vedi la Weber Corpus poet. lat. p. 1389-1392), aparuta pentru
anteia ora in ed1tiunea princepo allu lui Ovidiu d'irl"e.nnulu 1-+71 (un'a la Bologna, alt'a la Roma), si
atribuita de Scaliger (C. Pedonis Albin:,L'ani Elegiae III et fragmenta, Amstelredami, 1703) poe
tulni Pedo Albinovanulu, nu contine nimicu in sine care se vorbesca pentru autenticitate. Coprin
sulu, numer6sele reminiscentie si chiaru intregi reproduceri d'in Ovidiu, Virgiliu, Tibullu, Propertius,
Seneca, Suetoniu, Cassius Dio, Servius, Taci tu, anachronisme, forme gramaticale, ce nu se intrebuintia
in timpulu lui Augustu, c u l o r ~ moderna a cugetariloru, t6te dovedescu falsificatulu. M. Haupt, in
scrierea sa Epicedion Dmsi cum commentariis, (Lipsire 1849) a probatu pene la evidentia acest'a.
Vomu aduce aci cte-va csemple numai :
a) Imprumuturi de la Ovidiu :
v. 39 d'in Consolatio .itaqae voti 11ars altera vestri" c lua tu d'in faste!e lui Ovidiu 5, 459 : vestri
pa-rsque altera voti.
Versulu urmatoru: .indignas, Livia solve comas"-la Ovidiu: am. 3, 9, 3, .flebilis indignas, E
legeia, sol ve ca pili os."
V. 46: .altius et vitiisque exeruisse capat" ... -la Ovidiu, faste, I, 209: credibile est illos pariter
vititlique locisq ne altius humanis exeruisse ca put.
V. 8(.) pall;da (sq uallida) promissa fiere per ora coma,-la Ovidiu, trist. 4. 2,34 : squallida promis-
sis qui tegit ora comis.
www.cimec.ro
74
rrim'a fspeditiune daca; si de Potulatensi, c' paru a'si fi pastra tu numele in cetatPa
V. 320 : Hector terruit adruissos sanguinolentus ey uos;
La Ovid. her. f, 36 : bie lacer admissos terruit Rector equos.
V. 361, 362. Ecce necem intentam crelo terr::eque fretoque casurumque triplex vaticinantur opus;
La Ovidiu Trist. 2, 425 : explicat ut rapidi Lucretius ignis casurumque triplex vaticinatur
opus.
Mai compara v. 3
14
29
110
241
2i0
265
318
329
425
-cu met.
Ex Pont.
mct.
am.
am.
am.
herod.
am.
met
met.
5, 118
2, 1, 61
11, 310 (herod. 17, 107),
3, 12, 2 (herod. 2, 28).
3, 4, 40 (trist. 4,
I, 8, 50
2, 63
1, 538; fast 3, 864.
11. 62
13, 181
433 met. 12, 593
459 fast. 6, 91
471 herod. I, lll.
Autorulu falsificatului se serva chiaru cu apocrife ale lui Ovidiu (cumo de es :epistola 20 si 14
d'in Heroide).
Versurile 361-364 dovedesco urme de la L. Seneca (ad Polybium 20, 2; Consolatione ad Mar-
ciam c. 3.); V. 385-391, de la Dio 54, 31, 34-36; V. 177-190, despre mortea lui Drusu, reproducu mai
adlitteram pe ann. 2, 82, unde vorbesce despre mortea 1 ui German ieu, ero formele gramaticale:
functam de mortuo (v. 5831; nec nocuisse uli et fortunam habuisse nocendi, quemqoam nervos
extimuisse tuos (v. 47.); incassum tua nomina levantur (75-76); Halcyonum qu::estus ad sordas tenui
voce sonantur aquas; de a3emenea v. 319, 321, 339, 340, 355, 3:.6, 377, 378, arata invederatu, co au-
torulu elegiei la mor:ea lui Drusu nu scia cumu vorbiau si scriau Latinii.
Diferite esplicari pentru versurile d'in Consolatio ad Liviam:
... et Dacius orbe remoto
Apulus huic hosti porbreve Pontus iter
vedi-le in Scaliger op. cit. p. 84 sq.-Cf. J. Miihll observationes de DI'Usi (p. :$-13) atque Maec,
epicediis deque Taciteo Dialogo criticae, Basel 1873.-D'in contra, de Ovidii Consolatione.
A.sselam. 1851,4, si Grup pe, Aeacus, p. 157--165.
Dero se revenimu la inscriptiunea cu riulu Alutum monti,; Caucasum.
Fiindu cu certitudine cunnoscutu co legiunea 1-iu Minervia luase parte in a dou'a espeditiune a
lui Traiauu contr'a Daciloru (Spnrtinn, 'Vita Had1., 3 :-Inscriptiuni vedi la Frobner, op. cit., ap-
pendice, Nr. 2; 10; 24, etc.),-operandu ataculu tocmai d'io directiunea Oltului, resul ta neindoiosu co
(lumen lutum d'in inscriptiunea de pe altarulu inaltiatu de C. Iulius Mansuetus, este Oltulu d'in
Romani'a, si co cellu pucinu porti unea muntosa pe unde ellu curge, se numia in timpulu lui Traianu
Mons Caucasus.-Carpatii sub numele de Caucasu ne mai intempine in Ioroande (de reb get. Vll),
Ammianu Marcellinu. (Cauca-laud Rer. Gest. XXI, 3-4; Cf. &. Odobesco, Notice surlcsantiqui-
tes de la Roumanie, Paris, 1868, p. 47 seq.) si Chronicarulu rusu Nestoru (do Pont'skago moria
ua polunosczuyja strany, Dllnaj, Dniostr, i Kavkasijskyja gory, reksze ugor'skyja; i ottuda dashe i
do Dniepra, i proczaja rieky, adico: De la marea negra spre nordu e;te Dunarea, Dnistru si munti-
Caucasici, adico muntii unguresci; si apoi mai departe Dnipru si celle alte riuri ). D-lu Hasdeu, Is-
tori'a c1itica a Romaniloru, p. 282-286, crede alu afhi si in poporulu Graukenii si stanc'a Caulia-
cm; d'in Apoloniu de Rodos (Appoll. Hh. 1 V, 320 etc.), in Colchii lui Ovidiu, in pasagiulu lui Stra-
bune, despre Sigiuii, de pe longa Caucasu (lib. Xl, cap. XI, 8), si in numele unui delu d'.n distr.
Muscelu, Cocanu.
www.cimec.ro
Tii
Potula(18);- restulu triburiloru dace numite de Ptolemeu nu ne intempina, nici cu
ocasiunea resbelului lui Traianu, nici in scriitorii posleriori, nici in monumentele e-
pigrafice , astu-feliu co nu remane de cll.tu seu a se contesta a loru continuare sub
dominatiunea romana, seu a adm\te, co elle deja erau disparute seu contorite inainte
de cucerire. Ua proba invederata de utilisarea in acellasi timpu a unoru fontane
vechi si noui, pe cari Ptolemeu in de regula le-a combinatu fa.lsu, este co, pe de ua
parte ellu numesce intre calle 1 5 triburi dace pe Anartes, pe Biefi si pe Piefigii, si
pe de aU'a ii insira de a don'a ora, :afora d'in Daci'a, in campiile Carpatiloru nordici
la drept' a Dnistrului superioru : 'Av1Xpto)Op!i'X.tot, BiEaaot si lltE"("(Lt!Xt intre alte triburi
ca : 'Ao!ip7jYoi, BoopjiltlYEC:, si 19 ).
In ce privesce determinarea locuintieloru triburiloru dace se vede lamuri tu, co Pto-
lemeu seu Marinus n'au utilisatu despre elle isv6re topografice alle Romaniloru -
ceia-ce aru fi potutu face - deco in adeveru tabl'a aceia etnografica aru correspunde
timpului dupo cucerirea romana , ci numai relatiuni alle caletoriloru. D'in acesta
causa ellu nu indica cetatile in teritoriulu poporului chiaru, la cari appartinu elle,
cum face acest'a la Albion, Spani'a, Galli'a si Itali'a, Greci'a, Asia-mica, Syri'a, Pa-
lestin'a, si in parte la Afric'a; ci mai anteiu insira celle 15 triburi dace in generalu
- alle caroru positiune geogra6ca si hotare, nepotendu a le determina matematicu,
le da ua positiune relativa prin iotrebuintiarea de diferite prepositiuni (20),-si apoi
totu astu-feliu si orasit> l divisate in clima te seu serii, de la vestu cotre estu(21 ).
8.
Pentru fixarea acestor'a ne-amu potea cu urmat6rele :
a) Gradele longitudinali si latitudinali indicate de Ptolemeu,
b) Chartile geografice alle textului lui Ptolemeu,
c) Tabl'a Peutingeriana si Anonymulu Ravennatu,
(18) Anonymi Ravennatis Geographia ed. Piniler et Parthey 1860, IV. 14. 7. Cf. Goos Unter
suchungen uber die des Trajanischen Daciens, in fur Siebenburgische
Landukunde, Hermannstadt 1874, p. 123-4.
(19) Goos, die (p. 123-125), asiedia originea tablei ethnologice, innainte chiar
de naval'a Jazygiloru, in campiele d'intre Tiss'a si Dunare, vediendu in tribulu Teuriski ua remasi-
tia. d'in poporulu celtu Tauriskii batutu si supusu de Burivista (Strabo p. 304, Casaub.) intre annii
90-57 a. Chr.; ero in triburile dace d'in muntii Ungariei superi6re -parti d'in poporulu dacu go-
tnitu aci de Jazygii Metauastoi (ua ramura scytha; [Zeus, Die Deutschen und die
p. 282].).
(20) Mai in de regula : EitiX, Y.!Xt si = vest-estu; o1to = sudu, eate ua.dn.ta iose mai bine:
la seu longa, de ca tu in josu seu la sudu, si 01rsp = la nordu. Comp. Wletersheirt I. c.
(21) Despre locuinti'a aproximativa a triburiloru dace vedi chartile geografice d'in tractatulu lui
Ptolemeu. - Chart'a lui Ukert, 1. c. - Geographie, rep1oduction photolithographique du Ms.
grec Mont Athos, publiee par Victor Langlois, Paris (Didot) 1867, foi., chart'a antica, ce rcpro-
ducemu mai la vale. Pucinu difara de indicationile chartii vatopedia.ne Forblger, Handbuch III,
1102 seq.
www.cimec.ro
7B
Astufeliu, candu este Yorb'a de a fe bili idnti1 atfa uiJui 01 a!'iu seu localitate
de adi, care are pentru sine presumtiunea istorica de ua mare vechime, cu unulu
d'in celle numite de Ptolemeu, conformitatea aproximativa a positiunei geografice a
ambeloru este, deco nu unu indice hotaritoru, dero de si guru unu auxiliaru de ua
mare importantia(26).
10.
II. Cestiunea, deco chartile, ce insotiescu obicinuitu tractatulu geograficu allu lui
Ptolemeu, suntu de ellu anume facuta, seu suntu cu multu posteri6re, nu e desevar-
situ lamurita. Viv. de Saint-Martin crede, co elle s'au fostu desemnatu anco d'in
timpulu lui Ptolemeu, dupo chartile lui Marinus de la Tyru, si co unu ore-care Aga-
thodaemon [in secolulu V dupo Chr. (27)] le-a refacutu numai (28). - Osk. Peschel
sustine d'in contra, co acesta aru fi primulu autoru, ero co Ptolemeu, n'a lasatu dupo
ellu nici-ua charta(29). Ne pare inse, co opiniunea lui St. Martin e mai verisimile,
coei cartea intreg a marturesce chartiloru, pe cari studiele lui Lassen(30)
le-a redicatu la rangulu chiaru allu unui documentu istoricu, rediemandu-se pe elle
a constata: co nisce triburi si casta alle Indiei de adi si-aru fi schimbatu locuintiele.
Cellu mai vechiu d'in manuscriptele cunnoscute peno acumu alle geografiei lni
Ptolemeu (31), este esemplarulu descoperitu de comitele Orloff Davidoff, in annulu
1840, la mona.stirea Vatopedi d'in muntele Athos. Invetiatulu hellenistu Fr. Diib
ner(32), judecandu dupo form'a caractereloru si dupo alte indicii paleografice, ii a-
tribue ua vechime de aprope siepte secule (la inceputulu secolului allu XII). Chartile,
ce insotiescu textulu, suntu mai cu sema de unu interesu capitalu, si de aceia
ducemu mai josu, in fac-simile, representatiunea chartografica a ntregei Dacii asia
dupo cum, probabilu, se schitiase in timpulu lui Ptolt>meu(33).
11.
III. Tabla Petttingeriana.- S scie co'fie-care cucerire, fie-care resboiu allu Ro-
maniloru cullegerea unui mare numeru de informatiuni asupr'a teritoriului
(26) Wtetershelm, p. 138.
(27) Ukert, Geogr. 345, dice co nu se pote determina timpulu randu Agathodaemon a traitu.
(28) Vtv. de St. Martln, p 209.
(29) Geschichte der Erdkunde, p, 52.
(30) Chr. Lasseu Indische .Alterthumskunde, p. 141, 174.
(31) Vedi list'a manuscripteloru Geographiei lui Ptolemeu, in C. F. A. Nobbe, Claudii Ptole
Geog1aphia, Leipzig 1843, t. 1 : Editoris epistola, p. X seq.
(32) Victor Langlois, Geographie de Ptolemee, preface, p. V, Paris 1867.
(33) Manuscriptulu de la Vatopedu s'a publicatu, in facsimile photolithog. aphicu la Paris, de lJi
dot, sub titlu : Geographie de Ptotemee, reproduction photolithographique du manuscrit grec du
monastere de Vatopedi au mont .Athos, 1867. 1 folio, peste totu 108 pagini.- La pag. XXXlll
este textulu privitoru la Daci'a; ero pag. LXXVIII si LXXIX chart'a. Daciei.
www.cimec.ro

-
' ' 1 ''\ 1 \ / 1 1 ' ' - 1 (,./ 1 \" .-./ 'j'1 '. ' 11
.. 1. ' tr -<, - , f .! c/ 'A 1 / \ v r f '\i f f ' \ J
tn..? "Tl t ........ , .... .. T/!f1"i161 ...,,,,...: n" 1
' ' / \ 1 1\...:\ - ... .,.,, , _,, rl/' .,., .r" ' f41(t
tri? AJ".':1'
t<"l'..... '"-'"l5.vr-+'t'v ...? .. tr.G;Jm. : ';...
0
. \
"' 1 1 1 .. ,..., .., ,_, .. 1 <' 11 r.J \ / ., .J.I .... \ ; .. ' \ .,.
1 .,,.. rwf', 111'i f41"" 'i \ ....
' ,- / " _y .. , ._i' ' 'H ..-', ' . '" ' 1' n
1
.. r; ... ' 7':-:!NfJ' ,
f'l,? "1 ,...., T' . '' ,...," M'S f

,. ... f'lll. .1\,Jr'f, ".; '.:/"



1
\
\
"i
,.-o
1
t ,.
L
; ,._ l,
L
,.-c;-
........ / ..
l
...,....[ l r-1

t t.-f( :.1\

\
f).r,

- ---

-r-
b---- : '{..:., ft.:v t--C
l
'
""'
. Il ..
K.o""'
.......
.......
,... '.,
4.
J ... { .. !"' .. ii -j-11 1 ! ,)1--..-
1 - "' .1 J
. : 'k ."!::1'1, . .3, IJ 00 __.
ll
">

., . .., '
Jl.l :
'
( .......
)
vt:rlf
f;iJ(
1<.-
-- -.,.- ....
10. 1
&.
p

.
., .;;_f .'J i
f



'1' "'.,o
/
"' CIO\A,.. rrtt

r- ':--e.
........

."._
0)1
.......... .

'"


--4.(
Gt IV(.,f) (' 4

";,i'"..,
.... . -

,,-....,_,_
1
. />..
.,r-:t?
!!\.....--


;.-:- 1 11
..

\:1
.,

,


41.: '' ,
/

- "''
t;J ...
/
f'
il
J"
.>;
'
/ {
' /
--t '.('
. '
"" . ' 1 \. .. .). ..".
"'


' . , ,r
\ -.'o.Jii"v
! . ,
1 "' . ,_-., " _,
1 " ) l
"""'( . ., -
'-
,...

,.....,"

..,
.".
'f'&o
,... /
""'
\
\
\
... .
1 1
t ...) - " b'l"'
....
-- - .... .
;;:t;1 w
l '
.-. ...... ,





/ . -1,.
-aJ'
/. ,/_.il'
, ...
. "- ._;... .
. . .. / . 1 .
Jlio._...
' )
j
. f
't:_

'"'

'TI
f ' t 1J l" T
= r !J....' ' . _....- ... ......,_. ,
,1
'
. ..
, ..
.. ,.,
i
1 ' . ' 1 ;t:
. 1 ': . - . . " _,. _./ ' . .. j
.. <. .... 't . ':'[ :.Jv.l.l. ", ,. ti. .J- .l1 ..,' "l.., . ... L l\ .. ,,,_.!'1 '...1''-'->..-./ -.)
:- ,.. .t-1' .. . ...,tfll .... ' .,,r . prp.r.lc-41.,...."",.,,.._..,ot.(,-
'"CVtift: )t4n ' "" .. YJ 1 .. 1 ' '.,J " " '7 f: t .. ' , : ' cr' ti, ""' ':1"' .. ' \ IIJ : " "'
1 ., """'1(4. T lt :-; '1 .;;,..;, .."(, .4} -


. .... ,


-' 1 " . ' -< .. . 1 : ... '""' . " / .1 ...,
... ,,. t"' .l i1 .. .. ..... ... ...-;,.
-: .;
11
., ..
:,,,d44flli .. ;.Y }1 ... 1 \' .. 'A, ... H Jf', !"
" - .,...."
1
'(
-,

)Ilo).
. l
l
il , J J
t -
'
...
rwt&_ (...:>jl_
...... -. ... '
; , -. >..J
. .....,.st
"' /
f:;!J
.... .
...
.r;;J .
;;.,.
t .,,;>
/ !

ml-4>T
r:


...
s

1


.

. ;

. 1 "lf. ...
-- f -- . - , ,
1 . )
/
n:---c.-
f -.

11
\
..
)u;;v _
' .."'" .
.
. 'V n l"f(
... 1
1' : ' . !
, : ... _;. ( :
{.": t..-'!j' . .:. P tt
, . ' ...

.. ,,.
,.., ,. V'O 1;1' ?
, ..

4t'
.... ""( i #.-.. ...
...9b 'v:.. 1 ..... .. ,
JI. i:.jl.. r' t- . 'lO>' - 1' '
'O >' '. ' .... .. _,. <1
' ( .

1
r w l
...
l
_.,1 ......,
. )''
t: D ... ,...... -v ,.".,
.. '=". r, .. .. ..._:
(?,/ w .. ,..1;-J .-.p ... " , ..
... -
V
"_
( - -- rA'

;-
!
-
1 . .".v "'''' -
. fi) ... , i "'" ', 1 ;:- '.
. . . . ;;_i
.. ' ' . , . ' " o
1 . . l . ...
i _ / " :_:-_ :
i . . ....... ., 1
1 >/ t.'?'
1 /' /
i / .( ( .
....
....
,
1 ' ;
" T .- , o
'"
t
.
1 ' . 1 ...
....
.... ... ...... /
. o- JJ 6-"" .. e:::r-j. .
. . rl . . "' .
/ _..,.. .,.. . 7 - ' i .. i G.,.. .. r;' ... . l ..... -
' ' .-.. 1 . l . ' ...". ''IN.
'. ':. ; ,. . : . . , . . . . . 1 " . . 1 - " -
..... . ' ., - . ' ' , . . . . -A.. .... -1
. ' ..sr *'' ... . ..
00
' , i ' "":' , ,._ \.. ' ' >. ..... .. ..... . > . .. ' w
J ... :1: 'IC
_j
www.cimec.ro
79
si populatiunei cuceritP, cari deveniau apoi bas'a organieatiunei regulate militare si
civile, stabilirei posturiloru si deschiderei caliloru de comunicatiune. Asemeni do cu-
mente de unu caracteru autenticu, ca si lucrarile agrimensorii intre?rinse sub Au
gustu, si notiunile culese d'in t6te partile lumii pentru facerea acelui Orbis Pictus,
ce figura sub pcrticulu lui Augustu(34), cumu ou mai pucinu multimea de informa
tiuoi dPspre Daci'a castigate prin resbelele lui Traianu, si fundarea unei provincie
romane,-au peritu cu timpulu in mare parte(35). Ctu de preti6se pentru geografie
erau ar.este documente ne p6te da ua idee Tabul'a Peutingeriana. Acest' a charta este
numita astu-fflu dupo invetiatulu de la Augsburg, Conrad Peutiogrr (an. 1540),
posesorulu copiei facuta in secoluln XIII de nnu calugaru de la Colmar(36), dupo
originalulu chartii geografice desemnate sub Imperatuln A IPs. Severu (222- 235)(37),
seu cellu multu in secolulu allu IV-lea (38) dup. Chr . dupo modeluri si mesu-
ratori mai vechi, unele datandu chiaru de la Orbis Pictus(39).
In acest'a tabela se pastredia cea mai vechia representatiune cartografica a Daciei
cu aratarea tuturoru drumnriloru, orasieloru, statiuniloru si locuriloru mai nsemnate,
a distantieloru in mile (=2000 pasi) d'intre fie-care <!'in elle, si a altoru date neces-
sarii pentru cunn6scerea tierrii si a pop6rel.>ru d'inprajuru.
Vomu reproduce mai anteiu: I) chut'a astnfeliu, dupo cumu a publicat'o in facsi-
mile d. Ernest Desjardins in monument6ssa-i opera : La Ta1Jle de Peutinger d'apres
l'original conserve a Vienne, Paris 1869 - 1874; in folio-, srgruentele nr.or. 6
si 7(40), reducundu-o in catva d'in marimea originalului.
Apoi II) vomu da nomenclatur'a muntiloru, riuriloru pop6reloru, a cetatiloru si
(34) Vedi MUllenhotr, Ober die Weltka1te nw:l Chorogmphie des Kaise1 Augustus 1856.
(35) Vedi Dacheroden, vom Verdienste der Romer um Ausbreitung und Berichtigung der Geo-
graphie, Erlangen, 1780, in-4;-Schlrlltz, incrementtJrum quae geographia, apud
veter. Roman. cepit. Wetzlar 1831.-Ukert, Geogr. der Romer, I, 1 Th. 145 seq. Weimar 1816.
(36) Insusi dice : .Anno MCCLXV mappam mundi descripsi in pellos duoJecim pergameni" An
nal. Colma1. apud Yrstisium, P. II, p. 8.
(37) Conr. Mannert, Tahula Peutingeriana, II ed. li p. 15.
(38) op. cit.,
(39) Desjardlns, La Table de Peutinge1 d'apres !'original consenJI! ct Vienne Paris 1869-1874.
Acesta este editiunea cea mai buna facuta dupo insusi mscr. aflatnru adi in Bihliothec'a Imperiala
d'in Vienna.
(40) Acest'a editiune a Tablei Peutingeriane este singur'a ce se p6te utilisa, caci tote cele-alte, in-
cependu de la celle doue fragmente publicate, ca specimen, de Welser (Venetia 1591\, pene la cdi-
tiunea d'in 1824 a lui 1\kunert. (Tabula Peutinge1iana primum aeri inoisa et edita a Fmne, Chris-
toph. de Scbeyb
1
MuccLnr, dl'nuo cum codice Vindoboni collata, emtndata et nova Conradi Mao
uertl introductio e instructa, J,eipzig, 1824. mare in-- 4.-), suntn pline de errori si neesactitati
in mesurile intinerarii, in scrierea numiriloru, si de omissiuni in desemnarea drumuriloru, a riuri-
Iuru si a limiteloru.
Nnmai editinnca lui l\Iauncrt 387 de errori si insemnate, (Desja1dins, op.
p. V\, si numai pe VI si Vll(in care se afla chart'a Daci cii, acestea se ridioo la 110. Chart'a
Peulingcriaua s'a publicatu in dimensiunile originalului, iusocitB de csplicatiuni geografice, cpigra
tice si numismatke savante si ruultu tiosse, dcro ''ari anse se opr:ra in annulu 1874, tocmai la
Da.ci'a. De a.ttu penenci acuma. u'a. mai esitu la lumina. nici ua. fascicula..
www.cimec.ro
80
statiuniloru militare cu mentiunea ce facu, fie-care d'in acestea, autorii antici
si inscriptiunile; in fine III) vomu incheia cu consideratiuni particulare asupr'a
chartii, si asupr'a diversitatii elemtmteloru, ce au intratu la compunerea ei.
Vedi chart'a alaturata.
12.
Munti. Alpes Bastarnice, muntii poporului Bastarnii, cari occupa ambele muchi
alle Carpatiloru centrali.
La nordu de Marea negra, intre Dunare si Caucasu, longa isvorulu Tanaisului
(Donului), se desemnedia unu lantiu de munti, ce nu-si gasesce identificatiune cu nici
unulu d'in sistemele orografice in fiintia (41).
Riuri. Flnvi:Dannvii se arata versandu-se in mare priP siesse guri, ero nu prin
patru, dupo cumu se afla gresitu in editiunile lui Scheyb si Mannert.
Afluentii sei pe malulu stangu suntu desemnati numai, fora a fi scrisi :
1. (Fluvius Tibiscus), adi Temesiu, judecandu dupo statiunea Tivisco, ce se afla
intre Karansebesiu si Karavanu, ambele situate longa riulu Temesiu.
2. (Apus fiuvius), adi Karasiu, ce se versa in Dunare Ia Uj-Palanc'a.
3. 4. 5. 6. D'in Alpii Bastarnici se vedu scoborindu-se patru afluenti ai Dunarii.
Unii comentatori, ca Goos(42), fideli numai pe jumetate desemnului dupo care :
primulu riu de la sting'a spre drept'a traversa callea d'intre Brucla (Aiudu; ung. N.
Enyed) si Salinis (Vintiu-de-susu ung. FE'lvincz) in Ardelu; allu douilea trece pe lon-
ga N apoca (Clusiu); allu treilea, intre Optatiana si Lugiana; si allu patrulPa in fine
Ionga Porolisso (Moigrad), versandu-se eate-si patru d'a dreptulu in Dunare, le in-
dentifica cu : rurile de adi Ampoiul (Ompoly). Somesiu, Almasiu si Streiu (Egregy).
Acestea anse m1 suntu afiueutii Dunarii, si ua assemema err6re d'in partea cha.rtogra-
fului nu s'aru potea esplic. D-In face ua identificatiuoe ma! corecta,
candu cauta calle patru riuri in Tierr'a si anume: dela stang'a spre drept' a:
1. Rhabon (Ptol. III, VIII, 2), Jmlu de adi;
2. Alutas, (Ptol. III, VIII, 4.-lnscriptiunea lui Mansuetus, de care amu
vorbitu mai inainte), Oltulu de adi;
3. Hierasus '!Epeta'lc; (Ptol. III, VIII, 4), seu Ttetp1XYt6c; (Herod. IV. 48) adi si
4. Poras, seu Pyretus Ilopotc;, Ilo petec; (Harod. IV, 48) adi Frutulu( 43).
7. Fluvius Agalingus, care vine d'in Alpii Bastarnici si se versa in Marea-Negra,
este probabilu riulu Dnistru(44).
De pe numele statiuniloru indicate in Tabla. potemu numirile anco a siepte
riuri, ce nu suntu pe charta. .---
(41) Katancslch, Orbis Antiqztus, 1 Buda 1824, p. 2C2. - Desjardins, op. cit.; XIV livraison
Paris, 1874.
(42) Studien zu1 Geographie, etc., p 20.
(43) Desjardins, op. cit, p. 260.
(44) Tomaschek W., Miscellcn aus der alten Geographie, in Zeitschri(t fiir rester. Gymnas., p.
706. - Goos, op. cit., p. 20, ilu identifica d'in contr'a cu allu lui Ptolemeu, Teligol de
astadi di'ntre Dnistru si Prutu.
www.cimec.ro
SECME VI .
.sallMat'
<l M c.t .X o B 1 t $J .S.Hn\ ,, t c
,Sn'!prl1n" ' \)
_,.,,,, .
L
O R . \)\ln\ll 't\o.
_, ..
F
I
Uort\,o. "v.
I
\
1
j
\..t
\
i

www.cimec.ro
81
1. Berzava, afluenta allu Temesiului, longa statiunea Berzavia, nu-
mele peno asta-di.
2. Bubalus (lleu Bugalus), adi Bogonicu, judecandu dupo numele statiunii Oaput
Bubali, situata pucinu mai josu de isvorirea Bogoniciului, si care pare a insemna
clsv6rele Bubaluluh(45), caci prin caput in ltinerarii se intiellege cisvoru de riu:t,
3. Stenares seu Stenarus adi Weiss, judecandu dupo statiuneaOaput Stenarum(46).
4. 1'sierna adi Cerna, dupo statiunea Tierna.
5. Mutria adi Motru, afl.uentele Jiului, dupo statiunea Arnutria.
6 . .Alutus, adi Oltu, dupo statiuuea Pons Aluti.
7. Mariscus, adi Argesiu, dupo statiunea Trans-Marisca, pe rip'a drepta a Du-
narii in faci'a versa turii Argesiului (4 7).
13.
Tabl'a Peutingeriana ne arratta trei retiele principale de drumuri, t6te plecandu
de la Dunare; un'a merge peno la Tibiscus, cea d'in medilocu traversa intreg'a pro-
vinci'a peno la hotarele de la nordu, ero cea d'a treia merge peno la Alb'a J alia (A-
pulum).
Cu ajutorulu indicatiunei d'in <'harta, a dateloru lui Ptolemeu, a geo-
grafului Ravennatu (IX seculu dupo Chr.). si mai cu sema a inscriptiuniloru roman(',
s'a cercfl.mu a positiunea cetatiloru, casteleloru seu mansiuniloru d'in Da-
ct'a, servindu-IIe cu lucrarea clasica a lui Mommsen, Oorpus Inscriptionum Latina-
rum, voi. III, (Berlin 1873)(48).
1. Oallea de la Virninatiu la Tibiscu.
Acest'a calle, care nu este destulu de b:ne cun(lscuta, pentru co inscriptiu'lile in
aceste parti suntu de totu rare, incepe de la Viminatiu (Castoladu). Dunarea
si se unesce la Tibiscu cu lini'a principale de la Tsierna.
Statiunile de pe malulu dreptu allu Dunarii suntu dupo distantiele loru in mile
romane(49):
1. Viminatio X millia passuum, adi Ca stolaciu.
2. Lederata XII adi l{Hna. S'a idenEficatu gresitu cu UJ-Palanca
de la stang'a Dunarii(50).
Pe malulu staBgu:
( 45) Idem, p. 31.
(46) ldem, p. 44.
(47) Itiner. Anton. 223. - Not. Imp. si la Procop., de aed.
4, 7. p. 292.- Stamarisca la Geographulu Ravennatu, 4, 7,-Turtucaie. actuale.
(48) Acestu volumu ofera pentrn Dad'a inscriptiunile de la nnr. 786-1640; 6245-62El8; tablele
ce rate p 921-960. Mai vedi Additamenta ad C01poris voi. III, in Ephemeris epigraphica, Cor
poris inscriptionum latinarum supplcmentum edita iussu instituti archeologici Romani wra H1
Henzenl, J. B. Rossll, Th. Mommsenl, H. Wllmnnnsii, voi. II (1875) p.
(49) Ua milla romana (millia passuum)= 1 k. 481m ;)Qcm.; passus=5 piciore; 296;:,
(50) Katancslcb, Orbis antiquus ex tabula itineraria quae Theodosii Imp et l'wtingeri audit
ad systema Geographiae redactus et commentario illustratus, P. I. 371 (Budre1824. 4).-Aschbaeb
Josepb., Uber Trajans steinerne Donaubrucke, Wien 1858 p. 11. , ..
www.cimec.ro
82
3. Apo fi. XII millia passuum; Tomaschek(51) si Goos(52) o asiedia longa
riulu Karaciu (Apo fi.) pe malulu stangu alu Dunari; Ukert, pe longa Passarovici(S3);
pe candu Aschbach(S4) Frohner(5S) citescu in tabula Peutingeriana : a po(nte)
/l(uvii), ero Mannert(56) atl pontes.
4. Arcidava XII m. p., 'Ap"((3otu Ptolemeu III, 8. 9; Arcidaba, la anon. Rave-
natu (IV 14), mai probabilu Versetiulu longa riulu Karaciu(57) de catu Sasca seu Sla-
tina longa riulu Nera(58), seu
5. Oentum Putea XII m. p., in loculu pliou de isv6re d'intre Stamorinu si Bu-
tyin(60).
6. Bersovia XII m. p., Berzobim, in fragmentulu lui Traianu ap. Priscianus
13,Bersovia la Anon. Raven.(6l) astadi Jidovin, unde s'a gasitu inscriptiuni longa
riulu Berzava, ce'si pastredia anco vechiulu nume(62).
7. Azizis, III m. p., gresitu in editiunea lui Mannert: Ahihis.-Aizi in fragmen-
tulu lui Traiaou( 63), p6te (in locu de d'in Ptolemeu III, 8, Zi zis la
Anonym. Rn.(64), asta-di looga Bogoniciu (65).
8. Oaput bubali X m. p., la anonym. Raven. Gubali, in valea-boului, la Pre-
bulu(66).
9. Tivisco M, Ptolemeu 3. 8. 10, Raven.IV. 14 Tibia si Tivisco.-
Inscriptiune: ORDO MVN. TIB.(67), gasita la contluenti'a Temesiului si a Bistritiei, nu
departe de Karansebesiu, municipiu, desemnatu pe tabla cu doue turnuri(68).
(51) Miscellen, 1. c.
(52) Goos, p. 45.
(53) Skythien, etc. p. 614.
(54) L. c.
(55) La Colonne 1rajane, Paris 1872-1874.
(56) Geogr. der Rom., IV. 204.
(57) Katancaich, op. cit. 1 372. - D' Mim. de l' Ac. des Inscr., t. XXVIII. p. 444, To
maschtk, 1. c. - Goos. 1. c.
(58) M'annert, Geographie, IV p. 205 saq.
(59) Relcbard, Thes. topogr. - Ukert, 1. c. 615, nu se pronuncia intre Versietiu seu Sasca.
(60) Tomaschek. 1. c. Goos., 1. c. - Mannel't, la Orovitia; Katanks., la Alibunar si Marovicza.
(61) Edit. Piuder et Parthey, IV, 14 p. 203.
Gooa 1. c. - Tomlischek. : Jidovinu seu Roman-Boksan. - D'Anville la Bersior'a, Mannert
la Carasiora.
(63) Ap. Priscianu 6. 13 : inde Berzobim deinde .Aizi (al. Azi) processimus.
(64) Ravennatis At,onymi Cosmographia, ed. M. Pinder et G. Parthey, Berol. 18GO, 1 V, 14 p. 203.
(65) Tomaschek si Goos - Ukert 1. c., 616 : Tsakova la Ten.esiu, s6u la isvorulu Bersovei.
(66) Tomaschck, Goos si Ukert, 1. c.
(67) Corp. Inscr. Latin. III ur. Cf ur. 15i8-1bM>.
(6S?) Mommsen 1. c, laur. 1550.- Tomaschek si Goos. 1. c.- Ukert 1. c. ti iti, si t'orblger
HrJndbuch. 111, 1101 seq., ilu punu la Timisiora. (Temesvar).
www.cimec.ro
88
Il. Oallea de la Viminatiu prin Faliatis la Tibiscu.
Acest'a calle, ce incepe dA la Vimicatiu si trece pe longa statiunile : Punicum, Vicco
Cuppe, ad Novas, ad Scrofulas si Faliatis, se continua pe malulu stangu allu Dunarii
la statiunea Tierna, merge pene la Tibiscum, unde se unesce cu lini'a de mai snsu
Apo-Tibiscum; de aci isi schimba directiunea spre resaritu pene la Sarmategte; dupo
mica intreruperP, ajunge pene la Apula ( Alb'a Jqlia), unde, dupo ce se intalnesce cu a
treia retia de drumuri, cu cea care vine de la Drubetis (Turnu Severinu), se continua
pene la Porolissum (Mojgradu ), la graniti'a nordica a Daciei. Ea travPrsa astu-feliu in-
trega Provinci'a, si este mai bine cunnoscuta si mai lamurita de ctu lini'a precedenta.
1. Tierna XI m. p., Zernensium colonia in Dacia a divo Traitulo deducta iuris
Jtu.lici (Ulpian, Dig. 50, 15, 1, 8, 9) d[spllct (PtolPmeu 3, 8, 10); STATIONIS TSIIR-
NEN., intr'ua inscriptiune aflata la Mebadi'a, (C. I. L. IIl nr. 1568. Cf. nnr. 1560-
1581), este cu t6ta certitudinea Orsiov'a de adi, longa care se versa in Dunare riulu
Cerna, ce'si pastredia pene asta-di numele seu vechiu, de si pene acuma nu s'a aflatu
aci nici ua inseriptiune, anse eonvinu distantiele, numele statiunei si allu riului(69).
Din err6re Revenatulu numesce acesta statiune Drubeta.
2. Ad mediam XIII m. p: la Raven. (IV, 14) : Medilas, asta-di cu certitudine
Mehadi'a, unde s'a gasitu multe inscriptiuni(70).
3. Pretorio IX m. p. la Raven. Prelorich, asta-di Plngova(71) seu Dama-
sina(72).
4. Ad Pannonios IX m. p. la Raven : Panonin., p6te apr6pe de Teregovas(73).
5. Gaga .. s XI m. p. in editiunea lui Mannert Gaganis; la Raveo. Gaaana,
probabilu aceiasi cu Zso;tta. lui Ptolemeu (7 4), se asiedia apr6pe de Slatina longa po-
dulu Temesiului(75).
6. Masclianls Xliii m. p. Baven. MascZum:s, adi Muncelu-micu, ung. Kis-Munc-
sel (Turnulu lui Ovidiu)(76).
(69) Jlomnrsen, 1. c.p. 248;- Goos. p. 82.- Korbiger,}. c. Ukert. 1. c, Dr. D. Det'lefsen, Jah
resbericht uber die Geographie der nordlichen Provinzen des romischen Reiche, in Bursian's Jah
resbericht uber die Fortschritte der classischen AZterthumswissenschaft, Il v. 1876, Berlin (p.
796-839), p. 805.
(70) C. 1. L. nr. 1560-1580. - Katancsich, Istri adcol. geogr. vet. II 232. 296 .
.(71) C. 1. L. III p. 248.- Goos, op. cit., p. 33. - Ukert 1. c. 616: la Koroia seu 'l'Jragova.
(72) Vedi chart'a lui Kippert la vol. III C. I. J,,
(78) Goos, l. c. p. 33. - Ukert, la Fenisiu; dupo Maunert la Temesiu.
(74) La acest'a se refera petr'a aliata la Szony in P11.unoni'a superiora, unde se citesce.
H AVR .... JIITON
IANO D EX CIVITATB
( 7:)) Goos, 1. c. 83. - Ukert, la. lllova Jonga muntele Micu. ZEVGMA Qvl VI XIT
( 76) Goos, J. c. ANN XXV ELIODO
BVS F FATBI DVL FC
C. 1. L. Ill 4331
www.cimec.ro
84
7. Tivisco XIIII m. p. Fiindu-co de la Tibiscu la Dunare era ua calle dupla,
ne intempina pe tabla de doua ori aceiasi statiune: ua data ca statiune finale, cu tur-
nuri desemnata, a callei ce pleca d'in TJederata; alta data aci, ca statiune pe callea de
la Tierna cotre Sarmatt>gtr(77). Uhartogra.fulu, neavendu locu intre Dierna si Tivisco
de a scrie t6te statiunile, a fostu sili tu sa urmedie ua linia mai SJudica si se scrie anco
ua data Tivisco, fora de a mai repeta celle doua turnuri. Annonymulu Ravennatu nu
lasa nici-ua indouiela asupr'a acl'stui faptu, coei attu Tibisulu, de r.are ne spune IV
14: Tibis, qnae coninngitur cum ci vi tate Agmonia patriae ca tu si Tivis
cum, ce'lu citedia inainte de Gubali (Caput Bubali), cadu ambele in acellasi locu, la
gur'a Bistritii. De acei a Ukert(79) si Forbiger( 80) se in cela candu facu doue statiuni
diferite Tiviscus, cautandu un'a la Timisior'a si alt'a la Kaveran.
8. Agnaviae VIII m. p., la Ravenn. Augmonia (81) Ptolemeu 3,8,10 'A'lttLOYt'X
1
longa Ohaba-Bistra(82).
9. Ponte Augusti XV m. p., asta-di Marga (83), unde s'a gasitu inscriptiunea
d'in C. 1. L. n. 1547, care vorbesce despre collegiulu Utriclariorum. Mannert o tine
dreptu Zeugm'a lui Ptoleml'lu.
10. Sarmategte XIIII m. p. , in inscriptiuni: (;olonia Ulpia Trajana Au-
gusta Dacica Sarmizegetusa (84), la Ptolemeu : 3, 8, 9,
Cass. Dio 68, 9 : ZsptLtCqE&6ua't); Ulpian 1. c. Zarmizegethusa, Ravenn.: Sarmazege,
astadi Gradiste, ung. Varhely.
11. Ad aqas .. XIII m. p. 9 ,lini'a de legalllra intre Sarmat.gte si
Ad Aquas nu se vede pe tabla. Proba ansfl, co ea s'a stersu, este indicatiunea distan-
tiei XIIII m. p., care se citesce forte lamuritu, si urme netagaduite, ce se vedu peno
astadi, alle unui drumu romanu. Acest'a cifra seu trebue schimbata in XXIIII, seu
trebue sa admitt>mu, co intre Ad aquas si Sarmategte a fostu notata anco ua statiune;
pentru co Ad aquas, cadiendu cu certitudine }a Kalanu (ung. Kiskalan) de adi (85),
(77) Mannert IV, 208, 210. - Relcbard, Slekler, I, 200, Mommsen, Goos, etc.
(79) 1. c. p. 616.
(80) Handbuch der alt. Geog1. III, p. 1107, nota 61.
(81) Annon. Ravenn. designa aceiasi linie astufeliu : IV 7 : Suruazege, Augmonia, Augusti, si
muta intreg' a linie de la Porolissos peno la Augmoma in Mysia inferior.
t82) Goos, 1. c. - Ukert, la Kertcina seu Kristea.
(83) Mommsen, C. 1. L. ad n. 1547.- Goos 34, longa Marga, la Varhcly. Deco inscriptiunea
" d'in C. l. L Ill. nr: 1351, gasita la Dev'a, si in care se citesce : SER (vus) vlL (ieus) STATIO (nis) PONT
(is) AUG (usti), se raporta la statiunea de susn, seu la vre ua alta punte, este indouiosu.
(81) C. I. L. III p. 228 seq(- un. 973, 1445, 1452, 1456, 1175, 1443.- Nr. 3527: natione Daqus
domum ... colon. Zerruiegete.
(85) Nu n11ruai apele salle thermale, dero si ua acolo aflata, JJC arratta invederatu lo-
culu statiunei Ad Aquas, pagus Aquesis, dependinte ;le Sarruizegethusa. lnscriptiunea suna (C. I.
:j:,. III nr. 1407) ,
www.cimec.ro
85
distanti'a de la Gradistea (Sarmategte) peno la Kalanu este de XXI m. p., pe candu
in tabla se amHa uumai XIV m. p. (86). Ad aquas probabilu este identica cu "fOtXtiX
a lui Ptolemeu 3, 8, 9.
12. Petris VIII! m. p. intre Kahnu si Cicmau (ung. C.iikm6) (87).
13. Gerrnizera, gresitu in editiunile anteri6re alle Tablei :Germitem; la Ravenn.
Germigera, Ptolemeu III, 8, I'spp.iCtp"(tX seu Zspp.iCsprcx (N spp.icnpx), cu sigurantia la
Cicmau (Csikmo) de adi, dupo cum proMdia inscriptiunea urmatore aflata la Joaju
de giosu (AlGy6gy), numitu mai inainte Al-Diod (88).
hanc tiBI MARMOREO. CAESAM. DE. 1\IONTE. Dicavi
REGINA. VNDARVM. NYMPHA. DECVS. NEMOris
voTO. DA!IINASTJ. PerFECTA. QVEJ\1. PRECE. BASSVS
MoeNITaE. PROpTER. !IIOENIA. GERIIIISARAE.
C. I. L. III nr. 1395
In tabla statiunea Germizera este fora indicatiune de mile, si intre dens' a si
Blandiana se vede ua cotitura de drumu numai cu cifr'a VIII! m. p., ero numele sta-
tiunei lipsesce. De la Germizera peno la Apulum se notedia pe tabla distan\i'a de
XVII m. p., pe candu in realitate de la Cicmau (Germizera) peno la Alb'a-Julia
(Karlsburg) este de XXV m. p. Atunci trebue se admitemu, seu co s'a ommisu ua
statiune, si acesta aru pote fi Burticum alin lui Ravennatu IV 7 , pe care Goos ilu
presupune la Vurperu (nemtiesce Burgberg, ung. Vurp6d) (89), seu co trebue se a-
daogemu intre Apulum si Blandiana, seu intre Germizera si Blandiana, anco diece
millie (90).
14. Blandiana VIU m. p., aproximativu intre Joaju-de josu si Vurperu (91).
15. Apula XII m. p. Ravenn . .Apulon., Ptolemeu : III , 8, 8 "A1rooA.ov,
municipiu, cu tota sicuranti'a este Alba Juli'a de astadi (Carlsburg) (92).
16. Brucla XII, la Raven. Brutia, se asiedia pe temeiulu distantieloru, cumu si
(86) Mommsen, C. I. 1., p. 225, 227.
(87) lderu. - Goos p. 35.
(98) Mommsen, III C. I. L. p. 226.
(89) 16c. cit, p. 35.
1. o. 1\1,
PBO 8AL. D. N.
u. IVL. MABCIA
r.VS. DEC, COL
PBAEF. PAG
AQVEI!IS!S
GENIO EOB
POSVIT
(90) Mommsen III C. 1. L. p. 225.- Corup. studiulu lui Detlefsen, 1. c.-Tomaschek> Zeitschrift
fur oeste1r. Gymnas., 1867 p. 709.
(91) Goos, 1. c. p. 35.
(92) Vedi Corp. Inscr. Lat., III, inscript. nnr. 972-1259, si Mommsen totu ac9lo, p. 182. -
Goos, 1. c. p. 35.
www.cimec.ro
85
a obiecteloru archeologice aflate in apropiarea Ajudului, (Nagy-Enyel se1 Strass-
burg) (93).
17. Salinis XII, Ptolem., III, 8, 7 Ravenn. Salinis, la Vintii de susu,
Felvincz (94), ero nu la Thurd'a, cumu s'a sustinutu peno acum(95). Cata se obser-
vamu co dupe Tabl. Peutiog. distanti'a de la Apulum la Salinis este numai XXIV
mile, pe candu dupe charta distanti'a direpta d'iotre Alb'a-Julia (Apulum) si Fel-
vincz (Salinae) e cellu pucinu 27 mile.
18. Patavissa XXIIII, Ravenn. 4, 7, Patabissa, Ulpian lib. 1 de censibus (Dig.
50, 15, 1, 8. 9) : Patavissensium vicus; Ptolemeu 3, 8, 7 Ilottpo6taaot, in inscriptiuni
POT (aissa (96), POTAISSA (97) este cu certitudine actual' a Tburda, dupo cum proMdia
descoperirile facute acolo, si ua petra milliara aflata la Ajton cu numele: POT (ais-
sa)(98), ero nu Ptovis seu Tovis (Teusiu) longa Muresiu (99), Bogaciu seu San-Craiu
(St. Kiraly) (100) seu Ui6r'a (ung. (101), dupo cumu s'a identifica tu de
unii gfografi moderni.
19. Napoea XVI tr1'J. Ptolem. 3. 8. 7. Ulpian (Dig. 50, 15, 1, 8.
9) : Napocensis colonia, in inscriptiuoi NAPOCA(102) este cu sigurantia Clusiulu de
adi Klausenburg), dupo cumu probedia mai multe inscriptiuni si cara-
midi gasita acolo cu numele coL N.&Poc,-ero nu Osiorheiu Gherl'a
seu NiraSt('IU (ung.
20. Optatiana XV m, p., asta-di Gilau (Gyalu, Magyar-Gorb6 seu Grbau)(104).
-Anonymulu Ravennatu indica intre Napoca si Optatiana anco ua statiune Mace-
donica, alle carii ruine p6te suntu ceHe ce se vedu la satulu
21. Largiana XVII, Raven. Lagiana, asta-di Zutari (ung. Zuton)( 105).
22. Cersle IIH, Ruen. Ctrtie, asta-di Ungurasiu (ung. Magyar-Egregy, seu Ro-
mita (Romlot)(l06).
23. Porolisso Rav. 4, 5 PorollistAm, Rav. 4, 7 Porolissos, Ptolemeu 3, 8, 6
(93) C. 1. L. III nr. 941 p. 178.
(94) Mommsen C. 1. L. III p. 177; nnr, 933- 939.
(95) Ukert, 1. e: p. 619.- Ungar. Magaz. I, 1. Sestini viaggio, p. 105. 113. - Forb1ger, 1. c.-
Mannert, etc.
(96) C. 1. L. Ill nr. 913, 1030.
(97) C. 1. L. III nr. 1627.
(98) Mommsen, C. 1. L. p. 172.
(99) D'Anville.
(100) Ukert, 619.
(101) Forbiger. - Katancsich, lstri adcol. Il 298.
(1 02) C. 1. L. III nn. 1627, 963. 862. 869 etc. Degia Cellarius Notit. orb. antiqui 1 478, Sponius
Erud . .An'tiqu. Miscell. p. 168, si Reinesius nu se indoiau de identitatea Napocei cu Clusiulu.
(103) Ukert. 1. c.p. 619. - Mannert, Katancsich, Reichard, Forbiger.
(104) Mommsen, C. 1. L. III p. 168.
(105) ldem, 1. c.
( 106) Idem, p. 167.
www.cimec.ro
87
Uatp6Ataaoy (\1. in inscriptiuni : patroni municipii Porol(issi) (107),
pontifex civitatis ParalisensiNm, cu sigurantia la Mogigradu (Mojgradu), u!lu orasiu
la fruntari'a transilvano-ungar11, puci nu mai la vestu de punctulu unde riulu Somesiu.
lassa Inscriptiunile afhte in acfstu locu, mentiunpa unui procuratoru im-
perialu, chiaru si distanti'a d'in tabla de la Napoca peno la Mojgradu, care se acorda
face identitatea neindoi6ssa(l08).
Inainte de Mommsen se nchipuia gresitu lini'a de la Salinae la Parolissum prin
vallea supe'ri6ra a Muresiului, de la Clusiu peste Gherl'a (Szamos-Ujvar) in lun-
gulu Somesiului de susu(l09).
III. C01llea de la Drubetis (Turnu Severinu) la Apulum (Alb'a Julia)
A treia linie, care incepe de la Egeta, in sudulu Dunarii, si se continua pe malulu
stangu de la Drubetis iuainte, este confusa pe Tab l'a Peu tingeriana, si numai de Ja
cercetarile viit6re potemu vre ua lumina despre dens'a. Materialulu epigraphicu
este f6rte restrinsu; si inscriptiunile aflate nu con tinu mai nimicu siguru pentru fixa-
rea vre unei statiuni; de aceia nu incape mirare deco scriitorii moderni se departedia
multu unii de altii in identificarea acestei linii cu nomenclatur'a geografica actuale.
Pe candu un ii tragu lini'a de la Drubetis (Turnu Severinu) in direptiune drepta spre
resaritu peno apr6pe de Rom nicu- Vlcii(llO), Kiepert o face sa treca pe longa con-
fluenti'a Motrului cu Jiulu; apoi o scobora pe la Craiov'a peno la Celeiu; de aci, inte-
meiatu pe visibile alle siosselei romane, ua urca in susu in directiune para-
lela cu Oltulu; la Slatin'a o trece pe malulu osticu allu riului, pene la statiunea Pons
Aluti, pucinu mai josu de Romnicu-VUcii, unde d'in nou o muta pe malulu opusu,
pentru ca se continue astu-feliu pe la Turnulu rosiu peno la Pons vetus in Transil-
vani'a, unde o bifurca : ua linie merge spre Sarmizegetusa; alt'a rip'a drepta
a Oltului peno la Odorheiu (ung. Szekely-Udvarhely(lll).-Goos(l12), numai in trei
puncto nu este de acordu cu Kiepert : unulu, co siosseau'a de la Celeiu nu trecea 01-
tulu la Sia tin 'a, ci pentru antei'a 6ra la Rom nicu-Vlci;; allu duoilea, co de la Rom-
nicu-VUcii ea nu continua absolutu pe maltilu dreptu allu riului, ci trece, candu pe ua
parte, candu pe alt'a, peno la Turnulu-rosiu, pe teritoriulu Transilvaniei, unde incepe
a'si tine directi unea numai pe malulu dreptu; -si allu treilea : co sioseau'a romana
se divide la Recic'a in doue ramura : un'a ce merge in lungulu Oltului la Islazu, ero
cea-l'alta spre sudvestlJ la Celeiu.
Directiunea data de Aschbarh callei romane se combate nu numai prin piedicele na-
(107) C. 1. L. III no. 1486 Hi 1495.
(108) llommaen 1. c., p. 167.-Grcsiescu dero Marslgli, Description du Danul1e II p. 85, Man
nert, IV 216, Relchard, candu asicdia Parolissum unulu la Micaza, altulu la Muresio, cellu d'allu
treilea, la. Bai'amare (Nagy-lhiuya).
( 109) Ukert 3, 2, 619, Forblger, Mannert etc.
(110) Vedi chart'a. la Ascbbach, uber Trajans steinerne Donaubriicke, Wien 1858.
( 111) Vedi chart'a Daci ei la C. I. L. III volum.
(112) Op. cit., 1! 41.-si chart'a sa.
www.cimec.ro
\
88
turale, ce aru fi oferitu construirii unui atare drumu unu terrenu riposu si scaldatu de
ata tia afluenti ai Jiului si ai Oltului, dero si prin lips'a in aceste parti de ori-ce urme
de stabilimente romane. D'in contr'a, acestea suntu invederate, urmandu lini'a trasa
de Kiepert
1
la Recari si Ja Bradesti
1
longa rip
1
a Jiului, unde se vedu peno adi ruine de
cetati si de unu vechiu drumu ascernutu cu petra, care nu p6te fi altulu de ctu cellu
care incapea la Drubetis prin Amutrium(113); apoi de la Celeiu acellasi drumu
merge cotre media-n6pte pene la Recic'a, trecandu prin Brestavetiu(114), Studina,
Deveselulu, Comanc
1
a. L1 Rec;c'a(115) sa unesce cu sio3ean
1
a romana numita
Callea Troianului(116), care, plecandu de la Islazu (apr6pe de gur
1
a Oltului), a-
puca in susu spre Carpati mai in linie drepta pe malulu apusanu allu Oltului, prin
le Tii' a mare
1
Pot:ogeni, Cllieni, Rusanesci (117) Plavicenc'a
1
Scarisior'a,
Gostavetiu (118), Slaveni(119), Stoenesci (120), Farcasiu, Dobrosloveni, Falcoiu,
(113) A. T. Laurlanu, Ist1iana, in Magazinu isto1icu pentru Dacia, II, 104-105.
(114) Invetiatorulu d'in comun'a Brestantiu, respundiendu la eestionaruln popularu de archeolo-
gia redactatu de d. Odobescu-communico. co : .(lespre resaritn de commona si in departare ca la
lr,oo stanjeni, se afla drumulu lui 'lraianu si pe acellu drumu se afla petrisiu." Vedi dosarulu pa-
stratu in bibliothec'a Societatii Academice romane.
(1 15) A. T. Lanrlann, 1. c.p. 92: .Noi merseramu (pe drumulu romanu de la Celeiu la Redc'a)
mai patru mi !iare, si ajunseramu, dupo ua abat ere cotre apusu, la Caracalla".
(116) 8nlzer, Geschichte des 1'ransalpinischen Daciens, I, 215.
(117) Aci s'a descoperitu, in anulu 1867, ua stela cu doui lei inaltiata lui Aelfus Valens de catre
soci'a Sira si de cotre Fortunatus libertulu seu. Monumentalu, care- se pastredia in museulu nationaln
d'in Bucuresci, are ua inaltime de aprope 4 metri. Inscriptiunea noi o citimu astu-felu :
D M.
.&EL V ALES
0
QVI ET ES
BEIIVS VIX
Ali LXXX
SIBA COJIIIVX
ET FOBTVIIA
TVS LIDEBT
VS. PATBOII
D. M. F. C
..
Cf. Desjardlns, Annali dell' lnstituto di corrispondenza ar
cheologica, t. XL, p. 27.- Mommsen, C. 1. L. III nr. 6281,-
Hlrschfeld, Epigmpllischc Nachlese zum CO!'!JUB Inscriptio-
num Latinarum voi. III, p 62. aJiro : D(is 1\'I(anibus); Ael(ius)
V ales qui et Esbenus vix(it) an(nos) LXXX; Sira Coniux et Fortunnatos ibertus, patron(o)
b(eno) m(erenti) flaciendum) c(uraverunt).
(118) Invetiatorulu d'in acesta comuna spune: .se maivedu si acumu numai rcmasitiele unei vechi
siosele, ce se dicc co aru fi fostu facuta de Imper atorulu Traianu." Vedi dosarulu in biblioth. Socie-
tatii Academice.
(119) Idem cellu de la Sia veni : "Se tmi afla a'lco prin acesta comuna, ruina tu, unu drumu ascer-
nutu cu petra merunta, avendu directiune de la media-nopte spre mediadi prin comuna, care se dice
a fi fostu facu tu de lmperatorele Traianu".
(120) Invetiatorulu de la Stoenesci arretta . In acesta communa trece unu drumu ascer-
nutu cu petra merunta, ce vine de la Celei spre Romnicn-Valci, adico in lungulu Oltului. Nurui
rea o de Drumulu lui Traianu. Acestu drnmu trece prin centrulu communei, in care nu se
www.cimec.ro
Strajesci, Yladuleni, S!operliti'a, Brancoveni, Petr'a, Jenusescii, Slati6re, Dranovetiu
peno la Romniculu-Vlcii(121). Aci se urca pe mallulu staogu allu riului pene la
Port' a Romaniloru, seu Turnulu rosiu, unde d'in nou trece pe malulu opusu(122,)
si passa astu-feliu in Transil vani'a.
Vomu asidia dero intr'unu chipu provisoriu negresitu - coei numai pentru un'a
potemu vorbi cu cE>rtitudine -, statiunile d'in a treia linie a Tabulei Peutingeriane
astu-feliu :
1. Drub tis XXX VI, m. p. Ravllnn. totu asia; Ptolem. 3, 8, 10: Notitia
or. p. 108 cuneus lquitum Dalmatarum Divitwsium Drobeta - auxilim primorum
Daciscorum Drobtta --, astadi Turnu Severinu, dupo cumu resulta in modu siguru
d'in inscriptiunea urmatore d'in annulu 145 d. Chr. dtl pe ua basa patrata aflata a-
colo si expusa in gradin'a publica d'in orasiu(123) :
IMP. GAES. nlv
HADRiANi FiL
DlV TRAA l'ART
NEPOT. DlVi NERV
PRONEP T AELO H!
DRANO ANTONi
NO AUG. PiO PONT MA
XM TRB POT Vlll
hrP II COS llll PP
RES PVBLICA MVN
HADRiAN DROBET
DEC DEC
.pote cunnosce de ctu prin sapaturile siantiuriloru si alle caseloru ce 'si facu locuitorii pre ellu. Are
.ua latime ca de cinci stanjeni, ua grosime ca de ua palma si jumetate. In partea de sudu a commu-
.nei este mancatu de apa Oltului ca de 150 stj.; trecendu acesta mancatura se cunn6sce attu in
"malu ctu si prin viile, ce an locuitorii prll marginea Oltului, mergendu spre communa Slavenii,
.printre doue randuri de maguri, peno se finesce erosi prin mancatur'a Oltnlui, longa. catunulu Fon-
tanelile, la ua distantia. ca de 300 stanjeni. In partea despre nordu de communa se cunn6sce forte
.bine, si circula pe elu locuitorii peno in commun'a .l<'arcasiele; ua distantia ca de 400 stanjeni. De
.acestu drumu se povestesce de locuitori co a amblatu' pene la IJomnulu de Roua, care a avutu a-
.manta la munti, si plecandu do acolo spre Celei, la resiedinti'a salnoptea,-fiindu-co numai n6ptea
.putea ambla ca unulu ce era forrnatu d'in roua,--l'a apucatu diu'a si, resarindu s6rele l'a topitu, si
.pe loculu unde l'a topitu s'a formatu satu si i s'a datu numirea de Potopini, care este si pana in
.dioa de s stadi."
(121) ldem de la invetiatorii d'in comrnunele indicate.- Vedi anco chart'a lui Marsigli, in Descrip-
tion du Danube, 1744,-si in atlasulu lui Hornmann.-Samoel Koleser, Aurari1t Romano-Dacica,
Posonii et Cassovia), 1780.-Sulzer, 1 ,, 1. 213 se!J. \\"ien 1781.
(122) C,Jlonelulu Schwarz vc.n Springsfeld, care a lncratu in annulu 1717 la drumulu facutu la
Oltu da Karolu VJ, constata co siossedu'a romna trece de mai multe ori pe malulu stangu allu riului.
Vedi Ung. Magaz. 111, p. se1 L c.p. - Mlch. Schendo, historico-physico-to-
pographica Valachiae austriacae subte1raneae descriptio, in KOleser op. cit.: .Romanae ant!qu-
tatis testem amplissimam Traianam viam l1aulo post ingresso dum vei ipso in exordio Jentos ali-
quantisper gressus promoveremus, occurrit in praeruptis ad Oricntalem Alutae ripam saxis votiYurn
quoddam Rornanorum excavatum altar , autri potius, r1uam r1clubri speciem elevatis oumero pluribus
in li mine gradibus prae se ferens."
(123) Cf. Corp. lnscr. Latinarum 11[, n. 1581, si addittame'ltta p. 1018. - Cf. nn. 1209, 1559,
7
www.cimec.ro
2. Amutria XXXV, de siguru pe longa riulu Motru, coei Amtdria = Ad mu-
triam, anse loculu anume nu se scie. KiPpert o as'edia la confluenti'a Motrului cu
Jiulu; Goos, judecau du dnpo distanti'a d'in Tabla, ceva mai susu. (Dom nu!u Desjar-
se dins incela multu candu crede a fi descoperitu numele astei statiuni Mutrium pe
unu monumentu, ce se afla in museulu nationaln d'in Bucuresci.(l24)
Inscriptiur,ea noi o transcriemu astu-feliu :
HONORi.
C. VALERo
LONGNA
NO. I<'LAMiN.
5 Q' AED Il VKo
MV. TR. iYL. HE
RCVLANVS.
AED. OP. SOCRO
La rendulu 6 d. Desjardins vede si citesce llfVTRi = Mutrium, Amutrium, pe
candu d. Mommsen(l25) propun) lectur'a !\IV [ne] H (ario). Ua esaminarcJ de aprope
a monumentului ne a assiguratu co trebuiescu respinse cu certituiline ambele pareri,
V
fiindu pe petra lamuritu literile 1'\f\ t. R adico Mu(nicipium) Tr(ce3mis) (Iglitt'a
de adi, de unde s'a si adusu monumentulu da cotre d. generalu Mavros). Inscriptiu-
nea noi o citimu astu-feliu:
Honori C(aio) Valerio Looginiano flamin(i), q(uaestori), aed(ili) II viro Mu(nici-
pii) Tr(oesmi9), Iul(ius) Herculanus aed(ilis) ap(timo) socro.
adico :
Dieitiei Honorci. Lui Cain Valeriu Longinianu flaminulu, quaestorulu, edilulu,
duumvirulu Municipiului Troesmis. Iuliu Herculanulu edilulu, pre bur:ului seu socru.
3. Pelendova XX, mai probabilu la Bradesei( 125b) de ca tu Ia Craiov'a(126) seu
Pirlestii (127).
4. Oastris novis lXX, dupo Goos la bacaleti:
5. Romula XIII, Ravenn. IV. 7 : Romulas, pote la Recic'll(l28).
1579, 2679, 1570, 1580. - llfommsen, 1. c.p. 251. -- Hirscllfeld, Epigraphische Nachlese zum
Corpus Inscriptionum Latinarum., Wien 1874, p. 62.
(124) Annali dell' instituto di corrispondenza archeologica, t. XL, Roma, 1868, p. 34.
(125b) C. I. L. III, ur. 6235.
(125) D-lu Laurianu, op. c. p. 104, descrie astu-feliu cetatra de la Bradesci:
.Aici d'in susu de satu, de laturea de cotre media-di a asia numitei longa rip'a Jiului,
aflaramu ua cetate tl9 pameJ{tu oulunga. incungiurata cu unu siantiu atluncu de 2 stinjini, de par-
tile oppuse riului. Siantiulu de cobe resaritu arc ua lungime de 230, celu de cotra nordu-ostu de
100 pasi. In punctulu in care ol' mwscu aceste cloue linii se vede port'a cetatii ... "
\ (126) Goos, op. cit:. 42.
(127) Ukert, 618.- Forbiger,!. c.
l128) Despre anticuitatile aflate in acesta insemnata eetah', vedi VI. de Dlarcmberg, in "l\fu-
zeulu Nationalu, gazeta literaria si industriale" Nr. 7, Nr. 24, annulu 1836. - .Curierulu ruma-
www.cimec.ro
6. Acidava XXIIH, cam in faci'a Slatinei(129).
7. Rusidava Xlllf, la afiuenti'a Lunea veti ului in Oltu, mai josu de satulu Sl:iVitesci.
8. Ponte Aluti XIII, la Raveno. IV. 7 numai : Aluti, looga Valcii.
9. Buridava XH, in faci' a Calimanesciloru(l30); dupo Kiepert, la Romnicu(131).
10. Castra tragana VIIIJ, adico Castra trajana, nu departe de Salatrucu.
11. Aruttla XV, se asiedia dd unii in plaiulu Lovistea, intra Pitesci si Brato
voesci(l32); dupo altii, la gur' a Lotrului in Oltu(133).-Da siguru aoso Arutcla tre-
bue pusa in loculu tergului Resinari d'in Transilvani'a, care peno tardiu in evulu
mediu si-a pastrata vechiulu nume de Ruetel(134).
12. Practorio VIIII, la pas1lu Caimnii, loculu port'a R?maniloru(135); dupo To-
maschek, la Cornetu.
nescu" d'in Pa6 nr. 48; - Lauriauu, op. cit., !Ja, 99. - C. Bolliacu, in Monitorulu Oficialu d'in
1869 Nr. 222, 223 si 224. - 'l'rompettn Ca1:patiloru.-Inscriptiunile aflate in ruinele de la Recic'a
suntu :
Un'a in posesiunea d-lui majoru Pa.pazoglu :
I(ovi) O(ptimo) M(aximo) defensori et tutatori C(aius) Iul(ius) Se( .. )nianus cum lul(ia) Rutina co
niuge v(otum) l(ibentes) p(osuerunt). Cf. Mommsen, C. 1. L. III, nr. 1590.
A dou'a in collectiunea Museul'.li de anticuitati d'in Bucuresci :
[N]emesi vi( ctrici) Iul(ius) Cani(uus) evoc(atus) ex v(oto) posuit.
Cf. Mommsen, C. I. L. III, nr. 1592.
A trei'a, idem :
D(is) M(anibus) Claudia Am ba vix(it) annos XX. fecit in Dacia an(nos) V; Cl(audius) M(o)ntanus
imm(unis) ex n(umero) Syr(orum) Sag(ittariorum) b(ene) m(erenti) pat(er) eius fecit.
Cf. Mommsen, C, 1. L. nr. 1593.
A patr'a, idem, unu fragmentu :
D(is) M(anibus) Antonius Nicanoris.
Cf. Mommsen, C. I. L. nr. 159t
Judecandu dupo inscriptiunea de pe unu fragmenta de statua a Dianei gasi tu la Recic'a, aru trebui
sa conchidemu co aceste ruine apartinu unei NABBOSNEI.
Neputendu vedea petr'a, care se pretinde co s'aru pastra de d. professore Z. Boerescu, reproducemu
inscriptiunca dupo Mommsen, Corp. Insc1. Latin., III
DIANE, L
0
flAU
c.a.TO. nvia. col
NABBOSIIEI
( 129) Goos, l. c.
{130) Idem.
(131) Charta la III voi. C. I. L.
(132) Goos, 43.
(193) Mommsen, Tomaschek.
FVLlliS
(134) Vedi diplom'a regelui Ungariei Andreas d'in 1223, asupr'a careia ne-a facu tu atenti d. Itas
deu, in U1kundebuch zur Geschichte Siebenbiirgcns, G. D.l'eutsch und Fr. Fimhaber, Wien 1857,
p. 24 : Prima mcta rnontis sancti 111ichadis incipit ab oriente io 1ede alpium et descendit
per torrcntcm dcscendentem ab ipsis alpibus versus villam Ruetel, etc. Arutela socotimu a fi ad=
rutcllam, de unde in evulu mediu s'a nascutu Rutel. In documentele mai tardii in loru de Ruetc
Rosinarium, romanesce Resinari.
(135) Goos, 43, - Jalwb. d. Cudral Commission z. Erh. de1 Baudenkrn. 1856, 26. Neigeb. op.
cit. 273.
www.cimec.ro
13. Ponte vetere Xllii, la. Ravenn. IV. 7 Bd;;r;, ver.iarea Lotriorei in Oltu,
dupo Tomaschek la Caneni.
14. Stenarum XII, Ravenn. IV. 7 Gaput Stenarum, longa Ocn'a (Salzburg, Viz-
akna).
15. Ctdoniae XXllll, Uavenn. IV. 7 Gcdonia, la Apoldulu mare (Grosspold), si
Mercurea (Reussmarkt)(136).
16. Acidava XV, la Ravwn. IV. 7, Su.cidu.va, la confluenti'a micului Sekasiu cu
Trnav'a impreunata (Kockd, Ktikiillo) (137).
17. La Apulu se finesce a trei'a linie d'in Tabl'a Peut!ngeriana.
Lini'a vestica de la Apulum cotre Muresiu este certa et explorata pe malulu stangu
alu Muresiului pJne la hotarele Transilvaniei; ero de aci prin Aradu pene la Cenade
(Neruet Czomd)(l38), aprope de versarea Muresiului in Tiss' a, este incerta.
o 14.
Monumentele epigrafice ne procura urmatorele numiri de localitati romane, in
Daci'a, si anume :
I. Tablele cerate descoperite in Transilvani'a la Cetate (Rosi'a, Yerespatak)(139),
nu mai pucinu de unu-sprc-diece numiri topice tote d'in districtulu Abrudului :
1. Alburnus major(l40) Rosia (ung. Verespatak)(141).
2. Deusara(142).
3. Immenosum majus (cer. X).
4. Kartum (cer. XI).
5. Kavieretium (cer. Vl : Pirusta ex Kavitretio).
6. Gernenum (cer. 1 : collegium Iovis Cerneni).
7. Marcinicsi (cer. VI : Liccai Epicudi Marciniensis).
8. Sclaietis (cer. VI: Plani Verzonis Sclaetis) .
..
( 136) Mitth. dCI' Ccntralcomm. 1859, 118.- Tmm,ss. 1858, 177. -Archiv fiir iisterr. Geschichte
XXIV. 398. Sackeu u. Kenuer [(. K. Miinzu. Antikkab. 349, 11::!.- Goos, 44.
(137) Goos, 44.
(138) Aci c punctulu celu mai apusenu alu Provinciei, unde s'a descoperita caramidi legionare si
inscriptiunea ur. 6272 d'in C. I. L. III.
(139) Vedi 1. }', .Massmanu, Libellus aurarius sive tabulae ceratae, Lipsiae, apud T. O. Weigel.
- Dr. DeUeflieu, Uebe1 z1cei ncu cntdeckte l'iirnisclte U1kunde au{ Wachstafeln, Wien 1857. -- 1-
dcm, lfeber ei11 neues Fragment einer romischen lVachsurkundc aus Siebenbii1gen, Wien 1857.-
T. Cipnriu, 1'able cerate a11ticc aflate in Transilrania, in Archivu pentru istoria si filologia IX.-
Th, ":ommscu, Co1-pus Insc1ipt. Latinarum, Il! pars Il, p. 921-967. - O. Hlrscltfeld, Nach
zu dcn lVucltstafeln, in Epigraphische JVachlese zum Corpus Inscript. Latin., p. 67. --
W ntteubnch, Schn:{ttresen des !IIittel-Alters.
(140) C. 1. L. Ill. C. I. li. V. VIIr. IX. XII. XVH. XXI. C. IV. Albumo maiore, grcdLc;l"AJ.]-
-m:oop]Yov !LE"(tiAr,v.
(141) Mommscn, C. 1. L. III p. 213-214.
(142) C. 1. 1. lll 1308 cf. 1292; C. n. III, Xlll.
www.cimec.ro
93
9. Tovetis (cer. VI : Batonis Pr .... To1etis).
Il. Inscriptiunile :
1. Ampelum, cu sigurantia Zlagn'a (ung . Zalathua, Goldmarkt, Klein-Schlatten)
de adi, dupo c1m probedia atatu inscriptiunile afl.ats acolo, in cari sa citesce : ORDO
AMPELE (nsiu!D) seu AMPEIF. (nsium)(l43), catu si numele adualului riu Ampoly
seu Ampoi(144).
2. Samus(145) cu certitudine regiunea Samesiului, rinlu Samesin pastrandu-si
anca adi numPle celu vechiu.
3. Coloni'a Narbomei(?) la Recie'a, de care amu vorbitu mai susu.
4. Pagus Mic ... longa Hunedor:l (Wajtla Hunyad) undP s'a aflatu ua inscriptiune
cu acestu nume abreviatu(l46).
5. Pons Augusti(I47), la Dev'a, diferiti pote de statiunea cn acellasi numt> notata
de Tabul'a Peutingeriana in drumulu de la Sarmategte cotre Tiviscum.
G. Colon ia Malvensis(I48) si provincia ltlalu(ensis)( 1
1
!9), <lup o d. Mommseo(150),
in Diici'a resaritena, dupo altii, in Daci'a nordica(151), duro proffssorulu nostru
d. O. Hirschfeld iose provinci'a M:1lu0nsis cuprindea Romani'a de astadi ata tu ctu era
occupata de Romani(l52), avendu resedinti'a pote Ia Recic'a seu Celeiu. AcAstei pareri
merita a i se da deosebita atentiune, pentru co : fste forte de admisu ca : ua tierra
attn de indiestrata de natura, vecina cu Moesia anco de multu timpu romanisata,
despartita prin muntii Carpati de Transilvani';;., formandu prin sine unu teritoriu
de(\sebitu, si desvolhndu ua cultura romana destulu de avuta, dupo ctu ne arrata
sapaturile mai multu superficiale ca s'au intreprinsu pene acumu la noi, ua tiera ca
acest'a, dicu, a trflbuitu neaperatu se reclame forte timpuriu ua administratiune a
sea proprie, mai cu sema co muntii Carpati ingreuia supravPghiarea procuratorelui
Daciti asupra-i. Acest'a credemu c'a avutu locu cu impartirea provinlliei
(J.13) C. 1. L. Ili nr. 1308. 1293.
(144) llfommsen, op. c. III p. 21i>.
(145) C. I. L. III nr. 827 d'in annulu p. Chr. 239: .a cENS (ibus) soas1g (navit) s.a:Mvu CTM !lEG.
(ione) tuNs VALlum ...
(14G) C. J. L. IU nr. 1405 : GEN!. PAG.
MIC. T . .!. VR. etc.
(147) C. I. L. lllm. 1351 : SM' VlL(icus' STAI'JO(nis) PONT(is) Avo(usti).
(148) Diplom'a militara d'in annulu 230, in C I. L. III, p. 893 nr. 51 : M. Aurelio Deciano colo
nia Malvese ex Dacia.
(149) Borghesl, Oeuvres complctes, 3. 423, 5: M. Macrinius Avitus M. f, Claud(ia)
Catonius Vindex ... p[r]oc prov. Dac(iae) Malu(ensis).
(150) C. 1. L. III p. 160 si la nr. 1464. - Marqnar1U, Staatsvcrwaltung I, 153.
(151) Detlefsen, Bu1sian's Jahresbericht. II p. 247, cauta coloni'a Malvensis pe Iini'a de)a Tibi
scum la Dunare, completandu astu-feliu inscriptiunea aflata la Denta, C. I. L. III nr. 1555 : D(ecu-
r,jp) C(oloniae) l\I(alvensis'.
(152) Epigraphischc Nachlese, p. J.1. - La cursulu seu de Epigraphica in seminariulu archeolo-
gicu d'in Vienn'a. - Goos, Unt<,.ollchzmgcn iiber clie Innenerhiiltni8sc dc8 TraJanischen Dct
ciens, p. 136.
www.cimec.ro
t6to3 sub Marcu Aureliu (dupe anuulu 168)(153) in : (Daci'a nordica.)
Apulensis (Daci'a centrale) si M';,luensi:; (Tierr'a-Romanesca).
Celein pare probabilu a fi fostu resiedioti'a procuratorelui provinciei Maluen9is, si
ua inscriptiune, aflata de d. Bolliacu in aniJulu 1872(154) in acestu locu impreuna
cu mai multe fragmente de statuP, ne da numele prvcuratorelui sub care s'a inaltiatu
imperatului Commodu ua sta tu a de doui robi : Zoticus si Sa (bi) anus.
Petr'a cu inscriptiune se pa9tredia la museulu nationalu d'in Bucuresci, si pene
acumu este inedita.
Noi o citimu astu-feliu :
adico :
COMMODO ANT 1
NINO NG SVH C 1
RACL. XENOPHO j
TJS PROC AVG
ZOTICVS ET SA / 1
ANVS SERVI
rosvE; 1 v 1/
Commodo Antlo] nino Ang(usto) sub C(laudio) LE]racl(ito) Xen0phoLn]tis proc(u-
ratore) Aug(nsti), Zoticus et Sa[bi]anus servi posuf[ r ]u [ nt].
Lui Commodu Antoniou Augustulu, sub Claudiu Eraclitu finlu lui Xenopbontr,
procuratorele Augustului, inaltiara (statua) servii Zoticus si Sabianus.:.
15.
Pentru a fini cu determinarea cetatiloru lui Ptolemen in Dac1'a, ne mai remane
a cerceta in Cosmographi'a Aononymului Raven01tu, ce date noui ne procura, afora
de CPle areta te pene acu ma.
Annonymulu Ravennattt scriiniu in secolulu VII (155), dupo altii in alu
IX(156), a utilisatu pentru D8ci'a, pe Ionga Iordanes, Aristarchus, MeneJas si Sar-
datius (Ravenn. IV. 14), cu deosebire dbue charti geographice: unu esemplaru latinu
de felulu Ta biei ne, si ua redactiune gre ca a vre unui instrui tu
Celle trf'i linii de drumuri d'in Tabl'a cari lipsescu in Itiuf'rariulu
Antoninu, reaparu in Rave1natu intr'na parte ceva mai intr'alt'a insa cn
lip2e si mari drossebiri.
Asia, elu nu insira in Daci'<l, <i anume in Romani'a-mica, mai multe localitati ca:
Pt>lendav'a, Acidav'a, Rusidava si Buridav'a, dero indica in Banatu si aiurea sta-
tiuni uoui, necunoscute 'l'a'Qlei PeuV ngrriane : ea Tema (pote numai ind it ati unea
riului Temesiu), Canonia (pot" adi Potula (adi Fenyul), si Bacaucis (longa
(153) ffommseu, Corp. lnscr. Lat. III; l' JtiO.
!154) Trompetta Carpatiloru, rl'in 20 Augustu 1872, nr. ltll(l.
- (l,'JiJ) Ravennatis Anonymi Gosm.ographia, ed. M. Pinder et li. ParHwy, Bt>rol. 1860 p. V.
www.cimec.ro
Bega de josu)( 156), Bnrticum (longa Burgberg(157), si Macedonica (la Suciagu)(158).
Ua. linie, care remane de totu nelamurita, este cea carr, plecandu de la Phira (Tyras
la gur'a Dnistrului), trecea probabile prin Moldav'a in lungulu Hierasului (Siretulu),
hotaruln orientalu, dupo Ptolemeu (III, 7) alu apoi pFste munti venea la Po-
rolissus, cu statiunile Tirepsum (=Tiremsum V, 11 Hav.), Iscina (pote Physca lui
Ptolemeu seu por tus lsiacorum, (Arrian. Per. p. 21), Capora (pote Harpi, Karpi,
TOlia de adi) Alincum, Ermerium (pote Hermonactus), Urgum, Sturum si Congri.
16.
Cetatile Daciei in PtolPmeu.-D'in 47 orasie numite de Ptolemeu in Daci'a, abia
poturamu 15 prin ajutorulu ltinerariiloru si fontaneloru epigrafice a le localisa. Pen-
tru restu suntemu redusi mai la simple conjrcturi, caci ne lipsesce pene acumu ma-
terialulu probatoriu : inscriptiunile si cercetarile seriose asupr'a ruineloru impras-
tiate in Transilvani'a si Romani'a.
Divisa.ndu local tatile in restiune in patru grupe, vomu asiedia impreuna cu Goos
(lasandu la ua parte pe Sulzer, Mannert, Ukert si Forbiger) :
Prim'a gruppa, in Transilvani'a :
1. Singidava=Dev'a.
2. Marcodava=Uior'a (Maro9-
3. Praetoria Augusta=Enlaka (Enloka).
4. Sandava=Szetelaka.
5. Aogusti'a=Muscelu-Gradiste.
A dou'a gruppa spre apusu pene la Tiss'a :
1. Zurobara=Timisior'a.
2. Ziridava=.:Dulciu.
3. Uliiaoum=Oradia mare (Grosswardein, Nagy-varad).
4. Docirana=Debretzio.
5. Ruconium=Tiagu (Czege) la. Tiss'a.
A trei'a gruppa spre miadia-di pene la Dunare :
1. Ar kina=Bumbesci in susulu Jiului.
2. Phrateria=Pirieni.
3. Pinum=longa Rlatin'a.
4. Sornum=Rusii-de-Vede.
5. Nentidava=in faci'a Turtucaii.
(156) Cf. Karl llitter, Gcschichte derErdkunde und der Entdeckungen p. 131. -- Mannert,
ducerea la editiunea a dou'a a Tablei peutingeriane, p. 41.
ll57) l'omaschek, in (tir uste?T. Gy1mutsien, 1867, p. 709. - Goos, Stu-
clien zur Geografie, p. 45 nota, asiedia Canonia si Potula, intru Vcrsctiu si gur'a. Karaciului, ero Ba-
caucis pc malulu stangu alu Dunarii, la Posescena,
(158) Goos, p. 35.
(159) C. I. L. III p. 168.
www.cimec.ro
6. Zusidava=longa Slobozia la Ialomiti'a.
7. Pirum =Pitesci.
8. Komidava=Pietroass'a.
9. Ramidava=Buzeu.
A patr'a gruppa spre resaritu pene la Prutu si Dnistru :
1 Dinogetia=GHgina, la gur'a Siretnlu;(160).
2. Paloda=la versatur'a Putnei.
3. Utidava=la Siretu, Ia afl.nenti'a Bistritiei cu Moldov'a
4. Petrodava=Berladu.
5. Akrobadara=Grigoresci, la NE. de Suceav'a.
6. Triphulon=Botosiani.
(160) Ac s'a. descoperita pene astadi doue petre cu inscriptiuni latinesci :una, anco la 1698, in
timpulu lui Duca Voda, si care a statu multa vreme lipita. la palatulu domnescu d'in Iassi (Timon,
Dtsceptationes de Dacia, additamentum all Imagines Hungariae , Cassoviae, 1734. in-16). As-
tadi nu se scie inse unde se afla. Principele Dim. Ca.ntemiru a citit-o singuru astu-feliu : (Descrip-
tio Moldaviae, ed Papiu, p. 13. Iilem in Chrotciculu 1;eckimei a Romdno-Moldo- Vlahiloru. I.).
IMI'. DIV. FILIO. TltAIANO.
AYGYSTO. DACJCO. POST. MAX. FEL. B. DICT.
XVI. IMP. VI. CONS. YII. P. P. CAL-
PVRNIO. PVflLIO. C. AVRELIO. RVFO
Vedi in C. 1. L. Ill nr. 777 corectiuuile facute de d. Mommsen.
A dou'o. petra ee pastred1a in mnseulu Societatei de istoria d'in Iassi, si suna astu-feliu:
(cf. C. 1. L. III 778) :
ET VICTORIA
E T C O N C O R D
A' M' AVRELI
A N T O N i N i E
r: A V R' V E R 1"
1 M
p
c o R N K L
V s F I R:MVS>
T
L E G' r T A L' A 1: ,\ }[
PDSVIT
adico : [Pro salute l et victoria et concordia M(arci) Aure-
lii Antonini, et L(uci) Aur(elii) Veri imp(eratorum), Cor-
nelius C611turio legfionis) primae ital(irac) aram
posuit.
Pentru sanetatea, si victori'a si concordi'a Imperati.
loru Marcu Aureliu Antoninu, si Luciu Aureliu Veru, Cor-
neliu Firmus Centurioncle legiunei prime italice, inaltia
(acestu) altarn.
Acesta inscriptiunc, prccumu si mai mnlt.e caramidi legionare cu Iiterile Leg. I Itai aflate totu-
aci, ne aretta co Dinogetia (Gergina), cu tota regiunea orasiului Tyras d'intre Siretu si facea
parte d'in Moesia inferiora; caci in asta vrovincia station;l lPg-iunea ]Him'a italica. Anco de la an-
nulu &6 sau (1. Chr., Neronc, acesta regiune fuse alipita de provinci'a 1\Ioesiei de jo,;u, (L'. 1.
L. III, 71il = Henzen 6429) si sta.tu in stepanirea Romaniloru pene la inperatulu Maximinus, care
in 23 7 o lasa preda barbariloru Carpi si Scythi (vedi L'a pitolin rit a 2Uaximi et Balb. c. 1 ti:
www.cimec.ro
97
7. Patridava=Tabor la Prutu.
8. Karsidava=Balti d'incolo de Prutu.
9. Piroboridava l
10. Tamasidava si fl in Bessarabi'a.
11. Zargidava
Aceste trei d'in urma Ptolemeu (III, 8 10) le numesce afora d'in Daci'a, in por-
tiunea care administrativn apartinea Moesiei inferiore.
17.
Triburile dace in Ptolemeu. Deco pentru determinarea cetatiloru d'in Daci'a ra-
portate de Ptolemeu ne-a pututu servi intru ca tu-va fontanele Ppigraphice, tabl'a peu-
tiugeriana si Ravennatn, nu este totu astu-feliu si pentru lamurirea tribiJril\>ru daca
d'in acelasi autoru. Inscriptiunile ne aretta diversele nationalitati alle colonistiloru
Daciei dupo cucHirea lui Traianu: orientali, cu deosebire d'in Asiamica(l61). Dal-
matini(162), Pannooieni(l63) colonisti d'in Itali'a de josu(164) si d'in alte pro-
vincii ale imperiului(165). Elle nu mentionfdia insa directu nici unulu d'in cele 15
triburi daca coprinse in list'a ethoica Ptolemiana, de unde se conchide : co acest'a nu
sub his pugnatmn a Cat'lJis contra Moesos (uit et Scythici belli principinm et- excidium eo tem
pore-Histricae civitatis).- Monedele orasiului Tyras incepu cu Vespasianu si inceteadia cu Ales-
sandru Severu. (B. de Koehne. Description du musee de (cu le Prince Basile Kotschoubey ct re-
cherches sur l'histoire ct la numis.natique des colonies grecques en Russie que des 1oyaumes
du Pont et du Bosphore Cimmerien, 18r,7, l v. p. 8::\ sq.). Vedi i'llommsen, Corp. Ins.
Lat. III p. 147-148.
(161) Acesta. rasulta neindoiosu nu numai d'in inscriptiuni ca C.l. L. III nr. 860:
Ga!atae consistentes municipio, nr. 870: Collegium Asianorum; nr. 1394 Col!egium Galatarum in
Dacia Apulensis, etc, dero si d'in acellea inchinate dieiloru curatu Orientali: ca:Jupiter Tavianus
(C. l. L. p. 170. - nnr. 1394. comp. nr. 1503), si Erusenus (nr. 859l; Deus Azizus bonus puer phos-
phorus (nnr. 1130 pene la 1138.-875), Glyco, Dea Syria, dens Comrnagenus (nr. 130), Sol hierobo-
lus (1108; cf. C. 1. Graec. 4483. 4502.) etc Cf. Bullet. del. lnst.1848, p. 129 seq.-Hirsch-
feld, op. cit., p. 7 sq; (;oos, Untersuchungen iiber die Jnnerrerhiiltnisse des Trajonischen Da
ciens, Hermannstadt 1874 p. (108) seq.
(162) Cum de es. Pirusti (tabla cerata VIII, d'in anulu 159, C. I. L. ur. 944: emit ... domus par
tem dimidiam .... qu(a)e est Alb(urno) maiori vico Pirustar(um); ur. VI, p 936. de Dasio Verzonis
Pirusta ex Kaviereti[o].); Dalmatini dui Aequum, (nr. 1262. 1323, 1108, 1223.) Sploniurn (:Dalma
tus princeps adsignatus ex Splono. (nr. 1322).
(163) Multe d'in numirile coprinse in tabelele ceratc si in inscriptiuni, dovedescu acest'a. Cf. Mom-
msen C. 1. L. III p. 214).
(164) Resulta d'in nomenclatnr'a topica ca: Alburnus, Apulum, cari se afla si in Itali'a: muntele
Alburnus, nu de riulu pe care'ln canta Virgiliu (Gt>orgic. III. 146 seq.) :
Est lucos Silari circa ilicibusque virentem
Plurimus Albnrnum volitans, cui nomen asilo
Romanum est
Apulnm amiutes:e Apulia.- Cf Rosler, Humiin;sche Studien, Leipzig 1871, p. 45.- Goo,-,1. c .
... p. ( 109). -- Hirscbfeld 1. c. p. 8 se indouiesce asupr'a unei colouisatiuni insemnata d'in Jtali'a de
josu in Daci'a
www.cimec.ro
corespunde relatiunlorn factice d'in epoc'a candu a fostu scrisa (circa anulu 150 dUJiO
Chr.), ci unom relatiuni d'intr'na epoca anteriora multu cuceririi Daciei(l66).
Amu areta tu mai susu co d'i n aceste triburi, numai pentru trei gasimu ore-cari
urm!1 in insc:riptinni:
K'Afikl)msioi parn a fi locuitu portiuma oltena d'in Carpati numita Oaucasus; nu-
mele Buridensiloru se recunosce in statiunea tablei peutingeriane Buridav01, ero alu
Potulatensiloru in orasinlu citatu Rwennate : Potula(167).
Tabul'a Peutingeriana insira poporele iuvecinate cu Daci'a :
1. Blastarni, in muntii Alpes Bastarnicc;
2. PITI t
3. scrisi unulu dupo altulu in linie drepta, la resal"itu de Prutu
4. Dacae J pene la gurele Dunarii.
5. Veuedi
Plioiu numesce IV 27 (13) intre Baltic'a si Vistul'a: "Sarmati, Venedi, Sciq
si Hirri. Tacitu, Germ. c. 46, dupo ce descrie partea resaritena a Ouma-
niei, nnmesco intre locuitori spre resaritu : Peucini, Venedi, Fenni. Ptole-
meu asiadia pe Ousvorxt si cf>lvvo. in campiile de ambe laturi ale Dniprului
superioru si de midilocu. Cf. Miillenhoff, [Ther das Sarmatien des Ptolt-
maeus, l. c.p. 2.-0ssolinski, Vmcens Kadlubel.;, tradnct. de Lin de, p. 463.
6. Dacpetoporiani, d'incolo de FI. Agalingus (Dnistru).
Scriitorii moderni ideoti li ca fora multa greutate : 1) pe Fiti cu Gepiti, lasandu
in sarei n'a calugarului de h Colmar o misiunea primei silab3 a cuventului ( 168)
2) totn astu-feliu, pe Gaete, in Jocu de Goth;(169); 3) in flacae ei vedn poporulu li-
(165) C. I.L. 111 944. 1601. 5900. 4736.- Jnscriptiunea nr. 1486 ne pastrcadia mai multe
numiri ethnice ale provinciei, anso d'in nefericire mutilate. Ea e inaltiata : PATBolno MVNJC PoRoL.
ET, iGJOR. iTEMQVE, ... ISARVll.
Soldatii, dupo terminarea serviciului militaru nu erau tinuti in de regula a se intorce in patri'a
loru, ci remaneau in provinci'a unde servisera. Veteranii trebue sa fi formatu in multe cetati d'in
Daci'a partea cea mai insemnata a. populati unei. ..
(166) lnscriptiunile aiurea au datu la lumina popolatinnile indigene d'in provinciile cucerite de
Romani. Asia in Dalmati'a: Varvnrini (nr. 6418, Pliniu 3, Marzei (nr. Daversi (la Li-
ins Mi, 26, 14: Daorsei\ Deraniisti. In Panoni'a inferiora: Aravisci seu (nr. 3!125), Vicani
(nr. !167:1); in Histri'a: Jlenacnses, Sabini (4893 princeps Sabinor(um), Trnmplini
('l'rumpilini), (n. 4910, 4924), Anauni (Ptol. 3,1 ,32 'AYrxi>Yto'l ); 'l'ulbiasses, Sindunni,
Comenscs si Bcrgalei. (Aci s'a gasitu iuscriptiuni scrise cu caractere proprii indigene (nnr. 4717,
'1858, 4R97, un'a scrisa pe jumetatc chiaru intr'ua limba indigena, si cu litere barbare. (VcJi Momm-
sen, in Mitth. de1 antiq. Gescllschaf't Zurich, VII, 210. - Cf. Dett!efsen in Bursian 's Jah1es.
be1icht).-De cele d'in Galli'a si cele alte provincii ale imperiului nu mai vorbimu.
(167) D-lu llasdr-u esplica pe Potnlatensi prin: Potalutensi "locuitori pc longa Oltu;', ero pe
:Siildcnsii prin _locuitori pe langa balti." \'edi Cucentc d'iu betrani, Bucuresd, 1878.
(168) K. die Deutschen und ihre Munchen li-137.- hoos, Studien zur
Geographie etc., p. 19. - Katatuslch, Orbis antiquus I, B70, intielege prin Piti pe Agathirsi
,.Picti fuerit olim scriptum, qui sint Agahtyrsi Graecis dicti .... "
(169) Goos, 1. c.
www.cimec.ro
beru alu Daciloru, goniti de Homani d'in patri'a loru, si !Ocuindu apoi pe longa is-
vorulu Nistrului spre resantu. Pe acesti Daci iaru intielege Ptolemeu (III, 5.20)
candu ios:ra urmatorele optu triburi: Boop-
'(LWYEc;, Blsaaot(l70); 4) D.1cpetopo ian,i, dupo Toma-
scbek(l71) si Goos(l72} totu Daci liberi .traitori sub patru priucipi," de la unu
pretinsu cuventu dacu petur=patru, si da la unu altulu totuastu-feliu : por, domnu,
principe(173). Tomaschek chiaru gasesce aste. patru triburi dace : pe Carpi, Kisto-
boci, Saboci si Piengiti; 5) Venedi, adico Slavii( 17 4); si 6) Blastarni, in locu de
Bastarni, ocupandu muntii Carpati, cari se numescu in Tabl'a Peutingeriana Alpes
Bastarnicae(175). Cn alte cuvinte tabloulu ethnografhu tl'in Tabla corespunde a-
proximativu diumetatii secolului IIl-lea, aYenrlu spre resaritulu Daciei pe Goti
la spatele loru pe IGelpiti, si la nordu pr Gmuanii Lugii numiti gresitu in
tabla Lupiones, in locu d!l Lugiones.
Noi nu aproba.mu acestu modu de vedere -- pentru co nici nou cnventu decisivu
nu ue silesce a intielege prin Gaeti pr(l Gothi, prin Piti pre nici a lua pe
Daci dreptu remasitiele poporului dacu nimicitu si imprastiatu de cotre armele lui
Traianu, si mai pucinu anco a admite esplicarea numelui de siguru corruptu : Dac-
pe.toporiani prin Daci sub patru principi. 'l'abl'a lui Peutinger nu este ua. opera
croita, cum amu dice, d'intr'na singura bucata, la anulu 230 p. Chr. sub Alexandru
Severu, cum sustine Mannort(l7G); indicati unile ei peutru geografi'a fisica si politica
nu se potu raporta la ua singura epoca, caci totulu ne doved1 sce diversitatea ole-
menteloru selle; unele d'in aceste elemente datedia dintr'ua epoca anteriora chiaru
mortii lui Augustu. D lu Desjardins a deosebitu eclu d'anLeiu si cu multa claritate,
doue bine precisate in acestu documeutu < hartographieu : 1 secolulu 1-iu alu
erei chrestinl:', candu s'a facutu chart'a primitira dupo Orbis pictus alu lili Agrippa
de sub porticulu Octaviei; 2 secolulu alu IV-lea candu s'a iusemnatu pe acellasi
origioalu : statiunile si caile ce le lega intre denselP, totu sistemulu viabilitatii im-
periului d'in acea epoca. ( hart'a primitiva trc buia sa reproduca : 1 geographia phy-
sica; 2 numele regiuniloru si poporPloru principale, ambele asia ct,m figurau in
Orbis pictus; si 3 pote eate-va orasie princi'pale(177). Form'a segmer;tPloru ta-
blei peutingeriane, strimte forte de la nordu spre sudu, si lungi peste Imsura de la
vestu spre estu , nu se datoredia fora indouiala de catu acdui Orbis pictus alu lui
Agrippa, care fiindu desemnatu pe unu porticu, pentru ca se arete ua data par-
tile sept; ntriona!P, central.; si meridionah' ale lumPi romanA, catit neapHatu se o-
(170) Goos, 1. c. :Ji>.
( 171) JUiscelleu 1. c. p. 70o.
(172) Goos, 1. sus cit.
\173) 'fomasch!'k, Ueber Bntmctlict und Sitzber. cler Akud. LX. 385.
(174) Goos, p 67.
(175\ GoOi;, 5ti.
r 176) Op. cit. p. 16.
( 177) Desjardins, La 1'able de Peutingcr, p. t.iti seq.-::!53 seq.
www.cimec.ro
1 (),')
cupe unu forte lungu in sensu ori?.Ontalu , si forte strimtu in sensu verti-
calu(178).
Originaluln unei asemenea charti esistandn in secolulu alu IV-lea, an11onymulu, ce
traia sub domni'a fiiloru lui Constantinu, n'a facutu de ctu se not!'die pe densulu
drumurile, orasiele si statiunile cu distanti'a d'intre ele; pentru acfsta inse elu era
silitn ca de eate ori intalnia, scriindu aceste'l, cu condeiulu seu vre unu nume de
regiuni\ poporu seu riu, se le sterga in totu seu in parte, dnpo trebui ntia, ca se si
faca locu liberu, de unde a si urma tu: 1 lips'a de coincidentia intrr g-eografi'a fisica
si nsemnarea drumuriloru; 2 intre loculu unde snntu scrise poporele si intre acelea
unde sun tu notate ornsiele si drumurile; :J
0
lips'a in tabu la a mai multoru popore im-
portante, pe cardu fignreadia altele de ua insemnatate secundara, chiar de totu ob-
scure, numai si numai co nu s'au aftatu pe loculu unde chartografulu avea se desem-
nedie drumurile si cetatile; 4 lipsa de numiri a mai multoru riuri, cari se vedu
numai desE>mnatP; si 5 multimo de numiri trunchiate. c1m dA esemplu: NiTionRo-
[ges], CA(m]PANIA, ETRIJRfilA, REiiJO TltANSPA[dana ], 1 rnwnllliA, [Aqu!]
TANIA
1
etc.
Aceste doue epoce, pe cari De>jilrdins lo a deosl'hitu in segmentt'le Galliei si Ita-
liei, trebnescn observate in totu restuln Tablei Pentingeriane, prin urmare si la Da-
ci'a. Deco acumu, abstragemn d'in segmentele ace8teia elementuln aditionalu alu
drumurilorn si statinniloru, cef'a-ce aru r1mane propriu D"ciei in chut'a primitiva
aru fi singura Duoarea cn siesA afinenti ai sP-i, si ac,stia cleRemnati numai, ero nu si
scrisi cu lor11; si apoi, laufiulu de muuti, peRte care va fi fostu pote
Bastarnicar.
Ore numai la atatu se se fi redn3u cuno3cintiele ale H,ma!liloru in tim-
pulu lui Augustu despre tie1'a Daciloru? Unu poporu care an. o d'in timpulu lui Ce-
saru venise in atingt're cu Hom'a ( 179), fusese aliatn cu Antonius( 180), si. incaerase
mai multe lupte cu gAnerulii lui Augustn(l81). nu era ore se figuredie nici macaru
cu numele : D 1ci pe Orbis pictus alu lui Agrippa? Caci, du, o opiniunea adusa mai
susu a lui Tomaschek si D.lcar, (}etae, Dacpetop?riat, Piti d'in Tabla suntu
afora d'in Daci'a, la resaritu d8 Nistru, si scrisi pentru antei'a ora in secolulu alu
IV-lea? Acest'.1. aru fi imposibilu. Logic'a faptt>l"ru cere a admite co :wne la desem-
narc>a Iiniiloru cu loru, pe originaluln chartii primitive a Daciei se citea
numele locuitoriloru ei , a celloru siesg dunareni, si pote si eate-va cetati
dace; si co acestea, d'in de spaciu s'au fostu stnsu d'in loculu loru - pentru a
fi pote in spaciul11 liberu ce se vede la resaritu de Porolissum.
Atunci, cade de h sine intrPg'a Ri,tem'\ de interpretatiuue mai susu, rediAmata
(178) 1\Iannert, p 5 si 6. Desjardins, 1. c.
( 1 79) A pp1an. Illyr. 2?, 23.
(l8rJ) In anulu 723=-31 regele Getiloru Cotiso era aliatu alu lui 1ntoniu;. Vcdi Dio Cas:; 31
:!2. - :\lai pc largu Res gestae divi Augusti p 88.
(181) ()lo Cuss. ill. :!3. Liv. ep. 134.- Horat. o'l. 3, 8, 18. - Verg. ge. :!,4!!7; Hor Senn. ::!,
ti,:Jil. Od. 3,6, 13.
www.cimec.ro
JOI
pe impregiurare co numirile ethni ne Dacae, Getae, Venedi etc., sun tu scrise
afora d'in Daci'a. Asemenea si identificatiunea ce o face gresitu Goos, a celoru patru
riuri ne numite in Tabla, cu : Ampoiu, Samesiu, Almasiu si Streiu (Egregy) de asta-
di si acestea numai si numai pe cuventulu , co primulu se ati' desrmnatu intre A-
pulum si Brucla, alu douilea inaintea Clu!liului, alu treilea inaintea Zutovului, si in
fine alu patrulea la Porolisum. In care altu chipu ore de catu in acelu, care se vede,
s'aru fi represint rurile Jiu, Oltu, Siretu si Prutu, pe ua charta de construc-
tiunea celei construcUune identica cu a chartiloru antice(l82)?
CAPITOLULU VI.
Topographi'a ante-romana a Daciei.
1.
Acumu, dupo ce amu trecuta in revista totu ce anticitatea hellena si romana ne-a
lasatu despre geografi'a Daciei lui Traianu, se cautamu a deosebi, in nomenclatur'a
topica pastra ta de scriitori, partea anume ce 'se pare a fi anteriora cuceririi
romne.
2 .
.Munti.- 1. Carpathi. Prim'a uumire in ai lui Ephoru.-La Ptolemeu

2. Montes Macrocremni, Carpatii Ardealului (Pliniu).
3. Mons Caucasus (inscriptiuoea d'in timpulu lui Traianu), in Olteni'a.
4. Alpes Bastarnicae, (T11bl'a Peutingeriana), si
5. Locus Caucalandensis (Amm. Mucelliou XXX[, 4.).
Riuri. - 1. lstros; 2. Poratha; 3. Tiarantus; 4. OrJessus; 5. Ararus; 6. Naparis;
7. Ma ris; 8. 'l'yras, eate-si optu la Herodotu. ,
9. Pattisus (Tisia) la. Pliniu.
10. Tibiscu3, 11. llhabon seu Arhabon; 12 Alutas; 13. Hierasus, tote la Pto-
lemeu(l).
(182) Propertius: .cogor ct c tctbula pictos coguosccrc munJos" IV, epis. JII, V, 36;- Cf. Eu-
meu. rhet., Urat. vro restaurandis schol. c. XX, XXL - C[ Millleuhotr, Ueber die lVeltkart und
Chorographie des Kaiser Augustus 1856. - Desjardlos, op. cit.
(1) Numirea Alutus, Alutas (Oltul11 de adi) este de siguru an te-romana, caci ne intempina iutr'ua
inscr:ptiune d'in timpulu lui Traiauu. Hierasus nu este de catu form'a mai moderna a lui Tiaran
tus (Siretului) herodotianu. Pentru nuUJele Tibiscus ('l'emesiu) nimicu nu dovedesce c'arn fi J>Oste-
rioru cuceririi romane. - Rhabon sau Arhabon, cumu numesce Ptolemcu rittlu oltenu Jiulu, amin-
tesce fora inJoiala pc Anabo tluvium (astadi Raab) d'in Pannoni'a iuferiora, si pc poporulu de Ion-
"" ga densuln Ararisci ;au Eravisci, (Vcdi C. l. L, III nr, 3325: nuo. TRANTONIS F. ARAV!Scvs; di-
ploma XLII \l' 884) a imperatului Antonius Pius dat.a lui: Ulpio Spumari ( Biausconi Eraris(co)
www.cimec.ro
102
Asemenea totu d'in periodulu antP-romanu, suntu urmatorele ce le deduc(lmu d'in
Tabl'a peutingeriana, d'in autori si d'in inscriptiuni :
14. Apus (Karaci u ); 15. Barza va (adi totu asia); 16 Bu balus(?) (adi Bogoniciu);
17. Stenares 'eu Stfvarus (adi Weiss); 18. A:npela (adi Ampoiu); 19. Samus (adi
Somesiu); 20. Tsierna (adi Cerna); 21. Mutria (adi Motru); 22. Mariscus (adi Ar-
gesiu); si 23. Sargetia (adi Strelu) longa :sarmizP-gethusa, resielinti'a lui
Decebalu (Cassius Dio, 68, 14).
3.
Cetati.- De si Dacii, ca si Germanii, nu aveau orasie in intielesulu romanu seu
CP.lu medievalu, dero totusi locuri intarite de asia insemnatate si intinderE>, ca Pto-
lemeu s& le pota numi si ca Romanii se intrel.mintiedie masini de resboiu la
luarea loru cu asaltu, nu li se potu nici de cumu clntesta. Nouii ai Daciei
adusi de Traianu d'in tote partile lumei, cex toto orbe romano dupo cum se espri
ma Eutropi115, ocupara de siguru cetatile dace in tiintia, vet,indu-le mai usioru
acest' a de catn a umbla se fondedie pretutindeni noui stabilimente; caci se scie co o-
rasiele nu se nascu d'in simpla vointia seu intemplare, ci prin instinctulu naturei
poporeloru primitive, cari aleg!>.a.u in de regula punctele proprii , dupo situatiune,
nevoia de comunicatiune, si alte consideratiuni topice. Asemeni motive anso subsista
in de-a pururea, asia co ua parasire deseversita a tutoru locuintieloru anteri6re -
cbiaru candu acestea s'au distusu prin ml!.l'a inimica, - pentru a se funda altele
d'in nou, este arare-ori de ganditu. Da act.ia Vt ddmu - ca in tote tierrile d'in Or-
bis Romanus - co si in Dac1'<1 orasiele mai insmnate dace continua si dupo cuce-
rire a si pastra numP.le loru, si unele reintocmit!) dupo sistemulu romanu, se bucura
in scurtu timpu de ua stare infloritor('.
Tinemu eu invederate numiri dace urmatorele cetati, castele si
d'in Daci'a :
..
1. Sarmizegethusa;
2. Tibiscum
3. Drobeta
4. Potaissa (Patavissa)
5. Napoca
6. Porolissum
7. Dierna
8. Tapae (Dio Cassius 67,6 'r!i1tYj).
cx cquitc; alta a lui Anton;nnus, lui: Oxet-io Naevionis f. Eravis(co).-l'llniu 3,23, IlS:
l'tolemeu 2, lG, B si Tacitn .. Germ. 28: .Aravisci." -Este permisa a presupune co a-
semena.reaue numiri nu ,;e uatoreJia aci numai intcrnplarii, ci locuirii pote a aceluiasi poporu in rloue
regiuni deossel.tite. Mai compara: Celeiu d'in jud. Homanati cu Celeia d'in Noricum (adi Cilli). si
riulu si plas'.L Saba1u d'in jud. llfovu, cu colonia Savari'ad'in Pannonia superiora, astadi Stcin am
Anger, hung. !olzombathely.
www.cimec.ro
9. Berzovia
10. Azizi seu Aizizi
11. Germisar!l
12. Deusara
13. Amutria
14. Ampela
15. Samos
16. Zeugma (Gaganis)
17. Augmonia
18. Kartum
19. Masclianis
20. Agnavis(i')
21. Arkiuna
22. Phrateria(?)
23. Sornum,
::!1. Tiasson
25. Paloda
26. Cernenum
27. Burticum
28. Stenae
29. Akrobadara
30. (Malvensis.
103
31-55. Tote cele in dava in numeru de 23: Acidava, Arcidwa, Buridava, Capi-
dava, Carsidava, Comiiava, Docidava, Marcodava, N etindava, Patridava, Pelt>ndova
Petrodava, Piroboridava, Rhamidava, Rusidava, Sacidava, Sagadava, Sandava, Sin
gidava, Tamasidava, Zarg:dava si Ziridava(2).
Numiri sigure de cetati, statiuni seu mausiuni d'iu epoc'a romana socotimu a fi :
1. Apulum; 2. Alburnus major; 3. Alburous minor (pote A brudulu de adi); 4. Bru-
cla (la Ravennatu Brutia)(3); 5. Crntum 6. mediam (adi Mehadia);
7. Praetorium; 8. Ad Pannonios; 9. Ponte AHgusti; 10. Castra nova; 11. Arutella;
12. Rom ula; 13. Pons AJuti, 14. Ad Aquas; 15. Blaudiana; 16. Salinae; 17. Opta-
tiau a; 18. Pinum; 19. Macedonica; 20. Largiana; 21. 22. Praet<,ria Au-
gusti; 23. Castra Traiana.
(2) Comp. Setida,'a in Genuan:'a, Thermidava in lllyri'a sau Dalmati'a, si Clepidava in Sarmatia
europena.
(3\ J?espre numiri vedi in genere intcresantulu studiu alu lui. ephemeris epigraphica, Il
p. 68; cf p. 40, ::;g seq. cuv. I.ucauus. - Apulum, .Alburnus s1 Brut1a tBrucla) vorbcscu pentrti ua
colonisare d'in Itali'a ue josu.
www.cimec.ro
104
4.
Popore ante-romaue:
1. Scythii l
2. Agathyrsii J in Hel'odotu.
3. Sigynnii
4. Getii si Dacii cu cele 15 triburi ale loru d'in Ptoleweu.
www.cimec.ro
PARTEA II-a
ETHNOGRAFI'A DAOIEI
ORIGINEA, DENUMIRILE Sl DISTINCTlUNILE ETHNUGRAFlCE ALE POPORELORU
DACIE! INAINTE DE ROMANI.
CAPITOLULU 1.
Cea mai vechia populatiune a Daciei si descoperirile archeologice si
preistorice.
1.
Deslegarea cestiund : despre cea mai vechia populatiune a Daciei se tin'l in lega-
tura strinsa cu problem'a cea mare asupr'a patriei si limbei primitive a Indo-Enro-
peiloru. De ua data ce sciinti'a filologiei comparative a doveditu derivatiunPa tutu-
roru limbeloru indo-europePne d'intr'ua limba comuna rrimitiva, prin urmare esi-
stenti'a unei singure limbi si unui singuru poporu indo-europeanu, s'a cerutu de la
dens'a a determina loculu unde a fostu acelu poporu, si timpulu candu a inceputu elu
a se ramifica ethnograficu si geograficu: Doue pareri : un'a lungu timpu desevarsitu
stapenitoare, si d'aceia si cea mai popularia, - alt'a abia de curendu nadiuindu-se
a derim seu celu pucinu a sgudui pc cea d'anteiu - respundu la cestiune, seu mai
bine disu, ua lasa nedeslegata. Dupo prim'a : poporulu primitivu indo-europeanu si-
a avutu cea mai:vechia a sea in Asi'a centrale, la Belurtagh in
platoului Pamir; de aci ua parte d'in poporele indo-europeene se scoborira: mai an-
teiu spre resaritu la Eran, Ride acolo mai departe totu spre resaritu in lndi'a; ero
numerulu celu mare apuca spre apusu si impopora mai t6ta Europ'a. Aee:;ta hipotesa
s'a nascutu prin scrierea lui 1. G. Hhode c Uebcr die heilige Sa.ge des Zendvolk'S,
1820, prin care probandu faptulu negatu pene atunci, co Medii, Persii si Bactrii
apartinu unui'a si aceluiasi poporu Aricu, crediu a sa descopere in documentele
vechi bactricr, in primuln car,i tolu si alu douilea ain Vendiddei in ce ordine popo-
rele Eranice incepura a p10vinciile Eranului; cum ele, fiindu silite d'in caus'a
frigului nesuferitu, lasara Airyan'a vaedscha - (dupo Rhode: in partea resaritena
8
www.cimec.ro
10u
a Marii Caspica, LI. isvorele Jaxarlului Oxului,- dupo Anquetil iose, in Georgi'a
la p61ele Caucasului)- spre a venf anteiu in Sogdian'a si cele-alte provincii nelo-
cuite pene atunci; cum in fine totu in capitolulu Vendidl'l.dei se indica : co faptulu e-
migratiunei in Var'a (dupo Rhode : Persepolis si tier'a d'inpregiuru) avu locu sub
Dschemschid. Opiniunea lui Rhode gasi aparatori in Lassen, Ritter, J. Grimm, si
se intari mai multu prin descoperirea ce facu Sinologulu Abel Remusat in operile
istorice chinese despre esistenti'a mai multoru populatiuni mari si mici numite Jue
tsihi seu Ye ta, Usunii etc., si descrise cu ochii albastri, cu perulu rosiu seu blondu.
Se crediu co acesti'a aru fi ultimulu restu de origina iudo-europeana, ba anco privira
in ei : pe mosii Gotiloru, pe Geti alu caroru nume ilu regasira iri seu Yeta.
Dupo Grimm, Geschichte dF;r Deutsch n Sprache, p. 162 SPq., Grecii si Romanii fura
primii d'in Indo-Europeeni cari emigrara in sudulu formandu mai anteiu unu
singuru poporu, si divisandu-se ma\ apoi in doue; loru urmara apoi Celtii, Germanii
si Slavii, cari devenira stapeni pe nordica; dupo alte pareri mai noui, Grecii
s'aru fi despartitu cei d'anteiu de Indieni si Erani; Slavii , Litvanii si Germanii de
ua parte, Celtii si Romanii pe de alt'a, alcatuindu primilivu doue familii de limbi.
Contr'a acestei opiniuni a lui Rhode in generalu admisa si respandita, s'a ridicatu
puternice argumente : Dschemschid nu e de catu UliU productu alu imaginatiunei,
fora nici unu fundamentu istoricu; Vara nu e Persepolis, ci totu ua fabulosa tiera
ce nu'si gasesce locu pe pamentu; nici in primulu , nici in alu douilea capitolu alu
Vendiddei nu se afl!l. unu cuventu macaru despre emigratiunea eranica(l); in fine
platoulu Pamir la ua inaltime de 15,000 pitiore, avendu longa elu munti anco cu
7000 pitiore mai susu, supusu la unu frigu estremu si uragane, nu era propriu a fi
pututu servi de locuintia neuumeratului poporu, care nu numai impopuledia Eranulu,
ua mare parte a Indiei si a Europei, dero anco supune si absorba primitivele popu-
latiuni(2). La acestea Benfey, celu d'anteiu a adeogitu si argumente trase d'in sta-
rl3a primitiva culturala a Indo-Europeiloru.
Studiulu filologicu comparativu constata anume, co limb'a in partile sele esentiala
er,a deja formata in epoc' a separarii Indo-Europeiloru, puterea conceptiva destulu de
inaintata(3), si cu tote acestea nu gasilnu in I'mba vre- ua urma macaru despre unu
nume comunu pentru leu seu tigru -cele mai nsemnate animale rapace ale Asiei-
pe candu esista pentru ursu seu lupu; ero pentru camila la cele doue popore indo-eu-
ropeene remase in Asia, pe candu Ia Iudo-Germanii Europei, nu. Numile apoi ale ani-
maleloru dome3tice cum: bou, tauru, vaca, 6ie, capra, porcu, cne, calu, etc., suntu a-
cele'isi b toti Iudo-euro, eenii( 4), de ro prin nimicu nu se probedia co patri'a primi-
O) Klepert in 185ti a probatu la cvidentia acest'a. Vedi .Ausland.
Spiegel, Das Urland dc1 Indogermanen, in Ausland, jahrg. 1871 p. 553-58.
(3) Fr. BopJI, Ve1gleichenden Grammatik des sanskrit zend ltrmenischen griech. latein.litauisch
alt.slaw. gotischen und deutsclten. 1859--1861. - A.dolphe Plctet, Les origines incto-eu1opeennes,
ou les .Aryas primiti{s 1859-1863. - Kuhu, Zur <iltesten geschicl!te der indogcrmanischen vol-
ke? in Weber lndischen Studien 1850.
(4) Cuno, Skythen p. 26.
www.cimec.ro
107
tiva a acestoru animale a fostu Asi'a, ero nu Europ'a. Asemenea, limb'a indo-euro-
peiloru nu nici ua cunoscintia cu Faun'a si Flor'a Asiei ; d'in contr'a, numirile
mai multoru arbori cunoscuti de tote poporele indo europeenP, ca plopulu, fagulu, ste-
jarulu, mai multu resaritulu Europei, de ctu Asi'a ca patria originara(5). -
In sprijinulu hipothrsei se mai aduce conditiuniJe proprii sub raportulu geograficu
ca si climaticu ce insusiesce dupo unii Europ'a sudica, dupo altii(6) Europ'a resari-
tena si centrale, prin intinderea. si uniformitatra sea, prin legatura-i cu Eranu si cu
peninsul'a balcanica, pentru nascerea unui poporu mare, homogenu in sine, cumu si
pentru crescerea lui in chipu orgaoicu.
consideramu in de aprope argumentele ambeloru pareri, ajuogemu la conclu-
siunea pe care c!Pja celebrulu philologu Whitney (Language and the study of lan-
guage, p. 201 seq.) a espres'o in aceste cuvinte: 0rigioile sun tu
pentru noi acoperite anco in cPlu mai aduncu intunerecu, si parerea pentru nascerea
loru in platoulu eranicu aprope de Hindukush se pote considera totu attu de pucinu
istorica ca si aceia pentru nasceua loru in campiile sudului Europri:>.
Ori-unde va fi fJstu inse patri'a primitiva a poporului indo-europeu, - coei filo-
logi'a ca si ethnografi'a nu potu deslega ua care in genere nu e de desle-
gatu - ajunge a unu timpu candu afl.1mu pe Iodo Europeeni deosebiti in
doue mari nemidilocite grupe: a Arriiloru in si a Eu1op(iloru, cu ua limba
d>ja diferentiata, a Europeiloru de esemplu, cu unu caracteru nou, in care monotoni'a
vechi a a sunetului a se alunga prin crearea si in trebuintiarca deja intinsa a. lui e(7)
prin desvoltarea lui l d'in r singurulu pene aci intrebuintittu(S), prin crearea in fine,
a sute de cuvinte(9) pentru obiecte ce destainuescu unu gradu cnlturalu destulu de
inaltu in raportu cu starea poporului primitivu. - Europeii si Ariii la rendulu loru
se separa : casti d'in urml in Erani si Indieni, cei d'anteiu in grup'a nordica: Celti,
Gt>rmani si Lettoslavi, si in grup'a sudica : Graeco-italici si thraco-illyrici. - Cum
co a formatu ua data in inina'il Europei, intr'unu timpu vechiu, ce nu se pote deter-
stremosii tuturoru Indo-gdrmaniloru Europei, separati la resaritu de fratii loru
Arii, - unu sin guru poporu, vorbindu aceiasi limba, impartita in dialecte, resulta
in modu nu numai d'in limbilt! de adi- europeeM, cari tote presinta
caracteristice indicii, pe e pe l si o, cumu si ua comuna visterie de cuvinte noui for-
mate,' cari tote lipsescu Ariiloru(lO). si d'in aptitudinea lndo-Europeiloru, con-
statata prin istorie, de a fond mari natiuni, in limba si consciinti:1 aceleasi: ca a-
rie'a, elenic'a, italic'a, celb..:'il germanic'a, sLtvic'a.
Ce.le doua mari natiuni germana si slava, cata se le presupunemu ca locuiau anco
(5) Fr. MUller, Ethnographie, Wien 1875. p. 69 seq.
(6) Cuno, p. 31-33.
(7) .!og. Flck, Die ehemalige sprncheinheit de1 Indogermanen Eu1opas, Gottingen 1R73, p.
164-175 seq.
(8) ldem. p. 201-261.
(9) ldem, p. 262-391.
(10) Fick, op. cit, p. 427-432.
www.cimec.ro
108
d'in betrane timpuri la apusu si la resaritu de Vistul'a in campiile sarmatice si ger-
manice, cu multu inainte forte de ce Grecii si Romanii se fi luatu veri-ua eunoscin-
tia despre Daci, Illyri, Kelti si Germani, toti acesti'a desemnati mai apoi cu unu
nume comunu de HypPrborei.
2.
Cestinnea acumu carui'a poporu apartinn instrumentele de petra, cumu si tumu-
lurile si dolmuele, pentru a us de espresiunile technice, nu se pote desleg adi cu
pucinele resultate ale cercetariloru istorice si preistorice. Unu punctu este insa
pentru noi siguru, dupo cele dise mai susu, co parerea cea de multu adoptata despre
ua populatiune primitiva de rasa finno iberica respandita in Europ'a inainte de emi-
grarea aci a familiei indo-europeene, traindu in epoc'a glaciala, ba anco preglaciale,
chiaru in cea tertiara, si de la care aru provenf productele epocei de petrlt - nu
are pentru sine nimicu mai autorisatu, mai verisimile de ctu opiniunea contraria:
care nu voesce a sci despre unu poporu propriu alu epocii de petra, seu alu dolmue-
loru si locuintieloru lacustre, care respinge esagerat'a vechime d'atatea mii de anni
a acestoru epoce, reducend'o la nisce timpuri forte aprope de cele proprii istorice,
ba anco considerandu epoc'a de petra ca identica cu cea de bronzu, ca apartinendu
adico aceluiasi poporu, numai inse pe ua scara mai inferiore a desvoltarei.
Cu alte cuvinte : epocele de petra, bronzu si feru suntu epoce culturale seu stadii
ale desvoltarii, pe cari acelasi poporu - dupo impregiurarile favoritore : aptitudine
mai inalta pentru ci vilisatiune, relatiuni teritoriale mai avantagi6se, legaturi cu ve-
cinetatea, comerciu etc., le trece mai iute de ctu alte popore ce inaintedia incetu, ba
chiaru stationedia sutimi de anni, traindu in pasivitate.-Acestu chipu de vedere con-
vine credemu mai bine istoricului, si gasesce punctulu de comparatiune cu parerile
mai nuoi alle geologiei si p:t.leontologiei, cari rupendu dllseversi tu cu vechile theorii
alle asia numiteloru catastrofe seu epoca distruget6re ale formatiunii globului cu lu-
mea lui organica-nu vedu in totulu d.e c9.tu -transitiuni seu grade alle desvoltarii.
- Elu anco se confirma si d'in impregiurarea co : descoperirile preistorice, in Au-
stri'a de es., la Kamenitia hora (in Croati' a), Szihalom in Ungari'a, la laculu de Gard'a,
la celebrulu Hallstatt; in Moravi'a, Bobemi'a, Galizi'a, Bucovin'a si Transilvani'a ne
areta pretutindeni objectele de petra cu calle de bronzu impreunate la unu locu, seu
celu pucinu asociate prin vecinetate (11).
Astu-feliu descoperirile n9 conducu ma.i multu la opiniunea co : epo-
eele de petra, bronzu si feru 3Untu trepte de desvoltare indistincte, alaturata seu tre-
candu unele intr'altele, ale unei familii de pop6re de un'a si aceiasi rasa; si nu e ne-
(Il) Comp. Liudenschmidt, Die Alterthumer unserer heidnischen vorzeit, 1858. - v. Sacken,
Ueber die vorchristlichen Culturepochen Mitteleuropa's 1862.-ldem, Leitfaden zur Kenntniss des
heidnischen Alterthums, 1865.-Kuhn, zur Geschichte der indogermanischen volker, 1845.
-Kneisel, Culturzustand der in.Iogennanischen viilker vor ihrer Trennung, 1867.- Gaisberger, die
bei Hallst.adt, l 841.- Fr. Krones, Handbuch der Geschichte Oesterreichs, 1, 1876,p. 140-154.
www.cimec.ro
10(1
cesaru a prim'a parere co : peri6d'a de petra aru corespunde rasei finno-ibe-
rice, ero cele de bronzu si de feru, Ariiloru Rasaritului, cari fiindu pe ua scara mai
inalta de cultura, partl3 nimicira, parte absorbira populatiunile primitiv!'.
Acestea dise ca introductiune la studiulu ethnologicu de mai la valP, se cercetamu
prin filologie, fysiologie si ethologie carei'a rase si grupe de pop6re apartinu locui-
torii tieriloru de la Dunare : Scythi, A.gatirsi, Geti si Daci, si ce urme ne au lasatu
d'in limb'a si monumentele de ori-ce natura ale loru.
CAPITOLULU II
Scythii
1.
Cestiunea originei Scythiloru interesa de ua potriva ethnografi'a ca si filologi'a, ca
si istori'a antica, pentru co de la deslegarea ei atirna in parte loculu ce trebue datu
in vechime pop6relol'u finice, slavice, litvane si germane. Suntu Scythii de familie
mongolica, atunci emigrarea loru d'in Asi'a in Europ'a trebue sa se fi petrecutu seu
inainte, seu dupo marea divisiune a indo-germaniloru in Arii si Europeeni. In pri-
mulu casu ei trebuiau a fi su;usi si con topiti de iado-europeeni; in alu doilea, ei urmau
se taie lantiulu esistentu intre aceia si pop6rele Arice, seu celu multu sa j6ce rolulu
de intermediatori. 8untu anse Iudo-Germani, atunci este intrebarea generale: apar-
tinu ei Ariloru seu Europeiloru, si cea restrinsa : careia anume d'in grupele arice seu
indo-europee?
1\lai anteiu cata sa precisamu co avemu acf a ne ocupA cu poporulu scythu luatu
in simtiu restrinsu, cu Scolotii (1), cumu se numia singuri, cu poporulu realu adico
ce a locui tu in nordulu marii negre, contr'a caruia Dariu intreprinsa espeditiunea sea
pPste Dunare, si pe care poporu Herodotu d'anteiu ilu precisa, defini si descrise
fidelu, separndulu de t6te pop6rele vecine, fie. acestea-Etreine, fie inrudita cu Scythii,
(1) Co :Ex.6&cxt era form'a elenisata a numelui Skoloto, cumu se uumia singuri Scythii, Herodotu
ua spune lamuritu in IV, 6 unde, raportandu traditiunea despre originea scythiloru, asia cumu
ua povestiau acesti'a, dice co : d'in celu mai mare frate Leipoxais s'a trasu seminti'a 'Aoxatcxl, d'in
Arpoxais- Kcxticxpot si Tpcxa1tL5c;, 2l1t6 05 tofl Y5rottitOY ciOtarov, tofl ol X.!lAEOYtCXl
IlcxpcxMtcxL a6fL1tCXat os 5LYCXL UYYOfL!l :EKOAOTOY:E, too BcxatAYjoc; 51tOOYOfLlrJY :Ex.oflcxc; o5
EA.l)Y5c; 'IOYOfLCXOCXY. Numele :Ex.oAoto alu Scythiloru ne intampina si in inscrivtiunea cuneiforma
d'asupr'a mormentului lui Darius, care insirandu t6te pop6rele nvinse de monarchu pune si pe CQUDKA.
in singularu. Lasseo, Zeitsch1i(t zur kunde des rnorgenlandes, v. VI, p 95 : Die Inschrift ii.ber
dern Grabe des Darius, a demonstra tu co Qqudra nu insemnedia nici: oras:ulu Skodra d'in Dalmati'a
nici l:.x.oopa d'in Makedoni'a, nici poporulu indicu .x.oopot (Ptol. Il, III, 13. Dionys Perieg. 1142
unde numele e d'in er6re, cumu probedia imediatu cuventnlu 7tOX.CXYEOOY, ce trebue schimbatu in
numai :Ex.oAoto -pe care Persii, fiindu-ca nu au o seu l nu 'l putea reproduce de
ctu prin Skurada seu Skurda, d'in care s'a facutu <}qudra seu <}qudara, cumu Xudra pentru Kurd.
www.cimec.ro
110
si-i circumscrise teritoriulu seu propriu (2). - La toti cei-lalti scriitori posteriori,
cu Rekateos de la Miletu incependu, numele Scythu inceta d'a fi ethnograficu, si de-
vine mai multu unu nume apelativu pentru t6te pop6rele nomade ale Nordului siRa-
saritului (3), totu astufeliu cumu in timpulu Imperatiloru romani, Trebellius Pollio
de es., numesce Scythi pe Peuci (Peucini), Grutungi. O.strogoti, Heruli(4), cumu
Dexippus in allu treilea sEcolu intitula cart{ a sea despre invasiunile Gotiloru l:xo-
.atxtX, ero Zosimus nu cun6sce pe Goti altu felu de ctu sub numele Scythu.
. 2.
Analys'a traditiuniloru de.pre originea Scythi1oru. - Se analisamu mai anteiu
traditiunile raportate de Herodotu.
Her. IV 5: Scythii singuri co ua mia de ani inainte de espeditiunea lui
Dariu contr'a loru traia unu omn anuma Targitaus, fiulu lui Joue si alu f{ltei riului
Borysthenes, avendu trei feciori: Leipoxais, Arpoxais si celu mai micu Colaxais. In
timpulu domniei loru cadiu d'in ceru in Scythi'a unu plugn, unu jugu, ua secure si
unu pacharu, t6te si t6te de auru. Voi fratele celu mai mare sa ia acele daruri; candu
se le pipae ele arJeu ca foculu; asijderea pati si celu d'alu doilea, pene ce venindu
1 indulu celui mai mica afla lucrurile re.ite si le lua acasa cu sinP. De respectu cei-
lalti frati ii incredintiara domni'a. D'in Laipoxais se traseu Auchatii, d'in Arpoxais
-Kitiarii seu Traspii, d'in Colaxais-Paralatii.-Acedt'a este legend'a nationale a
Scythiloru ( 4), care ca lPgrnda nu e resunetulu unui evPnimentu, ci mai multu o
gliud'a cugetariloru si si mtiriloru unui poporu, marturi'a despre chipulu si gradulu
starii bela politice si probedia permanent'a divisiune a Scythiloru rrgali
in trei triburi deosebite, si co Scythii nu fraJ ,,umai nomadi, dtho si agricultori,
stabiliti cu locuintiele.
A dou'a traditiune culesa de la grecii pontici (lV8) condta in urmat6rele :
Herakhs pascuodu boii lui Geryones a nemeritu in tier'a numita acumu Scythi'a,
care mai de multa era pustie. Aci silitu ae geru si de ua furtuna mare intra intr'ua
pescera, isi asterne pe lea de leu, sa iovelesce si d6rme. Desceptandu se si ne mai
(2) Herodotu IV, 120. 64, 46, 105 etc.
(3) Se pare a fi contribuitu la natur'a chiaru a stcpeloru d'in nordulu Asiei si Europei, care
determinandu pc toti locuitorii catre viati'a nomaila, lilcupatiunca uniforma facea sa apara toti ca unu
singuru poporu. Cu dreptu observa A. v. Humboldt (Kosrnos 1, 492) : .Die Aehnlichkeit der Sitten
ist, wo die Natur des Landes don Hauptcharakter der Sitten hervorruft, ein Sjjhr unsicherer Bewe:s
der Das l,eben in cler Steppe erzeugt bei Tiirken, bei Baschkiren (Finnenl, bei
K1rgisen, bei Torgod und Dsungaren (l\{ongolcn) dieselben gewohnheiten des nomadischen Lebens,
denselben gebrauch vun filzzeltcn, die auf fortgeflihrt und bei elen viehheerden aufgeschla-
gen werden
-(4) Cur1ius Ruf., VH, 8, 17 face pe Asiat:cii Scythi >e vorbesca astu feliu lui .\ksandru )fa.ce
donu : dona nobis data s nt, ne Scytharum gen tem ignores,jugum boum, aratrum, ha.sta, sagitta
et patera.-Homboldt, Central Asicn 1 21i3, Kosmos 1 395 crede coasta legenda s'arufi na.scutu
d'in amintirea despre caderea vre unui aerolitu.
www.cimec.ro
111
gasindu si caii trasurei furati d'in porunlla divina, sa lua in cautarea loru, si co-
lioda t6ta Wir'a peno ce ajunse la loculu Hylea. Aci, intr'ua subterana adnca afla ua
fiintia estraordinara (Echidr!'a) de la capu peno la peptu femeia, ero de aci in josu
s'erpe, pe care, de si ioghetiatu de spaima, o intreba de a vediutu unde-va caii sai.
Ea 'i respunse co suntu la deos'a, anso ou ii va da 1epiv ot Dobendindu E-
chido'a trei baeti cu Hercult>, ii restitui caii, si 'lu ruga se-i spuna: deco se voru face
copiii mari, se-i lase a stapan acea ti era, seu sa i trami ta la deosulu? Elu ii dede
atunci unu arcu si unu briu, si cte va cupa de aur, dicendu-i ca se opresca la sine
pe acera d'in copii care va plltea trage cu arculu si incinge briulu ca elu, ero pe cei
l'alti sa-i gonesca d'io tiera. Skythes, crlu mai micu d'in frati, implini conditiunea ta-
talui, si re mase rege in lJculu mamei sela; cei-l'alti doi frati Agatirsos si lonos fura
siliti a se stabili aiurea (5).-Acesta legenda prin caracterulu seu cu totulu grecescu,
si incarcata cu 6re-care eruditiune mithologico- geografica (dPspre insul' a Erytheia la
Gadeir'a, locuinti'a lui in fondu e aceiasi versiune a lui Targitaus; ambele
tindu a areta originea divina a Scolotiloru, si in se f:1.vorisa. fratele celu mai
mi cu,
Cea d'a treia legenda nu are in sine nimicu myt.hicu, si ne areta numai co Scythii
au emigratu d'in Asi'a in Europ'a peste Cimmeri (6), pe cndu cea d'anteiu ii faee
autochtoni, ero a doua ii scob6ra d'in Nordu.
3.
Flavitts Josepkus cunos.mtu prin scrierile biblice, deduce pe Scythi d'in Ma-
gog (Antiq. Jud. 17). Dupo Ezech. c. 38, 39 acesti'a sun tu vitezi cavaleri veniti d'in
departatulu nordu (38-15, 39-12) armati cu arce li sageti (39-3) cu scopu nu-
mai de a jefui si a pustii (38-12 si 13). Jeremia c. IV -VI nu indica numele ace-
stui poporu jafuitoru alu natiuniloru (praedo gentium IV -7), aoso ilu descrb ca
veniodu d'in tier'a B')reala, de la capetulu pamentului (VI-22), vitezu (V-16) cu
arcu si sageti, iute ca vulturii si (IV-29, VI-23, IV-13), batendu-se pa
josu si vorbindu ua Iim ba necunoscuta (V -15) (7).
(5) Comp. Ki:ippfn, Nordgfstade des Pontus, p. 13.-Ritter, Vorhalle p. 64; Ukert, 266 nr. 13.
-Aceiasi legenda se afla, cu pucine modificatiuni, pe ua inscriptiune greca. Ukert. 266 nr. 15. -
Dlod. Sic., Il cunosee acesta legenda, si pe Skythes; anso in loculu celoru duoi frati ai acestuia pune
pe Palos si Napas, de unde se trs.gu Scythii : 7totAotl si (Corn. Plin., VI, 19. Steph. Dyz. v.
Sollo, c. 19.-Comp. Ukert, 269.- Cuno 29!) identifica pe 7totAotl schimbati in Spalei
cu Sporii lui Procop.
(f) Analys'a acestei traditiuni de unu caracteru istoricu o vomu face-o in partea a trei'a a stu-
diului de facia.-Compara despre dens'a Duncker. Gesch. Alterth. II 329 seq. -Freret, Mem sur
lea Cimmer., Acad. d. insc1., t. XXXH, in-12, p. 223 (XIX, in-4).-A.delung,Aelteste Gcsch. der
iJeutschen 1806, p. 18-24,-Rog. de Delloguet, Les Cimmeriens p. 37 sq.
(7) Bellognet si alti invetiati nu indouescu de identitatea Scythiloru cu !lfagog (Les Cimmeriens,
Paris, p. 24).
www.cimec.ro

dimile in genere ale Scythiloru, t6te acestea potu fi cu totulu o bieei uri naongole,
cumu pretinde (p. 362-63), Neumann si altii; ba anco aru putea sa fie ase-
menarea si mai intinsa, observa Rawlinson, si totusi ea nu probedia originea mon-
gola a Scythiloru, co: 1. identitate de obiceiuri adesea se gasesce la pop6rele
cele mai departatr, cari nici ua data n'au fostu in (26); si II-lea, unu po-
poru fiindu in legiltura continua cu unu a]t,Jlu se nasca cu timpt.lu unu schimba re-
ciprocu de obicPiuri intre densii, fora ca acest'a se fie drstulu pentru a ua
legatura reala ethnica.
III. A.rgumentulu limbisticu desvoltatu cu t6te amanuntele de Karl Neumann in
oper'a : Die Helleuen im Scythenlande:.(27), a gasi tu si mai pucina aprobare.
Prin sfortiarea d'a demonstra resturile limbei Scythe cu limb'a actuala mongola au
toralu a ajunsu la resultatulu de totu ciudatu co intr'ua epoca attu de departata,
mai nici ua diferintia nu se simte in tie, de si se scie co tocmai limbile nomadiloru
suntu supuse la mut.bilitate cu multu mai mare de ctu limbile poi-6reloru asiediate
(statornicite) (28).
Ctu de seri6se insa sun tu ethin!ologiile lui Neumann a proba tu Schiefner (1.
c) si Miillenhoff(29), primulu marginindu-se a dovedi co: resturile d'in limb'a
scytha nu suntu proprii a fi supuse la ua filologica cercetue, pe candu Milllenhoff
togmai prin acest'a - dupo cumu vomu vede mai la valle, a sfaramatu in modu
decisivu ori-co nazuintia d'a se mai movgcJlisa Srythii lui HProdotu (28).
Despre preparatiunea Cumisului la Calmuci si Nogai vctli Clarke Travels [ 313.-De Hell, p. 274
tr. engl. si Dahlla Neumann, op. cit. 1 281.
(26) Vedi .Ausland" 1867 nr. 47 interesante esemple de acest'a. Ua parte d'in ele vedi la Cnno
p. 298 nota.-Ose. l'eschel, Leipzig 1874 p. 2!-27, ne procura si mai multe.
(27) Pentru a se aprecia val6rca celorn-l'alte argumente aduse de Neumann vomu indic cte-va
esomple : Scythii snntu Finezi, fiindu-co acesti'a peno adi se numescu de Slavi Tschuzi. Grecii cari
aftara numele Tschud prin intermed ulu Getiloru, d'in motive euphonice facura d'in Tschttzi-
Scythi (p. 140, 180). Cum:t se impaca atunci Neumann cu Herodotn care spune precisu co :Exo-
A.oto era numele propriu, dome.;tJCu alu si co Scythii este numai form 'a hellenisata a
lui Scoloto?-Neumann pune mare greutate pe aceea co: Scythii lui Dareins cinci sageti;
si la Calmuci peno adi ua retributiune seu amenda consta totu in cinci sageti.-Aflamu anso si
la Rusi totu astn-felin : 5 capete de vite, 5 cai, 5 copeice, 5 haine cmmte si 5 necusute, etc.
In mythologi'a indica apoi, Kmadeva si-a luatu numele de Pants.bavna si Pantsha<;ara, de la
cele cinci sageti ale amorului. Vedi dictiouarulu lui Kowalewski, p. 1705 si 1600.-Comp . .l, Schll'f-
ner, Spmchliche Bedenkw gegen d s Mongolenthum der Scythen (Bulletin de la classe des Scien-
c s historiqucs, philologiques ct Politi!}ues de )'Academie Imperiale des Sciences de St. Petersbourg
t. XIII, 1856, nr. 13. p. 194-206).
('l8) Mnx MUile, Vorlesungen iiber die Wissenschaft der Spmche, trad. C. Bottger, Leipzig
1866. Schlefuer, l. c. col. 196. -- Peschel, V ulkerkunde.
(29) Ueber die hel'kunft und sprachc der pontischen Skythen und Sarmaten, in Monatsbericht
der Preus. Akademie, aogust 1866.
(30) Cuno p. 300 sefl. nu reproduce de ctu critic'a lui Echiefuer Miillenhoff.- Cte-va e-
oemple d:ln asta critica suntu destulu de instruit6re. Asia, faptulu rapodatu de Her. IV 2, co
Scythii orbesc11 pe sclavii loru, Neumann il atribue unei neintielegeri; unu scythu spuse lui Hero-
dotu cuventulu tosu, adica mongol : csmentana; elu anse crediu c'aude greculu tro ooos (p. 282
www.cimec.ro
115
5.
Schafarik despre J::Jcythi. - Schafarik in :;nathtr' a sea opt1ra: A"tichitatile s la-
vice (31), a emisu opiniunea, co S 'Ythii dupo loru erau poporulu celu
mare vi numerosu alu Slaviloru afl.atu deja de vecuri in care se intin-
dea de la secol. V _le:., inainte de Chr., pene la alu V

dupo Chr., de la Baltic'a


pene la Marea-negra, intre Carpati. Donu vi Volg'a de susu, pene la Nowgorodu,
sub numele de Vendi si Serbi; deru co acfsti Slavi intre cari se soeotiau si Scy-
thii plugari si agricoli ai lui H., erau stepaniti de unu tribu f6rte numerosu, de
Scythii anume cei de origine mongolica, cari occupau tierile de la Pontulu-Euxinu,
in jurulu Olbiei. (32). - Ce privesce limb'a acestui micu numf'ru de Scythi ce
de miratu, dice elu (p. 283) co prin 6re-care cunoscintia a limbeloru Zenda. per-
sana si medica, se p6te in cuvintele scythe (numele SLythu Skuloti si ale tribu-
riloru sela; numele 6meniloru, vi anume alu Regibru, numele dieiloru, dieitieloru,
localitatiloru etc) ua inrudire invederata cupersiL'a si medic'a. Si acestu cminunatu
Ihenomenu (p. 248-5), cisi afla esplicatiune part9 in indelung'a locuintia a Scy-
Neumann). - a lui Herodotu suntu mongol. arat omeni cpopo1u; =
mongolu: Nomutschi seu numutschi arcaRi (Neumann 186); "(illlpjot Il un tu Oo"(Ot v.i lui Stra-
bonu (de si ledur'a Ootot Str. 306 nu e sigura; si Strabo numesce Oojot longa Iazygii Sarmati-
cari suntu de origine arica, dupo insusi Neumann) - si ambii se tinu de mongolnln urga, la-
garu", (- Schiefner col. 196 d'in contr'a ob;erva co urge semnifica numai cortu, urgege, cor-
tulu Canalui seu altoru superi6re (Kowalewski p. 590) .pentru co pretutindeni,
Neumann, unde Mongolii se opriau, seu se oprescu anco, aflamu c.te-ua mga"). (Cite-va renduri
mai josu insa, fiindu co profes. Scbott ii amintesce co .uruk" aru semna .tribu" prefera asta e
timologie .caci asia numitii Gemgi seu Urgi in faptu alcatuia primulu uruk, prin care puteu
caletori Grecii olbieni cu marfuri in tiera Isscdoriloru.") Kolaxais (KoA.tiecw;;), fratele celu mai
micu alu lui Targitaosu, celu care rapesce ( dupo povestea Scythiloru, H, r. l V. 6) cadiutele d'in
ceru daruri de auru - nu e altu de catu 'llongolulu Khulaghukhu seu Khulughukhu a rapi,
a jefui, Khulaghuktschi seu Khulaghatschi .Hotiulu"; fratiloru sei : Arpoxais Lei-
poxais (dupo Neum. Nitoxais) corespundu mongoln. Urbatschi .unu oruu nehotaritu, nesta-
tornicu"; nitsoktski .unu omu ce se lasa d'unu lucru" (p. 186), si in fine Targ:taus - de la
mong. tarkhakhu "a se intinde, a planta" (184) - Totu asemeni etimologii: =
mong. jeke dsam (mare drumu); deru fiindu co in unell manuscripte se citesce
convine lui Neumann mai bine a deduce acesta d'in : .dru-
mulu adunari" ; iaru - - forte comodu, printr'ua simpla er6re
a lui Herodotu: .La intrebarea des;re numele locului ce H visitase, primi el de la socii
sei de drumu S yti respunsulu : aimac dsam bui .sun tu drumurile cele sacre', etc, etc.; In a-
ceslu chipu Neumann in t6ta oper'a sea, d'in care citaramu cte va esemple numai.-
Este curiosu numai cumu asemeni limbisticc scamotaginri .(linguistische Taschenspielereien)"
precumu indreptatitu le numesce Schicfner, a pututu trece in uneld nle lui Herodot.u,
cumu de es: a lui Stein.
(31) Slot'. Staroz, 2 voi. - traducti'a germana, in care s'a strecura tu mai multe erori, Sla
wische Alterthumer, de Mosig von Aehrenfcld, 1843, 2 volume.
Idem, tr. germ. 1, 181, 271.
www.cimec.ro
116
cthiloru in int.,riornlu Asiei, parte in vecinetatea Mediloru si Persiloru ; in zabav'a
Scythiloru prin Medi'a pe timpu de 28 ani, in fine in vecinetatea cu Sarmatii, unu
cpoporu medicu, cu care ei statura a.ttea secule in relatiune, si si amestecara mo-
ravurile si limb'a.
Theori'a lui Schafarik preseota. pentru noi mai multe im posibilitati:
I-iu Este greu a admite co Slavii, unu poporu ce oumenl. mili6ne, se fi fostu subju-
gatu de ua mana diJ Moogoli; treca apoi sub stepanirea Sarmatiloru, Gotiloru, Hu-
niloru, fora sa se scie in timpu de 13 seu 11 secole ( dR la Hesiodu pene la Ior-
danis) nici macaru dfspre esistenti'a loru, ca cumu aru fi remasu mili6ne
ua putere latenta in miscarile uriasie ale celoru alte pop6re. (31).
2-Iea. Schafarik nu 'ntemeiadia hypothrsele sela pe nici-unu scriitoru anticu grecu
seu romanu, ci talmacindu restalmacindu cte-va notitiP, invocandu autoritatea
Chronicarului Nestoru d'in alu XII secolu, contr'a autoritatii lui Herodotu d'in alu
y.Iea secolu inainte de Chr., despre raporturi ethnice anteri6re chiaru acestui'a (34); si
3-Iea. A sustine pe de ua parte mongolismulu Scythiloru, intemeiatu pe ua pretinsa
assemenare a phisicului intre ambele pop6re, a recun6sce pe de alt'a: co totu
ce ne remane d'in limb'a scyth1. c:aru trebui se puna inrudirea acestei limbi cu
medo-persic'a afara de induoiala (p. 284), si in acelasi timpu a esplic
acestn miouoatu phenomenu prin imprumutulu facutu de Scythi de la Medo-persi, este
-pare-ni-se, ua coosecintia ce are in sine si contradictiunea sea; caci deca totu ce
scimu d'in limb'a scytha este 'mprumutatu de la Medo-persi, d'in ceea-ce ou scimu
urmedia sa fi fosb limb'a scytha ua limha mongola? - Si totus: Schafarik fac,lse
unu pasu iosemnatu in adevarului, conatatandu originea indo-europee
a curinteloru sr,yths. (35)
Scythii suntu IndoE'J.ropei. - Donaldson (36) si I. Grimm (37) au aretatu anco
de multu prin analys'a cu scythice ajunse pene la noi, co: Scythii lui Hero-
dotu suntu unu poporu indo-eurofleU. Cu acesl'a insa cestiunea ethnografic1. nu e de
ctu in generalihtea sea determinata, coei mai rem\\ne partea cea-i-l'alta a ei: cartda.
anume din grupele marei familii apartinu Scythii ?
Opiniunile sun tu diversu impartita:
(33) Theori'a lui Schafarik este mai pe largu combatuta de G. , . Wlctershelm, Zur vor-
geschichte Deutscher Nation, Leipzig 1852, Excurs A: Uber Schaffarik's meinung: dass Sla
ven die ersten Bewohner des Landes zwischen den Karpathen und dem Adriatischen Meere
gewesen seien".
(34) Wietersheirn, 1. c. - Cf. Cuno 304.
(35) Ua opiniune nu mai pu9inu hasardata t'ste a lui B. KortUm, Griech. Geschichte 1, p 301
seq., care vede : in Sc.ythii Nomadi pe: Mongoli; in Scythii agricoli, pe Slavi, Sarmati si altii;
in Budini si Geti pe Gumani, iar in Kimmeri - unu tribu d'in fa.mili'a kimrico-iberica. - Kurd
de Schloezor, Les premiers habitants dela Russie, Paris 1846 tine ca si Schafarik de Slavi pe
IxMlcu "(t:.OOpjo{ t:.t
(36) 'Varonianus, p. 30-40.
(37) Geschichte der Deutsche Sprache, 184.8.
www.cimec.ro
117
Pe candu Halling (38), Pinkerton (39) si Grimm ii considera. de Germani, Schleicher
altii, de stramosii Slaviloru, Lituaniloru si Germaniloru, intr'ua epoca candu acesti'a
anco neseparati constituia un'a si aceiasi familie; Lindner (40) Cuno (41) etc. (42.)
de chiaru Slavii de adi, - Zeuss( 44) si Miillenhoff( 44) le dau ua origine eranica, iara.
Rawlinson (45) hesita a se pronuncia.
Argumentele lui Z9uss sunttJ: a) Famili'a medo-persica era in antichitate pe langa
cea. indica si semitica cea mai respandita in Asi'a, !'li um:. numeru insemnatu d'in po-
p6rele sele erau date vietiei nomadice; b) Religiunea scythica este identica cu cea
medo-persica; c) Lamurita marturii confirma medo-persa a acestoru pop6re
noroade; d) N umer6se comparati uni alle numiloru scythice si perso-medice du cu la
acelasi resultatu.
Lui Miillenhoff se cuvine meritulu d'a li completatu demonstratiunea lui Zeuss, e-
saminandu in modu sciintificu tote cuvintele pastrata d'in limb'a Scythiloru, si prin
acest'a, deslegandu pentru totu-d'aun'a cestiunea despre positiunea ethnografica a Scy-
thiloru si Sarmatiloru. In desu citat'a disertatiune a sea probedia mai anteiu (pag.
551 - 2) co Sauromatii pe cari Hippocrates (de aere 89) ii numesce uou
poporu scythu sun tu de origina medica( 46), rediemandu- si parerea nu numai pe ase-
menarea costumeloru (not'a 1 p. 552). dero si pe comparatiunea numeloru sarmatice
si alane cu eranic'a, d'in care resulh in modu ndndoiosu inrudirea ambeloru popore.
Apoi (p. 553) dupo ce stabilesce co Seythii si Sarmat ii vorbiau aceiasi limba, iose in
dialecte diferite, trece la analis'a cuvinteloru s.-ythice, care-i da dreptu resultatu co :
nu se potu mai lesne si mai completu prin alte limbi a fora de cea vechia
persica si de zende; co prin urmare Scythii si Sauromatii au fJstu unu poporu era-
nicu, si parerea cum co Slavii s'aru trage dintr'ensii este cu totulu nefundata.
7.
Cun o asupr' a Scythiloru. - Thcor, 'a despre identitatea Scythiloru pontici cu fa-
mili'a letto-slavica fu mai de curendu sustinuta cu multa cheltuiala de eruditiune
(38) Geschichte der-..Skythen, Berlinu 1833.
(39) Dissert. on the origin and progress of the Scythians or. Goths. Lond. 1787 in 8.
(40) F. L. Lindner Skythen des Herodot, Stuttgart 1841.
(41) Op. cit.
(42) Iordan. Or'Sgg. Slav. '1'. 1-2. Foi. Windob. 1745. - Gatherer, an Prussorum, Litua-
norum cet. pop. Lettic. orig. a Sarmatis liceat repetere? in Comm. Soc. Scient. Gotting. t. XII,
p. 161-272; t. XIII, p. 79-137- Freret Oeuvrcs, ed. 12, t. V, p. 57 etc. - P. G. Eichhotl'
Histoire de la langue et de la littemture des Slaves, considerees dans leur origine Indienne-
leui'S anciens monuments et leur etat present. - Steph. v. Horwat, Urgeschichte der Slaven.-
Peath 1844. - L. Georgil, das Eui'02Jiiische Russland in seinen iiltesten Zustiinden., Stut-
tgart 1R45.
(43) Die Deutschen und ih1-e Nachbarstiimmc, Munchen 1837.
( 44) Op. cit.
( 45) History of Herodotus, 111, p. 199.
(46) Pliolus, N. H. 6, 19.
www.cimec.ro
118
de cot re Cun o in oper'a se a : Forschungen im der alten Volko.Jrkunde, ( erster
Theil), Die Skythen (B rlin 1871 )( 4 7). Elu pleca de la : Ce au deveni tu
imPnsulu poporu alu Scythiloru, acPsti'a nu erau Slavi P si unde locuiau Slavii in
vechime, deco nu erau ei Scylhii, candu mai alesu Fmigratiunea loru in tie-
riie ce ocupa de la alu VI lea secolu d. Chr., sub numele de Slavi nu afl.amu nici ua
urma? (p. IX). Elu mentionedia apoi l'O : intinderea Scythiei devine d'in ;:e in ce
mai mare in scriitorii posteriori lui Herodotu. Si acesta impregiurare insesi serva
in acelasi timpu de confirmatiune a probei apagogice trase d'in Herodotu : cum pu-
teapoporulu Scythu sa se intenda. asia dicundu in infinitu, deco nu era consolidata
idee' a despre marimea-i imensa P Si cum se putea nasce asta idee, si cum putea sa se
consolidedie fora realitate?( 48)
Cu asemenea dogmatice propositiuni stabilite a priori, Cuno tote le esecuta; tal-
macesce si restalmacesce marturiile pentru a cu ele seu fora ele. Pe lndo-
Scythi ii tine de Parti (p. 205), si pe acPsti'a de cei mai rubediti cu Sluii, pentru
co numele Arsakidului Vonones amintesce pe vechiulu slavicu w;jna cresboiu wojnu
resboinicu; numele parthicu Vardanes=slav. Bratanu (d' la Brat frate) seo=
Vladoni (de la vladati imperare; Pacorus, d11 la sl. paku validus cu sufix orus,
etc. (p. 200). Numile rrginei Amazoneloru Onitbyia si a lui Orikos fiulu regelui
Skythu Ariapeith!ls, le ded1ce d .la slav. Oriti carme, kroat.. orias uriasiu (p.287).
- Cum predemonstredia elu slwicitatea numeloru topografice la nordu de Pontu se
vede d'in urmatorcle, p. 230 : Prin Rhipe seu Rii desemnedia scriitorii VPrhi pa-
tru systeme de munti; fiindu-co etymologi'a fini ca convine numai la doue, ca ta se pre-
rerimu ttymologi'a slavica de la radecio'a rip. !. .. Kimmerii suntu pentru Cuoo fora
discusiune Scythi, d,ci Slavi (p. 259). de si tote fmtanele deosibescu d1stulu ambele
poporfl. - cCo SqLhit nu erau nici de cum PHsi, dice Cuno, este tacerea
scriitoriloru vechi u1 proba negativa de' mare greutatf'. (p. 320): - ore asta
tacere a scriitoriloru n'aru fi cu mai multu dreptu ua puternica dovadJ. pentru nesla-
vicitatea Scythiloru? -- Esplicatiunea resturiloru d'in limba prin slavic'a
moderna e numai aparenta. Mai anteiu in timpulu lui Her.:>dotn si alu lui Dareius
.. .
(47) Despre valorea hypotheseloru emise in asta opera, vedi reeensiunea lui Gutschmld, in Lite
1arischen Cewtralblatte 1871 p. 1025 sq.
(48) p. IX. Cf. pp. 90. 249. 311, 313 in care repeta d'in punctu in punctu aceleasi intrebari.-
Cu tote astea: I, apagogic'a doved!t despre slavicitatea Scythiloru nu esista pentru co: Scythii puteau
prc bine sa se stinga, cumu s'a si stinsu, respandindu-se in regiunile departate si necunoscute d'in
nordulu Asiei si Europei, seu contopindu-se in parte cu poporulu Getu; II-lea, intinderea numelui
.Scythia" la s:riitorii posteriori lui Herodotu, nu corespunde realitatii, astu nume devenindu colec-
tivu pentru tote poporele noma.de ale nordului si resaritului, cum la.muritu spune Plin. hist. nat. IV
25: .:;cytharum nomen usqueq 1aque transiit in Sarmata3 atque Germanos; nec aliis illa du-
ravit appellatio, quam qui extremi gentium harum, ignoti prope caeteris mortalibus degunt"; 111-lea
Opiniune a altmintrelea drcpta., co: Slavii nu sun tu veniti in locuintiele de adi tocmai in timpulu is-
toricu, caci in acestu casu amu afla ore-can notitie despre unu atare evenimentu, - nu implica ne
cesaru identitatea Slaviloru cu a Scythiloru,cum creM C:uno, caci se pare a fi s;guru, dupo cum Miil-
lenhoff a si : co poporele ce Herodotu deosibesce de Scythi : Nettrii, Androphagii si Melan-
erau stremosii Slaviloru.
www.cimec.ro
119
limbele slavice nu se vorbia ca acumu; alu douilea, cuvinteloru scybhe pro-
bedia intre alte legi ale sun1-tloru - trecerea originarului s in h (asia in numele
scythicu alu orasiului Theodosi'a: IX, ce e glr>ssatu prin E7tta&Eo<;, sa recunosc a
apers. h1pta, siepte),- cum este in eranic'a si grec'a, pe candu limbele
slavice nu cunoscu asemeo( a transformatiune( 49).
Pucin'a valora iose a etymologiiloru lui Cuno reese mai bine pu nendu le in corn
paratiune cu ale lui Miilleol10ff.
CAPITOLULU III.
Probe philologice
GLOSSARU SCYTHlCIJ
Cercetarile asupr'a Iim beloru vechi ale caroru resturi ne sun tu pastra te de scriito-
rii straini: greci seu romani, ne presinta de la prim'a data seriose greutati; caci
resturile acestPa nu suntu transmise in alfabetulu nationalu, ci prin transcriptiunea
greca seu romana, care nu putea totu-d'auna se rerroduca fidt>lu si precisu tote sune-
tele limbe;, ci le modela dupe legile loru euphonice. ulu nume KarthuHadath,
de es. devine la Greci Karchedon, iaro la Romani Oarthago. Mai alesu Grecii erau
obicinuiti a sau mutila cuvintele streinl', cum dPja Strabo(l), si multu timpu
dupo elu Lydus(2) cu dreptu imputatu(3).
AcesL'a prinste ueaperatu si cuvintde scythe de cari avemu sa ne ocupamu. La
ele se mai adaoga si imprejurarea co multe suntu nume proprii d'in periodele VPchi
ale limbei, ceea-ce aduce greutate a se prin limbele moderne; la multe iarasi
sensulu originariu necunoscandu-se, ethymolog1'a adesPa balautiadia.- Dd mare im-
portantia suntu neaperatu cele transmise cu semnificatiunea loru; anse si atunci ce-
sti unea totu remane, deco cuventulu, deco nsemnarea lui astu-feliu cumu se da este
seu nu corecta. Mai departe, Scythu, Scythicu n'a avutu totu-d'aun'a ua insetunare
J ropria, determinata, si e intrebarea : ce intirlf ge de es., Hesykios candu dice :
scythicu ?, si ce sigurautia potu ave numele dlrte de scythice de cotre scriitori ca Ap-
pianu, de esemplu P
D'in ace.it'a resulta lamuritu : co unu atare glossaru numai d'in punctulu de ve-
dere istoricu se pote facr, si luandu de basa studiulu ruethodicu si systematicu alu
lui l\liillenhoff-cu ale carui t-thymologii rare ori vomu avea a fi in desacordu,-di-
videmu materialulu in doue: 1-iu, Cuvinte transmis> cu srmnificatiunea loru; si 2-a,
cuvinte a caroru semnificatiune nu se da de anticitate (scriitori, inscriptiuni, monfd!').
(49) l!'lck, Die ehemaligc Spracheinheit de1 Indo-gcrmanen b'uropas, Guttingen 1873, p. 407.
- Splegel, Die Scythen im .Alte1thum, in Ausland, 1871, p. 72'i.
(1) Strabo, p. 667 ed. Didot.
(2) Lyd. de Magistr., III, 32.
(3) Iuvetiatii moderni, ca Ch. Lenormand Hist. Ancienne, III, 1,3; Dellognet, glossaire Gau
lois, 65, Diez, Gr. der R. Spr. I, 79 St'q. - Hase etc. a doYeditu mai multe a'emeni metamorfose
in scrierile celoru vechi.
www.cimec.ro
120
1. Cuvinte transmise cu semnificatiunea loru,
Herodotu
1. 'Evcipss<; adico o[ (IV 67 comp. 1 105), dupo Herodotu, care da tradu
cerea lucrului; dupo Hippokrates cnebarbatescu care da pe aceea a vorbei,
-corespunde zend. e-nairya (comp. zend. e-vta=r,-vta), arie. a-narya nebarba-
tescu compusu d'in negativu a -si nar, barbatu. (Co;rp. Zeuss 294, Miilleohoff 553,
Scbafarik 1 283. - Fick 406).
2. 1 dico tpai cioc[ ceai sacre, fontana si ua regiune. Traducerea lui
H. e corecta. ofera greutate. Zeuss (295) cugeta la. ze11diculu asha, as-
havan, sanctu, si pate p'>teca, drumu; seu pers. Mabpai Circumscriptiune sancta:t.
Miillet'hoff, care respinge asta ethymologie, crede co E este unu privativu a, si in
cuventu sta ideea de cneviolatu, neviolabilu:., ra in gdrmanulu heilig; ero el
path, apers. patbi, poteca. Elu nu esplica anse pd enigmaticulu fL ce-lu aflamu si in
alte asf'meni compo litis (' ), 'Apltf1.7ta.tot, olb. ToufL@IXlO<;? tanait.
'lpafL@oicrtoc; (corup. meu. pers. Herod. I, 114 sq. 9. 122. - Aeschyl.
Pers.). - Rawlinson (On tha Ethnogra hy of the European reduce
sen la Skr. accha, grec. cXlliX si bt. S3Cra (de siguru nefundatu). Dupo Cuno:
form'a cuventului aru fi : Svampaios, d'in a3l. svetu ctap6<; si asi. pati, 606c;, pe
care Herod. l'aru fi transformatu in Ethymologi'a lui Miillenhoff e fora
indouiala de preferitn.
3. 'AptfLIXCl1tO[, unu poporu, adiro (.l.Ot>Y6)031XAfLOl (IV 27) : o&YO(.L!iCofLISY aotoi'>c: :Exo-
-3-tati 'AptfLIX01tOUt;. l&.p o ISY 'X.IXAEOYcrt :Exu-3-at, 07t00 os tOY op&iXAfLOY ( comp. 3, 116).
Traducerea lui Herodotu nu e corecta, caci nu insemna in nici ua limba U-
nulu numeralu; !'lk. dima primus fiindu ua. formatiunA tardia. Dupo Miillenhoff
'Aptf1.-1X01tot=zend airyaman, familiariu, supusu, si acpa, aH calu cavendu cai su-
pusi, blanii (p. 555). Rawlinson aduca gresitu pe - (dupe elu in locu de
cu skr. prathama., zend. frathoma, grec. 1rpooto:;; ero spu cu lat. spic seu
spec-radecin'a cuvent1loi specio, specto, speculor, aspicio. Cuno (326) fora sa obs rve
co skr. dima e ua formatiune tardie, deduce d'in elu pe arima, si-lu pune in strinsa
rudenie cu slaviculu cjedin cunulu!
4. denominatiune scythica aAmaz6neloru, adico avopoxt6vot> otop r&.p 'X.IX-
Mot>at toY tb os 7t1Xtli xts[vm (IV, 110). - Traduetiunea lui Herodotu pare a
fi si aci necorecta; coei acelasiu cuventu si aceiasi forma nu potu fi de ua data unn
substantivr, unu femeninu eeu commune in nomin. plur., si de alta data unu verbu
in iufinitivu. Este de admisu co Herodot11 a pusu olop-in locu de olp6 -,si o{opo.
este cu sigurantia=zd. skr. vra barbatu, erou (Zeuss 295, Schafarik 1 288, :Miillun
hoff. 555; Kuno 316. Rawlinson l. c.) ero -1tatli=nominativn pluralu d'in prJ.fi zd.
paiti domnu, in locu de patayo, pataya (vrdi Justi, Handbuch der Leip-
zig 1864: p. 389); asia co: aru semna, stapanit6rele bubatiloru. Rawlinscn,
Zeuss si d. Hasdeu (Istoria Critica ed. 2 p. 18,!) se tinu de traductiunea lui Harod.
www.cimec.ro
121
deducu 1t1Xtti=skr. vadha, a bate, a omor a sfarama. - Cuno de si nu gasesce otllp
-in limb'a slavica, ci numai a dou'a parte a cuventului: muti in litvanulu patis cdop
esplica cuventulu, de origine slavica, fiindu-co scimu, dice elu, co famili'a
slavo-lettica se afla de timpuri nrgandite in campiile Europei orientali.-Ethymo-
logi'a lui Miillenhoff ou ne impaca in co privt>sce pe care ntl p6te veni in com-
positiune cu o!.po, coei in .1cestu eJsu aru trebui sa tia : oEpo1ttXtvl, adico tocmai con-
trarinlu : femeile stapanito de barbati.
Hlppocrates
5. odico, 'X.IXA<f>Ytat te o[ totai1tot (de aete 22). Acesta esplicare
e mai propria de ctu ai lui Hrrodotu; cuventulu este ua formatiune ad-
jectivala d'in zd. skr. nar, nara, homo cu privativulu a. Corup. nr. 1.
Pllnlos
6. Temarunda : cMaeotim Rr.ythre Tfmarmtdam vocant, quo significant matrem
(VI 20). [Comp. cu Harod. IV 86, toi1 Dovtoo (IV 51, 'Tdvto;) si
Dionysios Periergrt v. 163--167] Zeuss (296) iotemeiatu pe lectur'a incorecta Ttme-
1inda deduce CUVelltuln d'in maghiar. tenger, mare, seu turcesculn dengis, Si inda
d'in magh. anya, turc. anja, injn.-Botticher (Arika p. 57)=skr. tmara, aqua, ceia
ce e de respinsu, coei lipsescu probele.- E do preRupnsu co-nnda va fi fostu ua data
in skr. Comp. Miillenhoff 556 'ramarunda=mator Unda. Cuno (246) crede a fi=
slav. nnmerus in6nitus si litav. tmdu apa immeosa seu apa negru
11. Cuvinte a ca1oru insemnare flU s'a transmisu de anticitate.'
Herodotu
7. dieiti'a vetrei si a focului (VPst'a) IV 59. Dupo Zouss (286) si Miillenhoff
este ua formatiune femenina cu tenuis immuiata communa tnturoru limbeloru arice,
de la tap a a lumina. (Comp. Bopp. V11rgl. Gramm. 841 seq.-Justi p. 132,
-Cuno 198;. Rawlinson).-Credemu anso co nu p6te sa stea in nici unu raportu
tap, coei numai in dialt'ctelfl eranicA mai nu oi ne i ntempina tab pe longa tap (Ji'ick
p. 406.1
8. 'A1tLIX-=fij (IV 59), numele dieitiei pamentului, Tellus; se compara mai anteiu
cu lat. Op-s; radecin'a anse ap-cu sensnlu coresp11ndietoru se afla desvoltata indes-
tul o si in aric'a. (Miillenhoff 573; 285, 762.-Rawlinson.-Fick).
9. 'Aptt!L1tiXOIX (' Ap'(t!L1taact, 'Ape1t1tiXatXIV50), nume!& dieitiei Aphrodit'a.-daiX p6te
fi seu d'iu zd. (paiti pa9ti) skr. pa9, a se informa, a privi; d'in zu. paithya
dominatiune, protectiune (l\1=-hoff 571) ctptt!L-remane anse obwnru. Rawlinson cu-
geta ht. grec."' - Cnno(345-6) ctpn=asl. r(la-1tct<'la=litv. pati stapena,
cstepena a .
10. Scythiculu Apollc' tiV59}; 9\lra tart', majestuosu (M-hoff
9
www.cimec.ro
122
571, 289. Rawlinson; surya cs6rec lat. vita si grec. IXLOIX
mai sigurn txl','l-uw, vitrum, alb, germ. weiss, engl. white.
11. olb. Tltx1t1tttxc;, meot. bosp. tanait
nr. LXXI, sarmat. Babai ap. Jordanes c. 54, 5&, este n. pers. bb'l, bab, apar.
Bab, Babai, numele vechiu persanu alu Dieului celui mare si omnipotentu (Richardson
ap. Zeuss 287; M-hoff 557; Rawlinson). (4).
12. Scythiculu Poseidon (lV semnedia in zd.
cputernicu, cu cu putere si &txfL[=zd. zero. npr. zam skr. gam,
pamentulu (M-hoff 567).
13. principe Scythu, d'in timpulu lui Herodotu. IV a-
ceiasi insemnare ca sus
1
tr. 12).-oxttx, dupo M-hoff (567)=zd. ukhta, ukhdha, de
la vaca vorbi (comp. zd. aokhtn-man; aokhta=(vak-) ukhta (unulu alu carui
nume este laudatu).-Ne pare anse co ukhta nu p6te sta in legatura cu
apropierea cu aockta nu e nemerita; remane oxttx obscuru.
14. principe Ri rege Scythu (IV 76, 78).
15. rege alu Agathirsiloru (IV 76) si principe Scythu.
16. principe alu Massagetiloru (1 213).
'AptiX=zend airya=apers. ariya Arii, ce se afla in mai multe : 'A-
ptof11ip1j.; (Harod.) 'Aptli01t1j (Ptol.); si pae9a forma, figura, prin in-
tercesiunea vechia persana a aricului 9 prin th.
17. rege Scythu d'in timpu necunoscutu (IV 81) si
18. ambele-si nuwe persice, d'in apta si ratha trasuri de re'Sboiu; zd.

19. ariyafrO.na.
20. "(}fltxoc;, fiulu Opoiei si alu lui Ar.iapeithes (IV 78):::mVarica, zd. vairika,
de la vairi, cuirasa, var a apara, a protege, a accoperf; de la vairya, vrednicu de
doritu, war a dori, a opta.
21. K
22.
23.
24. l:xoA6tot (IV. 1).
khghaja, skr. kshaja, puternicu, stapenitoru. Esplicatiunea lui Ebel
in Kuhn Zeitschrift. 6,400 co numele aru semna crege unsu nu e de ad-
misn. ca si semnificatinDfla lui pentru co kula familie nu e unu cuventu
vechiu, vedicu; s\ Kol..ot-d'in siguru c'a perdutu pe l: de la inoeputu,
care Re pastredia in l:xol..otot, numiti astu-feliu de la ( vedi Harod. IV 6).
Cuno prPseota nisce ethymologii pucinu seri6se. slav kaliti refri-
gerare, tf'lmperare, a raei in apa feru rosi tu in a caii; Lipoxais=H\p\1
(4) Ua inscriptiune longa Doganlu in Asi'a-Mica e dedicata lui Papias Mantuitorulu IIAIIIAAI,
l:!lTHPI, ap .. Leake (Asia minor 1 p. 20.-Totu aci inscriptiuuea phrigica cu numele Baba (1 547)_
-Cf. Boeck, Iust. Ant. C. Il 6, p. 13.-Arian (ap-. Eustat. &d. H. v. 429) dice co Jupiter era a-
doratu in Bythini'a sub numele de .Papas".
www.cimec.ro
123
frumosu mai bine litv. a porunci (p. 325); Arpoxais=asl. Kotera Ko-
tora lupta, pentru co d'in Arpoxais se tragu Katiaroi, pe cari Pliniu (IV 50) ii numesca
Cotieri (p. 325); skala stinca-.
25. (IV 61) cei mai superiori d'in Scythii zd. paradMta
(pf'hl. peshdt) Cei mai supremi (Justi 185) sen=zd. ratn dumnu, a domni'a
(M-hoff 562).
26. principe IV 76=radecin. zd. shn, apers: siyn=a merge, a face
sa
27. (IV 76). Dupo Rawlinson si Leo Meyer (la Kuhn 5.162)=skrana-
gha nevinovatu (corup. zd. agha riu) si rshi intieleptu.
28. (IV, 120) zd. takhsh, a face sa fuga, cursieru.
29. thwakhsh, skr. tvaksh, a facr, a procura, a fi zelosu=adjectivu
thwaksha, np. tuksh, intr, 1.elosn.
30. '01tol1) (IV 78) numele unei regin11 Scytlw=7.d. vap a tiese, de si s'aru
vpaya=tiesset6re (Mh. 564).
31. bosp ).
32. d'in inscriptiunea de la Nakhs-i-Rusteu.
33. (IV 120) associatu la rPgatn de TdaJltbyrso!l. Dupo Cuno=vechiu slav
skapil parcus usi. skop, de nude verbulu skaponati cteuacem esse.
34 TIXpjltiXO<; stremosiulu Scythiloru IV 5, unu compositum cu totulu eranicu de la
'Apt1X.
35. 'T1tChopt<; \ . . th
36
vf { fiUfl SCJ e.
. 1tiXVt<; )
'T=este in locn de 'fMpv1)c;=apers. Vidarna etc.
Dupo Cuno (237)=lituan. tl.p e riu, H.awlinson pune 'T1t1XY in legatura cu celt. apan
eugl. avon, ilu tine de obscuru.
37. Ttp1X rin in Scy! hi'a, la Ptolemen cu gr11cisare la Ammianus:
Gerasus, la Const. Porphyrog. Tert antus; radical'a ter
aMiasi ca in Tyr-as, Dois-tr, Ter-ias, Ter-mus, Trrbia ( =Ter-ab-ia) Truentus (=Tia-
rantus, engl. Trent); ero sufix-antus ilu compara cu-auder d'in Scam-auder, Mae-an-
der, si cu entus seu ento d'in Tru-entus, Casu-entus, Tr-ento. Dupo Cuoo (234-5)
=Tiarna, Cerna; ero Pictet: taranta_ torinte tiP pl6ia, oceanu; Miilleohoff : zd,
jar, skr. gar a murmura Reu car a merge, 1.d. carant mergendu.
38. adi Donu,=radecina tan a Re 'ntinde.-La Cuno=lituanulu: twanas
Valu.
39. Bopocr{l-v1jc;=zd. vourn - dllna avondu ua positinue larga. Cuno ilu identifica
cu-Beresa, uumPle mai multorn riuri Ai locuri in RuAsi'a; ero Rawlioson ii da ua forma
primitiva Poros-danas, aceiasi cu Porata.
40. a fi tare, puternicn (Mh. 574).-Cuno regasesce pe T&p-in Dana
strus seu Dana-Hter, oum11le mai nou olu Tyrei.
41. IIopiXtcx (IV 48,) gr. adi Pr11tu=par, a umple, de unde paurva, insem-
natu, proeminentu, bogatu. La Cuno 234-asl. plu cfluere plutije ftuxus:t si se corn-
www.cimec.ro
124
para cu Porotwa, PoritoR riuri in Russi'a.-Rawlinson, si d. Hasdeu iln deducu dt' la
pr, 1.end. pere, in intielesu de trecat6re. (l)omp. celt. frut, rin. Z(juss, Gramma-
tica Celtica, Beroliui 1868, t I, p. 80. -Glii.ck, Die bei Caesar vorkommo>nd!Hl Kd-
tiRchen Namen, Miinchen 1857 in-8 p. 3).
42. lfctYtli!.rX1tl;, riu in i. d.. - nomp. 1tiXYtlp.tl(l'}Ol, 1tiXYOliXAIXtOl la HAl". III fl2,
I. 125.
43. caora-spada, ca ora, elang6rA, r.fi rn lanr.P, i tia;- p.ritat
este obscuru si La Cuno=asl. svariti cpugnare.
44. 'l'pciam<;, nnn t.ribn Cei cari umblu eu caruti'a cu trei
cai, cumu se obicinuesce asta-di in Rusi'a.
La ace11tea se mai adaoga anco 16 nume transmise prin Herodotu, cad :ieu suutu
streine de limb'a scytba, seu d'in caus'a formei loru prea mnltu grecisata nu stl mai
potu cno6scl". Acestea suotu :
45. 'Ara{}upaot.
46. , A AIXCOOY<;.
47. A uxcita l.
48. BouotYot.
49. l'AWYOl.
50. fSppor,;- pot.
51. fyofipoc::
52. @uaOIXTEtlll.
53. 'lQriy{}upaor,;.
54. 'lfipi!.IXl.
55. Ka).).m[oat.
56. Kattripm.
57. Mxor,;.
58. Nwpo.'.
59. l:oprtr; seu "tprtr;.
60. Tip. Yljc; se li 'l'bp. Ylj(,;.
Plini os
Not.iti'a d'in Pliniu VI 20 : "Tauain ipsum Scythae Silin vocant"; si mai la vale:
cincludente flumine Iaxartf', quod Sr.yt ke Si! in vocanh nu intra in acestu glossaru;
de 6re-ce 1-iu Pliniu confunda riulu de la hotarulu Europei cu Tanais; si
li-lea notiti'a se nfera la Scythii asiatici seu Sakii, nu la cei Ponlici.
61. Gtnucasus (H. N. VI, 17) : Seythre Ca.ucasum montem,-Graucasum i. e, ni ve
candidum .albu de 1.apada". Dupo Rawlinson :.rn fi adeveratulu origi-
ualn alu cuventului Caucasu, si 'lu eompara en gree. xr ... D-in xpbor,;, xpoataAAoc;, xpu-
p.6c;, de unde p6te latin. cruor l'tC. Elu presupune co: grau iu limb'a scytha. va fi in-
semnatu 7.aparla si calbn. snntn hypot.ht>se fora unu temeiu.
62. Satrium (XXXVII, 2) seu Saerium (Scbafarik Slav. Altertbiimer si J. Grimw,
www.cimec.ro
125
propuou asta lPctura) .kihlibaru; so pune in legatura cu sihters dsiot('rs;
comp. H.awlinson.
Pseudo-Luclauicul dlalogn Toxaril!
Astu dialogu fiindu ua opera falsa postPJ'i6ra, care tine po Scythi si pe Sauromati
totu ca VPP.ini, separati prin Tanais, si pomenesce si de Alani, e lipsitu de ori-ce au-
toritate. Totusi ne da. urmat6rele (Toxar. 44, 57, 61) :
63.
64.
65. Si
66.
Acestea se potu compara eu nurnile persice d'in Herod. si Xenopbonte.
67. (skr.) manas, grec. p.svoc;; latin. mens minte de rrspectatu
(veili On the dr.rivation and mflaning of the rroper namef; of the Med('s and Persians
in lll voi. Hawlinson op. cit., p. 540) se.p6te compari cu l'fw-
si seu Sisenes,=zend 9UC ]UCPre.
Plutarchos
Si glosele acestui'a de fluminibus nu suntu in genere de luatu in consideratiune.
Vomu cit patru numai :
68. Bl'ixabn (l'lutareh. Il, 1158) fruntea berbecului; dupo Hawlins. aru fi cu-
ventulu compusu d'in brix berbece lat. bcrbex seu vorvex, si aba skr. kepala,
germ. haupt, capu; cu perderea guturalei.
69. Phryxn (ibid.) celu ce urasce reulu;-Xa, a ur; si phry seu phru=ru.
70. Araxa (II 1162) Uritoru de domnisi6re; Xa=a ur; ara=domnisi6ra, ua
vergura. Comp. etrusc. Ari-timis (Hawlins.).
71. Halinda (li 1158) unu felu de verdia:.=lat. ca.ulis (eugl.1:auli); pe-ioda com-
par'o cu Temer-inda (B.awl).
Perl(tlulu Pontolui
Compilatorulu anonnymu care pr. la inceputulu secolului V-lea dupo Christu a
det:wrisu d',n rliferite isv6rA pPriplulu l'ontului, dice 51 eo:
72. rovrsonv sP numia in timpulu seu in dial!l'l.ulu alanieu fen
t11nricu. hapta, gr. slttcx skr. saptan lat. septem, germ. sieLen, siepte
ero po=zd. ereclhwa ina.ltu, ridicat.u, apers. arda, lat .. arduus, akelt. arduas-ofl.
Numai compositiunea o afla Mii.lleuhoff strania. (p. 564).
Lexicografulu Hesychlos
Lexicografulu ne da :uvintt' pimtru a earoru esplicare ne in_
tempina. doue greutati; 1-iu, nu st.limu ue intiellegl;l Hesychios prin scythicu, mai alesu
www.cimec.ro
126
cndu gasimu intre acele cuvinte, unele cu t6ta siguranti'a armene; cumu de es. &jAt>
cu in!lemnare care e armenulu angl. (Cuno 339); si li-lea, mutilatiunea seu
schimbarea CU totuiu a traiiSllliS!l j cumu de es. fottOOOp()<;j in ]oeu de. Qt-
toaopoc; (Her. l V 59); o[ ot'vopoMo'lot in !o cu dt: otop1tottot (Cuno 339).
A.pplann
Acestu scriitoru presinta mai multe numi proprii scyLhice, dero dupo parerea n6-
stra nu merita a fi luate in sema J'in caus'a pucinei increderi ce trebue a autorelui
acestui'a.-Este curiosu co Cuno se serva cu datele lui Appianu-numai atunci cndu
crede a ti gasitu in ele vre unu sprijinu pentru parerile sele. Asia deduce elu (343)
numele scythn de la substautivulu slavoJu svoboda libertati.', cu
slavicu :-akos-agos- akes.
Glosse date ca thraoe, dero In realitate
73. &roopoo, &roopooc; adico Cuventnlu este scythicu, nu thracicu, si co-
. respunde zend. aghru-=sskr. agru, nei nsuratu. D'in agru se face dupo legile phone-
tice baktrice : aguru, aghuru, cumu d'in c;ru se face c;uru. (Fick 421).
7 4. aotYcX1tYJ, atYW1tYJ, bPtia. Philostephanos dice co beti vii se numescu la Thraci a!X-
YcX1t!Xt, si de aci orasiulu de unde apoi l:tYW1tYJ.-Hesychiu se raporta totu la
aceiasi fabula etymologica: atXYci1tm oLvtilit'IJY l:x6{}-1Xt ( dupo Scaliger
ol.Yo1tottY l:x631Xt).-In linalulu-1tot se ':!skr.--p bend, ero aiXYIX-,otvoo-e sskr.
canas=zend. cinanh, cin6 multiemirt>, bucurie; deci cuvontulu intregu coreHpunde
eranicului cana-p, can6-pa seu cin6-pa; seu z;d. khshnao-p.
Inscrlptiunlle pontlce
Dupo Herodotu, singur'a fontana propriu-disa pentru glossele scythice , vinu in-
scriptiunile pontice cele mai multe aflate in Olqi'a. Ele.ne dau unu numern insem-
natu de numiri proprii scythe cari porta in sine crlu mai neindouiosu caracteru
eranicu.
Luandu numai inscriptiunile d'in secolulu I si II dupo Christu (suntu publicate de
Boeckh Corpus Inscript., II-a parte), aftamu intre al te numiri :
75. 'Apaci'l!.Yjc;=apers. Arsak:t, de la. :leud. arshan, lMrLatn (Mholl'. Comp.Rawl. 540.
76. 'Op6Yt'rjc;=cowp. :lend. cavaleru.
77. l:mxM?ttc;=comp. z;end. ap. armata.
78. rapaka, bucurie.
79. Oo!XpOcXYlJc;=Vardanes, nume persanu, de la sskr. vardh a cresee.
80. Pcx-3-ci rooao<;;, huduruitoru cu trasur'a, de la ratha sura, caru, si ghosha
sgomotu, huduruiala (=:lend. gaosha urechie).
81. Cursieru, comp. sskr. atya cursieru, .. ,,d. aidhyu (<l'in alyu, ca-
laretiu).
82. Xo-otXtvoc;=zend. hu-dacna de la hu bunu si daena lege.
www.cimec.ro
127
83. hu-raodha, c11 frumosa talia, zend. raodha talie, aspectu.
84. zend. hu-frna.
85. X o rppaCp.or:, zend. hu=pre si frshmi uigentu.
86. Xo-oapeo.;, comp. zend. q- (=sv) prin sine insusi si derezi tare (Fick dupo
Miillenhoff, 407).
87. Bcxci'ltlJ<; de la vad skr. vadh a bate, zd. vdha ssk. bdha- a bate de m6rte.
- Cuno ilu pune in comparatiune cu slav. badati cpungere vaditi caccusare, inci-
tare, seu cu rusesculu vodoka conducetorulu.
88. Obcx1taOcX'It'fl<; l
89
A u A , de la d a da. Corup. apers. Ddars1, Dduhya .
. ucxu"''ltlJ<;, uauor: J
90. 4>cxpvcix'lj<;.
91. BciOCXjO<;.
92. 11ciocxjo<;.
93. 4>cXp11CXjO<;.
94. Kofivo.; (nr. 2078).
95. KooxobVcxjot:.
96. Mooxobvci
97. 'Apjoocivcxjot: (2070, 2 071) = osset argh, demnu, valore , zd. van a iubi, a
pretiui.
98.
99. Mllct"(O<;.
100. olb.=zd. vanhu, vah- sskr. vasu, zd. Van'huarshya, bunuln
intieleptu.
101. Xobvcxpo.; zd. hunara, skr. sfioar 5bcxvoplcx.
102. vohu -varezna seu zd. hvarezna, adica hu-varez&na, bi-
ne ispravindu. (M hoff. 565.)
103. Koeoopo.; zJ. qa-yfira, forte, tare, prin sine insusi tare.
104. KovCcxt'l<; zd. q-zaya, prin sine insusi armatu.
105. zd. navza nou nascutu. Dupo Cuno (320) de la vechiulu slavu na-
badati pungere.
106. Bat6p-cxo1to.;=zd. Baevar-aypa, celu care are 10 mii cai.
107. = zd. celu care are ua tmta de cai; zd. Cathwaraypa, celu ce are
patru cai.
108. vara bunu, aypa calu si zend. kavan ccu-
noscetoru de cai buiJi.
109. Bavcio-aa1to.; (jazyg), de la zend. vanant invingetoru si ayp11.
110. 4>cxpvcl-e!Xp3o.; corespunde numelui persP.nu la Her. 7,65.
111. d'io x!Xtva=zend. kaena pedepsa, si ecxpa-oc;=khshathra dom-
niodu, dumnitoru.
112.
113. 11ooop.6eapa-o.;.
114.
www.cimec.ro
128
115. ( olb.)
116. busti pregatire.
117. (tanait)=zd. darena, purtatoru, tinetoriu, sskr. dhrana.
118. p l
119. f potot=trasura, carn; comp. nr. 80 susu.
120. Poto<X!L4roY
121. de la dto1tot calu si zend. ura turma, siru.
D'in numele ethnice, se mai pote esplica :
122. zend. yazu mare, si sufixulu g d'in sutixu k.
123. stralucitor11
1
straluciud.u; compara nu
mele sociei persana a lui
Uesultate
D'in analys'a cuvinteloru adunate aci iu numeru suficientu se pote lesne
vedea, 1. Co acestea prin nici ua alta limba iudo-germana nu se potu mai lesne es-
plica, de ctu prin cea eranica;
II. Co d'in aprope 60 nume si vocabula scylhice transmise de Herodotu , unu
sfertu celn pucinu suntu in modu deplinu si siguru : de origine eraoica; ero restulu
se deduce nesilitu totu de aci.
III. Attea numiri proprii scytho sarm a te de pe inscriptiunile pontice, sun tu cu
totulu eranice.
IV. Co de si unele nume proprii datedia d'in peri6de forte vechi ale limbei,
deci comparati unea loru cu limbPle eranice moderne- diferite si ele indestulu intre
densele -, e dificile; co de si altele multe suntn transmise fora nsemnarea loru pri-
mitiva, a9ia co esplicatiunea remane cte ua data indouios11; in fine co de si gloss9le
scythe ne suntu transmise prin transcriptiune greca , ero nu printr'unu alfabetu na-
tiooalu, care se reproduca fidelu sunetulu corespuodiatoru -, totusi mai multu de
trei sferturi d'in ele porta in sine caracterulu hotaritu eranicu.
V. Co incercarea lui Cuno, d'a esplica prin limbele slava glossele scythe, e cu to-
tulu hasardata, si nu reusiescf aparentu nici clliaru atunci eandu calca presta legile fi-
lologiei comparate, nesacotiud u relatiunile fonetice reciproce intre famili'a de limbi
eranica si slavica. (Vedi Fick, Stellung der Slavoletten zu Germanen uod Ariern, p.
1-61, in op. cit.); caci pe cat1du analys'a cuvinteloru scythe ne areta adesea pe lon
ga proprietatile dialecticr ale zeurlPi, si urmatorele: l. grup'a caracteristica aricei :
ks: d'in fiindu=zend. khsltaya=sskr. kshaya; ;ar{}oo-
d'in numile : Khshathra (comp. npers. carkh,
d'in zend. cakhra-; II. schimbarea ce se intempla numai in eraoic'a a primitivului
Kv=sskr. 9v, in 9P: scylhiculu acr1tot = zend. a9p1 calu, in numele: 'ApttL-
cta1tol, Tpao1ttsc;;-III. Schim-
barea lui sin h, proprie ierosi erauicei: (d'in apers.
bapta, siepte; - in limbele slavice nu se constata nimicu d'in tote acstea, ceia-ce
este ua proba co nu suntu proprii a ne esplica resturile d'in limb'a scytha.
www.cimec.ro
129
VI. Co prin urmare : Scythii erau Erani, apartinendu adica cu Medii, Persii,
Baktrii la un'a si aceiasi _qrupa de limbe si poporc.
De aci iose ca necesare consecintie :
1. Scythii nu potu fi socotiti ca medilocitori intre Europeni si Arii, ca cum adica
limb'a loru n'aru fi nici europea, nici arica, ci intre un'a si alt' a ( cumu crede Rawlin-
son, si J. Schmidt; Dia dar lndo-germanischen Spra-
chen, Weimar 1872).
2. Lettoslavii nu se tragu d'in Scythi, dupa cumu crede Schleicher, caci limb'a
lettoslavica areta tote indiciile caracteristice limbeloru europene si tote diferentiflle
d'intre acestea si Arii (adica : europeanulu c, europeanulu l si ua comuna cuautitste
de cuvinte)(5); ea Pste prin urmare europena, c ro nu intre Arii si Europeni, cumu
pretinse mai de curendu Johann Schmidt (op. cit.), si in fine
3. Deco Scythii suntu Erani trebue a admite : a) ei au fostu cei de pe urma
Arii emigrati in Europa; b) co grup'a primitiva letto-slavica se afla degia in Europ'a
la emigratiunea Scythiloru aci; si c) co in epoc'a celu pucinu codu Scythii se ntin-
deau spre vcstu pene la Prutu, membrii d'in famili'a letto-slava : Neurii, Adrophagii
si lui Herodotu (dupa Spiegel, op. cit., chiaru si Agathirsii) se inveci-
oau p6te cu Scythii(6).
Astu-feliu, prin ajutorulu filologiei, ajungemu la conclusiunea definitiva co Scythii
nu suntu : mongoli seu turci, germani seu slavi, ci numai Erani(7).
CAPITOLULU IV
Probe ethologice
ldealisarea Scythiloru in litteratur'a grcca si romana.- In litteratur'a antica, de
la Homeru pene la Tacitu, se constata ua idealisare a pop6reloru Nordului in genere,
nascuta d'in acea trebuintia ce simte natur'a umana fericirea, ce nu o are in sine,
s'o caute aiurea, in trecutu seu viitoru, in departatele regiuni cunoscute seu necu-
(&) }'ick, op cit., care combate cu multu succesu theoriile lui Johannes Scllmidt din oper'a: die
Verwandtschiiftsverhiiltnisse der Indogermanischen Spmchen, Weimar 1872.-Compara: Conrad
Borslan's Jahrcsbcricht, llerlin 1 R7ti, voi. II-lea p. 1 '280; recensiunea cartii lui Fick, Dio ehe-
maligc Spracheinheit der Indo-gcrmanen Enropa's, in Jenae1 Litte1atu.r-Zeitwng, 1874 nr. 14, de
J. Sclnnidt.
(ti) Miillenhoff op. cit., la fine. - ltcm;\ne de doritu anco culegerea cuvinteloru eranice d'in Iim
b'a rusa actuala. Schafarik citasc dagia Il in limb'a rusa, trei in cea serba si ceca.-Credemu cosi
slavicnlu bisericescu pistti a scrie, este impruruutatu de la pers. prin medilocirea Scythiloru :
nipis.
(7) Contra opiniunei mongolismului seu turcismului Scythiloru vorbescc si imprejurarea co: Mon-
golii ca si triburile turc@, nu se intinscs'l"a cotre vestu de cto forte tardiu - sccule in urm'a Scy-
thiloru; ero Finezii erau degia la nordn si vestn, candu Scythii se aflau la Pont. - Comp. Spiegel,
Die Skythen des Altcrtlmms, in Ausland 1871 nr. 31, p. 721-723.
www.cimec.ro
180
noscute. - s\ HPsiodu vedeu in mythicile de la Nordulu
Thraciei: mancatorii ue lapte)) {H.xto-pr:J."(OlY cunoscuti mai apoi sub numele
de Scythi,-pe 6menii cei wai drepti otxr:J.wtoctwv liv3-pto1tlllY (li iad. 3 -6). -- Aeschy-
los fg. 192 (la Stra.bo VII 301) dicP. despre Scythi : !i)J . .' l1r1tciXlJ<; sovo!lot
ero iu Eum. (703 sq.) considera Scythi'a ca locuintia a Justitiei, iotrecuta tiindu
numai de cotre Areopagulu athenianu (1)
Herodotu, care cuooscea in de apr6;Je poporu nu 'lu idealisa. Elu raporta co
d'in t6te tierile, Pontulu Euxinu produce natiunile cele mai ignorante (IV 46 ). Unu
singuru omu nu atlatu la ele care sa fi datu semne de prudentia si de abilitate,
seu sa tie instruitu. Numai natinnea scytha face ua esceptinne, si la ea, Auacharsis.
cScythii suntu d'in t6te pop6rele ce cun6scemu, continua Herodotu, acl'i'a cari au
gasitu midil6cele cele mai sigure pentru a'si pastr cele mai preti6se. A-
fara de acest'a, nici-unu lucru altu nu admiru la ei. Aste fol6llse consista : a nu se
lasa sa fie ajunsi de inimici, candu voescu sa nu fie; caci n'au nici orasie, nici forta-
ratie. Ducu cu ei casele loru; suntu mPsteri a trage cu arcu standu calare. Nu se hra-
nescu cu fructele pamentului, ci cu vitele, si nu au alte case de ratu care. Cumu sa
se p6ta invinge asemenea pop6re ?))(2).
In Ephoros se vede mai bine romantic'a idealisare a Elu ii tine de 6-
menii proprii pentru sentimentele oneste; d'intre Scythii nomadi, mai alesu pe eei cari
se hranescu cu lapte de epa, si tie deosibescu de toti cei-l'alti prin dreptatea loru,
pentru co : suntu simplii in nevoile loru; nu lacomeseu a gramadi avere (ob XP"l!lr:J.-
ttcrtr:J.{); traescu intre ei dnpo ordine si lege (aoYofLo5Ytr:J.t), aveudu in deobste socii si
copii si rudenie, si ori-ce altu; ei sun tu oeatacabili si invincibili de straini, pentru co
nu poseda nimicu ce aru pe acesti'a se'i p6ta supune. Si Choerilos
risesce acst'a. Nemului llcythu apartine si intieleptulu Anacharsis, pusu intre c11i s;epte
sapienti, d'in calls'a simplicitatii, bunului simtiu si inteligentii se le. (3)-Acestu pa-
sagiu amintesce cu totu dreptulu descriptiunea lui Platone despre timpulu primitivu
alu 6meniloru naturei (legg. III 679 b.), l'ari nu cunosceau nici auru, nici argintu,
de aceea nici arogantia, nici nedreptati', nici ura, nici invidie, si cari avPau moravuri
curate. Chiaru cuventulu lui Ephoros : Scyth}i amintescu pe 1t6At<;
(462). La elu Scythii sun tu oo XPl)!lr:J.ttcrtr:J.l, si Plato areta stricatiunea 6mrniloru p>in
XPlJ!lr:l.'tlO!lOl ( 645") ( 4).
Dero acesta sentimentalica idealisare isi avu si partea sea satirica, pentru a ne es-
(1) Eum. 703 seq. OLOY OO'tlt;; OtY3pomwv
ol)t' EY oota HD.(.I1t0t;; SY 't01t0l<;.
Comp. fragm. Epicului Chocrilos la Strobo VII. p. 303: fLl)AOY6tLOt te "(EYa'!J (Xo-
t!ip SYillOY 'Acr[6r:J. 1tllpopclpov. YOtL-iOIOY "(E !1SY i1tOl')(.Ot, a y a p ro 1t (l) y 11 o Il ( fL (l) Y.
(2) Cf. Curtius, VII. 8.
(3) Strab., Vll, 302, 303. Comp. Periplus Ponti Euxini c. 49 (Miillcr Geogr. Gr. miu. I, p. 413
comp. p. LXXIV, apoi ver. 850-857 J. -- Nicolaos de la Darnaskos (Miiller Fr. hist. Gi:. 111 p. 460
Bq. 123).- Eustath. ad Il. XIII p. !Jl6.
(4) Vedi subiectulu pc largu tmtatu de Al, Hicsc, lJic Idcalisirun,IJ dcr NaturvUlker dcr Nor-
dens, Heidelberg 1875. p. 46.
www.cimec.ro
131
prime cu Schiller(5), in Antiphanes (la Athen. VI 224d) (6). Deja de m ultu Anaehreon
(fragm. 64) vorbescu de dH nernesurat'a bautura a loru;
unu discipolu alu lui AristoLeles (Athen. VII, p. 275, VIII. p. o22. XV. p. 701) ra-
porta co : Scythii an cadiutu prin fericire si bogatie in totu felulu de si
luxu (Ath. XII, p. 524). Acest'a, adaoga elu, se vede si d'in modulu cumu se 'mbraca
conducatorii loru, si d'in aceea co ori unde ajuogu taia nasurile 6meniloru:..
In litteratur'a romna, Horatiu (7), Virgiliu (8) tii Pompejus Trogus la Justinu (9),
idealisa pe Scythi in chipu lamuri tu. Eca cte-va trasuri: ou au nici ua proprietate li
mitata (H oratiu, Justio), ili se succedu unii altor' a in lucrarea pamentului (Hor.);
ratacescu nomadii pe cara (Hor.-Justiu); hainelo Joru !inntu de blani (Virg. Just.);
hran'a :lapte si miere (Just.); iern'a o petrecu in bordee in jocuri si beuturi (Virgiliu);
moravurile casatoriei suntu curate (Hor.), femeile virtu6se (Hor.); barbatii drepti, nea-
venJu nevoie de legi (Justin).
Strabo observa (VII 301): opiniune (despre dreptatea Scythiloru) se afla pene
adi anco la Helleni; coei tinemu pe Scythi ireptu 6menii cei mai simpli, cei mai pueinu
prefacuti; cu multu mai simpli si mai frugali de ctu noi lilUntemu. Areta apoi co
Scythii s'au coruptu prin cuUur'a hellena, de care suntu stapaoiti.
. 2.
Siogurulu anse autoru, care vorbesce din propria-i cunosciotia si de proprii Scythi,
eRte Herodotu. Elu formedia cea mai autentica fontana !n descriptiunea moravuriloru,
crediotieloru si obiceiuriloru astui poporu; cu elu ne vomu servi cu deosebire in schi-
tiarea celoru ce urmedia (10). \o
Vieti'a Scythiloru in genere este descri11a ca nomada (IV 2).-Suotu aose si txb-
3cxt si jEWpjot (IV 17, 18; Strabo VII 306) (11). Ocupati unea principala con-
(5) Ueber naive und sentimentalische Dichtung, XII 193 ed .. d'in 1847.
(6) . . . . . . . Ett' oo oorpol sl.olv OL orp6opcx;
o'C jEYO(.LSYOtCitY
otooo:otv t1t1tooY xcxl ;r[vEtY "(cXA(X,
(7) Carm. III 24, 9 seq.
(8) Georg. III 376 seq.
(9) Jostlnus, 11. 2.
a.AA,' ooxl
X(Xl 1t'XtO'X'(W(oO;; scq
(10) Compara si Ukert, Schildentuy der Scythen, in Skythien, Weimar 1846, p. 287-315.
(li) .1!: curiosu J'aptulu raportatLI de ..\rianu co nu totud'aun'a vieti'a Scythiloru a fostu nomada
cEi traiau mai anteiu d'in gr<ine; culti van pamentulu; avea case si orasie. Dnpo ce anso Thracii le
adusera mari pagubi, schimbara si ei obiceiurile de mai inainte, si facura juramentu: sa nu mai zi
desca case vre ua data; nici pamentulu sa'lu are; nici orasie sa ridice, nici multe lucruri sa stapa
uesca. In locu de case ei voiau sa aiba cara, ero bogati'a loru sa stea numai in vite. Voiau numai cu
carne si lapte sa se hrawlsca, pentru ca se pota cutriera lesne d'in ticra in tiera. Astufcliu se facura
ei d'in agricoli-nowadi (ap. Eustat. ad. Dion. Per. 6li6. 549.).
www.cimec.ro
132
in : r11sboiu (IV 134 etc.); apoi in agricultura si crescerea viteloru, care le dedea
t6ta avuti'a (IV. 121); mancarea: in carne, fie si de ca.Ju (12), lapte de vaca seu de
epa (13), lapte acru (batutu) (14); (15), branza de calu brmhtlj (16);
ero beutur'a pe Janga lapte, ara anco si methu, MsAO"(EWY facutu d'in mierE', apa si
unu soiu de planta (17), si vinu (18).
Despre Jocuintiele Scythilorn plugari nu avemu nici ua relatiune. Cei N om adi tra-
iau cu si copii iorn (19) in care cu patru, adesea siese r6te (20) si acoperite
cu pindia (21) seu pele (22), pe candu pe josu numai 6menii seraci umblau. Ei ou a-
veau nici orasie, nici fortaretie(23).
Imbracamintea loru const d'in pei(24) lucrate seu crud11; d'in caus'a frigului pur-
tau: pantalooi(25); la midilocu inciogat6re (Her IV. 10) seJ bru in care tinea. celu
puci nu cte unu pacharn (Her.l V. 10); ua sarica mare s1l ,ti6sa (xAcxtvcx); incaltiamfiiJte
proprie numita si ero la capu turbane seu caciuli tiuguiatn (x.op6cxolcx) (27)-
si cbiaru fesuri.-Mormenturile scytbe d'io meridionale ne areta adesea Scytb i
desemnati in costumele loru. Unii au la capn gluga tiuguiata (bonetu phrygianu), altii
fesuri; pantalonii se vedu cu multe broderii si ioflorati; haiu'a pene la genucbo cu
prinsa la midilocu d'o incingat6re (28).
. 3.
D'in triburile scythice, celu mai putornicu era asia numitii (Her. lV, 6,
(12) Zenob. 1 50.-J'ind. fragm. cd. Heyne p. 126.
(13) Hlp110Crates de morbis IV 13.-Hcrod. IV. 2.
(14) Pllnlos N. H. XXVIll, 9
(15) Hlppocr. de mofjis IV 1il.
(16) Dloscorldes, de mater. med. Ill:!U.
(17) Etym. v. MsAO"(EtoY.
(18) Plato dice: (de legg. 1, p. 637); Barbatii si femeile Scythiloru beu vinu nea.mestecatu, udu
cu eln apoi hainele, si considera acest'a ea ua. vietia escelinta. Cf. Her. VI, 84; Aristotel. Probl. III,'
7.-Nota 99 Ukert p. 299. .
(HIJ Her. IV, 114. 46. 121. D'acci'a sosi uumiau 8t11ph. Byz. v. Bot>OtYoi.

(20) Hipp. de aerc, aqua et locis 44.
(21 Idem 92. .
(\!2) Justin Il. i. - In movil'<t de la Alcxandropulu, guvem. Ekaterinoslav, s'a afla.tu sfaramatu-
rile unui ca.ru; b11cati de fcraric, siese rute cu totulu destiguratc de rugina; rLtele, unele erau rcstur-
nate, altele aveau positinnc V'l'ticala; giurulu r<'tei t'ra dL' pc ambele parti cu fcru
si sustinutu cu pironc de tern. Veli Becueil d'Antiquites de lnScythie, livr.l, p. (8t. Petersbourg
1866), si vignetta p. 25.
(23) Her. l V 46.
(24) Justin 4,..2.-Virgil. Georg. III :183.--Auun. Mare. XXXI, 2.
(25) HiplJOcr. 113.--Hcr. VII, 64. Propcrt. IV, Jo,-43. l'ollux. X. 168.-Hesych
v.
(26) Alcaeus ap. Harpocration v. l'ollux. Vll,
Her. VII !i4, 8uid. v.
(28) Alaturatele desemnuri ne potu da ua icee deslJre costumele 8cythiloru.
www.cimec.ro
133
110), liberii, n.s6a.spot, de cari asculti L.d.., alLe. La ei se afl resedinti'a regala (IV,
20. 22. 9. 71.). - In capulu tnturoru se afla unu rege, unu supr'a-rege, caci divi-
siunea in trei a tierii (legenct'a lui Targitaus IV. 5) si a comandei asupr'a armatei
(IV 120) este evidenta.- Regele are ua curte (IV 80) coustandu d'in robi multu
de 50 omeni, ce nu suntu sclavi cumparati, ci Scythi indigeni. Elu judeca (IV 120),
primea impositele (IV 78), conducea in persona llataliile llV 120). Tatalui tnma la
tronn in de regula tiulu (IV 78); iose aflamu casulu candu nefiindu poporulu multia-
mitu de rege alegea pe frate-seu (TV.80 Corup. Arian exped. Alex. IV,15).-Regii
aveau mai multe femei (IV,71 ltotAAaxtXi). - Scythii altu-feliu erau superiori prin
ordinea maritale - Massawtiloru (I 216).
Sr.ythi'a era divisa in districte (Het. lV,62), avendu fie-care cte unu
guvrrnatoru Y'JfLiiPX"IJ<;; (l V 66) ,j unu locu de adunare a )'oporului 'Apxziov,
(Her. l V61). Iu totu auulu tie-ce Nomarches la ua sorbatore anume, atuesteca viuulu
cu apa iutr'unu crateru (IV 66), si d sa numai acelor'a cari ornorisera vre unu
inimicu in cursulu anului ; cei ce ucisesera mai multi primiau cte doua pachare.
Era mare rusine a nu ti pututu cine-va sa se bucura de ace11ta ouore.
Dupo Lucianus (Scyth. ed. Reiz. t. 1, p. 859) se deostbea la Scythi -rou
lEYOt><;;, mA.orpoptxoi !li O"l)fLOO'tl'ltOt seu 6x-ra'lt60Ec;.
Ocupat1uuea principala a Scytbiloru fiindu usbuiulu, ei industri'a si
comerciulu, mai alesu clasele inalti'. Se facea in tier'a loru chiaru (II 167): carre,
instrumentele de casa, corturile, armele, preparatiunea pe lei (1 V 64); fabricatiunea
sapunului si a uutnlui, pe canJu se scie cola Romani, in timpulu lui Gallienus chiaru,
facerea sapunului era cu totulu necunoscuta; ero untulu in timpulu lui Pliniu celu
betranu se intrebuintia numai ca. meJicina, pe candu Scythti de vecuri anco ilu aveu
urupLu hraua. (Corup. ltougemout, L'_qe dtt Br&J1ze ou les Semttes en Occtdent
1866 Paris).
Armele de auru, giuvaeruri, utensilii domestice de feru, bronzu, in kurga-
nele (tumulurile) Scythiloru, areta co acesti'a eran forte inaintati in artea mtlta-
lurgica.
ln bataia Scythii suntu si pedestri si calari(29), V!'Sliti arcasi
loru eran : arcu de form'a unui grecu (vedi nota 27 UkerL 158),
pumnalu(32), secure(33), Ri lanci(34) pt' cari le Ei o-
iu lupta formau ua ordine de bataia cunPilorma, pe cari Thracit o iuvetia-
rlA la dens ii (Atian, tact. -- APlian de milit. onl. i nstitnt. - 1' 25.)(36).
(2()) Hcr IV 134. 136. Dioll. Sic. XX, 2224; XXIII, 43.
(3\l) Her. 1 V 46. Thucyd. li !l6.
(31) Her. ]\' !i2. !i9; Comp. Yll, 54.
\32) Her. l V 70. - Pollux X 141; Justin Il !i.
t33) actlotptc;, Her.IV 70 Cou1p. ;,, VH. 64.
(:34) 2J.x6YttOY, Her. IV 70, comp. IV, 3.
(3fJ) \'eui Aelian. hist. an. IX, };,; Aristot. mir. ausc. lf,O. - Pliniu XI 53.
\36) Objectele descoperite la Kerci l'resinta unu calar'etiu scythu cu suliti'a in mana, si unu
www.cimec.ro
134
. 4.
Jnstitutiuni si cn:dintie religi6se. Scythii, dnpo raportulu lui Her. IV 59, adorau
mai aoteiu pe Vest'a; apoi pll Jupiter Tellns, Cfl o tinu de socia a lui Ri
dupo aste trei divinitati : pe Apolion, Venus- U rani'a, Hercnlr,s si Mart<'.- Toti Scy-
thii le recunoscu; cei sacrifica anse si lui Neptun. In limb'a scytha Vest'a se
oumesce Tabiti; Jupiter, Papoeus, nume - care duro parerea mea, dice Herodotn,
ii convine pe deplinu; Tellus, Apia; Apollo, Octosyrus; Veuus-Urani'a Artimpasa. si
Neptun Ridica statue, altare si temple lui Marte, si nu ridica de
cli.tu lui.,.
Dupo cum se vede de ad, religiunea Scythiloru in adoratiunea elemente-
loru, J upitflr, tata alu dieiloru era pote aerulu; Vest' a {oculu, Tellu s pamentulu,
Neptun ap'a, Apollo s6rele, si Venus-Uraoi'a lun'a. - Aceste divinitati suntu de ua
natura generale, caci le intempinamu Ia poporl'le cele mai diferite, fora ca sa se pro-
bedie prin ocest'a vr'ua inrudire ethnogra6ca. Le gasimu de asemenea Ia Erani. Ceea-
ce stabilesce anse identitatea ambfllorn culturi : Rcythu si mPdo-persicu, suntu nr-
matorele puncte comtnH' :
1. Scythii ca si Persii nu au nici imagini, nici statnfl, templA, altare seu alte In-
a.rcasiu pedestru, frumosi imbracati, fig. m. J si II.-- Fig. nr. III ne areta doue sageti aflate prin
-
- Fig. Nr. II. Fig. Nr. 1.
Fig. Nr. III.
- Biciu scytbu. Grbaciu nogaicu. Fig. Nr. V.
Fig. Nr. IV.
mormenturile scythe; si a IV unu biciu astu-feliu cumu e drsemnatu si cumu se gasesce si in reali-
tate, punendu-lu in comparatiune cu girbaciulu Nogailoru; si a V ua secure.
www.cimec.ro
!Sti
cruri sante pentru dieii loru. (Despre Sr.ythi H er. IV 59. - Despre Persi I.l31. -
Comp. Zeuss 285 sPq.).
2. Scythii ca si Persii adorau pe Ht'sti'a , ca cea mai inalta divinitate , puoendu
astu-f, liu pe dieulu Ct>rului in ordine inferiora dieitiei focului (IV 59.-1 131; Comp.
IV 127 : Vest'a regin'a Scythilorn).
3. Numile divinitatiloru au, dnpo cumu s'a vediutu in partea filologica, cu to-
tulu caracteru Pranicu. - numele lui scythicu, e acelasi cu persicnlu
Babek, in isv6re mai Vchi scrisu chiaru PapPk. cu Sflmnificatiune parintiehl(37).-
Apollo alu Scythiloru (Oitosyros) corespunde mai aprope pers. Mithra.
Oitoskyros) credemu co nu er numele seu realu, ci unu supranume cu intielesu de
straluci tu puternicu (-mpot;=zd. 9fira, puternicu, sskr. strya s6re ), caci ilu a-
flamu intr' ua inscriptiune da tu si altoru dieitati(38). - Totu aci ne intempina ua
dieitia a lunei care pote fi identica cu Artimpas'a scythica, si cu Alitha Alilatu
a Arabiloru(39), (semiticu dumnedieu, cu suffixulu femeninu r1 seu Nr'l ) pe
care Herodotu o asimila Uraniei, si autoritatile cPle mai bune o tinu drAptu
luna(40). Eranii necunoscendu ua dieitia a lunPi, pe care o inchipni mai multu
fiintia barbatesca, Artimpas'a aru fi peraic'a Anaitis( 41 ), alu carui eul tu era forte res-
panditu anume la si prin ei se latise cotre nordn.
Numele scythe ce aflamu in inscriptiunile Olbiopolitane <P!Xpvot"(oc;; (
paru a aminti pe eraniculu Pharnf's adoratu si in Asi'a-
mica ca ua divinitate a luminei(42).
Vr'ua urma anse despre religiunea Zoroastrica nu se vede in systemulu dieitatiloru
scythice, de si aci se afla ua divinitate a vetrei si a focului - impre-
giurare ne face a admite co : Sr,ythii, duuo tote prob1bilitatile se d!ispartisera
de Erani inainte de introducerea religiunei zoroastrice la acesti'a.
Alte probe de eranismulu Scythiloru le recun6scemu in nationala, rapor-
tata de Herodotu, despr!l Targitaus, carA nu'si gasf'ACfl mai bine locnlu dA ctu in
mithologi'a eranica. Acele obiecte de anru cadiute fl'in ceru ne amintescu deja lancea
(37) Ilu gasimu forte de timpuriu si in Asi'a-mica, la Phrigieni sub numele Bab'a. Vedi inscrip-
tiunea phrigiana pe marele mormentu alu lui Midas, la Doganlu. (Leake Asia Minor I p. 547. -
Pococke 1 ns. Ant. ch. II G p. 1 3).
(38) Unele inscriptiuni votive descoperite de curendu in Macedoni'a suatu dedicatt> lui 'A7telAAillY
OtEUOCXYOc;; si Aste supranurne necunoscute peue acumu, si cari paru a fi de origine
peonica, amintescu pe scythiculu 'Arc. Ol.toaopo<;. (Her. 1 V. C. 1. Gr. 6013 Ottoct-x.opo<;, Hes. v.
l'ott6cmpoc;;). Vedi inscriptiunile in Revue archeolog. 1873, voi. \!6-lea, p. 182 seq. sub nr. 125.
12fi publicate de Heuzey.
(39) Cf. Rawllnson. Histo1y of llemd., J. p. 257.
(40) Verii Boehart, Phale_q. 11 l!l, si !'!eden, de lliis Syris, II 2 - Rawlln!um, J 257 si Essay
V. On the religion ofthe .Ancient Persians 1 p. 414-4\10. - SpiPgel, die Scythen des .Alter-
thumes, 1. c.
(41) Verii despre Tanat'a seu Anaitis: Hyde, de,Religione vet pers. p. 98. -- Cleml'ns, Alex.
admon. ad Gentes, eri. Colon. 1688 p. 43- Kreozer, Sy".bolik und Mythologie Jcr attetl Volker,
Leipzig 1836-4'2.
(42) Splegel, op. cit.
www.cimec.ro
136
de auru (seu plugulu) si boldulu ce dupo Venddd (2,14) primesce Jima; imparti-
rea apoi a regatului scythu in trei parti e intocmai ca aceia facuta sub Ftedun; ase-
menea in ambele mythuri fratele celu mai micu este mai favorisatu(43). - In ver-
siunea greca a aceleiasi legende ns intempin<> totu trei frati : Agathirsu, Gelonos si
Skythes, cari corespundu lui Tur si Eradsh d'in rnithulu Eranicu. Echidna,
jumetate femee, si jumetate sierpe rechiama in mintu famili'a lui Dahak seu Zohak si
cultuln sierpelui respanditu pote aci d'in Asi'a mica( 44).
Dieulu Marte se adora cu unu cultu specialu( 45 ). In fie-care noma (NbfLoo<;) pe
piati'a, unde se aduna poporulu, avea templu, ua columna formata d'in lemne grama-
dite, in verfulu fie-care tribu scythu planta ua vechia sabia de feru, simula-
crulu lui MartP. Lui ii jertfiau pe totu anulu cai si alte animale (uici-ua data anse
porci IV 63), in numeru mai mare de ctu celoru alti diei, precumu si a sut'a parte
d'in toti prisonierii. Jertfele umane se faceau astu-feliu : dupa ua libatiune cu vinu
d'asupr'a capului victimei , o ucidea in asia chipu c se curga intr'nnu vasu
pe care'lu ducea in verfulu columnei, si stropia sabi'a cu sange. Cei de josu taiandu
bratiulu si umerulu dreptu alu fie-carei victime le asverlea in aern; unde cadeau a-
colo remaneau; cadavrele zacean in alta parte( 4G).
Pentru sacrificiile animaleloru se proced asia : se lega mai anteiu cu frnghie pi-
ci6rele de dinainte ale victimei. Sacrificatorulu siediendu la spatl:'le ei, dupo ce tragea
d'in frnghie spre a iogenuchia animalulu la pamentu, invoca numele dieului carui' a
i jertfea. f'unendu-i apoi ua sl6ra de gutu invertf'a sf6r'a. cu unu ba tiu pene ce victim'a
se strangnla. urma apoi jupuirea si fer berea carnii, ce se facea seu in cazane, seu in
pantecele animalului, ardiendu-se de desub 6so in locu de lemnP.. - Dupo ferbere se
lua manuntaiele si se asverlia in aeru.
Fiindu unu Scythu insultatn de unu altulu, si simtin<!u-se co nu pote sa-si resbune
contr'a lui, taia atunci unu tauru, ii {('rbea carnea facuta bucatiele, ero pelea o intin-
dea pe pamentu. Asiediatu apoi aci, ridic in susn mnt>le int6rse - semnulu obici-
nuitu la Scythi cndn ciM-va se roga ferbinte pPntru unu lucru. - Cine se oprea si
manca il'in carne, fagaduia in acelasi timpu lu va "ajut d'io tote puterile(47).
(43) Aceste asemenari intre ambele culte s'a facutu pentru anteia ora de Splegel, die Skythen
des Alterthums in Ausland. 1!!71.
(44) ldem.
(45) Her. IV. 59.61. - Mela II, 1, 13.
(46) Her. IV.62.
(47) Doue palme do mni, deschise si inaltiate susu, se obicinuiau a se sculpta pemormentulu ori
carui june seu jnn:t, omoriti de ucigasi necunoscuti, in semnn co ceru resbunare. Vedi mai multe in-
scriptiuni, d'in cari un'a la mnsculu d'in l:lucuresci, cu cloue mni suplicantc, la d. Al. 01lobescu,
lstori'a Archeologiei, 1 ( 1877) p. :i07-!il4. Despre imprecatiuni de asta natura vedi C. Wachsmuth
in Rhein Museu111, Neue .i<'olge, v. 18, p. 560 seq.; ero despre cele doue mni : Otto Jahu, uber
den Aberglauben des bosen Blicks , in Berichte der Siichsische der Wissenschaft
1855, p. 53 seq.
www.cimec.ro
137
5 .

Printre Scytbi ora ua multime de ghicitori, mai alesu Enareii (Androgynii), cei lip-
siti de putAre barbatesca,-ua b61a adusa, dnpo Herodotu, d'in Asi'a (I 105. IV 62) ca
pedepsa pPntru co Scythii jafuisera templulu Aphroditei-Uraniei in Askalon(48),-
cari pretindeau (Her. IV 67) a fi capetatu astu daru de la VeRerea. Ei se serviau cu
manuchiuri de nuele, pe care le punea josu, le deslega si asiedia fie-care nui'a un'a
lunga alt'a. Apoi, stringendu d'in nou nuelele in manuchiu, prediceau in totu timpulu
astei operatiuni (49).-Enareii usau sc6rti'a de teiu, pe care o despicau in trei, o
invertiau in giurulu degeteloru, si apoi o scoteau in timpulu profetisarii.
Imbolnavindu-se regele Seythiloru, trimetea se-i aduca trei d'in cei mai vestiti ghi-
citori, cari acusau pe unulu d'in Scytbi c'aru fi juratu strimbu pe Larii Palatului,
unu juramentu obicinuitu printre 8cythi. acest'a nega faptulu; se cbiama 12
ghicitori, cari, gasindulu vinovatu, ilu ucidea pe data; deco nu, se chiama unu numeru
indouitu seu intreitu, si aquitandulu, primii acusatori platiau cu capulu (IV 68. 69).
Deco m6re regele, ne spune Herodotu {IV 70), se face ua gr6pa in tierr'a Gerrhiloru,
la nordu de Borysthenes, unde sun tu mormenturilo regali; se spinteca apoi r.adavrulu
si dnpo ce se imple cu diferite lucruri mirosit6re, ilu c6se la locu, ducaodulu intr'unu
carru in provincia unde locuitorii, ca si Scythii regali, isi taia pucinu d'in urecbia; isi
radu perulu in giurulu capului; isi crestedia bracinlu, sgarie fruntea si nasulu, si-si
tragu sageti in man'a stanga(50). De aci trece cadavrulu, urmari tu de toti acesti }o.:.
cuitori prin t6te provinciile si natiunile supuse stapanirei sele, pene in fine ajungu cu
totii in tier'a Gerrhiloru, la marginea Scythiei. Cadavrulu se depune in gr6pa pe unu
pa tu de verdetia si de foi gramadite; se infige apoi in giuru sulitie, d'asupra lorn
lemne aRiediate si coperite de cruci. Lunga cadavru se ingr6pa uu'a d'in concubinele
regelui, pacharniculu, bucatarulu si servitorii sei cei mai fideli, toti Scytbi de ori
gine, cai si cu pe de auru, (:U unu cuveiltu totu ce avusese alu in vie tia (51). Se inal
(48) Hipp. de aere c. 6. 106-109 o atribue continuei calarii, purtarii de nadragi, frigului
si sfortiariloru.-Cf. nota 66 Ukcrt p.,306. Se parc coei sufcriau de accst'a prin mutilatiunca. venei,
cum face pene adi in Russia ua secta. Vedi llistoi1e primitive des pettples de la Russie,
p. si Reinegg Allgem. topograph. Bcsclweib, d. Caucas 1. p. 269.
(49) Comp. 1'eophr. hist. plant. V 4.- Schol. Nicuuder Theriaca 613: Mci"(OL 13E: itiXt I.x6-
31XL p.upLit[Yip p.1X11ts6oYtGtL

-Cf. 'l'acitus, Gennania c. 10;-Ammianns Marcellinus atri-


buo acelasi obiceiu Alaniloru \XXXI. 2), Saxo Oraunmuticus, Slaviloru de la llaltica (Ilist. Dan.
XIV p. 288).
(50) Pe vasele si oruamentelc in Kerci (verhiulu Panticapcs) se vcdu mai multe chipur
astnfeliu mutilate.
(51) Acesta obiceiu ilu intempinamn in .i\Iongolia si Africa. Vcdi pentru Tatari, Huc, Voyage dans
la 1'artarie, pp. Il;, -6.-l'entru Africani : communicatiu nea lui S. Baker data Societatii Geogra-
fice d'in Londra, ap. Rawlinson III p. 61 nota.
10
www.cimec.ro
138
tia apoi preste mormentu na movila mare (52). La anulu alti 50 de servitori, favo-
( 52) Despre mormenturile Scythiloru aflate Ia Kerci, vedi Dr. J'tf. Pberso n Discoveries at Kertsch.
- Idem Antiquities of Kertsch, Loncton 1857. - H11wlluson Histo1y of llerodotus III 5B-62;
si magnific'a opera a lui Uubols Voyage autour du Caucase etc. Atlas, 4 ser. ct'in care reproduccmu
interiorulu unui mormcntu scythu d'in Kerci, si ua sectiune ct'in elu (Dubois, Atl11.s 4user. pl. XVIII):
0
-
A
Fig. 1.
Fig 2
Acest'a. este tumululu unui rege scythu, aproxinmtivu 300-400 ante Js. Chr. Arangiamentulu co-
IS}- u1.de descriptiunei lui Herodotu (H' 71.) D',n vestibuiulu A, fig. 1, se trece in camer'a sepulcrahel
www.cimec.ro
139
riti ai regelui reposatu, se ucidu impreuna cu 50 de cai, si se ingr6pa intr'unu modu
destulu de curiosu(53).
Cei-l'alti Scythi au immormentare mai Jimpll'l. Cadavrulu e dusu intr'unu carru d'in
casa in casa pe la toti amicii, care ospetedia convoiulu mortuaru, neuitandu a da elite
ceva d'in t6te mancarile si mortului. Dupo 40 de dile ilu ingr6pa (54).
Intorsi de la immormentare, trebuiau sa se curetie. Pentru ace9t'a, facendu unu
cortu inchisu bine de t6t11 partile, punu intr'unu vasu petre la focu si ardiende
si presara semintia de canera; ei, desbracati, aspira sub acelu cortu aburulu pro-
dusu, si scotu tipete confuse. Altu-feliu, corpulu nu si'lu spala nici ua data, ci nu-
mai capulu (IV 73, 74, 75.).-Femeile se curatiau cu unu felu de pasta (alifie) prepa-
rata cu lemnu de cyparis, cedru si de tamaie pisata pe ua petra si apoi amestecatu
prafulu ace l'a cu apa (IV 7 5 ).
De la primulu inimicu, ucisu in bataia, Scythulu sa'i bea sangele (Her. IV
64, Mela Il, 1, 9); celoru-alti le taia capetele, pe care le aduceau inaintea regelui (IV
64), facendu d'in craniile inimiciloru mai innrsiunati cu pe de beutu (IV 65). si m1n-
drindu-se cu numerulu loru (55).
Cei ce voiau se faca unu juramentu urmau astufeliu : Dupo ce versau vino in-
tr'unu vasu de pamentu si se raniau la corpu cu unu cutitu seu sabia, sangele cursu
ilu amestecau cu vinulu, si immuiau acolo ua sabia, sageti, ua secure si ua sulitia
(IV 70); apoi, pronunciandu ua lunga formula de rugaciuni, Mu acelu amestecu d'in
cupa, impreuna cu pers6nele mai deosebite d'in socii loru. (56)
ce contine multe si curi6se lucruri: Principalulu este unu largu sarcopha.gu cu doue 'bompartimente,
in unulu B unu scheletu, care, judecandu dupo positiunea ce ocupa si dupo cor6na de auru seu mitra
de pe capu, este chiaru regele; ero in celu alatura tu F. E. se vede ua bogata omamentatiune de
nuru : cinci statuete, pa.veza, unu biciu, resturi de arcu, ua arma. lu partea drepta a compartimen-
tului ee vedu : 6se incrucisiate 1 G; mitra de auru pe unu capu isolatu, alte ornamente de auru si
electrum, vase de auru M M, de bronzu O, D; verfuri de sageti (K) ete.
(53) IV 72 deecrie modulu cumu asiedia pe fia-care calu cte unu cadavru, si 'i tineu spendiurati
in aeru. Cf. Rawlinson, 111 63, not'a. ,
(54) lV 65.-Acestu obiceiu era comunu in anticitate la mai multe pop6re barbare si semibarbare,
In sculpturile Asiriane se vedu adesea corpuri decapitate (Lajard, Ninive et Babylon pp. 447, 456.).
Obiceiulu d'a face cu pe d'in craniulu inimiciloru ilu atribuc Amm. Marcellinus Scordiscilorn: XXVII
4 : Hostiis captivorum Bellonae litant et Marti, humanumque sangninem in ossibus capitum cavis
bibunt avidius. Humboldt, .Asie Centrale 1 244.-La triburile d'in Sudamerica si la locuitorii in
suleloru Andaman, in golfuln bengalicu, veduvele obicinuescu sa p6rte cu sine craniile reposatiloru
loru barbati, aternate de gtu cu unu slnuru. Vedi Frederlc JUouat, .ilndaman Islanders p. 327.
(51i) Lucian Toxaris XXXVII si Pomponius Mela II, 1, 120 de ascmenea.-La Tatari obiceiulu e
acelasi; Si amicitiam vel foedus cum sui vei alieni generis populis faciunt, in conspectum Solis pro-
dennt, eumque adorant. 'l'um poculum vino plenum in aerem jaciunt, atque quisque eorum ex hoc
poculo bibit. Turn eductis gladiie se ipsos in quadam corporis parte vulnerant, donec sanguis pro
finit. turn quisque eorum alterius sauguinem potat; quo facto foedus inter eos ictum est (Abn Do-
lef Misaris Mohulhal, de itinere Asiatico commentarium, ed. K. de Schliizer, Berolin. 1845, p. 33; ap.
Rawlinson, 111 p. f>7.-Comp. Her. 1 74 deRpre ceremoni'a accst'a la Lydieni si Medi; la Armeni si
lberiani vedi in Tacitus Ann. Xll 47.
www.cimec.ro
140
Acestea suntu in scurtu obiceiurile si credintiele nationale ale Scythiloru. Ei aveu
mare ura pentru cele straina, si mai alesu pentru ale Greciloru. Herod. IV 76 rapor-
portedia doua esemple convingetorie : pe Anacharsis si pe Scyles. Clu d'anteiu, un-
chiu de tata lui Idanthyrsus regele Scythiloru, caletorindu multu prin Greci'a si A
- si'a-miea, voi sa introduca si in patri'a lui serbat6rea mumei dieiloru (Cybele seu Rhea)
la care asistase in Kyzikos, si o si celebra in Hylaia, ceia-ce facu pe frate-seu, re.
gele Saulios, se'lu om6re cu ua sageta.(56)-Scyles ,fiulu lui Ariapithes, regell1 Scy-
tbiloru, neplacaBdu-i costumulu si obiceiurile scytbe, observa si imita in t6te pa
Greci, in ceremonii, imbracaminte, initiandn-se in misteriile lui Bacchus (de siguru
Bacrbus Phrigianulu (Saba?.ius), fu denunciatu armatPi, care rl'lvolt.audu-se, puse unu
altu rege Octomasades. Acest'a ii si taia capulu (IV 78. 80).
CAPITOLULU V.
Probe pbysiologire
Ctu de pucinu multiernit6re suntu datele C!'loru antici, in cr privesce et.hnografi'a
descriptiva, se vede lamuri tu d'in im pregiurarea co unu Hippocrates chiaru, medicu
celebru si a.utoru alu cartii de auru. -cum nnmescA Blumenbach mic'a lui RCI"iAre dAs-
pre i11fluenti'a aerului, apei si situatiunPi lucruriloru asupra 6mAniloru,-ne-a lasatu
despre Scytbi ua cha1acteristica phisica asia d!l puci nu dPcisiva, aduncita, co pe te
meiulu ei. invetiati de tali'a unui si Schafarik, putura mongolisa Seythii
lui Herodotu fora tema dl3 er6rfl, pe cnndu filologi'a, si numai ea singura penA acumu,
ne areta adeveruln, pronuncindu- se pentru eranismulu loru.
Insemnarile physiogratbe despre Scythi in scriilorii greci, afora de Hippocrates,
se reducu la urmat6rele : Aristoteles atribue (Problem. XIV 14) ochi albastri si facia
alba tuturoru por6reloru Nordului ("(AIXt>XcX ol-'-1-'-"tiX iu oppositiuno cn sudulu !-LEAIXY6rp-
31XA!-Lot), si peru linsu, m6le, lungu (1), raru, de cul6re galbena-rosia, si SJythiloru
si Thraciloru de la Pootu (2). Galenus observa (3) co Scythii, 'l'hracii, Keltii si
Germanii au pelea rece si umeda, si d'aceea suntu moi, albi si fo1a peru, nu dicA
adico nimicu mai multu de ctu Aristotelu. - Pentru Arrianu ( 4), a fi cu ochii
albastrii si cu perulu rosiu galbuiu este a fi unu Scythu (5). - CLI alte cuvinte
totulu se rednce la ochi albastri si peru rosiu, doue trasuri, si anco si acfstPa im
partasindu-l'l Scythii cu tote poporele Nordului.
Astu-feliu dero,-lipsindu scriitorilo 11 greci si romani aeea ascutita observatiune
{56) Cf. dt>spre Anacharsis, Diogcnes Laertius vit. Anach. ], 101-2.-Ephor. fr. 101; Nic. Dam.
fr. 123.
{1) Aristot. de gener. anim., V, 3, comp. Hist. an. III, 10, Probl. X, 10, 24.
(2) ldem Prol. XXXVlll, 2.
(3) De temperament, II 6.
(4) Ap. Le. Diac. IX 6. Comp. Lucian. c. 10.-Clem. Alex. Paedag. c. 3.
{5) ldem.
www.cimec.ro
141
a momentului propriu ethnologicu, coei dedeu atentiune numai la ceia-ce i isbia la
prim'a vedere : tali'a, cu16rea parului si a pielei, - suntemu redusi a intreba. osele,
ce ni le-au pastra tu movilflle cele inalte ale Rusifli meridionale, anticitatile de totu
falulu aflate intr'enself', figurele sculptatr, bas-relievuri etc., deco ele aru pute cum-
va se confirme resultatele la care nea dusu analys'a resturiloru d'in limb'a scytba.
D'in indiciile caracteristice ale corpuri!oru omenesci, ceia-ce aru putea servi mai
multu pentru deosebirea raseloru suntu neaperatu formele capului, locasiulu activi-
tatei n6stre inalte. De aceste forme a si inceputu sa se ocupe ua sciintia a parte
Cranologi'a, care pene astadi, nu a datu resultate pe deplinu satisfacatore.
Pentru a ne forma ua idee de conclusiunile, ce se potu trage d'in studiulu schelete-
loru afl.ate in mormenturile scythe, vomu lua cele cinci cranii desgropate la 1855 in
movil'a de la Alexandropolu, ,Jistr. Ekaterinoslav in Rusi'a meridionale, - unu tu-
mu\u funeraru, ce se crcie a fi fostu alu unui rege scythu(6).
Academiculu Cb. de Baer, esaminandu-le ca naturalistu si archeologu, a ajunsu la
urmat6rele resulta te(7).
1. Aceste cranii ofera mari diferintie(8), formandu doue grupe cu totulu distinc-
te: Tr11i: nr. 1 (pl. XVIII fig. 1-2, XXI fig. 1-2), 2(XXI-3) si 5 (pl. XVI fig.
2; XIX fig. 1-2; XX. fig. 1) trebuescu calificate: scurte si largi, avsndu lungime
maxima a partii inferi6re a fruntii, a occiputului :
Cran. nr. 5 : G!J'N G
nr. 1 69
" nr. 2 71, 8;
ero done nr. 3 si 4 (Pl. XVI lig. 1; XVII, fig. 1-2; XX fig. 2) suntu lungi si strm-
te, avendu:
Cr. nr. 4.. . . 75, 5
Cr. n .. 3 appr. 75.(9)
2. D':n craniile cele lungi te si forte strmte, nr. 4 este alu unui barbatu, ero nr. 3
alu unei femei.
3. Dupl' tote probabilitatile, craDiile cel o- si largi (nr. 1. 2 si 5) suntu ale
Scythiloru, nr. 2 chiaru alu unui rege scythu, pe nr. 3-d'in craniile alungite
- alu concubinei regelv.i, ce se scie co se ingropa ua data cu monarchu\u (p. XII).
4. Craniile lungi si strimta apartinu unei populatiuui ce locuia la
oordu de Scythi (p. XIII).
5. s,ythiloru, comparate cu cele d'in colectiuneo. Ac;! de miei imperiale d'in
Petersburg, presinta mai mare analogia cu ale Iose de ora ce nationalitatea
acestor'a nu se p6te defige, e dA presupusu a fi fostu in antidtate vre unu poporu cu
(6) Rccncil d'antiquitcs de la Scythie, livraison I, t:!t. Ntcrsbourg 1866, p. 7.
(7) Description des crcnes, tronvcs rlnns le 1'1tlltltlus tl' Alexandropol, p. III-XVI, Supple-
ment la Rccueil cl'antiquites ac la &ythic.
iB) Vcdi pl. XVI d'in op. cit., comparatiunea ambcloru grupe.
(9) !Jcm, IV.
www.cimec.ro
142
capulu largu si destulu de giosu, nici moogolu, nici tataru, nici finezu, care se fi e.
migratu d'in orientu, si d'io care s'aru pute trage Baksirii (XV).
Aceste conclusiuni in generalitatea loru ne paru cu totulu nefondate :
Mai anteiu : Prin ce indicii se pote recun6sce d'in trti craniuri aflate unulu lon-
ga altulu , care anume apartinea regelui , care anume era alu unui betranu, si care
alu unui teneru, si anco : cari ale supusiloru regelui ? Baer deosibesce craniulu re-
gelui de ale celoru alti, prin pucin'a desvoltare a legatureloru si inegalitatiloru 6seloru
ce se observa la unu craniu, cari aru denota, dupo elu, lips'a de esercitiu frecuentu si
intensivu alu muschiloru, - lipsa ce s'aru potrivi numai unui rege, care nu'si pune
in actiune anco de mi cu fortiele physice (p. XII-XIII). - A cest'a DU p6te fi seriosu!
Alu douilea: Prin ce indicii deosebitu-a Baer craniulu barbatesou de
- si anco fixandu acectoi 'a ua fpmei& cu versta de 20 ani, candu crani ulu pretinsu
femeescu e incomplectu; (ii lipsesce bas'a si ua parte a occiputului)? Fineti'a 6seloru,
proportiunile mai mici absolute diametreloru, mai pucin'a proeminentia a linii
Joru, ce invoca Baer si-i pare a lA vede pe fragmentulu de craniu, nu ne p6te de locu
convinge. - De pe structur'a craniiloru d'in mormenturile antice e imposibilu a s&
deduce siguru sexulu, cumu areta lamuritu acest'a Virchow(lO), care se abtine, in
studiulu seu.asupr'a VPChiflloru cranii nordice d'in Cop11nhaga, a deos11bi craniile bar-
batesci de femeesci; de asemenea His si Riitimeyer, (11), Berna.rd Davis(l2), Pe-
schel(l3) etc.
Alu treilea: Aruncate intr'unu mormentu cranii de ambe sexe, se p6te pre bine
intempla ca la mesurat6re se reiasa doue typuri seu forme de medilocu, pe cari sa nu
le represinte doue populatiuni, ci numai familiile uneia singure(l4), coei se scie co
raporturile de marime ale Cl'aniiloru, chiaru in cerculu aceleiasi rase balantiedia in
semnatu.(15)-Deosebirea dero de rasa intre cranii aflatA sub acelasi mormentu e du-
bi6sa, asia cumu de es. far,e si Baer, atribuindu acele lungi si strimta cranii (nr. 3
si 4)- Celtiloru, mai alesu candu Herodotu nu cun6sce Celti in Rusi'a, ero Celto-
Scythii lui Strabo (XI, c. VI, 2) desemna pe pop6rele nordului in genere.
Conclusiunea este co : in lips'a unui mare numaru de mesuraturi ale craniiloru a-
flate in movilele scythe, nu avf'mu ua medie statistica, dupo care sa se p6t<l detPr-
mina ras'a la care acele resturi apartinu. - Totusi suntu alte indicii ce trebuescu
luate in sema in studiulu celoru cinci cranii de care este vorba, si anume conforma-
tiunea 6seloru faciale. Asia, se scie co positiunPa ochiloru si form'a nasului ne da
sigure semne de recun6scere pentru familiile umane. Mongolulu nu se deosibesce mai
bine de ca.tu prin positiunea ohlica a ochiloru s11i, si nasulu celu turtitu si viritn in
frunte. acumu Scythii erau Mongoli, aru tl'f'bui se gasimu in craniuri
typulu facialu mo.11golicu, ceia-ce nu se afla.- Deschidietur'a nasale a craniiloru se
(10) Archiv fur Anthropologie, v. 4, 561.
(11) Crania helvetica, Basel 1864, p. 8.
(12) Thesaurus Oraniorum, London 1867 p. XV.
(13) Volkerkunde, Lei!Jzig 1874, p. 53 ete.
(14) Peschel, Volke1kunde, Leipz. 1874.
(15) Indicele Slaviloru de adi de es., intre 78,8 (la Serbi) pene la 82,1, (la Ceki); alu
www.cimec.ro
143
vede inalta si strimta; ea denota dero unu nasu forte proeminentu, pe candu la sche-
letulu unui moogolu aru fi trt>buitu ca se tia larga, in comparatiune cu inaltimu-i
neinsemnata, chiaru mai larga de ctu dupo cumu se si afla in unele cranii
buriate d'in colectiuneaAcadamiei de PatersbJrg (Baer p. Xlll).- Ceia-ce urmedia,
d'in diferentia conformatiunei 6seloru fa.:iali d'intre craniile de la si
scheletuln mongolicu, se confirma prin impregiurarea deja mentionata: co attu Hip-
pokrates, Herodotu ctu si t6ta auticitatea , vorbindu despr11 trasurele externe ale
Scythiloru, nu observ"ra la acestia nasulu turtitu, seu ceva ce aru aminti d'in typulu
facialu mongolicu, pe candu Herodotu, candu ajunge la Argipeani cu dflscrierea, spu-
ne anume co acestia au nasulu turtitu.
CAPlTOLULU Vl.
Anticitati
Nimicu nu ne mai bine par.tea cPa m,i originale si mai adevarata a
sociftatiloru diJ ctu a1 tea, plastic'a, figurate. Acestea, fie chlaru in ru-
deti'a loru primitiva, ne revela cu la muri re instinctele cele mai tainica ale unui po-
poru, capriciile si gusturile sele, religiunea, symbolurile , mai scurtu intreg'a. sea
vietia culturale. E Jt. vi uu a corn i'leta si confirma marturiile li terarii , adesea f6rte
supurficiale despre ar,ticitate, si merita cu totu dreptulu a se pune in capulu fonta-
neloru istorice.
Rusia meridionale poseda la tiermur ile marii Negre ua nesecfl ta com6ra de anti-
ci tati ale artei helene, inflorit6re ua data in coloniile comerciale de acolo. - Alaturi
de tiermulu grecescu se intinde vastulu teritoriu alu Rusiei mici si alu Cazaciloru de
la Don de ua parte pene rotra Kiev; ero pe de alta parte pene la Volga, cu uriasie
movili mortuarii (Kurgane) ale principiloru !Jcythi, prin cari se p6te urmari influenti'a
si barbarisarea treptata a formeloru grecesci in configuratiunea nationale propria
scythica a pod6beloru calului, a armeloru si a vaseloru de argintu.
Objectele aflate in aceste kurgane, si dr puse acumn in muF mlu Ermitagi ului Im-
perialu d'in Petersburg, formedia obiectulu unei publicati uni a Comisiunei imperiale.
ruse, inceputa la 1866, sub titlu: Recueil d'antiquites de la Scythie, d'incare a esitu
pene acnmu douA fascicule (prim'a in 1866, a dou'a in 1873) cu unu Atlante de 46
plaosie (pl. 1-44, A-F). Vomu da ua scurta aruncatura de ochi asupr'a ctor-va
kurgaoe, mai cu sema asupr'a tumulului de la Alexandropolu seu Lugovaia Mogila,
guveroam. Ekaterinoslav, pe malulu dreptu alu Dniprului(l), care coprindea, dupo
t6te probabilihtile, mormrntulu unui rege scythu d'in alu IV seu alu III secolu
Germa.niloru intre 8-81,4; alu Italieniloru 84-77.- LuigiCalori in Bologna, esaminandu 2442
craniuri italiane, a allatu 166ri brachicephale cu indicele mediu 84; restulu de 777 craniuri inse cu
nnu indice rle 77, arlico M'esocephale (intre 74-78)
(1) tocmai ac9lo wnde trPbliP cantatu GhP-rrosulu ant.iciloru.
www.cimec.ro
144
aut. Chr. (2). Dupo mai multe sapaturi in diferite directiuni descoperi in fine ua ex-
cavatiune artificiale in solulu tumululni : era mormentulu unui calu de calaria., in-
gropatu pe genuchi, avendu capulu rediematu pe ua mica trepta, ero la drept'a si
steng'a mai multe placi rotunde de auru, representandu figur'a unui leu, a unoru pa-
seri indistincte, unu hippocampu aripatu, avendu josu unu pesce, unu bou, t6te in-
congiurate de arabescuri; mai multe alte objecte de bronzu, auru si argintu, ce ser-
viau neaperatu la pod6b'a calului (vedi pl. VII, Atlas, textulu p. 9 -10), siea, ua
tolba de lemnu cu 45 sageti (pl. XII). - A dou'a excavatiune artificiale alaturi de
acestu mormentu; continea amphore cu cte-va litere pe ele, oseminte de diverse
animale si fragmente de utensilii de feru si cupru, ducea la ua gr6pa patrata ce
forma intrarea unei galerii subterane, de care se tine ua mare catacomba. Aci
se aflara doua cranii cu diverse oseminte umane , mai multu de 700 mici obiecte :
(pl. IX, X, VIII, XI, XII) figuri de tigri, lei, pasari, grifoni, cerbu, grifoni seu cai
cu aripi afrontati etc., mai t6te de unu frumosu stylu grecescu d'in alu III seu alu
IV secolu ant. Chr.; totu aci apoi : verfuri de sageti de bronzu seu osu, fragmen-
tele unei cuirase cu soldi de feru, vase, etc. - Acest'a era mormentulu principalu
alu intregului tumulu. Doua pasagie subterane ocoleau catacomb'a la estu si la vestu;
ua spartura facuta in murulu apusanu, intre deschidieturile astoru locuri, areta mai
multe amfore, vergi de cupru asiediate paralelu, ua cuveta de bronzu, unu schPletu u-
manu cu faci'a cotra estu, avendu de ambele parti ale capului cte unu cercelu marei
pe gutu unu inelu in spirala; 1 a man'a drepta ua braciara de feru. Alta subterana (pl.
XVI) continea gramedi de oseminte d& cai, placi mici de auru, ornamente re.presen-
tandu balauri afrontati, alte animale fantastice, unu bustu de femeia cu ua tolba la
spate, p6te bustulu Dianei; alu unei femei cu casca, p6to Athena; placi stampate cu
capulu lui Dionysos si a unei Menade coronate de edera; mai multe ornamente de
argintu, etc. (pl. XIII, XII) pentru cai; representatiuni : unu capu umanu pusu in
centru si incongiuratu de siepte capete de boi (pl. XIII fig. 3), ua femee pe josu, ti-
nendu in stang'a ua lance, ero in drept'a ua cor6na (Athena), ero josn la pici6re
fiindu ua bufaitia (pl. XIV_J1g. 5); doua figuri de femei aripate puse intre doua bestii
cornute (pl. I fig. 1-2, Aura seu Artemis; Zeitung. 1854 plans. 61-64)
unu magnificu coletu consistandu intr'ua lunga panglica (pl. XV fig. 1 5) cu placi
semicirculare, ce oferia figurile stampate a diece grifoni cum ataca doui ct'rbi si doui
miatreti; placile ornate cu florarii infatisiau, un'a unu balauru invingendu unu a-
nimalu indistinctu, p6te unu tigru; cea-alta doui grifoni afrontati.
E curiosu co printre aceste lucruri s'a gasitu si sfaramaturile unui carru, cu siese
r6te (pl. 21) si mici obiecte: placi de auru lucrate i't-jour, nasturi de auru, perle de
auru seu pasta albastra, cari de siguru faceau parte d'in ornamentatiunl'a
ln catacomba (nr. XI) zacea la pamentu unu scheletu omenescu, cu capnlu spre nord
(pl. XVI fig. 2; pl. XIX fig. 1 2; pl. XX. fig. 1) avendu la sLang'a douo amforl', un'a
cu inscriptiunea
1
r cea-alta. cu monogram'a IMH i , si ornamente, intre cari
unu toiagu de comandantu (p. 24).
(2) Recueil I li vr., p. 1-2 doscriptiunca.
www.cimec.ro
145
In Dolgaia :Mogila, trPi ktlometre departe de Alfxandropolu, s'a aflatu de aseme
nea cte-va schelete de 6meni, copii, avendu la capu cte ua cupa de pamentu , si
all;e vase, oseminte de calu si deferite animalo (pl. 27-28). Unulu d'in schelete er
ingropatu intr'ua positiune curbata, cu capulu spre Nordu. D'in sapaturile altoru
diece kurgane, totu de lunga Dnipru in guvernamentulu Ekaterinoslav, despre care
raporMdia in scurtu a dou'a fascicula a operei Recueil d'nntiquites de lll
suita ua dispositiune identica in construirea tumuluriloru, si in modulu de ingropa
ciune : tia-care kurganu formerlia adico deosebite gropnitie, mai cu sema insa unn
snbteranu principalu, aduncu sapatu in pamentu. :Movil'a de la Certamlk la .Nico-
polu ne atrage cu deosebire at.entiunea prin bogati'a ornamentatiuneloru de auru si
argintu de totu felulu, prin vasele stralucita de argintu ce ne-a datu la lumina. In
aceste turnul uri, dupo cumu se V( de, cadavrele cailoru impodobi te cu cele mai scum-
pe lucruri, j6a unu rolu deosebitu. Nicairi nu se intempina mai isbitoru, de ctu in
aste movile, marPa inflnentia attica asupr'a semi-barbarei lumi helenisate a Scythi-
loru dll la :Marea-N egra.
Desgroparile, ce se facu in toti anii, continu, parte obiecte curatu grrcesci in vase
zngravite, in arme, ornamente si inscriptjuni, parte iose ne presenta productulu unei
populatiuni indigene, llemi-helenisate, a Scythiloru(3). Babele seu de petra,
ce de ordinaru suotu puse d'asnpra I!ovileloru , au mai multu unu typu persanu de
ctu mongolu; ochii suntu mari, nasulu si gur'a ofera dimensiuni mai mari de ctu
suntu de obiceiu la Europeni( 4); typurile figureloru variedia iose, ceia-ce pare a
proba co babele nu aru fi oper'a uneia si aceleiasi natiuni.
(3) Despre movile seu kurgane vedi : Kiippen, .A.lterthum und Kunst in Russland; Idem O
drcwnostyach w 1'werskoj ka1elii, in Zurn. Min. Wnut1. djel, 1836, 3-a brosiura; A. H. Zwlck:
!lie Griiler in elen Kaukasischen Don unll Volga-Steppen.- Lippoman, Zastanowienie sic nad
mogilami, Wilno 11332.- G. Elchwalll, O czudskich Kopiach, St. Potcrsburg, 1856, in Zapiski
lmpcr. Archeologicz Obsczestva, t, IX, cu care se serva ,\.lft. Maury, in artic. Des monuments de
la Ilussie connus sous le nom de 1'1tmulus 1choudes, Rcvuc a1chcologiquc, Nouv. scrie 1868. -
E. Sebelev, despre eate-va terguri si moghile in guvernam. Tauriei (Zapiski Odesk., 1, 331-334;)
Spasskl, kurgancle de la Dniprn idem I 593!"96. -Despre babele de petra totu in 1 p. 596; kurga
nolc d'in guvern. Kievului 1 609620 etc.
Despre anticitatile de la Kerci, vcdi opcr'a mai recenta a lui Cari Riittger, die Alterthumer
ron Kcrtsch in der Kaiserl. E1emitagc J!hotographirt und herausgegeben, St. Petresburg 1873. -
J,ndolf. Stephanl, dic Antikensammlung zu Pawlowsk, St. Petersb. 1872 (Memoires de )'Academie
impcr. de sciences de St. Petersbourg, ni ser. t. XVIII. 4. - In Zapisk. Odesk. III, studiulu lui
Hukhtcief despre tumululu de la Alexandropolu, etc. - Cf. Compte-rendu de la Comm. imptir. ar
chcolog pour les annces 1870-71, St. Pete:slJurg 1874, despre sapaturile de la Phanagoria.
Despre mormenturile scythe d'in Taurida cf Ch. Lenormant, Sur les antiq. du Bosphor. Cime-
ricn (Mem. de l'J.cademie des Inscript. N. S. t. XXIV, 1 partie). Dr. M. Pherson, .A.ntiquities of-
Kertsch, Lond. 1857.- Dubois, v. V. - Seymonr, Rus sia on the Black Sea. - Pallas, Yoya
ges, etc.
(4) Dnbois de Montperenx, .A.tlas partie archColog. pl. XXI, fig. 4,5, desemnedia cte-va babe,
dero se insicla cndu recunosce in ele typulu mongolu. Cf. Alr. Maury p. 29 op. cit.- Intre descope-
ririle mai noui, in peninsul'a Taman-Kcrci, csto unu sarcofagu lcmnu cu unu scheletu fe-
mcicscu, si cu bogate objecte de auru, aflatu in marea movila Blisnitza. L. Stephani (die Antiken
www.cimec.ro
146
O aruncare de ochi numai asupr'a frum6seloru obiecte d'io Crimea, si a mormen-
turilloru scythe d'in Samara, asupr'a celebrului vasu de la Alnandropole (5)etc., ajun-
ge, credemu, pentru a se convinge cine-va co Scythii nu erau, nu ti asiatici de
la nordu, si co posodau ua industrie met:tlurgica f6rte inaintuta.
Ua problema inge pentru istori'a primitiva a artei, nu privflsce numai antici-
tatile Seythiei o si ale Cyprului, Rhodosului, Troiei, mormenturile FtruscP Ri ita-
lice de la Cbiusi, Orvieto, Villanuova, objectele de bronzu si vaselo de pameotu d'in
Francia, locuintitle d'in Elvetia. etc., - remane inse dt:l deslegatu : Fami-
li'a. indo-europena, mai cu sema cea greco italica nu a posedatu ea deja ua tecbnica
indigena, propria, in lucrarea aramei, a bronzului, in tiesatura si olaria, inainte de a
incepe influenti'a pheniciana, asiriana seu egyptiana? Precumn se constata ua epoca
de petra in Attic'a, Beoti'a, Macedoni'a, Daci'a, lacurile d'in ltali'a superi6re etc.,
n'aru fi de admisu si ua cultura a epocii de bronzu, ca ceva comunu europeanu? A-
tunci cumu se esplica influenti' a mare a Greciei asupr'a tieriloru de la nordu, mai a-
lPsu asupr'a Scythiloru Pontici?
Cndu scimu co lucrarea aramei e ua mostenire comune a pop6reloru iudo-germa-
nice, si cndu vedemu co anticitatile d'in Altai:, cu mormenturile numite ciudice
(Kurganl', Majaki, Stanzi) si cu figurele de petra (Baby) de d'asupra movileloru. t6te
stau intr'ua legatura strinsa unele cu altele, de la Altai: pene la Dnipru si Kuban,
n'aru fi permisu a suposa esistenti'a unei culturi scythe primitive, anteri6re influentii
culturale helene P unui stylu ornamentalu cu totulu particularu, care pre-
cedendu p(l celu greco-asiaticu a continuatu apoi lunga elu si cu elu, producendu ua
artP, ce nu e nici greca, nici scytha, ci unu amestecu
1
productu alu geniul.ui indo-
europeanu si eranicu ?(6).
CAPITOLULU VII
Agatirsit.
. (
Eco unu poporu despre care istori'a fortj:pucine de disu, ero ethnografi'a si
filologi'a nu potu sasi dea cuvintele loru-:" ; r
Sammlung zu Pawlowsk, St. Petenb. 1872) crede a fi mormentulu unei preotesee demetriadc, ceia-ce
nu e de admisu. Vedi Cour. Bursian, Jahresbericht iiber die Fortschritte der class. Alterthumswis-
sensehaft, II v. Berlin 1875.- Cf. despre thesaurulu de la Gontiesci: Odobescu, Istori'a Archeologiei
1 566 seq. '
(5) Vedi stamp'a anessata.
(6) Cestiunea generale, agitata in timpurile d'in urma, se tra.tedia diferitu in scrierile mai nou1 :
A.. Conze
1
zur' Geschichte der g1iechischer Kunst I cu 2 table 1870; li, 1873. - Uuger,
Ueber den tler Kenntniss und Bearbeitung des Erzes in Europa, I.eipz. 187 4.-Beloch
Bronzo r- ferro nei cm-nu omwi, Twino 1873.- G. Couestablle, Sovra.di due discllli in bronzo,
cmtico italiei dtl Museo di l'cruyia r so1'ra l' rtrte ornamentale primitiva in Italia ed in alt re
parti di Europa, Torino 1874. - Hermauu Geuthe, Ueber rlen etruskischen Tauschhandel nach
demNorden, 1874 Fr11ncfurt. - J,udwlg Urllchs, zwei Vasen Stiles, Wiirzbnrg 1874.-
.&.chil Devllle, Histoire de l'art de la verre1ie dans l'antiquite, Paris, Morei 1873.
www.cimec.ro
5
4
2
3
' '
1
'
r . Vasulu de la Alexandropole. - 2. Unu dieu allu Scythilor. 3 Costumulu unei Scythe (Kerci). - 4 5 Caciule ascutite alle Scythiloru asiatici
pe sculpturil e de la Hehistun, si pe ua placa din Cappado'ci a.
,'l
3
1 . 2 . Scythi pe vasulu de la Alexandropole (Russia). - 3 Idem pe ua cupa gasita la Kerci (Panticapes).
n;" Stabil. wutm a1lele. graf. SoCfCII, Sa11de> & Tecl1
120/iB
www.cimec.ro
147
Herodotu, care numesce pe Agatirsi cu ocasiunea espeditiunei lui Dariu contra
Scytbiloru, ne spune co acestia, do temere pentru armele puternicului monarrbu alu
Persiei, cHura. ajutoru de la vecinii Joru, prin urmare si de la Ag.ltirsi. Cesti d'in
urma crediura prudentu a nu se amesteca, si refusara, mai alesu sciindu co numai
cu greutate voru pute l'ersii se treca peste granitiele munt6se ale Joru. Cndu Scythii,
voindu a atrago pe inimicu in teritorii straina, ocupasera deja tierile Melanehleniloru,
Audrofagiloru si Nt>uriloru, si erau apr6pe de hotarele Agatirsiloru, se opusera ace-
stia cu armele si-i silira a ('Si d'in tier'a Neuriloru in propriulu pamrntu scythicu
(Her. IV 125). - D'in istori'il acestui poporu nimicu nu mai scimu alt'a, de ctu co
unu rege agatirsicu, Spargapeithes (IV 78) omorise prin curse pe regele scythu A-
riapeithes (cam la an. 490 a. Chr.)(l).
Ocupandu, in timpulu lui Herodotu, t6te probabilitatile Transilvani'a de as-
tadi, nu mai aflamu nimicu despre ei, pene la Pomponius care, urmandu unui
autoru grecu, ii asiedia la apusu de Maeotis(2); Plinius(3) in nPcunoscutulu spatiu
nordicu alu globului, ero Ptolomeu(4) ca si Dionysius Periget(5), candu in estrem'a
media-n6pte lunga Oceanulu sarmaticu, intre rurile Chersinus si Turuntus(6), candu
tocmai in Asia, la Imaus; ero Suidas si Steph. Byzantinulu in muntii Hemusl7).
Despre originea loru, anticii ca si modern ii nu se invoescu. Dupo traditiunea lo-
cale culesa de Herodotu de la Grecii Pontici (IV 10), ei aru fi frati cu Gelonii si
Scythii. Scythi ii numesce si Mela (II, 1, 2) si Bibius (p. 34), si de Scythi ii tinu
mai multi scriitori moderoi ca Zeoss (274), Diefenbach (origioes Europeae) si nu
fora verisimilitak In adeveru, in timpulu lui Herodotu, nefiindu anco Geti seu
'rbraci trecuti d'in c6ce de Dunare, nimicu nu ne siJesce a lua pe Agatirsi dreptu unu
poporu deosl bitu de vecinii loru Scolotii. La ace3t'a vine si impregiurarea co singurele
doua numi pastr11te de la densii suntu comune cu Scythii; 1-iu numele etbnicu 'Arii
(8) se compara cu numele Scytbu: 'Iaa.v.&opoo-; (Her. IV 76) si cu sarmaticulu
ethnicon Aga -mataes; TI-lea numele regelui agatirsicu (c. 78) ne in-
tempiua totu sstu-fl'liu ca nume de rPgP la Scythi (r. 76). ero partea-i ultima
se recun63ce in scythicele : 'Apt!17tst&'lj<;;, ( c. 78) si in (1 211 ),
unu nume d'in poporulu Massagetiloru (Comp. Zeus 274 (9). - Trasurile, mai de-
(1) Cf. Rawllnson, III, 70.
(2) Pomp. Mela, II, 1,2; totu aci ii pune si Am. Marcelllnns, XXII, 8.80
(3) H N. IV 26.
(4) Geogr. VI, 14.
(5) v. 314-319.
(6) Comp. Mare. Heracl. p. 56.
(7) V. 'Arci.&opaot, a{)oyo<;; S'JOOtspro tOO Al'p.oo.
(8) Plsander, ap. Steph. Byzant. dice coei isi luasera astu nume de la unu fiiu alu lui Hercules,
seu tX7tO 't!JY &6paroy 'tOU tOYOCIOt>. Comp. Snld. V. 'A ra&opoo<;;.-Enst. ad Dionys l'erieget. 310.
-Dupo textulu d'in Stefan Byzant. Tpcmaot 7tAljCILOY Ks/..toi"<;;, a&Yo<;; 00<;; Ol 'Ar(X-
&opooo<;; ovop.ci.Cot>CitY,, emendatu de A. v. Gutschmidt,-Agatirsii aru fi numele grecescu alu po-
porului; nnHo alu loru propriu aru fi fo>tn: Trausii, numiti de Herodot.u, Thraci.
(9) Cf. pentru originea scyt.ha a loru pe Rltter, die Vorltalle europiiischer Volke1geschichten 1or
Ilerodotus an dmt Kauca.ws und an irm Gestaden des Pontus, Berlin 1820.
www.cimec.ro
148
parte, CP da Herodotu despre densii : portuln celu mai desfatatn si pod6bele de anru (10)
couvinn d'o potriva Scythiloru, vedemu luxosn imbracati, si immormentati prin
monnmllntelo antice d'in kurgane; comunitatea de ft>mei cu adaosulu i tPalisatoru:
r\llx 'l(,(lO['l'V7JtO( t5 eroat M:t EOVt5c; IL*S t'{)oc)y<p IL*<; ?tx&st xperoY-
'&"'lc; k (IV 104) cco fiindu toti uniti priu lPgaturele sangdui, si nefacendu
toti, ca se dicn asia, de ctu un'a si aceiasi familia, nu suntu supusi nici la ura, nici
la atribue si Scythiloru de alti autori posteriori lui Herodotu (11).
Zeuss (714) presupune co Agatirsii. aru fi ua ramura d'in puternic' a natiune d'in e-
vulu mediu a Chazariloru, pe temeiu: l-in, identitatea de nume intre Agatirsisi A-
katziri; 2-lea, 6rece comunitate in obiceiuri, ca zugravirea feciei. Acestea anse suntu
departe de a dPcide cestiunea, pentru co: a) ua theoria ethnografica pentru ua pura iden-
titate a numeloru este totu-d'a-un'a ua procedere periculosa; b) zngravirea feciei(12)
o afiamu si b fin11zii Ostiaci de la Obipene adi, si in t.riburile Americei, fora a. fi ua
caracteristica ethnica (13).
Altii ii ia dreptu mosii Litvaniloru de adi.
Agatirsii erau cu locuiutiele loru, cod bogati'a de auru presupune ua es-
ploatare continua a mineloru si riuriloru Transilvaniei, si ua s0ciotate dej11 inaintata.
Nici natur'a tierii Joru nu propria pentru nomada.
vomu crede lui Aristotele (14) ei, inainte d'a fi inceputu sa scrie cu liten.
cautau legile in versuri spre a le nfige mai bine in memoria, si astu obiceiu se con-
tinua la Agatirsi si in timpulu seu.
Instrumentele de petra aflate in Transilvani'a, fia d'in epoc'a primitiva, taia te numai,
ne lustruite si necompll'cte, fia d'in a dou'a epoca,- ua desvoltare mai departe a pri-
mei peri6de (instrumente ascutite, rotunde seu ovale, avendu unele pe ua parte unu
felu de taisiu; sageti de forma piramidale etc.; silPxuri lustruite, gaurite puse in dO>s-
picatura de lemnu etc.)- nu denota nou poporu pe scara de venatoru seu pescaru, ci
(10) IV, 104 -Comp. observati'a lui Rittcr, Vorhalle 287 despre
(ll) D'iu cei cari sustinu thracismulu unii (}Iasdeu, Istori'a Critica, Cuuo) se inte-
meitldia pe cuvintele lui Her. : Catu pentru cele-alte obiceiuri ale loru ele au multa conformitate
cu ale Thracilorll -Anse asemenarea de obiceiuri scythe, ame nu sun tu Scythi - Altii invoca P.
mendatiunea passa.giului d'in Steph Byz .. de mai snsu, co Agathirsii s'aru fi numitu Trausi, si
Trausi aru fi fostu Thraci.-A11se Suidas si Hesychios numescc pe Trausi : Tpaoaoi I3Yoc;;
'X.0\1. -Schul!er, op cit p. 166, tine pe Agathirsi de Ce/ti; Nicbuhr de Daci (Klein Schrifteul 377);
ambele numai simple supositiuni.
( 12) Virgil. Acu. IV, 146; Comp. lleync Exs. 11.-.Mclalll, l, 2, 10,-Solluus c. 20; caeruleo picti
calore fucatis in coerulum omnibus. Servius (ad Virg. Aen. IV, 146) ii numesce: cya.nea coma placen
tes -- .\vleuns (<Ieser. orb. 447): !HaccinctitiUC sagis scmpcr pictis Agathyrsi, Comp. Prlsclauus
Perleg, 302, ce 'i nnmesce numai: l'icti. Dupo Strabo, se vapsia.u la facie mai tute poporeleceltice.
-Comp. Tacitus Agricola XII, Cacsnr Bell. G1tll. V. 14; -l'icti paru a' si fi lua tu numele de la o
biceiulu accst'a.
(13) Opiniunea lui Zenss este totusi atlmisa si de Miillcuholf, Sarmaticn, op. cit. de Viv tle
St. Mllrtiu, les Khazars, Nouvelles annales des voyaqcs 20, 1851, p. ]:JG.- Rum. Stu
dicn, o combate.
(14) Problem. XIX 28.
www.cimec.ro
pe acela, care prin agricultura tinde se inaintedie, avendu locuintie statornicite, 6re-
care gradu de spiritu publicu si de ordine sociale. Asemeni instrumente a'a afl.atu in
Ungari'a la: O Szenna, Ka!va-Borfo, Kis-Ferenye (Corn. Neograd),
(Com. Abauj-Torna), (Con . Krassovian), Zips etc.- In 'l'ransilvani'a la
Fiildvar, Gireslau(15 ). Ori carui ar oporu sa apartina ele, dupo cele ce amu dis o in par-
tea introductiva a Ethnologiei, nimicu nu ne silesce a admite unu poporu fint>zu sen
ibericu auterioru Agatirsiloru, nici a sepadJ. de petra de cele d.:J bronzn a
tlate totu in 'fransilvani'a, asia co loru s'aru putea atribui cu 6re-care gradu de sigu-
rautia ambele categorii de anticitati.
Ce privesce bronzulu nu incape indoiala, coei caracteristic'& pop6reloru d'in epoc'a
de bronzu este bogati'a si stralucirea in ornamentatiuni, inele, brosie, arme frumosu
decorate, securi, sabii, scuturi, sageti, lanci, bine esecutate.-Asemeni objecte s'au a-
fhtu iu numeru suficiente in Ungari'a, Ardelu si Bucovin'a(l6).
E de rospinsu anse opiniunea lui U.ougemont, care, pe temeiulu toxtului d'in Am
mi anus (22. 8. 30), asiedia patri'a otielulni in Tnnsilvani'a, fora sa observfl co Aga-
tirs-ii lui Ammian suntu la Maeotis, si co prin diamante nu se p6te intielege : otit:luri !
CAPITOLULU VIII
Getli si Hacii.
1.
In deslegarea cestiunei despre nationalitatea Daciloru primulu punctu de hotaritu
este raportulu de rudenia in se afla Getii cu Dacii.
Strabone, care nu pare a nu fi fostu destulu do informatu, pretinde co Dari.i cu Getii, .si
Getii cu Thracii vorbiau aceiasi limba (1). Elu recunoscendu Geti in surlulu Dunarii,
si condusn de denominatiunea obicinuita atunci la Geti, considera ambelo 1 ca
idtnticP, stabilindu ua. deosebire celu topica : locuitorii d'in josn de rataracte
penAla ruare : Geti; ero cei de la cataracte iu susu spre Ge1 ma ni a : Daci. - Cu to.
tulu contra acestei pareri se areta Dio Cassius, fostu prefectu alu Panoniei, rare vor-
( Jr,) \'cdi Ed. v. Sackt>n, Leitfarltn zu1 kunde des he-idnischen Altertlmms, Wion 18Gf, p. 80.-
S eldl si Keunt>r, zu eine1 Clwonik de1 archiiologisclle!l Funde11 in rle1 oste!-reichischen
Monarchie 1846-47; 18ri5-18G4, 10 hrosiuri.- Dr. Utimer Fliil'is: Muregeszeti kalauz kiiliiniis
tekintettel Magyar orszdgya iiskrn-i mii!egeszrt, Pest
(lli) Sacken, Leitfaden p. 124: lm l:l:l.ros, l<'oldvar (Hermanst. 1\r.,} im Szaszva-
rosscr Stuhle, im Koloser-Comitat, Dardocz, Fejcrd, 1\utsnm bei Bistrit.z, Meschemlorf bei Schiissburg
Ho\viz, Orosmezii, Vad:isznt, Dobokacr-Co111. ... In iler Rnkowin:1.: f'olka und Glit,
llezirk Solka; In der Militiirgrenze : Mala-Popina und Brusane, ::liccaner lleg. llez., Dresnik im Ogu-
liner lteg. - Vedi despre anticitatik rle bronzn in Anlelu, st.udiu1nlui t'r. MUller; die Bronzcal-
terthiimer, eine (,]ttellc dtr iiltcren s'irbcnbiirgischen Ueschiclltc, in A1chi'V des Ve1e-ins {il!' sieben-
biirgi6cheu Geschicltle 111 t. N. F. Kronstarlt 1858, in- 4.
(1) Geogr. VII, :.! e 10. 13 ed Miiller et Diibner Paris.
www.cimec.ro
150
bia in cunoscintia de causa. Elu dice: eli numescu Daci (67, 6) asia cumu se nu-
mescu ei singuri, si cumu ii numescu pe ei Romanii, de si prea bine sciu ca ei suntn
numiti, bine ren, Geti de cotra Heleni; coei amu cunoscintia co Getii numai aceia
care locuescu in susulu Hemului lunga Istru. aE: IXihou; 7tpo;1XlOPEflw, wo7tEp
'ltOU 'l!.lll IXOtOL 'I!.IXt oi , PWfLIXlOt crrp!X<; OUY. alYOtlY Ott ,
IXOtoo; 'ElOUOtY, d't'op9w.; E'ltE ?!.'XL AE'(OYtE<;. E'(W '(tXp otaiX l'EtiX<; tOU<; U7tEp toi>
A'l'fLOu 7t1Xpli tbY "Icrtpov olY.OflYtiX.;. - De aci urmedia: a) co Dacii se numiau de scrii-
tori numai prin er6re Geti; b) co intre ambala populatiuni deosebirea nu era numai
topica, cumu pretinde Strabo, c) limb'a daca nu era aceiasi cu cea thraca seu geta,
cumu s'a crediutu in de obiceiu pene acumu.
Fora a contesta unu gradu de inrudire generale intre Daci si Geti, consideratiuni
istorice si limbistice vorbescu contra desaversitei loru identitati :
a) Nici-unu scriitoru d'in vechime nu numesce pe Daci, Thraci ;
b) Numirile topografice ale Daciloru se deosib3scu de ale Th.raciloru si Getiloru
d'in sudulu Dunarii; caracteristic'a-dava d'in numile localitatiloru Daciei lipsesce
in Thraci'a, si vice-versa, compoeitele cu-bria si-para nu se afla in Dacia (afara
de p6te (?) (2).
c) Dacii si Getii au fia-care istori'a loru deosebita :
Getii, numiti pentru prim'a 6ra de Herodoiu pe c6st'a nordica a Hemului intre A-
thrys, 0!3kios, Dunare si H11mu, nu se stabilira d'in c6ce de fluviu de ctu dupo an. 339,
candu adico Philippu alu Macedoniei distrusese regatulu Scythicu alu lui Atheas. Aci
ii afltl expeditiunea lui Alessandru celu Mare in anulu 334, si in timpu mai multu
de 200 anni stapanescu amendoue malurile Dunarii. Cu fundarea regatului galicu in
Thracia (3), pare co se desfacu si rcgatulu Geticu de din coce de Dunare, remanendu
Geti numai la Hemu (4). Strabo (VII 301) abia mai cun6sce pustiile Getiloru capljfLiiX
l'EttilY, de la Dunare pene la Doistru, indicandu in aceste parti unu amestecu de po-
pulatiuni thraco-scythe (5).
Dacii aparu ruai tardiu in istoria de ctu si anume in campiile d'intre Tbis'a
si Dunare, de unde sun tu goni ti de cotr11, Iazygi,. unu poporu sarmaticu-spre resa-
ritu in munti (6).-Asupr'a despartirii loru de Geti seu in genere de Thraci, cumu si
&Rupr'a timpului stabilirii loru in campiile de la This'a, si apoi in 'l.'ransilvani'a si Ro-
mani'a, nu se p6te dice nimicu hotaritu. E de respinsu anse parerea lui Grimm (G.D.
(2) MUllenhofl', artic. Geten in Encyclopedia germana a lui Ersch si Grube1.-Joh, Dlerauer,
zu ei ner kritischen Geschichte Trajans, p. 63 note, in I vol. din llUclloger Untersu
chungen zur Rom. Kaisergeschichte.
(3) Vedi Leop. Conzeu, Die Wanderungen der Kelten, L,eipzig, 18fl.-}'elix Roblon,Histoire
des Gaulois d'Orient, Paris 1866.
(4) Miillenhoff, l. c. raporta faptulu lui Oroles (Justin 32, 3) d'a fi poruncitu Getiloru sa se culce
cu capulu in loculu picioreloru, si d'a servi pe femei, la Getii d'in drcpta Dunarii. - Rum.
Stud.-la cei d'in sting'a p. 23. Cestiunea nu se p6te d'in lips'a isv6reloru.
(5) Dcco prin 'l'yregetii lu1 Strabo p. 118. 128, 289. 295, Plinius 4. 26. Ptolaemaus 3, 5. 2!1, se in-
tiellege Getii da la Tyras, seu numai locuitori ai Dnistrului, e dubiu.
(6) Plinius H. N. IY. 12; - Corup. Zeuss. p. 261. 282.-Rosler Rum. Studien; Dierauer p. 63 seq.
www.cimec.ro
151
S. p. 192) (7), co lui (II 76, 78, 96) mentionati in muntele Rhodope,
a.ro fi Daci. Pe Dii ii gasimu neintreruptu numai in muntele Rbodope, aparandu-si
contra vecinilorn; intre altii contra lui Sihlkes, si mai tardiu contra Ro-
maniloru. Thucydides vorbesce si de toi> (VII 27), Thraci de fa-
milia Diica., ua confederatiune neaperatu a mai multoru triburi thrace; Bessii, alu ca-
roru nume se contopPsce cu Dii in Diobessi (Strab. VII fr. 48; Plin. h. n. IV; 11,4(1).
Sapaii, etc. cu supremati'a Diiloru (Comp. Thrakiscll-pelasgische der
Balkanbalbinsel de Bernh. Giseke, Leipzig, 1858 p. 16, 17 .-Bessel, de rebus Gr-
ticis, Gottingae 1854, p. 67 seq. - Zeuss 260: Der name Daci erscheint nicht im
thrakischeo Stammlande.:. - Miillenhoff op. cit., Rosler, Dacier uBd Roma-
ner p. 23).
Deja in timpulu lui Cesare si Augustu, Dacii erau ua natiune puternica, arueste-
candu-se in s6rtea pop6reloru vecine, pene chiaru laN oricum ajungendu cu armele loru.
Dupo m6rtea regelui Burvista puterea D1ciloru incepe se decada. In nenumarate ren-
duri mii d'intre ei fura siliti de Romani a parasi patri'a loru si a se asiedia in :Moe-
sia. Asia sub Augustu, 50,000 prin Aelius Catus (Strabo VIJ, 3. 10), sub Nero:
100,000 prin prefectulu Ti. Plautius Silvanus Aelianus (Orelii nr. 750). - Decebalu
diploma tu abil o si bunu generalu (Cassius Dion, l. LXVII, 6), reunindu sub sceptrulu
seu t6te triburile Daci ei, restabilesce unirea politica d'in timpul o lui Boerebiste, bate
pe Sarmati si le ocupa tier'a; ataca pe Romani in Moesia, guvernatorulu astei pro-
vincii P. Oppius Sabinus perdiendu batai'a si vieti'a (cotra annlu 86. lordanes, de reb.
get. c. XIII ilu numesce gresitu Poppaeus). O noua victoria contra prefectului pre-
toriului Cornelius Fuscus (vedi Petrus Patricius, Fragm. histor. Graec. IV 185 fr. 4)
si lupt' a de la Ta pe cu T!!ttius J ulianus (8) aduce pacea cea rusin6sa a lui Domi-
(7) D-Ia Hasdeu, Ist. Critica, vede ca si Grimm in lui Thucyd., pe Daci.
(8) La Friihner, La Colonne Trajane d'aprcs le Xurmoulage esecute aRome en 1861-1862,
Paris 1872-1874. Dleraner op. cit. 68, Rosler, {lum, Stu1-. Jung, Rremer und Romanen, Inn
sbruck 1877, p. 12, se dice iresitu: Tertius.
Dio Casa. J,XVII, 7 comp. LXVIII, 6.-Asupra Chronologiei suntu importante actele fratiloru
Arvali, descoperite de curendu si publicate de Henzen, .Acta fratrum Analium, Derolin 1874.-Sub
anula 89 (a) citim (p. 116) :
pr[idie) idu[s Januar(ias)] - pro salate
et vict[oria et reditu] imp:eratoris) Domi-
tiani Caesaris Augusti Ger[manici]
(b) XVI K(alendas) F(ebr[uarias) - pro salute
et redit(u"e]t victoria eiusdem
80 (c) III! K(alendas (Febr(uarias)- pro salute
et re(ditnl einsdem.
Accst'a se raporta, dupo cumu d Professor O. Gott. Gelehrt . .Anzeigen 1869 p. 1508, a
demonstra tu. la resboiulu dacicu alu lui Domitianu. Triumfulu nu putea dero avea locu nici 'n anulu
fll,cumu pretinde Dierauer(69 nr l), nici in 90, cumu crede Riisler (Vorromisch. Dacien p. 341; Rum.
Stud,. 37), ci la finea lui 8!"1, dnpo cumu urmcdia si d'in 1\Jartialu (Epigr. VIII, 8 etc.) si Eusebiua.
Arest'a triomfulu in nnuln 21()6 (p. 160 ed Schoene), cara corespunde, dnpo calculnlului Gnt
www.cimec.ro
152
tianu (9), care nu p6te fi de lunga durata, cu suirea pe tronu a imparatului TraianU
1
cureritorulu Daciei si iutameiatorulu provinciei romane(lO).
Astu-feliu, numirea de Geti data de cotra scriitorii Helleni Daciloru lui Boerebiste
si Decebalu, isi gasesce natural' a sa esplicatiune. Fiintiandu ua data miu regatu pu-
teroicu pe ambele maluri ale Istrului, d'intre locuitorii d'in c6ce de Hemus Getii
fiindu Helleniloru cei mai cunoscuti prin cultulu 1oru propriu si spiritulu religiosu
si resboin ieu, numele de getu isi lua ua acceptiune generale ( 11 ), intindieodu-se si
asupra Daciloru, candu acestia se ridicara sub 13oerebiste h Rtang'a Dunarii, de si re-
gatulu Getu, la nordulu, ca si la drept' a fluviului, ineetasfl de multn a mai esista(l2).
2.
Nationalitatefl Gettloru si Daciloru. -Casti unea nationalitatii Getiloru si Dilciloru
s'a deslegatu in diferit1 sensuri: caudu in partea candu in a
Cbndu in a Slnvilorn.
E ,te de totu de a anali8a cu atentiune t6tfl ac11stn opiniuni, si a intreba
de argumentele pe care se int6mniadia.
schmidt (de temporum notis quibus Euscbius utitur. Kul. 1868 p. !l), cu primulu Octobre 89. Comp.
'rledlaeuder, de temporibus librorum Martialis p. !l.
l10) Despre espeditiunile lui Traianu in Dacia, pc lunga Dio Cassius, Column'a traiana, si cateva
notitia, ne ajuta .Acta {mt1um .Arvalium in stabilirea chronologiei. De aci se vede co Tr11ianu incepe
priruulu 'resbelu cu Dacii in primaver'a anului 859 l1 O 1 dup. Chr.), p. 117 op. cit. :
an. 101 VHI K\a.lendas) Aprliles)J- (pro salule et redit)u et victoria
imp(eratoris) Caesarii Ncrvac Traiani Aug,usti) germlanici).
Cf. carmen votorum huius an ni p. 123 si Bull inst. arch. 1869 p. 118; ero celu d'alu
doilua in 1u5, p. 118 :
an. 1Uf .... [no]nLas) Jun(ias) - [pro it]u et
reditu [impleratoris) C]aesa[ri]s Nervae
Trai[ ani];
p. 122 : an. 105 pro itu et reditu eiusuem (unu votorum :
[Jupiter] O(ptime) mLaxime). Petra o sparta, restulu lipscsce.
Prim'a expeditiWle s'a fini tu in anuln 102, nu in103, dupo cumu sustine Fruhner (Cf. Mommsen Her
mes, Ill p. 126, seq.- C. de la Berge, Revue critiquc 1868 nr . .(, p. 53.-Dierauer p. !l2 nr. 3); con-
struirea podului incepu Vclrisimilu in icrn'a anului 10:3, nu in .100 cumu crede Nuol desVergers, Comp
tes rendus de l'Acad. des Inscr. et Belles Lettres, 1866 p. 79, si Fruhner, coei inscriptiunca_pe care
se intemeiadia, C. 1. L. 111 nr. 1699, se raporta la sioscu'a de pe malulu Dunarii, cro nu la poduJ.u de
la Severiuu (Dierauer p. 97). Finitulu resboiului trebue asicdiatu in 107 d. Chr. \nU in 106 cumu pre.
tinde Dierauer). Pentru Chronologia, Cf. mai alesu :U.ommseu zur Lebensgeschichte des junqeren
Plinius, in Hermes 186R p. 48. 49, si C. 1. L. Illla nr. 550.
(Il) In acestu simtiu pune si Cicero, ad Attic. 9, 10 : pe Geti, Armeni si Colchi la ua lalta. Virgil.
Aen. 7, 603, Geti, Hyrcaui, Arabi, lncli si Parti.
(12) D'in isvure nu a fi fostu vre ua data legatura politica intre Dacii de elin cucc de Du-
nare, si Getii de la Hemus. Comp. Miillenhotr, Dic Getcn. Co la rcsboiulu lui 'l'raianu cu Dacii a
participatu si Getii nu se pute nega cn temciu. Pe column'a 'l'raiana ei paru a figura : la nr. 21, pl.
64 . 55 (Frohner cavalerii cuirasati); ur. 27, p!. 61-62; nr. 77, pl. 129-130, si nr. 115, pl. 181-182.
www.cimec.ro
153
3.
Getii si Dacii suntu aceia9i cu Gothii. - Este asta-di probatu pene la evidentia
co numirea de Gati Gothiloru era dt>ja generalt>, in cuventare emphatica, pre
timpulu lui Cassiodoru, care o si intrebuintiadia in scrierile selle; (13) si co Gothulu
Iornandes seu lordaois, scriindu pre la annulu 551 d. Chr., n'a facutu de ctu sa re-
produca err6re in necritic'a sea : de Getarum sive Gothorum origine et
rebus gestis ( 14) compilata mai tota dupo celle doue- spre-diece carti alle lui Uassio-
dorn (15). utilisandu [Jentru istori'a gothica inainte de datele de
natura istorica d'm isv6rele grece si romane (16) a inavutitu in pagub'a adeverului
annal...Je Goth1loru cu alle Getiloru si Scythiloru, pentru a deduce originea Amali-
loru si a lui Ermanarichu de la daculu Dorpaneus; si parte prin i )entitatea sune-
teloru, parte rrin identitatea de loeuintia a amenduroru pop6re, a transformatu pre
Geti in Gothi.
Ua asemenea hypothesa rephta de Iornandes si de alti chronicari d'in evulu-
mediu, admisa fora multa desbatere de cotre H11go Grotius, Leunclavius, Chiniac (17),
si in timpurile d'in urma de cotre I. K (18), BJ,ker (19), L')o (20) ,
(13) Asia de csemplu in Varice 10, 31, Vitiges vorbindu cotre univerei Gothi se serva si de cu-
vintele: geticus populus. Se scie anse co deja Ausonius (t 392) Epigr. 3, 10; ldyll. VIII, 31;
Claudianus (t dupo 400) Carm. II, 8 i2, C. V, 47li. 562. c. VII, 75 etc.; Aurehs Prudentius, St.
Hieronymus, Paulus Orosius, Rutil. Claudius Namatianus si altii, pre Geti cu Gothi
noruai 1lupo assemcnarea numelui. Cf. C. Schlrreu, de mtione quce inter lordanem et Cassiod. in-
tercedat comme1tatio, 1858.--F. R. Roesler, Dacier und p. 2i--29.
(14) ed. C. A. Closs, Stuttgarthc, 1866. in-8 - Despra Iornandes vedi: \Vatteubacb,
Gcschiclitsquellen im JJfittel lter, p. 45.- 1. Grlmm, iiber Iornand;s und die Geten p. 1 -1!l. -
Seb. :t'rendeospruog, de Iornandr Iordafl.e, Monaci 1837 .-loh.lordau, Iordanes Leben und
Schri(ten, Ansbach, 1843.
(15) Deepre isvorele lui lornandes vedi, afora de Schirren, op. cit., urmatowlc: Sybel, de fontibus
!ibri Iordanis de origine actuque Getarum, Berlin 1838; idem, in .Allgemeinc Zeitschrift fir Gc-
sch!chte, heraosg. A. Schmidt, b. VI; Berlin 1846, p. 516 scq., si b. VII, p. 2S8 illiscelle.- Kiipke
1' 41 scq.-Wietershelm, Gesch. Viilk. Wander.,ll, 1"'8 scq.- R. Pallmau, die Geschichtc dcr
Volkerw(mderung, Gotba, 1863, b. I, 23-35 (Jordanis, als Quelle fiir das drittc und vierte J .. !Jrhun-
dcrt der Guthi>chen Geschichte). - Dessel, art. Gothen in v. Ersch und Gruber.
{16) Vedi probele in Schlrreu, op. cit., si receusinnea lui Alfred von Gutllcbmld in Neue Jahr-
biieher fur lJhilologie zmd P(cdagogik, herausg v. R. Dietsch und A . .Fleckeisen, Leipzig 1862, b.
t\5, p. 124-151.
(17) Hi.<Jtoirc des Ccltes, Paris 1771. t VIII.
\ 18) Umrisse und Kritische Studien zur Gcschichtc von Sicbcnburgcn, 184U.
( 19) Encyclopedi'a lui Ersch si Gruber, a;t. Dacia, v. 29.
(20) Lehrbuch der Univcrsalgeschichte II, 21-;;.6; Vorlesungen iibcr dic Geschichte des deut-
schcn Vollics und ReicT!cs, 1, 83 -105.
Il www.cimec.ro
154
Wuth (21), Bergmallll etc., dobendi prin autoritatea lui Iacob Grimm t6te a.pa-
rintiele unui adeveru istoricu nesocotita pene atunci, si in sprjinulu carui'a elu a-
dusse in maestr'a sea Istoria a limbei Germane (23) si intr'unu . tndiu specialu :
Despre Iornandes si Geti (24), argumente de intreita natura : limbistica, istorica
si ethnica.
Sa ie analisamu unulu dupo altulu :
Grimm invoea mai anteiu marturiile lui Iornandes (25 ), Cassioior (26) Orosius (27),
Spartian (28), Prokop (29), Isidor (30) etc., cari numescu fora pre Got.hi
prin numele pororului Getu; dero ce potu sfmna nisce simple afirmatiuoi alle unoru
scriitori, cari nu aveu cunnoscintia nici unu pOfOru d'in famili'a thraca, -
contr'a netagaduitei autoritati a lui Strabon, Dio Cassius, Mela si Tacitus, cari cun-
noscendu si pre Thraci si pre Germani, se pronuncia hotaritu pentru thracismnlu
Getiloru si Daciloru? - sde obiceiulu scriitoriloru posteriori de a da pop6reloru
d'in timpii loru numile celle vechi alle tiariloru ce locuescu ; astu-feliu Gothii suntu
numiti candu Geti, candu Scythi; Hunii suntu numiti Massageti; Serbii - Triballi;
Bulgarii - Mysi seu , ba chiaru Myrmidoni; Romanii - Daci Geti;
Albanesii - Acarnani; Germarii - Celti; Maghiarii - Pannoni; Cumanii -
Seythi, etc. (31). Aru urma de aci 6re identitatea acestoru nemuri? - De acei'a
insusi Grimm este silitu a marturisi co primulu seu argumentu nu estP nici cellu
(21) Geschichte da Veutschen.
(22) Les Getes ou la (iliation ghncalogiqnc des Scythcs ttucr. Getcs et des Getes ctux Germains et
aux Scandinaves, 1859 Strasbourg- Paris. -- Despre acesta carle vedi mai la va liP-, not'a 77.
(23) Geschichte cler JJeutschen SpJ"ache, Leipzig, 1853.
(24) Ueber Iornandes und clic Geten, Berlin 1846, pag. 5!1, iu-4.- Despre acesta scriere vedi
Sybel, Allg. Zeitschrift (il!" Geschichte, herausg. !\. Schmidt, b. VI, Beri., 1846.
(25) Iornande11 op. cit., cap: 9: cquos Getas jam superiori loco Gothos esse proba.vimus, Orosio
Paulo dicente. De aci Ekkehardl chronicon ap. Perz 8, 120: cGothi qui ct Gethlll.
(26) Vadi mai susu not'a 1.
(27) C. 1. cap. 16: modo autem Getae illi, qui et uunc Gothi, quo8 Alexander evitandos pronun-
cia.'l'it. Pyrrhus exhorruit, Cl!lsar declinavit>.
(28) Ser. ang., Antou. Carac. c. 10 : (Caracalla) cum Germaniei et Parthici et Arabiei et A1eman-
nici nomen adscriberet (nam Alemannorum gentem devicerat), Helvius Pertinax. filius Pertinacis
dieitur joco dixisse adde si placet, etiam Geticus Maximus. quod Getam occiderat fratrem, et Gothi
Getre dicerentur, quos ilie, dum <ld Orientem transiit tumultnariis proeliis devicerat. - ldem in
Anton. Geta c. 6: Helvius Pertinax reci tanti I<'austino prretori et d:centi Sarrnaticus Maximus et
Parthicus Maximus dixisstl dicitur adde et Geticus Maximus, tuasi Gothicus.
(29) 1, 312. Vorbindu desvre poporcle gothice iutre care nnuwra si pre Vandali si Gepitli, tlicc: :::X-

rJ.l Ot l'.o:l rz-:txi ExiAo:.N. - 1 b., 117


?e&crl.
(30) Orig., D, 2: Daci autem Gothorum soholcs fuerunt, et <lict<>s putant Uacos <Jnasi
quia de Gothorum stirpe creati sunt.
(31) La Theophan. ed. Bonn p. 380, Continllat. p. 196, Slavii suutu numiti Se it-i; lac, dren (1644)
-Huni, iar la S:mocatta (p. 119, 272) si Photins (Summaria ed. Bonn p. 9.14)- Geti. Cf Sybel,
op. cit.- Sellg l:asseJ, Magyarische Altel"thilmer, Berlin 1847, p. 7, 2\Jl.- Jirecek C. ), Geschi
der Bulgaren, Prag, 1876, p. 70-71.
www.cimec.ro
mai insemnatu, nici collu mai convingetoriu d'in cote are sa mai aduca in sustinerea
thesei selle (32).
Allu douilea argumentu, identitatea numeloru Gati si Goth i, primulu nefiiodu de
cotu ua transformare propria Greciloru si Romaniloru a cuveotului Gothi,
Guth - grecescnlui si latinescului T in l'Et(lt Get.ae correspundiandu goth. TH in
Guthai seu GuthOs, iaro lui E cotrespundiandu germaonlu U seu O (33) -,nu este
mai multu de tinu tu in sema; coei, dupo cum a observatu Mullenhoff (34) a) : for-
mele Guthai, Guth6s seu Guthaus, trebuinci6se lui Grimm in problematicele selle
pe unu textu cititu gresi tu in
Aorst Gaudae Claru:eque, In locu de : caugde claneceque (35); b) admthend'l"'
schimbarea vocalei, Getae trebuia sa sune in limb'a Gothiloru Kuthai, cum lat. ge
ous, gr. suna gothicu Kuni, vechiu-germanu-superioru chunni, iaro nu Guth
seu Guthai; sic) a sustit:e co limb'a geta seu da<'a, necuonos:endu nco caracteri-
stic'a limbei germane permutatiunea suneteloru:t (Lautverschiebuog), are deja in-
tr'ens'a desvoltata sibilant'a, unde in german'a persista anco guttural'a (36), eate
6re a identitatea a doua limbi si a' doua pop6re? (3 7).
Alin treilea argumeotu : identitatea numiloru Daci si Dacia cu Dani si Dania
in totu timpulu evului-mediu pene in secolulu XII (38) sustinuta cu citatiuni d'io
(32) Ueber. Iorn. und die Geten, p. 20.
(33) Idem, 21, 22.-Deutsche Grammatik, I, 86.
(34) In Ersch ond Gruber, art. Geten, p. 463.
(35) In editiunea Detlefileo, C. Plinii Secundi Nat. Rist. Berlin 18oG, t. 1, IV, 11 (18) acestu
passagiu se citesce: cH:.cmi excelsitas Vl passaom subitor. Aversa eius et in Histrum deven Mffi3i,
Getae, .Aodi, Scaugda; Claria;que et sub iis Arraei !:larllla.tm, quos Areata.s vocant, Scythreque et
circa Ponti litora Moriscoi Sithonique Orphei vatis genitores optincnt In Codex Leidensis Vossia-
uus foi. Nr. IV s:.cc. IX, si Codex Leidensis Lipsii, Nr. VU sec. XI. se citescc ansc: aedi in loca de
Aodi; iar in Codex Vaticanus latinus sec. XI. sca"gdc, scauda;, scaude, darea;que in loca de Scaug-
dOJ Claria;que.
(36) Asia de es. Berichte iibcr die Verhandlwngen der Berline1 .Akad. 18,HJ, p 131.
r:l7) Mllllenbotr, 1. c:- die Namensidentitst, wird sobald man sieht, dass Grimms
Guthai, Guthiis odcr Guthans nur 'latt gothlschen Uulos, altn. Gotar oder Gotoar, ags. Gotan, ahd.
llozon oder lioz scincr Hypothese zu Licbe crfundcn worden, nachdem in der Stelle bei
(IV, 18) tler Text der Biicher Aorsi Gaudre Clariroque durch die gena ne Einsicht der Handschr;ften
in redis caugde clanereque verii.ndert worden und so oincr der wichtigsten Anhaltspuncte plotzlich
nhfiel. man ein, dass das Getische odcr Dakische noch nicht die detitschs Verschiebong de
Consonauten keunt (Gesch. der deutschen Spr. 436), muss man auch zugeben, dass Getre, den We-
chsel der Vocale angeroommen, im Munde der Gothcn Kuthai lauten musste: durch Anomalien und
Jroblematische Vcrgleichungcn da, beliebtc Guthai rcchHertigen wollen, heisst den Beweis aufgeben;
1uuss man mut ausser dem Maugdl der La.utverschiebuug - d. h. des charaktcristisc\Jen zeichens
deutscher Spmcbc unter den ihr stammverwandten-anch noch zngestehen, nu cine Gleichuug deut-
und gothischcr Worter hcrauszubringcn, dass im Gctischen schon der Zisch'aut entwickelt war,
wo im Dcutschcn noch tlcr Uuttural haftcte (s z. B. Berichtc iiber Verhandlungen der Berliner
Akad, 1849, s. 1:11), so giiJt man offenbar auf, was man bewcisen will, dia der beiden
:-lprachen und Wolker, unll cs scheint nor noch einc sooderbarc Lauue, festlruhaltcn, worauf in
nicht eben gliicklicher Stunde ein Einfall zuerst geflihrt hattc.
(38) Ueber lor. nnd flic Geten., p. 41.
www.cimec.ro
156
chronicari (;j9), carti geographice ( 40), documente ( 41) si fontani ( 42 , intarita
si prin posibilitatea pretinsa a provenintiei unei forme Da ni d'in Davcni, Daci ni ( 43).
si prin imprejurarea co pene asta-di Lapponii numescu pre llanrdi DoZ'lt seu Tatzh,
iar Rusii : Datschanin (44), oisce forme cari s'aru fi nascutu d'in Ddcus, - acrstu
argumentu dicu, ne aretta mai multu co, cu multa citire si phautasie, si cu ethymo-
logii impiose in estreme, totulu se p6te demonstra iu sciintia. Se scie anse co : a
funda ua theoria ethnographica pre temeiulu simplei identitati ncminale fste unu
procedeu d'in celle mai pericul6se : Iazygii de adi d'in Ungari'a suntu cu totulu altu
goporu de cotu Iazyges Metanastae, cari in antici tate "vussera togmai acPiasi
.rra (45); Wendii nu sunt Veoeti, cum persicii l'EpfL.XYtfJt de la Herodotu nu suntu
(39) Chrn. de Gestis Nonnanuor. (10 Pertz 1, 532 : cNorthmanni procedntes de Scanzia
insula qu:!! Northwcgia dicitur, in qua habitant Gothi ei Huni atqutl Daci.-- Dudo histor. Norman-
nor. (finele secolului allu X): cdacisca lingua Rodulli chron. s. Trudonis (d'in allu Xll p. 369:
Dacia pentru Dania; Ogerius dacus seu rex Dacim; aona.les blandinienses ada. J2S7 (Pertz 7, 33):
Dachia p.mtru Dania.- Servius ad Aen. 8, 728: Daui dictia Dahis, qui sunt populi Scythire jnncti-
P,rsidi. - lsidor. vedi pasagiulu cita.tu mai susu sub not'a. 18.
(40) Ua charta d'in t.wnulu 1120: !lamannia, Dacia, Gothia, Germania, ia; pe ua alt'a:
Datia, lutia.
( 11) Scrisorea archiepiscopului d'in Magueburg Adelgot d'in an. 1110 (la Marte ne et Durand 1,
626): rex Da.:orum - Documente a
1
le lui Frillerich l d'in ll5(l, 1160 (Pertz 4, 118. 12!"1) Dacia pen-
tru Dania; idem alle lui Otto IV ll'in 120,. 1212 (Pertz 4, 215. 221): rex Dacim.
(421 Ua poeT'Ja latina scrisa. prc la diumetatca secolului XU, Reinardus 1, 231. 3, 299 . .302. 4,
1240: dacus pentru danus, 4,5!13 Dacas pentru Danos. -- Grimm aru mai fi pututu cita ua
de isvore in cari ne 'ntempina Dacia, Datia., Dazia, ca desemnatiune normale a. Danemarcei in totu
cvulu-mediu. Hooreu, historischewerke, 1821 Gotting,,n, t. ;,, p.FI'lnot'a.- .. Novella delia figlia
del te di Dacia, cd. Wesselowsky, Pisa 1866. - ,\.l"iosto, Orlttndo Purioso, canto Vll, sex. 16. -
Rcposatulu He1iade, crediendu co ar fi vorb'a in Ariosto despre 1 ropri'a Dacia de la. Dunare sustine co:
in mediulu-evu Daci'a ora reputata in tota Eurup'a de disciplin'a ei ecclesiastica. Organisarea ceno
bieloru si wouastiriloru, si organisarea civil ... si militara in Daci'a era exemplara. Ariosto. ce a statu
in secolulu X V, canta.ndu cavallerii secolului VIII d'in imperiulu lui Carolmagnu, can lu e vorb'a de eroi
si eroine satie dealle lumii, spune co veniau in monastirile paciei 8i inchinau devotanduse lui
D11mnedieu. Vedi Institutiunile Rotnaniei, tabellu istoricu,-Bucuresci, 1863, in-16, p. 41.-lstori'ct
Rolluiniloru sau Daci'tl si Romani'a editiuuaa Il, 29: pe d.e alta parte toti chrestinii persecutati
alerga in Daci'a spre a afla reftgiu si a'8i \Hofessa in pace convictiunile si credinti'a.
(43) op. cit., 42not'a: .m:nus d'in Dacinus arn fi ca plnus d'in picinus.
( 44) op. cit., p. 45.
(45) Niebuhr, Kleine hist. und phil. schri{ten l, 394 : 'Es ist dies (essemplu cu ein
crwiinschtes beispiel um die nichtigkeit der folgerungen, welche aus wer-
den. fiir fii.lle da.rzuthun, wo der scbein weit itit, wie man etwa in den Geten dio Gothen
gefunden bat Rawliusou, llistory of Flerodotus, III Excurs: Oimmerii. - Ri:isler, Dacier und
RoJmr.enen, Jl. 1.? -21.- Vcdi in Zeuss, dic JJeutschen untl ihre Munchen, 1837,
pagin'a 380 esemple adunate mai mnlt.e popore cu acelasi nume, ause de origini cu totuln
diferite Safar1c, Slawische. Altcrthlill!cr, 1, 473: Die blosse ohne andere histori-
scbe Bewcisgriinde kann noch Keinen vollen Beweis fiir die Verwandtschaft d r volker abgeben, sonst
miisste man die Zichen (grnsin. Dzichen) und Lnkken (Losgior, armcuisch Lechen)
ohn e weiteres fiir Briider unserer Czechen und Lechen ! "
www.cimec.ro
157
Germanii Eurr,pe;; Ma.aaa."(etatt si lia.t n'au legatura cu I'Eta.t si cixot, Gothii si Da-
nedii etc. ( 46)
Allu patrulea argumEmtuse dedea d'm as3ml\narea obiceiuriloru si credintieloru,
la Geti si GrTmani, si ahume : Zllmoxis seu Gebeleizis, dumnedieulu Getiloru, este
acolasio cu Odin; si precum despre cellu d'anteiu Herodotu ne spune co : a traitu
iotr'ua casa subterana (xa.ta"(a.toY orx"f)p.a.) trei anni, tinendu-lu Getii de mortu, pene
ce la allu patrulea annu f'llu se arreWt loru d'in nou, totu .tsia se povestesce, co mu-
rindu Freyr, fll depusu intr'ua mare movila cu usi a si fen strP, si acf fu pastratu trei
anni d'a rendulll, ca sa fie in tiana ps.ce si abundautia, pe candu poporului i se spu-
nea co ellu anco traesce ( 4 7). Credinti'a co murindu unu getu ellu se ducea la Zal-
mOXIlB, amintesc!', dupo Grimm la Odin (48), asia co Zalmoxes ca
fL0<;(49) este de comparatu lui Wuotan, ca Gebaleisis -lui Gipucht), iar ca pileatus
-lui SdbOttr (50). Versulu lui Virgiliu (APneid. 3, 35), citatu si de Iornandes
cap. 5 : Grad-vumque patrem, geticis qui prcesidet arvis, arretta pt e Marte ca cellu
mai mare dil'u allu Getiloru, ceia-ce concorda pro deplinu cu Cultulu lui Marte la
poJ 6rPle Germane (51). - D'in dialogulu lui Lucian, Scytha si To:x:aris, se coustata
co Sr-ytb i si Thracii adora aerulu, resnfiarea c caYsa a vieti ei; sa bi'a, ca ua
a mortii heroice, jurandu si pe un'a si pe alt'a, pre candu in Edd'a se dice: animam,
SI iritum dedit Odinus (52). - Class'a preotil(Jru si a nobililoru Daci numiti pileati
lttl-o;o6pot, d'in caus'a palariei ce pnrtau spre deosebire de comati seu capil-
ati, amintescu pre O din Sdhi:ittr, Ct>llu cu palari'a latga si infunda ta, si pre saeer
dotii Germani (53). Mai departe, Getii cultiva pamentulu in acelasiu chipu e Ger-
manii (54); lolygami'a este communa ambeloru por6rJ (55), ca si obiceiurile de a a-
meste-: sngele la incheiarea unei aliantie, si de a zugrav faci'a, ete., etc.
Ctu de putinu convillget6re suntu aceste asfmenari, putemu intiellege mai n-
teiu: d'in observ ma drepta a lui Zeuss (56), care dice : cCeltii, G6rmanii, Aistii,
(46) Massagetii nu s'11 coafundatu niciua-datacu Getii,-yi-;:.t d'in M:.a:.ybxt nea.vendu nici-ua lega
tura cu poporulu- fi-;:.t, fiindu ua termiuatiune ca sin Tvp:.yi,:.t, 6uaaa:y{,a:t, M11pyi-;a:t l\la:-;txE-r:a:t etc.
iar Dahae totu astu-feliu Grimm considera pre asiaticii .Ha:t Ele la marea Caspica ca inrudit.i ci
Dacii, fora nici-unu teme;u anse, caci versurile d'in Luca o. Pharsalia Il, 296 suna: O Superi, motura
i'ahas (Dacas este ua lectura gresita) ut clade, Getasque ... Poetulu aci se refera la Parthi numin
rlu-i in chipu poeticu Dahae. Lectur'a Dacas-ce se afla in unele< ditiuni. cum de es. a lui Hugo
Grotius, 'ste gre ita, cum probedia insasi cuantitatea, aYendu prim'a vocala lunga, pe candu
a e scurta. Vedi editiunea lui C. F. Weber, J,ips. 1821-1831, care mentine lectur'a
Dahas l'e autoritatea a patru manuscriptc celle mai vechi. Cf. SenecA, Ep. 71, 37: Viei? Quem vi-
ceriL .. ? non Pers<s nec extrema Medorum nec si quid ultra Dahas bclicosum jacet, s d .... etc. Mai
l'edi ed. lui lallus Krals, Stuttgarten 1863, si F. Kortiirn, Geschichtliche Forschungen, Leipzig
si Heidelberg 1863. -Despre Dahae in Senec'a Oed. 47:l, 'l'yest 370, cf. edit. lui Rudolf Peiper s
1
Gustav Richter, 1867 p. 370.
(41) Grlmm, Ueb. Iom und die Geten, p. 25.- (48). ibid.
1491 Lurlan, Toxar 38: p.O: y!.:p -:o'l ivEfWI r.:.'t :i:mO:xr,v. -(50) Grimm 1. e., p. 54.
''IJ id., p. 29.- ('i2J id. ll 30 ... id. p. 5 '.- (54) id. p. 30.- (55) id. p. 27-2fl.
(.V;) 1, 4'1.
www.cimec.ro
158
Vendii si Indienii stau dupo marturiile limbei si alle mythologiei in cea mai strinsa
inrudirl'. Ei sun tu cinci frati buni. Caractere distinctive nu se afla nici in form'a cor-
pului, nici in chipulu de vietiilire alle pop6reloru n6stre de la N ordu. Aci mai multu
domnesce apr6pe ua assemenare completa.
Apoi, d'in faptulu co : identitatea de obiceiuri ne intampina de multe ori la ro
r6rele celle m1i deo3ebitl', si cari niciua data nu a fostu in atingere (57). Si in fine
ce este mai multu, unele assemenari invocate de Grimm suntu numai aparente, fie-
(57) Vedi .Ausland, an.1867, Nr. 47 si Oscar Pese hei, VO!ke1kuntle, a 1 V ctlitiune, Leipzig H!77, p.
23-27, ua multime esemple. Vomn insemna eate-va numai: Zugravial'a pielei ne intampina in
tote partile lumei. Scoterea dintilorn de d'inainte nu este numai unu obiceiu nllu ci se ga-
liesce si i11 Australi'a. Stringerea c11pului cu scanduri la copiii cei nascuti liberi. raportata de Hip-
pocrates (cap. 80) ca unu obiceiu allu unei populatiuni d'in pustiile Russiei meridiona1e, o afhimu si
la Conivosi la Ucayali in Amcric'a de sudu, (Grandidicr, Peron et Boli vie p. 129) anco si in Mos<1niti'a
la populati unea Smu (.Tournal R. Geogr. Soc. XXXII, 2(Jt) si Secmann, Niceragua, Panama an.! Mos-
quit:a. I.ondo11 1869. p. 308.), la 'l'scl!inncii tl'in Columbi'a Britanica !Paul Kane, Jndians of North
America, p. 181', si in Normamli'a. Circumcisiunea, comuna Egyptheniloru, Ethiopiloru, Kolcbiloru.
Pheniciloru si Syrieniloru (Herodotu IT, 104\ se practici in A.meric'a de midiu-locu in epoc'a candu,
Spaniolii cucerira parte de l!tme, (Herrera, Historia General. Dec. IV. Libr. 9. Cap. 7); si as-
tadi ea se obicinuesce de bordeie Ttcuna si Manuos (Martius, Ethnographie I, 582), de unele triburi d'in
.!ustrali'a, de Noui-Caledonieni si de locuitorii Nouiloru Hebride, cum side cei d'in Tongatabu (Cook,
Voyage dans l'Hemisphere austral, t. III p. 137,- Cook and King, tom. I, p. 384) d'in insulele-
Amiciei si insulele Fidji. Prescrierea legei mosliice, (Deuter. XXV, 5-10) c. Ovreiulu sa iea in ca-
satorie pe veduv'a fratelui seu, o afla. observata Plan Carpin la Mongoli (Recueil de Voyages, tom
IV, p 613). Ma.rtius (op. cit 1, 153), la triburile brasiliane Tupinab; cum se afla si la Kolnsi in-
Nordwestnlu Americe (Waitz, A.nthropologie Ilf, 328), la Ostjaki in Rusi'a. de Nordu (Castren,
Ethnolog. Vorlesungen, p. 119) si la Papuanii Nuui-Caledonii (Rochas, Nouv. Caledonie, p. 232).-
0biceiulu de a se saluta prin frecarea nasului e comunu nu numai tuturoru Eskimosiloru pene la
Gronland (Barrow, Artic Voyages, p. 30) ci si Australieniloru (Waitz (Gerland) Anthropologie, v. 6,
p 749), Maoriloru d'in Noua-t:eelanda (Darwin, Naturw. Il, 198) si Polynesiiloru d'in in-
sulele Penrhyn si Marquesas. Schimbarea numilorl.!, ca semnp de legatura amicale in tie doue per-
soue, se obicinuesce la Polynesi, Mobawci in Americ'a de NorJu, Makololi si Zulukafirni in Afric'a
de sudu (Tylor, Urgeschichte der Menschheit, p. 161. - Zambesi, p. 149), pe candu obiceiulu c!. ve-
du v'a sa porte atiroata de gutu cu ua sfora capetin'a reposatu1ui ei barbatu ne '.otimpina de ua po-
triva la ua populatiune in Americ'a de sudu. si la ua alt'a in insulele Andaman d'in golfulu bengalicu
(Frederic l\Iouat., And man Jslanders, p. 327) In campiile d'in Ptru si Bolivi'a obicinuitu se arunca
in stance)e mari de petra de pe verfurile muntiloru cu bolovani,- se observa in tota lumea,
in Usui, la laculu Ukerewe (Speke, Source of the Nile p. 193) la Mahratti, in Birm'a, la Mongoli, si
in Alpii elvetici (Cari Vogt, Yorlesungen liber dcn Menscben, Il, 119.) Diodoru observa in Corsic'a,
ar la Baskii spanioli (GeCigr. lib. III, cap 4.) obiceiulu c. barbatulu, deco i se nasce unu co-
pila, se in patu c. ua ceia-ce se face si adi la Baski sub numele de couvade (Lubbock
Prebistoric Times. p. 580), la Dayaki in Borneo (Spenser St. Johu I. c. I, 160) la Mundrucusi si Ma-
naos in Americ'a de sud, la Caribi (Spix und Martius, Reise W1 Brasilien v. 3, p. 1339 si Martuius
Ethnographie p. 392, p. r.RS) 'a Macaschi d'in Guya.na (Schomburgk, Reisen, v. 2, p. 314), la Jivaro
la Nap6 (James \lrton, The Andes and tbc Amazon, London 1870, p. 172) la Negrii in Cassange
(Antonio Zacchelli, Missione di Congo, Venezia 1712, VII, 15. p. 118. Vedi si Dr. Ploss liber das
!Iiinnerkindbeth in 10. Jahresberichtdes Leipziger Vereins fur Leipzig 1878.1. p. 33 -48).
www.cimec.ro
159
tive, cum buoa-6ra: polygami'a la Germani, - ceea-ce este in mare contradictiune
cu puritatea moravuriloru (58), si altele.
Allu cincilea argumentu, co disparitiunea Gt-tiloru aru remane oeesplicabile, este
totu attn de slabu, pentru co miscarile dese alle pop6reloru la Dunare, amesteculu
Scythiloru, Sarmati!Ol'U, Galliloru, cu Getii in Mrnsi'a, resb6iele cuceri-
tora alle lui Traiam! in Daci'a, si systhemulu colonisatoriu ce acestu imperatu urma.-
ria -, suntu df'stulle cause a ne lamurf absorbirea elementului dacu si getu.
Grimm mai invoca in sprijinulu theoriei selle : co Romnii nu eran indl:'stullu de
informati despre inrudirea Getiloru cu Gothii, co numele acestor'a snnndu la ure-
chi'a Romniloru cu totulu altufelu, ei nu pute fi condusi la recun6scerea identitatii
numiloru Gttu si Gothu (59); co Quadii si Marcornanii refusara lui Domitianu aju-
toru contr'a Daciloru, ca unii ce nu se put eu bate cu fratii loru etc. etc., argumente
de asia natura, co numai autoritatea lu Grimm le da titlu de a nu fi. trecute sub ta-
cere (60). Vomu m;::i semnala numai nco, co: prin recunn6scerea inrudirii Ge-
tiloru cu Goth;i se cstiga Germaniloru unu punctu de rediamu in istori 'a antica.
Dero deco punctu nu resulh d'in isv6re sigure, nu se intemeiadia pe adevtl:-u,
p6te s1 rvi 6re intru ceva? Ba chiaru se p6te dice co, adoptandu-se ca adeveratu punc-
tulu acest'a, se rest6rna atunci iotreg'a istoria in genere, si cea germana in parte:
Deco adrnitPmu co Gothii suntu VPchii GPti, si co impnuna cu loru Daci,
tardiu numai inaintara spre Nordn, si acf se metamorfosara in Danedii si Gothii
Scandinaviei, suntemu siliti a ignora celle mai vedite alh. desvoltarii istorice
a pop6reloru, si in puticularu a Germaniloru. Acesti'a incepu cu legaturi si obiceiuri
simple, f6rte pucinu formatr-; pe cndu theori'a grimmica le pune inaintA ua bogdta
lume culturale. cln istoria, dice Waitz (61), observamu unu hotuitu si siguru p:o-
gresu; pe cnduaci cademu dintr'ua stare intr'alt'a, de h Getii eivilisati,-la. selbatteii
Teutoni, la retacitorii Suevi; multu iuaintatii. pe chrestinatii Gotbi rlevinn
btrbarii Scandinavi si Danedi, mai in acelasiu timpii cndu Tbeodorich aiurea ii ro-
maniseadia. Deco remanemu anso la Geti si Gothi, primii suntu anco de timpuriu la
Dunare si in sudulu riului, cei d'itllu douilca, mai marea-Baltira si Vistul'a,
mai tardiu la Dunare si mareanegra; apr6pe ii vedemu cum ei inaintedia; scimu
in modu precisu cum Pi mai nteiu Dunarea, si nimeni d'in acellu timpu nu
(58) Tacit., Germ. 18: nam prope soli barba.rorum singulis uxoribu3 conteoti sunt, &d-
modom I'auci& qui non libidine sed ob nobilitatem plurimis nuptiis ambiuntur. Grimm se insiela
anco candu vede asemenare intre sacerdotii Germani, si tbeocra.ti'a absoluta ce domnesce la. Daci;
cum ru mai pucinu conchide (p. 30 op. cit.) co Getii suntu Germani pentru co cultiva pamen-
tulu in acelasiu ch!)JU, ca cum agricultur'a nu adi productulu unei anume trepte coltorale. A fura de
ast'a cuvintele lui Cresar, Bel. gal. VI, 22, Tacit. Germ. 2li se raporta esclusivu numai la Suevi,
cari no prcsenta unu stato militarescu organisatu in chipo particularu, iar nici de cum la toti Ger-
manii, cari aveo proprietati territorialc hotarite, si agricultura regulata. Vedi Georg Walt.z, Deu-
tsche Verfassungsgeschichte, 1 voi., 1\iel 1844, p. 17, 24, 27,
( 59) Gesch. der deutsch Spr., 1 179
160) Vedi Riisler, Dacier und Romiinen p. 23 seq. combatterea punctu cu punctu a. acestor'a..
rijJ) op. cit, Il, p. XIII, Kiel 1841.
www.cimec.ro
160
cunn6sce co ei aru ave aci drepturi vechi de stepanire. Nici-unulu d'in antici n u nu
mesce pe Geti si pe Germani impreuna, anse Strabo deosibesce pe Geti de Suevi, si
mai hotaritu anco Tacitu, pe Germani de Daci. Deco trebue anso ca nisce chronisti
d'in evulu-mfdiu sa dea cisbitore dovedu in cestiuni despre filiatiunr a por6reloru
(Grimm op. cit. p. 44), atunci stamu reu de totu cu studiile istoricP; Francii aru
trebui sa fie in acelasi timpu Da.nedi si Trojeni, si altele 9.uco mai multe de acestu
felin. (62)
Ctu de adeveratu este ose faptulu co: filologi' a, deco ou cauta a ntemeia istori'a
prin utilisare:J. materiei intregi istorice, remane partialf', isolat3, si nu r6te cere de
la istoria s'o ajute si s'o intemeiedie, ne aretta, afora de Grimm (63), J. Leo (64) care
vede in Geti impreuna. cu Oul Ritter (65) ua secta indiana Qiva8; limb'a loru, -
unu intermediariu intre V('chi'a sansscrita de ua parte, si limbile pop6reloru indo-
germanice d'in Europ'a pre de alt'a. - Si esemple nu lipsescu lui I.eo (66) : Hero-
dotu (IV, 94) dice co Gebeleisis este unu al tu nume pentru dieulu Zalmoxis; 1=-sskr.
j, si C = 9; deci .. = skr. java- le9ya Ua fiintia de care se apropia rinevil.
prin mesageri., Z!lmolxis= sskr. cymalkshis (orhiu- intunecatu), goth. Hllmul-
augis (67). Numele Gttu(68) = sskr. seu ceei cari p6rta seu
coafiura 9ivaitira a adoratoriloru lni Civa in Ind'a = fetljYOt, fcmt3ot.
(62) ln der Geschichte bemerken wir einem bestimten sichern Fortschritt, hier gerathen wir
aus einem znstand in den andern, von den Gebildeten Geten zu den Teutoneo, zu den wan
Sueven; die fortge!chrittenen, halb chnstianisirten Gothen werden za rohen Skandinaven
und fasst um dieselbe zeit wo Theodorich sie anderswo romanisirt. Bleiben wir bei Geten
und lrothen. so sind jene friih an der Donau nnd siidlich des Flusses, diese erst an der Ostsee und
Wei hsel, an Donau und Pontus; wir se hen faat wie sie vorriicken, wir erfahren bestimmt
wie sie die Donau iibenchreiten, und keiner weiss in jener zeit da!s Fie hier alte Besitz-
rcchte haben. keiner der Alten nennt Geten uud Germ!!oifn zugleich, aher Strab) nnterscheidet Ge-
ten und !:lneven, bestimmter Tacitus Germanen und Dacen. Sollen aher Chronisteo dt>s Mittelalters
schla.genden Erweis bei Fragen iiber uen zusammenhang der viilker geben (Grin1m p. 44), so wird
es mit der geschichtlichen Forschung ii bel stehen; die Fraaken werden und Trojaner zng!eich
sen miissen, und was der Art mehr ist. Totn ll,Bia se esprima. si G. v. Vlctersbelm, Zur vorge-
schichte Deutscher Nation, Leipzig 1852: Sollte aher wirklirh I. Grimm, was ich jedcch ka.um zu
gla.uben vennag, die Gothen Deutscher zunge mit den Thrakisch redenden Gctcn (8trabo VII, 3',
die Goth,n des Ermanarich, A larich und 'l'heodorich des Grossen, jene Gothen. wekhe Kaiser,
Decius und Valt:ns ii! offener Fellschlacht erschlugen, Byzanz bedrohten und Rom crobertcn, mit
den Geten, deren Volksname znm Sklavennan.en, deren streitbare Mannschaft zu Tibers Zei-
ten (Strab. VII, 3 u. 4.) auf 40,000 mann herabgesunken wa, die nachher Trajan ohne sonderli
che Schwierigkeit unterwarf, immer noch fiir ein nnd dasselbe Volk erklii.ren wollen-so miisste die
Kritik traucrnd, ihr Haopt bergen.
(63) Il. Pallmann, Die Geschichte der Volkenranderung, v. Il, Weinb. 1864, \' 2.
(64) Forlesungen 'iiber deutsclie G1seltichte. - Lthrbuch dtr Uniren;al,qeschichtc, Il. - Einig
bemerkungen u!Jer die StJrache der Geten, in Kullu, fiir reryleichende Sprachfotschung
111 jahrg. Berlin 1854, pp. Ji6-l!l4.
iG5) Die Vorhallc Europiiischer ViJikergcschilhlf.n rrJr lluodolus nn dem und an
rlen Gestarlen des Pontus, Bnlin 182:).
(lil)) Einige IJeme)kungrn, 1. c. - (107) 1. c. p 1 'iH. -- {l)il) irl p. 1 l!l.
www.cimec.ro
161
l'otlh.l, seu l'ot3tYot, Geti, Getini, Go1hi, Gothioi, Gothooi (69). cDeci, dice Leo,
Getii si Gothii si au lllatu in realitat'l (!) numde de la chipulu perul i, pe care 'lu
pastra.ra. in forma-i Vfchia 9ivaiticu.(70) - Massagetii = J e s. maza - jato, de
grrculu Mass;-g"tae, adi<:o Getii cei mari.- Dai, Da vi, Dahae, Daci =th"m'a
dbv, a a)erg, - dhaV?, dha.vaka Sell dh;}.ca UnU OmU Ce a}erg.l iute, pmtlU CO
Dacii obicinuiau a sari de pre cain in bataia, si a se lupta pre josu cProba de ast'a,
diceLeo, e co D:&nedii, numiti in evulu-mediu Daci, si cunnoscuti anco de Rusi cu nu-
mle Dattschanin, ii numes e G. ogr;,.fula : veloces (!). - Saci= tbem'a
sri interficere, conficere(71);- KorcwoYoY(72) = hu (d{os colert') = job1g,te;-
Tarabogtes, numele sacerdotilo;u gilti dupo Iorna ndes = sskr. dara conchilie si pust,
a 1 ga, adico cei cari p6rta legaturi de capu rle siocarlatu, pelarii de (73);
- Boerebistes = sskr. bhairava (il spaimeota) si vishti (in fi uentiandu); Du ras =
sskr. dursa ccellu greu de invinsn; D urpaneus=sskr. durpni cellu ce are mn'a
grra, puterri<'a; dava SeU din topographi!! = sskr. dva cir:C'lldiu)u unei pa-
duri, cua padure!
Cu asia ethymologii- cd:cbtuog auf dem g .. b:et de.- Sprachvergleichung (7 4), coei
nimicu ou se lasa neesplicatu prin sansskrit'a.,-demonstre1dia L1o co : D1cii aru fi
Getii- Gothii, oro Saci [nou nume reu cititu in Aurrli!Js Victo, coei:
Sacisque, e in locu de: Dacisque(75), si mai probabilll, in locu
- S'nsi: d'in Transsilvaoi'a. (77)
(69) id. p. 180.- (70) id. p. 181.- (71) id. p. 184.
(72) id. p. 187.- (73) id. id.
(74) fictiune iu doweniulu filologiei comparate Rrossler, lJacien und p. 25.
(7S) Wletersbelm, Geschichte der Yiilkerwanderung, t. Iri. p. 371.
(16) !urellus VIctor, Ca:sar. c. 13.: Trajauus quippe primus aut solus etiam vires Romanas
trans Istrum propagavit, domitis in provinciam Dacorum pileatis Saeisque nationibus, Decibalo rege
ac Conjectur'a mai l'lausibile este Sarmaticisque, coei Sarmatii probabilu venisera in
sjutorulu Daciloru contr'a Romanilorn in resboiele cu Tmia.nu. Cf. Tomasobek Zeitschri{t Oes
terr. Gymnas., 18'i2 p. 142.- Rilsler, Dacitr und Romiin, p. 26. - Este de respinou conjec-
tur'a lui A.scbbacb, Uber Trajans steinerne Dtmaubruclte p 4, 1858, Dardaniis in locu tie Sar-
donio, neputendu ti Darda.nii ataLci in lupte cu Romauii. Nesigura mi se pare si conjectur'a lui L.
I.ench (Chorographie und Gescbicbte, in Jahrbuche1 des Vereins vo11 Alterthumfr. itl Rheinlande
XII, 1848, Bonn, p 3): sagatisque (ca In Cic. I<'ont. 11) in loca ue Saeisque.
(77) lut re sustinetorii tbeoriei lui Grimm despre identitatea GetiiJru cu Gotbii vomu cita- af1.1ra
de GCiirt>r, Urgeschichte des menschlichen Geschlcchtes, Scbaffhausen 1 - ,pre Slotenaaek. Vebu
di.( Thraker, als Stammviiter der Gothen etc. Stendal 1860 si 1861. care o apera, anso cn totulu
ta,laroicn, facendu thrace de origine- nu mai pucinu de c&tu Una.tiuni gerruauc; prc Fr. Berg-
mauo, Les gttes ou la filiation gt!nealogique de3 Scythes aux Gctes et des Getes aux Germains et
aux Scandinave>, 1859, Strasb.-Paris; dnpo acestu scriitoru Scytbii, impartiti in Seythi orientali
lSaki. Parti, Da vi seu Da!Jae, MassaGeti) si Scytbi oc ;identali (ramur'a scolota a Scytbiloru Euro-
pei; KimeroScythi; ScythiHeleni) -, aru fi parintii Getiloru si Sarmatiloru; Gct;i la rendulu loru,
- parinti ai Germaniloru si Scanrlinaviloru, iara Sarmatii - a.i poporelJrU letoslavice Despre te-
meiurile unei asemeni theorii, autorulu uu se ingrijesce nici tie cumu; in generalu diseuta pucinu; pre-
'inta faptele pe cari le iteduce d'in simple apparintie, d'in comparat'uni gresite, d'in etymologii
f'ah, - inlr'unu <:hipn r.u totuln rlogmatirn; isvi,rl'le nu lll int.uhuintiarlia .. tu arolo
www.cimec.ro
162
4.
Getii si Dacii suntu Celti. Iotr'uou timpu clt.odu faim6s'a sc61a a lui Pezron, sus-
tinuta de eruditi ca Wachter, Wernsdorf La Tour d'Auvergoe si Pelloutier, nu voia
sa vedia in t6ta Europ'a de catu Celto-Galli, socotindu Jimb'a celta dreptu mama a
tuturoru limbiloru, -nu este de mirare ca sa gasimu si pre Geti si Daci, celtisati,
cu argumente limbistice ca ceHe urmatore: Numile orasieloru si cant6neloru Da-
ciloru : Sandava, cantonu nisiposu ; Marcodava, cantonu marginasiu ; Singidava,
cantonu invingeto:u; Argidava, cantonu reu; Zarmigefhus'a (sic) cassa seu locuiotia
communa Sarmatiloru si Getilorn, indica destullu de laniuritu co Jimb'a acestui
unde ii convine, si atunci chiaru le intiellege pe dosu. Se pare n. nu seu respect.i nici severitatea
criticei, nici reserv'a conjllcturiloru; si lu'llin'a ce-o da ingeniosPle selle combinatiuni, este ua lu-
mina artificiale, problematica. D.1po densulu, 1umele Daciloru, Dkes- ca sa citamu eate-va e-
semple -,vine rl'in rlatkes; acest'a., d'in Davi, iar Da vi d'in 'l'avus stralucitoru; numele Geti-
loru Get -de la unu cnventu pretinsu seythicu getn si acest'n. rle la altu cuvcntu
kata, taka cu ideea de tt lud; numele (}otMloru,-de la ga - ruds, epithetu pc care Getii l'aru ti
Jatu Sorelui cn intiellesu de frumosu, bunu, placutu! Dromichaites, rlupo Bergmann la geti ThruNti-
haitia aru thrumus (!)si dvalms furore, valmasiagu; Boerebista, la Geti Vairi-vistiiS
=castigatu de heron, adica de sorc; la geti Dakivalhus, sbimu de di; Dikenaios, la geti
Diki-hna.ios, m'cu de curpu seu de statura; Diurpaneus, la geti Diu1pahnaivs, tristu; Gebeleizis
schimbatu in Gebleistis bine-cuventare; iar Sarmizegethus'a, transformata in Bkalmi-thrakit-hus
casa coperita cu piei, etc. etc. - Este cnriosu co pe candu Bergmann inventedia. fora nici unu
scrupulu de coneciintia, cuvinte gete, - pe celle transmisse de scriitorii an ticuitntii c:i atari, parte le
pocesce si ciuntesce, cumu de es. numile proprii de onsie si persone de mai susu; parte ans11. le con-
testa de a fi gete, cnm buni-ora ; tote numirile de plante d'in Dioscoride (despre eate vedi mai la
vale) afora de un'a singura, tul-bela, carei'a ii da insemn&re de placere (vila !)-ceea ce nn e nici pro-
batu. nici probabile. Despre cartea lui Bergmann vedi articolele d-lni Alfr. Maury in Journal des
Savants, 1869.
Opiniunea despre identitatea. Getiloru cu Gothii a fostu combatuta anco de la ineeputn, de multi
invetiati d'in Franci'a si Germa.ni'a. Asia d'.!nvHle in 1ltemoire sur la nation des Getes, et sur le
Pontife ehez cette nation (Histoire le !'Academie royale des inscriptions et belles Lettres avec
les memoires de litteratnre, tome 25, Paris 1759, pa.g. 34-47), p. 37 dice: Ou sait que le nom de
Goths est purement Tudesque ou Germanique, au lien que celui des Getes a pris son origine chez
les Scythes. Dans les noms propres d'homme que l'on trouve parmi les Getes, on n'eo distinqne au-
cun qui a.it quelque ressemblance avec les denominations Gothiques. - Celles-ci soot evidemment
Germaniques, ayant me'lle leur signi:fication marquee dans l'idiome Tudesque. On peut encore dire
des noms qu'ont porte les villes dans la Dace, qu'ils ne ressemblent pas plus au Tudesqoe que les noms
d'homm3 recueillis de tont ce qui se lit des Getes. Cependant les Sa.vans du nord, sur-tout en Snede,
ou !'ou d'spute .l' Alemagne l'honnenr d'avoir pn,duit les Goths, les Vandales, les Lombards; non
contens de la gloire que les expeditions de ces peuples procurent . leur nation, veulent encore y as-
socier le sang des Getes, dont l'illustratiou anterieure, et ils ne sont rien woins qu'indift'erens
sur cet article - Adenug, Mithridates Il, 357: s konnten nur unwissende sprach und
geschL htsforscher, um des schwachen gleichlauts willen, die thracischen Geten mit dem
germaniscben Gothen, welcbe sich in der folge ihres landes fiir ein und ebendasselbe
volk halten>. Gathre und GJ'8y Weltgeaeh, ed Gebhardi, vol. 50, p. 92 - Glbbon !history tJf
www.cimec.ro
163
poru era vechi'a celta s6u (78) Dupo cumu se vede, numirile de orasie
da.::e se esplica negl\nditu prin limb'a germana, crediendu-se ro este prin celt'a. (79)
Asta-di gratia progresseloru philologiei si ethnographiei se scie in modu siguru co
Celtii nu sun tu TeHtoni (80), 11i, dnpo eate aretaramu in pan g-rafulu prr crdGnte, si
Getii totu asemenea.
Cei cari reluara in timpurile mai noui celticismulni Getilorn si Daciloru
nu ne presinta argumente mai s. riose. Reposatulu IonN ltlajorescu intr'ua notitia
publicata de L. R. v. Heufter in a s9a scriere: Oesterreich und seine Kronliinder (81 ),
dupo ce sustine co numele Transilvaniei : Ardelu este unu cuventu celticn cpe te-
meiu co Leiboitz (Collectanea el.ymologica, Hanoovme 1717, pars. I, caput. III, cel-
tlte rlecline und fall of the Roman Empire, London 1782). -- Sellg CI\IBeJ, Alte1thii
111er. Berlin 1847, p, 293 -3!0.- RUIIs,lldb. derGesch desM . .Ait.-Niebuhr, Kleine hist.1md
phil. sclwi{teu I, 394.-Gervinus Nationallit. 1, 25.- IJeseU, de rebus Geticis, lfl5.J, u.
>eq: ltarjlJC confusio soia est nominum, r1ua commoti posteriores scriptores ex duarum gcntinm
historiis prorstls rliversis unius gentis historiam composuerunb- Dlefenbacb L., Origines Euro-
Frankfurt am Main, 181)1, p. G9: Die Namen Geten uml Daken wnnlen in ganz zeit
mit denen Jer Gothen und Jer Diinen 1. Grimms aber gewagte Beg. iin
,Jung wi. klicher Identitiit die;:er Volkerpaareist bekannt. - l. c. --Cuuo, die Skythen
Berlin 1871. pag. 7: Wie seine Goten zu Get! II, so macht dr verfasser der ti est& Franco-
rum die Franken zu Trojanern.- Wletershelm, op. cit., Pallmann, i<lem, Waitz, 1. c., O. A.beJ,
.llal;edouien ror Krhli!J l'hilipp. p. 275, etc. Se pote rlice in fine, co theori'a lui Grimm, pe cate eln
o numesce: ax'a in giurulu carei'a se invertesce oper'a sea intrega (Geschicte d. Deut. Rpr., H 800\
este astadi cu deseversire respinsa pentru a. nu se mai ridica d'in nou vre-ua-data, c multe alte
syoteme vechi delinitivu ingropate prin progresele Sciiutiei moderne.
(78) Simon PeJloutier, Histoire des Celtes et particulieretnent des Gaulois et des Germains,
nouvelle edition (2 voi. Paris 1771, in-t), 1 v. p. 29. Dupo densulu, tote poporele Europei era la
incepu tu: seu Cel ti, seu Sarmati, vorbindu un'a si aceiasi limba, care era cea cel ta; limb'a germana
nu e de ea.ta ua ra.masitia. d'.n vechi'a limba a Celtiloru. Medii se tragu d'in Sarmati, iar Pers id'in
Cel ti, ca si Pelasgii, Thracii, Umbrii etc. 1 n termina tiu nea top:ca obicinuita la Daci -da va eln vede
pe: au si gau germauu, primulu cu ; usemnare de li vede, cdlu alu douilea cu insemnare de Cantonu -
1cesta ct!tomania desteptase auco de la. apparit;unea sea, ageri adversari, de esemplu l'Abl.e Des
Fontaines, dice: Car notre auteur voit des Celtes-var-tout, et pour peu qu'il trouve Je ropport
dans un mot ou dans un usage, c;'en est ass z pour conclure que le Peuple qni employoit ce mot, ou
rtui &voit cet usage, etoit Cdte; ce qui n'est pas, ce me semble, raisonner avec justesse. Vcdi Ob-
8crrations swles Ecrits Modernes, tom. XXIV, p, 2li-239. 289-312; 337-350, an. 1741.
\lfl) De aceiasi valore suntu si etymologiile lui llone, Celtische Forschungtm, 1857: Tibisiu,=
i r. ui..sg apa, si ir. di mica; Istru=ir. Uisg si ir. deal' mare; Dravus=dear mare, abh ru; ellu vede pe
Jaciculu dara si in ilo-:i1i:wz, II:l-:'czto: etc. Idem alle lui Hene Fr, Xav. Beitr. zur dac. Geseh., Her-
ruanstadt, 1836 p. 81 seq.
(80) I. Grimm a &vutu meritnlu de a da ultimul o cuventu allu philologiei contempurene in acesta
cestiune. Incercarile lui HoJtzmann, Kelten und Germa1ten 1855, si alle lui Moke, La Belgique
anciemte et ses origines gauloists, gcrman,ques ct frauques 1855, de a vechiulu
temu allu identitatii Germaoiloru cu Celtii, au fostu combatute cu successll. de Brandes Dr. H. B.
Cbr .. das Ethnographisehe der Kelten und Germanen, Leipzig 1857; de Gluek, Du bei
1. Crcsrsr vorko111memlen Keltischen Namen etc. 18" 7, si de Roget, Bo" de Belloguet, Ethnogtnie
gauloise, (3 volume) 1, 19.
1) .VtJien und R'-flister, Wien 181Jti. p. 27 se(j.
www.cimec.ro
164
tica, p. 90) trrce printre alte cuvinte celtice, si Arda!, in intiellesu de tiarra : Ar-
dai, toparchia, tractns si co Romanii l'au mosteoitu de la Daci, cari erau
de siguru (!) Celti, dice ca : cTranssilvani'a Pste plina de numiri celtice seu
d'in cari unele ne 'ntimpina pene ast.a-di acolo unde pastratu anco remasitie cel-
tice :
c.Dev'a in Ardelu . . . . . . ..... Dev'a, Devonshire in Scoti'a
Temes, T1misiu (riu) ......... Tems, Tams, Temse, in Angli'a
Giurgiu, Giurgevu (orasiu) ll tota Daci'a
de mai multe ori ........ Giurgevu (!) ne 'ntempina de
cinci ori la (}esar de bell. gaU.
in Galli'a.
Buceci seu Bucati seu Boceti (munte in
Transsilvani'a) ........... Vocfltius, munte, la Taci tu, in Re-
ti'a (Elveti'a)
.Maramurasiu (Marmaro.;) ....... La Plin. Histor., Nat.: cMarima
Rusia v'd (Orsiova) . . . . . . . . . . .
rusa ceva mai la nordu de catu
adi, ca nume cymbricu.
La Ptolomeu, in Noricum: RiNS
siava, deci intocmai ca Rusia v'a
romanesca de asta-di.
cMai departe nl'nume.rata numi de Joealitati in
Gah.tenii, Gald'a, Galtinu etc.
tota Daci'a, Galati, Gala ta,
Clusiu (Clausenburg, in doaumente
d'in secol. allu XII Clus).
Desiu (Dees)
etc. etc.
Clusium in Etruri'a
Desi o in Lom bardo-Ve net1' 4
ete. etc.
cAmo adunatu, dice Majorescu (p. 29 op. cit.) mai multe sute de assemenea numi
eeltieP; cercetarile malle m'au conduzJu anco de multu la convingerea cumu co Dacii
E>rau Celti. Sa mai ougetamu anco co &{ticolulu.nostru uZ ilu punemu la finele cuven-
tului, intocmai ca Gallii in Cornwallis, sico Paget, candu visita Transsilvaoi'a, re-
mase iwmarmuritu la assemenarea d'intre costumulu romanescu de Ia HatiPgu si
eE>llu
Marti o Samuel intr'ua m;ca scriere intitulata: c Probe pentru 01 iginea
celtiea a Valachiloru seu Romniloru, mai cu sema a celloru ce locuescu in marele
principatu allu (82) isi iea sarcin'a a dmon<Jtra co: cRomanii paru
a. fi Romani (ab origine); anse nu suntu Roma oi , pentru co: d'in ceHe 40,000 de
cuvinte latine ce deusulu a numeratu intr'unu dictionariu latioescu, numai 1000 cu-
Tinte le afta in limb'a romna; apo', pentru co ambele limbi difHa multu in rrgulih!
lorn grammatiral11, prim'a avendu 24 Jitt-re, trei genuri, cinci declinari, nici unu ar-
(82) Bw,se f'iir die ctltisclu: Abstammung da Walaclten od-.1 Jlomiinnt, hr.-tmdP-rs dcrer. md-
im Siben1Jii.r,qw lfiJen, 1Rf7.
www.cimec.ro
165
Licolu, etc., pe dmdu a doua, 41 littere, si anco scrise cu caractero cyrillice. numai
doua genuri, doua declinatiuni, articolu etc. (83). Si uefiindu Romni, uu
potu fi al tu-ceva de dttu : cde origine celta, si probabila urmasii acdloru CeHi, cari
dupo ce devastara Rom'a in annulu 389 u. c, si ltah'a de susu era plina de densii,
se intinsera mai dt>parte catre ostu, suppussna Pannoni'a si tierrile alaturata (deci si
Transsilvani'a), si nici-ua-data nu le a mai parasitul>(84) Ca alte cuvintP, Celtii d'in
'frarssilvani'a - mai numiti si Daci - trat>scu pene ast1-di in poporulu romaou,
coei : a) de la annulu 389 de la fundatiunea Homei, pene la Traianu. nu aflamu
nici c a m1i mica urma de invasiune in Transsilvani'a a vre-unui altu poporu, afora
dP Celti; b) Datii s'a slabitu numai, ero nici de curnu nu s'a eiterminatu prin res-
boiele lui Traiann; c) lmperatulu Aurelianu a dusu presta Dunare numai colonistii
romani, dtudu populatiuuea daci! a remasu locului; d) L\mb'.1. si portulu Roma-
uilrru adi sulltu acellesi cu alle e) Rom(tlii, mai cu sema boierii d'in
Homania, suntu aidom'a cu equites celtici descrisi de si de Polybiu; f) Romanii
se scrva <a !li Celtii cu litt!'re assemenate celloru grt>cesci; ba auco, afura de alpba-
betulu cyrillicu, ei mai au nisce semne asia numite ciococsci, ce nu J,J pr cepe ori si
cine. precumu Druirlii si Budii se serviau cu anume semne cuono3cute numai celloru
initiati in doctrin'a loru secreta; g) numele romaoeHeu a.llu TranssilvauH, Ardealu
este celticu (compara: Ardennen seu Artgal, Ardee, Ardea, Ardala -Hog.). Celtii
venira in Europ'a d'in Ptr8i'a, coei aci se afla numi ca: Arda ban, Ardagan,
xes, si, ce este mai multu, C2ltii cari se stabilira anume in Traussilvani'a, si cari
adi se numescu Ardeleani se tragu cforte probabilu d'in distrid1JlU persicu Ardelan,
d'n partea nordica a provinciei Kurdistan intrr, Iran si Ast>rbids,:han, cue ave ca-
pita.l'a la Senua,- nume ce traesce pene astadi iu satulu romanesca d'in Transsilva-
ni'a s:nna Se:J Schinna(85); h) Precumu numHle poporului: Vulw.:ki tri
bnlu celticu Lacvi seu Lai, Lebeci, totu asia satele urmat6re d'iu Ardelu isi tragu
numile de la triburile CPlte correspoodiet6re, si anume :
Bran de la tri bulu Branovices
Karna
Osd
Prasmar l
l'raesaca i "
V enetie
Gal.tiu l
Galate 1
))
Jhj
Uoj 1
Bojauu
Boi tia
1
(
Vale

Carnutes
Ostiaei

Pr;esamarci

Veneti.
,
Galatro
Boji. - Class'a boieriloru totu de acf vine.
Vallenses seu N
(8:3) ib. p. 8-30. - (81) il>. p. 41. - (85) il>. p. 35.
www.cimec.ro
166
de la tribulu tkordisci
'l'aureni :. ::. 'raurisci seu Tauriui
Volcani :. :. (86);
i) Numi le romanesci de locuri, riuri etc. d'iu suntu acellesi cu ceHe
d'in tierrile locuite ua data de Celti (87); numile celtice de localitati, de pers6oe si de
divinitati, ce gasimu in manuscriptele celtice si scriitorii vechimei, traiescu anca in
limb'a Romaniloru (88); si in fine j) cNu esista in limb'a romana nici-unu cuventu,
ba nici chiaru ua singura syllaba, care sa nu se gasesca in limb'a celta, si afora de
acf!'st'a, ori-ce propositiune celtica correspunde essactu nu numai spiritului si rPgu-
lilorn grammaticale alle Romaniloru, dero chiaru presenta unu intiellesu limpede,
rationalu.:. (89)
In acestu chipu se compara numi de localitati in Daci'a a caroru origine e slavica,
(86) ib. p. 36.
(87) ib. p. !17 : Avrigeno (Elvetia) ..
Arpas (Francia) .
Barrau id
Berry id
id
Lot riuletiu in Franci'a ..
Fontena.y locu idem
Seyssel sa.tu idem
Puy idem
(88) Ee ce cte-va p. 37, 38 si 39 :
NUMI
Celtu Romimu
Aroa.na. Aroa.na. (f)
Bra.n Bran
Ca.toe Cotoc
Cothra.ege Cod re
Dobrin Do brio
Dan Dan
Dinu Dinu
Eliud Elia.d
Gabrilla Ga.vrilla.
German German
La uri La. uri an
Stau Stan
Vindilla. Vintilla.
NUMI Dl! UIVINIT&TI
Celtu
A ventia, dieitia bogatiei,
Bale necura.tieniei
Belisa.na bataliei
Avrig (Transsilva.ni'a)
Arpas, satu si riu in Transsilv.
Par rau (Perro) id
Berrivoi si Berre id
Hres seu Hures in Transsilvani'a
Lotrioa.re, idem in Transsilva.ni'a.
Fonten'a. (.Fintena.) satu idem
Seitschel (Setschel) idem
Pui idem
NJ;MI LOC&LB
Celtu Romanu
Mag, Magh Maag
Corba.ria. Corb
Lnpodunum Lnpu
Vada Vadu
Bratuspantium
Vincella.
Gfiiaz
Rinsatium
Felgerias

Romanu
avendu
Brat o
Vintz
Gelatz
Riusadului
Fagara.si
Rusia v'a
bala spurcatn.
beii
Casses protectore a casseloru cassa

18n) Esemplele ce da pe 24 de pagini ni este preste putintia si vointia a le reproduce ad; anse ce
www.cimec.ro
167
maghiara, rowaoa, cu altele ce t>\l dau ca antice c111Lice, de si parte nu ne
in scriitorii vechi, parte suntu cu totulu moderne, si in definitivu si unele si altele nu
iosemneadia oimicu pentru cestiunea ethuoglaphica a Daciloru. Asia, Maiorescu ci-
tesce in Cres. de bell. gall. de cinci ori Giurgevu, Giurgiu, acolo unde este Gergo-
via (VII, 4, 34, 36, 37, 38, 41, -'2, 43), si lu apropie de Giurgiu, care ou este altu
de ctu numele George.- Asemenea tiarr'a Maramuresiului o transforma in cMori-
moruscU lui l'lioius, fora sa observe cola Pliniu care se iotemeiadia pe Philemoo, cu-
veotulu scmoeadia cmare morta, si se raporta la partea oceanului septentrionalu si-
tuata la estu de capolu Ruboas (90). Deci, nu este vorb'a de usca tu, ci de mare! -
ilu deduce de la celticulu (!) Ardal, toparchia, pe ci\ndu cuventulu este totu
feliu de limba celta si-a plasmuitu curiosulu autoru, si ctu de nemerite suntu comparati unile ce
face, s'a pntutu judeca d'in cele de pene aci, la cari adaogimu numai urmatorele :
Celtiw
a te (et tu)
ave (erat)
a vent
aadun
asberat
braz (magnus)
brath (judicium)
brodit (judex)
caiou (monimental
cametha ma
ce dor (pu bes)
da bir
din (oppidum, diguus)
etc. etc.
Roma nu
a te (la tine)
a ve
a. vent (a venit)
adun
a sberatu
bratiu
bradu
brodit
ca. jou (ca ieu)
m'a
ce dor
da biru
din
etc.
La pa.g. 66 si urmatorele, ecce cumu esplica. cuvintele celte pe cari Zeuss nu le pote intiellege :
Credume (gl. aurichalum; compos. cred-urne e criad? Zeuss, Gr. Celt. 22
= Credu me (crede me).
Carbad, Hibern. gaei Zeuss. Gr. Celt. e7 = car pat (care patu)
Lach, rad, red, tar, nisc, lice, maire, sine, Zeuss. Gr Celt., 822
-__ rad (verb. a rade), ridu, tarc, ni (noi) se (sie) li (loru) ce;
mai re (mai reu), sine.
etc. etc.
(!JO) Hin. ll. N. 4 !IS : Morimuusam (eum) a Cimbris vocari hoc est mortuum mal'e, inde
usque ad promunturium Rubeas, ultra deinde Croniurn. ln Morimal'usn s'a recunnoscutu anco de
de mnltu ir. muir, Kymr: mllr mare (accst'a si in Morini 11-o:'Ab-rtot, Aremorici r.oo;poo;{loo:A:l-r-rtot, Mori
cambe mare curvum) si ir. marb, Kymr. marw mortuus. Ebel \Zeuss gr. ed. II, 54, 129.131, 133) tine
mari\sa seu marusa c. forma co'!tractata d'in marvasa, cu acelasi intiellesu. Cf. Diefenbach, Origi-
nes Europeae, p. 387, 356; id. Goth. Wtb. M. 30.- K. Miillenhoff, Deutsche Altertumskunde, 1,
Berlin 1870 p. 414. - Numele de 1\-Iannarosiu datu unei portiuni d'in Ungari'a ne'ntempina pentru
prima ora la finele secolului NIL Cf. Cod. dipl. patrius 1865, 2, docum. d'in 1199.- Rosler, .Rum.
Strrrlien, 1871, p. 318.
www.cimec.ro
168
ce p6te li mai uuguresl.lu : Erdcly (91).-Miicke;,;ch pe I.nga a.H" nenumerdte curio-
sitati; pentru a caroru insira re aci ceremu mii de iertari citttoriloru- compara slii-
visme necontestabile ca: Bran, Priseca, Boi, Uoi11, Boian, Boitia, Vadu, Be-
rivoi; latinisme ca: Vale, Tllureni, Fotina, Pui, Corbu, Lupu, Riu etc, cu numiri
toponyme vechi si noui, respandite in Europ'a, stampilata de densulu
cu sigiliulu celticu, si alese dupo intemplare! E::;te cul'iosu cum cei ce s'au osteoitu
a cullege attea numiri locale d'in Ji:urop'a, si a gasi par che in catunele n6stre
de adi, nu au venitu la co elemt>ntele topice proprii celtice in -
lanum, -briga, -bona,--dutlum,-durt.m,-novio, -medio,-acum,--sego,-ebo,-
lugo,- WJ.gi.4S, -- ncmr, - tum (92) lipsescu cu totul n Daci'a, pe cndu daciculu
su6xu - duva nu ne intemJ?ina pe territoriulu crlticu.
Pr. llluller (93), dupo instrumettele de bronzu, asia numite cu totulu
improp1iu Celts cari ;,;'au atht in Transsilvani'a crt'dtl co unulu d'in pop6rele ante-
ro'l itue alle acestei tiarri, si anume Dacii, au lostu de origine celtica. Contra acestei
parrri U'ISl suntu multe de disu: a) mai anteiu, unele d'in aste broozuri vorbescu
ua limba forte nehotarita, per1tru pute d 1cide dintr'dnsele appartinu anume
Agtthirsiloru, cui si cari Romanil..>ru; b) Nu se :>cie si guru deco aceste o
biecte suntu fab:icate iudigne, seu suntu venite m1i probabilu, ca articolu de co-
werciu de h pop6re mai cultivate; c) d'in imprejuarea co pene acum nu s'a aftatu
in Transsilvani'a mai de locu restu i se 1 urm-J de turaatMie (fonte), modeluri, typa-
ruri, nici se obs-nva in vre- unu ca.racteru speci fi cu, proprietati locale, putemu
sa ne indouimu de fabic 1tiunel to:u acolo; d) in CJstiune nu au asemen:ue
Vt d it<t cu armele dace de pe piedestalulu Columnei lui Traianu; e) Sllb!a int6r , gla-
d i us i ncurvus, at m'a caracteristica a Daciloru (94 ), nu o afhm u i ., aceste brunz uri, si
( ste de cu cum co acestu soiu de arme aru fi fostu cu totulu de feru,
11i co va li peritu prin oxidatiune (95). D'in contra, sabi'a ce gaoimu in Ardelu e cu
doua taisiuri, dreptu, Ia medilocu mai lr&rga, cu verfulu aacutitu, proprie pentru lo-
vitura si impuoiatura., cu maMrulu forte micu, CPa-ce denota mnile ceHe delicate
tii mici alle pop6reloru Bronzului (96); si f) in nationalitatea unui poporu nu se
rote deduce d'in si instrumentele cu cari se serva; iar d'in identitatea intre
(01} De radical'a crdiJ codru. Porm'a crdcl se pastredia pene a.stadi la Turci si la Serbi, iar cea
rom.ua este ve ueplinu conforma phoucticci limbei rouw.ucsci, de es : lat. oricius, ariciu, septem,
sicpte. D'in Byzantiui, Chalcocondylas introbuintiadia form'a ':\poEtov. Cf. Rosler, Dacie1 unrl
Hontiinen, 3::1. 1 icm, Zeitschrift Gymnas. 1867 p. 4
(92) op. cit. 1, 47. Paris 1858.- RosltJr, Dac. und. Rum., 3-l.
(9J) Die B1onzealterthiima in Siebcnburgeu, in Archiv des Vcrcins f. sirbc,,b. Landc11
ktnde. 1858.
(94) Vedi iu t'rohuer, La Colonne 1'rajane, si mai la vale, armele de pre pieJe.;talu. Pe in
scriptiunea a unui tribuualu a\lu primei Cohortc a Daciloru gasita la Birdoswald, in .ingli'a, la an
J!Ulu 1852, si pastrata adi in l\Iusenl d'in Newcastle, se afla sculpt.ata sabi'a <Iaca incovoiata.
Vedi C. 1. L. VII, 838.
(95) Roslcr, op. cit., 311.
(96) V edi mai la valle despre sai.Jiile de bronzu in 'l'raussilvani'a.
www.cimec.ro
169
fabricatele metalice a doue pop6re, nu urmeadia si identitatea loru ethnica. Totu a-
se p6te dice si despre callu-1-a.ltu arg,1mantu allu lui Mii \ler :
pretinsa a figuriloru dace de pe Column'a Traiana cu po:triltulu Celtiloru facuta de
istorici : corp a mare, pPru si barba lunga, haine cusutd cu di culori, pe 1 il r.ga
gtltu co late nele de auru, fora casca, fora arme aruncat6re, cu scuturi mari !nsP,
cn sabii, pumnale si lance, t6te acestea lucrate cu auru. (97)
Moriculu Franciei D. Henri Martin a emisa anco de multu ua opiniune, dupo
care Gotii seu Dacii, nici Gothi, nici Slavi (93), nici Galli de origine, f6rt9 apro-
piati cu Gallii mai multa de ctu cu ori-care al tu poporu, prin moravurile heroice,
credinti'a despre viati'a fiit6re, si probabilu chiaru prin snge, s'aru fi contopitu cn
populatiunile celtice, cum Tauriscii d'in Transsilvani'a si cu ua parte d'in marele po
poru seu semi-ga.llicu allu Bastarnilorn, in urm'a acestor'a in seco-
lulu III a.l. Chr., de la. appusulu Europei peste Greci'a, Thraci'a, Serbi'a, Croati'a, Unga-
ri'a, si pene in Poloni'a, nascendu-se astu-feliu d'in acestu amestecu ua
populatiune mixta : gallo-geta, pe care armele lui Traianu o suppune desaversitu. In
sprijinulu acestei Lheorii autorulu t-i invoca : a) persistenti' a nationalitatii r 1mne
pe care nu a nimicit-o nici rassele streine, nici cuceririle stucessive, nici violenti'a
navaliriloru, nici corruptiunea mora vuriloru, nici decad11rea ei morale si politica, nici
infl.uenti'a religiunei, - peraistentia. allu cuia secretu se afla in principiuln chiaru,
in elementeld romlne, a gallo-romtl.niloru d'in Orientu, cari elemente
suntu trei: 1. elementulu latina, adico italicu seu g1Ho-romanu; 2. thracu si geticu si
3. gallicu d'in Orientu; si b) resboinicii daci de pre Column'a lui Traianu, p6rta intra-
surile fetiel, in costumele si in armele loru, caracterulu unei origioi mixte, gJllogete.
Fora indouiala co, pentru a admite ua theoria ca solutiune satisfacet6re si defini-
tiva a unlli probleme ethnografice, se cere asta-di ceva multa critica J.:! ctl.tu a-
tunci di.ndu scria autorulu de mai susu aceste lucruri : natio[)alitatea romana
pene astadi, pentru co se trage din niste stramosi g1llogeti? si poporulu lui Decc-
balu era unu amestecu de Celti si Daci, - pentru ca Romanii si-au pastrata indivi-
dualitatea? Trasurile costumele si armele daciloru de pe Columna suntu asia
de pucinu hotarit6re in cestiuneada facia, in ctu unii putura cu deplina autoritate
sa deduca d'in elle slavicitatea daciloru (99), altii originea scythica a loru (100), altii
in fine germanismulu loru. (101)
D. C. Bolliacu, partasiu allu opiniunei d-lni Martin, (102) vine cu unu aparatu
(\17) Mommsen, Rom. Geschichte, 1, 299.
(118) Histoire de Francc, t. 1 ed. IV, p. 476 In editiune:J. a Ir-a autorulu isi
revoca opiniunca de mai inainte despre slavismulu Dnciloru, ca neintemeiata.
(9fl) CzertkoY, O plemen, in l'rcmewnik Mosi:. ObsruMtn bt. i Dr.
t. 10, pl. III-VII.
(100) A.lfr. llaury, op. cit. -- Vedi mai josu.
(101) Bfrgmauu, op. cit.
(102) D. Jou Bratlanu a :J.CC'asi theoria in 1S!J8. in diarulu Rnmanulu.- VP<Ii M.
Canini, Stwlii iMnrice nsupr'a originei tmtiunii romane, Bururesci
12
www.cimec.ro
170
sciintificu mai complicatu : cCo clttwtmtulu celtu a fostu mare in natiunea daca, nu
mai este acum indoiala pentru mine. Ellu a intra tu aci d'iu primele eruptiuni celte,
si s'a adaogatu sub diferite nume. Si probele ii suntu : a) littmle celto-grece de
pre alfabatulu dacicu !; b) lungirea de vocale strabatendu in pronunciare pene la
noi, in dttu sa silesca pre cei ce alcatuiau unu alfabetu nou limbei uostre, sa ridice
numerulu littereloru pene la 42; c) csistentia elementului celtu in limb'a romana
pentru cara da cte-va essemple numai d'in memoria: sec-hed, seceta; mamm, mama;
krk, cracu; brz, breazu; sach, sacu; k1rr, carru; desk, dascalu; gol, golu; ai-ta, aid e;
grik, crcu. Tote aceste vorbe suntu celtiberiane, precumu t'eselu si altele suntu go-
the. Ulphil'a ne poteprocura mai multe de aceste vorbe gothe in limb'a nostra.(l03);
d) vasculu Gui, cellu sacru celto-druidu exista anco in veneratiunea vaga a munte-
niloru nostri mai cu e) Celtii Gallici seu Goli-Callici omeni mari, decisi si
saracb, de unde pote si numele de Oallici, si cpodulu Calliciloru d'in J;Jucuresci,
aru pute ave de urmasi cpe netotii : inalti, pletosi si albineti d'in Romani'a; f) To-
ponymi'a si onomastic'a celta in Daci' a: si Stanu, Stanu si Branu pote fi altu-
ceva de catu Bren perpetuatu in Daci' a? adica, Brennus latioisatu si grecitu?
Muntele, plaiulu, cost'a lui Bran pre unde este si verfulu lui Craiu; cingatorea rosia,
esiarp'a Breniloru negresitu brenulu rosiu; fiorea Brandusia , precum este si fiorea
Craitia; vitieau'a Brandusi'a, tote acestea nu au elle ore nici-ua legatura cu Brenii
Galliloru, si cu Brandusiele, sociale, craitiele loru? N egresitu! Dusi' a, Tu si' a, Usi' a;
Musi'a nume de femeia si care insemneadia frumosa, nu suntu nici vorbe latine nici
terminati uni latine. Comaou, nume propriu la noi; Coman'a cetate, sa nu aiba 6re
nici ua legatura cu Comanu regele Galliloru, care a batutu attea monete cu numele
lui?; g) o:Callulu symbolicu allu Celtiloru nu s'a perdutu de locu in Daci' a pene la
conquista; r,llu se vede pre tote monetele dace celle mai adun cu in vechime; h) Egte
anso unu altu lucru si mai caracteristicu gallicu, care n'a pututu veni in Daci'a de
catu cu Celtiberianii; este cocosiulu gallicu care se gasesce de bronzu forte desu in
Daci'a; i) Corbi de bronzu se gasescu desu in Daci'a, si corbulu este si ellu celtu;
j) Crucea puniituata la capete, ce figureadia ferte multu pre monetele dace este u-
nulu d'in symbolurile celte pentru co ea figureadia forte desu pe monetele cele batute
de Celti in alte parti; k) Olari'a numita celta, olari'a cenusia abunda in Daci'a, se
serva c ua proba mai multu co in tote alle vietiei era celticulu care domina in Da-
ci'a,; l) Dupo armele de bronzu si de petra, si anco si d'in epoc'a de petra bruta,
aflate in Daci'a, si mai alesu dupo arme, se pote vede typulu celtu de tota vechimea
in Daci'a; si in fine m) modulu de ngropare constata tu de Lubbock si alti archeologi
co este modulu de ingroparo d'in epocele de hronw si de petra, vine si ellu, credo,
sa constate despre elementulu primitivu celtu, care a dominatu in vechi'a D.:cia.
A sustine cine-va ua theoria cu asemenea arguOJeote este a dovedi sing,Jru nefun
damentulu ei : caractere celto-grece intr'unu alphabetu dacicu despre care nu se scie
(103) Trompetta Carpatiloru, 1871, No. 939. Mai, vedi acelasi diariu, 1876, No. 1255.
www.cimec.ro
1 i 1
nimic'a pene astadi, si care, de siguru, nici co a esistatu vreua. data (104), cum u'a
esistatu nici chiaru vre unu alpbabetu celticu (105); lungimea da vocale in pronun-
ciarea limbei romane:. detorita elementului celtu care se constata in limba prin eate-
va esemple luate numai d'in memoria, si cari nu suntu de catu seu: cuvinte de ori-
gine latina seceta (l. siccitas, it. siccita, siccihte, span. sequedad, fi. siccite)
caru (/. carrus, carrum; it. sp. port. carro, fr. char), seu grecesci introduse intr'ua
epoca tardia, dascal; seu slovene sci ca: golu (sia v. bis. rol\:Z.) veselu ( sl. bis.
RECE.w.) seu commune tuturorc limbiloru pamentului, ca mamn. (caci pene si Negru-
vest-africanu dice mma ( 1 06) etc. ; inventiunea unui poporu Cel tu : Gollu calicu1>
onoratu cu uiste urmasi c:l, Tiganii Netoti, si facutu fora scirea nimenui locuitori
de bastina ai acellei parti d'in Bucuresci pe unde se afla podulu Calitii - transfor-
matu si acest' a in podulu Caliciloru; numi slavonesci ca Rtanu (slav. C'T'AH:z., de la
cra, mu1, stare (107), Branu (slav. l'pAHh, lupta {108), ca Dusi'a (slav. AOYWA,
sufle tu) Tu sia, Usi a, celtisate impreuna cu Musi'a, Coma nu (de la poporulu turcu
allu Comaniloru) si Brindusia etc.; instrumente de lutu, de petra si bronza, cari
vorbescu ua limba forte confusa, atribuite fora nici-unu temeiu Celtiloru; simboluri
de cai, de cocosi, de corbi, cari se gasescu ori pe unde au fostu Rom linii (109) si
altele multe aduse in desbatere fora a ave nici cellu mai micu raportu cu cestiunea
ethnographica de facia, suntu atatea. lucruri minunate, la cari nu scimu ce aru tre-
bui sa deplangemu mai anteiu: lips'a de sciintia solida seu de methoda, de critica,
seu de neinfrPnare a fantasiei. spiritulu de sistema dusu pene a ne da desierte
apparintie dreptu solutiuni neindoui6sse! (110).
Si totusi ce suntu acestea facia cu celticismele si altele de mai de una-di alle
d-lui Maniu: cBalsiu:=opidu in Romani'a si nume propriu; Balsio opidu in Ispaui'a;
Belintiu (com. rur. in Banatu):=Belintum (op. in Galli'a traiJspadana. si in Rheti'a);
Bellinte (italia. anticua); Bujoru (opidu in Banatu) Bujo-du rum (opid in Novicum);
Branu (opidu in Tra.nsilvani'a), Brana (op!du in Ispani'a), Brano-gunum (in Bri-
(104) Vedi mai la valle.
(105) Roget de Belloguet, op. cit., tii. 361.
(106) Pesehel, op, cit., p. 110. - Tylor, de?" Cultu1, I, 176. 177.
(107) Frauz Mikloslcb, Die bildung der slavischen personennamen, WieR 1860, p. 102.
(108) id. p. 38.
(109) Vedi mai la valle.
(110) Acl. e loculu a citii disele lui Sebei ap. W, Sehmidt, Die Geten und Daken p. 34 (Archiv
des ver. Siebenb. Land. IV, 1-79; 135-199). Mo.n gab sich vielfach die unfruchtbare Mii he, nach
vereinzelt.en Stellen der iiltesten Geschichtsbiicher und durch weit hergesuchte Vergleichungen
licher Worte aus verschiedcnen, um Iahrtausendc von einander entfernton Sprachen und durch weit
hergesuchte vergleichungen Worte aus verschiedenen, um Iahrtausende von einandcr ent
fernten Sprachen Grundlinien zur Festsetzung der Stammverwandtschaft alter und neuer Volker zu
entwerfen. Es kamen Systeme zum Vorscheine, in denen sich iinmer an einen kiihnen Fehlschluss
ein noch verwegenerer reihte, deren miihsam gefolgerter letzter nothwendig die Wahrheit verfe
hlen musste, weil die ganze Reihe der aus einzelnen willkiihrlichen Annahmen oder
Auslegungen bestand.
www.cimec.ro
172
tani'a); Carasiu (disrict. Lugosiului, com. rur. si fluviu in Banatu), Carus (fluviu in
Gallia); Ciresiu (com. rnr. in Banat, trans. si Romani'a), Ciresi-um (op. in Gal-
Ii'a);, .. Corabia (portu in Romani'a) CottJba ( op. in Macedoni'a) , Corabis (op. cel-
ticu in Iberi'a) . Prissaca (com. rur. in Banatu) Bissacu=Brisacu: galico; ... Putna
(judetiu in Romani'a cu capital'a : Focceanu=Focseanu, Putna (monastire in Buco-
bin'a, Socev'a, unde este immormentatu Stefanu celu mare), Pydna (Macedoni'a unde
s'a desfiintiatu imperiuht lui Alessandru calu mare, dupo infrangerea d'in annul168
11. d. Chr.) ... Palancua (opidn in Banatu) Palanqua (numele unui deputatu in Ca-
mH'a !spaniei.) (111)
Ne remane, pentru a incheia acestu paragrafu, sa analisamu opiniunea d-lui Has-
deu, dupo care : c:Dacii d'in tempulu lui Traianu nu mai erau unu nemu curatu tbra-
cicu ca fratii loru de preste Dusare, ci ua natiune thraco-celtica nascuta d'in con-
topirea loru cu populati unile celte : Taurisci si Boii (112). Ca p1mctu de plecare in de-
monstratiunea sea, autorulu ia pasagele cunnoscute d'in Strabone (VII, 3. 11; V, 1
6) care ne spune co Daci:, sub loru Burvista (Boerebiste) (45 seu 44 a. Chr.)
intrandu in resboiu cu Celtii d'in (Boi si T11urisci) i-au batutu pene la e
sterminare. Acumu, fiindu co nationalitatile se potu estermina numai dora pe
chartiu, resulta co cuvintele lui Stn bone insemnedia contopirea cu Boii
si Tattriscii, iar nu stirpirea celoru d'in urma. Acest' aua data stabilita, autorulu da:
cunulu d'in esemplele celle mai elocinti despre semi-aelticismulu Daciloru si a-
nume cuventulu propedula - quinquefolium, care dupo manuscriptele lui Dioscori-
des si Apulejus este unu cuventu dacu correspundietoriu celticului pompedula; si cu
demonstratiunea thesei selle se fineRCP, candu, dopo noi, ea nici nu a inceputu;
caci, negresitu, in loculu opiniuniloru personale, intnitiuniloru ingeniose si theorii-
(111) Studii asupr'a scrierii profesorului D!'. L lung etc. Bucuregci, 1878, p. 88-89.-La pag.14
autorulu se gasesce iu dreptu a intreu:i: Ce raporturi etnice s'aru pute admite intre S'Citi (Dahi),-
Ce(l)ti,-Geti,-Tsidi-t(r)aci,-Daci, intre :Myr-Geti si Meti-.Keti; intre Karki-niti Scitiei Carpi-niti
Galliei? -La pag. 46: Papa-rudele nu ne reamintescu elle ore pe fratii Arvarii ai lui Romulu
fratres arvales) d'in vechimea cea mai 1tdnca ?; pag. 47 : Aveti crisove domnesci in limb'a sla_
vina, ni se dice!! Asia este! Dcru inse fiinti'a loru, rnarginita intre sut'a XY-XVI si detorita vi-
cleniei - -- - pag. 52: cStrainii intiellegeo prin Cumani, Peucini si Biseni, de asemenea pe ro-
mani, caci acei Cumani, Peucini Biseni erau crescini la inceputulu crescinismului in Daci'a Traia-
na, de ora-ce au fostu 1omani. Ca te-va etymologice : plata, platire, de la
archaiculn latinesco plata (p. 6!)); lopata ele la latinesca palla (ibid.); is-\oru (sorginte)- e:r,
si subst. lat.. Vomx, seu d'in ex si verbulu volo,-as,-arc; ori e-1:oho-is, tolutmn; isbucu = prepos.
is, es si subst. lat. buca,-0! = Bucula, Bucina (ibid.) stina lat. sta_bulum, staulu, (p .. 70)
cVirtopu virtus; dealu = lat. clinus, clinu, dfclinu; (ih.) p01ana --- lat. Polmum SI polma;
odru = lat codetum; magura = seu megarus d'in Sicili'a, seu sulmrbi'a Me-
gara din vechi' a Carthagine, situata pe ua inaltime! Dumbrat'a.., lat. Dumus = rubus -
pecia de Dumbrava (p 70), seu= Dumus si 1tmbra (p. 74); bosorc'a, h01'ca (betrana) =lat. arca=
vechime, si bis (p. 89); svada, lat. svasio, (p. 90) ; boianu =lat. Bm.,ianum. Uriasiu, lat.
Urius: Jupite1 Urius, etc., tote acestea arhaice - vernacule! ! - Sapienti sat.
p12) Column'a lui Traianu, annulu Y, Nr. 5, 1874, P 102.
www.cimec.ro
173
loru preconcepute, se ceru fapte stabilite pe probe, cari in casulu de facia lipsescu
cu totulu. Se scie co ua parte d'in poporulu celticu allu Boiloru, batuti de Romani
si goni ti d'in ltali'a (113) se asiediara prin prf'gi urulu lacului: Pelso (114) de unde
indata si incepura a supara pre vecinii lGru Daci, cari aveu atunci do rege pre Bar-
viata, cuceritorulu mai tuturoru tierriloru d'intre Haimos si Carpati. Unu resboiu
cruntu se isea intre ambele pop6rP
1
Boii fiindu ajutati si de Critasiros regele Tau-
risciloru. La riulu Patisos ('l'his'a) ua batalia saoger6sa se dete ; Burvista remase
inviogetoriu (50-40 a. Chr.), nimicindu rentru totu-d'a-un'.& puterea Boiloru, si de-
vastandll-le asia de grotliavu tiarr'a [porti unea dunareana d'in Austri'a adi] (115)
in ca tu chiaru ua suta anni dupo acellu evenimentu, ea nu se numi altu-felu de ca tu
pustiuZu Boiloru (116). Chiaru deco cuvintele lui Strabo altOOAO\ItO 1tiXYEil-\lst nu tre-
buescu luate ad litteram, pentru a. conchide la ua stirpire desevarsita a poporului,
caci Ptolomeu anco cunnosce Boji la hotarele apusene a.lle Pannoniei superiore, nu ve-
demu anse posibilitatea contopirii loru cu poporulu dacu in asi chipu ca d'in acea
contopire sa se nasca ua noua nationalitate thraco celtica, in loculu cellei curata
thrace, cum er a Da.ciloro. Pentru acest'a aru trebui sa presuppunemu co :Boii erau
in numero mare de catu poporulu invingetoru allu Daciloru
1
ceia-ce nu se ate-
sta de nici unu scriitoru d'in vechime; si prin urmare rema.ne neesplicatu cum popo-
rulu invinsu aru fi pututu infiuentia asia de simtitori usi intr'unu timpu asia de scurtu
asupr'a Daciloru in catuse le impuna insesi limb'a, credientiele si obiceiurile selle.-
mai prudentu de ro a nu dtduce d'in pasa.gele lui Strabo mai multu decatu nu cont inu
elle
1
si a intiellege lucrurile dupo rhipulu loru naturalu. - Esemplulu ce citeadia
d-lu Hasdeu ca uniculu argumentu pentru theori'a. sea, ni se pare cu multu mai puci nu
convingetoru de catu d-sea presuppuoe: Intre da.ciculu propedula si celticulu pompe-
aula asista fora indouiala ua legatura destullu de strinsa, si cuventulu celticu isi ga-
sesce esplicare in dialectulu de adi Kelto-Kimric (pimp
1
pymp, pemp-cinci
1
si ialtn:
dtlen
1
foia, pumdalen, pempdeil, plant'a cinci foi) (117); dero nu trebue sa se uite 1
co multe d'in numirile de plante cuprinse in tractatulu atribuitu medicului Apuleiu
si in manuscriptele lui Diosooride suntu pentru mare numeru de savanti suspecte
Intre acelle cuvinte figureadia si propedula, pe care Diefenbach nu-lu admite a
fi fostu dacicu
1
presupunendu vre-ua er6re de copistu in locu de pempedula
cel ta (lle). Totu asia Cuno (1 HJ), si Rosler (120) care propune lectur'a pnopedula
ca form'a dacica a cuventului. Admitindu chiaru probata esistenti'a vorbei prope-
(113) Tit. Llv., 36,38-40.
(114) Strabo V. p. 212, 215.- Zeuss, op. cit. p. 246 combate pe Stra.bo, insa. aretarile
suntuc onfirmate si de Polyblu 2,35 : ILE:' oAiyov .. xEtiLEvwv. Cf. Contzen,
Die Wanderungen der Kelten, Leipzig 1861, p. 50 seq.
(115) Vedi chart'a. lui Strabo annexata.
(116) desertum Boiornm" PUn. H. N. 3, 24, 146. -E'p'iflo; :wv Bo"t"wv Strab, 5, pag. ?13, 7. p.
292. 304. 313.
(117) Dlefenbacb, Orig. Europ., p. 396. - Roget de Belognet, op. cit., 1, p. 152 edit. II-a.
(118) Dlefenbach, op. cit., 396. - (119) op. cit. 341.- (120) Romer und Dacier, 85.
www.cimec.ro
174
dul'a la Daci -coei nimica si guru nu ne silesce a o respinge, urme dia 6re dintr'unu
singuru cuventu semi-celticismulu poporului lui Decebalu P cndu acestu cuventu
pute sa fie imprumutatu pe alta cale, seu pute sa fie communu Thraciloru si
Celtiloru, doue cari appartinu grupului sudicu allu familiei indogermanice
d'in Europ'a, si cari aveu prin urmare unu fondu primitivu communu de radecini
si cuvinte P
Prin urmare thes'a co Dacii d'in timpulu lui Traianu era ua natiune thraco-
celtica, nu este nici probata, nici probabile.
5.
Trecemu la analis'a opiniunei despre slavismulu Daciloru. Ea nu este de ctu
ua consecintia a theoriei despre autochtoni'a Slaviloru de la sudu (121).
Lasshdu la ua parte naivele affirmatiuni alle lui Ka.tancsich (122) , Eich-
( 121) Gestiunea des vre locuinti'a primitiva a Slaviloru inhe El L'a. Ri Vistul'a, cum si in sudulu Du
narei, se deslega. de cotre unii afirmativu, de cotre altii anso negativn. Dupo cei d'anteiu Slavii aru
fi cei mai vechi locuitori d'in epoc'a istorica a Germaniei resaritene si ai portiunei nordice d'in pe-
ninsul'a balcanica; ba chiarn-parintii Illyrilorn, Celtiloru alpi ci, si Sucviloru; si, pentru co imagi-
nati unea nu are freu, Slavii aru fi identici cu Germanii,- locuindu no. data cu totii in Hesseo, pene
ce primii fura goniti cu numele de Russi si Pttlini, adeco Poloni. Vedi !.. W. Krahmer, die urhei
mat cler Russen in Europa und die wirkliche Localitiit und Bedeutung de1 Vorfiille in der Thrid
1eks saga, Moskva. 1862. - Fr. Erdmann, Temudschin de1 Unerschiltterliche, I,eipzig 18G2. Des-
pre locuinti'a. primtiva a Slaviloru in Germani'a. resaritena., si in parte, in Europ'a de sudu , vedi
Schnlze, Urgesch. des deutschen Volkes 182G; Wenebe, Vi.ilker und Vi.ilkerbiindniss< der aUen
Deutschen 1826; Gatterer, An Russorum, Polonorum etc. populorum slav originem a Getis sive
Dacis liceat repetere, Goett1ngen 1791 in Com. soc. reg. scient. Gott. t. XI.- Kalloa von
!lteln, Bohmens heidnischt 1836; Kolar, Vechi'a italia slavira (slav.) 1853 -Iacob!,
Slaven = und Teutschtum 1856; Landau, Bauernhof in 1'hii,ringen 1862; Hannseh, das Schrift
wesen der buhmisch - slavischen Volkerstmme 1867.-Paul lo!!. Ueber die Abkunft
der Slawen, 1828.-Altii, rediemati pre marooriile scri1toriloru vechimei si pre filologie, admita in-
trarea in istorie a poporeloru de familie sla.vona pentru prim 'a ora in epoc'a. invasiunei cellei mari.
Vedi Kanlfuss, die Slaven bis auf Samo 1842; Zenu, op. cit., Woeel, mai multe studii in Cea
sopis Ceskeho j'Jofusea, v. 38; Krek, Einleitungin die slavische Literaturgeschichte, 187-1-.-Riilller,
Zeitschri(t. oesterr. Gymnas. 1872, p. 300 seq.; id. Ueber den Zeitpunkt der slavischen Ansiedlung
an der unteren Donau (Sitzungsber. d. W . -\kad. LXXIII, p. 77 sq.); Miklosich in Ieuae1 Littera-
tur Zeitung 1875, no. 684. BUdlnger, Oe.st. Geschichte 1, 71 seq.
(122) Istri adcolarum geographia Vetus, pars Il Budae 1827, p. 279; id. 284: Nomen
rum uti Mysorum domesticum est, Getae Dacos ut pote iuniores vocabant pueros. Djete quippe,
vox usque hodie apud lllyrios usitata , adolescentem notat. Daci Getas seniorum vocabulo honora-
bant: Dako casu vocandi honorationem quemvis, et graviorem virum adpellamust*), Astu-ieliu,
pentru co la Slavi djete scrlmeadia tineru, si dako se dice unui ornu respectabilu, Getii si Dacii
suntu Slavi, adico dupo densulu Illyrii d'in anticitate.-Scriitori ca Haner hist. eccl. Transsilv. p. 3,
Loccennius in autiq. Suevo Goth. I, 1, deducu numele poporului getu de la Gether fiulu lui .!ram
'(Genes. X 23); altii (Aventinus Boic. 1, 15 p. 12) de la unu gcneralu Geta, seu de la unu cuventu
(*) Actisto parore o emissese anco ae multu Pastori os dt o.-ig. Samwt. p. 5t ; cf. loJoande. Reh. Get. c. XXIJJ.
www.cimec.ro
wald (123), Senkowski ( !24), fantasiile limbistice si istorice alle lui Miekiewicz (125),
si chiaru alle celebrului care pune asia de multu temeiu pre monotheis-
mulu pretinsu allu Getiloru , arderea veduveloru si alte cte-va inchipuita asse-
menari in moravuri cu Slavii, in ctu considera prin acest'a cestiunea identitatii
gothicu Jet seu Jeat, uriasiu (Hachenberg, in Disscrt. de orig. Suev. 3) s6u ym<u a face vene-
tore, de unde yz-:-IJ seu y:;mot, veneture, yo-:-Et; venatorulu (Soterius Georg de antiquis Transsilvaniae re-
bus libri duo M. S. tom. V, a 2 cartfl, mscr. ap. Schmidt, Die Geten und Daken, in Arch des ver)
Sieben. Landesk. t. IV p. 20--21). Altii (J.'asching in vetus Dacia, Clusiu 1'/25-8. p. 7) de la cyEatt;
r1uae pila sunt, se11 Guta ori Guota de casa" (Praetorius in orbe Goth. lib. 1 cap. 41
Geta a nasce (Loccen. in anth1, Suev. Goth.lib. I capI, 1! 2 etl. Upsala 1670), seu in fine dela Oxus seu
Gihon (M. de Kogalnitchan, Histoire de la Valacltie, de la Moldavie et des Valaques Transdanubiens,
Berlin 1837, I, p. 1). Vedi adunarea tntuloru acestoru opiniuni, cari de cari mai curiose, in Schmidt
op. cit. p. 20 seq. ; si totu acolo, p. 22 seq. despre numele Daciloru : de la unu rege Dactts (Hene,
Britr. zur dac. gesch. Hermanstadt p. 10, dupo Bcrosus cal't. Il); de la dais pugna (M. Kogaln.
op. cit.); desu, i'lataEtot, padurile celle multe si desse alle Daciei (Soterius Georg. 1; 1 c. 1); da-
kas, la Prussieni, Lithvani si Zamogethi omeni selbatici, fierosi si (Praetor, orb. goth.
lib. 1 c 9. 2) dag muntenu de la dag cuventu turcescu cu acesta insemnare, seu oaxvw mordeo"
(Soter. 1. e ); in fine altii de la lat. audacia (Lebrecht Mich., Gesch. der dacischen Viilker,
Hermst. 1791, p. 16) s6u germ. deutsche (Toppeltin in orig. et occas, Trans3ilvanorum, Lugdun
1667 p 24) seu terminatiunea dava(Ilene op. cit )-Decola aceste mai adaogimu parerile celloru ce
cauta pe Geti si Daci in Asi'a., seu vedu in Dac11, cuv . .l?.tu'' oai; de unde si ooiip.ruv, (;otip.wv,
"tare, potentu,,, caba-daiu, tare, forte, herou (1. Heliade R., Historia Romaniloru, Bucur., 1870,
p. 24), si altm multe a. caroru insirare este de pristosu, ne gasimu in faci'a. unui buchetu de etymologii
de care nu putemu vorbi mai bine de ca tu Quintilianu : foedissima pravorum ingeniorum ludibria,
(123) Despre locuintile celle mai uchi alle semintielorzt de popore slavice, finice, turce mon-
golice in Rusi'a meridionale dupo Herodot, russesce in BII6JIH09eJ:a AJIII lJTeHia, t. 27. 1838, St.
Petersburg p. : Asia la pag 58 : <nsa Getii seu Dacii, cum ei se numiau de cotre Romani,
erau fora indouiala unu poporn slavonu; acest'a a probat'o forte lamuri tu Byzantinulu Theophilach-
tus, si unu pre invetiat:t istoricu criticu. Noi vomu intari acest'a prin aretarile lui Stra.bo. Si ecco
in ce chipu : Pentru Eichwald espeditiunea lui Darius povestita de Herodotu, raportandu-se la Du-
nare (Tana) iar nici de cumu la Donu (Tanais), urme dia co Budinii ( dupo densulu .Antii scriitoriloru
byz11.ntini, seu mai simplu Venedii) locuiau in campiile Tierrii-romanesci; la nordu de acestia, se afla,
dice Strabo, pustiulu Getiloru, adica Geti din pustil, si apoi, Tyragetii, adica Slavii de la Dnistru.
Sla.vicitatea Getiloru se mai consta ta, adaoge a.utorulu, si din nu mile unui rege allu loru : Boerevist
unu nume curatu slavicu obicinuitu multu timpu in Polani'a in formai dupla: Borivoi, si Bmevist
d'in care probabilu se tragea Borevici. In altu pasa.giu (la Stra.bo) acestu rege alu Getiloru se nu-
mesce Virevist, in for ma-i polona de adi prescurtata.: Vyrvici. In amendoue numile sun tu curate ra-
decini slavo-polone seu polone. Dupo acelasi scriitoru natiunea romana aru fi ua amestecatura de
Getii cei slavi cu exilatii romani surghiuniti in Daci'a, si cu alte familii romane, d'in care causa si
limb'a slava a Getiloru se schimb<t cu incetulu in dialectzt romanicu. - Aru fi de siguru fora de fo-
losu combaterea unoru assertiuni de acesta natura.
(12-1) ):Ba npiUlhaHia B'L onacaniw CKII.o."ift (Doue observatiuni assupr'a de;criptiune
Scythiei 1lc Herodotu) in :Bu6,JHoeexa ,!J;JIII qTeHia, t. 27, St. Petersburg 1838, p. 94-116. Incep-
prin a spune co : multi critici distinsi, caror'a numai imputarea de Slavenomanie nu li se pote face
convinu cu totii impreuna cil Slavii au fostu totudeaun'a locuitori indigeni si co Dacii si Getii ap-
partinu hotaritu familiei slave,-numile de Daci seu Dai, Mysii, Budini, Vudini, Vendini, Vidin,
Vini, Eneti, Enti, Eni, Geneti, Genti !cu perderea nasnlei, Geti) nefiindu de cotu numile date de
www.cimec.ro
176
loru por6re c decisa (126), sa v1 demu dec.o nouii aparatori ai slavismului
Daciloru ne presinta argumente mai
Theori'a slavo-thraca sustinuta cu atta zelu de invetiatii slavi : (127),
Certkovu (128), But kow ( 129), Sa veljcv Uostislavici (130), Archiepiscopulu Fila-
retu (131), Zachariev, Hadzic, Verkovic etc. (132), d'in cari unii vedu rre Slavi
in t6ta famili'a thraca, altii numai in ua parti.>, se intE'meiadia pe simple consi-
deratiuni topice de urmatorulu feliu : Numi BaoCcivllx, BapCava,
1\hA.lxtCa. l:tpo7Jv,
BatCCl, BpatC!ota, etc. (133), ee ne intempina abia in secolulu VI-lea du-
po Chr., s dico cndu deja raporturile etbnogralice alle peninsulei balcanice se schim-
basera, se iau ca probe p11ntru autochtonismulu Slaviloru. Dupo deosii rurile Strimon
tpi>!l rov)=strumen, in polonP.sce riu letiu, girla; N aat6c;)=n ume Bargus==
Grecii politici unuia aceluiaoi poporu wlavu, care se afla aun1 din cea wai adinca vechime in Eu
rop'a. Probele noui ce autorulu nostru aduce la conduoiuuile persuasive alld predecessoriloru sei,
consista iu nisce forme slavice descoperite la oi an umA : oulixele seu skie d'in Ty-
risl1i (Strab. VII, 3) adicu Tiurihkic locuitori la Dnititru, in locu de ubicinuitulu Tyrii seu
i:cordiskl, i11 locu de ::;conlii; Tauriskii in lucn Jc 'J'aurisl:e oeu Tauri. Ellu mai adauga cu acesto
numi cu ski uu pute Grecii de la Marea Ncgrasa le afle Jc la altii de catu Je la Geti, cari fiinJu sla
voni, intrcbuintiau ve finu.lulu slei. - Si cu acetit'a Jemunotratiunea bCa este oi finita! ...
(125) In Vorlesungen uber Literatul', v. III p. 68, trad. germ. deduce Muesi'a de la
8lav. o\\EII\E, MOlt\E, MllifiE, barbati tiarr'a barbatiloru ; Pannoni'a = Panowanie stapenire,
dominium allu unui' a de la p(W, Jomnu ; pc Lydi ii face slavi, caci lidi slav. semncJia omeuii;
Dacii formau unulu J'OlJOI'n cu , otapeuirca Thraciloru, - unu povoru calcretiu
d'in famili'a Meziluru, uumitu de Slavi Thrnci, adcco resboiuici, cad ruosescc dmkn scmncadia ba
taia, resboinicu, drat-se a se bate (op. cit., p. ti2).
(126) Csesz balwochwalczn Slawian i Pulski, Poscn 1855. - ld. in Kleinere Schri{tm gcugra
phischhistoriscl!en Inh(tlts, aus dem polnischen iibersetzt, von Karl Neu, Leipzig 1836 : Nachricht
vun doJujenigen Volkern, wclche bis zum zchnten Ja!Jrhundert das innere Europas bewohntcn.
Dupo densulu Dacii fiindu invinsi de Romani, ua parte slavi rcsariteni rernasera sub stapenirca Go
thiloru in ticrrile dintre Dnipru pene la Istru si Haemus, sub vechiulu seu nume de Geti seu Moesi, si
mai tardiu intre Dnipru si Dnistru, sub numl!le de Anti; pc caudu cea alta parte, Slavii apuseni,
vechii Daci, se intinsera sub numele de Wcndi Je la Carpati pene la Baltic'a ldem, Dzieje Staru
:;'yt. W Wilnie, 1818; Dzieje 1859; Histoire de Pologne, Paris 1844. - Cf. Riider,
lJacier und 36 si recensiunea lui Mass ieu de Clenal in Atheneunt fram;ais despre o
viniunile ethnogtaphice alle lui Lelewel.
(127) Wst..\p Krytyczny do Dziejow Polski, We Lwowie, 1850; Rzut oka na dotychczasow,\; pier
wotn..r. plllsk,y.. history..r.. Warszawa, 1853; Prospetto cronologica delia sturia delia Dalmazia con
ri,quardo alle p1ovincie slave contern.ini, Zara. 1863.
(123) O'IepE'J. APCBHe:it ncropiH llporoc.iloBen'I>, Moscva
(12 9) 06opona JiilTOBHCH PyCCEOH HecTOpOBilll OT'I> H3B'flTa CECDTHEOB'I>: fi:ptcrb Hl40.
(130) CJiaB.IIUCEiK coopnu:n, Spb. 1845.
(131) CBliT'I>ie IOatHidX'I> CJiaB.IIH'I>, Ctrnig. ]81i5
(132) Vedi litteratur'a cestiunei la M. S. Drinov, ZaceJianie Ea.uau:cxaro noJiyocrpoBa CJIIIB
HII11H
1
Moscva, 187;1, p. 26--40.
(133) Safarlk, Udwr die Abkun{t der Slaven, Ofen 1826, p.l58-160. Saveljev- Restlsla
viol, op."cit., 258
www.cimec.ro
=- (malu); Sirmus=cMp?<, Cl!.lpoJ:i; tergurile : Dober = cuventului
aoticu bulgaru : ;\EBpb, vale s6u strimt6re; Bylazora alba
aurora; Uscudama = casa strimta , august:\ Develtu (oAto, =
Dziewa1tow, tergu in Poloni'a. - Thracii Crovizi = Criviceoii rusi
d'io nordulu Russiei; Mizi, (Mooot'), dupo Lf'lewel, aru fi Mazii, Mazovii, dupo
Certkov - M11zi, adico 6meni; Korallii (KopcxAA.ot) aru fi Goralii clocuitori de
muotPj = Diesi demoni; Pelagooii = Poljani ccam-
peni; Odrysi = Obotriti; Triballii dupo Lelewel Drevljani, dupo
ScbafaTik Srbali, = Serbi; Dolookii (MA.orltot) = Dolentii clocuitori in va.i:t; Lyn-
kestii = Ljakitii, pe cari Aug. Bielowski (134) ii tace a fi fostu go-
oiti de cotre Celti d'in sudulu Dunarii, in allu treilea seculu inainte de Chr., si
a fi fuodatu apoi regatulu , coei rPgele Bllerebista este ideotieu cu
Leko II-lea, iar Decebalu cu Semovitu etc.
Despre vre-ua marturie care se sprijine assemeoi distorsiuni nu incape vorb'a;
co de esPmplu, 11umele orasiului Byla-Zora, care dupo esplicatiunea loru a1 u fi
cal ba auroru - unu termenu poeticu ce nu se potrivesce unui orasiu , care
este si unu non-sensu, coei auror'a nu p6te fi de-cAtu rosia , - in forma i pri-
mitiva nu era Byla-Zora, ci blela-zora, ero-si nu se preocupa (135). intiellege
acumu co asemeoare de numi, si nco si acest'a silita, nu p6te nici-ua
data inrudirra de sange intre pop6re, si cestiuoea despre slavismulu Thra-
ciloru, si prin urmare allu Getiloru si Daciloru, ou este nco probata.
Fostulu professore de b Universitatea d'in Charcovu, d. Marin Drinovu sustine
in oper'a sea: cdespre colonisatinnea peninsulei (136) co inainte de cuce-
rirea Daci ei de cotre. Romani, in districtele rasaritene si nordice alle Daciei se aft
pe lngo populatiunea in masa daca, si ua populatiune slava. Cuvintele selle suntu :
o) resunetulu ce pene adi are Traianu in cantecele si povestele Rusniaciloru, Serbi-
loru si Bulgariloru; b) numele serbatorei vechi pagne Koledo, nume ce'si
gasesce originea numai in lat. Calmdae, ceea-ce da a se presuppnne co : imprumu-
tarea cuventalui s'a facutu prln contactulu directu allu Slaviloru cu Romanii, anu-
me in Daci'a, pre cucP-ririi lui Traianu; c) textulu Chronistului Nestore
( t 1115), dupo care Vlachii, adico Romanii aru fi navalitu asupr'a Slaviloru de la
Dunare, si i-aru fi domin atu. Theoria ciudata, dupo care colooisatiunea slavica a pe-
ninsulei balcanice aru fi duratu cellu pucinu trei sute de anni, nu ne pare multiami-
t6rf'; noi vomu combate aci numai punctele ce privescu pre inchipuitii slavi ai
Daci i (137).
(134) Krytyczny do dziejow Polski, cf. Drlnov op. cit., 31.
(135) Vadi in Drlnov op. cit., si C. J. Jlreoek, Geschichte der Bulgaren, Prag. 1876
p. 70 ua ethymologio mai drepta: co Bilaz-ora aru f localib.tea de adi Velesura (ura, ure la alba:
nesi semnndu punte, iara Veles, numele locului).
(136) Op. cit. p. 26-40.
(137) Acesta parere o gasimu deja la P. 1. (SlawlSCM Alterthumer), care renunciandu
www.cimec.ro
178
1. Co Traianu este pomenitu pene astadi in cantecele si povestele slave, acest' a se
detor6dia aceleiasi imprejurari care a facutu attu de populara de es. pe Alessandru
Macedonu, - anume influentii litteraturei apocriphe. Se scie ctu de cautata era in
evolo-medio romanele si pov"stele de origine gre ca, araba seu indiana, pe cari Slavii
le cunoscura prin traductiuni bulgare mai cu sema ale sectei Bogomililoro (138). A-
semenea apocriphu a fostu si despre Traianu, coei i gasimu urmele in Occidentu ca si
in Orientu. Asia se povestesce co pap'a Grigore cellu mare (590-604) s'aru fi ru-
gatu la Dumnedieu ca sa scoatia d'in iadu sufletulu lui Traianu , si co aru fi si do-
benditu acesta favore cu conditiuoe numai in viitoru sa nu mai iertare
pentru vre-unu altu pag.ou (139). Pe temeiulu acestei legende Dante asiadia in alu
sieselea ceru allu paradisului seu (140)
l'alta gloria
Del roman prince, lo cui gran valora
Mosse Gregorio aiia sua gran vittoria.
Spaniolii lauda aoco in romantiele loru pe Traianu pentru a sea dreptate si blan-
detie (141). In ritualulu bisericei greco-orieotaJe se citesce: O D6mne, iarta-In pe
ellu. precumu ai ertatu pre Traianu, dupo midilocirea sanctului Grigore (142). In
traditiuoea serba Tiarulu Traianu are trei capete si aripi de eera (143), seu capu de
a opiniunea emisa in scrierea sea Uebel" die Abkunft du Slaven, Ofen 1828, Co Dacii si Getii
suntu slavi, - sustine co unele triburi dace ca: Koistobokii, BtE'lao<, cum si Karpii, Ty-
rangitii etc. erau nisw popore slave. Argumentele selle snntn urmatorele : Pien-gitae
semneadia locuitori langa riulu Pien'a, unu afluenta allu Pripjetulai, guvern. Minsk; Biessii a-
mintescu numele terguletiului d'iu Gallici'a Biecz aprope de Carpati; - pe acell'a allu
riuhu Kost'a (guvern. Cernigov in Russi'a); Carpii suntn Chrbati seu Chorvati, adico locuitorii
Chribiloru = Carpatiloru; i&ru Tyra.ngitii suntu tribul11 slavonu J'in Chronica.rulu Nestore - 'l'i
revzii seu Tiverzii (op cit. 205-l:ll7)! Si cu tote acestea insusi - eate-va pagini mai in-
colo (p. 4 73) declara. lamuri tu co : simpl'a assemena.re de numi nu pote fi nici-ua.-data ua proba. fun-
data. pentru inrudirea de snge intre popore. - Vedi la Zeus11, op. cit., contradicerile autorului
Anticitatiloru slave cu ethnografi'a si istori'a; idem Fr. M.lklosleb, in Ienaer Litteraturzeitung
1875, n. 684, si lUisler, Zcitschr. fiir oesterr. gynmas. 1872 p. 164-168.- Ne pare numai cu mi-
rare cumu amiculu nostru d. C. Iirecek pututu scrie : bat die slavische nationalitii.t beider
(d. i. karyen und Kostoboken) sehr wahrschcinlich gemacht. (Gcsch. d.r Bulg., p. 77).
(138) Iirecek, op. cit. 435 seq.- (139) M.assmann, Kaiserchror.ik III, 758.
ll40) Canto XX, a.p. Frohner, la. Colonne 1'rajane, 1865 p. 45.
(J.tl) lung Dr. lui., Roemer und Romanen, Insbruck, 1B77, p. 261-262.
(1-H) ap. Frohner, l. c. Vedi despre legend'a lui Traiauu interesantuJu studiu allu d-lui Gaston
Paris, publ!catn in Memorii lscolei de Hautes etudes, Paris 1878, si in Rassegna settimanale,
5R, 5 genarie
(143) In povestea russa <Slovo o polku Igorovle> (de la inceputuln secolului allu XIII) Trojan es1e
numitu de patru ori, si pomenesce si despre unu trop Trojanj" adico asia disulu val:! allu lui Tra-
janz' in guvernamentulu Kievului Slawische Alterthiimer, 1, 521 seq.). Acelasi nume
Trojamt se pastreadia in Balcani: tergulu Trojan, Trojanov most (pod alu lui Traia.m1), Trojanov grad
(ruine) si pasulu Vrata (Kapudzik). Vedi }'. Kanitz, Serbien, 1868 p. 73, des-
pre traditiunea de la - A.. Kotljllrevski, in :llnx:. a;Iel).![, I
Moscua 1865. - Drinr1v op. cit. 76-81. llrec'lk, id. 74
www.cimec.ro
li9
cana ori de pisica; are avutii nfnumeratt>, curgimdui aurulu si argintulu pe 70 de
fontani ce nu seca nici ua data; ellu.este numeratu chiaru printre dieitatile pagane
slavice (144).
D'io t6te acestea deci nu se p6te deduce co in timpulu cuceririi lui Traianu, Slavii
vf'nisera in contactu cu Romanii, si anume iu Daci'a (145).
II-lea. Colenda slava este unu imprumutu de la gr. lat. Caletadae facutu
tardiu prin introducerea crestinismului la Sloveni de cotre Germani, si de la Sloveni
cuventulu a pututu trece la Bulgari, si asia mai departe (146); deci nici acest'a nu
permite vre-ua conclusiune pentru ethnologi'a si istori'a Slaviloru.
III-lEa. Nestor, cu ua mie dA anni posterioru, p6te.6 ua fontana pentru esistenti'a
Slaviloru in timpulu lui Traianu? cndu mai alesu Vlacltii d'in textulu in cestiune(147)
se de unii invetiati dreptu Celti (148) seu Franci d'in regatulu francu-res:ui-
tenu (149), iar altii, mai autorisati, dreptu Rom:tni ? (1.'10).
(144) Intr'unu manuscriptu (hozdenie Bogorodici po 111ukmn (l'reamblarea. Maicii Domnului in
iadu), scrisu inainte de secol. XJI. (ap. Drinov, op. cit., 76) se citesce : '1'0 CE'rlll'kiE H '1.\R'Ii'lh
ilK.\MEH.\'rl\ oytpmC\ rpOIAII.\ RE.\EC,\, riEpoytM, III\ 1>1\1 o&pll'I'IIJUA, adico co paganii
facura diei ili d'in omeni, si anume pc 1'rojanu, Harsu, Velesu si Perunu. In altn mscr. d'in se
col. XVI, 0TK(IOREIIifl dnoC'J'o,w, Apokalypsulu sf. Apostoli idem : MtiiAljlE liO-
rbl MIIOrl\1 : IIEPOYIIA 11 xopc.\ f\b.I.A fi orpO.l\111\' 11 HlliH Mll03fl a<.lico : cse inchinau mai
nainte la multi diei : Perunu, si IIOJsa, si Dyj, si Trojnnu si la alti multi.
TrdJan (accentulu pre prim'a syllaba), TraJko, numi de botediu obicinuite la. Bulgari si :Macedo-
romani, ni se paru a fi ua derivatiune d'in vcrt>. v. slav. trajati a tine, a dura, a trai, bulg. trajam,
tra, tinu, staruescu, traescu, ca si subst. troianu, g,amada de zapada, stiu de pamentu,-- nefiindu
intre acestea nici-unu raportu cu nnmele imperatului Traianu. De aceea credemu co este mai multa
bogatie de imagini de ctn adeveru in urmatorelc cuvinte alle d-lui Ubicini : ;n vit (le souvenir de
l'empereur Trajan) dans la tradition, dans la langue, sur les monts, dans la plaine, dans le ciel me
me. Ainsi la voie lactee, c'est le chemin de Trajan ; l'orage est sa voix; l'avalanche est son tounerre;
la. plaine est sou camp; la montagne est sa tour; le pic escarpe est sa. vedette. Il est le Roumain,
c'est--dirc l'bomme fort et vaillant par ;1xcelleuce (UbJcioi, Ballades et Chants populaires,
Preface).
(145) Vedi in acestu sensu lung, op. cit 259-262.
(146) }'r. :JIIklosleh. Die christlichc Terminologie der slavischen sprachen, Wieo, 1875 p. 22-
23; Llem, Lexicon palaeoslovenicogmecolatinum, cuv. K0,\.1\AA. - Idem, Die slav. Elemente im
Denkschriften d. Wieoer. Akad. 1871, p. 2. Drluov, op. cit. 75.
(H7} Nestor,, ceaei Vlacbii napadira assupr'a Slaviloru-dnnareni, si se as'ediara printre ei, si i
btapenira cu fortia pre ei : BO.llOXO!U; oo name)(IDIIll'L na. C.Io:BeHLI n c'll,)l,liillll'i
B IDII'l> H HaCH.IliiOID;Hll'i IBI'i. Cf. Ne;;tor, ed. )Iiklosich, Vindobonae 1860, cap. III.
(148) i!afarlk, Slav ..Alterth. Opiniunea sea a fostu anco de multu combatuta de cotre G.v. Vie-
tersheim, Zur Vorgeschichte Deutscher Nation, Leipz:g 1852, excurse .A. - Contr'a ei vedi ei
Drinovu, op. cit., 81.
(Hf.) Vedi Roesler, Rum. Studien., p. 80.
(150; Schlouer, Nestor, Il, p. 80, 111, 142, 1 H: ., D:ese Wlachen sind keinc an.Jrc, als
die wir noch jetzt allgemein Walachen nennen ... Es sind nicht Homer, nicht Bulgaren, nkht
Wiilsche gemeint, sondern Wlachen, .!bkommlinge des uralten grossen VMkerstamms der Thraken,
Daken, und Geten, die nocb jetzt ihre ganz eigne Sprache haben>. A.. Kunlk, in Za.UII'EH
uayJ:'I., Tf>.M'I> mecro:ir, St. Petersburg, 1865, p. 54-58.
www.cimec.ro
180
t>r. Isidor Sz1raniewiez, mai pretentiosu de ctu d. Drinovu, tine pre Daci si Geti
dreptu Slavi, umplendu cu acesti'a deja in anticitate t6te tierrile de la Carpati si d'in
peninsul'a thraca pene la Hemus. Cum demonstreadia thes'a sea se pote vede d'in
urmat6rele esemple : Se scie co muntii Carpati isi trage acestu nume de la lo-
cuitorii sei Carpi, precum acelasi lantiu de munti s'a mai numitu peucinicu, bastar-
nicu, seu rutbenicu (in evulu-mediu), dupo cum locuitorii sei erau: Peucinii,
Bastarnii Ruthenii. Autorului de susu anso ii place a vede in Carpati cuventolu
slavonescu KpAnilt tare, mare, lungu. Riulu llaoitXxo' ilo asemena riului Axiaces, si
cte-ua data riului Buzeu, afluenta allu Siretului, cum si riului Viso, afluenta allu
Tisei (151); trib:Jlu daci cu allu Preudaensiloru (sic) ilu asiadia la Prutu, iara
pre cellu allu Kotensiiloru - intre Ceremusi si Prutu, adica in Pocuti'a, pentru
co: radacinile slavice alle acestoru numi Preudaensioi si Kotensioi de la prud
(oitesce curentu, si kut (citesce k.Y..tu) anghiu, nu trebuesce sa ne surprin-
(125). Localitatea de adi Putn'a, Putilla (?} _o gasesce ia pregiurulu cetatii
romane Angustae (?), si put' (sic) semn1wdu in vechi'a slavona ca si in cea
actuale unu drumu, acestu nume nu era nccunnoscutu nici in vechime: es. Centum Pu-
tea, si Bontai langa Tapae!- Astufeliu pre temeiulu iochipuitei assemenari d'intre
Porata, Poritos, Pyretos cu Preudaensioi - U1 lectura inventata ad hoc in locu de
Prendavensii, asia cum se citesce in Ptolemeu (153)-, se asiadia acestu trillu cu lo-
cuinti'a la Prutu, pe cndu chartile lui Ptolemeu si toti ::;criitorii (154) ii punu in
alta parte. Asemenea pre Kotensii ii duce in Pocuti'a, pentru co in slavonesce este
cuventulu Kuty; anso cu acelasiu temeiu aru trebui sa i preumblamu ca.ndu la
Kutna-hora (Kuttenberg), cndu la Kuttenplan (in Bohemi'a), codu la Kutno longa.
Varsovi'a (155). Ctu pentru slaviculu Centum putea, unu dictionariu latinescn i aru
fi pututu spuRe co e vorb 'a despre ua suta de istJore, ero nu de cua suta de poteci,
precum, d'in litteratur'a geografiei antice a Daciei, aru fi pututu afla co Bontre la
Iornandes este in locu de Pontes (ll6Yte,), si prin urmare nu e de cogetatu la slavi-
culu n.Y..Tb cdrumu. Nesciindu acestea, de ce sa ne mai miramu deco acelasi autoru
confunda Pannoni'a cu PontuluEuxinll, tine Panoon1'a d'in evulu-mediu la re-
saritu de Dunare, seu bott"adia sarea si hotiulu in limb'a romana cu si
c ul bUCl> !
Cuno, care dupo cum s'a VPdiutu mai inainte, sustir.e co Scithii era de origine
slavona, mai adPogindu a.nco si pre lpe cari ii face identici cu Chrobatii
de adi (156)], pre K6paAJ..ot (in numele caror'a vede litaviculu Karalus, mare, puter-
(151) Kritische Blicke in die Geschichte der Karpathen Viilker im .Alterthum und Mittelalter
Lemberg 1871, pag. 49.
(152) op cit., p. 85, 121 - (153) VIII, 12, 4.
(154) Vedi mai susa in partea anteiu a acestui studiu, si chart'a lui Ptolemeu aci anfssata,
(155) llikloslch. Dic bildung der Ortsnamen aus personennamen im Slavischen, Denkschri{t d.
Wien; Akad., 14 vol., 1865. - Roeiller, Zeitschrift fur oesten. Gymnas., 1872, p. 166, recensiu-
nea cartii Doctorelui Szaraniewicz.
(156) Ji'orschungen i"'1 gebiete det alten Viilkerkunde, Die Skythen, Berlin 1871, p. 231.
www.cimec.ro
181
nicu), pre Bessi, cari suntu erosi Slavi, pentru co : in tierr'a loru curg11 riuri cu numi
slavonesci (?) ca Strymon, Bargu11, Syrmus, si pentru co lordanis (c. 12) dice co Besii
numiau Dunarea Istru,-cuventu as11menea slavonescu, dupo d. Cuno (157); pre SaltrO-
mati (158) Roxolani (159) Iazygi (160) Costobocci (161), Serbi, Gabri, Rami (162)
Carpi (163), CimHi etc.,-nu este de mirare deco slaviseadia si pre Geti si Daci. Ar-
gumentole selle pentru casti d'in urma suntu : a) Nttmi geografice Daci' a esplicate
in chipulu cellu mai arbitraru prin limb'a slavona, pe care bine nu o cunn6s<le (164) :
l. Riulu Prutu de la radecin'a vechia slava plu cfl.nere:., de si Herodotu observa a-
nume co Scytii numescu acestu riu in limb'a loru Porat'a (165); 2. Dierna, Tierna,
- identica cu slav. Cerna (166); 3. Tiarantos. nume slavonescu fiindu co si Dierna
este slavona (167), si riuletiulu de adi Cern'a e identicu cu rinlu Tiarantos alin lui
Herodotn; 4. Temesiu, de la rad. sskr. care se afla si in slavic'a tim Udu:. (168) -
de si Temesiu este ua forma noua ce ne intempina pentru prim'a 6ra la Const. Por
phyrogenetu in allu X-lea seculu : pe codu numele cellu vechiu este Tibi-
scus. b) Numi de cetati: Sarmi-ze-getusa=corasiu allu Sarmatilorn:. (169); Kapidava
Cl)mparata cu numele de riu Pantikapes si cu numele de orasiu Pantikapaeon (170)
tote acestea=cu vechiula !!lav. patoka cres fluida:. p.Y.'Iina mare:.; Klepida.va.= cu
vech. slav. klepati tundere, pulsare, sonare, klopotati cstrepere (171) ; Utidava =
v. slav. woda, bulg. uda capu (172); Ramidava = poporulu sarmatu Rami (173);
Setidava = m.idowo (17 4), de si nimicu nu pote fi mai evidentu de ca. tu oo l1'idowo
vine de la polon. }i{yd cjidovu si ovo, suffixuh adjqctivalu topicu celln mai obici-
nuitu. [Compara ludendorf, IudeJ.Jburg in Stiri'a (175)]. c) cthnic.e: Kistobo-
(157) id. p. 231-232. - (158) id. p. 328.- (159) id. p. (160) id.
(161) id. p. 330.- (162) id. p 332. - (163) id. p. 3S5.
(164) Vedi recensiuneu.lui Ros1er, Zeitsch. fii1' ocsterr. Gymnas., 1872, p. 291-SO': Cuno in
ventedia unu slavicu primitivu banu. de unde deduce apoi numele parthicu Artabanus. pe ci.ndn cu
ventulu este ua contractiune d'in de la Byzantini, si nu ne'ntimpina inainta de nla X
Miklosich, die slavischen elemente im Maghyarischen, p. 19, Serbische Schriftum, consi
dera cuventuln ca neslavicu. - Ase{llenea elu inventeadia pre slavulu orias nriasiu, gigante, de
unde trage numele princip;lui scythu (IV 78) Orikos, si allu reginei Amazonelorn Orithya -Elu crede
co form'a rusa gorodi't este mai vechin de etu vechiulu slav. rpa,u;or,, co d'in Sporii (numele slavilorn
la Procopius) s'a facutu ras. soboru adunare pc ci.ndu acest'a vine d'in vech. slav. cor,Gop'lo adu
mm, TJvoao;, cconventus unu compositnm si ela d'in 8'1. (grec, a:lv) si o!ipaTll. Lysa gom pentru
Cuno semncadia : munte coperitu cu padure, pe cnd o d'in contr'a lysa gora este verfu de munte
plesinvu, fora de padure (cech. lysy', polon. Jysy, rus. Jysij, slov. lisast).
(1G5) IV 48: E1ai oi OtOE o! plya;v a;u:ti.v ("la:pov) r.otE(v:E;, oti.; plv Y'- -;7.; Xwpr,; r.{v:E plv o!
{lov:E;, :6v ";E II6pa;-;a; "EAAljVE<;
(l6ti) op. cit. p. 234. Co Tsierna, tipva; nu e nume slavonn vedi si lung, op. cit., p. 263-264, care
observa co in Engadin este unu locu Zcrnetz, cu aceiasi radecina si cu unu sufim slavu pr'in aparen-
tia, de si nu mai de slavi nu se pote dice co vorn fi locuitn vre-ua data acolo. Vedi si mai departe,
despre etymologi'a. cuventnlui.
(1G7) Cuno, op. cit. p. 234.- (168) id. p. 247.- (169) id. p. 2flG.- (1'i0) id. p. 241.
(171) id. p 243.- (172) id. p. 242.- {173) id. p. 340.- (174) iti. p. 242,
( 175) Rlialer, Zeitschr. fii?' oesterl'. gymn. 18i2 1. c.
www.cimec.ro
coi == iu partea linale cu slav. boki1 tnalu(17G); ero pe Aua.rtoi ii tine identici cu
Sa.rmatii 'AvocpT6qip1X'll.tot (177); d) Limb'a daca : D'in celle 33 numiri dace de plante
transmise de Dioskorides, patru le crede invederatu de origine leto-slava : 'll.pooat!XY1j
= lith. kregzdine; t:J..oxo.J..oc = lith. dagys, dagilleli; == serb. zova, sambucus
oigrus : a. germ. super. friudila, lith. prietelk-1, rus. prijatelnicea (178); si
e) Numi dace : Oroles = v. slav. orilii vulturu; Zalmoxis = za post,
trans si mrl1kati obscurari ( 179)!
Aci este loculu a ne aminti de observatiunea celebrului slavistu Fr. Miklosich,
Cu buna-vointia pote cineva fora multa patrundere sa slavisedie chiaru Me kka si
Medina (180)
Asemeni esplicatiuni limbistice ansa, chiaru deco nu aru fi numai apparinte, nu con-
firma intru nimicu theori'a despre slavicitatea Daciloru. Este destullu a ne aminti
numai co totu cu acelasi cuvinte esplica.te in chipuri diferite, Dacii fura candu ger-
manisa.ti, candu celtisati.
6.
Aruncandu ua privire retrospectiva asup -'a opiniuniloru analisate despre na.tiona-
litatea si Daciloru resulta c.> acesti'a ou suotu nici Germ1oi, nici Celti, nici
Slavi de origine.
Ne remane sa cercetamu d eco ei ou se potu asiedia cu m 1i multa probabilitate intre
poporele d'io f::mili'a thraca.
7.
Herodotu este cellu d'anteiu d'in scriitorii vechimei, care vorbesce despre Geti
aretandu-i de cei mai viteji si cei mai indreptatiti, - adico adevaratii, proprii
Thraci (181). Strabon de asemenea ii numesce unu tribu d'in marea familia thraca,
resemandu-se pe marturi'a lui Menandros, si mai adaoga co : Dacii cu Getii vorbiau
uo'a si aceiasi limba (182 ). De si contr'a :leseversitei loru identitati Dio Cassiu se
pronuncia in modu hotaritu (183), nu resulta co Dacii aru fi avutu ua positiune eth-
nologica deossebita de a Getiloru. Cu atari marturii an sa negresitu co nu d obendim
(176) Cuno. op. cit. p. 330.
(177) id. p. 840.- (178) id. p. 3W.- Vedi mai departe. (179) id. p. 341.-
(180) .Mlklosich, die slaiJischen 01tsnamen aus Appdlativen (Denkschriften der Wiener !kad.
XXI, 1872) p. 77.
(181) Herodota, IV, !l3: o[ e-:(Xt . 8p7jfxwv xo:'t
(182) Strabo 296. 303. 304. 305. - (183) Vedi mai suso ca.p. VIII, 1.
www.cimec.ro
18j
ua idee mai precisa naiionalitatea Getiloru si Daciloru, pene ce uu vowu vede
mai anteiu ce putem sci siguru despre nationalitatea insasi a Thraciloru.
Ethnographii si filologii moderni, recunnosct'mdu cu totii in Thraci unu poporu indo-
europenu1 difera numai in determinarea grupei la care ei appartinu ; unii ii afiliadia
cu grup' a a rica, in specialu eranica seu baktro -persic a ; altii
1
cu grup'a europena 1 in
specialu sud-europena seu greco-italica ; ua a trei'a classa de invetiati le da ua posi-
tiune intermediara intre ambele grupe.
8
Tkracii suntu Erani. Lassen, combatendu classificatiunea de limbi si popore a lui
Adelung (184) in patru familii principale : 1 thraco-illyrica (appartinendu-i celle
mai multe popore d
1
in Asi'a mica la vestu de

si in Europ'a populatiunile thrace
si illyrice); pelasga ;IU- greca, si Iv-a latina,- pe cuvinte co acea classifica-
tiune separa limbi forte aprope intre densele
1
admite ua familie speciale de limbi :
thraco = mica-asiatica = armena, despartita de Helleni, de Illyri (la cari appartinu
Skipatarii seu Albanesii) si de vechii Italiei (U mbrii, Oskii si Latinii) prin proprie-
tati imposibilu de determinatu d'in caus'a cunnos'lintiei insuficiente a acelei familii,
care coprinde urmatorele limbi : armena, cappadocica, phrygiana, limb'a Bithyniloru,
Thyniloru si Mari jandiniloru, si in fine limb'a thraca (185 )- Despre cea d'in urma elu
observa anume, unindu-se cu P. Botticher (186) 1 co ea schimba pe hin z:
unu felin de grau si Cetp(t., ua haina pe d'asupra, ud u-sa la radRcin'a sskr. vrih ,
cresce, si hri a lua; n-a co ea nu deosibesce pe f de s. cum probeadia numele thracu
taitoru de capu:., care vine de la sskr. 9iras capu (origioaru yaras, corup.
gr. x.!ip"IJ). ei sekr. pr in causativu cu simtiu de: a duce la capetu, a fini, zend. pere a
( 187), si III-lea, proba co 'rhracii appartiou grupei arice este numele unui
tbracu numitu chiaru.'ApetiX (188).
Lagarde (18!)) si Gosch9 (190) comparandu glossele thrace si phrigiene de prin
(184) Mithridates II p. 399 seq.
( 185) I.nssco, in Zcitsclwift der deutschen Gesellschaft, Leipzig 1856 vol. XVI
p. 320-388: Ueber die lykischen Inschriften und die alten Sprachen Kleinasiens.- In specialu
ueber die alten Kleinasiatischen Spmchen iiberhaupt (364-388).
(186) Arica, scripsit PaJius Dottlclrer, Halae 18'11, pag. 50 si 51. Autorulu reunesce ma.i anteiu
'
notitiele istorice respandite pr'in scriitorii vechimei despre originea. arica a unoru popore d;in asra
mica, si europ'a ca : Mysi, Thraci, Armeni, Phrygi si Lydi; apoi insira glossele couserl'ate de au.
tori d'in lirnb'a persica, phrygica, lydica, thracica si scythica. Vedi despre acesta scriere 11.
zer, in Kolm, Zeitschri(t f'ur vergleich. Sprach(o1sch, t. 1, Berlin 1852, p. 476 seq.
(187) p. 365. - (188) Steph. Byz. v.
(189) Einige BemP.rkungen uebcr ernische spmchen ausserhalb E1n's, in Gesammelte Abllan-
rllungen, P- 2GG-295. -
(190) De a1iana linguae genhsque anneniacae indolae, Beroliui 1847 in 8, p. 20-30.
www.cimec.ro
184
scriitorii vechi cu vorbele correspundietoare d'in armPn'a, zend'a, neo-persan'a , au a-
junsu la conclusiuuea co limb'a thraca se cuvine grupei eranice, opiniune ce o ve-
demu adoptata de cOtre alti inveti ati ca: J usti (191 ), Renan (Hl2), TomascbPk (193),
Blau (194), Ellis (195), (196), Mordtmaun Fligier (198), Has-
deu (199) etr. {200).
!l.
Thracii suntu indo-germani d'in grup'a sudu-?uropetla. Dupo Schlei-
cher (201) limbile iudo-germanice se impartu in trei grupe: 1 grup'a asiatica
arica, consistandu d'in famili'a de limbi indica (vechi'a limba indica si sanekrit'a) si
iranic'a seu eranic'a (vechi'a baktrica seu zen da, vechi'a persana, si limb'a arrnena):
2-lea grup' a sudvestica europena, consistandu d'in grec'a (cotre care mai aprope de
catu tote sta limb'a albanesa), d'in italic'a (latin'a, umbric'a si oskic'a) d'in celtic'a
(vechi'a irica), si 3-lea, grup'a nordica :europena, consistaudu d'in famili'a slava, li-
tuana si germana. Procesulu de divisiune allu acestui corpu de limbi iudo-germanice
Schleicher ilu presenta sub urmatorea schema (vedi pag. d'alature), in care
liniiloru semneadia durat'a, iara departarea unor' a de altor'a gradulu de inrudire (202).
Astu-feliu, dupo acesta schema IndoGel'manii se despartu mai anteiu in doue grupe:
intr'ua parte: Germanii vi Slavii, .:.Otr'alt'a Arii (Tndii si Eranii) Grecii (la cari se
numara si lllyrii) ltalii si Celtii. Mai tardiu apoi Germanii se separa de Slavi, ero
Arii de catre celle alte trei familii, urmlmdu mai departe fie-care grupa a se sub-
impart( in acelasi chipu.
(191) Handbuch der Zendsprache.
(192) Histoire langues semitiques, p 52.
(193) Ueber Brumalia und Rosalia, in Sitzungs!1erichte der Wien . .Akad, 50, p. 358.
(l94).Das Albanesische. als Hulfsmittel tur der Lykischen InschJiflen in Zeitschri(t
d. d. m. Gtsellsch. t. 17, Leipzig 1863, p. 652 sqq.
(195) The armenian of the p. 5. sqq.
(196) Origines Europeae, 45, 65. sqq.
(197) Uebe1 die altphrygische Sprache, in d. k. bayl'. Akad., 1862,t. 1. p. 12- !{8.
( 198) Beitraege zur Ethnographie Kleinasiens und der Balkanhalbinscl, Bresl&u, 187 5.
(199) Column'a lui Traianu, 1874 nr. ti si 6.-1876.
(200) Despre val6re& &cestei theorii vedi mai 1& vale, 15.
(20 1) Compendium der 1'ergleichenden Grammatik der Indogermanischen Spmchen, vierte au
flage, Weimar 1876, p. 5-9.
\202) op cit. p. 9.
www.cimec.ro
185
acestei pareri, d. professore de la Vienn'a Fr. Miiller (203) , admite cu
<
>
...
...
..
11
!:
:E
ii
11.
ico:
Ql
:E
...
<oi
..
f'l
z
...
po
...
<
ri;
..,
z
""
:;;:
III:
Ul
Q
co
CI
~
c
>
1
1
(203; Allgemeine Ethnographie, Wien 1873. p. 70 seq. Theori'a lui Mneller se pote inchipui prin
urmatorul11 arbore :
]L_--,-__ Arii-germano-slavi Arii-slavi
- - - ~ - - - - - - - ~
Q
~
:;::.
maa O]lllfO:I;Uf)
a'.l
(!>
..
8
~ .
13
Arii
--,---- .....
www.cimec.ro
186
cei d'anteiu cari s'au despartitu de comunulu trunchiu au fostu Illyrii cari, mergend
cotre sudu occupara peniosul'a Balcanica si tiermurile peninsulei italice. Apoi cu
timpulu restulu limbiloru indogermanice se facu in doue : Celtii, Italii si Grecii de
ua parte; Arii, Slavii si Germanii de alt'a. Celtii se despa.rtira de prim'a grupa a-
pucaodu spre apusu, ero Germanii, de & doua grupR, apudtodu spre miadia-noptt'.
In ftne se separa si Italii de Greci, si Slavii de Arii, cari la rendulu loru se bifurca:
in Iodi si Erani (Persii de adi, Kurdii, Ossetii, Armenii (204), llelutsc hii si Afganii
in antici tate calle mai multe popore d'in Asi'a mica, c:i Phrygii, Cappadocii etc.):
Thracii aru fi dero pre langa Basci cei mai VE'Chi locuitori ai Europei.
10.
Theori'a de limbi midilocitore a lt4i Schmidt. - Iuhanoes Schmidt in scrierea sea
Rapporturile de afinitate alle limbiloru indo-go-manice (205) rennocHtndu la opiniu-
nea generale sustinuta si de densulu pene atunci, co t6te limbile europene se reducu
la ua singura limba fundamentale, si co limb'a primitiva a roporului indo-germanu
s'a divisu mai anteiu in doue dialecte, unulu aricu si altulu wropeicu, emise na noua
theorie a carii espositiune socotimu de cnviintia a o face pe scnrtu aci : Schmidt e-
numera mai anteiu (206) temeiurile aduse pentru deosebirea grupei arice de cea eu
ropena, temeiuri aretate pre largu intre altii, de Lottner (207) si Fick (208), inve
dereadia apoi (209) strins'a affinitate d'intre limbile nordeuropene (litavic'a, slavic'a
(204) Despre limb'a. nrmena vedi studiile d-lui Fr. l\Iiiller d'in der phil.histor.
classe der Wien. Akad., 1861-1863.
(205) Die Verwandtscha(tsverhiiltnissede1 Indoge1manischen sprachen, Weimar 1872, pagini 68.
(206) op. cit. p. 2-4. - (207) Zeitscli'Tift VII, 18 scq. 161 seq.
(208) Worterb. d. indogerm. spr. 1053 seqq. Aceste temeiuri suntu:
1 Aric'a. nu are l, pe candu limbile europene pre originarnlu ,. l'e schimbata in l; es. : plenus,
lit. pHnu, vechiu bulg. pllinu, got. fulls, grec. ::i:.L-r.Ar,-p.t;
2 In sskr. mai multe prepositii au sensuri diferite, pc du du in limbile europene au acellasi sensu.
Es.: abhi ad, pe clindu grec. ci:.L:;;i, lat. amb, v. germ. sup. umbi, vechin-iricu imm semneadia
ccirca etc. .
3 Motive istorice culturale : commnnitatea numiriloru agricole, alle secerisiului .si macinatului,
numai in limbile iudo-europene. Vedi anso d'in contr'a Hehn, Culturpflanzen und hausthie1e in
wem ubergang aus Asien nach Griechcnllmd und Italien sowie in das iibrige Europa , p. 399.
4o Mutatiunea germana a snneteloru (lautverschiebung) in unele cuvinte presupune consonantis
mulu limbiloru europene, nu alln celloru arice. Es. k d'in ik provine d'in medi'a \ni ego, Eyw,
nu d'in aspirat'a sskr. aham;
5' Tote limbile europene sun tu mai cu sema de acord o in conservarea vechi-ului si originarului a,
si in forte des'a scoborire a lui in e si mai departe in i, pe candu vechi'a indica si vechi'a persicn
nu cunnoscn in genere pe e scnrtu, ero scoborirea lui a lai, numai in numeru limitatu, anticulu
baktricu e (ecnrtu), depcndinte de consunantele laturalnice, neavendu a face cu curopenulu e, care
nu atrna de densele. (Vedi G. Curtlns, bericht. d. slichs. ges. d. wiss. 1864.. p. 9 seqq). Es. cu e
se1, sa.ihs, szesz\, d'in contr'a: sskr. vechiu-baktr. pe cndu in gr. :l:ow, la.t. aro,
igot. arja, lit. arii!, a a'a conservatu; si in fine
6 Visteri'a de cuvinte commune ce ne 'ntempina in mai multe limbi europene, ai\unate de Fick
in Worterbuch d. indgerm. Sp1. 355 sqq.
op. cit., p. 6-9.
www.cimec.ro
18?
si gArmanic'a) (210) conchidiendu co slavo-lettic'a cu neci-un'a d'in limbile europene
nu sta in mai strinsa legatura dA catn cu cea (211), faptu recunnoscutu de
mai toti filologii, si contr'a carui'a nimicu cu greutate nu s'aru pute Mai de-
parte, cerce1aofiu rapportulu slavoletticei cu grup'a eranica, Schmidt constata trasuri
d11 afinitate pe cari slavic'a le are numai cu eranicele (212), ero nu si cu
si vice-versa, trasuri pre cari limbile ar1ce le au numai cu slavic'a, ero nu si cn Jita
(210) Acestora limbi le suntu commune :
1 Contractiunea lui ja in i lungn a unoru nume feminine la nominativn singulara, mai ca sema
a participiilorn feminine;
2 Idem in i lunga radicala 11. numeriloru cardinale de la 4-10, in gotic'a, 4-9 in litav'a, si nu-
meraia 4 in slav'a;
3' Assemenari in numerale: got. -lif, -lib, rad. libi , si lituan. -lika ; got. thnsnndi, prnss. ac.
plur. tusimtons, vechiu- balg. lit. tukstantis, ua mie;
4o Formatiunile presentelui prin midiloculu suffixului seu in fix ului nasa! a, spre a esprime rap-
portalu passivnlui-inchoativo, seu intransitivului;
So Transformarea lui bh .d'in snffixele casualo bhi, bhis, -bhja (m) s, in m : got. vulfam, ve-
chiu-bulgar vluko-mii, lit. vilka-rnus, vilka-mB, particularitate ce nu o are de catu aceste trei limbi
nordueuropene; si in fine :
6o Visteri'a de cuvinte a catorusi trele limbi, care se acorda in multe si forte nsemnate puncte,
d'in 12 cuvinte si radedni constatate pene acuma numai in limbile nnrdenropene, 59 snntn com
mune germanei, slavei si lituanei; 50, numai slavei si germanei, iar 33 numai lituanei si germanei,
(211) op. cit., p. 9.
(212) Punctele commnne alle slavoletticei ca eranic'a, si esclusivu numai cu dens'a, snntn dupo
Sehmidt acestea (p. 9-15):
1 o Schimbarea lai s in h;
2 Formatiune& nominativului ,iualu alin celloru eu i radicala: vechinbnlgarn kosti, lit..avi=
sskr. avi (1), zd. afriti (2); silit. suniJ (3), v. bulg. syny=sskr. sunn(4), v. baktr pajnl5); assem'!nea
a nominativului duala alin femeniniloru in a- (lunga) radicala : la sskr. a9ve (6), v. baktr. date (7)
correspnnde numai in slavolettic'a formatiuni ca v. bu
1
g. p.Y.'IE, lit. ranki d'in 'ranke. (8}
3 o Cea mai importanta d'in tote : Numai in limbile slavolettice palatalei sibilante arice (sskr.
' baktr. 9) correspunde na sibilanta (slav. s, lit. sz), pe candu celle-alte limbi europene nu deosibesca
acesta sunetu de gattnral'a tenuis (}):). Es. sskr, 9atam, zd. tem, v. bulg. si'ito, !it. szlmtas, ansa
got. hund, lat. centum, v. iric. cet, grec. hodv.
Assemenari alle slavoletticei cu aric'a, ero nu si cu germanic'a :
}o In declinatiuni: instrument. sing. -bhi, plur. bhis; plur. -sva; in aori-
stulu simplu si compusu, futurulu in -sjami, particip. perf. activa in -vans, supinnlu in turn; (9)
2o Numai in eranoslavolettic'a este: a) genet. alin pronum. de antei'a persona: v. pers. mana(IO)
v. baktr. mana, lit. mano, v. bnlg. mene, b) pronumele ava-, vcch. bulgar ovil, c) preposit. v. bulg.
radi, v. pers. radij pentru, si prep. sam : prnss. sen, lit. s[t, v. bulg. s,v,, su, sii, v. baktr. hanv (Il),
( 1) i longu. (21 a si ultimul o i lungi (S) primolo 11 longu. (il ambii 11 lungi ('\) a i 1t lungi.
(8) lungo. (j) a e longu.
(8) Fiek observa ( Die elwnalige Sprachinl!lil dtr lndogennan"' Euoopas, p. 58) co ar trebui sa "" probe
die mai anteiu co in pnnctuln acPst'a. in Cilre Slavii si Arii suntu in acorda, ei se departeadia de Gormani,
nu se pote proba. d'in cans'a. dispa.ritiunei complete a dualului in limh'o. germana, si impossibilitatii de a sci cnm,
acest"a alcatni formele correspondietore, pe cndu ave anco dualulu.
(9) Aceiasi oboervatiune in not':. precedenta. coei aceste forme an dispun tu completu stiu apr6pe complet o 1
rerman'a.
(10) <> ftnlo lu ro (Il) cn semnuln '"'-' d'asnrr'a lui an.
www.cimec.ro
188
vic'a, de unde deduce (213) co limbile cari suotu geograficesce mai apropiate, au si
trasuri comune mai multe de catu calle mai departata, co prin urmare ua midilocire
continua duce de la limbile indice, prin calle eranico, la celle slavice, si de la ace-
stea la celle lituanice; si in fine co slavic'a contine mai multe trasuri arice de catu li-
ta.vic'a, eranic'a mai multe. de catu sanskrit'a. Aceste asemanari nsa fiindu de asi
natura co nu ne auto risa a pune pe slavoletici mai aprope de ramur'a a rica de catu de
germani, urmeadia (214) co: Iitavic'a pe de ua parte se 'olantiuesce in chipu nedesparti-
bilu de gflrman'a, pe de alt'a totu astu-feliu de aric'a, de unde dero: opiniunea unei limbi
primitive slavo-letto germana, ca si a unei limbi primitive slav o letto- ari ce, este
falsa, oefiiodu justificata nici un'a nici alt'a prin fapte limbistice. Atunci (215) tre-
bua a recunn63ce co : sla\'olettic'a nu este nici limba arica nici europena, co ea nu se
pote desface nici de aric'a nici de germanic'a, fiindu numai midilocitorea organica
a amendoror'a. Aose deco nu admitemu ua limba primitiva nordu-europena, nu pu-
temu admite nici ua limba primitiva europeoa (216), pentru co in sudulu Europei,
si la nordu, nu asista ua granitia intre aric'a si limbile europene, - assemenarile
limbei greca de ua parte cu la tin 'a si celtic'a, de alt'a cu limbile ari ce fiindu de asia
natura (217) co oa nu se pote desparti nici de unele nici de altelt>. Totu astu- felin si
alle llitinei cu celtic'a, prim'a fiindu midilocitorea organica intre tote alle selle ve-
cine : grec'a, ceHic'a si german'a; - cum asemenea si celtic'a este midilocitorea
lu!m-, sskr. sam, d) substantive collective seu abstracte in locu de numere cardinale : ph\H =sllkr.
patlkti- cincime, deYMtl..=v. baktr. navaiti nonnime, des MI= sskr. diecime (12); e)ordinalnlu
prlvu primiiiu ...;:: v. pers. paruva-. v. baktr paourva-, sskr. purva; f) si. bogu Dumnedieu o=- v. pers.
baga, V. baktr. bagha-, phryg. lhya1a; SV,At.U !it szvcntas sfantn --= Y. baktr, (13);
3o Aceiasi numire a nuntii la Slavoletti si Arii (Ved;. Anexu II sub vedu) si a scrierii la Slavi si
Persi: v. bulg. pisati a scrie, v. pers. ni-pis, n:j-apisam scrissen. (H)
(213) p. 1:>.- (2L4) p. 16 - (215) p. 17.- (216) P 19.
(217) Assemanarile grocci cu limbile arice:
1 Schimbarea intre :i-privativu (inaintea Consonantelorn) si (inaintea Vocaleloru)
e ci\ndu latin. in-, germ. nn- remane neschimbatu si inaintea consonanteloru (15); si
.
(12) t'lek, op. citat, p. prohea<lio co aceste numere ul>straclc se afta si in germanil''a : slav. 1'.;\tl cinci=sskr.
pa.n\ti, f. cnrirne, = an. fimt. f. cinci (tle ('S. fimtar - tlJmr, jntlecat'a Uc- cinci); slav. sesli si&S51t1 =a A. 51Ptt f. sie8st>
(pentru seh-ti, acesl'a pentru eho-ti, precum an. setb al sicsselea = oohton-); olav. dse,\\ li (lit,!<leszimtio diece,
comp. golh. -ta.ihnntl d'in sibun- taihnn(l ;o, ahtau-taihuml 80, ni.nn-taihuml g!n.
90, ta.ihuo-ta.ihunll 100, in care -taihond are fonctinnea numPrnlui c,\rdinalu, intoemai eri. liLavicolu lleszimt.i-s diece,
v. slllv. 4losJll'i Uiecfl, si in oposit.iun('J cu Rskr. 1la9ati tle-catla,-Si in fin<", vechinlui-slavo dev,}.,t'i 9 ( =zf'nd, navaiti
nflnime) pote sa-i roneRpnntlia germ. dialoctalu ninndi-. Astu-rrlin Germanii st.an prin systemoln llr numeratore
tntn at.ilu tlo apropc do Arii r<tn ei Litavii ei Slavii.
(13) AnRo. si german. ansu- Dumnedit
1
1l = zrnd. a.hn tlomnui golh, huns)a- sa.crifil)io = t::Rkr. fVtra, golh. hveil-s
reflf'xn alin sslr. a Il a1lllt, prPcnm lit. szvit, r rcftcxnlu sikr. fVit a 11 a.lbu, co resoHnsi Ueacl na atingere
de ua. potriva a listeri('i de cuvinte germana sl slavolettira r.u aceia a limhiloro ariel"'. Yetli op. cit, G7.
(14) Fiintl-co nimeni nu polo admite> ca Arii si Sla,,ii sa fi sciutn scrie in C'poc'a f6rt.p departe a connPxinnei
Joru Fick (op. cit.. G'l) preosnpune : s<:u co Sladi a. imprumutatn a.rtii srrhmlui imprC'ontt.
ca cnventnlo pisi-ti, a. scrie, tiC' la prin miUilorirNt. Scythilorn, co pers. nl-pis si v. slav. pisi-ti nu suntu
itlenticC', primulo l"enimlu <lC' la radecin'a pis, lat.. cello d'allu donilea Ur la aricnlu pir a tai:'l, a
a impodohi, caro se afla. si in slav. pestritiu, ant. germ. sup. ft'h, pesl ritin, i:CJlxtA.o;, = sskr. pet;ala..
(15) coincitlenlia. e numai aparPnt.a., naso.lAi provenin<ln 1l'in Jogilo phoneUce alle limbei grece,
dupo = navon alaturi cu nonii.ginta), OEY.o:, ile'xo:--:o-;, VeJi Fick,
cit. p. lU.
www.cimec.ro
189
organica intre latin'a si german'a. Astu-feliu Schmidt vede pretutindeni ua continua
trecere gradata a limbiloru d'in Asi'a in Europ'a, punendu in loculu ideii arborelui
genealogicu, ic6n'a undeloru cari se intindu in cercuri concentrice d'in ce in ce mai
slabe cu catu elle se departeadia de punctulu centralu (218).
11
Aplicatiunea imediata a theorii al'tifici6se o facu cellu d'anteiu reposatulu
R. Rosler intr'unu studiu Einiges iiber das Thrakische (Ceva despre limb'a thta
ca) (219). Luandu ca punctu de plecare hypothes'a co: limb'a illyrica, thraca, gata;
2o Numai in grec'a si aric'a. se afla: a) prepositiunea sa in compositiuni: :X-o<A:pw.l; sskr. sa-garbhja;
b) augmcntulu aoristulu reduplicatu, cum si alte asemeuari in conjugare(16) ;c) infinitivA in :
it<vo:t isi ga.sescu numai in aric'a corcspundietore: 1o-p.<vo:t, vcd. vid-m.ne (17), d-
mane(18), v. baktr. D); d) suffixulu uumeralu sskr. -9as, grec,- panka-yas=r.v:ci:-Kt;
(218) p. 27. Theori'a lui potc reprcsent<t a.stdeliu :
i
C/ : . ()
/ "" 1 V
/
. - : -, (')
/,, y' . /""
' ,_ / v . ""- .
1 ')(, :----l__ (1
/ / ' '

1 ( ( Kk\
\
\\ < ' )
\
\ X 1
. 1' e---\-a.:--/t /;i.,
. ""' ' / ',
ct'-----t i /'2t'
-:--[
1
.... ' 1 ./"'
. - --i------r
(219) Zeitschrift fur Oessterr. Gymnas., 1873
1
p. 105-llti.
(16) Aceste'a suniu adeverate, anso nu probeadia nimicn pentru thes'a lui Schmidt. (Ji'ick, p. 142-lU >.
(17) e Jungu ,18) primulu a si finalu lungi. (19) e
www.cimec.ro
190
daca, scytha, sarmatica si alanica aru fi numai undele p u a s ~ ~ in misicare alle unei'a si
acelleiasi inundat_iuni de porore de la resaritu prin portile nordice alle Iranului, inun-
d a tiune in care und'a cu catn inaintea dia mai la apusu cu ata tu se de partea dia mai
multu de originarulu aricu, asia co scythic'a, sarmatic'a si slavic'a suntu mai aprope
de aricu, in specialu de vechiu baktricu, de catu dacic'a, thracic'a si illyric'a,- ellu
compara mai multu seu mai pucinu nemeritu glossele si numile proprii thrace cu cu-
vinte si numi proprii eranice, slavice si celtice ( 220) spre a ajungA la conclusiune
co : precum limb'a thraca are multe assemenari cn aric'a si in acelasi timpu cu grec'a
si latin'a, totu asia si limb'a daca (un'a d'in idiomele calle mai nrudite cu thrac'a)
- pe langa trasurile commune de afinitate cu thrac'a, are altele nu mai pucinu cu
litavic'a si slavic'a.
12.
Este meritulu lui August Fick de a fi probatu intr'nnu chipu stralucitu nefun-
dameotulu theoriei de limbi midilocitore a lui Schmidt, pr'in oper'a sea: Unitatea
limbistica de uadiniora a lndogermaniloru Europei (::121), si de a fi precisatu loculu
ce trebue sa occupe Thracii in famili'a indo-germanica (222). Schmidt considerase
accordulu slavicului s, litv. sz, cu sskr. vechiu-baktr. Q fatia de k allu celloru-alte
limbi iudo-germanice, ca ua proprietate esclusiva a limbiloru arice si slavoletice
trageodu de aci cellu mai de capetenia argumentu allu theoriei sele, - aiogurulu
care dupo densulu aru ajunge sa darime opiniunea unei limbi primitive europene.
Forti'a probanta anse a acestui accordu phoneticu se iotemeiadia pe suppositiunea co
limb'a primitiva nu cuonoscea de catu unu singuru k (k-sunetu fora deosebire de ca-
sulu randu arlculu k correspunde slavo-litav. sh, si candu ellu coorespunde .slavo-
litav. k), suppositiuoo care este cu deseversire gresita. Ascoli t223) mai anteiu, si
apoi Fick, probara co in limb'a primitiva indogermanica a fostu doui deosebiti k (k si
k.) cari laiisara urme neindouiosse in tote limbile iudo-germanice (afora de aric'a si
slavoletic'a, in celtic'a, italic'a, grec'a si germanfc'a). D'in acesti doui k, unulu k =
aricului k si c, grec. si (kF =) x x'X.,7t 1r1r, t tt, lat. c si qv, (celtic. kv =) iric. c =
gallo britic. p, slavolettic k, si german. h si hv; d'in contr'a cellu altu k, = ariculu ~
grec. 'X. (ero nu xF si celle-alte), lat. c (nu si qv), iriculu c = gallo-britic. c (nu si p),
(220) Vedi mai la valle.
(221) Die ehemalige :Jpracheinheit dcr Indogermanen Eut'opas, Gottingen 1873. - Idem, in
Beitraege zur vergleichneden Sprachforschun_q, t. VH, p. 358.
(<22) Insusi Schmidt dandu sama de scriorea lui Fick, in Jenae1 Literatweeitung, 1874 Nr. H
(p. 201 seq.) marturisesce : und gestehe gern zu, dass einige der Griinde, wclche ich fiir meine An
sicht beigebracht babe, von Fick mit Gliick angegriffen sind und dadurchmehr oder weniger an
Beweiskraft verhren baben
(223) Vorlesungen uber vergleichende Lautlehre, iibm. Bazzigher und Schweizer-Sidler,
p. 49-78.
www.cimec.ro
191
litav. sz, slav. s, in fine german, h (nu si hv) (224:). Pr'in urmar& paralelismulu ari-
eului k cu slavoletticulu k, a arie ului eu lit. sz, slav. s nu probedia intru nimica
a6nitatea arieei eu slavolettie'a, nici crolulu de iutermediatoriu allu slavolettioei
intre aric'a si limbile europene, nici neesistenti'a de uadini6ra a unei unitati limbi-
stice a tuturoru poporeloru europene, ei d'in eontr'a, ellu invedereadia unitatea lim-
bistica si ethnica de lunga durata a catoru-va membrii d'in grup'a europena, eommu-
nitatea de traiu a ambeloru grupe nordica si sudica europena (225).
Allu douilea argumentu mai insemnatu allu lui Schmidt p8Dtru opiniunea sea des-
pre rolulu intermediatoru allu limbiloru slavo-lettice intre germanic'a si arie'a, este
communitatea visteriei de cuvinte a Slavolettiloru si Ariloru (226). Pe caudu in germa-
nie' a nu se afla de cotu 15 radacini si cuvinte cari ne intimpina numai in limbile arice,
in limbile slavolettice d'in contra se afla 61 asemeni radacini. Fick a probatu (227)
mai ro acestu resulhtu este ilusoriu, fiindu-co in adunarea reflpxeloru de cu-
vinte arice d'in ceHe doua grupe limbistice (german'a si slavolettic'a) Schmidt a pro-
cedatu dupo principii cu totulu diferite; asia de esemplu, pe lit. teku teketi, a alerga,
a curge, vechiu-l!bv. tek,'t\ te ti a alerga, a curge, ilu aduce ca parallelu cu sskr.ta-
kati, a trage, a asvrli, a derim, cu vechiu-baktr. tak, a alerga, a se grabi, a curge,
de si radicalulu tak cu insemnare a curge serva c basa in grec. njxro StcXX'r)V ca
alerga, a se grabi, in tcix-oc: etc. (228). Apoi, Fick facendu singuru unu re-
gistru de cuvintele germano-arice si slavoletto-arice ajunse la resultate diametral
menta contrarii celloru de susu, si anume co : germanic'a se asemeila in partea-i le-
xica cu aric'a cellu puciou totu cotu si slavolettic'a : cl>ci pre candu in ger-
mano-aric'a se constata 82 radacini si cuvinte commune, in slavolettic'a-aric'a nume-
rnlu acestor' a este de 65-70 ( 229). Mai departe, d upo ce areta co nici Greciloru nu
li se pote atribwi rolulu de medilocitori intre Arii si ceillalti Europeni (230) fiindu
in tote punctele curati europeni, c unii ce au alcatuitu ua dini6ra parte d'in uni-
tatea limbistica europena, autorulu cerceteadia deca unu asia rolu nu se pote ca sa fi
avutu alte popore, si anume: la nordu Scythii si Sauromatii, la sudu Phrygii i Thracii
cu tote semintiile mai mici : Paeopi, Mysi, Dardani, Lydieni, Paphlagoni
1
Cap-
padoci etc.
(224) op. cit., p. 60.- (225) id., p. 30-84. -- (226) Scbmidt, op. cit. p. 18 si Annex. II si III.
(227) op. cit, p. 40-60.- (228) id. p. 40. - (229) id. 41-56.
(230) Intre alte argumenta (p. 139-160) aduce si acest'a: co raportulu radeciniloru cuvinte-
loru italo-arice cotre celle greco-arice este ca 1 cotre 2, iaru nu, cum voesce Schmidt, de 1 cotre 5,
si prisosulu aricu in grec'a nu probedia inrudirea mai strinsa a ei cu aric'a, ci ellu trebue esplicatu
prin faptulu, recunnoscutu de insusi Schmidt (p. 23) co : grec'a a inceputu a fi limba scrisa cu mai
multe secule inainte de latin'a, si de acei'a, unu numeru de cuvinte commune la origina tutoru In-
dogermaniloru, cari puteu fi si in ltali'a, s'au pastra tu in grec'a, pe candn in limbile italice numai
de aceia elle lipsescu, fiind-ca acelle limbi s'au fixa tu mai tardiu prin scrisu. Se nu ae uite anco, c:o
italic'a in genere c mai saraca in cuvinte de ca tu cea greaca; acest'a fiind cotre prim'a ca 2 cotre
1, nrmeadia ca si numerulu cuvinteloru greco-arice se fie indouitu mai mare de cotu celle italo-arice;
ceia-ce relativu se potc dice : Italicii au totu a cuvinte ari ce, ca tu au si Grecii; deci acesti'a nu
euntu mai inruditi cu Arii de cotu cei d'anteiu.
www.cimec.ro
192
In ce privesce pe Scythi (231) ellu considera cu dreptu cuventu cestiunea Gthno-
gratica ca deseversitu deslega. ta de cotre Miillenhoff (232) pentru eranismulu loru;
prin urmare ei nu ac puiutu fi mPdilocitori intre Arii si Europeni. Catu despre
Phrygi si Thraci r('sultatele la cari ajunge invetiatulu filologu suntu decisive pentru
a nu unu minutu macaru asupr'a locului ethnicu ce trebue datu acestoru po-
pore: nici Phrygii nici Thracii nu suutu Erani, ci apartinu lndogermaniloru Europei.
Pentru cititorulu cal'e nu are la indemana pretioss'a scriere a lui Fick sa se con-
vinga d3 acesL'a, arretu aci pe scurtu eate-va d'in argumentele demonstratiunei selle.
13.
Phrygii.- Cum co Phrygii nu apartinu grupei de popore erauice vorbesce chiaru
traditiunea celloru vechi : mai antPiu, traditiunea macedonica co ua data
Phrygii seu Brigii vecini cu Macedonii si locuitori ai acelleiasi tierri, avendu
chiaru capita l'a cea veche a Macedoniei, Aigai-Edess'a; (233) Apoi, marturi'a isto-
riografului Xanthos lidianu de nascl're, si deci cunnosc<:>toru siguru allu legaturiloru
ethnice d'in Asi'a mica, precum si Arrhianu d'in Niromedi'a (234). nu mai pu-
cinu bine "informatu, I!O Phrygii au emigratu d'in Europ'a. II-
1
a Phrygii
sun tu in strinsa inrudire cu Thracii, dupo cum resul ta si d'in marturi 'a lui Strabo
despre communitatea cultului Kotysei si allu edonicului Lykurgos-Dionysos; (235) d'in
faptulu anco co numele de Kotys ne intempina de ua potriva d. nume phrygicu si
thracicu; si ce este mai multu, Brygii (Bpbjot) d'in Mac('doni'a ai lui Ht>rodotu (236)
si Strabo (237) suntu fora indoiala n;sturile vechiloru Phrygi seu Brygi ua diniora
locuitori in Europ' a, si tocmai pe acesti Brygi Herodvtn ii numesce Thraci (Bp6jot

Dera ceea-ce probeadia in.vederatu co Phrygii suntu indogermani europeni, ero
nici de cum inruditi cu Eranii, suntu glossale phrygice, (238) d'io cari vomu indica
urmatorele :
:'Aroo<; unu munte, de unde numele dieitatii phrygice ox&o-<; inaltime,
malu stncosu, cu suffixu tott-<;
1
comp. de es. Aojl!.YJOt* de la de la
di"oY, nume gentilicu macedonicu.
(231) op. cit. p. iUii-108.
(232) ll'Iunatsbericht der Kuni,ql . .Akademie cler Wi.s.s .. w Berlin 1866, p. 549 seqq. Vedi mai
susu cap. III.
(233) Auei") pe tin1pulu lui Herodotu (VII, n.IV 11, 138, ::itraLo, XIV, 618) se numi a imprfjurul.u
EdeHsei gradinile regelui l.Hidas fiulu lui pe care rege mythicu allu Phrygiloru, Midas
ilu :;i Strabo (XIV, 680, 28); la resaritu de Axios se numia asia <:Iupo
tribulu phrygianu allu Mygdoniloru.
(23<1) Strabo, XJV, 618.- Eustatb., la Dionys. lerieg. 322,
o'iht,) CT, xet't eL; 'Aalav.
X, 471.- (236) VI, 45. 185.- (237) 326. 327, 9.- (238) op. cit. p. 411--416.
www.cimec.ro
19H
ace. &Cswx barba, mustatia, compusu d'in prefix. & si CeY = jYu<; barbia, lat.
genu-inus, gena, vechiu-iricu gen gura, goth. kinnus barbie; sskr. hanu maxila.
ct'X.ptattY ace. morareasa, painareasa, idem cu prefix a, si radie. 'X.pt<; = krus a pisa
a strivi, a faraminti, comp. lat. crus-ta c6je, prajitura, lit. krusz-ti a sfarama in mici
grauntie, in pulbere, krusz-tine ordiu curatiatu, kruszl\, grindina. Krus cu acestn
sensu nu se afla in aric'a.
Aceiasi radicale este in 'A-'X.pta-Eo:-;, numele lui Kronos, cu care compara lit. pa-
krusz-ti a scadea, a slabi, sukru11z-eli-s omu betranu, slabanogu, in decrepitudine.
lip!J.ci-Y, de la radicalulu ar, de unde vechiuslavon. reti disputa, lupta= sskr.
r.ti, vechiu-pers. ham-arana ciocnire, lupta, lat. ad-orior. Probabiln co tip!J.ti este iden-
ticu cu care vine d'in op opYtl!J.O:t.
atagns tiapn, acelasi cu kozi1 = chaga, chiiga tiapu, form'a
primitiva skaga, 8kga. Pentru trecerea lui io tt prin 'X.t vedi esemple in gre-
casca; comp. si thraciculu 'X.t(ato:; caelebs = vechiu-slav. cisti:'i=lit. skyata-s curatu.
B1Xj1Xtoc;, ZAns allu Phrygieniloru; comp. v. slav. bogu Dumnedieu = bagha=
v.pers. b,ga Dnmneiieu = s"kr. bhaga domnn, nume allu unui dieu, si v.slav. ne-
bogti fora averi', d11 unde bogi'i = sskr. bhaga m. avere, prosperitate, norocu.
apartine mai anteiu slav.bolij mai mare, mai tare; se compara cu mai
pucinu dreptu la.t. valere, vecbiuiricu flatb (= vl-ti-) domnie, stapenire si sskr.
bala putere. Comp. MtHlenhoff, op. cit. 566. - Cuoo op. cit., 274.
IXtootoY, comp. lit. bybi-s, bybeli-s demin. penis. In aric'a nu e nici-ua
urma de acestu cuveutu.
BEM; pane, apartine radecinei europene bhag, a c6ce d'in rpoojoo a frige pe grataru,
german. bakan bOk a. coce. Cuno (2?5) ilu coUJpara cu armen. haz.-Mllller
lli 90) reduce cuventulu la radecin'a persana pac.
In Bptje; = = BpujoL, este radecin'a europeica bhrug, lat. frug, goth. bruk-
jan. germ. nord. snp. brauchen ; Phrygieoii se nu miau dera homines frugi, o meni
abili, utili.
In numllle unui dantiu phrygianu, numele demoniloru, SI recu-
nosce radecm'a a sgndui, a a vibr, caro se gasesce in aog. sax. breg-
dan bragd cu acelasi iotiellesu. Nu e de coruparatu ariculu a hesita, a balan tia,
11 cadea, a resturn, d'iu caus'a lui 9 si a sensului.
www.cimec.ro
194
Bepeximat, numele unui tribu phrygiaou, se reduce la radeo. a lumio,
care indi<Ja pe sndeuropeoulu candu ariculu a. indica. pe ariculu
In german'a brehen a straluci, brehend = Bspexovt - splendidus.
soei' a fratelui, in locu de de la cuventulu europenu
(ce nu se gasesce in aric'a) galva-s = = lat. glos = v. slav.
auru, pote d'in are radec. europena J!hal a tl galbenn, verde; pen-
tru forma comp. (d'io x.oAFe-po-c;); pentru sensu comp. v.slav. zlato
= goth. gultha - auru. In aric'a radecin'a corespondietore suna har, iaru in era-
nic'a zar.
lupu = e acellasi cuventu cu (pPntru .=: -3-oFo) sia-
calu. este dhu a face sgomotu, vijelie, de unde de es. divij, di-ki1
selbatecu.
numele phrygianu allu flautului, pote si ant. n. jlm-r beeitulu
seu mugetulu animaleloru ',= elma-s).
(mai corectu pote ariciu, = lit. emys = v.slav. JEII\t. ro. ariciu, comp.
v.slav. ja.zvli, v.germ.sup. igil, n.germ.sup. Igel. In aric'a nu este nici ua urma
de acest'a.
C5hta pl. n. verdetiuri, legume, comp. v.slav. zlaku m. verdia; radecin'a europena
este ghal a muguri, a rasari, a inverdi; comp. lit. zel-ti, v.slav. zelo iarba, verdia.
Cs!LeAe-vacc. sg. sclavu, v. slav. 11\t.H-JK>, 11\.\\-TH a a lega cu sfor'a
de unde, 11\h\'rEI\t. lantiu de gutu; Ce!LeAe semneadia dero captus, prinsu. In aric'a lip.
sesce ra.fecin'a gam, a a apuca.
Cstva p6rta, de la radecin'a europena ghad a cuprinde, a apuca, d'in x.avtivro, iix.aoov,
lat. hed-era, pre-hendere, goth. gitan, engl. to get, angs. geat = engl. gate p6rb.
Ceo!Ldt isvoru de la Co, gktt, a versa= x.o, x.soo, la.t. ffi-ti-s, fu-d, fu ode ro= german.
geutan gutans a versa. In aric'a ku semneadia a jertfi, iar nu a vers.
xlxA-rJll ace. constellatiunea ursei mari la Phrygieni, care la ceillalti Indog.-rmani-
Greci si Germani - se mai num11sce si Cana; de putemu compara xtXA'fJ cu
xuxAo-t; = angsax. hvPogol, <1ngl. wheel r6ta. K initialu s'a slabitu in O in calle
doua limbi arice : in ta se dice ciolcra, in zeod ceokhra.
xl!Lspo t;' vine de la radecin'a ki a cauta, a recunnosce.
www.cimec.ro
19l'i
Kunes pare" fi insemnatu la phrygieui cane; comp. xuoov, lat. canis, vechiu-iricu
ku. pl. kun. Platon, care ob3erva asemanarea numelui caine la Phrygieni si
Oreci, n'aru mai fi facutu acesta observatione, deco acestu nume aru fi avutu in
limba phrygiana un initialu c in sskr. rvan si in zenda
demonii in veci dantiandu, de la radecin'a europena karbh,
kvarbh a inverti; comp. goth. hvairban, hvarf a inverti; part. pres.= goth.
hvairband-s.
numele lui Zeus, dieul suprem, e formatu d'in radecin'a magh a pute.
si vechiu rege si stremosiu allu Pluygiloru, nume phrygianu
obicinuitu, correspundu germanului Mannus, stremosiulu primitivu allu Germaniloru
si sskr. manu, manos omu, omu primitivu.
ttEtp legatura de capu, comp. seu lit. mutura-s tistimelulu femeiloru, ce 'lu porta
a dou'a de nunta, seu vecbiu-nordicu motr mutra-) gen. motrs n. con
ciur'a femoiasca, bonnetu.
cantecu uritu, de la Y'tJYL = lat. onia, cantecu tristu, lugubru. In aric'a
pu se afla nimicu corresf!undietoriu.
opou adv. susu, pentru Fopou = armen. i ver, i veru, i veroi susu, d'asupr'a , d'in
nou; insa compara silit. virszu-s = vech. slav. vrilchi:i partea superiora, verfu, vech.
slav. vrilcbu adv. susu.
numele bitbynicu, deci tbracicu allu dieului pbrygicu "Att'tj lat.
att.a, gotb. atta, v.slav. otlcl tata. Astu cuventu nu se constata cu certitudine in aric'a.
1tL'ItEptoY untu, de la rad. 1t'lt a deveni tare, a se incbieg.
1JUr (u lungu), focu, comp. gr. 1rop, germ. tiura (fUra), focu, armen. hhUr focu.
ploMc; cuferu nu e \)hrygicu, ci celticu imprumutatu de la Galati locuitori ai unei
mari parti d'in Phrygi'a; comp. vechiu iricu ruse cortex.
unu dantiu OOIJ?,icu de origine phrygiana, = seu otll. = aux = oFEII.. adico
radecin'a europena svak a clatina, a vibra d'in german. svar1g a clatina si d'in lit.
suk-t.i a inverti; seu aLI!. este pentru o'ltLII. d'in ox.x, si atunci = v slav. skokii
dantiu, lit. szok-ti a sari (pentru skok-ti) szak-inti a face sa sara, zend. 9a.c 9acaiti a
a ari.
www.cimec.ro
196
seu o6'1t'lto.; =lat. soccu-s, pantofu, comp. cu zend hakha talp'a
piciorului , seu o6'1t'lto.; (pentru cu germ. 8k6ha-pantofu. h initiala in cu-
ventul zeodicu ti ce loculu lui s primiti vu conserva tu in cuventulu phrygiao.
tta.pcx bounet'a phrygiana, de la radecio'a tu a
udro-apa, comp. gr. oopo- de es. in = sskr. an-udra fora apa si germ. va-
tra, vech. germ. sup. wazzar, n. germ. sup. apa. - Pott (Zeitschr. VI 263) admite ua
forma phrygica apa d'in Clemens de la Alexandria (239).
De aci se vede co Phrygii nu potu fi Erani pentru co : sunetele caracteristice alle
erano aricei : ks la inceputulu cuventului, c (tcea), j (dscha) '( si h (provenitu d'in s)
lipsescu cu totulu limbei phrygice, pe dwdu a.cest'a a.rretta tote caracterile unitatii
limbistice europene: unu e de1:1tullu de desvoltatu in &.'5Y-, e/..utJ.oc;,
CsA'Ittcx, C5tJ.EAEY, C5twx; europenulu l in '(&.1../..cxpo;, sl..utJ.o;,
Cahlcx, C5!J.EAEY, 'ltt'ltAlY, si compositiuni euroiJene streine aricei : 1aA/..cxpo.;
oo!ot:, CsA'Itlot, Cstva, !J.ltpcx, (240).
Deco anso Phrygii se apropie mai multu de grup'a nordica de catu de r.:ea sudica,
cestiunea nu se p6te deslega de ua cam data: pentru prim'a aru vorbi phryg. C care
correspunde pre deplinu lit. iT\, slav. z (atatu C catu si z. provenindu d'in primitivulu
g seu gh); ero pentru cea de a dou'a, faptulu co pe dtndu k, primitivu devine la lit-
vani sz si la slavi s,-in limb'n. phryg1ana elu se pronuncia ca unu curatu
propriu grupei sudice (Celti, Italiei si Greci). Comp. phryg. kunes, caae cu lith. szu
v. slav. suka; si = sskr. bhra9 (241).
14.
Pentru caracterulu curatu allu Thraciloru vorbesce :
1 o inrudire a loru cu Phrygii ;
(239) li a lista de glos6ele phrigiene vedi la Lagarde, gesammelte Abhandlungen 1866, p. 283 sqq
(240) Cuno, (op. cit. p. 274-277) nu aduce nimicu altu pentru era.nismulu Phrygiloru de ca tu cu
vin tele : Be;u (?), Batyat1o,, Bli).r
1
v, ye').atpo,, llexo,, si E'x''''P pc cari le esplica cli.nilu bine candu reu pentru
a. conchide co insusi d'in motive geographice Phrygii sun tu Erani, si in specie armeni. - Cornelius
FllgiPr, zw Ethnographie Kleinasiens und cler Balkanhalbinsel, Breslau 1875, crede a
darima ctymologiile glosseloru phrygiene date de Fick, prin cJnstatarea unoru legi phonetice, cari
nu sun tu celle specificu eranice, ci acelle cu totulu nordu-europene. Ellu esplica numele propriu Midas
prin sanscritu midh a minti (p. 20) de si in ca si in zend'a verhulu suna mith; Pe xLIero
vou, ilu rleduce de Ja pars. ke.mr craniu, de si nici sensulu nici form'a cuventului nu permite acest.a
etymologie; tii Jeco gasesce asemanare intre Batyat1o, phrygicu si bogu slavu, afirma co Slavii l'au
imprumutatu de la Erani, de si e mai probabilu co ambele cuvinte dateadia d'in period'a primitiva
a unitatii indogermanice ; etc.
(241) Flck, op. cit., p. 416-417.
www.cimec.ro
197
2
1
a locuintiele Thtaciloru totu-d'a-un'a in Europ'a, in imediata. atingere cu Greeii
si Phrigii, - departe asia-dara de alle Ariiloru,- caci emigratiunea Thraciloru bi-
thynici in Asi'a-mica are locu tardiu, iu timpulu deja istoricu.
3
1
a resturile limbei thrace, (242) d'in care voiu aduce mai multe indicate si ana-
lisato filologu (243), punendu-le in compa.ra.tiune cu esplicarile lui Ro
8

ler (244) :
Bp[IX ora.siu, cetatiue intarit:1 in BpsiX, (grecisatu in Msaw
= radecinei var a comp. lit. ver-ti a deschide si a inchide = v.
slav. vr.v. vlrie-ti a. vri, v. slav vora f. imprejmuire, vrata n.pl. = lit. vartai pl.
porta, veru ace. portam. Rcsler compara osset. bru, castellu intaritu, vechiu
baktr. vare, vara locus circumseptus, noulu pers. brfi arx castellum, br, ba.rgb, re-
sidentia regesca, sia v. wari turris, do mus regia.
B6EC1X tirp"IJ este pote unu cuventu imprumutata. = zend. ber-3zya relativu la grane
nou-persan birioj, orediu, sskr. vrhi o radiu.
Bprxo-\1 ace. chitbua. = v. slav. KP.?.'I.\TH'IN., a a. rasuna,
idem.
'(SYtiX n. pl. Canae correspunde a. n. kjot dat. kjiitvi o. Carne, care se reduce la ua
forma gendva = ('(E\IOIX =) '(SYtiX. - Rosler raporta cuventulu la gr. svt-, lat. int.
dandu-i sensu de maruntaie, apoi carne.
numele dieului thracu; CIXI.!-Lo - dnpo L<1garde si Riisler aru fi= sskr.
carman pdle, inveluitu cu pFtlle; F10k Obierva correctu contr'aacestei 11tymologii esis-
tenti'a lui l in cuventulu thracu, faptulu co thraciculu si phrygiculu C provine d'in g
gh, nu d'in origioarulu k; ellu compara C1XAf10 cu grec. XA1X!-L6-c;:. cA se raporta
c11 si XAIX .y[o si XAIXtYot la radecin'a ghal a coperi; ero a dou'a parte d'in
o reducl' la radecin'a europena valk n .. 'ltw, in limbile slavolettice are insPmoare
de: c:a se imbraca:., comp. lit vilk-ti a sc6te, a tiri; a se 'mbraca, vilk-eti a se' mbraca
cu haina, ur. Valkas vechiu-sla.von. po-vlaka f. idem. este
dero in locu de Z1XI.f1o si semneadia purtatoru de pelle seu (Comp.
chakulberand purtatoru de unu epithetu da tu in mithologi'a gHmana lui
Wodan).
Cetpi)[IX 61a = CEtpiX = 6la., urciorn, caci dupo cum (punctata) indica,
ghatra == CEtpiX - Rii:;lt!r la sskr. lw a jertfi !
(242) J,ist'a glosseloru tbracc vc<lio la ge8ammelte Abhandlungen p. 278 seqq.
(243} op. cit., p 417-423.
(244) Einiges ueber clas fi'lr Oestm. Gymnas. 1873, p. 105--llG).
www.cimec.ro
198
Pobli Thraci si ThrilCe. - to fiiodn poe prelmgue greca, part.
pra."s. act. allu un i radacini care se pastreadia in lit. mibn, a stralucf, a
de unde meb-ti; um-meht a ilumi mai b-a-s dero iden-
ticu cultt. ace. lf\1bant-i l'm,nandu, partic. praes. allu verbului zib, si insem-
neadia cspleudidus, llustris, o e-llJffillliitll:t,
cugeta 1" set colre gr. at@ot; OEfLY6; (pentru asF116c:).
CaAcx-; vi nu= radecio'a gh 1l a ros( in a streluci; comp.
gr. x),[-ro, g .. rm. glo-ja, glo-di cu aorlasi inuelldBU, si gr. XiiAt-; vinu, VIUU curatu.
de unde xcxA[ !l't)
= dras1.d = sskr. dr.shai
'ltt[atot-<; celibatari, pote preoti; 'ltt = sk, comp. lit. cura tu= v. slav. cisti1
curatu, da la radecin'a skidh a S!lpara, Maa ce da cuventului 'ltt!atot si sensulu de cse-
paratii.
KijfLO<;, numele unui fructu cu ou e dJ Ci)mparat.u cu 'ltUtXfJ.Ot;, l<tt. faba, ci cu
S!.'kr. f. fructu cn coja 11-imba masculin, 9imb femin. idem, lat. siliqua.
unu bratiu rle fenu unu snopu de grn = radecinei S3kr. math, manth
a suci, gr. f!.6-&o-; lat. matta, lit. menture, germ. Mandel-holz etc.
7t&pf!.'t) scutu micu = lat. parma. In sskr. scutu se numesco phara = zend. 9pA.ra.
scutu, orEAt't) scutulu rotund u alu Peltastiloru era imprumutatu de la Thraci ; cu elu
comp. germ. spilda - scandura, masa.
sabia seu l.mcie lunga=radec. grec1 a inrerti, a vibra, a sgudui (245)
aY.IiAf!.'t) numele sabiei thrace =,germ.nClJ'd. sklm f. (form'a prim:tiva skalma-,
sabia scurta si lata. RadE>cin'a este skal = aKaA-Aro. lit. skel-ti a despica.
GpCfxtati lipjoptot comp. sskr. kharjura o. argintu. Kbarj este = skarg
si se raporh la kharj a resuoa, a zangani, vcch. sl. skvruk, skriz.
Peannlu thracu (246), jnbileulu triumfalu. tttot\lo == lat. tintinu-s
c]opotidu, tintin-re, tintinn-tre a suna clopotulu; v.slav. t,y,tlnu m. sgomotu, larma,
t.v-.tinj.v.. t,y.,t.Jnie-ti a face larmn, a face parada, lit. titin-6ti idem. AcestA tote cuvinte
(245) fedi alta etymologie la Hasdeu, Isto1i'a c1itica a Romnnilo1'u, II, 43 seq.
(246) Strabo 331' 40 ..... o "r<O'I Bp'!'X<oV o;;o -;wv AEYE':(Xt f'-L:Lr,atv
iv
www.cimec.ro
199
vinu de la intensivulu (tan-tan) allu verbnlui tan = stan in ssk:r. tanayitnu, lat. to-
narP, german. thon-jan, a tbon-ra tunnetu etc,
K6ttH;, divinitate thraca, si nume barbate!!CU tbracu si pbrygianu. Divinitatii
K6tu correspunde dupo sunetu si continutu numele germ. nordicu Hl)db-r (adica
hathu-s), = angsax. headbu -, headho- rl3sboiu, in numi proorii ca : hadu-brand,
badu-wig, = HPdwig, .= vPchiu gallicu catu - lupta d'in Catu-riges, rege in res-
boiu; =grec. xotaw manie, sskr. dusimanu. este dara cBellona, Hadu-
wig, c nnme de omu semneadia luptatoru, resboinicu.
l:tpu!Lov, riu= sskr. sru, gr. {m (pentru apo) lit. srn-ta, srove, sl. stru-ja aftu-
entu, insula, germ. strom, si snf6xulu-man. (24 7).
- Para, alin douilea elementu d'in nnmile topi ce Bessa-para, Subzu-para si Druzi-
para=radecin'a par a travers, si semneadia c va du ; comp. si germ. med. var,
trajectu. Asia, Bessa-para = vaduln Bessiloru. Rosler cugeta la gr. 1t6At<;
1
lit. pilis
cetatiue, sskr. puri oras in, castellu.
- Dizus, allu donillea elemrntn d'in nu mile locale Tarpo-dizus, Ostu-dizus si
llurtu-dizns = radecina dhigh a construi, a cimenta, fingere, cn iotielesu de a arunca
asupr'a, a arunca in susu ; comp. sskr. dd1i, de hali terrassa, zend. pairi-daeza im-
prejmuire intarita, parcu, vechiu-perdanu rlida fort:m:tia, gre(.'. t:l"zo<;

Acestea suntu elymologiile pe cari Fick le dit cu oare care gradu de sicurantia, depar-
titDdu pa celle indoi6se (248) cum si cuvintele transmisse gresi tu ca thrace (249). Desi
(2fi)Comp. Curti os, Grundzuge der Griechischen Etymologie, vierte auflagc, Leipzig 1873, p.354.
Cum de escmplu: i<pytl.o; siorece, (l suffix arrctta co acesta cuventu este. europenu);
haina lunga (kyrenaica: vulpe, kopt.ic: idem'; numele thracicn allu Artemisei;
erosi nume alin Artemise thrace (comp. nume allu Artemisei egyptene);
vitsiura (haina cu marginile imblanite) (pote de la =lat. horrere, radecin'a gbars a 'nlemni
a 'ntie!Pni);

orasiu si ace. comora (pote radecin 'a pi, a umfla, a fi umfla tu; comp. sskr.
pitn hrana). ( comp. germ. trallala"; !it. tmlalanti a i nfrcosia lttpulu cu huiduiala).
(249) Asia : aurochs, bonasns, nu e thracn, ci slavonesculu vcchiu z.v,brl m. aurochs,
(rossesce si pulonescc zubr, litv. stumbra9, let. zumbrs, zubrs). d'in causa co grecu
care raporta coventulu la Thraci'a (vedi J.agarde, o p. cit. 280) este dintr'ua epoca cndu nu se mai
aflu resturi d'in limb'a traca. (Vedi d'in contr'a Hasdeu, Colum11a lui 1'raianu 1875 p. 10[).-
Totu asia p.to-&o:popot :ot; (impeutiloru o! :0:; :;;ovtxi.:; i'.Pzt:X;
;:o"'':';, prin se intiellegc locuitorii posteriori ai vechei Thracii. - Vorbele aot-
.,i::r, si suntu date ca thrace d'in errore numai, coei este unu cnventu
scythicu = zend. aghru = sskr. agru neinsuratu; cr:xv:X;;r, multu beutorea, cro:v:X;;:xt beti vi (Philo
stephanos la Scbol. A poli. Rh.) de asemenea este scythicu, dupo cum probeadia : gloss'a de la Hcsy-
chio : :ljv (dupo Sr.aliger :ljv si etymologia : - r;:x
tir In fin ea cuventului sskr. p bendn, cro:vo:-, atv .. ,. de la inceputn = sskr. canas = zend. c.inarih,
www.cimec.ro
200
pucioe, resturile thrace sun tu mai apropo de celle-alte limbi europ9ne de catu de
limbile aricr, de unde :
1 Thracii LU suntu nici Arii, nici medilocitori intre Arii si Europeni, ci appartinu
grupei a Iodo-Germaniloru (250).
2-Iea Thracii se inrudescu cu principalele familii alle rassei europene; iose limb'a
loru se deosibesce de limbile fie-cari'a d'in aceste familii prin anume caractere pho-
netice cari ii constitue unu locu allu seu propriu. Asia, pA candu Halleoii pastreadia
totu d'a un' a guttural'a Sonora g, si din sonor' a a3pirata gh facu ua surda aspirata Kh,
Thracii schimba adfssea - casi Letto-Slavii - si pe un'a si pe alt'a in z. - Mai
departe, Thracii pastreadia re k n c(jvintele in care Latto Slavii ilu schimba in sif-
ftanla, si intarescu radecjn'a SRU ca curgA cu tinu t ce nu se afla de catu in
limbile germanicP. Es. fl.uviulu Strymon (Herodoto) si strom torrentu.
3-Iea Resturile d'in limb'a thraca prin urmare si celle geto-dace, nu prin eranic'a
se potu esplica, dupo cum zadarnicu a incercatu Lagarde, Ro:der (251) Fligier (252)
Sj altii.
cino, inclestullare, maltiamire. = eran. cana-p, caniJ-p. seu cinG-p. bCndu cu satin. C.tu
pentru I:1Xp:xr.<lp!u de care Strabo 531, spune co asia so numiau nisce Thraci locuitori Ar-
maniei, affora de imprejurarea co nici unu altu scriitoru nu vorbesce de assemeni Thraci, - cuven-
tulu este cu totulu persanu, = zend. oyare co.pu si nou-persanu pnrtan a taia in bucati, dupo
cum o.nco de multu Lagarde o. recunnoscntu.
(250) Schruidt, in recensiunea ce fo.ce cartii lui Fick (in .Tenaer Literaturzeitung 1874 n. 14,
p. 201 seq) inclina. a recunnbsce insusi co Thracii si Phrygii n'au fostu midilocitori intre Arii si Eu-
popeni, si dice : Es ist also besten Falles nur erwiescn, dass ich die Stellung des phrygischen und
thrakischen nicht zum Beweisc mei ner Theorie verwerthen konne>. Despre opcr'o. lui Fick, vedi Conr.
Bursio.P, Jahresbericht ueber die Fortschritte der classischen Alterthnmswissenschaft, zweiter hand
1876, po 1280.- Re1ae Celtique, t. II, 1Ri3-1875. Paris p. 274-278, recensiunea ci-lui H. d'Ar-
bois de Jubainville. Acesta scriitoru este cu totnln partasiu allu theoriei lui Ficko Vedi a sea opera
Lu p1emie1s habitants de l' Europe, Po.ris 187i o
(251) In scrierea Dacier und Romiinen, p o 81 Rosler invoca pentru eranismnlu Thraciloru patru
cuvinte numai : saraparao basam - cari - dupo cum s'a. vediut.u mai susa (not'o. 249) nu suntu
cuvinte thrace, - Zalmoxis - pe care 'lu deduce gresitu" de la pers. gcnn. pelle (vedi mai susu e-
tymologi'a lui Fick), si briza, care pare a fi unu cnventu imprurnntatu. E curiosu a judeci despre
lirnb'a unui poporu dapo cte-va cuvinte streine de dens'a, si a dicc: Diesc Etymologien werden
vorjetzt geniigen, um den Platz des Thracischen dicht bei dem Jranischen festzustellen, bis etwa
genauere Anfschliisse uns zu Theil werden. (op cit p. 82). -- In studiulu seu Riniges ueber das
Thrakische, maltio.mindu-so cu indicii aphoristice, d'in cari nu resulta nimicu pentru eranismnlu
Thro.ciloru, sustine a.ceio.si theso.. In ce chipu anso, ne pote arretta Georg Curtins, alle carui cuvinte
ne permitemu a le traduce acf : Pressuppunerea mea , co numele tbrP.cicnlui orasiu vinicolu
'lap.1Xpa; aru pute sa. aiba legatura cu radecin'a. 1;, o numesce Rosler in Ztschr. (. iiste1r. Gymno
(Diariu pentru gymnasiile austriace) 1873 p 105 serJ. gresita si propune d'in contra urmato-
reo.: Dupa na glossa in Anecd. gr. ed. Bekker 'iap.ao opJp.!!,- 'lcrp.:xpc.; se esplica pr'in thrak. <ap.c.;
padure, se rego.sesce in vechiuln baktricu aecma. Aceste pucine cuvinte contina urmatorele
msse grcsieli: 1) In Anecdotele lui Bekker acellu pretinsn cuventu tbracu se da numai in Index de
la Theognostu. Trebuia dero citate Crameri Anecd. Oxon. II p. 14; 2) Acolo anso nu se afla tap.o;
www.cimec.ro
201
Cestiunea deco famili'a thraca sta in legatura mai strinsa cu grup'a nordica
seu sudica a lndo-germaniloru d'in Europ'a remane deschisa. Pentru cea sudica vor-
besce anso imprejurarea co primitivulu K nu este in limb'a thraca represintatu, ci
la Arii prin 9, seu c in litavic'a si slavic'a prin sz seu s, ci la Sud-europeni si in-
rnditii Phrygieni , prin K curatu, cum acest'a resulta d'in esemplele de mai susu:
9am, 9ilmla, x.oto<: thracu=sskr. vechiu gallicu catu-.
ri 3) Cum co cuventulu aru fi thracicu, nimeni nu ne spune nici cellu mai micu lucru, si co se
gasesce printre celle grecesci, acesta h,Ypothesa nu are absolutu nici ua prt>babilitate ; 4) opll!J-<X, care
serva dreptu esplicare, nu este nici de cumu unu cftventu gre cu. Se cunn6sce numai opu!J-6; cu plura-
l alu epicu nercgulatn ilpu1<i; 5) De aceia s'a recunnoscutu anca de multu, co acelle cuvinte suntu
scrisse gresi tu. D'in Steplt. Thes. sub cuvent. s'aru fi pututu vede co trebue a se scrie astu-feliu
iar nu b:L<:<, si co 'n locu de ilplll'" trebue 'iil?u:Lo:, prccumu Dimlorf cu dreptu fora 'ndouiala a
presupusu, raportandu-se la :o Til?up.o: d'in Ethymol. Magnus si la Hosychius. trebue citi tu si
la Lykopbron v. 731. Cuventnlu este curatu grecescu si scmncadia intcmeiare <stabilimentu (ra-
decin'a 1il); 6) Si pentru vechiu-baktric'a provenita d'in rauecin'a idh a eu nu gasescu
indicatu la Jueti altu intiellesu, de catu intidlesnlu ce are correspundietorulu sskr. idhmd-s, anume
lemun de focn " Astu-felu ori-catu de pucina greutate se pote pune pe etymologi'a mea despre
data in trccetu si in chipu de intrebare, totusi este de doritu, ca padurea thraca se ioceteze
de a mai respandi mai departe umbre (Studien zur G1iechischen Lateinischen Grammatik,
VI hand, 1873, p. 84 - Despre studiulu lui Rosler, vecii si Rursian , Jahl-esbericht
Il, p. 1280. .
(252) Comelilt Fligier in scrierea zur Ethnographie kleinasiens der Balkanbal
blosel, 1875 deossibesce trei gruppe de popore in Asi'a-mica si peninsul'a Balc.anica (p. 27)
l) [Oporele thracophrygice cari formeadia membru de legatura intre Scythi si Armeni. 2) poporele
illyrice de origine indogermauica; 3) Lycii, celln mai vechiu poporu allu Asiei-mici, i alin Helladei.
Eranisrnulu Thraciloru lu sustine cu etymologii cam de feluln urmatotu : se numia chiaru
: Steph. Byz. Ecrct Bp4x7J '/.';,pa. f, Jlepx7J '""'( 'Apio:. Ansa fiind-co nici-unu altu scriitoru
nu vorbcsce despre acestu nume, Fick (op. cit, 421) cu dreptn cuventu propune a se citi 'Apd<X tiarr'a
lui !res in locu de 'Apio:, de ore-ce se scie co la poeti, incepimdu de !o. Homeru chiaru, Thraci'a esttl
numita patria & lui Ares.- Mai departe, cuvintele si Fligier le tine de origine
tbrac11, de si, cum s'a veuiutu mai susu, elle suntu erane. Nobimn co insusi deco vorn fi esistatu
Thraci mai susu de Armeoi'a cu numele de 2:o:p;tdpa.<, ta.itori de capete -acestu qualifico.tivu nu si-lu
pute da singuri, ci vecinii loru inimici; ei bine! acesti'a erau Erani, deci trebuia in limb'a eran&
sa-i numesca astu-feliu. (Vcdi Georg Gerlctnd in .Tenaer Literatur Zeitung 1875, Nr. 684 p. 793
scq). Alte etymologii: pe care 'lu face identicu cu scyth. T61Lup<; -fora cuventu insa-, de
la sskr. tam; Komasarya stapenitore dupo pofta - kam a iubi si r-1 a stepani (p. 8); Sitalkes=
sita brazda, si armen. arkah rege; seu etymologi'a lui Diurraneus (p. 9) etc., suntu at&tea lu-
cruri impossibile, seu cellu puci nu forte neprobabile ; ero legile phonetice ce elin le stabilesce c:i
legi commune numai limbei thrace si ce1lei eranice [p. 10)-nti sun tu astu-feliu, coei le 'ntem-
pimimu pe tute si in limbile europene; de es. sskr. h trece in eranic'a si thrac'a in z; acelasi
fcnomcnu ansn ne prcsentn. si slavic'a ; ba anco, observa Gerland [loc. citatj, prin pastrarea lui K
fatia <le nriculu 'l'hracii shn cu multu mai departe de Erani de catu ceillalti Indogermani euro-
peni. Ca tu despre eranismulu Illyrilgru, cum pretinde Fligier [p. 14] -, limb'a de adi albanesa -
restulu graiului illyricu, vorbescc cn cleseversitc contr'a, cu tote silintiele lui Otto Blau (Das Albll
nesise}..c als Hulsmittel zur Erkliirung der Lykischen in ZeitscltTift d. d. morg. Gesei/,
t. 17, 1863) de a esplica inscriptiunile lyciene cu deus'a.
H
www.cimec.ro
202
CAPITOLULU IX.
Probe philologico
GJ.OSSARIU GRTO-DACICu
Acumu, dupo ce am dobenditu ua idee essa0ta. despre rolulu ce occupa Thracii in
famili'a indo-germanica, putemu trece la analys'a resturiloru d'in limb'a geto-dacica.
Aceste resturi consista d'in numi proprii de persone, popore, locuri si numiri de
plante. Parte sun tu transmise de scriitorii vechi mei, parte sun tu cullese d'in inscrip-
tiuni; si unele si altele consthuescu numai ua slaba parte d'in vocabularulu unei
limbi perdute de vecuri, nescrisa pote nici-ua- data. Nu este dero de mirare deco atari
remasitie arunca ua lumina asupr'a caracterului genericu allu totului d'in
cari elle parte, si deco incercarile diferite de a le esplica prin trudnice etymo-
logii, au remasu pene adi in cercuri mai nereusite.
Autorulu tintindu mai multu a da aci unu registru mai completu si mai esactu de
ca tu cum s'a inaintea lui de aceste fragmente limbistice, le-a rendu itu pe ca-
tegorii cu indicatiunea sumalia a etymologiiloru lui Grimm (1). Leo (2), Rosler (3).
Cuno (4), etc., si a conclusiuniloru ce se potu trage d'in elle.
1. Cuvinte transmise de cotre scriitorii veckimei.
1
Numiri de planfe.
u. Dloscoride.
Mediculu si botanistulu grecu Pedaniu Dioscoride nascutu in orasiulu Anazarb',
in Ciliri'a, la inceputulu primului secnlu dupo Chr. (5), elevu allu scolei d'in Ales-
sandri'a, si medicu militaru sub imperatulu Claudiu, ne-a lasatu dupo t6te probabi-
litatile ua singura scriere in cinci cartt: llpt despre materi'a medi-
(1) Geschichte de1 deutschen Sprache, 1, 204-215.
(2) Kuho, Zeitschri{t fii!' vergleichende Spmch{onchung, 111, 176--194, Berlin 1854.
(3) Zeitsclwi(t fur oesterr. Gymnasien, Hl73 p. 105-116, Wien.
(4) Die Skythen, Berlin 1871.
(5) Vedi in Ioannis Alberti Fabrici Bibliotheca Gmeca sive notitia Scriptontm vettrumgraeco-
rum., euitio nova, t. IV, 1795 I.ipsiEte, p. 673 serJ. studiulu lui Io Chriot. Gottl. .A.ckermann. Cf.
I'edanii Dioscoridis Anazmbei, de materia 'medica libri qttinque, ed. Curtius. Sprengel, J.ip.
siae 1829 (voi. 25 d'in Kuhn, medicorum Graecorum opera quae pag. IX si X, unde
combate parerea unor'a (intre altii a lui Galenus in prefaci'aglosseloru Hippocratice si yAoaaoyp&"ov)
cum C{) Dioscorides aru fi traitu sub Traianu si Hadrianu, d'in causa co in scrietile selle se citeadia
numiri de plante, cari nu puteu li cunnoscutc Romaniloru tle rtn dupo cucerirea Daciei de
cotre acestu imperatn.
www.cimec.ro
208
cale (6), ca.re contine intre altele, mai multe numiri de plante in limb'a latina, da
cica, gallica, feniciana, egyptiana, babylonica, etrusca si dardana. De si valorea
acestoru synonyme a fostu pusa la indouiala (7), unii socotindu-le ca interpolatiuni,
altii (8) dreptu opera a lui Pamphilus do care pomenesce Galenus (9), nimicu anso
nu vorbesce hotaritu contr'a autoritatii loru, mai cu sema candu Plinins, Oribasius
si Aetius citeadia unele d'in elle, imprumutandu-le fora indouiala de la Dioscoride (10),
si candu, afora de acest'a, cea mai mare parte se justifica prin comparatiunea lor,
cu alte elemente limbistice.
De aceea, departe de a respinge ca suspecte, acelle numiri dace de plante conser-
vata in manuscriptele lui Dioscoride (11), elle trebuescu considerate ca singurele re-
sturi d'in limb'a Daciloru tra11smise ca atari pene la noi, de si multe negresitu intr'ua
forma corrupta, d'in caus'a copistiloru si chiaru a autorului, care nu pute sa intiel-
lega seu sa reproduca fidelu nisce suoete si cuvinte cu totulu streine (12) delicatetie-
loru euphonice alle limbei grece. (13).
(6) Altii ii mai atrib1Jescu anco doue : 1. TI<p'< ll.rx't 8YJptrxll..r.v despre Alexipharmace
si theriace ua scril're ce este alin unui al tu Dioscoride, dupo cum a probatu Sprengel. l. c. p. XIV
seq.; 2. Tispl in doue carti scrise cotre Andromachu, idem 1. c. Vedi mai la vale not'a 26.
('i) in editio princeps Aldina, Venetia apud Aldum, 1499 ia-folio, elle fura priimite in textu
fora nici-ua deosebire. Anso Asnlanns si Marcellus Vergilius, si dupo densii mai toti editorii le-a
lasatu numai in note. In editiunile mai noui aceste synonyme figureadia in textn, anso puse in pa-
renthesu.
(8) Lambeeius, Comtn. de bib1. Vindob. lib. 2, p. 593.
(9) de fac. simpl. lib. 6, p. 792, 793.
(10) De esemplu: synonymele lithospermei Pliu. H. N. lib. 27. 74 suntu d'in Dioscor, 3, 1&8.
Vedi Sp1engell. c. - Deco Plinius nu indica intre isvorele sele si pe Dioscorides, de ai cu acest'a
se afla adesseu. in acordu, caus' a este pote co amendoui au ntilisatu acele'si fontani (in specialu pe
Sextius Niger).
(11) Vedi despre manuscriptcle si editiunile lui Dioscoride, Sprengel, op. cit., XVII-XXI.-
List'a de numi de plante cuprinsa in celle doue manuscripte vicnnedie este ua prelucrare cam de la
finele secolului V -lea a textului grecescu ali u llli Dioscorides, pe c.ndu prelucrarea latina a lui Dio-
scorides in ordine alphabetica Jateadia d'in IX, fiindu ua opera p6te a lui Constantinus A-
fricanus seu al tu contimpurenu allu seu. Vedi Rose, He1'mes VIII, p. 38 seq. 63. Teuft'el, Geschichte
de1 romischen Lite1atur, III editia, Leipzig 1875, p. 1091.
(12) Vedi mai susu partea Il-a, cap. III, la inceputu.
(13) Proba de acest'a sun tu insisi numirile latinesci la Dioscorides: asia se dice co grec.
se numia de Romani assemenea 2:Lr:<l,o; p.,rxtvrx, la Romani pote cosi
numele dacu allu plantei numite de Celti :-:<:J.:-:<ooul.rx, nu e de ctu ua errore de scrisu in locu
de cea d'in urma. - D'in asse'llenea, unele mauuscripte dicu co hederet este unu cuventu
dacu. Sprengel, editiunea citata, a respinsu acest'a., cu totu dreptnlu. Chiaru multimea varianteloru
vorbesce lamuritu pentru corruptiunea. textului lui Dioscoride. - Despre caracterulu ba.rbaru a.llu
uumiloru thopice si personale dace, vedi Epistol'a lui Pliniu cotre Caniniu (Epistolae Vlll, 4) prin
care 'lu invita sa scrie in hexametre grecesci resboiele lui Traianu cu Dacii, numai deco numile
celle pre barbare dace i-aru permite : Non nullus ct in illo tabor ut barbaro. et fera nomina, in
primis regis ipsius, Graecis versibus non resultent.
www.cimec.ro
204
aceste cuvinte in ordine alvhabetica :
1. P(l)(l(ltOt O'lt(X'lttX, os o$ AQ'IttiX, os lou-pttVIX-
AE(l, ll.Xxot Diosc. III, c. IGO. Dnpo Grimm (Gesch. d.
deutsch. Sprach. I, 209) ania = germ. ahne a via, si sexe = sahs cul-
ter pl. sahsa, cutitulu bunicei (mamei mari). - Comp. lit. anyta f.
s6cra; pruss. ane f. lat. anus f. baba.
2. sacerele, stinjinei. Pro!J.at"ot "{A(lo[ol..ou!L, o$ tptp. tX"(pats!L, lltixot
a'ltpou.;. Diosc. IV. c. 22. I. Grimm (1. c. 209) apropie cuventulu de
latinesculu aper, vechiulu-german-de-susu epar, v. nord. iofur cu ter-
minatiunea deplina gothica ibrus. - Comp. vechiu-slav. v-epr-i m.
porcu, vieru.
3. xropt'l'.O'J] (var . .lootol pelinu de tierra; cucurbetica si marulu-
Lupului. - - tt.; tpltlj !11Xltpci, xiXl ltAlj!JoiXtttt.;
'ltiXA!ttiXt-- xal Mpo(lJo; X(lt lovti"tt.; {var . .llipo!Xvot aro'lt[tt.;). fciAA.ot
ils - - oz za.p.et.[!11jAOV
1
nppet.t
p.liAet., iliXXOt xroptx6v. Diosc. III c. G. cAristolochiam Gr:.eci
ararezan vocant. alii twxinon, twxitemonve - -, Daci absinthium
rusticum, scardian.-. Apul. l\Iad. de Herb. virt. c. XIX.-Diefenbach,
Origines Europaere, p. 432 dice co r!XAJ..ot si lla.xo[ d'in acestu textu
snntu pote de egala valora. - Cuventulu in ori-ce casu nn pote fi
dncicu. Vedi mai josu scardian.
4. stiru. BAljtbv Pro(l(ltOt

Mxot Diosc. II. c. 143. Dupo Grimm.
(p. 204) cuventulu dacu pare a fi prescnrtatn d'in grecul de si
aru fi posibilu fi fostu nou cuventu curatu dacu bles. Diefenbach
(1. c. 258) apropiardu cu bleta (betula) constata asemanarea
CEstui d'in urma cu ble.tesa (betula).
5. (var. limb'a boului si Miruti'a. Pro(lt"ot AO"(
o1 os Alj"(O!)IX

Diosc. l V, 126. In pri-
m'a parte a cuventului Grimm (p.212) recunnosce gr. ero in cea
de a dou'a pra OtiAM d'in vre. unu dialectu thracicu cu intiellesu de
limb'a Comp. burdunculum Jinguam bovis, Marcell. Burd. c. V.
p. 260 ed. Steph.
6. "(OVoAtrto: l\leiu paserescu. At36o'ltSP!J.ov, KoAoiJ!LPIX(l, illi.'ltot "(OYoAijto:
Diosc. TII c. 118. Grimm (p. 208) compara goth. Kuni!eta planta ce
si lasa semintia (knnja-nemn, rudenie; ltan a Iassa, a perde) seu
gono = gr. "(OVlj = a'ltep!J.IX si A"i]to:t = goth. lauf-s (v. nord. lauf n.
www.cimec.ro
205
goth. lauba- now. laufs g. laubi3 m. foia; comp. lit. lapa-.3 foaia). E
indoiosu a vede in pentru pe vechiu-slav. gol.v.bi
m. porumbielu.
7. o&x.tvtx, var. Ml'.EtYtX, stirigoia neagra. AEq.uilYtOY, POO[.LtXOt oo<.patpoll!L Yl"(pOll!L,
Ot teppa.t, l'liJ..Aot o&xtYa. Diosc.IV
c. lti, cf. ibid. c. 149. Dupo Grimm p. 209 OlixtvtX este numele insusi
allu poporului ducu, si aminiesce anglo-sax. eage (engl. daisy)
(comp. goth. dag-a-s m.) la care Diefenbach p. 370 alatura ca ceva
curiosu numele anglo-sax. allu aceleiasi plante tagantes helde. -
Leo (1. c.) compara otXl'.tvtX cu sskr. dhvanika solanum.- Corup. lii.
degu, degti a arde, daga f. timpulu de vara. - v. slav. mdeg.v., lt\E!JIIl
a arde, sskr. dah, dallati a arde.
8. otO,ttX (var. ot)J,stvtX) maselaru, maselaritia. Tooxoa.!LOC, ot oi:: OtOOl'.OtXILO'
- - 'Poo!LtXOt i.vativa., o<.vtpttX ot os 'A'ItoAAtv&pt<: -- @aal'.Ot
A<ilYttX, l'tiJ..Aot oteAEttX. Diosc. IV. c. 69. cHyoscya-
mos - - Galli bellinuntiam, Daci dieliam Apul. Mad.
de Herb. virt. c. IV. cf. ib. c. XIX: cGr<eci dicea - -, ltali Apolli-
narim - -, Daci colida . ., DiPfenbach (p. 259. 260) care deriva cu-
ventulu synooymu in Jimb'a celta de la dieulu Belenus,
Apollinele gallico, carui'a er:i consacrata acesta planta herba Apol-
linaris, apropia teA<.ttX cu albauesuln diel sol (sore), cu iosul'a
a lui Apolion, dero si cu germ. dille. Cf. de Belloguet, op. cit. I, 121.
9. ooxEJ..!X. XtX!L'Xt1t[tu;, Poo11oxiot Kt>1tf,t1tOil!1
1
Mxot oox&J..(i. (var. xooEJ..oc). Diosc. Ill,
c. 165. cChamaepityu-Itali lbicam, alii Cypressum nigram-Daci
dochela> Apul. Mad. c. LXVI. 1. Grimm (p. 209) ilu compara cu lit.. da-
gys plant'a lat. ba.rdana, ciulinu ; ua planta spioossa, cea-
ce dupo Diefenbach ( op. cit. p. 329) este pucinu probabilu, ero dupo
Cuno (op. cit. p. 340) si Rosler (Eioiges tib. das Thrac. 1. c. p. 105),
d'in contr'a, siguru. - Comp. radecin'a comuna europeana dhag, a fi
ascutitu, a intiepa, a ascuti; {hj;-(J) ascutiu; {hj;otAaoc ascutitu;
litav. deg-ti a intiepa, dyg-uli-s m. inboldu, intiepatura; dag.
britt. dag, dag-er pumnalu.
10. OOY urdica. !XY.tX),f>rp'tJ, Ol OE 'l'.YlOYJ, Poop.'.ttOt ouptlM, OOY. Diosc. lV, c. 92.
Grimm (p. 211) compara gotb.-deina scu-deio6 d'in vigadeina
Matth. 7, IG, ua planta spinosa ce cresce la drumu, planta intiepe-
tore, urdica ; si pre welsch. dyoad, ags. ihona, v. germ. super. dona
palmes.-Diefenbach, Goth. Worterbuch, deduce deina d'in d('lgina, seu
www.cimec.ro
201:)
degna, comp.lit. dagys, lett. dadzis m. maracine, ciulinu.- Ellu pre-
supune (Orig. Europ. p. 329) co Dioscorides va fi luatu d'in erore cu-
ventulu ooY dreptu dacicu, in locu de a dice co este eelticu, pentru co
numele kymricu allu urdicei este dynad, dynadl, danad, ianadl, sg.
tlynadlen, danhadlen. f. - Intr'unu dialectu gcrmanu d'in Ung:ui'a
dene-f semneadia urdica (Diefenb. Orig. europ. p. 330). - Leo (1.
c. 192) reduce ooY la rad. dft a face dureri, dftna suffering pain.
11. [oEpcx] iedera. - - l'riA/..ot oou6lnic; tucx'X.ot 1. Diosc. 11 c. 10.
Ua. errore invederata la uuole manuscripte, caci lat. hedera nu
pote sa fie fostu daca; de acei'a in editiunile celle bune alle lui Dio-
scorides ocxMl sospcx suntu cu dreptu cuventu omise. (Es. ed. Kuhn. ll
c. 210).- Lat. hedera se raporta la radecin'a primitiva indo-germa-
nica : gadh, gandh = ghad, ghand, a cuprinde, a tine strinsu, sskr.
gadb, gaodh, gadh-ya; "(EYtO pentru '(EY{}-to, xcxo-, XCXYOrXYlll,
a cuprinde. - lat. pre-hend-ere a cuprinde, prwd-a pentru proo-hed-a
f. preda, hed-era, f; v. prusfl. sen-gid-aut a primi, - goth. git-an,
gat a cuprinde, a dobendi, a reusi. Pr'in urmare si in limb'a daca a
pututu sa asiste unu cuventu provenindu de la comunulu radicalu gadb,
insa nu in form'a latinesca de hedera. (14). Vedi Vergleichendes
Worterbuch der Indogermanischen Sprachen, I p. 65, Gottingen 1874
(editiunea a trei'a). - Cf. Apul. Mad. de Herb. c. XCVIII Cissos
melas Itali hederam nigram, Galli bolus serron, Daci arborriam.
12. Cou6ot'l) (var. Cououot-'1),-'IJp) pelinoritia, pelinitia, pelinu negru. &ptE(.I.Lolcx,
Plll(.I.CXtot oilcxAEYttcx, ot oe . ol os pe'( ta, OL os piX 7tLOU(.I., ot
oe tsptcxYti'(sta
1
l'cXAAot 7tOYE(.I., Cou6otYJ.l> Diosc. III, c. 117,
Artemisiam Galli ponem, alii titumen, Daci zyred, alii zonusten,
Itali serpillum majiis. Apul. Mad. de Herb. virt. c. X. - Dupo
Grimm (208) cuventulu dacu amintesce po grec. fiindu-co Ar-
temisia (abrotanum) se mai numesce in germ. superioru cingatore,
briu, [gurtel, gurteln, suuenwendtgurtel etc- - pe cari forme Die-
fenbach (p. 402) le reduce la gart ( radecin'a)]. Despre gurten, gurdian
vadi Fick, vergl. Wrtb. 111, 102, v. gordja. - Deco apropi9rea lui
Grimm este correcta, cuventulu dacu se reduce la radecin'a funda-
mentale indogermanica yas a 'ncioge, a pune ' CwY-YQ(.I.l, z-Cwo
(14) Este curiosu numai cum d. Papadopolu8allimachu in memoriulu Pedaniu Dioscol'idc si
Luciu Apuleiu, Bucur. 1879 pag. 14 si d. dr. Brindza (in acelasi studiu) considera romanesculu
edera cana moscenire daca, cil.ndu acest'a este totu ce pote fl mai lat.;ncscu : it. tdera, el-
Iara; span. yedra, hiedra; 11ort. hera, catalan. hcdra; prov. edra; vechiufr. hierrc, yerc; fr. mo-
dern. li erre.
www.cimec.ro
\::07
(.L!ltt a incing&.-lit. ju's-wi,ju's-ti a incinge, ju's-ta f. briu, esiarpa.-
v. slav. po-jas-11 m. bru, pojas-ati a incinge. Comp. ysta in l!'ick,
Vergl. Wrtb. 1, 183, 732 ysta, incinsu cu briu, C(l)ot6-.; idem, lit.
ju'sta.-s, ap-ju'sta-s inbrenatu. Comp. zend. cu acellasi intiellesu.
] 3. ?t!lt(JCJ7ti;tl.a. 'X!l't!lYtXlXYJ 1 P(l)p .. a.tot Ot os Ot (.LCt-
otou.;, Mxot xa.po7ti31.a.,, Diosc. IV, c. 132. Dupo Grimm (p. 212)
xa.po = v. germ. super. haru linum; 1tlll-Aa. = gr. 7tsta.l.ov.
14. -- - ( cpotvtl'.oi>v, &pp'fjY - - oi OE
- -- @oooxot I.L!lt0tt[7ttu<; (al. (.L!lOU'tU"ItO<;, Et7to.;), I'IXAI.ot
O!l7tclYOC, (al. l'etAACit xspxsp, toi>poc; al. 'P(I)-
(.LotlOt toilpa.; In manuscriptulu vieuuesu se citesce xspxep, 'Ar.ppo[ etc.)
Diosc. II, c. 20D. - Dupo Grimm - rirpprov aru correspunde numelui
germanu allu plantei salus stultorum, si xspxspa.r.ppwv aru fi unu nume
grecescu stricatu. Diefenbach (p. 416) compara xspxep cu grec. xop
xopo<; pe care Dioscoride illu alatura lui ero Leo
(Einige bemerkungen iiber dia Sprache der Geten, in Kuhn, Zsitschrift
fiir vergleich. Sprachforschung 111, 1854, p. 1D1) vede in cuventulu
dacu xspxepa.rppwY pa sskr. hrkaraparna; xsr,xsp=sskr. mo-
mordica mixta; castravata, kuk11ndh'J, lat. zizyphum, gr.
karkal(a. trestie de zaharu; hrk.rukl. convolvulus panicula-
tus; - ero cpprov = sskr. parna, foaie, si UB planta but9a frondosa.-
DeCO 1-spxsp aru fi in a.deve10 unu cuventu dacu, - s'aru pute referi
la radicalulu primitivu iDdogermanicu karka (a fi tua, solidu) de
unde sskr. karkua, aspru, tare; tpa.xu.; Hesych =
aspru, tare; ua verdetia cu foi tari, corchorus olito-
rius numitu in sskr. CU foi tari. Vedi Pick, Vergl.
Wrtb. 1, 46.
l5. Dupo aru fi numele dacu allu plantei llpurov[a. l.suxYJ.
1. Grimm tine cuventulu de gallicu cu kymr. gwen-
wialen, cf. gadh. fionduilla, vitis alba; Diefenbach (p. 298) observa
dreptu co in acestu casu, fie cuventulu dacu, fie vecbiu celticu, aru
fi trebuitu sa incepa cu unu v=kymr. gw, iar nu cu ua guturale.
Pote co in xtvou se nfia. numele da.cu allu canel ui (al ban. ken, phryg.
lat. canis, vechiu-iric ku plur. kun. gr. xuov-, nom. xutilY, gen,
m. cana ; lit. szu, gen. szuns ru. cana, sskr. 9van, nom. I(V,
gen. 9unas m. cana; sskr. I(UUi m. cana; zend. 9pau, nom. gen,
9iin6 m. cane; lit. szuni-s sznnii-s; v. slavon. soh (pentru sv,v,-kJ)
f. catia. Cf. A. Fick, Vergl. Wrtb. 1 59.554.) de 6.e-cuceiasi planta
www.cimec.ro
208
in germanu-nordicu-superioru se dice hunds ktirbBen , hundsrtiben
schwed. hundrofva, danes. hundebaer.
16. pote xorxM11rx. liottX!LO'(EltwY stefJOC, o! Ils lilL!LO'X.tovov, o[ OE {}i>powv,
'Pw!11%l0l [venae l o[ OE Ol OE '(AIXOlCltroplGK[L,
xoocllci11a, l'ciAA.ot tcxupoi>x Diosc. IV. c. 99.
Unu feliu de Potamogoiton, icrba de livede si de balti. Numele gal-
licu trxupoi>x s'aru pute rapporta mai lesne la lat. gr. taurus, tauru
de catu la kelt. Larbh. - De Uelloguet (gloss. ed.ll-a 161) ilu com-
para cu kymr. Tarw, tauru, seu tawr accoporimentu. - Pentru xocx
Oci!LIX nu putemu da nici-ua etyruologie ( 15 ).
17. var. xotlYjtOL filfiitore. .'Arpwotl' - - 'Pw11rxtot - - 'Ja1t1X
voi &:1t1Xp(1X, xotliXtiX (var. xotl'tjtCl} Diosc. IV. 30. Cu numole
dacu Grimm (p. 210) compara litan. k6tas lett. kts m. tibia, pedi
cula, si numele barbatescu thracu iar Leo (1. c. 192) pe sskr.
medicago esoulenta (lucerna). Diefenbaoh (p. 231) observa co
z.ltu-feliu cotiata suna destulu de latinescc. Deco aru fi vre-ua lega-
tura intre xotliXtiX si xotuc;, plant'a in cestiune aru semnft cam : iarba
a voinicului, Mtt>ttro venindu do la katu lupta, sskr.
inimicu.
'
18. )(.pOt>at.YlJ rostopasca. p.E"(IX, Jlwp.IXlOl

J'.iAAol 36>YIX
1
61%ii.Ot
i!.pouot6.YlJ. Diosc. II. c. 211. Grimm (p. 204) si dupo ellu Diefenbach
(p. 432), Leo (p. 191) Cuno (p. 340) Ro3ler (Einiges tib. d. Thrak.
p. 105) ilu apropie de litav. krE'gzdyne, fem. plant'a : chelidonium
majus, kregzdele (si deminutivu), kregzda-zole, f. asolepias vincetoxi-
oum, - tote de la litvanulu kregzde f. hirundo, rndunea, de unde se
deduce co in limb'a rindapeau'a, zsA.Lilwv se numia *crusta, sskr.
kshiradala. - Leo vede in krushtna thema a se a se boci,
si plangere, si presuppune co ua atare numire a rendunicei
se lega neaparatu cu vre-unu mythu geticu despre acesta pasere. -
De siguru, cuventulu dacu se reduca la radecin'a indo-germanica pri-
mitiva si comuna unitatii europene, skark, skarg, a sgria, a a
scrtii=sskr. kbarj, kbarjati a scrtii; -x.spx-, xspxsl, xspx-etMo-t;; v.
slav. skvri'lk a face sgomotu, boem. skvrcl-eti a trosni, a plesni, v.
(15) Se iosiela anso d. PapadopoluCalimachn (op. cit. p. 22) c.ndu tine ca unu reatu d'in limb'a
daca cuventulu romancscu c6da (lat. cauda, coda), iutrcbuiutiatu fura iodouiala si ca nurr.e de
planta : c6d'a vacei, c6d'a boului, c6d'a lupului, callului, siorecului etc. Totu d-sea reduce (p 22)
rom. cucuta (lat. cieuta) la daciculu : colida, cycolida, cocalida : rom. salbie, jale, jale de ci.mpu
(comp y, ;t;,\,\.\'1'11, il\MIIiE, a plangc, mormontu, il\1\,\1, durere) la daciculn etc.
www.cimec.ro
209
slav. skrllgati freudere, skruz-itii m. stridor; v. nord. skark n. ego
motu, skraek-ta a striga, a Comp. }'ick, Vergl. Wrtb. I, 242,
812; II 488, 679. (16).
19. (var. <i.Otpirx_vov Pwt-tatiot
o[ OE cmoAJ..wcipt' !J.LYWp, Ol os iloexot XUl!.(t)A[OOt, 'A;opol l!.Otl!.Ot
Diosc. IV c. 72. - ({Graeci Dicea, alii Stricionon - ltali A-
pollinarim, Daci cycolida.>> Apul. Mad. de Herb. virtut. - Dupo
Grimm (p. 211) cuventulu are aceiasi insemnare c lat. cocolos, iar-
b'a cucului barba. cucu li, kukuskrauL, unu genu de plante d'io famili'a
solaneeloru. - Leo (l. c.192) ilu compara cu sskr. kukola, jujuba,
iar Diefenbach (p. 419) ilu reduce la aceiasi sorginte cu cucubalum
scubulum (Plin. H. N. XXVII c. 8. p. H) cacabus, halicacabus (Plin.
H. N. XXV. c. 13, p. 119; XVI, c. 31 p. 105) apropiandulu mai
multu de vechiulu slav. Ktl\KO,\It4t\ f. magb. konkoly, grec. mod. xoxx6AYJ
1
polo. k.v,kol, russ. kokol, letL. kokali, pl. Jitau kuklas; comp. angsax.
coccel, cocel, engl. cockle, agrostemma githago. - Pentru kuku, M
muuu unitatii limbistico europene, si unitatii limbistice greco-italice,
vedi Fick, Vergl. Wrtb. l, 50, 535; Il 64 : w:lxxu, x6xxil'l'; lit.
knku-ti; v. slav. kukav-ica f. cucu.
20. !J.I1Ytatoe wuru, OEYtt<;, ot o ol oE: p.6poe
xa.voe, !J.OtYtEIOt, Diosc. IV. c. 37. Grimm (l. c.) considera cu-
ventulu ideoticu ou gr. IJ.'XYteloe rapportatu la maraciuele profeti-
satoru. - Despro radecin'a mant in mai multe limbi, vedi Diefen
bach op. cit. p. 380, si Fick, Vergl. Wrtb. I 165; 712, radecin'a man
comuna limbei primitive indogermanice, si unitatii liwbistice eu-
ropene.
21. (var. ), cimbrusioru, cimbru : PW!J.O(LOt {1-oil!J.OU!J.,
Diosc. Ill c. 38. Grimm (p. 207) compara v. germ. super.
mios mies, anglsax. meos, v. nord. mosi, in simtiu nu numai de mu-
scus, alga, dero in genere si de lanugo terrae, russ. moch, pol. bo-
hem. mecb, seu pol. maciew1nka, macierza dusza, sufletu maternelu.
Dupo forma numai, nu si dupo sensu anso, t-t6Cou),!X se pote
cu alban. roman. mazere, macedo-romanu
(16) Apropiarea. ce faco d. l'apadopoluCalituachu romanescului crusta cu daciculu ni se
pare Cristeiu seu numele romanescu allu unei pass'ri, Genistarum,
seu ortygometra, fr. rle, este uun cuvontu iruprumutatu d'a dreptulu de la vechiulu-slavoneacu
KpAcr'kt\b
1
coturuix, potrnichia. Cf. Rosler, Zeitschr. fiir oesten. G!fmnas., 1873 p. 106 seq. -
Toma&elul'k, id. 1872. p. H-4.
www.cimec.ro
210
22. OAfloot, ebulum, soou )(ot!J.ot[otXtl), o[ oz oi il'(ptr'l. Pro[J.ctto
s@ot:lAOt:l(J., fciHm OOt:l'X.[I)YE, .1ot'X.Ot OA(J.ot.l> Diose. IV. (:, 172. Ebolum
Galli ducone. Daci olma. Apul. Mad. de Herb virt. c. XCll. - Die-
fenbacil (p. 324) dice co dupo forma, cuventulu dacu OA(J.ot correspundc
lat. ulmus (v. nord. lmr, schwed. alm), iar dupo sensu anglosaxului
ellaeor, ellen, engl. elder, rhen. de josu elhoren, alhorn, ahorn sambu-
cus. - Hiisler (1. c. p. 105) ilu alatura de lat. eb- ulum. - Ulmus
lat. se reduoe la alrna (cuventu comunu unitatii limbistlce europene);
v. nord. lm r, v. gl'rm. super. germ. super. mid. engl. elm-tree;
in grec. lipsescE'; v. slav. illmu m. este 'mprumutatu d'in german'a.
Cf. Fick, Vergl. Wrtb. I, 499; li, 25; J. .. atiu. ebulu-s se reduce la unu
cuventu d'in limb'a comuna europeiloru a bala m. maru ; v. iric. au al
pl. aua)('u maru, aualleu, uballen maru (arbore); lit. obulij-s io m.,
lett. !ibols m; v. slav. jablii .. ko si jabliika f. maru. Cf. Fick, Vergl.
Wrtb. I. 491. Etymologi'a der de mai susu a lui Rilsler este de
respinsu.
20. OpflolOI, op(J.tYOY - Pro[J.otior '(E!J.lYcXAlt;, .1ot'X.Ot O(J(J.lot. Diosc. lll c. 135.
Dupo Grimm (p. 208) cuveutulu dacu este acelasiu cu cellu greilescu.
24. 1t'(plYot mutatore (J.EAotlY'X.' OE (J.SAI:XlYO: ' Ol oi;:
Pro[J.otiot

o[ os o[ os .10lxoi
o[ oS: Diose. IV, c. 182. Grimm compara cu goth. fa-
greina de la goth. fagrs. - Vedi Fick, Vergl. Wrtb.III, 170, fagra
convenabilu, frumosu; v. nord. fagr, fBgr, fagrt frumosu, goth. fagr-
a-s, convenabilu, folositoriu, bunu.
25. 1tOA1tO[L rnararu to ot 1tOA'(tllot; - ,:hxol1toA1tO(J.. Diosc.
ILI, c. 60. - Nici-ua eiplicatiuBe.
26. (var. 1tpt1XotM) ncelasi textu d'in Diosc. citatu la Nr. 24. Grimm
(p. 215) compara cu ventulu dacu cu friu-
dila, friedila, amica si cu lith. prietelka, russ. prijateluitscha, boem.
prjtelnict>, pol. przyjaciotka. Cuno (p. 340) de asemenea. Cf. Fick,
Vorgl. Wrtb. II, 410-411 : cuv. communu unitatii slava-germane:
tri a iubi, priya a iubi, pritelya amicu, v. slav. prijateH amicu;
got. frijathva, amol'U = sskr. priyatva n.
27. 1tpoo(opYGt (var. stirigoia negra, zirna Pm!J.a.lot
ot os oexpriM, Diosc. lV, c. 149.-
Dupo Grimm -opYOl = got. -arna, iar prod=froths sapiens, frathjan,
www.cimec.ro

D. Hasdeu (Istori'a Critica, edit. Ih, 271-4) ofera ua etymologie mai
core.cta candu compara oiopva cu numr,le localu Tsierna, adi Cern'a, si
cu numele romanescu do pene aiii allu plantei solanum nigrum, zrna
(diorna - zorna - zarna). Vedi fiir romanisch.
philologie, ed. Grober, I, 482. - 'I'otnsi rom. zrna mi se pare formalu
forte aprope de v. slav. ;Epuo, ;hflhuo, ;bpuo, bobu, lii. zirnis
mazcre, pentru a trece acest'a cu tacerea.
28. 7tpo7tdlool.ci (var. it{hl't'olltM:} lat. quinquefolium, fr. quintefeuille. itEYtoctpol-1-ov,
Poop.atot 'l'..t ')''X.atp61-wop., l'cX/,1-or r. Zf17tlioooAa
1
(var. 7top.7tat6ooM) , Il aMi
7tpo7tsoooAci. Diosc. IV. c. 42. Pentapbyllon- - Galli pompedulon.
Dacii propedula
1
allii drocila
1
Itali quinquefolium. Apul. Mad. de
Hflrb. virt. c. Il. - LPo (1. c.p. 192) deduce cuventulu dacu d'in sskr.
prapada seu parpa si - Diefenbach (p. 096)
se indouesce c{t sa fi fostu dacicu
1
d'in caus'a pre marei
selle asemanari mai cu sema io a dou'a parte a vorbei, cu celt. 7tfL7tE
ooof.a, care se compune. d'in 7tEfL7tE si 8ooAa: 1 Jlep.7ts = kimric pimp,
celtocornic : pymp, celto-armoricanu pemp; sskr. pank'an
1
zd. pancan.
goth. fimf, litav. penki, lett. poeei, v. slav. p.;\ty, grec. 7tYts
1
eol.
lat. quinque. (Schleicher Compondium 399,407.

3035 seq. Cur-
tius Grundzuge\ 458. Fick. Vcrgl. Wrtb. II, 672 seq.) si 2 dula seu
dulon = kimr. delen, armor. delien. Compara cu
actualulu kimric pumdalen
1
armor. pempdeil, kimr. pumbys, brit.
pempiz, pempez
1
-cu intiellesu de aceiasi planta quinquefolium. (De
Belloguet, gloss. ed. II, p. 152 No. 120; Diflfenbach op. cit. p. 395 ). -
Cuno (p. 341) considera for m'a 7tpo7taoooM c err6re de scrissu seu
de lectura in locu de pompedula. - Rosler (Dacier und Roman. p. 85)
propune pnopadula c form'a dacica a cuventului (*pnope in locu de
*ponpe - comp. celticulu, velsch. pomp, armor. pemp). In fine dupo
d-lu Hasdeu intre daciculu propedula si celticulu pompedula nu asista
nici ua umbra de difflrintia , afora de inlocuirea nasalei cu r unu
fonetismu thracicu forte marcatu in limb'a albanel5a si pe care de la
Daci l'au mostenitu romanii. (Column'a lui Traianu, an. V. n. 5, p.
102).-dula d'in cuventulu dacu propedula este pote in locu de O'fJAa,
otAa (iotr'unu manuscriptu allu lui Dioscoride gasimu chiaru acesta
forma 7tpo7ts6t/,1X)=celt. dala.
1
dula, totu in iutiellesu de foaia, d'in mai
multe numiri de plante daca transmi3e de Dioscoride : es.
diodela (millefolium) oooooo'fJA!i (origanum vulgare), teootl.!i, cpt-&ocp-
-&s3sM, xapo7ti3AIX
1
Comp. dochela, droei la ,
www.cimec.ro
212
stirsozila, MtMatb etc. (Diefenbach,
p. 396) (17).
29, ochiulu boului. ot oa uci;c{)-rx)..fLoY, l'wfLrx[Ot l'('(llt'tXAtt;
1
lltxMi Diosc. IV, c. 118. Grimrn vede in prim'a parte a cu-
ventului : vechiulu germanu super. rad, lat. rota, lith. ratas, lett.
ra.ts. Comp. vechiu-iricu roth, rota, sskr. raLha m. caru de r11sboiu.
30. OClALCl. tpli'(tOY
1
PwfLo[ot o: r)i; arx/-irx,
Diosc. IV. c. 50.-Dupo Grimm (p. 210)=vechiu uord. selja, salix
caprea, dan. selje, vechiu-germ. super. salaha, saliha, salha, salbe,
anglsax. sealh.-oa./-[a o de comparatu si cu liguriculu arx),wi>p.rx. Diosc.
1. c. 7. Saliunca Vergil. Ecl. V, Plin. H. N. XXI c. 7, si de raportatu
la cuventulu comunu unitatii limbistico europene salak f. livede ,
arkad. af-tl<.'fJ f. unu felu de rasiune. - lat. salix f. pasiune; ir. sail ,
saileach, corn. heligen, armor. halegen salix; v. germ. sup. salah,
salh. cf. l!'ick, vergl. Wrtb. 1, 7%.
31. earb'a sf. Christoforu, christoforitia, earU'a talha.rului. o[ OE oevopoll
lfil!.tOll, o1 oa I>WfLCllOl
(xrxl..cxfLoEtoEt; Diosc. IV. c. 171.-Grimm. (p. 213) com-
para cu vechiu-nord. sef scirpus juncus , schwed. siif, dan. siv, v.
germ. sup. semid, semida care.x pentru sebid, se bita, si cu ceUiculu
(skobies, socu) si serb. zova, sambucus nigra. Cnno (p. 340) si
Diefenbach (p. 418) vedu inrudire intre dac. si lat. sabucus, basc.
sabicoa.
0:2. i
1
puntoll, PwfLrx[ot xrxnitoof-ollfL xtipoollc;, ot os oLxo!J
nvoeb Diosc. Grimm (P . 207) Cl)ndusu de gr.
compara v. germ. sup. sigufnst, anglsax. sigefnaest, victoriae fiatus,
victoriam spirans, si vede in cuveotulu dacu numele germanu allu ca
prei : ziege, nord-germ. tsege.
33. O'KtotpYJ, verg'a ciobanului ; scaiu voinicesc\l.
(17) Dcco este adcvcratu cea-ce llicc parochulu sasu d'in 'l'ransilvaui'a, Mokcsch (op. cit. pag. 40)
cum co poporulu romi nu de acolo numesce planta quinquc folium, cinci-degete si 1lrepedeale, accst'a
d'in urma s'aru putea compara cu In lexiconulu de la Duda si cellu de la.
nu so afla anse cuvcntulu prcpedcalc. - D-lu dr. Briudza (ap. Papadopolu-Calimach op cit.
11. 19l credo co denumirea romana drdcila data plantei Berbcris vulgaris (macesiu) d'a drcp-
tulu d'in daciculu drociltJ.. Noi nu vedcmu ncf de ctu ua assemenare accidentale, ruacesiulu neavcndu
nici-ua legatura cu plant'a quinque folinm, de si chiaru d. Ho.sdeu compara dtacila seu dracina
(dragina) cu drocila daca. Ve!li Cuvente den Betrani, I, 276.
www.cimec.ro
213
ot os i!.!lpooup. 135vapt<;, mttllplj. Diose. 111. c. 10. Dupo Grimm=
goth. skeirs. angsax. seir lucidus purus, skeirjan a limpedf1 a curati;
schierling
1
v. germ. sup. scerilinc, cicuta
1
scheuerkrautlequisetum.-Leo
(1. c. p. 192) l a compara cu nu mile de plante sskr. kshra 1 kshtra
kanda
1
convolvulus paniculatus ; kshiraparni, plant'a O:ai!.l.:rptta<;, as-
cll'piade1 schwalbenwurz, planta cu semintie matasosse; mai bine
aoso cu sskr. kara
1
skara
1
unu feliu de mRracine.- Despre cuventulu
comunu unitatii limbistice germaHe skira
1
strelucitul limplldel vedi
Fick
1
Vergl. Wrtb. III, 335 (Ia).
34. potr6ca i!.eYtlloptov, Prop.11tot tpsupt)OOO"(tocp., ot os oclipoc
Diosc. nr. c. 7. Est et Centaurea minor a Graecis
Elleborites vocata; Daci stirsozila, Itali febrifugiam. Apul. Mad. de
herb. virt. c. XXXVI. Dupo Grimm (p. 206)=goth. dulbila, v. germ.
super. tulpila, herba multiradix
1
d'in fot3ti!.6Y la Const. Por-
phyrogenetu.-Leo (1. c. p. 192) compara cuventulu dacu cu ssk. tila,
plant'a bumbacului, tilini, silk-cotton tree; ve11a, velli unu soiu de
planta ce se 'ntinde. (19).
:15. toiipo:, vedi textul o mai susu N o. 14. Rosler compara cu pers. tur
nomen herbae acris gustatu (20).
36. routciatpoc ticva ci!.OI..oxuv3l:; Prop.11tot Mtli!.oop@tto: touttiatpo:.
Diosc. IV. c. 175.-Dupo Leo=tundaker ua placta curcubitacea.
Despre suff.-ocatpct. comp. mai la valle riborasta. (21).
(18) Tomaschek, Zei!schi'ift fiir nesterr. Gymnas. 18i2, p. 144 sustine co numele romanescu alia
plnutei 8Caiu, scau nu potc proveni d'in daciculn ci lle la grec. crx0A.o; :<xivlhj; <(o;; (comp.
Hesych. Et. Magn. p. 282, Hl: crx6Ao.(, unu felin tlc maracine), introdusu in limb'a romana
intr'ua epoca destullu de vcchia ua . data cu alte cuYintc grecesci; elin cibulia pe bosniaculu
tlerivatu d'in ,,.,6A.o;. Scaiu anso este na prescurtare a. formei scaiete, care cu pucinascbimbare a sen-
sttlui aru pute veni dintr'ua forma asistenta in Iimb'a rominica scabiete (vedi form'a scnbiedo
tru scabies in Ducange, Gloss. v. scabies) in locu Lle scabiem (comp. rom. sgaiba cu lat. scabies),
precum parete s'a facutu d'in lat. parietem.
(19) Riisler ti. c.) contesta, si cu totu llreptulu, cre1lemn, vre-ua inrudire a cuventului dacn
cu romanesculu turbure, plant'n ch&erophyllum temulum, allu carui nume vine pote d'in
lat. *turbulus= turbulentus, turbulare, turbare. Cf. Clhoc Dicti>Jmzairc d'etymologie Daco-1omane
Francfort sM. p. 291. In maghiar. aceiasi planta se numescc turbulya, turbolya, n. slov.
treheljc. -D-In Papadoroln-Calimach (1. c. 11 22) cugeta la tul-ipinu, tulpinu, tulikina, -- lemnn

(20) 0-ln Papadopoln-Calimachn romparn cu -::c.::ipt<, numilo romanesci Je plante turn., turitia (a-
grimonia eupabrium) si turta (]JUng'n. babii, carlina acaulis). Synonymele dacicnlui -:oi:ip:. anse, a-
nagallis anensis si anagnlis caornlea (vedi Dr. Brindza, 1. c.j correspundn plantci sutetia, scante-
iiJr:t., rocoina, si nn se potu confund!i cu celle de susu.
(21) D-lu dr. Brandza tine ca ceva probabilu, de si nu este nici cbiaru de presupusu, derivatiunea
www.cimec.ro
214
37. (var. cO:o(tX\Itov, Poo(.LtXLOt 'X.t)''X.tYiiAtt;, o[ os dpaott 'X.ot-
lttAA.ou;, o[ os crOoltspxtAtOll(.L tspptXt, rpt{}orp3s3sA.ch Grimm (p. 213)
vede in prim' a parte a cuventului ua fiintia mithica; iar pe ;o3s{}sA.ot
o apropie cu gr. ltsttXA.ov (=;ooAA.ov folium.).
b. ,\pulelu.
La numirile dace de susu pastrate de cotra Dioscoride, se mai adaoga
anco urmatorele ajuuse pene la noi pr'in scrierea De virtutibus herba-
rum seu de medicamim'bus (22), ua compilatiune facuta pro-
babilu in secolulu allu V-lea d. Chr. dupo Dioscorides si alte isvore gre-
casei, curu si dupo Pseudo-Plinius (Medicina Piinii), ce a circolatu sub
numele Platonicului si Rhetorului L. Apuleiu d'in Madaur'a in Afric'a
care a trai tu si a scrisu in timpulu lni Antoninu Pius si M. Aurelius(23).
38. Amalnsta cGraeci quidem Chamaemilon, alii Parthenion, Itali bene olentem,
Daci amalustam, Campani amalociam , Galli oualidiam. Apul. Mad.
de Herb. virt. c. XXIV. Dupo Grimm=litv. amalisemalas, lett. amuls
vescu, slov. serb. rus. omela, slovac omelo, polon. jemiola, cec. jmeli,
emelno; v. slav. imela. Rosler (1. c. 105) cugeta la zend. ama
tare si us-ti a mirosi, lat. odor.-Diefenbach (p. 393) reduce atatu cu-
ventulu dacu catu si campanu si celticu la unu acelasi isvoru pe care
'lu cauta in gr. XtXfLottfL'IJAOY.-Amara este in sskr. numele mai multoru
plante : amara anethum sowa; amela, amellum
melisophyllum), amell-a-us,-o; Cf. Diefenbach p. 229.
39. Arborria edera cGraeci eam dicunt Cissos Melas, Galli Bolus sellon, Daci ar
borriam, ltali hedl'ram nigram)} Apul. Mad. c. XCVIII.
40. Calox cardiatos. v.:di No. 49.
41. Diodela (var. diodeta) A graecis dicitur Myriophyllos et Chiliophyllos-ltali
millefolium, alii Supercilium Veneris, Galli bellicocandium, alii vi-
numelui romanescu to.Urca (ce se fructului unei plante d'in famili'acucurbitaceeloru) de la vorb'a
daca tutastra.
(22) l\1ai multe manuscripte se afla, mai cu semn in Breslau (secolnlu IX) si in London (seco-
luln XI). S'a publicatu (adessea sub numele de Apuleius Barbarus) intre altole, in Parabilium me-
aicam. antiqui, ed. l. C. G. Aekermaun (Norimb. 1788) p. 127-294; comp. p. 22-38
2!15-350. Cf. Choulnnt, Bilcherk. d. iilt. Medicin. p. 213 seq. E. Meyer, Gesch. del' Botanik Il,
p. L. Spengel, in Philologus XXI. p. 120- 122, L. MUHer, Rhein. Muz. XXIII
p. 187-190; Val. Rose, Hermes VIII p. 3S-39 - TeuO:'el, op. cit. p. 860.
(23) Vedi TenO:'eiJ, op. cit. p. 853-861.
www.cimec.ro
215
gen tiam , Daci diode la. A pul. Mad. c. LXXXVIII. - cf. ooowoYJM
origanum vulgare) Dioscoride.
42. Dochlen (var. dolchea), discopela, mutatoare: Graeci Bryoniam Chelidonion-
Itali uvam taminiam, vitem albam.-Daci dochlea appellavere. Apul.
Mad. c. LXVI.
43. Dracor, Libanotis, lat. rosmarinnm. Apnl. Mad. c. LXXIX.
44. Drocila, vedi No. 28.
45. J.ax iarba grasa. Graeci dicunt Andrachne - Daci Lax, ltali Portulacam.
Apul. Mad. c. CIII.
46. Porna, vedi No. 50.
4 7. Riborasta manifolium seu persona tia, Achiles medicinalu. cGraece Prosopites
aut Prosopes vocata est, Itali personatiam, Galli betilolen, Daci ri-
borasta Apul. Mad. de herb. c. XXXVII, textu ce se refera la Diosc.
IV. c. 105.: 'ApxztoY, o[ os 1tpocrw1t[oa x. t, A., Pw(.LIXtOt
o[ os Aci1t1t1XY. (24).
48. Seardin c:Aristolochiam, Gra('ci Ararezam vocant - Itali malum terrae,
Daci absynthium rusticum, alii Scardian. Dacicului scardia ii res-
punde formalu numele de planta germ. super. scharte. Comp. cuv.
communu unitatii limbistice europene kas kasati. a sgiria, a rade cu
radiet6rea : xs-ropo.; urdica, lat. car-duu-s m. scaete; lit. kasu, kas-ti
a. 'ngrop, kas-yti a sgri; v. slav. ces.v. , cesa-ti a sgria , a tunde,
a tiesel, a pieptena, sskr. kasb, kashati. Kashate, a radP, a sgiria.
Cf. Fick, Vergl. Wrtb. r, 530.
49. Scytha (var. sciate) Chamaeleonem quidam Graecorum nominant, alii Croco-
drillon- -Itali Labrum Veneris, Daci scithen. Apul. Mad., c. XXVI,
In altu manuscriptu : Camaelaean Itali labrum Veneris- -Hispani
analentidium, Daci sciate, alii calox cardiatos nominant. Apul. l\Ia-
daur. I. Passagiulu se raporta la Diosc. III, 11. Vadi mai susu Nr. 33,
cuv. care este identicu cu axorap, d'in Diosr.. III r. 21 :
'Hpt>"('(t0\1 - - ilaxol 'Pw(.LottOt M1t[tOOAOt>(.L x.ipoooc; - -
' Icrmxvot Y.totooxa1tst&. alii adunt crY.!ltotp Calox carJiatos
(24) D-lu dr. Brandza. li. c.) dice: Cu multa buna-Yointia pbte cv s'aru face sa deriva
romna de Brusture d'in vorb'a daca riborasta.. ,,
www.cimec.ro
216
comp. cu gall. calocatauos, l.lnde asemenarea este p6te numai acciden-
tale; cardiatos se tine, fora indouiala de carduus. Cf. Die(enbach, p.
230, 276, 298.
50. Simpeax. (Sipeta, Porna) planta balt6ssa Arnoglosson, aroion, cynoglosson,
Galli Tardos, Lotios, Hispani thasaricam, Daci Simpeax, Romani
plantaginem latam, alii plantaginem majorem, alii septeneruiam.:.
Apul. Mad. de Herb. virt. c. I. Comp. 'Apv6rAroaaov- -o! os ?tov6-
jAroaaov,- - 'Pro!J.tXtot fciAAot (la alte mscr. lipsesce
r.) 'IC17ttX\IOt 31jC11Xptl!.cX!J.. :t Dioec. II, c. 152.
!'il. Sipota. Vedi numerulu precedinte.
52. Stirsozila (var. storsura). Vedi Nr. 34.
53. Zyred. Vadi Nr. 12.
c. Gallenns
54. Ni nou. Galien dice co Dacii si Dalmati i numiau lilinon, plant'a veninossa
Helenion, si se serviau cu dens'a a otravf sagetile, si a purga
boii (25).-Pote co Ninon este unu cuventu stricatu d'in Belinus pe
care De Belloguet, Gloss. Gaulois, I, p. 150 ed. II, ilu allatura cu
Kimr. Bela, angl.sax. belene, caled. felen, roman. pelinu, alb. pelint,
lit. pelinos, lett. pelleres, v. slav. ne.w.IHl\ polon.
piolym, piolum, n. serb. polyn. (26).
(25) Cf. Theria], ail. Pis.
(26) Dlu PapadopoluCalimachu considera eli numiri dacico anco urmatorelo trei :
1. r:":t:><vlj, fierea pamentului si scnzura. Acesta. isi iea numele, dico Dioscoridc (lll c. 3),
de pc Gentici regele Illyrici, cellu anteiu care a-inTentnt'll.- Cnventalu nn ni se parc ca1uu pute
int.ro. in glosnrulu limbei ,]ace, pentru co inventatorulu (?) unei plante va fi fostu unu rege o.lln
Illyriei.
2. farfnra seu pustulago, podbaln. nr c. 116, spune ca ciaoi
este unu cuventn bessicu. Dapo Herodota, Bcssii eran Thrnci, prin urmare tle unu nemn cu Getii
si cu Dacii (op. cit. p. 16).
3. D-lu Papadopoln-Calimachu dire : In Dioscoride mai gasimu ua planta ce si asbdi
"se numesce totu asia la noi, si care la Do.ci so numiti Sfecla, :!:9txh
1
si citeadia pe Dioscoride cap.
137 tl'in cartco. II, de Acest'n ansa este ua completa errore 11 invetiatului nostru aca-
tlemicu : mni anteia, scrierea ;;epl de Euporistis, cn tota certitu.dinea se pote dice, co
nu apartine !ni Dioscorides, fiindu cellu pucinu posteriora secolului alln siesselea dupo Christosu.
Spreng-el op. c. 1, XIV -XVII a dovedi tu acest'a prin urmatorelc: a) Scrierea in cestiune n'a
fostu vre unui autorn grecu posterinru, seu vre unui vcchiu interpretu; b) Ea nu se afla
de cotu intr'unu singurn manuscriptu, mscript. Angust&!lu, pc caro Moibanus, si dnpo mortea sea
C. Gesner, l'a datu la lumina; c) Intr'ens'a se compara odorulu plantei (convall11rillt
www.cimec.ro
217
2.
Numi personale gete si dace.
a. Gete.
1. Photius 166 si 366.- Unu nume geticu pote, ansa cu forma de totu

2. divinitate, Herodotu IV. 94. Leo (1. c. p. 177) lu dedure d'in sskr.
jan-le9ya, ua. fiintia de care se apropie cine-va prin mesageri; iar
Grimm (Ueber lornandes und die Geten, B9rlin 1846, p. 25)- d'in
Gibuka, Giuki=dator, s6u Jeizis=goth. leisa lais lisum. - Rosler
(Einiges ub. das Thrak.) vede in partea a dou'a a cnventului: vechiu-
baktr. yazata, sskr. yajata, v. pers. yazd d'in yazu mare, nou-pers.
iezd-n ; ei:zis este dera=eizit-s, mai comparandu-lu cu numele
sarmatu 'IEC8a"(o;, si numele thracu d'intr'ua inscriptiune
Pentru partea anteio , elu compara pamphyl.
3. Dio Cass. 51, 2&: fstli>Y Comp. numele thracu Didix-
Didigis Nr. 113 Albert Dumont, lnscriptions et tno-
numents {igures de la Thrace in Archives des mi11sions scienti{iqtAes
et Litteraires, a III-a serie, III vol. 1876 p. 170), si - gis.
(ib. Nr. 192). (27).
majalis) cu alia moschalai, ce na gasimu pentru anteia.-6ra mentionatu in secolulu V-le d. Chr ..
de clltre a.rmenulu Moise dsla. Choren, si in alin VI-lea de cotre Cosma JndicopleusteR; d) In car
tea II, c. 63 se Tllrbesce de ua mesura de greutate cu care medicii incepusera a se servi
forte tardiu dupo Constanti nu cellu mare (in sec. XII si XIII); si in fine, e) Espressiunile: 'fHXtrY.Lb)aov
(lib. II c. 6i), a1>iXA7j, in loca de -:puy6; (lib. II. c. 137). vr,a-;tY.6; in locu de azaO.tilo; in locu
de O'"aii,Eo;, -;;-:{pEo; in lOCU de -;;-:{pt8o;
1
indica in chipu invederatu Ua e110Ca candu deja Jim\J'a
greca incepuse sa barbarisedie
A.llu douilea, admitiendu chiaru pe Dioscorides de autoru alin scrierii de E'ttpotistis, in nici unu
loeu dintr'en11'a nu se dice cu : la Daci se namia vreua planta. sfecla, aylx/,r,. Pas1.giulu Ia care no
trimite d-lu Papadopolu suna: Iib. II. c. 137 (t. II, p. 328, ed. Kuhn): <ootoJ atv arr<'xAr,
iar pe latinesce : liquor papaYeris cum aceti faece illitus Iic6rea. de macu mestecata cu
drojdii de este unu cuventn stricatu d'in ?{Y.Icr.. ce provine d'in lat. faecula deminu
tivu, faex, drojdia, faex Tini, usta, drojdii de vilm, de unde a110i : lat. med. tartarum, fr. tartre.
germ. Weinsteinsalz, substanti'a sar6ssa, care, in chipu <le c6ja, se depune pe d6gele butiloru de
Tinu.-Despre <fEXA?J vorllesce Galenus de compos. sec. loca, lib. 1, t. 4 p. 490.- Cellu d'antciu
a intrebuintiatu form'a. tr?EY.A7j in locu de este Alexaudrp de la Tralles d'in &ccolulu VI-lea
d. Chr. (lib II, p. 630; conf. Paul Aeg. 3, 18. 7, 13).- Fora indouiala cu drojdi' de o9ietu nu are
nici de cum a face cu 11ec;Z'a r!at. beta, betn rubra, fr. poine; porree, bettc), cuventu imprumutata
de romani d'a dreptuln ne b vcchiulnslavonescu Cl:!'kKM, CREKA'li, n. slav. rllss CGEKM;
eomp. magh. czekla.
(27) De la numele deduce d. PapadopoluCalimachu (op. cit. p. 24j or:ginea numelui de af-
15
www.cimec.ro
218
4. regP, Plutarch. Anton. r. 63 : Mi ltXP o fwiiY
7to).).ij arp1Xttr:f
5. rrge. Pau8anias 1, 9, 7. Strab. AN'ian. Mithrid. 32, Justin 16, 1.
Po'yaen, Stratag. 7. 25. Doricdes- intr'unu codice (Polyaen, 4. 16).
6. UA!LOA (var. Z<iA!LQ;t<;;, Herod. IV. 94, Strabo 297, 304
numai form'a Dupo Boettil'her, Zeitschrift der Morg. Ge-
sel. IV, 68 cuventulu se compune d'in C1XAfL6c:, ciarman,
pers. germ, cutis, corium, pelP, si- rlxa, osset. ars, armen.
arg, kurd. erg, asiaco ciarm+rlxa semneadia pelle
de ursu.-Cuno (op. cit. 341) lu deduce de la slav. za, post, trans,
&i mrukati Brssel, (De rebus Geticis, 44), cugeta la zend.
zem, sskr. gam=grer. pj, zemar sub ramentu,, si sskr. kschi, zend.
ksi ca locui:. asia co zamarski=zamolxi=cellu ce locuesce sub pa-
mentu. Leo (1. c. p. 178), d'in sskr. ochiu intunecatu,
gotb. Hamul-augis. - Adanrat'a etym')logie anso este a lui Fick,
vedi mai susu, glossele thrace, v.
7. Dio Cas11. 51, 26. Dupo Leo (1. c. 193)=-sskr. leu, si eksha or-
ganu allu simtiului, ochiu de leu, sentimentu de leu.
8. rege, Satyr. fragm. la Miiller.-Horat. cd. III, 23.- Fior. IJ, 2, 28.
Finaluln indicandu unu deminutivu obidnuitu la Thraci (Vedi
Dumont, op. cit. p. 193), e deminutivulu lui Cothes,
Despre thraculu Cotys vedi Liv. 42, 29, 51, 57, 67; 43, 4; Caes. b.
dv. 3; Strab. 321 fr. 48.-Comp. daculu Cotiso, mai la vale.
9. Satyr. frsgm. I\fiiller. Comp. thrac.- M1Joa&1.Jc;. Xenoph. Anab. 7, 1, 5.
10. Dio 51, 26. Comp. dac. Orolel'l.
11. Seothes nume gttu si thracu forte comunu. Polyaen 7, 25;- uga
thracu, Ortlli 5433.-sacerdGte getu: Iordanes 30, ed. Closs. Rosler
(1. c.) cugeta la zd. zaotar, zaothra, sacrificatoru, prPotu, iar Grimm
(Ueb. lorv., 48) la goth. Thicda, Tbiudis, v. germ. sur. Dioto.
milie Dabij'a, de si de siguru era mai naturalu se apropia pe cellu d'in urma de slavieulu
1
\,L\Iilll'l\,\, de la radecin'a A\li. Vedi Miklosich, die Bildung der Slavhchen in
Denkschrieften der Wien. Akad. vol. 10, v. i\Aii, si ir seri pliu nea slaTona ap. Henzey, Mission ar-
cheol. de Jl,factidoine, Paris 1874 p. 320, gasita la monastirea Treskavetin in 1\facedoni'a., cu numele
AAiiHl'l\ll&h, care se traduce 1\dlitteram : Sa fie viu !. (dahi-jiv).
www.cimec.ro
219
12. T!pt<;. Polyaen 4.16; Comp. thrac. ThucyJ. 2,95 ; Diodor fragm. la
Miiller 2, 15.
b. Dare
13. Bbut<;, descoperitorulu comorilorn lui Decebalu. Dio Cass. G8. 14. (28).
14. Stt ab. VII , 3 11; lluroistrs, BurobosteP, Rubobo-
ste!l. Trog. Pomp. 32, llurvista Iordan. de reb. get. c. 11. Dupo Leo
(p. 188)=sf!kr. bhairava, a ngrozi, si a inspira, ingrozitoriu.-
Rosler (1. c.p. 113) vede in pa1tea finale pe pers.
vsta stapenitoriu (comp. numPle personalu gentilia Bt
atoY[(X, BtatroY, B[at-tpo;, Grst-styrum si dero Buro Eell
vouru aru sfmna cintinan, latu:t, llurovista aru correspunde atunci
dupo sensu grecului D. Lauriann tlstori'a Romaniloru, T,
60, ed. II) cugeta la Boiorum victor, iar I. Grimm (Ueb. Iornand., 48)
compara in partea sea finale cu Ariovistos.
lo. sacerdote. Strabo Vlf, 3, 11. Dicenens Tord. 1. c. c. 11. Dupo I.
Grimm (Ueb. Iornand., 48) arn fi=Taihuueis.
16. rege dacu. Strabo VIII, 3, 11. Decibalus la Aurel. Victor Caes. c.
13. - Pollio II, 111. - Leo (p. 188) lu reduce la sskr.
Dbhaka- b:ila cputerea Daciloru, Dacorum robur, Dacorum corpus:..
Partea finale- este fora indouiala aceiasi cu thtyg. regt>,
care apartine mai anteiu Je t6te slavicului bolij mai marP, mai forte.
E mai pucinn corectu a compara lat.. val-ere, v. iricu flth (=vl&-ti-)
domnie, si s-kr. bala puterP. Verii Firk, Die fhemalige Spracheinheit
der Indogermaoen Europ_as, p. 412. - Ueber Brumalien
u11d Rosalien , (Sitzungsbericht der Wier. Akad. 385); Rtlsler,
Einig. iib. das. Thrak. 1. r., si Dacier und p. 87, compara
si d'in inscriptiunile olbice (29). - Cu Dece-
(28) D-lu Pa.padopolu-Calimachu vede in BtxuAt, lltxoA-t; --nisce lecturi gresi te in locu de R1xtl-t;-
numele stravechiu dacicu Vicolu, pastmtu chiaru si pene asta-di prin poporulu romanu si
nume propriu, si in substantivulu cunoscutu: vicolu (furtuna, tempcstas, slurmwetter) 1 Vicolu
ansa,-in Tiarr'a-Romanesco.: viscolu-, e fora indouiala slavonesculu: (verb. K:&C-
KO.d\!>,\'1'11 agitare) cum si rom. viforu in acelasi intiellfsu, este cura tu slav. BHXOPJ., RHXPio.
(29) Boerkh, Corpus Inscriptionum Graecarum, li, 2070. 20G7, ren du 13 -lG:




www.cimec.ro
220
balu este de compara.tu si Regebalus tatalu lui Bargathes, ltureu de
origina (C. I. L. III 4371). I. Grimm (Ueb. Iorn., 49) reduce numele
la numele poporului got.hu Taifali (Tai- fiindu in locu de
Dai=D.!hi, Daci). Vedi mai departe Decibalus d'in inscriptiuni.
17. frate lui Decebalu. Dio Cass. 67. 6. 7; comr. rege thracu,
Strab. 624. Diodor. exc. 23, 602. Diogyriil h Valer. Max. 9, 2, 4.
18. Diurpaneus dacu. Oros. VII, 10 dupo ultimele carti alle Htstoriilor" lui
Tacitu. Iordan de reb. Get. c. 13 Dorpaneus, D<>rphaneus. - Leo (p.
188) cugeta la sskr. durpni cellu ce are man'a. tare, pntllrnica iar
Grimm Iorn., 50) compara goth. Daurpaneis, v. germ. super.
Dorfuni.
19. ilotip::t<; rege dacu. Dio Cass. 67, !>.6.- Ro3ler und Roman. 87) com-
para numele Turesis. Tacitu Ano. 4,50, iar Le9 (p. 188), sskr. dursa
celln greu de invinsu.
20. Como!!itus rege, Iodan. de reb. get. c. 11.
2l. fotiso regP. Dio Cass. 54. 36. Horat. Carm. III, 8. Florus Il, 28; Sueton
Aug. 63, acelasi cu thraculu Cotyil, si get. Cothelas. Vedi mai susu,
glosse thrace, rtym. lui Koto-.; lupta torn, resboinicu.- Radicaiulu
Kot- este dfsu in Thraci'a; cf. Koto<;. Konjt<; '(ata, Kott<;. - Grimm,
U.b. Iornand., 31, apropie Cotiso mai multu de v. germ. super.
HuozCl, de catu de K6to;.
22. Oroles, .T ustin 32, 16, 'PooA"'Jt: Dio Cis. 51. 26. - Grimm lu deduce d'in vc-
chiul-slavu orillt vulturu . Cuno.(p. 341) din v. slav. ralo caratrum,
=oralo; iaru Leo (p. 193) d'in sskr. uro (din al&9a} Unu omu
cu peptuln tare, virtosu.
23. Scorylo, Frontin, L 10, 4. Ior.Jan. c. 12 Corillns. -Pentru finalulu
-ylo care pare a fi deminutivalu, corup. numile thrace : Cerzula (Cer-
Dizala (Diza) Pollula
(Poles) Lenub, .Asdula (Asdus) Sintula (Sin tus) (Susus) Sada.la,
Cote la (Col hes, (30).
24. Sitalcus, Iorn. c. 10. Thucyd. 2, 97. Comp. Dio Cass. 51, 25.
(30) Domoot, op. d p. 1!13. - Tomosehek, Ucber Btumal. uncl Roialien.- Riisler, Einig.
iib. d. Thrak.
www.cimec.ro
221
Finalulu se gasesce in mai multe numi thrace: es. 'PCJtp:qra/..-
'l'* rege thraco.
25. Susagus, capu dacu. Plin. Ep. ad. Trajan. U. - Pentru sufflxul obicl-
nuitu si in ossetic'a,--compara nu mile sarmate ai pontice : v
v (31) Andagus (32).
213. Vezinas, primulu dupo Decebalu. Dio Cass. 67, 10. Leo (p. 193) cu-
geta la sskr. va9i ccualitate divina, puterea dieiloru nud si ==
divinu, puternicu, pre puternicn.
c. Numi personale dace cullese d'ln iuscrlpllnui.
D'in celle apr6pe ua mie inscriptiuni latine gasita pe tcrritoriulu (33), si
pene acurnu cunoscute, cellu puci ou ua a diocea parte d'in elle ne presinta ua. serie
de numi p!'rsonale, cari nu suntu nici latine, nici grece, nici asiatice, ci cu t6ta pro-
babilihtea. suntu thraco-illyrice. Conclusiunea imediata aru fi dt elle apartina ropu-
latiunei indigene dace, care a continua tu a traf si dupo cucerire, adopti.od u limb'a
si obiceiurile Ansa, pentru co se scie co printre nouii colonisti adusi
de 'l'rajanu in Daci'a, ua parte fu d'in Dalmati'a si Pannoni'a , urmeadia dt unele
d'in aceste numi se cuvinu anume populatiunei illyrice, prin urmare trebuescu deo-
sebite d'in list'a onomastica curatu daca .
. Mai inainte de a da acesta lista in ordine alpha.betica se consider:tmu mai de a-
pr6pe monumentele epigraphice cu cari ne servimu in akatuirea ei.
No. 1. (C. I. L. III 917).
D
AIA. NANDONIS. VIXI'l'.
ANNJ:S. LXXX. ANDHALJA
BIIVVAN'l'IS. VIX. ANI::i sic
LXXX. llRICENA. VIXI'l' ANIS
XL. IVSlA VIXI'l' ANIS XXX SlC
BEDARVS. VIXIT. XII POS. OUl
TVM. EL HERCVLANVS. LIBER
TVS. PA.TRONE. BENEMElt
D(is) m(anibus). Aia Nandonis vixit annis LXXX. Andrada Bitunntis vix(it) 1\nis LXXX, Bri-
cena vixit anis XL. luslt]a vixit anis XXX. Bedarus vixit XII. Pos(t) obitum ei Herculalius li
bertus patron(a)e benemer(enti).
(31) Ri:isler l. c.
(32) Corpus Inscl'iptionum Latinarum, Vll, Nr. 295.
(33) Corpus Inscr. Latin. III Nr. 786-1640; 6245-6288; - bphemeris epigrapllica, voi. li
(1875) IV (1879).
www.cimec.ro
222
Acesta inscriptiune la Thord'a in Transsilvani'a Pste epHaphulu unei familii,
pusu de unu libertu (ierta tu de robie) Herculanus pentru patron'a sea, probabilu
Aia, in samnu de D'in calle optu numi cuprinse, numai Iusta si
Herculanus suntu latinesci.
AIA, nume de femeia, nu'lu mai iotampinamu in alt9 monumente, afara de ua sin-
gura data in Ispani'a (C. I. L. II Nr. 818 (Aia).- Aflamu anso in Pan-
noni'll. superi6ra AIO (C. I. L. Ili, 4597) AISIA (C. I. L. III, 4033), AIO:M
(C. J. L. II, 2822); AIIO (C. l. L. II 2782).
NANDO, gen. Nandonis, tata alu Aiei (iara nu sociu, caci numai 10 inscriptiunile
familiiloru nobile si celloru imperiale, genetivulu indfplinesca lips'a
cuventttlui conjux). Nu se gasesce in alte inscriptiuni. Eite curiosu, cum
generalulu Creuly (Liste des noms supposes gaulois, tiras des inscrip-
tions, in Rcvue Celtique, t. III, 153. 297.) face unu singuru nume pro-
priu AIANANDO:-IIS, fiJra Se observe ca in inscriptiune, intre AIA si NANDONIS
se afla unu punctu. Elu anco, tine cuventul u dreptu gallicu, de ro fora
temeiu. Totu astu-feJiu, si numile ANDRADA, A1'TA
1
BITICENTVS
1
DATO, BITIVS
1
DHJGISA
1
MVCAPORA, l\IVCASlVS
1
MVCCASENIA
1
NATOPORVS, PIEPORTS
1
SARMIZEGE-
TH\'SA1 SATURA, SEVTHE
1
'fATAZA
1
'l'IATYS
1
ZIA, Despre t6te acestea vadi mai
la vale.
ANDRADA, nume femeescu, totu asemene-a. Comp. Andere, Anderesene, numi celtice
de femei, si .:.andre, andere in dialectele francese de adi cu sensu de
.:femeia.- Vedi Desjardins, Geographie hist. et adm. de la Gaule Ro
maine, Paris 1878, II p. 396.
BITVVAS ntis, nume masculinu. In acesta forma nu'lu mai aflamu nicairea, ei in
form'a BITVS (C. 1. L. III 356 .. , 6135, 104), BITHVS, (C. I. L. III 703,
707), Bttcx, ABITVS
1
'DITIVS,
1
BITHOCVS
1
BITITRALIS
1
BITHOPORVS, TRAIBITilYS, etc. (Inscriptiuni ap. Tomaschek Ueber. Brum.
und. Rosal., p. 383 seq.; Heuzey et H. Daumet , Mission archeologique
de Macedoine, Paris 1874, inscr. Nr. 68, 87; Alb. Dumont, Inscriptions
et monuments figures de la Thrace, in Archins des Missioos scientifi-
ques et Litteraires, troisieme serie, t. III (1876 p. 189), numi cu tota
certitudinea thrace si cari figun!dia numai re monumente d'io peninsul'a
balcanica. Totusi vedi C. I. L. II 2984 : BITICENTvs.-Cf. Bithys fiulu lui
Marte si alu Setei sor'a regelui thracu Rhl)sos (Tit-Liviu, XLV, 42).
BRICENA, n. fem. identicu cu BtpY.sYYcx, fiica lui alban. calbiciosu,
www.cimec.ro
223
cenusiu, (Tomaschek, ZeitschrifL fiir Oesterr. Gyronas. 1872, p. 141 --
157). Comp. nmcco (C. I. L. IIl 4724, 6010,u in Noricum).
JEDAHvs, o. masc.-Comp. GJoss (Untersuchuogen iiber die Inoerverhii.lt-
nisse des Trajaoischen Daciens, in Archiv. fii.r Siebenbiirg. L':mdeskmde,
Hermannstait 1874, p. 128) compara cetatea Arkobadara.
Numele Bedarus se mai gasesce in inscriptiunea urmatore descoperita
la Zgai'a, apr6pe de Ceroeti (distr. Mehedinti), si care adi se pastreadia
in Museulu nationalu de anticuitati. Vedi reproducerea esacta a moou-
mentului pe tab. XII.
Nr. 2 (C. 1. L. III, 1585, emendatiuoea O. HirscJhfeld,
Epigraph. Nachlese, p. 57.)
INTERFECTA A LATRO
ET YINDICATA
VLCYDIVS BAEDARI
E'l' SVTTA, EPICADI
P. P, FIL. TIT. P.
D. 1. M. VLCVIJIVS
BDARI. VXI. AN. L.
clnterfecta a latro(ne) et vindicata Ulcudi11s Baedari et Sutta Epicadi p(arcnt'!s) p(ientissimae)
ll(iae) tit(ulum) p(osuernnt).
cD(is) l(nferis) m(anibns), Ulcudius B(e)dari v(i)xi(t) an(nos) L.
Numile vtcvmvs m. si SVTTA f., nu ne mai intempioa in alte monumente. Alaturi
de svTTA punemu SVTTO gen. svTTINrs, n. barbatescu dintr'ua inscriptiune d'in Daci'a
(C. I. L. III, 1262). Compara si Y'l'TA (C. 1. L. III 3598, Pannonia superior) ; si VTTv
Elvissonis f. (C. I. L. III, 5523 Noricum; Ephem. epigraphic. II Nr. 667). - Pe
EPICADVS ilu mai gasimu de -cioci ori- in tablele cerate descoperite in Transsilvani'a
(C. I. L. III Tabellae Ceratae II text [Epi]cadus, si marturu; VI martur : EPICADI
PLARENilns QVI ET MICO; XX mart. AEPICA[DI]; si de trei ori in inscriptiunile totu d'in
Daci'a : (C. 1. L. III 1784, 1820, si K., Gooss, Archaologische Analekteo, in Archiv
fiir Siebenbiirg. LandeskundP, 187 4, p. 173). - Tomaachek (Zeitschrift fiir oesterr.
Gymnas. 1872) sustine ca Epicadus este unu nume curatu illyricu, citaodu : T. Liv :
44, 30, 3 : Ettritus et Epicadus; 13 : peditibus Epicadus equitibus Augazus prae-
erat i Sueton, .Aug. 19 : Asioius Epicadus ex gen te Parthina. - Inscriptiunea de la
Lychoidos (Hahn Nr. 1) : 'E1tbt1Xot;
www.cimec.ro
224
Nr. 3 (C. I. L. III, 1488, la Gradistea).
D M
AEL. ANDENA.'E
AEr,. MACRINVS
EPIDIANYS. QVI. E'l'
EP!DllS, ATg.
COL. ET. M!CRINIA
MARCI!, FIL
fOSVERVN'l'
D(ie) w(anibos) Ael(ii) Andenae Ael(ius) Macriuus qui et Epidins,
eol(oniae) et Macrinia Marda fil(ia) posueront.
Cu ANDENA nume barbatescu compara ANDVENNA BATONis (table cerate 1. c. III si
t. cer. II. [Andu]eia Batonis; t. cer. VI martur ANDTNOCNES; diplom. milit. C. 1. 1.
III. D. II : ANDEDVNIS (Varcianus) si ANDE (C. 1. L. III 2824 in Dalmati'a), !ND!GVS
(C.l. L. VII 295). EPIDivs, n. m., EPIDIA n. f. ne mai OI}Curge in Dalmati'a (C. J. L. III
1928; 1761).
Nr. 4 (C. I. L. III 1559, la Slatin'a, intre
Caransebesiu si 1\:lehadi'a.)
D M
P AELIO
ARIORTO
11!1. TIR AN M
D INtE:R.{te
A LATUONJB
VIX. AN. LVII
DIGNA CON
PIENTISSIMO
ET. P, AEL r..FIL, El'. P
AEL, VAL, FIL, E1', V
DARVS, N, B, P
D(is) m(anibus) :P. Aeli(o) Miorto (?) IIII vir(o) an(nuali ?) m(unicipii) D(robetarnm ?) in-
[t]ei[fe]c(to) a latronib(os), vix(it) an(nos) LVII. Digna (?) con(iugi) pientissimo et P.
1
Ael(ius)
fil(ius) et P. Ael(ius) Val(ens ?) fil(ios) et Udarus ne(poa) b(ene) [m(erenti)], p(o1uerunt).
Acesta ioscriptiune ne arretta co P. Aei. Ariortus magistratu (quattuorvir) allu
municipiului Drobetae (adi Turnulu-Severinu) are numai gentilica latina (P. Aelius),
pe dtndu cognumele lui, ARIORTVS, ca si allu nepotului seu, YDARvs, nu este romnu.-
Gooss (l. r. p. 128) compara Ariortus cu numele regelui Cappadociei Ariorthus (Strabo
Geogr. 537 C.1saub); iar Udarus cu cetatea Utidava. Mai bine anso e de comparatu
www.cimec.ro
225
Udarus cu Bedarus de mai susu. DJGNA, numele sociei lui Ariortus ni se pare curatu
latiuu (Comp. Digna C. 1. L. III, 4181, 4278; Dignilla ib. 5527, 4001; Dignu11
3864 , 4452, Willmanti, Exempla Inseriptionum Latioarum , Berolini 1873,
Nr. 2261 (Dignilla), 258 (Dignus); Dignitas (C. 1. L. II 87) asia co Gooss reu ilu
pune in list'a numiloru dace (op. susu cit. p. 126).
Nr. 5 (C. 1. L. 111, 1435 la Nagy-Osztr6, in
Transsihani'a).
MEHC. AVH
SA Cit
C. SEX. ATTA sic,
PRO ::;!U'l'E
FILIORVM
Merc(urio) Aug(usto) Sacr(um), C\aius) ::lex(tu8) Atta pra salute iliornm .
.&Tl'A o. bll.rb., comp. ATTA o. fem. C. 1. JJ. II 2683, 2684; !TTA C. I. L. VII 290;
ATTO C. I. L. IH 6010,as, !TTV gen. Attunis, Nr. 4937, 4953, 6504;
A1"t'vs, Nr. 5354, tote in Noricum; AT1'VJA n. f. (4556, 1899), A'ITVS
C. 1. L. VII 1336,lu; ATTVSA n. b. C. 1. L. VII, 1330,5.
Nr. 6 (C. I. L. III, 1156aoid. Alba-Julia).
SVLE
P'L. AT'l'A
LV lOTV"
L. S.
Suie. Fl(uius) Attalus yotum l(ibeas) ii(olyit).
SVLA, 1umele pote allu unei dieitati topice daca, compara-In cu numele thracu soLA
C. 1. L. III. 787 ; seu bessicu : svssvr.A, Orelli 3552, si cu dieitia Sol
(t"ij { o ~ ; q l:roJ.) d'in Bosphorulu Kimmericu (C. I. L. III, 1156). In Bri-
tani'a s'ador divinitatea Rul [pro salute Sulis] personi.ficatiune feme-
nina a dieului Sora, carui'a anticii Germani ii atribuia se.xulu feme-
escu, si pe care Romanii d'in Marea Britania illu associa cu Minerva :
Deae Suli Miuervae .
.t'l'tALTS n. b., compara C. I. L. III 4743 A'fTALO g.-nis, Nr. 5029 A'l"l'ALVS Donni
filitll!, ambele in Noriemn.-C. 1. L. II 3029; C. 1. L. VII, 1336,tec.;
1336,1 O.'i,
www.cimec.ro
226
Nr. 7. (Hirschfeld, Epigr. nachlese).
TVRMASGADA
MAX. MAIIMINVS ET
IVLU.NVS MAXHliNVS
EX VOTO) POS
Turmasgada . .Max(ioiUs) Maximinus et Iulianus Maximinus ex voto po(uerunt).
Acestu altaru, care Re afla in collectiunea d-lui C. Boliacu, contine pare-se in
TVRMASGADA numele unei divinitati topice a Daciloru. - D-lu 'l'h. Mommsen ansa
propune (Ephemeris Epigraph. II (1875) a citi TVR(m!i) MABGADA(e). Comp. mai josu
'l'VRME SOIE.
Nr. 8 (C. I. L. III 1270 langa Abrudu).
DM
l'LANlO B
AEZI QVI
E'l'. MAG!S
TRO. VIX. A.
L. MAXIMA
C. B. M.
Di(s) m(anibus) Plo.nio Baezi qui et magistro, vix(it) an(nis) L. Maxima. c(onjugi) b ~ e n e m(erenti)
BAEzvs n. blrb. compara BAEZOCRvsv n. fameiescu C. I. L. III 2781 (Dalmatia).
Nr. 9-11.
C. I. L. III 1043 (Alvinez): BVBALVS. Comp. C. 1. L. III 1527
1
(in Daci'a); 3095
(Dalmatia). Pentru- BALVS cf. mai josu DECIBALVS; pentru BVB-vedi
C. 1. 1. II. 5000, BVBBVS.
C. 1. L. III 1267 (Rosi' a): Ephem. Epigraphica IV, Nr. 417: CLoNvs si MAMMVLVS;
pe cbtu scimu nu se mai afla in alte inscriptiuni.
Nr. 12 (C. I. L. III 835).
D.M
AEL. DIAIES
VIS. AN. LXXIV
ET POSVI. AV
RELIVS DlTV
GENIVS. FILiv
ET. HERES PATRI
CARISSlMO
B. M,
www.cimec.ro
227
D(is) m(anibu&), Ael(ius) Diaies vis,it) an(nos) LXXXV, et posui(t) Aurelius Ditugenius filiu(1)
et heres patri carissimo b(ene) m(erenti).
DIAIES, cf. DIALO C. 1. L. III 4146 (Pann. super.); mvs C. I. L. III 986 (Dacia).-
Gooss compara Diurpanes Diaies.
DITVGENIVB
1
cf. DITO n. tem. C. I. L. III 1927 Dlllm1tia, DITVS (Daversus) C. I. L. III
Dipl. XVI; DIVZENVS (Bessus) Dipl. I.
Nr. 13 (C. I. L. Ill 799).
d. m , , , ) S. MVCAPORIS
eq. al J<'HONT (onianae)
vix. ann .. m. AEL. 111v[capor eq](es)
, , , a\ LAE. EIVSD (em).
MVCAPOR cf. C. l. 1. lll 852 (totu in Daci'a) :
Nr. 14.
NVS. VIX. AN
AVRELIA. RE
VII. AN.
MVCAPOR este unu nume de siguru dacn forte obicinuitu la Thraci ; pentru sufix.
-PORVS compara numile thrace si dace : MVCAPORA uxor
Firminio Valenti (Dumont. op. cit.) j BITHOPORVS, DACPE'rOPORIANI (To
maschek, Ueber Brum. und Rosal. I. c.); NATOPORVS (Orelli III 510),
PIEPORVS (Orelli id) SEMPOR
1
(Dumont. Nr. 63)
(Dumont 69) Derziparus, Zyparus etc. Vedi si TAPORVS Inscr.
Helv. 881, 950, 1018.-Pentru form'a MVCA compara MVCAPVIS n. fem.
C. I. L. III 809 (Daci'a); MVCATER Sola, C. 1. L. III 787 in Daci'a:
Nr. 15.
APOLLI
N. SAC.
SOLA
ii!VCA'l'RI
VET ALE. F
RON. V. s.
Apollin(i) Sa(crum) Soia Mucatri vet(eranus) al(a)e Fron(tonianae) v(otum) s(olvit),
www.cimec.ro
228
JHCASENVS Cesorioi C. I. L. III 1195 (in Daci'a); (form. genetiv.) 6157;
IIVCABIS, 3558; MooxatpliAYjC (Dumont, Nr. 9. 14) MVCATRALIS (To
maschek
1
Ueb. Brum. und Ros. p. 384) KVCATRA n. ba.rbat. C. I. L. lil
3394; 2009, 6335,z : MVCCASENIA n. fem. (Inscriptions Aotiques de
Lyon, par Alph. de Boissieu, Lyon 1854 p. 321 : Yvcc,ISENIE l'ORTV
N!TE CONllGI IURISSIME EX GER. SVP).
Nr. 16 (C. J. L. III 847. la Gyalu).
'.A l'R. fABIVS SIG
AL. SJI,. VII. ANN.
lXVllll M II.
AVR. REBYRVl!>
VET. IT fABIA
FII,IO PIENTIS
!IIMO P
S. R'l'. SIBI
[U(is) )l(anibu&)] Aur(elius) FaLius sig(nifor) al(ae) Sil(ianao) 'ix(it) ann(os) XXVIIII, m(enses)
XI. Aur(elius) Reburus vet(eranus) et Fabia. filio pientis11imo p(osue1unt) s(uis) ct sibi,
REBVRVS ne 'ntempina in inscr. C. 1. L. III 5087 (Noricum), Dipl. mi]. XXI [RE-
BVRVS Severi filius (Hispanus)]; C. I. L. VII, 1336
1
895-897 :
BVRRVS j 1193 REBVRRVS Severi f.
1
201: REBVRRINVS,tote in Britanni'a j
WillmaDS
1
Nr, 1566.- 'l'. CRISPIVS REBVRRV(FECI'l', inscript. gasita la
Nimes in Francia. Vedi plans. VI, lus a In. Sorbonne
1
Ar-
cheologie, Paris 1867.- Nimicu der' siguru nu vorbescerpentru thra-
cismulu numelui REBVRVS. Gooss (1. c. p. 128) ilu compara cu numele
regelui dacu Burivista.
Nr .. 17. (C, I. L. III 1195, Ja Alb'aJulia).
DM
MVCASENV
S. CESORINl
AEQVEB Eiiils
GVL COS VJ
XlT ANNIS-XI
RESCV TVRME
SOIE. COIVI
PIENTISSIMA
POSVIr
D(i11) m(anibus) Muca.senus Cesorini aeques ex singul(aribus) co(u)s(ul&ris?) vixit annis XX; Rescu
Turme Soie co(n)iu:z pientissima posuit.
www.cimec.ro
REscv TVRMI!: sorE numeie sociei lui Mucasenus suntu de totu curioase. REBCV lu
mai afl.amu diminutivalu in Tabl'a Cerata Ja (C. 1. L. III): RESCVLVB;
in inscriptiunea de la Eregli (Perinthu) {Dumont, l. c. Nr. 63 p. 144).

AKAIETEPl'ETHN
u[bv [o] X!Xt of
opot tbY E!lt>tWY Clllltlipot Xott eUep"(Et1jV.
in rege thracu, Dion. Cassius, XLVII, 25, si in
orasiu in Thraci'a (Nicand. Ther. Schol. 460.- TVRME(a ?) sorE, comp.
CU TVRMASGADA de mai SUBU ; SOIE comp. Cll SOLIA Loturi f. 0. J. L. Jll
5487 (Noricum), si cu BOLA de mai josu.
Nr. 18 (C. 1. L. III. 1322, in Daci'a).
Unu calaretiu. Inscriptiuoea este de in11emnatu pentru
multele si variatele sele ligaturi , pe cari d'in lipsa de
semne nu le putemu reproduce.
DM
T, A \'R, AFER :OET.l\IATA PRINC
ADSIGNATO EX SPJ.ONO
VIX. ANN. XXX. AVR. SAT
TARA. T.lB. PATR. OPTlMO P
D(is) m(anibus\ T. Aur,dius) Afer Delmata. princ(eps) adsignato (in locu d.e: aJ. daslgnat11s) ex
m(unicipio ?) Splono. Vix(it) ann(os) XXX. Sattara lib(ertus) patr(ono) optimo p(osuit).
SATTARA n. barbatescu, comp. TATTARIO C. I. L. lli 870,, in Daci'a;
Procop. Goth. IH, 39; GESARA (Ephem. epigraph. II 885) :
1 O 11r: SILVANIVS
GESARA
V. S, J" L. M
l(ovi) O(ptimo) Al(aximo), Silvanius, Gesara v(otum) s(olverunt) l(ibentes) m(erito).
Cu comp. localitatilf dace Germisara.
Nr.l9-24.
C. I. L. III 969add. MOCIO comp. C. I. L. III 69-tl : Mocianus Ingenui f., 4944
Mogiancus.
C. J. L. JII 124_3. SECCIA, comp. SECCIO ib. 5057. 5589, -1756 j SECCIV9. i564.
www.cimec.ro

C. I. L. III 1525 SlSIATA, comp. sisiATA ib. 4181; stssiA Adiutoris f. ib. 5075;
miA
1
3285
1
4983a; SISIV 0, fem. 3659; MVCASENtS 6137 i
sEsE, sm, Tomaschek (Ueb. Brum. uod Rosal.)-mEIA C. I. L. II,
3310.
C. 1. L. IH 787 EOLA n. barbat., comp. soLA de natiune Bessu C. I. L. III Dipl.
XX, si SOLIA Loturi f. 548 7.
C. J. L. 111 804 THEMAES. Pe monumeotu se vt'dn sculptati patru 6meoi cu barba
mare, ua femeia. si unu copilu, rari tinu cte unu paharn in mana.-
cf. 1472 totu in Daci'a; THEl'l!O Nr. 1346.
C. 1. L. III 870 b DIZO cf. C. J. L. III 6189 DIZZACE o, barbat; 6135, DIZIAS Biti f.-
Ap. Dumont, 1. c.: Nr. 89b lltCcx.; lltCcx; Nr. 113 Diza; Nr. 111
(. lltCocato.;; cf. 'Atosato<; Fragm. hist. graec. III, r.
609.-Disacenthus C. lnscript. Rhaen. 990.- Ap. Tomaschek : Di
zana, DizJla, Diezatralis etc.-Eph. epigr. II 811 DYSSVLLA.
Idem idem EPTALA cf. C. I. L. III 3397 (PanJ:I. inferiora).
Idem idem TATTARIO cf. C. 1. L. III 1672dd TATTAIA (Moesia SUpH.) 2749 TATOI.\
(Dalmatia); 5504 TATA (Noricum) 843 TATO (Dacia), Dumont op. r.
Nr. 111" Ttitcx, TATAZA; Ephem. epigr. Il Nr. 428 TATO (la Gfr-
misara in Daci'a).
idem TZINTA si TZINTO
Aceste patru numi suntu estrase d'in Iist'a. membriloru collfginlui Asianorum,
care, proba bilu, pe la an. 235 d. Chr,, - dat' a ioscriptiunei, nu se compune. es-
clusivu d'in asiatici.
Nr. 25 (Orellius III Nr. 6844).
IVI.. SECVNDINVS, EVOK.
COH. III. PR. SALARJOR.
XXVII QVI. VIX. AN. LXXXV,
NAT. DACVS. ATTICIA SJ.
BINA, COIVX. ET. IVL.
COSTAS. FlLIVS. KT
HER. D. D. III. FCR
.&.cesta inscriptiune lamuritu co Iul. Secundinus era do natiune daca; de si
numile C9 ellu p6rta suntu alle fiului si alle sociei selle anso paru a fi dace :
ATTICIA, comp. Cll ATTICIVS d'in C. T. L. Il[ (Noricum) :
www.cimec.ro
231
DM
CAPITONIO
ATTICIO
TITJ A , A TIME
RIAE 1<' , R , KAR ,
cosT AS. Sa nu fie 6rA in loeu de Constans? Comp. C. 1. L. III 11 94 Costas; 1608.
339 : Constas; Willmans 2278 : cosT As.
Nr. (Orellius III, 510, la Roma).
P. M.
ZI.U TIATl FIL.
DACAE VXOR!
PIEPORI REGIS

NATOPORVS :&:T
DRIGISA A YIAK
CARISS, B. M. FECERVNT.
ZIAI form'a dativului, nume barbat. identicu pare-se cu DlAtEs C. T. L. III Nr. 83&
in Daci'a.
rurvs, cf. Ttobt'tj, Ttobt(l
1
ap. Dumont, Nr. 45 si 47.
PIEPORVS l
f
Vedi mai susu.
N!TOPORVS
DRIGISA, nu ne intampina in alte inscriptiuni.
Nr. (Eihem. epigraph. II Nr. 408 in Daci'a).
AVRBJ, TZOAOTV s
EI VOTO POSVIT
Nr. 28 (Epb. epigraph. II Nr. 419).
D
ARRIA MAMA
VIX ANN XIV POS
BEVCVS SER CO
NlVGl R !Il
rzo>..orvs este ua forma cu totulu grecesca;
ARRU, comp. Willmans 1712;
www.cimec.ro
232
n&vcvs, comp. BREvcvs Tab. Cer. VII.
Nr. 29-35.
Volumulu allu VII-lea d'in Corpulu lnseriptiuniloru Latine, contine intre alte mo-
numente alle Britanniei - si pe cele remase de la Cobora 1 Aelia Dacorum, care, in-
ftintiata de Haflrianu d'in soldati daci, si stabilita in Angli'a, a continuatn a sta pene
la Totricus in Jagarulu de la Amboglanna (adi Birdoswald) pastrandu-si pene si ar-
matur' a propria daca (34). Aceste inscriptiuni in parte mutilate ne procura totusi
eate-va numi, cari mai pre susu de ori-ce indouiala trebuescu socotite ca dace.
Nr. 323 (la vechiulu Perith) .
A.
CADYNO
VLP Tlt.U
E)[, AL. PETR
M:AltTIVS
F. P. C.
[C. Titio].. acaduno Ulp(ia) Trnilana), al(ae) Petr(ianae), Kartius f(itius) p(onendum)
c(uravit).
C<1mden cugeta gresitu la dieulu Caduous, pe candn monumentulu de facia l'Ste,
dupo cum dreptu observa d. Hiibner (la Nr. 323), epitaphulo unui. ...
locuitoru d'i'l Ulpia Trajana, adica Sarmizegethusa.- Pentru partea finale acaduno,
comp. ANIIF.DVNIS {Diplom. miJit. II C. 1. L. III).
Nr. 866=539, adi in moseulu d'in NeuchateJI: (35).
DIEPI///
ET BRAE
ST. AXE

(!14) Aceit'a urmeall;a d'in ce a purtatu cohort'a in timpuri: Antoniana (C. 1.
J,. VII]Nr. 818), Gordiana (819), Postumiana 822). Tetriciana 823. Vedi Hubner in r:. 1. L.
VII ad titni.-Pe ioscriptiunea. Nr. 838 se vede caracteristic'a arma a Daciloru, sabi'a in forma
iataganu intocmai cum se represinta pe Column'a lui Trajann si pe medalii, Noi am reprodus'o pe
Tab. P, Nr.
(35) In Lapiiarium Septentrionale. ora description of the m9numents of Roman rule in the
www.cimec.ro
233
D'in numile aci mutilate, DECIBA este fora indouiale DECiBALVB seu DECEBALVB, nume
identicu cu allu regelui dacu Dec"ebalu. Cf. Biograph. imper. Regalianus Scriptores
Historiae Augustae, Regalian in tr. tyr. 10 : cErat (Regalianus) gentis Daciae,
Decibali ipsius ut fertur affinis Idem, Plin. ad. Traian. 74 ed. Keil; Henzen,
n. 5448: (Traianus) GENTEM. DACOR. ET. RIWEi\I. DF.CEBALVM BELLO SVPERA.ViT. Numele
Decibalus ne mai intempina : 1 o DECIBALE pe unu vasu de lutu (terra sigillata) ga-
situ la Blain in Franci'a in 1869, si despre care vedi : Witte et Bullet.
de la des Antiquaires de Franca 1870, p. 113, 119-120, si 1872, p. 84;
d. Al. Odobescu, Despre unu vasu de lutu cu numele lui Decebalu, Bucuresci 1873,
cu unu facsimile.- Frohner, La Colonne Trajane, textu; si 2-lea In inscriptiunea a-
flata la Stein am Anger (Colonia Savaria in Pannonia) printre numile curialiloru cel-
loru cinci curii figureadia si IVL DECIBALvs. Vedi C. 1. L. III , 4150; (36).
Nr. 764:
DEO
VITIRI
MENI
DADA
VSLM
Nr. 858
DADA
Deo Vitirimeni, Dada v(otnm) s(olvit) l(ibens) m(erito).
north of England, published by the Society of antiquaries of Newcastleupon-Tync, London 1875,
in f., la. pag. 193 Nr. 382, rendulu allu sieselea d'in aceiasi inscriptiune se citesce: vs FBAT iara
ca lectura a textului intregu se propune : Diis (Manibus) .... stipendiorum annorum decem et
frater ....
(36) Gruter (533, 9) propunendu gresi tu a se citi in inscriptiunea descoperita la Ebersdorf in Pan-
noni'a, nA.BGATHKS DECEBAL!. a facutu pe multi se creada ca numele de Decebalu ne intempina
si la. Evrei, si anume la cei d'in tinutulu Ithuru allu Palestinei. Asia, d. Odobescu in studiulu :
Despre unu vasu de lutu cn numele lui Decebalu, Bucuresci, 1372. Pc petra se citesce ansa la-
muritu celle urmat6re: (C. 1. L. III 4371) :
BA.BO:A.THES
REGEBAL!. F,
EQ,ALAE. AVG,
ITYRIEORVM. 1'0
MO. AN
XXV. V. Il. e. F.
ZANIS. DEC. B,\R
AMNA. BELJAU!. F.
F.T. BR!CBELVS, FRATEII
IH:REDES. POIIERVNT
Bargathes Regebali ftilius) eq(ues) alae augustae ltyraeorum, domo Ityraeus, annorum XXV,
stipendiorum V, h(ic) s[itas) e(st). Zanis Dec. et Baramna Beliabi filius et Bricbelus frater heredes
posierunt.>
Hen zen (Bulletino dell' 1 nstituto di Corrispondenza archcologica, 1848, p. 134), citindu ca si
Gruter : DECEBAL!, numera si pre Ityrei intre colonistii Daciei, pc cuventu co numele de Decebalu
16
www.cimec.ro
234
Nr. 944.

li NVS CIV
ES DACYS
D'in nefericire ntJmele lui Pi.. tinns dacu, nu se restitm. l'otu
numile d'in urmatorele inscriptinni :
fiindu unu nume cnratu dacu, nu se p6te esplicB. ca unu Ityreu se se chieme astu-feliu, de catu pre-
sopunendu ca elu se nascuse in Dacia chiaro. Alte inscriptiuni eu numele lui Decebalu rege allu Da-
ciloru sonto false. Asia buni-ora v.rmat6rele trei , publicate de Neigebauer, Dacien aus den
Ueberresten des Klassischen Alterthums, Kronstadt 1851, p. 205. Vedi C. 1. L. III 66*, 70* si 72*:
1. 1!.
FORTVNAE
AVG.
OHNIPOTENT.
VBI EBAl
RHAHNV
SIA
tlBI. ERAI.
QVUITVM. ABPVIT,
lOVI. STA TORI,
HERCVLI. VICTOR!.
H. VLP. NIIRVA. TRA
Ull'f'l, C.lBU:I\,
VlCTO DBCZBALO.
DOMITA. DACIA,
vot'VII. eoL
'i'IT.
'NE. ROMA. LVGBRET.
SED. VI VI T. TRAlANVS
ASPICE. Rdlli'V
LE. PATER
GAVDETE. QVI
RITE!
VE TIBI DECEBAT.E
VTLI!. LEG. VI, BT. :Un. G.
DBVOT. CAPITIRVS
3.
VEIITBA. IST A
IIBT. GtORTll.
..
VICTORIAE, A VG
NONNE. DIJ:J, TIBI
DBCEBALB
FVNEBTVH. BST
HBRCVLBH
LACEISERE
NON. RECTE. FKCUTI
TVA, IPIE QVOD. IACES
HANV
UD. TE. VTCVNQ
CAB!AII. VICIT
TVLIT
Tlnlo SEIIPER. AVGVR
AVGVST.t.L!S.
www.cimec.ro
Nr. 825. @
235
% Ee Nr. 867. SPA. SIPTJMO SI. FINI
1 OM
V O Il A
l\1 o o
1 V V\ A
V M N
'--...vo
Nr. 36.
XXIX. SEL. XVIII. COH. I AE
J,lA DACORVM
H. r. c.
Tablele cerate descoperHe in Traosilva.ni'a la Verespatak ne procura mai multe
numi personale, d'in cari ua parte appartine mai probabilu colonistiloru da.lmatini
adusi in Daci'a pentru esploatarea mineloru de auro, de catu D11.ciloru indige.ni.
Asia se icdica anume: tribulu Pirustiloru: T. cerata Nr. 8 (C. I. L. III p. 944) :
cemit ... domus partem dimidiam ... qu(a)e est Alb(urno) maiori vico Pirustar[ um];
Nr. 6, p. 936: Dasio Verzonis Pirusta. ex Kaviereti[o]. Acea parte de numi
fiindu mai propria a figura printre resturile limbei illyrice de cotu alle limbei tbrace,
vomu cita numai pe celle urmatore :
BEVSAs, genot. Beusantis n. mase. T. Cerata X : cTitus Beusantis qui et
id. T. Cer. XI, XII; XIV, XVII.
BATO, genet. Batonis n. mase. T. Cdr. II, III, V, VI, VIII, XX : cAndueia Bato-
nis; Batonis Annaei ipsius. Acelasi nRme ilu atlamu in Dalmati'a
la triburile : desidiaticu, breucicu, ditionicu, mezicu si aravisco.
Vedi C. 1. L. III 4377, 5325, 2749, 4372, 4276, 3558.
BRADVA T. C. X, XI, XIV, XXV. Comp. C. I. L. III 1172, 1945 si BRADV.lNvs ib.
775=6183.
CARPVB T. C. VII: cPlatoris Carph. Of. C. I. L. Il, 3249
1
, 3573, 4008.
CAREB g. Carentis, T. C. XII: cLupus Carentis. Comp. Cara C. I. L. III 2705;
dativ. Cuini, 1::.12, 1948, 4773
1
, 5380.
cERDO g. Cerdoois; T. C.ll. Comp. Cerdo C. I. L. Ill1647, 1653
1
, 1792, 1797,
2281, 2499, 2695, 3081.-Ephem. epigr. li Moesia inferior p. 297;
C. I. L. II 4970,tao.
nAsA n. barbat. gen. Dasantis, T. C. XX Da.santis Looi qui et ... . Comp. C. I. L.
III 2768; 4276 (ge J:i Dasent;s), si 1262 (aflata la Verespatak):
www.cimec.ro
2::16
AVlLLIAE PIETA'I'IS
DOMO .AEQ
VII. ANNIS
XXIX. DASA
SVTTINIS
CONlVG PliBB
F. C.
DASIVB T. C. VII cDasius Breucus)) T. C. VI text: cDe Dasio Verzoois Pirusta
ex Kaviereti(o). - Dasius Verzl)ois)); XVII id. Comp. C. I. L. III
4282, 918, 3162b, 4491 si 3349 (Dazanus).
GILDO, T .. C. 1 s. Geldonis.
ucc:uvs, T. C. VI Liecai Epicadi Marcioiesi> ; Comp. C. 1. L. III 1665 Liccaius
Vanonb. f., 3224 Liccaius ... cemaes Liccavi f (Amantinus), 6480 Licco.
LOSSA T. c. XIII.
MASVRivs. T. C. VI cS. Masuri Messi dec(urionis).ll
MARCINIESIS. 'f. C. VI Liccai Epicadi Marciniesi.
MICO n. m. T. C. VI. cS. Epicadi Plarentis qui et Comp. C. I. L. III 4459
MlCV, 5409 MICHV.
NICO T. C. I cValerius Niconis et O:ffas Menofili questores collegi Comp. C.
1. L. III 2193 NICOSTRATV; 1677 NICA; C. 1. L. Vlf 1323 NICO. -
Dumont. 112. 114 Ntx.w.
PASSIA u. f. T. C. VI cMaximus Batonis puellam nomine Passiam ...
Tomaschek, citindu Passima, o compara cu alban. pssur., raturJA
1ttoop. x.t*oop, 1tAof>atoc;; alb. pSSM
I'UNivs. T. C. VI cS. Plaoi Vetzonis Sclaietis. Comp. C. I. L. III 1270 : PLANIVS
BAEZI QVI ET MAGISTER.
I'LA1'0R T. C. VII cS. Platoris Carpi. T. C. 1; Cf. C.l. L. HI 1192, 1271, 2752hi,
2773, 2788, 2751. Diplom. VII; 3149, 3825, 3304 Pletoria;
1269: Plaetoria :
www.cimec.ro
237
Dl\1
PLAETORIA
1\IAXIMA
VIXIT , AN III.
LAVIVS VER
ZON . NEPtAE . B
III. P.
Asemenea urmatorea inscriptiune greca aflata la Ochridha (Heuzey, Mission ar-
cheoiogique de 1\Iacedoine p. 342, Nr. 142) :
A P 1 IT W N O CT O Y AJ\ 1
ZAN 11PoYA NN

KN W NA YTWN N.EI KO
lTOAE\1>( I<A IAAE:Z:A N
HMEI ON
scLAIEs. T. C. VI cPlani Verzonis Sciaietis."
TOVES T. c. V.
'A platwYo<: too
'AYYLIX<; tiJ<ll/..litopoc; X!Xi t6w
IXOt()Y N SL)t07t6AEW<;
xoti
VERANES T. C. II S. Maxsirni Verauis ; Comp. C. 1. L. III 2394, 4082, si VERA.
Nvs in C. I. L. III Index.
VERzo T. C. VI Dasius Verzonis:.; T. C. XVII cVerzo Beusantis; Comp. inscrip-
tiunea de susu C. 1. L. III 1269; si Nr. 1271 (Ia Verespatak):
D M
PLATINO
NIS. VERZO
NIS. K. ANSo sic.
VIX. ANN
Llllf. RVFVI
PLATORIS
CON K. P. P, F. C.
Dlu Hasdeu (Columna lui Trajaou, 1877, p. 90) reduce numele VERZO Ia ua
forma presupusa thraca vareza.n, devenita la Alba.nesi; cfeciora, si care s'aru
si in numele VERZOVIA (C. 1. L. III, 1217 [Dacia]) cpe care, dice dsea, llli-lu
gassimu afara d'in hotarele Daciei si a carui' a lectura corecta(!) aru pute sa fie c Ver-
www.cimec.ro
288
zonia:t, cac1 m saparea pe petra uitarea unei sil'gure trasure preface pe N in \ .-
Observamu mai anteiu co presupunerea unei assemeni uitari n'are nici-unu temeiu ,
si apoi numele VERZOBIVS (prin urmare si VERZOVIA) ne intempina afara d'in hotarrle
Daciei, cum probeadia intre alte urmatorea inacriptiune de la Beneventu (Italia) :
VERZOBIO 1 C CAELO 1 C :!__ STE BASSAEO 1
DONATO 1 PR CER. 1 D QQ 1 ADLECT IN
ORD 1 DEC EQ R 1 C. CAELIVB DONA j TVS.
ET BABSAEA 1 IANVARIA PARENT
adico :
Mommsen Inscr. Regn. Neapol. 1479=
WiJmanns, Enmpl. Inscr. Lat. 1858
Verzobio C(aio) Caelio C(ai) f(ilio) Ste(latina) tribu, Bassaco Donato, pr(aetori) Cer(eali) j(ure)
d(icundo) q(uin) q!uenali), adlect(o) in ord(inem) dec(uiionum), cq(uiti) r(omano); C(aius) Caelius
Donatus et Bassa'"' Iartuaria parent(es).
Ecce list'a. alphabetica a numiloru ce ni se paru de origine daca. Calle notate cu
astericu () suot'11 date ea atari sub tota nserv'a. (Compara Untersuch. 'iib. die
Innerverhaltn. Traj. Daciens, 126).
ACADVNVS *CERDO *MAMMVLVS
AIA OCONVS MARCINIESI
ANDENA *COST AS *MASVRIVS
ANDRADA DADA MA VIDA
*ANDVEIA
DADES MICO
ANDVENNA *DASA MOCI O
*ANDVNOCNES *DASIVS MVCAPOR
ARIORTVS *DASVS MVCAPVIS
ATTA DECIBALVS MVCASENVS
ATTALVS
DIA lES MVCATOR
ATTICJA
NANDO
BAEDARVS sea BEDARVS
DlVS NATOPORVS
BAEZVS DIZO *NICO
BASIANVS
DRIGISA PASSIA
BEVCVS EPlCADVS PIEPORVS
*BEVSAS EPIDIVS Pl ... TJNVI:!
*BATO EPTALA *PLAETORIA
BITVVAS *GEL DO "PLANIVS
*BRADVA GESARA *PLARES
BRICENA *LAVIVS *PLATINVS
BVBALVS *LONVS
PI.ATOR
CARPVS *LICCAIVS
*REBVRVS
cARES *LOSSA
RESCV
www.cimec.ro
239
-------
RESCV'LVS 'l'BEM;AJi;S
::TZO LOT VS
SATTARA '"TA'l'TARIO VLCVDIVS
SCLAIEII ru:rvs VDARVS
SBCCIA
:;TO.VES ::YERANES
SlSIATA 'l'VRMA SOIE
,.:VERZON
SOLA (Svla.) TVRMASgADA ZI AI
SV'f'rA *TZINTA
SVTTINIS *TZINTO
11. NUMi transmise de scriitori, cartograpki si inscriptiuni.
Ua lis.ta de numile topice dace cu indicatiunea pteci$11. a isvoreloru s'a
da.tu in pattea 1 iu , cap. VI d'io, se.derea de facia.
Aci, randuiodu-le dupo alplu\betu, le vo.tnu considera d'iq punctulu de vedere ety-
mologicu, a va fi posibilu, compositiunea loru (37).
(37) Notmu separata numile geographice de pe territoriu1u propriu allu Getiloru ; adica de a
Dunrii :
Ciri$, Cirll, Dio Ca88. U: To


Cogaeonus, Strab. Vll p. 206 Unii scriitori asiadia muntele Cogaeonus la stanga Du-
narii, anume verfulu Car_{)atiloru despre Moldova : Kaszon seu Kaszin D'Anville, (Memoire
sur la nation des Getes, et sur le Pontife adore chez cette nation. in HistoiriJ de l'Acauemie royale
des inscript. et belles-Lettres, t. 25, Paris 1759, p. 38.-) recunosce in nnmile Kaszon-pe carc'lu
gaaesce intr'ua charta IDI\JIJJSCriptll a principelui Dimitrie Cantemyr , comunicata lui de catre .!n-
tiochu pe K6gajon alu lui Stra.bo, si nu111ele Caucasului-numitu in limb'a persana
Kob. disant (p. 42) Koh-Kaszon on retrouve assez clairement le KOgajon de Strabon, suppose
meii\e qu'il n'ait pas plustt ecrit, ou du ecrire, K6-cason.-Muntele Kaszon nu esista insa in Ro-
mani'a; se pare co d'Anville a lua tu acesta nume dreptn Ciahleu, asia cum se numesce verfulu
cellu mai htaltu allu rarpatiloru, d'in judetinlu Nemtiu.-Dessel, De rebus Geticis p. 46 presupune
ca po.te provine d'in Xl%"t1Xp1ou locuinti'a subterana de care vorbesce Herodotu
IV, 95, co o ave ZiiliUol:r;iw_ Grimm (Gesch. d. d. Spr. I 200) Kog\lonulu C'aucalandensis
locus (Amn1. XXXI, 5), KatlW!csich (btr. a.ccol. p. 120) in ia. Mika (Trausilvani'a),
iar Gooss (Archiv des Vereines fiir Siebenbiirgische Landeskunde, XIV, 125, unde-va in Bulgari'a.-
Fora indouiala co in lipsa de date precise, este na incercare zadarnica a voi cine-Ta se determine
anume muntele si pescera xwr:r:(ovo;-in intinsulu spaciu allu Daciei si allu Thraciei.- Cf .
,;orrom. hacien p. 50. Vedi mai departe.
Genucla cetate, Dlo Cass. 51, pe malulu dreptu seu stangu allu Dunarii.
Helis cetate, Diodor 21, 12, 2. Unii o asiadia intre Dnistru si Prutu, in Getiloru,
Oescus, riu Plin. 3, !!!l, "Oaxto; Thukyd. 2, 96. l:xlo; Her. IV, 49, 'lax6;. Procop. AeJ. 4, 6.
Utus, Plin. 3, 26.
Escamus. ib.
Jete1us Plin. S, 29, Jatus, Jantrus si Athrys Her. IV, (9 ;
Panysus Plin. 4, 11, 18; Ptol. 3, 10, 8.
Lyginus Arrian. Exp. J, 3.
Cebrus,
Pingus Plin. III, 26, Procop. de aedif. 4, 6.
www.cimec.ro
210
a, Cetati,
1. Acidava.- Unulu d'in elementele calle mai caracteristice in nu mile proprii de
localitati dace este fora indouiala appelativulu -dava care ne 'ntem-
pina in nu mai pucinu de 23 cetati, numai in Daci'a, pe candu ace-
lasi sufixu lu mai aflamu afora d'in Daci'a in: Klepidava (KJ.:tpdocwrL
Ptol. III 5. 30, longa Ptol. III, 5, 10 la riulu Tyras),
Setidava longa isvorulu Vistulei, (Ptol. II, 11, 28), Desutlava, Qui-
medava (Procop. de ae1if.IV, 2) ObtiocxorL (pote longa riulu
Utis [Vidu]); si cu vocal'a e in locu de a, in:
si tote in Thraci'a' cum si
in Cari'a. - Acestu dava se esplica in multe si diferite chi-
puri : Unii (38) ilu apropia de numele Davi datu Daciloru, tradu-
cndu-lu prin corasiu dacicu ; altii (39) ilu deducu d'in zendiculu
daqju cregiune, districtu, cercu; Leo (40), d'in sskr. dva cincen-
diulu unei paduri, dero in acelasiu timpu si isolatu cua padure, unu
focu ardietoru; d'in contr'a Cuno (41), d'in sskr. ctare:t
tario; altii in fine ii dau ua sorginte turanica : dava-munte, taha-
movila ;=lid. taha, maced. daha, grec. , italie. teba,
egypt. t11p, alhan. tepc (42); pe candu Miillenhoff(43) mai corectu,
a ohservatu identitatea originara a dacicului -dava cu th(aciculu
dama. Ex. Uscudama (Adriauopole), care se reduce la s3kr. d!lm-a-s,
dam(ved.) casa, zend. dem-a locuintia, gr. edificiu, ootJ.cx, w
casa, lat. domus, v. slav. v. iric. aur-dam , er-dam prodo-
mus ( 44 ). Rosler, unindu-se cu acesta parere constata pr'in esemplele
mai susu citate etc.) scaderea lui a d'in
la e d'in care a datu nascere lui cu semnificatiune in
limh'a thraca de orasiu,, dupo cum asicura. Hesychios :
b1tb t9pC'fXWY:t si dupo cum confirma ace3t'a : orasiu in Thra-
ci'a, in Lydi'a. ( 41>) Ca tu" pentru partea anteiu a cuventului
(38) Zawoslos, Analecta lapidum in Dacia, Patavii 1593 in 16, p. 16 retro: Sergi-dava a.
Davis tlt Sargetia amne dicta Cf. J. Gmnm, Geschichte cler deutschen Sprache, I, 190.
(39) Tomaschek, Ztschrift fiii' oesterr. Gymn. 1872. p. 141.
(40) Einige bemerkungen ueber die Sprache cler Geten, in Knhu, Zeitschrift Ill, 189.
(41) Dic Skythen, 1, 243.
(42) Hasdeu, Istoria Critica Il, 62-63.
(43) Geten, in Encykl. v. Ersch und Gruber, p.
(44) G. Curtlus, Grundzilge der Gricchischcn l!Jtymologic, IV-a ed., 223.
(45) Pentru schimbarea lui din l Roslor (t;eitschr. fiir ocsterr. Gymn. 1871) mai aduce notiti'a
lui Hesychiu co la Perga se Jicea pentru iii'im,, oi csemplulu co daciculu dyn (Dioscor. 1. c).
maracine, corespunde gr. )Jvov, corn. si ar mor. linad.
www.cimec.ro
241
Acidava, nu se pote nimic'a dice siguru, de si Leo (op. cit. 189) cu-
. geta la sskr. accha, ursu, Acidava
2. Agnavis.
3. Akrobadara; comp. -dara cu -para d'in BEmx[Jil, BljAilto(7tll(Jil, B'fjpt7tllpll, Bes-
sapara etc., cu -sara d'in Deusara, Germisara, si cu -bara d'in Zurobara.
4. Ampela (Ampelum).
5. Amutria, numele statiunei romne, imprumutatu de la numele riului Mutrium,
adi Motru. Vedi mai josu Mutrium.
6. Arcidava (Argidava), dupo Leo=Honigloh, de la sskr. arghya, cmiere
7. Arkinna.
8. Augmonia.
9. Azizi seu Aizizi amintesce intr'unu chipu curiosu numele dieului syriacu
Azizus, allu carui eultu pare a fi nnitu in Daci'a ua data cu colo
nistii, dupo cum probedia monumentele aci aflate cu inscriptiunea
Dans Azizus bonus puer Phosphorus ( 46). Aziz in limb'a syrica sem-
noadia vitezu.
10. Bacaucis.
11. Berzovia, dupo d.Hasdeu (Columna lui Traianu, 1877 p. 90)aru semn: ccetatea
fetei de la UDQ. CUVentu thri\CCU varezao, alban. varezll.
Comp. numele personalu femininn VERZOVIA (C. 1. L. III 1217), mas-
culinu VERZOBIVS (Wilmanns, Exempla Inscr. Latin. Nr. 1858).
12. Buridava, dupo Leo (1. c. 190)=Tagloh, glanzloh de la bbUri catralu-
citoru si apoi : di si auru.- Comp. numele tribului Buri in Daci'a,
numele thracu Buricentius (Boop'X.EYttov) ( 4 7) Burus (Orei. 3558) si
celtiber. Buru, capu, culme ( 48)
(46) Corp. Insc1. Lat. III, 1130-1138; 8i5; Cf. Julian orat. IV, p. 150. O. 1. Gr. Nr. 4484,
4665. 4619.
(47) ap. Tomascbek, Ueb. Bruma!. und Ilosalien.
(48) Luchalre, de lingua aquitana, p. 55-56.
www.cimec.ro
242
13. Burtiettm; Comp. thrac. Bortndizus. Bosler (49) amintettce vechiul-baktricu
pe retu pod o.
14. Canonia.
15. Capidava; Cuno (op. cit. 241-242) compara gresitu Capi-dava cu riulo Pan-
tikapes, si orasiulu Pantikapaeon, cogetandu la v. slav. patoka cres
fluida pi!\Cina, mare.
16. Carsidava; Dupo Leo (p. 190)= Bauerloh de la sskr. krlsh, ca ara, a ar
campnlu. Comp. cetatea Kartum in Daci'a si numele thracu Kerso-
bleptes, Kersibaulos.
1 7. Cernenum.
18. Comidava, dupo Leo=Seeloh:t de la sskr. kima lacu. helesteu.
19. Deusara, comp. Germisara.
20. Dierna, T. P. Tierna, inscr. Statio TBiernensis, Ulpianu (Digeste), Zernensinm
colonia, Ptolemeu .1tepYtX, adi Orsiov'a langa riuletiulu Cern'a.
rik (50) Czertkov (51) Katancsich (52) Drinov (53) Jireoek (54) etc.
identifica Dierna cu slav. cerna, negru, seu slav. zrno simbure (55),
dedudmdu de aci : unii co : Dacii erau slavi de origina, altii co ala-
turi de Daci, in districtele marginasie despre apusu si miadia-n6pte
locuiau ua populatiune slava anteri6ra cuceririi lui Traia.nu (56). Ros-
ler (57) observa cu dreptu cuventu co niste etymologii gresita alle
lui cumu buni6ra, Tiarantoe. Dierna si Cerna, Borysthenes
si Berezina, trebuiau lasata uitarii, iara nu admise, ba chiaru immul-
tite de niste invetiati ca Cuno (58). Mullenhoff (59) vede in diferitele
forme alle Diernei, fora indouiala umrtsch (c). D-lu Hasdeu (60) corn-
( 49) Einig. iib. d. Thrakisch. 1. c.
(50) Abkunft der Slaven, 1827, p. 177 : Da die Lage des Ortcs (Tsierna) iiber alle Zweifel er-
habcn, so ist Tsierna rlcr Angelpunkt allor slavischeu erdkuudlichen Etymologie.
(51) O pereselcnii thrakiiskich plemcn za Dunat, Moscva 1.
(52) Tabla pcutingeriana.
(53) op. cit.
(54) Geschichtc cler Bulgaren.
(55) Sulzer, Gesch. d. transalp. Daciens I, 141.
(56) Vedi capitolulu precedinte.
(57) Zeitschr. fiir oesterr. Gymnas., 1872, 291--301.
(58) o.,. cit. p. 234.
(59) Ersch u. Grnber, Gcten, 464.
(60) Iston'a Critica C! Romaniloru, ed. 11, v. l, 272-274.
www.cimec.ro
243
parandu mai nimeritu Dierna cu numele dacu allu plantei veratrum
nigrum : 1rpoo!opwx
1
admite ca : form'a cura tu daca anteriora celle i
romane, necum cellei slava se caracterisa printr'ua dentale , fiindu a-
nume dierna diorna (comp. sskr. dbyama coli-ce lucru sumbru>),
d
1
in care Romanii facura Tierna , Zirna, metamorphosata apoi
prin introducena abecedarului si liturgiei lui Cirillu, in Czerna. Dlu
Hasdeu sustine, mai departe, co diorna e contrasu d'in dhivarna
intunecata culore:., pe candu slav. cerna este d'in Kersna, sskr.
cnegru pr'in urmare co nu se p6te confunda dierna cu si.
cerna.-Cf. Fick, Vergl. Wrtb. 1 44, seq. 523.
21. Dinogetia.
22. Docidava.
23. Docirana.
25. Phrateria.
26. Germisara.
27. lmmenosum majus.
28. Kartum.
29. Malvese, colonia Malvese (61) provinci.1. Malu(onsis) (62). Tomaschek este
cellu d'anteiu, dupo catu scimu, care a vediutu in Malvese
1
-cuventulu
. .
romanesca malu
1
albanesulu mallj cmunte irriculu meall ( d'in ma-
gal) clocu riposu, inaltime, cocoasia
1
nodu esplicandu Daci'a Malven-
sis prin seu montana (63). Dlu Hasdeu (64) consta-
tndu in documentele maghiare d'in secolii XIII, XIV, XV multime
de numi locale in Pannonia cu finalulu -mal, referitore la localitati mun-
tose c : mons Baros-mal (Fejer Codex diplom. Hung., t. 6, vol. 3.
p. 287), Buch-mala (ib. t. 4, voi. 2, p. 442), mons Dudulla-mal (ib. t.
51 vol. 21 p. 288), Hormus-mal (ib. t. 10 vol. 7, p. 307), mons Kismal
(61) lnscriptiunea d'in Gruter 433, 5.
(62) C. I. L. III D. LI d'in anulu 230.
(61) Zeitschr. (ii1 oesterr. Gymnas., 1872, p.
(64) Cuvent{ din Betmni, I, 1878, p. 289-290.
www.cimec.ro
244
Megyes-tnal, Hurus-mal, Irugh-mal, Kerek-mali, Nyr-mal, Pruthek-
maZ, promontorium Rezz-mal, Ujmal, Zegmal, Wimal, mons Zevlev-
maZ, Tusman-maZ, Mezes-mal, Medyes-maZ, Arnyk-mal, Keyk- mal,
EleumaZ, Gudula-maZ, Bowoz-mal etc. ajunge la conclusiunea co
mal, mala, malia este unn vechiu termenu orograficu gasi tu de cotra
Unguri in Panonia, termenu cu forma identica cellei dace : malva,
care ca si romanesculu malu, albanesulu malli cmunte, se raporta t6te
la unu protoUpu pan-tracicu malva munte, ce se regasesce pro-
babilmente, in anticulu nume de orasiu illiricu Dimallum (Tit-Liviu
XXXI, 27; Polyb. III. 18. Cf. Niebuhr, p. 305: Dimalon==
di do :li, mal, malli, munte) si in MtiAeoY d'in L1coni'a pentru MciAeFoY==
Mal ava, adi Dupo ua comunicatiune orale a d- lui Professo:-e
Miklossich, d'in malva nu potea sa faca romaoii malu, opunendu-se
Ia acest'a phonetismulu Iim bei romane. Ori-cumu ar fi, d. Hasdeu uita
a aminti co in partile munt63se alle Gascogniei si pe totu Iantiulu Pyren-
neiloru se gasesce aceiasi forma topica mal, cu simtiulu de aspl'u, ri-
posu: Malagvar (Val d'O.>san) Mal-Rouge, in Luz; Mal-Barrat, in
Lys, etc., pe candu la nordu de Pyrennei, ne intern pina forma mail:
Mail-Blanc, Mail de Ia Muie, doua stanci ; Mail-Aoueran, munte;
Mail de Louzes, in Ariege; Mail-Abore si Mail-.A.rrouy, (val
d'Aspe) etc. (65) Despre Malva ca nume de riuri (M1XAo6ctc; Ptol. 4,
1, 7; Malba, Anoo. Rav. 158, 9; Malvana, Plin. VI, 13, Malva,
adi Ia Mauve affl.uentu allu Loirei , Maiou, trei riuletie (Herault),
Mlllvetum, adi Mauvotte), etc.,- vadi Ad. Pictet, in Revue Ccltique,
II, Paris. - D. Cihac (Convorbiri Literare, 1879, p. 137) alatura cu
deplina dreptate sufixulu mal allu localitatiloru maghiare de mai susu,
cu vechiulu germanu mal, malberg, mallobergus, malstatt (Grimm,
G. d. d. S. 389, Schmeller, bayr. Wiirterbuch 2. 561 sq), ansa ety-
molngi'a ce da cuve11tului romanescu malu (Dictionnaire d'Etymologie
daco-ro;nane, Eiements slaves, 183), do Ia v. slav. ,\\'kl\?i creta (lit.
molis let. mls argilla, croat. melo arena) ni se rare puciou proba-
bile d'in causa ca ,\\'kl\?i aru fi remasu in limb'a romana neschimbatu
c mai tote cuvintele slavone si in genere streine ce a petrunsu in
limba, si n'aru fi devenHu malu. (Vedi Diez, Grammatik dar Roman.
Sprachen, I. 141. 138 : ... das Walachische war so zu sagen noch
nicht zur Besinnung gekommen, als die fremden Stoffe es zu durch-
driogen begannen. Wie sehr ibm noch die Priocipien der A.ssimila-
tion mangPlten, bezeugt dia a?lzu buchstiibliche A4nahme des Frcm-
(65) Luchalre, de lingua aquitana, p. 55-56.-- E. Desjardlos, Geog1aphie histodquc et arl
ministt'ative de la Gaule Romaine, Parii 1878, v. II p. 3)6.
www.cimec.ro
245
den. Slavische L'.l.tde und ganze Bl4chstabenverbndungen setzten
sich fest. ).-Asupr'a legaturei de sensu d'intre alb. malj
=munte si rom. mal, vedi Miklosich, Die slav Elem. im Rum. p. 10.
-Cf. Hugo Schuchardt, Ueber B. P. Hasdeu's texte
und Glossen, Max Niemeyer, 1878 : cDas mal
begegnet uns sowohl im Albanischl\n, als in illyrischen und dakischen
Ortsnamen (Dimallum, col. Malvensis).
30. Marciniesi.
31. Marcodava, dupo Leo (p. 190) Reineloh de la sskr. marjjil, curatienia, a
spala.
32. Masclianis.
33. Napoca, comp. Nlimt;; localitate in Scythi'a (Steph. Byz), Nci1t1J in Lesbos
(Strab. 9, 426), Naparis afluenta allu Istrului (Herod. IV, 48); vli1t-1j
f. strmtore padur6ssa, Y1tliC: in intiellesu de isvo1 u (Hesychiu), sskr.
nep-a m. apa, np-ita m. baiasiu, zend. nap-ta, udu, (de undE>
Naphtha, nou-pers. nift), lat. nimb-u-s si N ept- ilnu-s? -cari tote
acestea presuppunu unu verbu nap (de la sn ?) a fi umedu, a fi udu.
Comp. Fick, vergl. Wdb. I 127.- RBsler, Einig. iiber das Thrak.
1. c.-Sufixul -oca d'in Napoca este sufixu obicinuitu thracu: Amad-
ocus, Bith-ocus, Sado-cus, etc. Pentru for-
matiunea Napoca Miilli:Jnhoff (Encykl. Erscb. und Grubet 464) compara
slavic. namtesti.
34. Netindava, dupo Leo (p. 190) Krummloh de la sskr. nati ccotitura.
35. Paloda, Miillenhoff (1. c.) compara compositele slavice Poreci, Pomori, Pola-
bany, Podgoritza, cu dac. Paloda, Patavissa, Parolissus, Pathissus
(Il ipttoxo )v.
36. Patridava, dupo Leo (ib.) Schutzloh de la patr protectoru.
3. Pelendava, idem Eckerloh de la phrlolin. purta torn de rodu fructiferu.
38. Petrodava.
39. Pinum.
40. Pirum.
www.cimec.ro
246
41. Piroboridava.
42. (Parali9sum). Rosler vede in primulu elementu pe obicinuitulu
-porus, -poris d'in (Bithyoia, C. 1. Gr. 3795) Mucaporis
(Bithynia, W. Tomaschek, U eb. Hrum. und Ros., p. 386), Semporus
(Thracia, Acta S. Philippi, p. 550), cu schimbarea lui rin l d'in Abru-
polis (Thracia, Liv. 42, 13) si cu vocal'a mai vechia a d'in Derzipa-
rus, Zuparus, Paralissum (Porolissum) si Daci petoporiani (Dacia, T.
P.), cu intiellesu de rege, principe, sskr. piUa, phryg. rege.
Dupo acesta etymologie Porolissum aru semna : cetate regesca. b
allu douilea elemen tu allu cuventului, Rosler constata sufixulu thraco-
geto-dacu -ta -d'in lJOO in Thraci'a,
'Al"(-taa-o<; la Geti, Patav-iss-a in Daci'a.-M. Burda (in Kuho, Zeit-
schrift, XXI, 3,470 seq.) compara Porolissum cu IlOtpMaia=parvatas
munte !li cu form'a bine cunno!ilcuta tiarra muntosa, Beg-
land; iar Fligier (Beitrage zur Ethnographie Klein-asiens und der
Balkanhalbiosel, Breslau 1875) si Gooss (Archiv des Vereines fiir
Siebenblirgische Landeskunde, N. F. XIV, 113), sskr. parsi :
asasu, cetate intarita. Astu-felu Porolissum aru semna : cCetatiui'a
Domniloru cHerrenburg. Comp. si cetatea Trisson (li!.ngi!. Matra).
43. Potaissa (Patavissa).
44. Potula, comp. tribulu dacu Potulatensii.
45. Rhamidava, dupo Leo (p. 190) Weissloch, Schonlocb:t, de la rma, albu, frn-
mosu.-Dupo Cuno aru semna .:orasiulu Ramiloru, unu tribu sarma-
ticu (Plin VI, 21), pe care nu esplica prin vechiulu-slavu ramienii
cimpetuosus. -De Belloguet (Gloss. gaulois 1872, p. 18) compara nu-
mile gallice si bretone Ram&, Remi.
46. Ruconium.
4 7. Rusidava.
48. Sacidava.
49. Sagadava.
50. Samos.
51. Sandava.
www.cimec.ro
24.7
52. Sarmizegethusa (Sarma.tegte T. P.; i'ltr'o in3criptiune d'in insul'a Lemnos
Zspp.tCq[ s (66). Comp. Zermizirga in Daci'a, si nu mile perso-
nale Grimm (67) si Niebuhr (68) vedu in Sarmizege-
thusa reunirea a doue numi Sarmati si Geti, de unde deducu esisten-
ti'a unei aliantie intre ambele popore.- Cuno (p. 235-236) compa
randu elementulu T"IJtOt>-:J'Y) getusa. r.u -"(tt'CJ.t d'in Topq5tat, (Strab.
306) Tyragetae (Plinius 1 V 82) Top!X"(Etat (Ptolemeu III, 5, 25) in
simtiu de locuitori de la Tyras esplica Sarmize-getusa=Sarmate-
getusa seu pote Sarmate-getaisa, prin orasiulu Sarmatiloru. Ua
etymologia de totu curiosa o da invetiatii unguri : Rus, casa, szigeth
insula, deci= Domus insulae Sa,.mis7) (69) care Sarmis aru fi nu-
mele unui pretinsu regl', fundatoriu allu capitalPi Dac iei, si pentru a
carui'a esistentia s'a si plasmuitu moneda cu I:APMil:
BAI:IAEQI: (70), de si guru false (71 ).
53. Sclaietis (?).
54. Bmfidava, dupo Leo (p. 190) cLeuenloh de la sskr. sinh.a leu:..
5&. Scwnum.
56. Stenae, comp. riulu Stenares seu Stenarus in Daci'a (adi Weiss).
57. 1amasitlava; De Belloguet (gloss. gaul. II. ed. 19) compara Tamesis, riU m
Britanni'a, Tamasis nume Maury (Journal des Savants
1869, p. 356) cugeta la thami d'in temarunda, dupo Pliniu (H. N.
VI, 20) mama marii, apa in limb'a scytha ; Tomaschek (Zeitschr.
fiir Oesterr. Gymnas. 1869), la sskr. tamasa, intunecosu, obscuru, a-
deogindo co Tamasidavei ii corespunde actualulu Timisiesti de langa
Moldov'a, si co p6te Tamasa a. fostu vechiulu nume allu Moldovei; iarn
Grimm, la Tamasiti, probabilu gresiala de manuscriptu in locu de
Iazyges. Vedi Hansen, Bemerkungen zu einigen alten Schriftstellern,
(66) Conze, Reise au( de1 Insel Lesbos, 1865, p. 5, pl. 5 : 1-l:> ufia'':' Tt. A'O..to' 'Appto:1o;
.:lo:xio:; Elq}l'' <ivilhjxev.
(?7) Gesch. d. d. Sprach., 1 209.
(68) Vortracge uber alte Geschichte, Berlin III, 301. 159.
(69) Apud. w. Schmldt, Die Geten und Daken, in A1ch. ver. Siebenburg. Land. IV, 59
(70) Benko, Transilvania, sive magnus Transilvaniae principatus, olim Dacia meditermnea
dictus, a II edit., Kla.usemb. 183(, p. 10.--Heue, zm dacischen Geschichte, Hermanstadt,
1836, p. 8.-Neigeb.inr, Dacien aus den Ueberresten des Klassischen .Alterthumes, p. 39, si 2M.
(71) .A.rMth, .Archaeolog . .Aftalect. Wien 1851, 11.-Frohner, La Oolonne Trajane, J. text
www.cimec.ro
248
namentlich zu Iornandes , in Programm des Dorpatel' Gymn. von
1845, p. 5.
58. Tape.
59. Teme, comp. ri11lu Temesiu.
60. Tiasson.
61. Tkipkulon.
62. Tibiscum, of. riulu cu acelasi nume.
63. dupo Leo cSpiellob de la uti joeu. Rihler {Dacier und Rom.)
geta mai corectu la unu nume identicu cu aftuentele sudicu allu Du-
narii, Utus (adi Vidu). Cuno (p. 242) compara Utus cu v. slav. woda
bulg.uda apa; iar Da Balloguet (op. cit. p. 20) : Utis riu in Gallia
Uisalpina, Utivi, pers. (Harod.), , in Sarmatia Asiatica. -
D-lu Hasdeu (Cuvente d'in Betrani I, 309) vadA in Utidava si in
riulu Utus cuventulu thracu ut cbufoitiu (rom. uture, serb. 8ruHA,
bulg. 8TBA, alb. ut), cu t6te ca noi nu intielegemu cumu unu riu
isi p6te trage numele de la bufnitia.
64. Zargiaava.
65. Zermizirga, Germigera (Cosmogr. Ra.venn. Tabl. Peut.). Comp. Zirmis (T.
Peut.) locu in Thraci'a.
66. Zeugma. Comp. Zaugma in Syria, Tacit._ Annal. .XII, 12, Cor pus lnscriptionum
Graecarum Nr. 4472 Zsl>rfLa, idem.
67. Ziridava, dnpo Leo (p 190)=angsachs. Sveordleah Schwertloch de la sskr
ciri (angs. heor) sabie; dupo d. Hasdeu (Istori'a Critir.a, II, 64) ziri
correspundiendu sskr. hari, zendic11lui zairi verde, iar dava semnandu
munte, Ziridava va se dica Munte-Verde germ. Griinberg, fr. Ver-
mont, si. Zalenahora, it. Monteverde.- Comp. Ziras (Plin. IV, 11, 8)
riu in Moesi'a de josu, Zirmis (T. Peuting.) locu in Thraci'a.
68. Zurobara, pote -bara este identicu cu d'in B1t1xpa, BljAato[r.apa, Bwt-
r.apa, Bessapara, B6ar.apca, Aap<ir.apa, Druzipara, 'Iar[r.spot, Su bzu-
para, Zapara, Tramupara, Scapora, Breierophara. Comp. Stymbara in
www.cimec.ro
249
Pehgoni'a, in B1ktria, in Cappadoci'a. Cu -para nu
e de comparat-1 alb. bulg. si macedo-rom. fara, urmasi, familie (vadi
Miklosich, Alban. II, 25), ci rad. par a traversa, vadu.
69. Zusidwa, dupo Leo Trockeu!oh:., de la sskr. -;ushi cuscaciune, seceta.:. (72).
b). Numi de triburi daca.
1. Acelasi !,!Ufixu -*-care serva la Geto-Daci pen-
tru formarea numiloru topice ilu gassimu intrebuintiatu de densii si
la calle ethnice in form'a anso nasalisata : 1JIIa-ens, cnm da es : rJ!l-
(tribulu de langa riulu Utus), !Itctp
numai la Geti; Booptos
(Naresii Plin., 3,26) Ilpsoctv-
la Daci.-Cu ax. compara: Kota
(73) si Cuno (7 4) vedu in cuventulu vecbiu-
slavu boku tiermu::. amintindu localitati ca : N aliboki, Cetyr-boki ,
Bialoboki, Wisloboki.
2. Amicenses, Ammianus Marcel. XVII. 13. (Vadi Mannert, Geogr. dflr Griech.
und Roruer, IV, p. 199; Z
0
uss , Die Dautsch. u. ihr. N ahbarst. 206 ).
3. 'Av!Xptot, CQmp. Anartes la Caesar (Bt>llo gallico, 6, 25).
4. 'Avctpto;opctxtot (Ptolem. Geogr. III, 5, 20).
5. 'Apatijtctt, (Ptolem. l. c.).
6. 'Aoctpljvoi (Ptol. 1. c).
8. B[s(]OCJl.
(72) Suci-dava. cetate in M>e>i'a inferiora. seu supeiora (Forblger, Handbuch tlcr alten Gco
graphie V. III. Leipzig 1848, o Cii.Ub la. 03enik seu Assenik (?)) amintesce numelo dintr'aa
inscriptiune greca aflata in Thraci'a (Vedi Revue archeologique 187i:!, p. 294) si Suci numele unui
tribu thracicn d'in pregiurulu Philippopolei.
(73) Slav. Alterthilm. J, 209.
(74) Cnno, die Skythen, 330.
17
www.cimec.ro
2b0
10. comp. Buridava.
11. Karpoclaci (Zosimus 1 V 34 ).
12. comp. Caucasus, portiunea Carpatina de langa Oltu (inscriptiunea
Henzen 5930=Frohner, La Colonne Trajane, Append. Nr. 14, repro-
dusa do -noi mai susu, in partea 1, cap. V, nota 17.)
13. Kti'(etoot.
14.
15. comp. Komo( Dio. Casa. 71, 12.
16. la Arrian fragm. I'et1jYOt.
17. Aa'l'.ot, (Dio Cais. Dioscorid.) Acix.ot (Strab.), (Eustath. Zonar)
Aciot, Dacus, Daciscus. U oii cugeta gresi tu la dag cmunte:t identifi-
ci'l.ndu pre Daci cu Dahii asiatici. -Tomaschek (Zeitschrift fiir oester.
Gymnas. 1869) deduce Dac- din Davac, apropiandu-lu de radecin'a
eranica du ca cugeta, a suna, a vorbi.
18. Dao-petoporiani T. Peuting.-Tomaschek (Zeitscb. fiir oester. Gymnas. 1867
p. 706) esplica cuventulu prin cDacii de sub patru principi:t (peto. por.

19. (Ptol. J. c).
20. llts'('(Ltl1t, comp. pentru sufixu : Coelaletae, Dansaletae, l:t11Ai!t11t,
in Thraci'a.
21. llu!rpt'(ot.
22. Picenses Ammian. Marcel. XVII. 13. (Mannel't 1. c., Zeuss 1. c.)
23. D-lu Klsdeu (Cuvente d'in betrani, 1, 256) descompune eu-
vantulu in : prepositiunea pot cltngu (gr. 1totl seu xot, z 'Dd. pai ti,
armenulu pat, latinulu pot in pos-sideo) si in numele Ulata = Aluta,
a.deca Pot-ulatensii cDaci de Unga Oltu:t. - Compara ansa Potula
(adi Fenied) ap. Anon. Ravennatu, si Potaissa (adi Thurda).
www.cimec.ro
251
25. PtXtiXY.
26. (Ptol. J. c).
27. l:tXA07JYotot. D-lu Hasdeu (Cuvente den Betrani, I 255) intemeiatu pre intiel-
lesulu ce da cuventului saldusiu d 'in doue chrisove domnesci (1580 si
1581 XOTAp8.\ no HA C7>C CT8X8" H
npE; no"io .... ) de cmlagtina si pre chart'a lui Ptolemeu care asiadia
tribulu dacu allu Saldensiloru in partea de josu seu ceea baltosa a
Oltenieh- esplica numele Saldensii prin c: Daci de la balta.- Ros-
ler compara l:tXAotXd (Procop. de aed. p. 308), d'in Moesia de josu.
Mai vadi Salda, Saldum d'in Pannoni'a (Tabla Peutinger. si Geogr.
Ravennatu).- D-Iu C1hac (Conoorbiri Literare, 1879, p. 88) tine,
mai correctu, saldusiulu dreptu rentru sladusiulu- sla-
tusiul=slatina, v. slav. CMTHHA f. palus, aqua salsa, salsugo, n.
si. cech. slatina. Vedi da acellasi autoru c:Dictionnaire d'Etymologie
Daca-Romane, Francfort s/M, 1879, Elements slaves, 346.
28.
29. Tsup[oxot, Taoriscii, de la taur, tauer, inaltime, locuitori pe verfuri de munti.
Despre originea celtica a Taurisciloru vedi Diefenbach, Celtica II, P.
139 seq.
c). Numiri de rlnrl.
1. Apus adi Karaciu,=:pruss. ape riu, apu:s fontana, isvoru, litv. upi-s f. riu, riu-
letiu, sskr. ap, p, f. ap. api apa, persan b. Comp. Aft' riuletiu in
departamentulu Morbihan (in Franci'a), Abiis numele vechiu allu riu-
lui Da v'a in Spani'a; Abos seu Abus riu in Britanni'a-mare (Ptolemeu)
Ave, riu in Portugali'a.
2. 'AAobta., Alu ta, adi Oltu. D -lu Hasdeu (lstori'a Critica, edit. II-a p. 253-255 ),
presupune unu cuventu scythicu si agathir.>icu "alt auru, care so
regasesce la turani in forma de altun, alton, altn, imprumutatu de
la Scythi.-Mai lesne este a la ua formatiune analoga cu lat.
liitu-m, planta galbena, cu!orea aurului ( d'in ht-eu-s , cu perderea
lui h initialu, hhtu-m d'in hultum), care se reduce la unu cuventu co-
munu unitatii limbistice europene ghalta, galbPnu, auru , lit. gelta-s,
www.cimec.ro
galbenu; v. slav. zlutu galbenu, zlato n. auru; goth.
super. nord. Gold. n. Comp. sskr. (d'in huta-ka) seu sskr.
haris,galbenu. zd. zairi galbenu, auru. (Vedi Fick, Verg1. Wrtb. 1580.-
Curtius Grundziige der Griechischen Etymologie ed. lV\ 202, 204),
pe candu esistenti'a cuventului alt la Scythi nu ni se pare prin ni-
mica justificata.
3. Ampela, adi Ampoiu .
.(. Radecin'a. ar= a curge; comp. Arar (Cedar, de Ballo Gal-
lico, 1, XII, XIII, XVI; VII, XC; VIII, IV.- Strabon, p. 186, 189,
191, 193; Plinius, III, v. 2.--0r .. Jii, Inscr. 4018, 5233, 5966, 7007,
7260; Ammianus Marcellinus XV, XI : cArarim quem Sauconam ap-
pellant) adi SaOne (in Franci'a), Araonna, riuletiu in Pyrenei (Histo-
riens de Franc"l, t. IX, p. 621) Arar (Aar), Arauris seu Araurius,
Aroanna (Orvanne), Aroennis (Arronul in evulu-mediu), A,.ula (Aigne),
orasiu in Troas si Lesbos, Strabo 13, 590 ,) afluenta
allu Hebrului).-Se pare co Araru este unu num& celticu, care denota
cursulu linistitu, incetelnicu allu unui riu, apele selle line, ( cArar-
inftuit incredibili lenitate ita ut oculis in utram parte:.n fluat judicari
non poss!b CPsar, de Bello Gallico 1, XII), arav, araf semnau du
in Kymr. clinistitu, incetu Vedl Zeuss. Grammatica celtica t. 1, p.
13.-De Belloguot, Glossaire gaulois, ed. 2, N,, 100 p. 143.
B. adi Jiulu; comp. Arr.Lhl adi Rh1b, in Kymr. araf clinistitu.
6. adi Brzava.
7. Bubalus adi Bogoniciu.
8. l.>trr, lotpot;, adi DunarP, dupo Iordauis, cuventu bessicu : de origine c. 12 :
cqui lingua B&ssorum Hister vocatur. ; dupo altii, thracicu ;=rade
cin'a sskr. sru, srar--mi. a curge, srav-a-s, srav-aot-i, srO-t-as, riu,
gr. po, opo, p-w, curge, p6-o-t;, riu; lit. srav-j-u curgf:',
srov-e cursore de apa; v. slav. s t-ruja fluentom, o-s-t-rov-il insula
(literariu ilttrpl-po-to c;); vethiu-iricu srL th rin, vechiu-nord. strau mr=
germ. snp. nord. Strom. Comp. Cu tius, Grundziige. 354; - Fick,
Vergl. Wrt b. 1 255. - Idem o:e l1 dogilrmanische Spracheir:heit,
423.- lSla v. Alterth. 1, 495) Cun o (Die p. 231) cred n
co Istros Pste unu nume cu totulu slavicu , coei, de si radecin'a sru
ca curge SI" gasesce si in CPltic;a (sura sararus), anso caracteri11tic'a
www.cimec.ro
353
slavicei este aci introducerea lui t intre s si r.- Cu t6te co suutu fi.
Jologi ta Forstemann, Ztsrhrift, IX 277 si Kuhn, XIV 223,
cari admitu pe stru radacina primitiva (comp. zend. thru a curgt>,
thraota riu), anso e mai probabilu co t aci nu este originariu , coei
d'in grupulu str nu pute sa se nasca sr, pe candu d'in sr, f6rte lesne
str. (esemple cech. s-t-rb-ro=v. slav. sreb-ro argintu, comp. Pott,
Wurz"lwtlrterbuch der lndogermanisch ':J Sprachen 1867-73,1, 1373.
-Curtius, Grundziige 354), der nimicu nu vorbesce in fav6rea opiniu-
nei de susu, co interpunerea lui 't aru fi caracteristb'a !llavei : de 6re-
ce : a) pe 't lu g11simu afar11 de in nu rn9le in
in Thraci'a, in Maoedoni'a; b) Limbile germanice
au deuapotriva str in: v. nord. strau-mr, v. germ. sup. str6m, germ.
nord. super. strom. m. riu.- Prin urmare nici de ao! nu se pote trage
vre ua conclusiune despre slavicitatea lstrului, cu care Rosler (Daaer
und p. 37) compara numile de riuri : Bistrit , Bistritza,
Wisternitia etc.
9. 'Upotoo,, Vedi Tiarantos, adi Siretu.
10. Maris Mcipt,. D-lu Hasdeu (Istori'a Critica edit. IT, 193) cugeta la unu pretinsu
cuventu scythicu cmaris:t hotaru, pentru co in sskr. mary semneadia
hotaru. (Slav. Alterthiimer 1, 507) deriva Maris d'in them'a
mar capa:t comparandu sskr. mira, celt. mor, goth. marei, lat. mare,
slav more, lit. mares. Anso in sskr. si in zend. mar mar
-mi) semneadia a muri, mar-a-s, mrl-ti-s, morte. San!lkritulu
mare se afla numai la Grammatici. E9te adereratu co Curtiul! (Ztschrift
1 33 Max Miiller Lect. II 320) raporta la radicalulu sskr.
sskr. mar-us pustii, mar-u-t vendu,-pe lat. mare cu inruditele se1!11
vechiu slav: mor-jo; lit. mr-es golfu, goth. mar-ei, etc. Comp. Cur-
tius, Grundziige, 333.
11. Mariscus, adi Ialomiti'a.
12. Mufria, adi Motru.- L'l t6te poporele d'in farnili'a ariaua se constata urmele
unui vechiu cultu allu apeloru, ia lndi'a, ca si la Perei, le Greci si
la R'lmani, la Celti r si la Daci. La Celti de esempla, gassimu appe-
lative de riuri Dva, Diva, DTvona, adic'l dieu, dieitia, divina, Ne-
mausus, NFm?sa, deus Nemausus, da la nem, ceru, si seus, divinu,
sacru ; (Ces. I, 1 ; Auson. Mosel. v. 461.) mai tardiu Ma-
tm a, MaJerna, adi Marn'u; Matrona adi Meyronna, Matra adi Mo-
www.cimec.ro
25.(
der, -t6te acestea de la celticulu mtar mama (75). Ua esrlicatiune
analoga cu cea d'in urma credemu co se p6te da numelui dacu Mutria,
Mutrium, caci nimicu mai naturalu de cotu appelativulu de mama a-
tribui tu riuriloru, isvore bine-facetore de rodire si de viatia. In
Rigveda apele (apas) porta adesea epitetulu de mtritams, superla-
tivulu lui mtar, mume prin distinctiune, per eccell11otiam. In Glossa-
rulu vedicu Naighantu (I, 13), rurile se numescu mtaras mumP, iar
iu Avesta, mataro, mume, matarO gitayo, mume vioi (Justi, Handbuch
der Zend). De aceia la Indieni, Germani, Slavi si Celti, genulu femi-
ninu este predominatoru in numirile riuriloru, pe dtndu, d'in contra
la Greci si Romaoi,-este eellu masculinu. Astu-felu, ne pare proba-
bilu a admite si in limb'a daca ua forma mtar, seu ceva analogu
(zend. mtar f., t-t*llP dor. (-tGttlJP f. lat. mater, v. iric
lit. mnte gen. moter-s f. femeia, v. slav. mati gen. mater-E', v. pruss.
mote muma, po-matre, muma vitrPga; angs. mOdar, v. germ. sup.
muoter, f. muma) cu semnificatiune de muma-d'in care pote se pro-
vina numele Mutria, Motrulu df.\ adi.-Despre cultulu apeloru la Daci
vedi cap. XI.
1S. Naparis, comp. Napoca, si Ararus, Tiarantos, Arabon, Stenares.
14. Ordessus, pote ?). Suti.tulu o'X. ndi in
Mapta?ta in Daci' a.
15. Pathissus (Tissa, TttCa Const. Porph).
16. Samus, adi Somesiu.
17. Sargetia :Eapjetta, adi Strelu.
18. Stenares seu adi Weiss. Gooss (Studien zur Geograpbie und Geschichte
des Trajaoischen Daciens, 1874, p. 44) vede in act-stu nume pe ar
in intiellesu de criu.
19. Tiarantus Vedi mai susu, glosse scythP.
20. Tsierna, adi Cerna. Vedi mai susu Dierna.
21. Tibiscus, adi Temesiu, p: te deminutivulu lui Tibisis.
(75) Ad. Plctet, De quelques nom& celtiques de qui se lient au culte des eaux, efi
Revue Celtique, II, (1873--1875), Paris. -
www.cimec.ro
255
d) Numh'l de munti
1. 6p'fl, in Sarmati'a europena (Ptol. 3,5, 15).
2. Carpatii Ptolem.), de la poporulu (Ephoru), X:cxp1tooa1tect
(Zo3imus